Acum când clipa despărțirii domină în sufletul fiecăruia din noi, permiteți-mi să dau citire câtorva gânduri așternute din suflet pe hârtie, căci emoțiile mă copleșesc și nu pot vorbi liber.

Au trecut opt ani de când am început să ne jucăm rolul de elev pe această frumoasă scenă a vieții : școala generală. Parcă mai ieri așteptam în careu cu inima strânsă de emoție să înceapă povestea. Patru ani am fost pregătiți să ne desfacem aripile, îndrumați spre ceea ce era mai bine pentru noi de către doamnele învățătoare, cărora le mulțumim susținut pentru efortul depus.

Am fost preluați apoi de alți dascăli minunați, care ne-au îndrumat pașii pe drumul cel drept și ne-au fost alături la bine și la greu. Cât de scumpă e menirea de-a fi dascăl! Să te sacrifici pe tine pentru a-i învăța pe alţii. Vă mulțumim din suflet pentru munca și dăruirea dumneavoastră, vă iubim și aveți toată stima și respectul nostru!

Mulțumim în mod special doamnelor profesoare de limba română și matematică, care își sacrifică timpul liber pregătindu-ne suplimentar pentru examenul ce ne așteaptă.

Purtăm în suflet și în gând un respect deosebit doamnei diriginte, care ne-a fost mereu alături și

ne-a călăuzit pașii, atât în plan moral, cât și în plan spiritual timp de patru ani. Am râs și am plâns împreună. Ne-a încălzit iarna cu un ceai fierbinte și ne-a răcorit vara cu o băutură rece, dar mai presus de toate, am găsit alinare la pieptul dumneaei ori de câte ori aveam nevoie. Pentru noi ați jucat mai mult rolul de mamă și prietenă, decât acela de cadru didactic.

Conștient sau inconștient, le-am greșit mult acestor oameni deosebiți, în fața cărora ne plecăm astăzi.

În acest moment solemn am dori să vă cerem iertare pentru clipele neplăcute, având în suflet speranța că veți găsi îngăduirea necesară pentru a ne accepta părerile de rău.

Să nu-i uităm astăzi pe părinții și pe cei dragi nouă, care ne-au fost aproape și ne-au sprijinit. Le mulțumim din suflet pentru eforturile pe care le fac și pentru grija pe care ne-o poartă.

Este un moment de sfârșit, dar și de un nou început, un moment în care noi porți ni se deschid, în care o viață nouă ne așteaptă.

Personal, vreau să mulțumesc și colegilor, care, în toți acești ani au fost uniți, de cele mai multe ori.

Am fost o familie: și vom rămâne una! Amintirile mereu ne vor îmbrățișa viitorul, și nu vom cădea niciodată în negrul uitării.

Să ștergem cu buretele momentele neplăcute, să rămânem doar cu amintirile frumoase și să punem în cartea inimii flori de ”Nu-mă-uita”, sperând că nu se vor ofili niciodată.

Visurile, aspirațiile și dorințele noastre prind contur, urmând un drum fără cale de întoarcere, un drum care ne va duce mai aproape de formarea noastră ca adulți, ca oameni mai buni.

Deoarece în curând ne vom despărți, aș dori să nu spunem adio ci doar rămas bun, frumoasă școală, stimați profesori și dragi colegi, cu dorința ca poarta școlii și ușa inimii dumneavoastră să rămână deschisă pentru noi, atunci când ne va fi dor de cea care ne-a fost a doua casă timp de opt ani și de dumneavoastră, care ne-ati fost ca niște părinți. Să revenim pentru a vă împărtăși bucuriile și realizările noastre, care se datorează în mare parte dumneavoastră, dar și atunci când vom fi triști și vom simți nevoia de alinare.

Pentru noi, ultimul clopoțel va suna în curând. Vom lăsa locul altor generații, care se vor bucura de toate învățăturile și atenția dumneavoastră. Să

ne promitem însă că ne vom revedea sănătoși peste zece ani, în aceeași formulă.

Vă mulțumesc!