UNIVERSITATEA BUCUREŞTIFACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂSPECIALIZARE: ASISTENŢĂ SOCIALĂANUL I, GRUPA II

Referat

Psihologie Socială Aplicată

Coordonator:Asist. Dr. Holeab (Mardare) Elena

Studentă:Ciută Maria Roxana

Bucureşti2009

Stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare

Stereotipurile.Repere conceptuale şi metodologice

În psihologia socială, stereotipurile au fost în atenţia cercetătorilor încă de la

începutul secolului trecut, aparţinând „psihologiei sociale clasice”, continuând apoi cu

evoluţia „psihologiei moderne”, iar odată cu cercetările experimentale contemporane au

căpătat o altă nuanţă. În studiile psihologiei clasice stereotipurile aveau un caracter

negativ, pe când în cercetările contemporane stereotipurile au căpătat şi o nuanţă pozitivă.

(Loredana Ivan in Septimiu Chelcea coord., 2008, p.337)

“Conform definiţiei din Dicţionarul Cambridge, stereotipurile sunt „o idee fixă pe

care oamenii o au despre cum este cineva sau ceva, în special despre ceva greşit”.

(http://www.dosta.org)

Leyens, Yzerbyt, Schardon (1996 apud Adrian Neculau în Adrian Neculau

coord.,1996, p.111) acordă stereotipului semnificaţia de „credinţă împărtăşită de o

colectivitate, privind caracteristicile personale, trăsăturile de personalitate,

comportamentele de grup.” Gândirea stereotipică este o rezultantă a realităţii, unele fapte

care definesc anumite judecăţi sunt reale şi nu exagerate. Evaluările individuale sunt

înlocuite de etichetare. Ideile noastre, care domină cel mai mult, referitoare la o persoană

sunt organizate într-o exprimare proprie. Astfel se formează imaginea unei persoane

despre o alta, apoi fiind aplicată categoriei, grupului printr-o acţiune „de tip hallo”.

Nucleul gândirii stereotipe se formează ori prin observare personală ori prin ideile

preluate de la cei din jur. (Adrian Neculau in Adrian Neculau coord., 1996, pp.111)

Stereotipurile sunt „generalizări lipsite de fundament care se referă la toţi membrii

unui grup social, fără a lua în considerare diferenţele individuale din cadrul grupului.”

(Richard T. Schaefer, 1983/2001 apud Loredana Ivan, 2008, p.259) Această abordare

insistă asupra caracterului eronat al stereotipurilor prezentat în studiile psihologiei sociale

2

clasice. Metoda listei de atribute (check list) iniţiată în studiul lui Daniel Katz şi Kenneth

W. Braly, evidenţiază dimensiuni descriptiv-evaluative. Studiul a fost efectuat în 1933.

Subiecţii, studenţi ai Universităţii Princeton, au trebuit să evidenţieze cele mai importante

trăsături ale americanilor, negrilor, chinezilor, englezilor, germanilor, irlandezilor,

italienilor, japonezilor, evreilor şi turcilor. Cei doi cercetători americani au alcătuit apoi o

listă cu cele mai întâlnite trăsături şi au cerut apoi unor altor studenţi să numească cinci

trăsături care etichetează naţionalităţile menţionate cel mai des. Studiul a arătat că negrii

erau etichetaţi drept „superstiţioşi”, „leneşi”, „nepăsători”, iar americanii erau văzuţi

astfel: „muncitori”, „inteligenţi” şi „materialişti”. Metoda a fost folosită în alte cercetări

pentru a determina caracterul descriptiv al unor stereotipuri naţionale, etnice sau rasiale.

(Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008, pp.337-338)

Această metodă, a listei de atribute, a fost modificată din cauza faptului că s-au

obţinut şi rezultate mai puţin convingătoare. Din cauză că cercetătorii au susţinut faptul

că discriminarea faţă de sex, religie, rasă, naţionalitate nu ar trebui să existe, subiecţii

care erau interogaţi evitau să dea răspunsuri de genul: „negrii sunt leneşi”, „femeile nu

sunt buni conducători auto” cu toate că stereotipurile de aest gen încă existau în mintea

lor. John C. Brigham (1971) a pus la dispoziţie o altă metodă. Această metodă constă în

faptul că subiecţii sunt puşi să numească procentul (pe o scală de la o la 100) de membri

ai unui grup cărora le este caracteristică o anumită trăsătură. Se permite astfel calcularea

nivelului stereotipului în funcţie de fiecare subiect intervievat. În acest fel se face o

comparare mai bună între ei. (Idem, p.338)

Această metodă intitulată Brigham, după numele cercetătorului care a iniţiat-o, a

fost înlocuită în cercetările recente cu metoda raportului diagnostic (McCauley şi Stitt,

1978). Subiecţilor li se cere „să estimeze procentul membrilor unui grup vizat care

posedă o anumită caracteristică şi, de asemenea, să menţioneze în ce proporţie se

regăseşte această caracteristică la alte grupuri de persoane sau la întreaga populaţie.”

