Curs dip 3 – 28.10.2013

Normele imperative – ius cogens

Normele de ius cogens se gasesc in conventia de la Viena privind dreptul tratatelor din 1969:in acest tratat exista definitia normelor imperative: normele de ius cogens inseamna normele imperative ale dip care este o norma acceptata si recunoscuta de comunitatea internationala a statelor ca o norma de la care nu este permisa nici o derogare si care nu poate fi modificata decat printr-o noua norma a DIP general, avand acelasi caracter (art 53 din Conventie).

Problema de baza pe care au constatat-o cei care au dorit sa introduca o dimensiune dincolo de ralativitatea obisnuita a acordurilor internationale. Problema este daca aceste tratate contract pot sa stabileasca orice regula de conduita sau daca exista ceea ce in dreptul intern am denumi ordinea constitutionala de la care nu se poate deroga. Printr-un contract nu poti stabili luarea rezerva de aur a Romaniei din BNR. Si in DIP au aparut aceste reguli! Incepand cu secolul XX au aparut aceste reguli imperative – de ius cogens – de la care nu este o permisa o derogare in relatiile bilaterale. Aceste norme functioneaza ca un fel de constitutie a ordinii juridice internationale. Problema este ca geneza acestor reguli este initial tot o geneza de ordin contractual adica mai multe tari printr-o conventie multilaterala accepta regulile care dupa o vreme devin atat de importante incat ele se extind si in ceea ce priveste noile intelegeri cu alte state care nu au participat la elaborarea regulilor initial. Este o modificare fundamentala fata de filozofia clasica a DIP, adica sunt opozabile numai regulile la care au participat si ele! Intre regulile de ius cogens figureaza in primul rand si principiile DIP.

Conceptul de ius cogens este unul dintre cele mai complicate si de-a lungul anilor s-au scris multe carti ca de exemplu Ion Diaconu – Normele imperative ale DIP - monografie despre normele de ius cogens.

Un aspect important este legat de faptul ca aceste norme nu sunt imuabile. O norma imperativa poate fi modificata dar numai printr-o norma de aceeasi natura elaborata in aceleasi conditii. Pentru a judeca care dintre norme pot dobandi acest caracter de imperativitate dincolo de relatiile dintre state, elementul de baza este valoarea pe care norma respectiva incearca s-o protejeze pentru ca o norma incearca sa protejeze o anumita valoare (ex: libertatea, sanatatea, egalitatea de tratament, pacea, integritatea teritoriala, dreptul de a stabili regimul politic in interior fara ingerente). Principiile DIP sunt construite in jurul acestor valori pentru care trebuie urmarita dinamica lor.

Comisia de drept international a incercat sa faca un inventar al acestor norme si nu a reusit. In esenta, in cadul doctrinei de drept international sunt recunoscute a face parte din ios cogens principiile Cartei ONU, drepturile la viata, demnitate umana si de aici regula referitoare la interzicerea genocidului, sclaviei, a discriminarii rasiale, respectarea dreptului international umanitar. Sunt incluse anumite norme care intra pe zone specifice dar si aici este nevoie de o anumita distinctie si anume libertatea marilor si oceanelor, a spatiului cosmic, elemente ce sunt incluse in acest corpus de DIP, corpus care constituie nucleu unui drept constitutional international.

Nu s-a reusit nici la nivelul Comisiei de DIP sa se faca inventarul si continutul sau este unul cu geometrie variabila si de aici o dezbatere perpetua care nu a fost acceptata de cei pragmatici.

Sistemul principiilor dreptului international

Care este legatura dintre principiul de DIP si norma de DIP? Cate categorii de principii exista in DIP?

Problema esentiala este de a stabili relatia dintre principii si norme. In definitiile mai vechi, in manualele de DIP mai vechi gasim: principul este acea norma cu caracter general, universal care ...(nu e pauza, asa suna definitia) deci principiul este inclus in interiorul normei adica genul proxim pt principii il reprezinta norma. Pentru DIP, dpdv normativ, regula sau norma reprezinta elementul cel mai larg. Lucrurile nu sunt clare pentru ca daca vom lua oricare dintre principii, vom vedea ca un principiu contine o suma de norma si atunci relatia dintre principiu si norma devine extrem de neclar. Care are o valoare mai mare si il cuprinde pe celalalt? Lucrurile sunt mai complicate cand vorbim de principii generale de drept. Daca pentru norme avem un izvor formal (tratatul) , pt principiile fundamentare izvorul formal sunt tot tratatele sau anumite tratate.

