9 Dinamica si evolutie in viata umana

- repere psihologice si psihodinamice (catre o teorie generala a varstelor)

- ereditate, mediu, educatie

- ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice

- evolutia constiintei morale la copil

(Cosmovici A, Iacob L, Psihologia scolara, pag 32-40

Schiopu U, Verza E, Psihologia varstelor. Ciclurile vietii, pag 25-54)

Repere psihogenetice si psihodinamice ale dezvoltarii

Stadialitatea - exista o mai mare concordanta intre autori in acceptarea continutului psihic al fiecarui stadiu al dezvoltarii (dimensiunea descriptiva a cunoasterii) decat in precizarea cauzelor si mecanismelor care sustin acest continut (dimensiunea explicativa a cunoasterii)

- prezenta stadialitatii atat in abordarea genetica (longitudinala) a vietii psihice deci la nivelul procesualitatii psihice (cognitive, afective, moral-sociale, actionale etc) stadii genetice, cat si in perspectivele transversale interesate de unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice intr-o etapa anume stadii de varsta

- decalajul existent intre cele doua planuri, atat timp cat un stadiu de varsta poate cuprinde aspecte ce tin de doua stadii genetice diferite ale aceleiasi procesualitati psihice. Ca urmare, stadiul de varsta nu este identic si nici nu se suprapune cu stadiile genetice ale diverselor procese psihice

- decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice datorat ritmurilor diferite de dezvoltare

- dificultatea de a se opera cu stadialitatea genetica pe parcursul intregii vieti, fapt care nu apare in cadrul stadialitatii de varsta (stadialitate psihodinamica)

- ordinea stadiilor psihogenetice si psihodinamice este considerata aceeasi, diferite fiind insa reperele cronologice, forma, intensitatea si durata lor

J. Piaget a expus stadiile stadialitatii astfel:

Stadiul senzio-motor (0-2 ani) corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatilor senzoriale si motorii ale copilului. Principalul instrument psihic al adaptarii la realitate este schema senzorio-motorie, in timp ce principala achizitie este permanenta obiectului.

Perioada preoperatorie (2-7/8 ani) se centreaza in jurul functiei semiotice (sau simbolice) care constituie o premisa obligatorie prin functionarea ei psihologica: interiorizarea actiunii, in mentalizarea acesteia, fiind etapa in care copilul este prizonierul propriului sau punct de vedere (egocentrism) sa gandeasca ceea ce vede. Incepand din stadiul urmator se produce inversarea, semn al aparitiei structurilor logice: sa vada ceea ce gandeste.

Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani) Mobilitatea crescuta a structurilor mintale permite copilului luarea in considerare a diversitatii punctelor de vedere. Faptul se datoreaza cristalizarii operatiilor mintale, care au la baza achizitia reversibilitatii. Copilul poate de acum concepe ca fiecarei actiuni ii corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara.

Stadiul operational-formal (11/12 15/16 ani sau niciodata) Se naste posibilitatea operatiilor cu operatii. Aceste achizitii permit castigarea dimensiunii ipotetico-deductive a gandirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului intre planurile gnoseologice. Daca pana acum drumul cunoasterii ducea de la real la posibil, acum posibilul devine categoria supraordonata.

L Kohlberg prezinta sase stadii ale genezei rationamentului moral:

Nivelul premoral sau preconventional (4-10 ani) standardele de judecata sunt etichetele culturale ale anturajului, iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor

Sadiul 1 al moralitatii ascultarii, in care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice

Sadiul 2 al moralitatii hedonismului instrumental naiv. Conformarea la norma este sursa de beneficii, deci trebuie realizata pentru ca, fiind recompensata, poate fi si placuta in consecintele sale.

Nivelul moralitatii conventionale (10-13 ani) este nivelul conformarii la normele exterioare si al jucarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si de alte grupuri de apartenenta.

Stadiul 3 al moralitatii bunelor relatii. Copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut ca un baiat sau o fata buna. Incepe sa se prefigureze judecata faptelor dupa intentia lor, nu numai dupa consecinte

Stadiul 4 al moralitatii legii si ordinii. Respectarea autoritatii, a normelor si legilor incepe sa apara ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor

Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata). Acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare cu grupul de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi si datorii. Se manifesta un efort de definire a valorilor morale in termeni proprii, cu distantare fata de stereotipurile existente.

Stadiul 5 al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii. Legile nu sunt intangibile si pot fi schimbate pe considerente rationale, vizand utilitatea lor generala.

Stadiul 6 al moralitatii principiilor individuale de conduita. Se cristalizeaza propriul sistem de valori morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demnitate.