(Ibidem)

Metoda identificării vizuale a fost iniţiată de către Rice în 1926. Acesta a pornit

de la faptul că Lipman definea stereotipurile ca fiind imagini vizuale din mintea noastră.

Pentru acest experiment Rice a folosit 141 persoane. Acestea trebuiau să identifice în cele

9 poze tăiate din ziar: un traficant de alcool, un premier european, un lider de sindicat,

3

doi fabricanţi, un editor, un bolşevic, un senator american şi un finanţator. Rata

probabilistică a fost depăşită de rata recunoaşterii în ceea ce priveşte identificarea

primelor 6 persoane. Identificarea bolşevicului a fost făcută doar de 9 persoane din cauză

că poza nu corespundea imaginii pe care o aveau atunci subiecţii despre bolşevici.

Individul din poză era amabasadorul sovietic la Paris: „era bine îmbrăcat, nu purta barbă

şi avea un aspect distins.” (Dorin Nastas în Adrian Neculau coord., 2003, p.257)

Această abordare nu oferă prea multe informaţii despre stereotip din cauza

faptului că nu cunoaştem elementul din poză care aparţine conţinutului stereotipului. Nu

mulţi au folosit această metodă, însă au acordat atenţie folosirii imaginii vizuale în

cercetările despre stereotipuri. (Ibidem)

Prejudecăţile

„Conform dicţionarului Cambridge, prejudecăţile sunt „o opinie sau sentiment

nedrept şi nerezonabil, format fără îndeajuns de multă gândire sau cunoaştere”.”

(http://www.dosta.org)

Partea cognitivă este reprezentată de stereotip, cea emoţională (afectivă) de

prejudecată, iar discriminarea reprezintă componentă comportamentală. Prejudecăţile

sunt reprezentate de impresiile pe care cineva şi le formează înainte de cunoaşterea atentă

a unui grup. Ele pot fi examinate ca „expresii ale unei atitudini sociale sau ale unor

credinţe defavorabile, ale unor sentimente negative sau ale manifestării unui

comportament ostil şi discriminatoriu faţă de membrii unui grup, ca urmare a faptului că

aceştia fac parte din grupul respectiv.” (Brown, 1995, p.8, apud Loredana Ivan, 2008)

Prejudecăţile au o conotaţie negativă şi din această cauză determină conflicte în

interacţiunea dintre grupuri. (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008, pp.344-

345)

Sexismul, rasismul, xenofobia sunt forme ale prejudecăţilor. Rasismul este

determinat de prejudecăţi negative cu privire la rasă sau etnie. Această atitudine este

sancţionată de societate. T. Fiske (2002) afirmă că 10% din persoanele mature care

locuiesc în societăţile vestice, loc în care rasismul este sancţionat puternic de societate, îşi

exprimă prejudecăţile de tip rasial în mod evident, în timp 80% dintre adulţi prezintă

manifestări subtile. F. Dovidio şi Samuel L. Gaertner (1991) prezintă rasismul

4

ambivalent. Ei spun că indivizii prezintă atât simpatie cât şi dispreţ pentru un grup etnic.

Rasismul simbolic este reprezentat de manifestări subtile ale prejudecăţilor şi refuzarea

discriminării directe şi vizibile. (Idem, p.345)

Cele mai multe victime ale rasismului au fost în timpul celui de-al doilea razboi

mondial. Adolf Hitler a fost unul dintre cei mai puternici politicieni germani, lideri

militari şi mai ales unul dintre cei mai violenţi dictatori ai secolului XX. El a început

razboiul în 1939 sperând să cucerească toată lumea, iar pentru o perioadă de timp chiar a

dominat aproape întreaga Europă şi o parte din Africa de Nord. Anti-semitismul a fost

baza propagănzii sale, vrând să creeze o rasă pură, cea germană. Cu acest motiv el a ucis

milioane de evrei, oameni slavici, rromi şi mulţi alţii doar din cauza faptului că-i

considera inferiori.

