1

STUDIUL

DISCREPANŢA DINTRE EDUCAŢIE ŞI

SOLICITĂRILE PIEŢEI FORŢEI DE MUNCĂ

elaborat de către AXA Management Consulting

pentru Proiectul

„MUNCĂ DECENTĂ PENTRU TINERI - ÎMBUNĂTĂŢIREA SITUAŢIEI SOCIO-ECONOMICE A

TINERILOR DIN MOLDOVA PRIN ABILITAREA ACESTORA ŞI A SOCIETĂŢII CIVILE”,

implementat de către Fundaţia CNV Internationaal, Asociaţia Obştească pentru Copii şi

Tineret „Făclia” şi Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova

CHIŞINĂU

Noiembrie 2013

2

MENŢIUNI

Echipa de cercetare exprimă sincere mulţumiri tuturor celor care au oferit informaţie relevantă pe

parcursul realizării studiului: reprezentanţilor sindicatelor, a Agenţiilor Teritoriale de Ocupare a Forţei

de Muncă, a organizaţiilor neguvernamentale, reprezentanţilor mediului de afaceri din cele patru

regiuni ţintă ale Proiectului: Ungheni, Făleşti, Călăraşi şi Căuşeni.

CUPRINS

INTRODUCERE

METODOLOGIE

CAPITOLUL 1 PREZENTAREA PROBELEMEI:

DISCREPANŢA DINTRE EDUCAŢIE ŞI SOLICITĂRILE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

care sunt aşteptările agenţilor economici de la sistemul educaţional

CAPITOLUL 2 CAUZELE DISCREPANŢEI DINTRE EDUCAŢIE ŞI SOLICITĂRILE PE PIAŢA FORŢEI

DE MUNCĂ

CAPITOLUL 3 OPŢIUNI PENTRU DIMINUAREA DISCREPANŢEI DINTRE PREGĂTIREA

PROFESIONALĂ ŞI OFERITĂ DE INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR ŞI

SOLICITĂRILE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Anexe

3

INTRODUCERE

Variate studii şi analize privind piaţa forţei de muncă, efectuate în ultimii ani la nivel

naţional, relevă problema deficitului de forţă de muncă calificată. Actualmente, agenţii

economici solicită un nivel mai înalt de profesionalism sau competenţe specifice din

partea angajaţilor. Precum vom vedea pe paginile acestui studiu, cel mai des agenţii

economici menţionează că se confruntă cu decalajul semnificativ dintre necesităţile lor şi

cunoştinţele profesionale ale absolvenţilor instituțiilor de învăţămînt secundar profesional,

mediu de specialitate şi superior. Astfel, multe şcoli profesionale pregătesc meserii / profesii

care nu sunt solicitate pe piaţa muncii. Chiar dacă specialitatea obţinută este solicitată,

nivelul de pregătire profesională este neadecvat condiţiilor şi cerinţelor de muncă

actuale, înaintate de majoritatea angajatorilor. Acest fapt se datorează, în mare parte,

programelor de studii depăşite, neadaptate la cerinţele actuale, dar şi bazei materiale şi

instructive modeste şi învechite pe care se face pregătirea profesională.

Acest fapt afectează, pe de o parte, competitivitatea agenţilor economici, dar şi

posibilităţile de angajare şi situaţia generală a tinerilor – proaspeţilor absolvenţi ai

instituțiilor de învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate şi superior. Conform

datelor cercetării statistice „Intrarea tinerilor pe piaţa muncii”1 (obiectul anchetei de

cercetare au fost 1118,7 mii tineri), după părăsirea sistemului de învăţămînt şi pînă la

găsirea primului loc de muncă semnificativ (la care tînărul a lucrat cel puţin 3 luni) mai

mult de jumătate (57%) dintre tineri nu au avut un loc de muncă şi au fost în căutare

activă. Doar 22% dintre tineri au găsit un loc de muncă, imediat după părăsirea sistemului

de învăţămînt. O pătrime de tineri au părăsit primul loc de muncă din cauza salariilor mici,

iar 17,7% au plecat la muncă peste hotarele ţării.

Obiectivul general al acestei cercetări este de a investiga dimensiunile discrepanţei dintre

pregătirea profesională oferită de instituțiile de învăţămînt secundar profesional, mediu de

specialitate şi superior, precum şi cauzele care determină această situaţie. Totodată, ne-

am propus ca să schiţăm posibile opţiuni de redresare a situaţiei, unele dintre acestea

fiind deja cuprinse de politicile guvernamentale în acest domeniu.

Cercetarea este concentrată atît pe prezentarea unei viziuni la nivel național, cît și a unei

viziuni specifice pentru cele 4 raioane ţintă ale proiectului: Ungheni, Fălești, Călărași și

Căușeni.

1 „Intrarea tinerilor pe piaţa muncii”, Biroul Naţional de Statistică, Chişinău, 2010

4

METOGOLOGIA STUDIULUI

Studiul „Discrepanţa dintre educaţie şi solicitările pieţei forţei de muncă” a fost realizat prin

aplicarea unei metodologii ce presupune utilizarea instrumentelor de colectare a datelor

calitative şi cantitative. În mod specific, aceasta a presupus:

1. Desfăşurarea interviurilor în profunzime cu reprezentanţi ai variatelor organizaţii

relevante, active în domeniu:

o Interviuri în profunzime cu reprezentanţi ai Agenţiilor Naţionale şi Teritoriale

pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

o Interviuri în profunzime cu reprezentanţi ai instituţiilor de învăţămînt din

raioanele ţintă.

o Interviuri în profunzime cu reprezentanţi ai agenţilor economici din

raioanele ţintă.

o Interviuri în profunzime cu reprezentanţi ai sindicatelor şi ai patronatelor la

nivel local şi naţional.

2. Realizarea discuţiilor focus-grup cu reprezentanţi ai grupurilor relevante:

o tineri din raioanele ţintă ale Proiectului;

o reprezentanţi ai instituţiilor de învăţămînt secundar profesional şi mediu de

specialitate;

o reprezentanţi ai ONG-urilor de tineret care activează la nivel local şi naţional.

