Doar ceea ce iti asumi poate fi vindecat

Postat de Marcela . Publicat in 18 martie 2015, 10 Comentarii Received Distribuie17inShare

Mail

Nu o sa iti vorbesc azi despre cat de important este sa iti asumi responsabilitatea propriilor fapte, vorbe si ganduri ca sa poti evolua ci o sa iti dau cateva exemple din care sa constientizezi cand nu iti asumi responsabilitatea.

Cand consideri ca ceilalti iti fac rau,

nu te respecta, nu te iubesc

Iti reamintesc ca nimeni nu iti poate face nimic rau fara permisiunea ta. Cei din jur te trateaza asa cum te tratezi si tu, pentru ca de fapt exteriorul reflecta interiorul. Cand dai vina pe ceilalti pentru ce ti se intampla, de fapt, nu iti asumi responsabilitatea ca tu ai atras acele lucruri tocmai pentru a constientiza ce mai ai de vindecat in interiorul tau. Tu te poti schimba doar pe tine si neasumarea duce la cedarea puterii personale de vindecare. De asemenea si invinovatirea este o piedica in procesul de vindecare si poti citi mai multe aici –> Inceteaza sa te mai invinovatesti si sa dai vina pe ceilalti.

„Ziua in care vei fi responsabil si nu vei mai cauta scuze, aceea este ziua startului care te va purta spre succes.„– O.J. Simpson

Cand folosesti prea des „asa a fost sa fie”

Sunt situatii in care desi ai facut tot ceea ce tine de tine, lucrurile nu ies asa cum ti-ai dori. Este vorba despre acele momente in care iti spui „asa a fost sa fie”. Atentie! Daca te surprinzi prea des folosind aceasta expresie, ceva nu este in regula si e important sa explorezi ce anume te blocheaza.

Pot fi convingeri limitative de genul : „Orice as face, tot nu reusesc.” , „Nu am noroc niciodata.”, sau resentimente, regrete adanc ingropate in subconstientul tau. Luandu-ti timp cu tine o sa observi ca este vorba despre un conflict interior, pentru ca o parte din tine nu accepta „asa a fost sa fie”.

Vindecarea si implicit schimbarea realitatii are loc atunci cand rezolvi acest conflict interior.

Cand vorbesti despre tine

si folosesti persoana a doua singular sau plural

Ca si exemplu ai mai jos un fragment dintr-o constientizare a unei cliente intr-o sedinta individuala:

” As fi putut sa fac lucrurile si in alt mod. Iti este greu de multe ori sa vezi ca exista si alte solutii. Se intampla sa mergi intr-o directie si sa nu mai vezi alte solutii alternative. Noi ne cam blocam in astfel de situatii.”

Observi ca in prima propozitie vorbeste la persoana intai si isi asuma. In urmatoarele doua se disociaza pentru ca vorbeste la persoana a doua singular desi este vorba tot despre ea. In ultima propozitie face deja o generalizare vorbind la persoana intai plural. Cand am intrebat-o despre cine imi povesteste, in prima clipa s-a blocat. Nici macar nu constientizase ceea ce a verbalizat.

Iata ce spune Osho despre constienta si inconstienta:

„Cu cat esti mai inconstient, cu atat esti mai departe de tine insuti. Cu cat esti mai constient cu atat te apropii mai mult de tine. Atunci cand constienta este totala esti in centru. Cand gradul de constienta este mai mic, esti mai aproape de periferie.”

Clienta, prin ceea ce a verbalizat, s-a indepartat de ea. De altfel i-a venit foarte greu sa reformuleze si sa isi asume. Atata vreme cat nu isi asuma faptul ca :

„Imi este greu de multe ori sa vad ca exista si alte solutii. Se intampla sa merg intr-o directie si sa nu mai vad solutii alternative. Eu ma cam blochez in astfel de situatii„

nu are cum sa schimbe aceasta perceptie si sa isi creeze alta realitate. Prin verbalizarea la persoana a doua singular si plural se consoleaza ca mai sunt si altii ca ea.

Mamele care se adreseaza copiilor cu expresia „hai mami sa facem..„, nu isi deprind copiii inca de mici sa isi asume responsabilitatea. Copilul va astepta intotdeauna sa faca lucrurile cu cineva pentru ca isi formeaza un obicei pe care il pot avea si in viata de adult. Asumarea responsabilitatii este o lectie foarte importanta pe care copilul trebuie sa si-o insuseasca temeinic pentru a deveni un adult capabil sa-si conduca singur si eficient viata in general.

Iti reamintesc ca „doar ceea ce iti asumi poate fi vindecat”, pentru ca tu nu ii poti schimba pe ceilalti sau mediul ci iti poti schimba doar atitudinea ta. Atata vreme cand ii consideri pe altii vinovati (exemplul 1) , dai vina pe soarta ( exemplul 2) sau nu iti asumi ceea ce spui ( exemplul 3) schimbarea nu este posibila.