Sexismul este reprezentat de prejudecăţi negative faţă de persoane de sex opus.

Femeile sunt mereu catalogate ca nefiind bune şoferiţe sau că ele sunt mai empatice decât

bărbaţii. În general, ele sunt văzute ca fiind dependente, emotive ceea ce determină

calificarea în cadrul altui tip de muncă faţă de cel al bărbaţilor. Pe piaţa muncii femeile

sunt adesea defavorizate din cauza acestor prejudecăţi, însă în ceea ce priveşte

sociabilitatea, comunicabilitatea, empatia, rezistenţa la stres femeile sunt văzute superior

bărbaţilor. (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008, pp.346)

Adrian Ciubotaru ne prezintă o prejudecată destul de ciudată referitoare la faptul

că deşi ştim că Pământul este oval noi ne comportăm şi mişcăm ca şi cum acesta e plat.

„Avem stânga-dreapta, sus-jos, înainte-înapoi căci ne structurăm întreaga lume în jurul

corpului nostru. Practic, ne este imposibil de imaginat că centrul universului s-ar afla

oriunde în afara trupului nostru. Cum spunea altcineva, “eu cred despre mine că sunt

centrul universului şi că, dacă eu nu exist, universul se sfârşeşte, planetele se opresc din

rotaţie şi sorii se sting.” ” (http://www.adrianciubotaru.ro)

Pentru surprinderea prejudecăţilor care sunt prezente la indivi faţă de anumite

grupuri sociale, s-au enunţat aşa numitele teste de asocieri implicite. (Greenwald şi

Banaji, 1995; Cunningham et al., 2001). Aceste teste au ca scop măsurarea vitezei de

reacţie a individului faţă de anumiţi stimuli care se află în strânsă legătură cu grupurile

faţă de care se prezintă prejudecăţile. (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea coord., 2008,

pp.346-347)

5

Bogardus (1925) a propus „scala distanţei sociale” pentru măsurarea

prejudecăţilor. Aceasta, prin redarea anumitor afirmaţii, indică gradul de acceptabilitate a

individului faţă de persoane din alte grupuri sociale. A fost utilizată în special pentru

diferitele grupuri etnice. De exemplu dacă cineva nu ar accepta un vecin de etnie romă

atunci el ar refuza şi o activitate mai intimă legată de această etnie, spre exmplu o

căsătorie cu o persoană de etnie romă. (Dorin Nastas în Adrian Neculau coord., 2003,

p.262)

Bogardus a folosit această scală pentru a putea afla comparativ modul în care

majoritatea americanilor se raportează la cele 17 etnii minoritare aflate în SUA. Cultura

este cel mai important indicator al dificultăţii în acceptarea socială. (Ibidem)

Atunci când se realizează calculul mediei pot apărea dificultăţi deoarece distanţa

dintre unele puncte nu este mereu egală. Această mică dificultate va fi depăşită atâta

timp cât scala va fi elaborată în maniera scalelor Thurstone. (Ibidem)

Theodor Adorno împreună cu colaboratorii săi (1950) susţine că prejudecăţile

apar la adulţii care au o personalitate autoritariană. Ei susţin că prejudecăţile sunt în

strânsă legătură cu personalitatea individului şi că experienţele din copilărie influenţează

apariţia prejudecăţilor. Acestui tip de personalitate îi corespund următoarele

caracteristici:

1. „ credinţe rigide şi valori convenţionale;

2. ostilitate generală îndreptată spre alte grupuri;

3. intoleranţă şi ambiguitate;

4. atitudine de supunere faţă de autorităţi.” (Loredana Ivan în Septimiu Chelcea

coord., 2008, pp.347)

Personalitatea autariană este măsurată de Scala F. Studiile experimentale nu

consideră Scala F un instrument care ar arăta valoarea corectă în masurarea

comportamentelor de discriminare. Astfel, unii cercetători au pus accentul pe factorii

sociali şi culturali, factori care intervin în crearea prejudecăţilor. (Ibidem)

6

Discriminarea

Nu toate atitudinile negative sunt discriminatorii. Normele sociale sancţionează

mult mai puternic discriminarea faţă de prejudecată. Se prezintă cinci stadii ale

discriminării:

1. „ atacul verbal;

2. evitarea;

3. discriminarea – celălalt grup este, în mod deliberat tratat diferit comparativ cu alte

grupuri, în termeni de drepturi, responsabilităţi, oportunităţi etc;

4. exterminare – încercări deliberate de a-i ucide pe membrii celuilalt grup.”(Idem,

p.349)