3. Pentru colectarea cantitativă a datelor relevante cu referire la opiniile

angajatorilor, a fost aplicat un chestionar printre variaţi agenţi economici din cele

patru raioane ţintă ale proiectului. În total au fost chestionaţi 21 de angajatori

reprezentînd variate industrii.

4. Analiza documentelor şi studiilor relevante existente, elaborate de instituții variate

naţionale şi internaţionale pe parcursul ultimelor ani:

o Reglementările şi standardele naţionale şi internaţionale în domeniul

muncii;

o Studii naţionale cu referire la situaţia în domeniul angajării tinerilor;

o Statistici oficiale.

Lista persoanelor cu care au fost efectuate interviuri este prezentată în anexa 2.

5

Capitolul 1

PREZENTAREA PROBELEMEI: DISCREPANŢA DINTRE EDUCAŢIE ŞI

SOLICITĂRILE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Din punctul de vedere al pieţei forţei de muncă, în Republica Moldova, la ora actuală, se

înregistrează 970 mii de persoane cu vîrsta 15-29 de ani sau 27,2% din numărul total al

populaţiei. Rata şomajului printre ei constituie 16,5%, de 1,8 ori mai înaltă decît rata

şomajului la nivel de ţară (9,4%).Conform datelor BNS, în anul 2010, doar 22% din tineri au

găsit un loc de muncă, imediat după absolvirea sistemului de învăţămînt. O pătrime a

părăsit primul loc de muncă din cauza salariilor mici, iar 17,7% au plecat la muncă peste

hotare. Tinerii din oraşe reuşesc într-o proporţie mai mare să găsească un loc de muncă

permanent, decît cei din mediul rural (75% faţă de 54%)2.

Pentru orice profesionist ce activează în domeniul formării profesionale nu este un secret

faptul că reprezentanţii mediului de afaceri din Republica Moldova se plîng pe

insuficienţa calificărilor pe piaţa forţei de muncă, precum şi pe calitatea redusă a studiilor

candidaţilor la locurile de muncă. În conformitate cu unele studii relevante, 85% din

companii menţionează că se confruntă cu problema lipsei forţei de muncă calificate3.

Astfel, de cele mai dese ori, întreprinderile solicită un nivel mai înalt de profesionalism, dar

şi competenţe specifice din partea lucrătorilor. Cel mai des, agenţii economici

menţionează că se confruntă cu decalajul semnificativ, adesea foarte mare, dintre

necesităţile lor şi competenţele profesionale ale absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt

secundar profesional, mediu de specialitate şi superior.

Secţiunea de mai jos a studiului ne ajută să înţelegem care sunt aşteptările agenţ ilor

economici de la sistemul educaţional. Aceste aşteptări sunt prezentate în baza

dificultăţilor cu care se confruntă angajatorii zi de zi. Merită de menţionat că aspectele

esenţiale ale acestei ecuaţii formează un cerc vicios, precum vom vedea în continuare,

fapt care determină strategii complexe de redresare a situaţiei.

CARE SUNT AŞTEPTĂRILE AGENŢILOR ECONOMICI DE LA SISTEMUL EDUCAŢIONAL

În cadrul procesului de colectare a datelor pentru prezentul studiu, un grup semnificativ

de angajatori din cele patru raioane ale proiectului au fost solicitaţi să răspundă la

2 Biroul Naţional de Statistică, www.statistica.md

3 „Relaţiile de muncă în Republica Moldova din perspectiva companiilor”, realizat de PNUD şi Guvernul

Belgiei

6

întrebări ce oferă o perspectivă asupra principalelor probleme cu care se confruntă

aceştia în asigurarea întreprinderilor pe care le reprezintă cu personal calificat.

Astfel, peste 57% din angajatorii din cele 4 raioane menţionează că există un decalaj între

competenţele profesionale necesare pentru muncă şi competenţele profesionale de

care dispun angajaţii. Totodată, la fel mai mult de jumătate de angajatori (52,4%) afirmă

că întîmpină dificultăţi în completarea posturilor vacante deoarece potenţialii candidaţi

nu deţin competenţele necesare pentru activitatea în întreprindere.

De asemenea, printre cele mai stringente probleme menţionate de angajatorii din cele

patru raioane ţintă ale Proiectului se regăseşte şi opinia conform căreia sistemul

educaţional nu asigură deplin pregătirea cadrelor cu competenţe profesionale necesare

întreprinderii. Această opinie este împărtăşită de 52,3% de angajatori din raioanele ţintă.

Tabelul 1.1. de mai jos oferă mai multe detalii.

Tabel 1.1 :

Care sunt dificultăţile cu care se confruntă întreprinderea DVS cu referire la asigurarea cu

competenţe profesionale necesare pentru realizarea activităţii?

AFIRMAŢIE %

1. Există decalajul dintre competențe profesionalele necesare pentru

muncă şi competenţele profesionalele de care dispun angajaţii.

57,1

2. Întreprinderea noastră ar putea utiliza tehnologiile moderne, dar suntem

constrînşi de nivelul competenţelor profesionale ale angajaţilor noştri.

52,6

3. Întîmpinăm dificultăţi în căutarea persoanelor pentru angajare, care ar

poseda competenţele profesionalele necesare pentru activitatea la

întreprinderea noastră.

52,4

4. Sistemul educaţional nu asigură deplin pregătirea cadrelor cu

competenţe profesionalele necesare întreprinderii noastre.

52,3

5. Dezvoltarea capacității angajaţilor de a îndeplini mai multe sarcini este

o prioritate pentru întreprinderea noastră.

47,6

Putem presupune că, în cazul existenţei acestui spectru de dificultăţi, angajatorii încearcă

să le diminueze impactul negativ asupra afacerilor. Una din modalităţile pe care le iau în

considerare angajatorii se referă la căutarea potenţialilor angajaţi şi atragerea acestora

în întreprinderilor lor. Această opţiune însă este marcată de dificultăţi suplimentare de

căutare şi găsire a candidaţilor potriviţi. Astfel, mai mult de jumătate din angajatorii

chestionaţi – 52,4% în total – au întîmpinat dificultăţi în găsirea candidaţilor potriviţi pentru

posturile vacante în ultimii 5 ani. Dintre aceştia, 28,6% au menţionat că dificultăţile

respective au fost majore.