Te incurajez sa analizezi ceea ce se intampla in viata ta fara sa te invinovatesti pe tine, pe ceilalti, sau soarta, sa inveti lectiile fiecarei experiente si sa le aplici si sa fii cat mai prezent in viata ta. Am incredere ca vei reusi.

Cuvintele si subconstientul

Postat de Marcela . Publicat in 10 aprilie 2013, 72 Comentarii Received Distribuie1inShare

Mail

Am raspuns zilele acestea la mailurile primite dupa publicarea articolului Bunastarea ta fizica si kilogramele. Cand le-am citit mi-am amintit cum folosirea anumitor cuvinte blocheaza, in mod inconstient, o intentie buna. Am dat sugestii si in raspunsurile la mailuri si m-am hotarat sa scriu si articolul pentru ca tu te programezi prin cuvintele pe care le folosesti.

Si hai sa incepem cu un experiment. Presupun ca esti in fata calculatorului si citesti articolul. Incearca acum sa te ridici si sa iti iei un pahar cu apa. Ai reusit?

Daca ai reusit e foarte bine si te felicit! Insa nu ai citit cu atentie ce ti-am propus eu. Pentru ca nu ti-am spus sa te ridici sa iti iei un pahar cu apa, ti-am spus sa incerci.

Daca nu ti-a reusit, te felicit ca ai citit cu atentie! Nu ti-a reusit pentru ca subconstientul nu intelege ce urmeaza dupa cuvantul incerc si de aceea nu actioneaza. In acelasi timp ai comandat Universului sa ramai in aceeasi situatie pentru ca vibratia cuvantului „incerc” este totuna cu „in +cerc”. Asa ca nu te mira daca situatia ta e cam aceeasi de multa vreme.

Constientizeaza de cate ori pe zi folosesti cuvantul „incerc” si ai gasit explicatia. Fa tot posibilul sa inlocuiesti cu testez sau fac. O sa observi in scurt timp diferenta.

Un alt cuvant care te saboteaza este trebuie. Aminteste-ti de perioada copilariei cand mama ta iti spunea ca trebuie sa faci ceva. Asa-i ca nu iti placea? Cuvantul trebuie face ca subconstientul tau sa se inchida la nivel energetic. Transmisia de informatii intre neuroni devine fragila si daca totusi te mobilizezi sa faci acel lucru de cele mai multe ori il faci in sila. Ce solutii alternative folosesc eu? Am observat ca atunci cand inlocuiesc „trebuie sa fac” cu „e important sa fac” nivelul energetic creste datorita curiozitatii.

Tot la nivel energetic iti reduci fluxul conexiunii cu energia Universului cand folosesti cuvantul „incredibil”. De obicei spui incredibil cand ti se intampla ceva neasteptat, adica atunci cand Universul raspunde la un gand sau o dorinta a ta mai repede decat ti-ai inchipuit. Ce transmiti tu, de fapt, cand spui „incredibil”? Ca nu prea iti vine sa crezi. Si daca nu crezi de ce sa mai primesti astfel de sincronicitati? Transmite multumire si recunostinta Universului pentru ceea ce ai primit, spune „surprinzator” si sincronicitatile se vor inmulti.

De multe ori, in timpul terapiilor, primul raspuns la unele intrebari pe care le pun clientilor este „nu stiu”. De fapt nici nu isi acorda ragazul sa vada daca stiu, raspund din reflex : „nu stiu”.

Imagineaza-ti ca esti intr-o camera luminata de o veioza si cauti ceva. Ce faci ca sa ai vizibilitate mai buna si sa gasesti mai repede ce cauti? Stingi veioza sau apesi pe intrerupator sa lumineze si becul din tavan? Cand spui „nu stiu”, de fapt tu stingi singura sursa de lumina, veioza in cazul nostru. Poate o sa gasesti si pe intuneric ceea ce cauti, dar va dura mult mai mult. Daca cand ti se pune o intrebare care te ia prin surprindere iti spui: „ia sa vad ce raspuns gasesc” , atunci aprinzi si lumina din tavan.

„Vreau” este cuvantul care te tine la distanta de dorinta ta. Folosindu-l pui in incurcatura subconstientul si Universul, pentru ca de atatea ori ai vrut si pentru ca nu ai facut nimic in acest sens lucrurile nu s-au intamplat. Cand te surprinzi spunand „vreau”, inlocuieste-l cu „aleg” sau „actionez” si o sa vezi ce rezultate frumoase o sa obtii.

„Aoleu, ce bine ma simt” imi spun cateodata prietenii. Si eu nu inteleg daca se simt bine sau nu, de aceea intreb e aoleu sau e „wow, ce bine ma simt”? Abia atunci constientizeaza ce mesaj au transmis. La fel si expresia „imi place la nebunie” ia prin surprindere subconstientul si nu stie cum sa te mai ghideze. El nu isi doreste ca tu sa innebunesti, vrea sa te bucuri.

Despre constientizarea cuvintelor pe care le folosim sunt multe de spus. Am scris azi despre ce mi-am amintit. Concluzia este ca subconstientul si Universul nu stiu de gluma. Primesti ceea ce ceri. Cuvintele sunt butoanele telecomenzii cu care tu iti programezi subconstientul si trimiti dorintele in Univers. Daca esti multumit de „filmul” tau e foarte bine; daca nu, poate a venit momentul sa schimbi butoanele telecomenzii.