„Black and White” a fost un documentar făcut cu scopul de a măsura gradul de

discriminare rasială al englezilor. Doi subiecţi ce erau de rase diferite însă celelalte

aspecte legate de vârstă, sex, nivel de educaţie, domeniu de activitate coincideau, îşi

căutau un loc de muncă o locuinţă sau diverse servicii. Angajatorii sau proprietarii cu

care se întâlneau persoanele în cauză erau filmaţi cu ajutorul unei camere ascunse, şi asta

pentru a le afla reacţiile. Rezultatele au arătat faptul că tratamentele discriminatorii faţă

de rasă existau. Şi în SUA situaţia e asemănătoare în ceea ce priveşte discriminarea.

Hispanicii sau cei de culoare sunt dezavantajaţi faţă de albi, în ceea ce priveşte găsirea

unui loc de munca. Situaţia în Marea Britanie nu s-a schimbat până în 2000, susţine

Rupert J. Brown. (Idem, pp.349-350)

Relaţiile interumane şi intergrupale sunt influenţate de discriminare. Aceasta este

întreţinută de prejudecăţi. Discriminarea rasială poate fi uşor de observat în campusurile

universitare, în presă. În 2004, televiziunea olandeză prezenta în fiecare seară

comportamente violente şi încălcări de lege aparţinând unor marocani. Din această cauză

olandezii manifestau comportamente discriminatorii vizibile faţă de aceştia. Aceeaşi

situaţie se întâmplă şi în cazul televiziunii române care emite ştiri despre comunitatea

romă, comunitate care nu e văzută prea bine de români. (Idem, p.350)

Adrian Neculau a folosit pentru cercetarea sa 177 de studenţi de la secţiile

psihologie, pedagogie, matematică şi litere. Fiecare student trebuia să precizeze cinci

calităţi şi cinci defecte ale romilor medii şi alte cinci care descriau comunitatea. Iată

câteva cuvinte care au avut o frecvenţă mai mare. Astfel la calităţi întâlnim cuvinte

7

precum: descurcăreţ, simţ practic, bun în afaceri, aptitudini muzicale, respectă tradiţia,

spontan, curajos, încredere în sine, abil, politicos, îndrăzneţ, necioplit, neîngrijit, vulgar,

noncomformist, lipsit de bun simţ; iar la defecte întâlnim descrieri precum: violent,

murdar, leneş, şarlatan, hoţ, incult, scandalagiu, şiret, needucat, gălăgios, mincinos.

Comunitatea a fost descrisă astfel: calităţi – uniţi, păstrători ai tradiţiilor proprii,

cooperanţi (oferă ajutor), respectă normele grupului, buni meşteşugari, calităţi vocale,

petrecăreţi, bilingvi, simţ practic, adaptabili; defecte – violenţi, murdari, needucaţi,

zgomotoşi(scandalagii), hoţi, indiferenţi faţă de alte etnii, leneşi, orgolioşi, nu se implică

în viaţa socială, răzbunători, neadaptaţi social, dorinţa de a domina numeric, mincinoşi.

(Adrian Neculau în Adrian Neculau coord., 1996, pp.106-107)

Din cele două liste Adrian Neculau a ales primele 15 cuvinte şi le-a aşezat în

ordine alfabetică, mai apoi prezentând noile liste unor studenţi de la psihologie şi ştiinţele

educaţiei. Aceştia trebuiau să extragă 5 cuvinte care caracterizează cel mai bine

personalitatea modală a romilor precum şi 5 cuvinte care caracterizează cel mai bine

comunitatea romă. Studenţii trebuiau să-şi justifice fiecare alegere. În prelucrarea sa,

Adrian Neculau a folosit un punctaj acordând 5 puncte pentru prima alegere, 4 pentru a

doua alegere şi tot aşa mai departe. Iată rezultatele referitoare la personalitatea modală.

(Idem, p.108)

Dacă ne uităm cu atenţie la tabelul nr.1 vom vedea că dintre primele 14 trăsături

cu scoruri de peste 20 de puncte doar 4 sunt pozitive restul aparţinând trăsăturilor

negative. Ultimele clasate au punctaj foarte scăzut şi aparţin listei calităţilor iar cuvintele

de „cooperant” şi „politicos” nu au fost reţinute de nimeni. (Idem, p.111)

Tabelul nr.2 arată punctajul referitor la comunitatea romilor. Comportamentul de

grup a fost mult mai apreciat. „Uniţi”, „păstrători de tradiţie”, „organizare socială bună”,

„adaptabili” sunt calităţi destul de bine văzute de către experţii care au participat la

studiu. Însa între primele 13 cu scor de peste 20 de puncte sunt prezente doar cinci

calitati. (Idem, pp.109-111)

8

Tabelul nr.1

Nr. Crt.