7

Desigur, ar putea fi formulată presupunerea conform căreia angajatorii înaintează cerinţe

dificile, greu de satisfăcut de către candidaţi. Această presupunere însă nu este

confirmată de datele colectate, deoarece, precum putem vedea în continuare, pentru

angajatori cele mai importante criterii în luarea deciziei de angajare sunt cele ce ţin de

activitatea ce urmează a fi realizată de către deţinătorii postului. Astfel, cel mai mult de

către angajatorii din cele patru raioane este apreciată experienţa de muncă în domeniu

– 81%, urmat fiind de criteriul „abilităţi profesionale” – 71,4% şi „responsabilitate în

realizarea activităţi” – 61,9%. Tabelul 1.2. de mai jos prezintă criteriile ce contează cel mai

mult pentru angajatori la luarea deciziei de selectare a personalului pentru posturile

vacante.

Tabelul 1. 2:

Care din criteriile enumerate mai jos sunt cele mai importante la luarea deciziei de angajare a

personalului pentru întreprinderea Dvs?

CRITERIU %

Experienţa de muncă în domeniu 81

Abilităţi profesionale 71.4

Responsabilitate în realizarea activităţii 61.9

Competențe profesionale de a identifica şi soluţiona

probleme 61.9

Studii 57.1

Recomandări de la profesioniști 42.9

Studii adiţionale confirmate prin certificate 38.1

Recomandări de la cunoscuți, rude, etc. 23.8

Diagrama 1.1.

Întreprinderea DVS a

avut dificultăți in

completarea locurilor

vacante in ultimii 5 ani?

8

Aceste date ne indică faptul că pentru angajatori cel mai mult contează competenţele

necesare pentru realizarea activităţii profesionale. Acest fapt ne face să considerăm că

disponibilitatea personalului, dotat cu competenţele necesare, este semnificativ mai mică

decît solicită piaţa forţei de muncă.

În asemenea condiţii, apare firesc întrebarea cu referire la aşteptările pe care le au

angajatorii de la pregătirea oferită de variatele instituţii de învăţămînt. Datele colectate

au arătat că, în ceea ce priveşte instituţiile de învăţămînt secundar profesional şi mediu

de specialitate, nivelul de satisfacţie este relativ înalt: 9,5% au afirmat că sunt totalmente

satisfăcuţi, iar 66,7% - parţial satisfăcuţi.

Cu toate acestea, există o serie de modificări importante pe care angajatorii le consideră

necesar de realizat în acest tip de instituţii ce oferă pregătire profesională. Observăm că

aceste modificări, prezentate în tabelul de mai jos, se referă la necesitatea intensificării

pregătirii practice a absolvenţilor, precum şi nevoia de a ajusta pregătirea profesională în

conformitate cu noile tehnologii. De asemenea, putem constata că planificarea

calificărilor profesionale în conformitate cu solicitările pieţei muncii este o modificare

conştientizată de o bună parte de angajatori – 28,6%.

Tabelul 1.3.

Ce schimbări, după părerea DVS, sunt necesare în sistemul instituţiilor de învățămînt secundar

profesional și mediu de specialitate pentru ca pregătirea absolvenţilor să corespundă necesităţilor

întreprinderii DVS?

MODIFICĂRI CE NECESITĂ A FI REALIZATE %

A se concentra asupra pregătirii practice, organizarea practicii de

producţie la întreprindere. 52.4

A atrage instructorii cu experienţă practică. 52.4

Diagrama 1.2.

În ce măsură

întreprinderea DVS este

satisfăcută de nivelul

profesional obţinut în

timpul instruirii în

instituțiile de învățămînt

secundar profesional şi

mediu de specialitate?

9

A revedea programele de pregătire profesională pentru a le

conforma noilor tehnologii. 33.3

A planifica calificările si specializările în corespundere cu

necesităţile pieţii muncii. 28.6

În ceea ce priveşte instituţiile de învăţămînt superior, nivelul de satisfacţie este şi mai mare

în comparaţie cu instituţiile de învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate.

Precum este arătat în diagrama de mai jos, 19% din angajatorii din cele patru raioane au

afirmat că sunt totalmente satisfăcuţi de calitatea pregătirii profesionale oferite de

instituţiile de învăţămînt superior, iar 52,4% sunt parţial satisfăcuţi.

Modificările care, în opinia angajatorilor, necesită a fi realizate în pregătirea profesională

oferită de instituţiile de învăţămînt superior sunt, în mare parte, similare cu cele ce necesită

a fi operate în instituţiile de învăţămînt secundar profesional şi mediu de specialitate.

Tabelul de mai jos oferă detalii în acest sens.

Tabelul 1.4.

Ce schimbări, după părerea DVS, sunt necesare în sistemul instituţiilor de învățămînt superior pentru

ca pregătirea absolvenţilor să corespundă necesităţilor întreprinderii DVS?

MODIFICĂRI CE NECESITĂ A FI REALIZATE %

A revedea programele de pregătire profesională pentru a le

conforma noilor tehnologii. 47.6

A planifica calificările si specializările în corespundere cu

necesităţile pieţii muncii. 42.9

A se concentra asupra pregătirii practice, organizarea practicii de

producţie la întreprindere. 28.6

A atrage instructorii cu experienţă practică. 23.8

Diagrama 1.3.

În ce măsură întreprinderea

DVS este satisfăcută de

nivelul profesional obţinut în

timpul instruirii în instituțiile

de învățămînt superior?

10

Observăm, în baza acestor date, că, în percepţia angajatorilor, discrepanţa dintre

pregătirea profesională oferită de instituţiile de învăţămînt şi cerinţele pieţei este cauzată

de următoarele trei aspecte de bază:

Insuficienţa pregătirii practice;

Insuficienţa ajustării pregătirii profesionale la noile tehnologii;

Insuficienţa de adaptare a pregătirii profesionale la cerinţele pieţei muncii,

fapt care indică caracterul modest al dialogului dintre instituţiile de

învăţămînt şi agenţii economici.