Einstein spunea: „Nebunia este sa faci acelasi lucru in mod repetat si sa te astepti sa obtii alt rezultat.”

Si daca acum o sa te surprinzi spunand:

„Am citit lucruri interesante, dar imi este greu sa le aplic”,

de fapt, aceste lucruri nu sunt interesante pentru tine. Pentru ca subconstientul anuleaza tot ce este inaintea cuvantului „dar”.

Cum sa te imprietenesti cu „vocile critice” si sa le transformi

Postat de Marcela . Publicat in 31 iulie 2015, 8 Comentarii Received Distribuie6inShare

Mail

Te-ai surprins avand o parere diferita de a cuiva si nu ai gasit puterea sa o exprimi pentru ca tot auzeai in mintea ta ganduri de genul:

„Cine esti tu sa iti dai cu parerea?” ,

„Daca ii spun si se supara” ,

„Taci! O sa regreti mai tarziu ca ai vorbit.” ?

Acestea sunt „vocile critice” pe care nu le asculti cu adevarat si cu care nu te-ai imprietenit. In timp, ele te saboteaza, iti scad stima de sine si te transforma in cel mai mare dusman al tau. Aceste „voci critice” au fost create de tine sau le-ai preluat de la cineva care te-a criticat in trecut.

Este si cazul Laurei care a venit la sedinte individuale pentru ca de mai mult de un an se simte trista si abatuta. Explorand impreuna dialogul ei interior am descoperit ca atentia ei era focalizata pe ceea ce nu facea bine, comentand in mintea ei cat este de nepriceputa si ingrozitoare…asa cum ii spusese de multe ori tata in copilarie. Si a inceput sa povesteasca cu lux de amanunte diferite incidente pe care le avusese cu tatal ei.

Dupa ce s-a linistit, am intrebat-o:

– Ce imi poti spune despre lucrurile pe care le faci bine?

A tacut destul de mult si abia a reusit sa spuna:

– Sunt si lucruri pe care le fac bine, dar pur si simplu nu imi vin acum in minte…Tata imi spunea mereu „Lauda de sine nu miroase a bine.”

– Tatal tau te-a invatat ceea ce a stiut el mai bine. Important e cum percepi tu acum ceea ce iti spunea el.

– Asa este…ma tot duc sa invinovatesc pe altii in loc sa caut in interiorul meu.

Observi si tu ca Laura si-a focusat atat de mult atentia pe ce o nemultumea la ea, incat blocase efectiv acele amintiri care ii aratau calitatile ei. O amprenta puternica o lasase tatal care credea ca prin aceasta atitudine o motiva. La nivel de subconstient, a preluat acest tipar de motivare care in timp a sabotat-o pentru ca a indepartat-o de esenta divina din ea.

Daca te regasesti si tu in povestea Laurei, rezerva-ti timp cu tine si testeaza pasii de mai jos.

1. Gandeste-te la o situatie in care o voce interioara te-a criticat. Reintoarce-te la aceea situatie si asculta cu atentie sunetele pe care le pronunta vocea, tonul si tempo-ul ei, ritmul in care spune acele cuvinte.

2. Intreaba aceasta voce:

„Care este intentia ta pozitiva?”

„Cum vrei sa ma ajuti criticandu-ma in acest mod?”

3. Acorda-ti timp sa asculti aceasta voce si pune-i intrebarile pana cand simti ca esti de acord cu intentia pozitiva pe care ti-o comunica.

4. Accepta intentia pozitiva, valideaz-o si multumeste-i vocii.

5. Negociaza cu vocea critica si intreab-o:

„Daca ar exista mijloace suplimentare de a-ti indeplini acest scop, cel putin la fel de bine si poate mai bine decat ceea ce faci acum, ai fi interesata sa le testezi?”

Asteapta-te la un raspuns afirmativ din toata inima. Daca totusi vocea refuza, reformuleaza oferta si clarific-o. Pana la urma vei ajunge la o oferta pe care nu o poate refuza.

6. Roaga latura creativa din tine sa genereze mai multe comportamente posibile pe care sa le agreeze si sufletul tau. Permite-i „vocii critice” sa aleaga trei dintre cele mai bune comportamente despre care considera ca vor functiona la fel de bine sau chiar mai bine decat ceea ce face ea.

7. Imagineaza-ti ca testezi toate alternativele pentru a afla care e cea mai buna si cand dispui de trei posibilitati noi, agreate atat de vocea critica cat si de suflet, intreaba vocea daca este dispusa sa utilizeze una sau mai multe optiuni in situatiile potrivite.

Secretul acestui exercitiu consta sa il faci in joaca, cu atitudinea unui copil care descopera lucruri noi. Chiar daca nu iti iese din prima, ai rabdare cu tine, continua sa te joci cu „vocile critice” si astfel te vei imprieteni cu ele si le vei putea transforma.