DISPENSARIZAREA

Definiţie: Metodă medicală activă curativo-profilactică individualizată, prin care se supraveghează, din iniţiativa medicului, categorii de persoane sănătoase – expuse unor factori de risc – sau categorii de persoane bolnave suferind de anumite afecţiuni. Acestora li se aplică un complex de măsuri medico–sociale în vederea: menţinerii sănătăţii, prevenirii îmbolnăvirilor, a vindecării bolii, evitării agravării sau apariţiei complicaţiilor, a recuperării precum şi a reducerii numărului de decese evitabile. Printr-o dispensarizare corectă se pot da “ani vieţii” (prin scăderea numărului de decese premature şi creşterea duratei medii de viaţă), “viaţă anilor” (prin măsuri de control ale morbidităţii şi incapacităţii) şi “sănătate vieţii” (prin promovarea sănătăţii).Este o metodă ce cuprinde simultan toate aspectele profilaxiei: Primară – adresându-se oamenilor sănătoşi în dorinţa de a rămâne sănătoşi, evitarea apariţiei bolii,

scăderea incidenţei bolii la nivel populaţional prin schimbarea factorilor de risc; Secundară – depistarea precoce a bolii (deci se adresează eşecurilor profilaxiei primare) pentru a evita

consecinţele bolii (durată, incapacitate) şi a controla evoluţia bolii, Terţiară - măsuri pentru evitarea handicapului

- recuperare medicală, profesională, socială- evitarea incapacităţii totale prin stabilizare morfofuncţională, ca urmare a aplicării

măsurilor terapeutice.După unii autori există şi o profilaxie primordială, care are drept scop preîntâmpinarea apariţiei şi consolidării în populaţie a unor aspecte sociale, economice, culturale, ale modului de viaţă, care pot antrena creşterea riscului de îmbolnăvire. Ea se adresează factorilor epidemiologici secundari (condiţii de mediu).Dispensarizarea reprezintă concretizarea fenomenului de supraveghere medicală activă a populaţiei. Ea nu este identică cu profilaxia activă de masă.Scopurile dispensarizării sunt următoarele: menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii depistarea precoce a bolilor redobândirea sănătăţii evitarea complicaţiilor reducerea consecinţelor bolii creşterea numărului de ani potenţiali de viaţă câştigaţi scăderea numărului de decese premature

Dispensarizarea este de fapt o monitorizare a stării de sănătate a individului (sănătos sau bolnav) în care un rol esenţial revine complianţei bolnavului.Prin complianţă se înţelege dorinţa individului de a se implica activ în apărarea propriei sănătăţi şi acceptarea cooperării cu serviciul medical specializat (personalul medical). Evident pentru a creşte complianţa bolnavului este esenţială creşterea nivelului de educaţie pentru sănătate a populaţiei dar şi creşterea calităţii actului medical.În conceptul asistenţei primare a stării de sănătate responsabilitatea pentru sănătatea individuală şi comunitară nu mai este apanajul strict al sistemului de îngrijiri de sănătate şi apare responsabilitatea individului, a familiei, a comunităţii, a forurilor decidente, pentru păstrarea şi promovarea sănătăţii.La noi în ţară dispensarizarea este reglementată printr-un Ordin al Ministerului Sănătăţii care stabileşte metodologia de lucru şi este inclusă ca acţiune obligatorie în cadrul Programelor Naţionale de sănătate privind prevenirea şi combaterea bolilor cardiovasculare, cancerului, bolilor psihice, bolilor de nutriţie şi diabetului, tuberculozei şi bolilor venerice.

Dispensarizarea se face în echipă: medic de familie – medici specialişti în alte specialităţi. Fără medicul de familie medicul specialist nu poate cunoaşte problemele medico-sociale, din familie si cele de la locul de muncă ce se pot constitui în factori de risc declanşatori sau decompensanţi ai bolii.Medicul de familie nu are competenţa medicului specialist în tratamentul şi recuperarea bolnavului.

Etapele dispensarizării:

I. Etapa preliminară

Constă în selectarea categoriilor de dispensarizabili care pot face parte din:a) Persoane sănătoase supuse unor factori de risc ereditari (ex. diabet) din mediu (noxe profesionale) vulnerabile ca vârstă, stare fiziologică ( copii, gravide, vârstnici)b) Persoane bolnave convalescenţă după boli acute grave (hepatită acută virală, tuberculoză) boli croniceSelectarea dispensarizabililor se poate face în funcţie de anumite criterii:

1) Natura bolii şi stadiul evolutiv În reglementările Ministerului Sănătăţii sunt specificate bolile în care este obligatorie dispensarizarea. Pentru a avea eficienţă în dispensarizare se preferă stadiile I, II ale bolilor, în care se poate realiza remisiunea stabilă sau vindecarea.2) Vârsta : cu prioritate se dispensarizează persoane tinere, în plină activitate, cu un potenţial mai mare de

refacere şi reversibilitate.3) Profesia : se acordă prioritate categoriilor profesionale care sunt greu de înlocuit pentru că există un

număr redus de specialişti în domeniu şi care necesită o pregătire îndelungată şi experienţă într-o muncă plină de responsabilităţi, pentru care au şi aptitudini (ex: dispeceri în regionale de căi ferate, controlori de zbor, profesori universitari, etc.). Selectarea lor în dispensarizare nu înseamnă că ceilalţi bolnavi/sănătoşi vor fi abandonaţi, nesupravegheaţi, pentru existând obligativitate unor controale periodice (cel puţin odată pe an) şi la solicitare.