Merită a fi menţionat faptul că o asemenea percepţie cu referire la calitatea pregătirii

profesionale cauzează ca mai puţin de jumătate din angajatorii din cele patru raioane să

dezvolte relaţii de colaborare cu instituţii de învăţămînt, această colaborare presupunînd

angajare din rîndurile absolvenţilor, oferirea posibilităţii de a realiza practica profesională,

etc. Mai exact, 47,6% din angajatori au afirmat că colaborează cu instituţii de învăţămînt

secundar profesional şi mediu de specialitate şi 42,9% colaborează cu cele superioare.

Astfel, putem vorbi de existenţa unui cerc vicios ce funcţionează în relaţiile complexe

dintre variaţi actori în domeniul pregătirii profesionale şi a pieţei forţei de muncă.

Pregătirea neadaptată la cerinţele pieţei cauzează productivitatea scăzută a

proaspeţilor absolvenţi şi, respectiv, calitatea scăzută a produselor şi serviciilor oferite de

agenţii economici pentru care lucrează. Aceasta, la rîndul său, determină salarizarea

modestă. Salariile ne-competitive sunt un motiv al lipsei de atractivitate a întreprinderilor şi

aceasta determină, în mare parte, emigrarea forţei de muncă. În ultimă instanţă, atît

angajatorii, cît şi reprezentanţii instituţiilor de învăţămînt nu sunt predispuşi să colaboreze

pentru identificarea şi implementarea acţiunilor de îmbunătăţire, relaţiile dintre aceste

două părţi adesea reducîndu-se la învinuiri reciproce şi lipsa de cooperare.

11

Capitolul 2

CAUZELE DISCREPANŢEI DINTRE EDUCAŢIE ŞI SOLICITĂRILE PE PIAŢA

FORŢEI DE MUNCĂ

Variatele analize în domeniu, efectuate în ultimii ani, completate cu date colectate din

partea variaţilor actori, oferă un tablou complex asupra cauzelor discrepanţei dintre

pregătirea profesională şi solicitările pe piaţa forţei de muncă.

În mare parte, aceasta se datorează faptului că învăţămîntul profesional (superior, mediu

de specialitate, secundar profesional), actualmente se confruntă cu anumite provocări:

Precum am văzut din modificările solicitate de către angajatori, dar şi din variate studii

şi analize efectuate, programele de studii rămîn a fi foarte teoretizate şi necesită

eforturi semnificative pentru a schimba această situaţie. Ponderea orelor practice nu

este suficientă pentru a obține abilităţile profesionale necesare.

Precum menţionează managerii instituţiilor de învăţămînt, în special, realizarea

practicii de producere în întreprindere a devenit o problemă pentru conducerea

instituţiilor de învățămînt. Agenţii economici nu sunt motivaţi şi, de regulă, nu doresc să

se implice în acest proces. Deşi există cadrul normativ pentru desfăşurarea practicii de

producere, mecanismul de aplicare a acestuia nu este funcţional. Managerii

instituţiilor de învățămînt nu reuşesc să încheie contracte avantajoase cu

întreprinderile pentru organizarea calitativă a practicii pentru studenţi şi din cauza

lipsei competenţelor de comunicare, conlucrare şi negociere.4 Dar chiar şi aceste

plasamente de practică de multe ori nu sunt suficient de atractive pentru studenţii

care nu beneficiază de o supraveghere profesională riguroasă, nu li se încredinţează

anumite activităţi importante prin care ar spori gradul de profesionalizare, nu sunt

motivaţi să se implice pe deplin în procesul de producere.

La fel, precum a fost menţionat de către reprezentanţii instituţiilor de învăţămînt

secundar profesional şi mediu de specialitate, pregătirea profesională a elevilor /

studenţilor este, de cele mai dese ori, efectuată pe o bază materială învechită ce nu

mai este potrivită pentru condiţiile în care proaspeţii absolvenţi îşi încep activitatea

profesională. Precum am văzut din capitolul precedent, acest fapt determină opinia

conform căreia programele de studii nu sunt adaptate la tehnologia contemporană.

4 Studiu de referinţă în contextul „Procesului Torino”, ETF, 25 mai 2010

12

În pofida faptului că în ultimii ani Guvernul, precum şi un şir de proiecte internaţionale,

au dotat unele instituţii cu echipament tehnologic modern, în marea lor majoritate

acestea continuă să dispună de echipament învechit care nu facilitează dezvoltarea

abilităţilor profesionale. În condiţiile dezvoltării tehnico-informaţionale accelerate, este

dificilă asigurarea instituţiilor de învăţămînt vocaţional/tehnic cu utilaj de ultimă oră.

Acest lucru devine imposibil, mai ales, în situaţia în care şcolile profesionale instruiesc şi

formează muncitori calificaţi la 8-12 specialităţi concomitent.5

Mecanisme slab dezvoltate de interacţiune dintre instituţiile de învăţămînt și mediul de

afaceri / piaţa muncii. Analizînd situaţia actuală, putem constata că în prezent nu

există mecanisme eficiente de facilitare a interacţiunii dintre agenţii economici şi

sistemul de formare profesională. Această interacţiune dintre ei are loc doar la

solicitarea unilaterală, de cele mai dese ori, la iniţiativa uneia dintre părţi: fie din

partea instituţiilor de învăţămînt, care au nevoie de plasamente de practică, fie din

partea agenţilor economici, care au nevoie de anumiţi specialişti.

Discuţiile purtate cu reprezentanţi ai angajatorilor şi ai instituţiilor de învăţămînt au

demonstrat că, deşi dificultăţile sunt real conştientizate şi adesea profund resimţite de

către reprezentanţii celor două părţi, dialogul se situează în prezent la etapa de

învinuiri reciproce. O asemenea abordare nu poate produce schimbări la nivel de

curricula şi nu contribuie semnificativ la sporirea calităţii procesului educaţional.

Insuficienţa gravă a oportunităţilor de formare profesională continuă, adaptată la

cerinţele pieţei muncii. Republica Moldova a moştenit un sistem de învăţămînt

vocaţional / tehnic, conceput pentru o economie centralizată, şi care în prezent nu

mai corespunde cerinţelor unei economiei de piaţă şi tendinţelor de dezvoltare ale

pieţii muncii. Aceasta determină lipsa unei abordări pro-active şi flexibile din partea

instituţiilor ce oferă pregătire profesională, programele de studii fiind rigide.