E Erikson propune urmatoarea schema a stadialitatii:

StadiulPrincipala achizitie(variantele extreme)Factorii sociali

determinantiCorolarul axiologic

Infantil (0-1 ani)Incredere vs neincredereMama sau substitutul maternSperanta

Copilarie mica (1-3 ani)Autonomie vs dependentaParintiiVointa

Copilaria mijlocie (3-6 ani)Initiativa vs retragere,

vinovatieMediul familialFinalitatea in actiuni

(teleonomia)

Copilaria mare (6-12 ani)Sarguinta, eficienta vs

inferioritateScoala si grupul de joacaCompetenta

Adolescenta (12-18/20 ani)Identitate vs confuzieModelele si covarstniciiUnitatea

Tanarul adult (20-30/35 ani)Intimitate vs izolarePrietenii, relatia de cupluMutualitatea afectiva

Adultul (35-50/60 ani)Realizare vs rutina creatoareFamilia, profesiaResponsabilitatea,

devotiunea

Batranetea (60 ani)Integritate vs disperarePensionarea, apusul vietiiIntelepciunea

Schiopu U, Verza E

Dinamism si evolutie in viata umana

A Gessel este de parere ca dezvoltarea psihica este animata de o forta pe care a considerat-o mai puternica decat forta energiei atomice, forta innascuta si directionata datorita cerintelor si conditiilor mediului de cultura care o utilizeaza. Astfel a putut surprinde succesiunea neintrerupta si din ce in ce mai complexa de stadii de echilibru si de stadii critice mai putin echilibrate. Gessel a atras atentia mai mult decat contemporanii sai behavioristii asupra copilului concret, a conduitelor vietii de fiecare zi, a dezvoltarii psihice a copilului, impunand cadrul si optica longitudinala in psihologie.

Exponent al centrului psihologic de la Geneva, Ed Claparede a considerat ca in primii 12 ani se dezvolta la copil in mod progresiv planul mental, intelectual incepand cu cel perceptiv intelectual. Dupa 12 ani pana la 18 are loc o dezvoltare foarte nuantata a planului afectiv-sentimental si al valorilor morale si sociale, ca apoi la varstele adulte sa aiba loc o centrare pe drumul ales in viata prin idealuri. Claparede a formulat 10 legi psihologice (printre care legea trebuintelor, care se refera la ideea ca activitatea este intotdeauna stimulata de trebuinte si legea interesului momentan).

Kohlberg s-a referit la aspecte evolutive ale structurilor morale, punctand momente in care incep sa se manifeste in conduite structuri morale ce pun in evidenta progrese importante. Asa de pilda, pana la 2 ani caracteristica principala comportamentala se manifesta prin reactii simple de placere sau neplacere, legate de satisfacerea trebuintelor personale. Intre 2-5 ani apare in conduite trebuinta de a fi aprobate de altii conduitele, faptele ce indica constituirea unui conventionalism si a acceptarii unor reguli. Faza postconventionala este plasata dupa 12 ani si se manifesta ca o forma de depasire a conduitelor comandate de reguli, oarecum circumstantiale si implicarea in reguli si principii universale, in libertatea si tensiunea trairii circumstantelor de generatie.

A N Leontiev vede in dezvoltarea psihica atat o miscare dialectica in care se trece de la comportamente simple primare, cu o motivatie redusa la comportamente complexe intretinute de o motivatie coerenta socializata, cat si un proces de largire a conditiei interne structurale psihice formale care coexista.

Daca in cadrul conditiilor de mediu si de educatie apar cerinte, relatii, activitati noi, acestea determina restructurari lente sau bruste corespunzatoare conditiilor si mobilizarii de resurse interne. In cazul in care conditiile de mediu si educatie au un caracter instabil si dezordonat, procesul dezvoltarii psihice este superficial si incarcat de disconfort.

Exista o serie de caracteristici cu privire la reperele psihogenetice si psihodinamice:

a) reperele psihogenetice se exprima in compozitii foarte compexe ce pot pune in evidenta normalitatea sau abaterea de la aceasta (intarzierea sau avansul in dezvoltarea psihica)

b) prin intermediul ierarhizarii modului de a se exprima, al reperelor psihogenetice, se pot pune in evidenta caracteristicile de maxim activism, latura dinamica mai pregnanta, forta investitiilor psihice active la un moment dat

c) intarzierile prelungite de aparitie a caracteristicilor psihice, considerate repere psihogenetice, constituie indicii de retard sau debilitate psihica in majoritatea cazurilor in anii copilariei

d) intarzierile de dezvoltare, dupa aparitia normala a caracteristicilor implicate prin reperele psihogenetice, evidentiaza conditii defectuoase de educatie si mediu sau conditii de existenta stresanta

e) reperele psihogenetice sunt mult mai evidente decat mecanismele ce stau la baza lor