Principiul subliniaza o valoare fundamentala, o norma in mod obisnuit trateaza sau apara o valoare. Deci diferenta dintre norma si principiu ar fi data de diferenta de importanta acordata unei valori. Sigur, e o chestiune relativa dar practic, in timp, s-a creat o tranferare a unora dintre norme in principii si ele s-au adaugat unui principiu (ex: nefolosirea fortei).

Principiul de drept international reprezinta o prescriptie normativa caracterizata printr-un nivel inalt de abstractizare care da expresie unei valori internationale universal acceptate, guvernand conduita subiectelor de DIP.

Cea mai cunoscuta definitie este aceea ca sunt idei calauzitoare penrtru organizarea normativa.

Unii considera ca principiile nu au caracter normativ si reprezinta elemente de organizare, calauze pentru organizarea materiei respective. Ele sunt apoi preluate si in DIP ca principii generale de drept si capata o importanta juridica care nu o au intotdeauna in dreptul intern.

Termenul de principiu are un sens diferit in stiintele sociale fata de stiintele naturii. In stiintele naturii, un principiu descrie un fenomen cu repetabilitate (prin vaselor comunicante de ex) si in general, principiul pentru marea majoritate a celor care studiaza stiintele naturii reprezinta chintesenta repetabilitatii unui anumit fenomen natural (pr gravitatiei de ex). In stiintele sociale, principiul poate insemna o anumita modalitate de organizare in interiorul sistemului de drept sau poate avea caracter normativ (ca in DIP) fara a fi o norma. Principiul de DIP are caracter normativ pentru ca contine norma!!!

Principii ale relatiilor internationale

Exista principii fundamentale ale DIP si vizeaza toate ramurile DIP. Anumite ramuri de drept ale DIP au si ele anumite principii si atunci putem discuta de principii specifice (ex. Libertatea de circulatie, libertatea marilor pt dreptul marii etc. si vizeaza numai un segment al DIP).

Principii ale politicii externe ca de ex. : relatie privilegiata pe axa Londra Washington, relatii de buna vecinatate, relatii speciale cu Republica Moldova. Acestea reprezinta niste idei calauzitoare pentru conduita externa statului roman.

Principii ale relatiilor internationale ca de ex. : principiul rezolvarii pasnice a conflictelo, principiul decolonizarii etc.

Principiile fundamentale ale dreptului international

Trasaturile definitorii :

- generalitate maxima - aplicatie universala - caracter imperativ- ele dau expresie si protejeaza valori fundamentale in raporturile dintre subiectele de DIP- nu pot fi ierarhizate- sunt interdependente (fiecare trebuie interpretat si aplicat in contextul celuilalt)- caracter dinamic - principiul isi pastreaza denumirea dar continutul normativ se modifica- sunt consacrate in mai multe documente internationale: Charta ONU, Declaratia ONU din

1970 referitoare la relatiile prietenesti dintre state in conformitate cu Charta Onu si cuprinde 7 principii fundamentale; Actul final de la Helsinki – 1975 se mai numeste si Decalogul de la Helsinki

Declaratia adunarii generale ONU cuprinde urmatoarele principii:

1. Principiul egalitatii suverane – are 2 elemente de baza: egalitatea si suveranitatea. Ideea este aceea ca suveranitatilor statelor sunt egale. De aici apar consecintele legate de drepturi de vot de exemplu. Fiecare stat are dreptul la un singur vot. Statele sunt egale dpdv juridic, integritatea teritoriala si independenta politica sunt inviolabile, fiecare stat are dreptul de a-si alege sistemul politic, fiecare stat are dreptul de a-si stabili legile proprii, de a-si defini politica externa.

2. Principiul autodeterminarii – dreptul popoarelor de a-si hotari singure soarta. Statele apar in urma exercitarii dreptului autodeterminarii. Principiul este esential pentru crearea statelor (de ex. Kosovo).