Chiar dacă pregătirea profesională iniţială este puţin adaptată la necesităţile

agenţilor economici, lipseşte aproape cu desăvîrşire, din partea instituţiilor de

învăţămînt, oferta de formare profesională continuă a angajaţilor deja implicaţi în

procesul de producere.

Un alt aspect important ce influenţează discrepanţa dintre pregătirea profesională şi

solicitările pieţei muncii rezidă în lipsa serviciilor de orientare profesională şi ghidare în

5 Studiul de referinţă în contextul „Procesului Torino”, ETF, 25 mai 2010

13

carieră. Tinerii din cele patru raioane ţintă au menţionat adesea, în discuţiile realizate,

despre lipsa de ghidare în alegerea unei cariere profesionale, lucru pe care îl percep

destul de acut mai ales absolvenţii instituţiilor de învăţămînt superior.

Pe lîngă aceste cauze ce determină semnificativ discrepanţa dintre pregătirea

profesională şi cerinţele pieţei muncii, identificate prin procesul de colectare a datelor

realizat în cadrul prezentului studiu, analizele şi studiile recente menţionează şi altele cauze

ce țin de sistem. Printre acestea, cel mai des menţionate sunt:

Pregătire profesională insuficientă a cadrelor didactice. În anul de studii 2009-2010,

cadrele didactice cu studii medii de specialitate şi secundare profesionale constituiau

44,2% din totalul de cadre didactice din învăţămîntul secundar profesional6. Aceste

cadre nu au beneficiat de pregătire psihopedagogică necesară pentru asigurarea

procesului de predare. Personalul care predă în ateliere, în mare parte, nu a lucrat

niciodată în condiţii reale de producere. Vîrsta medie a profesorilor şi maiştrilor-

instructorilor din învăţămîntul secundar profesional este de 52 de ani. Un şir de rapoarte

relatează că, în ultimii 10-15 ani, majoritatea cadrelor didactice nu au participat la

activităţi de formare profesională continuă, cu excepţia unor activităţi organizate în

cadrul Universităţii Tehnice din Moldova şi al Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei.

În învăţămîntul superior, de asemenea se atestă problema cadrelor didactice. În unele

instituţii există deficit de cadre didactice tinere, care abandonează locul de muncă în

favoarea altor ocupaţii.

Hipercentralizarea mecanismelor de gestionare financiară a instituţiilor de învăţămînt

superior, diminuarea rolului criteriilor de performanţă şi relevanţă în procesul de

alocare de către stat a mijloacelor financiare destinate universităţilor. Modul de

finanţare a sistemului de învăţămînt profesional afectează direct calitatea procesului

de formare profesională iniţială a studenţilor. Finanţarea oferită nu asigură mijloacele

de instruire indispensabile pentru realizarea procesului didactic şi, în special, pentru

procurarea materialelor consumabile necesare pentru orele practice (motorină şi

benzină pentru viitorii ingineri-mecanici/şoferi, produse alimentare pentru viitorii

tehnologi în alimentaţie, materiale de construcţie pentru viitorii ingineri-constructori

etc.).7 O problemă de ordin financiar este şi lipsa cadrului legislativ şi normativ adecvat

6 Studiu de referinţă în contextul „Procesului Torino”, ETF, 25 mai 2010

7 Educaţie vocaţională la răscruce: o analiză a deciziilor de politici în sistemul învăţămîntului mediu de

specialitate, Sergiu Lipceanu, IDIS Viitorul, 2010

14

pentru folosirea mijloacelor speciale la discreţia administraţiei. Pe de altă parte, odată

cu sporirea resurselor extrabugetare, se reduc alocările bugetare.

Deficienţe de prognozare a forţei de muncă. Cu toate eforturile depuse pentru

realizarea planului de înmatriculare, care, în cele din urmă, ar trebui să satisfacă

solicitările de forţă de muncă, pe piaţa muncii se atestă deficit la anumite specialităţi

şi surplus de forţă de muncă la alte specialităţi, precum şi calitatea forţei de muncă

sub aşteptările angajatorilor. Acest lucru demonstrează că actuala procedură de

întocmire a planurilor de înmatriculare trebuie perfecţionată. În altă ordine de idei,

avînd o economie foarte schimbătoare, este destul de dificil de realizat prognoze

exacte privind necesarul de forţă de muncă.

Caracterul incipient al procesului de elaborare şi actualizare a Standardelor

ocupaţionale; implicarea modestă a agenţilor economici în elaborarea acestora.

Pentru învăţămîntul superior a fost deja elaborat Cadrul Naţional al Calificărilor, fapt

care reprezintă un mare pas înainte, însă cerinţele stipulate urmează a fi reflectate în

standardele educaţionale şi în curricula. La nivel de învăţămînt vocaţional / tehnic

constatăm inexistenţa Cadrului Naţional al Calificărilor, în care se include şi profilul

absolventului pe domenii de formare, influenţînd pozitiv calitatea pregătirii

profesionale.

Deşi procesul de elaborare a standardelor ocupaţionale pentru variate domenii a

căpătat în ultimii ani un caracter mai accentuat, implicarea agenţilor economici în

acest proces este sub aşteptări, fapt care nu contribuie la diminuarea discrepanţei

dintre pregătirea profesională şi cerinţele pieţei muncii.