Ereditate, mediu, educatie

Ereditatea constituie una din uriasele forte vitale biologice ce transgreseaza viata in decursul timpului, perfectionand capacitatile adaptative sau facand sa dispara grupuri sau specii. Raportata la om, ereditatea ca problema, s-a izbit de dificultatea imensitatii numarului de stramosi ai fiecarei fiinte umane. Numarul stramosilor fiecarui om se multiplica cu 2 la fiecare generatie in progresie aritmetica. Ereditatea transmisa prin cromozomii purtatori de gene (23 perechi de la fiecare genitor, deci 46 cromozomi) retine, din fiecare pereche, cate un element determinant la intamplare (probabil), ceea ce da o posibilitate uriasa de combinatii, chiar la cei proveniti din aceeasi genitori.

Mediul reprezinta totalitatea conditiilor de viata in care se exercita influente bioclimatice, socio-economice, educative, culturale si civilizatoare. Mediul cuprinde insa si totalitatea conditiilor si structurilor sociale solicitate ce se manifesta fata de fiecare persoana si grup social.

Mediul dispune si de o dominatie demografica rasiala dominanta cu etnii si grade de tensiune diferite si cu unele caracteristici psihice, culturale, lingvistice, receptive sau traditionale de diferite grade. In structurile mediului exista o cantitate foarte mare de cultura (muzica, literatura), carti de stiinta, spectacole, muzee, competitii sportive si scoli de diferite grade

Educatia este activitatea de facilitare a adaptarii la toate conditiile de mediu, deci la mediul total, cultural, tehnic, stiintific, artistic etc. Educatia poate fi privita ca o oferta sociala complexa cognitiva si de servicii pentru formarea de abilitati, aptitudini, aspiratii, interese

Stadiile dezvoltarii psihice

E Erikson considera ca dupa stadiile freudiene de dezvoltare (oral, anal, falic si genital) exista stadiile psihosociale ale dezvoltarii eului. Erikson a emis idee existentei unor componente duale (pozitive si negative) aflate in opozitie in fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii pe care le expune.

In stadiul oral (primul an de viata) exista relatia bipolara de caracteristici incredere-neincredere, ca expresii ale dependentei copilului de calitatea ingrijirii parentale. In stadiul anal (1-3 ani) se dezvolta caracteristici legate de autonomia si emanciparea copilului de tutela imediat parentala versus simtul rusinii si al indoielii, ca expresie a incapacitatii de a dobandi autonomie. Stadiul al treilea (intre 4-5 ani) este un stadiu dominat de constituirea initiativei versus vinovatia. Initiativa se manifesta ca motorie si intelectuala (imaginativa) si se instrumenteaza prin abordarea de tot felul de actiuni (jocul, comunicarea prin vocabular). Stadiul al patrulea (6-11 ani) se consuma in jurul perechii complementare de trasaturi psiho-potentiale sarguinta versus inferioritatea. Scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor copilului, dar si impune reguli si tendinte spre sarguinta. Stadiul al cincilea (12-18 ani) este dominat de constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor, cand se intaresc increderea, autonomia, initiativa. In al saselea ciclu (varsta mijlocie) perechea de structuri antrenate este intimitatea versus izolarea. Al saptelea ciclu al vietii implica varsta adulta mijlocie si perechea de relatii altruism versus egocentrism. Ciclul al optulea se contureaza in anii batranetii ca expresie a nuclearizarii activitatii psihice in jurul trairilor de realizare versus disperare.

Ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice

a) ciclul de crestere si dezvoltare din primii 20-24 de ani de viata. Acest stadiu cuprinde cateva stadii sau perioade, care la randul lor incorporeaza fiecare sub-stadii oarecum specifice (copilaria cu substadiile ei, pubertatea, adolescenta).

b) etapa sau ciclul adult, ce prelungeste dezvoltarea psihologica a omului, se extinde pana la 65 de ani.

c) etapele varstelor de regresie (ale batranetii) se extind de la 65 de ani pana la moarte.

In concluzie:

1. procesul dezvoltarii psihice este dinamizat de forme de conditionare tot mai complexe, in contextul carora se dezvolta conduitele, dar si viata interioara care constituie domeniul constiintei eului ca instanta de liaj si identificare consistenta, continuitate, energie, insertie si expresivitate a personalitatii

2. procesul dezvoltarii psihice impune intelegerea unei relative cerinte de raportare a varstei psihologice la varsta cronologica. Desi acestea nu coincid deplin, constituie repere importante in psihologia si in viata sociala.