4) Posibilitatea de cuprindere în dispensarizare : pentru medicul de familie – maxim 80-100 persoane pentru medicul specialist – 100-150 persoaneRitmicitate consultaţiilor în dispensarizare se stabileşte pentru fiecare tip de afecţiune conform anumitor normative: lunar, trimestrial, semestrial, anual. De exemplu: ulcerul duodenal se dispensarizează în ritm semestrial, nu se specifică date fixe , medicul ştiind că există două perioade de acutizare ale bolii primăvara şi toamna. Astfel el îşi va programa consultaţia din cadrul dispensarizării înaintea eventualelor decompensări ale bolii (face profilaxie).

II. Etapele propriu-zise

Depistare Confirmarea diagnosticului Înregistrarea şi luarea în evidenţă Întocmirea planului de dispensarizare – recuperare Urmărirea activă Stabilirea eficienţei dispensarizării Scoaterea din evidenţă

1) Depistarea se poate face: Activ (prin acţiuni declanşate le iniţiativa medicului), precoce – prin screening, anchete de prevalenţă

- se adresează populaţiei prezumtiv sănătoase

- dezavantaj: este costisitoare, necesită catagrafierea populaţiei în prealabil, presupune un volum mare de muncă şi existenţa unui număr mare de persoane sănătoase.

Pasiv: depistare prin prezentarea la medic a pacienţilor cu o anumită simptomatologie.- dezavantaj: depistare tardivă, în stadiul de boală manifestă ceea ce atrage după sine o eficienţă şi eficacitate mai redusă a actelor medicale.Depistarea nu înseamnă diagnostic cert. De exemplu: o femeie în vârstă de 20 ani se prezintă la medicul de familie pentru amenoree care poate fi cauzată de o sarcină. În acest caz trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu: sarcina psihică, mola hidatiformă, corioepiteliom, sarcină multiplă, sarcină ectopică, placenta praevia, tulburări endocrine, etc.2) Confirmarea diagnosticului de către medicul specialistExistă două posibilităţi: ambulator – diagnosticul va fi transmis medicului de familia pe verso-ul biletului de trimitere internare – ideal dar costisitor; biletul de ieşire din spital stabileşte diagnosticul, conduita terapeutică,

reveniri programate la control prin internare.3) Înregistrarea şi luarea în evidenţă de către medicul de familieSe face în : registrul de evidenţă specială a bolnavilor cronici, a gravidelor fişa de consultaţii medicale registrul de consultaţii tichetul de programare la consultaţiiÎnregistrarea bolnavilor nou depistaţi nu înseamnă şi dispensarizarea acestora. De exemplu din 800 de bolnavi cu hipertensiune arterială în dispensarizare pot fi doar 15-20.4) Întocmirea planului de dispensarizare – recuperare :Este de fapt atitudinea programată a medicului în faţa bolnavului.Planul se întocmeşte de către medicul de familie şi medicul specialist – la luarea în evidenţă a cazului şi pe parcursul dispensarizării – şi este modificat ori de câte ori este nevoie. Se stabilesc măsuri strict adaptate la caz privind: ritmul de viaţă, ritmul somn-veghe, ritmul optim de muncă-odihnă; regimul igieno-dietetic: - alimentaţie echilibrată caloric şi structural - eliminarea din alimentaţie a drogurilor,

toxicelor, excitantelor, condimentelor - respectarea orelor de masă - eliminarea factorilor stresanţi - combaterea sedentarismului

balneo-fizioterapice: - tratamente balneare în vederea recuperării restan- tului funcţional - proceduri fizioterapice -gimnastică de recuperare şi întreţinere medicamentoase – specificând ritmicitatea administrării, doza/doză, doza/zi, durata tratamentului,

modul de întrerupere, asocieri posibile sau înlocuiri posibile de medicamente familiale : psihoterapie familială cu asanarea deficienţelor şi prevenirea fenomenului de “rejet

familial” socio-profesionale: pentru a realiza reinserţia socio-profesională şi pentru a crea pacientului senzaţia

că este util social. Pentru aceasta se ia legătura cu locul de muncă pentru a crea un confort psiho-socio-profesional propice recuperării. Eventual se poate face schimbarea locului de muncă temporar sau definitiv.

stabilirea examinărilor paraclinice şi a datelor când acestea se vor efectua eventuale spitalizări programate – acolo unde există riscul de decompensări frecvente sau ca examene

de bilanţ ale dipensarizării măsuri de educaţie pentru sănătate – prin care se speră la însănătoşire, aplicabile atât în familie cât şi la

locul de muncă, pentru eliminarea factorilor de risc şi prevenirea decompensărilor

complianţa pacientului. - participare normală = complianţă - participare exagerată = hipercomplianţă - refuzul participării = noncomplianţă5) Urmărirea activă : acţiuni de mobilizare la consultaţii şi tot ansamblul de acţiuni concertate de pe

parcursul dispensarizării6) Stabilirea eficienţei dispensarizării – periodicSe va urmări şi analiza: vindecarea (ideal dar nu posibil întotdeauna), remisiuni stabile, ameliorarea, decompensarea, apariţia complicaţiilor, agravarea, apariţia fenomenelor de progredienţă (degradarea fizică şi psihică a bolnavilor datorită decompensărilor frecvente), decesul.Eşecuri în dispensarizare este dată de: internări de urgenţă creşterea numărului de zile concediu pentru incapacitate temporară de muncă pensionări de invaliditate gradul I, II, III la grupa de vârstă activăEficienţa în dispensarizare este dată de: treceri în gradul III de pensionare a celor din gradul I, II depensionări vindecare7) Scoaterea din evidenţă se face în caz de: vindecare (ideal) schimbarea domiciliului noncomplianţă – cu excepţia tuberculozei, sifilisului, bolilor psihice decompensate datorită riscului

epidemiologic crescut. În aceste cazuri se poate acţiona şi împotriva voinţei pacientului pentru a fi tratat.

deces