15

Capitolul 3

OPŢIUNI PENTRU DIMINUAREA DISCREPANŢEI DINTRE PREGĂTIREA

PROFESIONALĂ ŞI CEA OFERITĂ DE INSTITUŢIILE DE ÎNVĂŢĂMÎNT ŞI

SOLICITĂRILE PE PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Problemele enumerate în capitolul precedent, în mare parte, chestionează calitatea

pregătirii profesionale oferită de instituţiile de învăţămînt secundar profesional, mediu de

specialitate, dar şi cel superior. Consecinţele problemelor sunt resimţite nemijlocit în

sectorul economic. Se atestă ponderea relativ mică a absolvenţilor care se încadrează în

cîmpul muncii conform calificărilor obţinute în instituţiile de învăţămînt, iar absenţa unor

mecanisme de monitorizare a carierei profesionale a acestora fac ca problema să fie mai

puţin vizibilă. Circa 30 % din absolvenţi nu activează conform calificărilor obţinute în şcoli

profesionale, colegii şi universităţi, fapt care denotă irelevanţa studiilor şi incapacitatea de

angajare. Precum am văzut mai înainte, conform angajatorilor, tinerii angajaţi nu deţin în

suficientă măsură setul de cunoştinţe şi aptitudini necesare pieţei muncii, pentru că

planurile educaţionale şi conţinutul disciplinelor nu asigură relevanţa studiilor8.

Conform unor analize şi prognoze pe piaţa muncii, forţa de muncă activă se va reduce

cu 11% în deceniul următor, creşterea economică cere ca oferta mai mică de lucrători să

fie înzestrată cu calificări mai productive. Cererea pe piaţa muncii este în creştere pentru

locuri de muncă de calificare superioară (CEDEFOP 2015). Ponderea locurilor de muncă

care vor necesita calificare superioară şi medie va constitui 79%. Pînă în 2050, se aşteaptă

o scădere cu 25% a forţei de muncă în ansamblu la nivel naţional. Creşterea trebuie să

provină din sporirea productivităţii şi actualizarea calificărilor9.

Această situaţie se va agrava semnificativ în anii următori, fiind amplificată de situaţia

demografică nefavorabilă. În consecinţă, putem fi siguri că pe piaţa muncii se va atesta

un dezechilibru substanţial dintre cerere şi ofertă, precum şi un deficit de forţă de muncă

calificată.

În lipsa capitalului uman solicitat, atragerea investiţiilor străine directe este destul de

dificilă. Acestea, luate la un loc, fac ca piaţa Moldovei să devină şi mai puţin atractivă. În

8 Sinteza consiliului consultativ din 26.07.2011, tema „Noi competenţe pentru o nouă creştere economică:

probleme şi soluţii”, Ministerul Economiei. 9 Sinteza consiliului consultativ din 26.07.2011, tema „Noi competenţe pentru o nouă creştere economică:

probleme şi soluţii”, Ministerul Economiei.

16

cazul neintervenţiei cu acţiuni concrete, alimentarea rîndurilor emigranţilor va continua,

fără a se valorifica potenţialul de creare a locurilor de muncă pe piaţa internă.

Totodată, continuarea acestei situaţii constituie un risc major şi pentru sistemul

educaţional, pentru că, în contextul deschiderii posibilităţilor de accesare a învăţămîntului

din spaţiul european, potenţialii studenţi vor prefera alte destinaţii educaţionale. Astfel,

racordarea sistemului educaţional la cerinţele pieţei muncii este esenţială şi deja

constituie o preocupare la nivelul politicilor în domeniu.

Analizînd sistemul de pregătire a specialiştilor, atît reprezentanţii instituţiilor de învăţămînt,

cît şi reprezentanţii companiilor au evidenţiat necesitatea unor schimbări ce ţin de:

1. Revizuirea curriculumului de pregătire a specialiştilor în cadrul instituţiilor ce

oferă pregătire profesională;

2. Sporirea gradului de calificare a cadrelor didactice;

3. Modernizarea bazei tehnico-materiale şi a echipamentului tehnic în instituţiile

ce oferă pregătire profesională;

4. Intensificarea posibilităţilor de organizare a stagiilor de practică a elevilor şi

studenţilor din şcolile profesionale, colegii şi instituţiile de învăţămînt superior;

5. Crearea unor condiţii legale ce ar facilita colaborarea dintre instituţii.

Să vedem în continuare mai detaliat fiecare din aceste posibilităţi de îmbunătăţire a

situaţiei din domeniul ce necesită a fi valorificate:

OPŢIUNI PENTRU PRESTATORII DE SERVICII EDUCAŢIONALE

REVIZUIREA CURRICULUMULUI DE PREGĂTIRE A SPECIALIŞTILOR ÎN CADRUL INSTITUŢIILOR CE

OFERĂ PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

Curriculumul din şcolile profesionale, colegii şi universităţi trebuie perfecţionat printr-un

proces participativ cu agenţii economici şi reprezentanţii diferitor instituţii de învăţămînt,

lucru care în prezent, practic, nu se realizează. Structurarea curriculumului pe module, în

opinia profesioniştilor în domeniu, ar permite formarea mai multor competenţe a elevilor şi

studenţilor, în special a celor de ordin practic. Suplimentar, curriculumul necesită o

actualizare continuă, în conformitate cu cerinţele pieţei muncii şi noile tendinţe de

dezvoltare a tehnologiei.

17

SPORIREA GRADULUI DE CALIFICARE A CADRELOR DIDACTICE

Pregătirea iniţială şi continuă a cadrelor didactice este un factor important al calităţii

viitorilor specialişti. Sistemul de învăţămînt actualmente nu permite menţinerea

specialiştilor înalt calificaţi din cauza salariilor necompetitive, dar şi a oportunităţilor mai

atractive de angajare în companiile private din Republica Moldova şi de peste hotare.

Puţine cadre didactice activează, în paralel, cu normă parţială şi în cadrul companiilor.

De asemenea este mic numărul specialiştilor din companii care predau cursuri în colegii şi

universităţi. Asemenea specialişti sunt apreciaţi de către elevi şi studenţi pentru

cunoştinţele practice pe care le posedă, dar şi explicaţiile oferite privind cerinţele

existente faţă de specialiştii pe piaţa muncii.

Tot aici se încadrează şi opinia conform căreia cursurile de perfecţionare a cadrelor

didactice din instituţiile de învăţămînt secundar profesional, mediu de specialitate şi

superior, inclusiv în domeniul psihopedagogic, trebuie eficientizate, în scopul îmbunătăţirii

procesului de pregătire a specialiştilor. Actualmente, schimbul de experienţă sau instruire

a cadrelor didactice în cadrul companiilor nu este practicat,, , fapt ce ar putea

determina creşterea profesionalismului acestora, dar şi apropierea procesului de instruire

la cerinţele pieţii muncii.