Calitati si defecte

Punctaj cumulat

Nr. Crt.

Calitati si defecte

Punctaj cumulate

1. Scandalagiu 51 16. Bun în afaceri 172. Murdar 46 17. Spontan 163. Incult 37 18. Abil 154. Respectă tradiţia 34 19. Noncomformist 135. Gălăgios 32 20. Răzbunător 136. Descurcăreţ 32 21. Simţ practic 13

7.Aptitudini muzicale

32 22. Inventiv 11

8. Needucat 30 23. Mincinos 119. Violent 29 24. Detaşat 710. Neîngrijit 28 25. Dezinvolt 711. Îndrăzneţ 28 26. Necioplit 412. Hoţ 28 27. Curajos 4

13. Şarlatan 26 28.Încredere în

sine1

14. Şiret 23 29. Cooperant 015. Leneş 19 30. Politicos 0

Tabelul nr.2

Nr. Crt.

Calitati si defectePunctaj cumulat

Nr. Crt.

Calitati si defectePunctaj cumulat

16. Uniţi 96 31.Dorinţa de a domina

numeric16

17.Păstrători de

tradiţie56 32. Buni meşteşugari 14

18. Lipsiţi de educaţie 34 33. Bilingvi 1419. Violenţi 34 34. Curajoşi 1020. Migratori 31 35. Leneşi 10

21.Organizare socială

bună30 36. Neadaptaţi 9

22. Prolifici 29 37. Simţ practic 923. Răzbunători 29 38. Mândri 6

24. Descurcăreţi 24 39.Indiferenţi la alte

etnii6

25. Murdari 24 40. Calităţi vocale 526. Petrecăreţi 23 41. Cooperanţi 427. Hoţi 22 42. Imorali 428. Adaptabili 22 43. Mincinoşi 3

29.Nu se implică în

viaţa socială18 44. Ambiţiosi 1

30. Zgomotoşi 18 45. Respectă normele 0(Idem, p.109)

9

Chiar dacă experţii participanţi la studiu au fost persoane care au un

comportament tolerant faţă de cei din jur, gândirea stereotipă tot a fost prezentă. Au făcut

etichetări şi deasemenea au recurs la generalizări pripite. (Idem, p.111)

Stereotipurile, prejudecăţile şi discriminarea pot fi pozitive

Atunci când se aude vorbindu-se despre „stereotip”, „prejudecată” sau despre

„discriminare” ne gândim la caracterul negativ al lor, fără să vedem partea pozitivă. Nu

conştientizăm faptul că ele ar putea să aibă şi altă semnificaţie decât: „imagini negative

faţă de un anume grup, o judecată nefavorabilă faţă de un grup, un comportament cu

consecinţe negative pentru cineva.” (Dorin Nastas în Adrian Neculau coord., 2003,

p.257)

Folosirea sensului negativ de către societate a determinat şi definirea

stereotipurilor, prejudecăţilor şi discriminării ca factori negativi de unii psihologi sociali.

Cercetările mai recente ţin cont şi de caracterul pozitiv a acestora 3 dintre ele fiind

complementare: „a discrimina negativ membrii outgrupului presupune în acelaşi timp o

discriminare pozitivă a celor ingrup.” (Ibidem)

Ţiganii. Situaţia lor de după 1989

„După Revoluţie, două aspecte sunt semnificative pentru situaţia romilor şi care

au constituit obiectul unor preocupări constante din partea comunităţii: cel legat de

posibilităţile ilegale de câştig prin formele tradiţionale, care sunt eliminate de noul

context al unei economii moderne de piaţă, şi care priveşte profesiile calificate, care să

acorde şansă de muncă (şomajul a devenit un fenomen şocant pentru marea majoritate a

romilor datorită lipsei de calificare şi şcolarizare).” (Adina Chelcea, 2002, nr.4-5, p.15)

Bineînţeles că şi numărul mare de membrii într-o familie romă constituie o

problemă de natură socio-economică. Ele au fost unele dintre cauzele unei slabe

dezvoltări economice. După Revoluţie au fost propuse proiecte de suport pentru populaţia

romă. După Revoluţie romii aveau un nivel foarte scăzut de şcolarizare, tot mai mulţi

abandonau şcoala, iar un segment al populaţiei de etnie romă era foarte săracă. (Ibidem)