MODERNIZAREA BAZEI TEHNICO-MATERIALE ŞI A ECHIPAMENTULUI TEHNIC ÎN INSTITUŢIILE CE

OFERĂ PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

În ultimii ani, dotarea tehnico-materială a şcolilor profesionale şi a colegiilor care

pregătesc specialişti a rămas la discreţia administraţiei instituţiilor, investiţiile la acest

capitol fiind modeste. Uneori, elevii contribuie personal (material şi financiar) la

deschiderea unor laboratoare performante în cadrul instituţiei de învăţămînt. Numărul

agenţilor economici care donează echipamenteinstituţiilor de învăţămînt, fie chiar și

echipamente care sînt relativ învechite, este o practică puţin răspîndită. De obicei,

companiile stochează echipamentul învechit pentru piese de schimb sau pentru reciclare.

INTENSIFICAREA POSIBILITĂŢILOR DE ORGANIZARE A STAGIILOR DE PRACTICĂ

Desfăşurarea stagiilor de practică în companii este dificilă şi pentru instituţiile superioare

de învăţămînt, nu doar pentru şcolile profesionale şi colegii. Numărul contractelor de

colaborare în acest domeniu este redus, deşi a luat a oarecare amploare în ultimii ani, în

special prin contribuţia Agenţiilor Teritoriale de Ocupare a Forţei de Muncă şi, adesea, la

iniţiativa companiilor private, în special a celor create prin investiţii străine directe.

18

OPŢIUNI PENTRU SISTEMUL DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ

CREAREA UNOR CONDIŢII LEGALE CE AR FACILITA COLABORAREA DINTRE INSTITUŢIILE

EDUCAŢIONALE ŞI AGENŢII ECONOMICI

Pentru a creşte interesul agenţilor economici în stabilirea unor relaţii de colaborare cu

instituţiile ce oferă pregătire profesională, cu cadrele didactice ce activează în aceste

instituţii, o parte din agenţii economici, dar şi o parte din reprezentanţii instituţiilor de

învăţămînt, au semnalat necesitatea unor schimbări în plan legislativ, care să intereseze

agenţii economici să se implice în pregătirea specialiştilor de care au nevoie.

Interacțiunea directă dintre aceste două entități ar permite ajustarea curriculei de studiu

la cerințele reale de pe piață, dar și asigurarea unei anumite părți din tineri cu un loc de

muncă garantat. În acest sens sunt relevante exemplele unor mari angajatori la nivel

naţional, preponderent dintre cei cu capital străin, care au stabilit legături directe cu

instituţii de învăţămînt, și care contribuie la dotarea cu echipament necesar pentru

pregătirea profesională a elevilor / studenţilor şi oferă locuri de muncă absolvenţilor.

Precum am văzut în capitolele precedente, conlucrarea mai intensă dintre angajatori şi

instituţiile de învăţămînt ar presupune luarea în calcul a următoarelor opţiuni:

1. pregătirea specialiştilor de către instituţiile de învăţămînt vocaţional / tehnice

la comandă;

2. monitorizarea şcolilor profesionale de către agenţii economici în domenii

specifice;

3. organizarea cursurilor de perfecţionare pentru cadrele didactice din şcolile

profesionale, în cadrul companiilor private.

În acest scop, este necesar ca autorităţile centrale să elaboreze şi să pună în aplicare un

mecanism care să determine agenţii economici să se implice mai activ în dotarea şcolilor

profesionale şi a colegilor, dar și a altor instituţii de învăţămînt.

Creşterea calităţii pregătirii specialiştilor în instituţiile de învăţămînt secundar profesional,

mediu de specialitate şi superior poate fi realizată printr-un proces participativ şi o

implicare mai activă a diferitor actori sociali – manageri şi cadre didactice din instituţii de

învăţămînt, reprezentanţi ai mediului de afaceri, reprezentanţi ai autorităţilor publice

centrale, prestatori de servicii de instruire, proiecte cu finanţare internaţională, agenţii

internaţionale de dezvoltare.

19

Totodată, pentru realizarea unor schimbări calitative în domeniu, este necesară o

colaborare mai eficientă şi între Ministerul Educaţiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi

Familiei, Ministerele de resort şi asociațiile patronale, inclusiv cu instituţiile de învăţămînt.

Acţiunile din partea autorităţilor centrale vor ţine cont de posibilitatea elaborării unor

mecanisme de facilităţi fiscale pentru agenţii economici care vor investi în pregătirea

specialiştilor şi dezvoltarea bazei tehnico-materiale a şcolilor profesionale şi colegiilor sau

care vor angaja absolvenţii instituţiilor vocaţional/tehnice.

INTENSIFICAREA PROCESULUI DE ELABORARE A STANDARDELOR OCUPAŢIONALE

În vederea racordării sistemului educaţional la cerinţele pieţei muncii, este necesar, în

primul rînd, ca patronatele, sindicatele şi ministerele de resort să elaboreze standardele

ocupaţionale şi să revadă nomenclatorul de profesii, iar Ministerul Educaţiei, în baza

acestora, să stabilească standardele educaţionale, curricula şi criteriile de examinare.

CONSOLIDAREA COMITETELOR SECTORIALE

Acestea sunt organe tri-partite (sindicate, patronate şi reprezentanţii Ministerelor de

resort), constituite în baza voluntariatului de către partenerii sociali din cadrul unui anumit

sector. Comitetele Sectoriale vor avea un rol principal în validarea/elaborarea

standardelor ocupaţionale, standardelor de pregătire profesională (standarde

educaţionale) şi în definirea calificărilor. Aceste Comitete pot deţine un rol important şi în

validarea planurilor de înmatriculare, elaborate pe baza unei metodologii clare, care să

vizeze corelarea dintre cerere şi ofertă, precum şi capacitatea de a răspunde la

priorităţile naţionale de dezvoltare economică.

Implicarea mai activă a agenţilor economici în pregătirea specialiştilor va contribui la

creşterea calităţii învăţămîntului vocaţional/tehnic şi la diminuarea decalajului dintre

nivelul competenţelor deţinute şi a cerinţelor înaintate de angajatori la locul de muncă.

Acest fapt va determina dezvoltarea relaţiei dintre educaţie şi economie. Aceste acţiuni

vor asigura competitivitatea economiei naţionale din Republica Moldova atît pe piaţa

internă, cît şi cea externă.

OPŢIUNI ORIENTATE CĂTRE TINERII ABSOLVENŢI

DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ORIENTARE PROFESIONALĂ ŞI CONSILIERE ÎN CARIERĂ

În lipsa unor asemenea servicii, tinerii deseori optează pentru specialităţi „sugerate” de

rude şi cunoscuţi, sau sub presiunea percepţiei existenţei unor profesii „în vogă”. Aceasta,

precum am văzut mai înainte, determină numărul mare de absolvenţi la unele specialităţi

cu perspectivă modestă de angajare ulterioară şi limitează opţiunile de carieră pentru

20

tineri. Dezvoltarea serviciilor de consiliere profesională va oferi un suport pentru tineri în

alegerea viitoarei specializări conform cerinței pe piață, dar, mai important, a abilităților.

Este important ca asemenea servicii să se dezvolte în cadrul unor centre independente de

orientare profesională (ne-afiliate nici unei instituții de învățământ superior), pentru a

permite lărgirea maximă a spectrului de specializări posibile.

DESFĂŞURAREA UNOR TRAINING-URI DE CALIFICARE ŞI RECALIFICARE A TINERILOR

ABSOLVENŢI

Fiind adresate în primul rînd celor care întâmpină dificultăți la intrare pe piața muncii,

training-urile vocaționale sînt printre principalele măsuri implementate de multe țări ale

lumii în perioada crizei economice internaționale, în scopul diminuării ratei șomajului. Este

important de accentuat căla cursurile de instruire nu ar trebui să se axeze doar pe

învățarea beneficiarilor să scrie un CV - lucru important, dar care nu rezolvă în sine

problema angajării.

DEZVOLTAREA ANTREPRENORIATULUI ŞI A EDUCAŢIEI ANTREPRENORIALE

Deşi există experienţe pozitive ale activităţii diferitor proiecte/programe naţionale (PNAET,

PASET, Incubatorul de Afaceri), promovarea unei atitudini pozitive față de antreprenoriat,

inclusiv prin intermediul educației, și continuarea (perfecționarea și lărgirea) programelor

actuale pentru tineri este o opţiune ce merită a fi luată în considerare.

Desigur, o direcţie importantă în acest sens o reprezintă accesul tinerilor absolvenţi ai

instituţiilor de învăţămînt la finanţare. Posibilitatea dezvoltării unui program de finanţare a

activităţilor antreprenoriale ale tinerilor, care ar putea fi luat în considerare ca o eventuală

opţiune.

DEZVOLTAREA PROGRAMELOR DE INTERNSHIP

Fiind adesea perceput ca și practică de producție sau practică de stat, obligatorie

studenților din (cel puțin) ultimul an de studii, internship-ul este o metodă clasică pentru ca

tinerii să-și dezvolte abilitățile profesionale și să-și completeze CV-ul, iar pentru companii –

metodă eficientă de a beneficia de un şir de avantaje oferite, tinerii reprezentînd sursă de

idei noi, și, adițional, fiind o metodă de a alege noi potențiali angajați.

21

Anexa 1

BIBLIOGRAFIE

o „Situația tinerilor pe piața muncii. Identificarea oportunităților: angajare și carieră",

Centrul Național pentru Susținerea Inițiativelor Europene în Moldova, Decembrie

2010;

o „Relaţiile de muncă în Republica Moldova din perspectiva companiilor”, realizat

de PNUD şi Guvernul Belgiei;

o „Forţa de muncă în Republica Moldova: ocuparea şi şomajul în anul 2012”, Biroul

Naţional de Statistică, www.statistica.md;

o „Stimularea angajării tinerilor în cîmpul muncii”, Propunerea de politici publice,

Aprilie 2012, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;

o Studiu de referinţă în contextul „Procesului Torino”, ETF, 25 mai 2010;

o Educaţie vocaţională la răscruce: o analiză a deciziilor de politici în sistemul

învăţămîntului mediu de specialitate, Sergiu Lipceanu, IDIS Viitorul, 2010;

o Sinteza consiliului consultativ din 26.07.2011, tema „Noi competenţe pentru o nouă

creştere economică: probleme şi soluţii”, Ministerul Economiei.

22

Anexa 2

LISTA INTERVIURILOR REALIZATE

NUME /PRENUME FUNCŢIA INSTITUŢIA

Victoria Ponomaru Specialist superior ocuparea

forţei de muncă AOFM, Ungheni

Liuba Caldarova Specialist principal AOFM, Căuşeni

Irina Portnoi Inspector Serviciul Resurse

Umane

SRL „Excel Manufacturing”,

Făleşti

Axenti Pavel Director SRL „Codreanca”, Călăraşi

Valentina Nour Specialist Superior formare

profesională AOFM, Călăraşi

Marcela Verega Asistent Social

Centrul Comunitar

Multifuncţional de servicii

Sociale „Alternativa”, Călăraşi

Balan Alexandra Şef instruire practică Colegiu Pedagogic, Călăraşi

Constantin Cociurcă Specialist principal sport Consiliu raional Călăraşi

Brumărel Maria Preşedinte Uniunea Teritorială Agroinsind

Mocanu Tudor Preşedinte Uniunea Teritorială Agroinsind

Raisa Dogaru Director Adjunct, Şef de

Direcţie ANOFM, Chişinău

Munteanu Liudmila Specialist superior AOFM, Făleşti

Volosciuc Silvia Şef Centrul Metodic, Preşedinte

sindicatelor raionale Consiliul Raional, Făleşti

Mihai Ursu Consultant în Economie A.O.„Cutezătorul”

Alexandru Slusari Preşedinte Asociaţia Producătorilor Agricoli

„UniAgroProtect”

Viorica Goraş-Postică Coordonator Programe

Educaţionale

Centrul Educaţional

ProDidactica

Doru Curoşu Vicepreşedinte CNTM, Chişinău