După Revoluţie romii au fost promovaţi etnic şi politic, drepturile lor fiind

revendicate şi respectate. Au apărut posibilităţi economice pentru romi, această şansă

10

fiind fructificată numai de unii dintre ei. În cazul romilor s-a constat un nivel economic

mult mai scăzut faţă de populaţia majoritară. Conflictele dintre romi şi populaţia

majoritară s-au amplificat după 1989. Au existat şi câteva conflicte intergrupuri, care mai

apoi au fost eliminate cu ajutorul ambelor părţi. După 1989 locul romilor în socitetate a

început să se schimbe. Dacă pentru unii au apărut posibilităţi economice, îmbogăţindu-se

peste noapte şi uimind populaţia majoritară, pentru cea mai mare parte a romilor situaţia

economică s-a înrăutăţit. (Idem, pp.15-16)

Despre educaţia ţiganilor recensemintele din 1985 şi 1989 arată că:

aprox. 30%-40% din copiii ţiganilor frecventează cu regularitate şcoala;

jumătate dintre ei nu au fost niciodată într-o şcoală;

un procent foarte scăzut al copiilor ţigani frecventează cursurile şcolilor

gimnaziale;

dintre adulţi cca. 50% sunt analfabeţi, în unele zone geografice procentajul fiind

chiar de 80% sau 100%.

(Adrian Neculau in Adrian Neculau coord., 1996, pp.114)

Acest lucru se întamplă şi din cauza faptului că ţiganii nu consideră şcoala ca o

instituţie benefică situaţiei lor sociale şi financiare. Aceasta e considerată chiar de cele

mai multe ori un impediment ce-i reţine pe copii de la ucenicia familiei. (Ibidem)

Gheorghe Răducanu împreună cu Nicolae Gheorghe şi Gheorghe Ivan au avut

ideea discriminării pozitive a romilor în 1992. Aceasta constă în introducerea de locuri

speciale pentru romi în cadrul învăţământului universitar. Au început prin introducerea de

locuri la Facultatea de Sociologie, Psihologie şi Pedagogie, după care s-au extins şi la alte

facultăţi. În 1992 erau doar doi studenţi romi, iar acuma sunt câteva sute. Sunt studenţi

care au absolvit şi care profesează. Alţii şi-au creat organizaţii, susţin proiecte culturale,

economice sau sociale. Bineînţeles, la început acest program de discriminare pozitivă a

fost primit cu reţineri faţă de cei din comunitatea romă. Unii studenţi care intrau pe acele

locuri speciale nu vroiau să recunoască că sunt romi. Acest lucru se întampla şi din cauza

faptului că programul nu era mediatizat cum trebuie. Până acuma lucrurile s-au rezolvat

iar concurenţa este de doi sau trei romi pe loc. (Roxana Mirciu, 2002, nr.4-5, pp.43-44)

Eu am pus accentul aici numai pe situaţia romilor şi discriminarea faţă de ei, însă,

bineînţeles că discriminarea există şi faţă de alte persoane. Discriminarea poate exista şi

11

faţă de persoanele vârstnice, sau faţă de persoanele bolnave mental, faţă de persoanele

infectate cu HIV Sida etc.

12

Bibliografie

Adrian Neculau (1996). Ţiganii: personalitatea modală şi caracteristicile

grupului, în Adrian Neculau şi Gilles Ferréol coord., Minoritari, Marginali,

Excluşi, Ed. Polirom, Iaşi

Adina Chelcea (2002). Formarea asistenţilor sociali de etnie romă. Revista de

Asistenţă Socială, 4-5, 14-18

Dorin Nastas (2003). Stereotipuri, prejudecăţi şi discriminare, în Adrian Neculau

coord., Manual de Psihologie Socială, Ed. Polirom, Iaşi

Loredana Ivan (2008). Stereotipuri, prejudecăţi, discriminare socială, în Septimiu

Chelcea coord., Psihosociologie-Teorii, Cercetări, Aplicaţii, Ed. Polirom, Iaşi

Roxana Mirciu (2002). Educaţia: principala strategie pentru îmbunătăţirea

situaţiei romilor în România. Revista de Asisnteţă Socială, 4-5, 42-45

http://www.adrianciubotaru.ro, Adrian Ciubotaru (2007). Câteva prejudecăţi

culturale

http://www.dosta.org, Ivana (2008). Stereotipuri şi prejudecăţi

13