DINACESTNUMĂR DINNUMĂRULVIITOR Anul 8 / Nr. 4...Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe...

DIN ACEST NUMĂR

I. STUDII, ARTICOLE, COMENTARII

� Nulitatea absolută a convenţiei arbitraleîncheiate fără autentificarea notarului – oextravaganţă a Noului Cod de procedură civilă-Dr. Cosmin Vasile, Violeta Saranciuc

� Recunoașterea și executarea sentinţelorarbitrale străine: aplicarea Convenţiei de laNew York de instanţele italiene - Prof. Avv. AldoFrignani

� The New York Convention on the Recognitionand Enforcement of Foreign Arbitral Awards of1958 in the Portuguese Case Law - Duarte G.Henriques

� Posibilitatea Curţii de Arbitraj de a pronunţa ohotărâre care să înlocuiască consimţământulpromitentului – vânzător, în cazul refuzului dea încheia contractul de vânzare în faţanotarului public – Anca Maria Stîngă

� Extinderea convenţiei arbitrale: grupuri desocietăţi și grupuri de contracte- Dr. SandraDinescu

II. JURISPRUDENŢĂ ARBITRALĂ

� CompetenţăOmisiunea desemnării arbitrilor în conţinutulclauzei compromisorii – caracterul instituţional alarbitrajului – pretinsă viciere a consimţământuluila semnarea documentului contractual conţinândclauza compromisorie – comportament contra-dictoriu al contestatarului clauzei compromisorii –caracterul valid și operant al clauzei compromisorii

III. VARIA

� RecenziiIII.1. UNCITRAL 2012 Digest of Case Law on the

Model Law on International CommercialArbitration, United Nations, New York, 2012, 232pagini;

III.2. Alexander J.Bělohlávek, Naděžda Rozehna-lová (editori), Czech (&Central European)Yearbook of Arbitration, volume 1,The Relationshipbetween Constitutional Values, Human Rights andArbitration, JurisNet, New York, 2011, 533 pagini;

DIN NUMĂRUL VIITOR


� The Features and Tendencies in ConductingArbitration Proceedings– the challenges oftaking evidence in international arbitration-Tatjana Tzoroska-Kamilovska, Tatjana Shterjova


�Contract de concesiune

III. VARIA

� Recenzii

RREEVVIISSTTAA RROOMMÂÂNNĂĂ DDEE AARRBBIITTRRAAJJ

Anul 8 / Nr. 4octombrie - decembrie 2014Volumul 32

Revistă evaluată, clasificată și aflată în evidenţa C.N.C.S.I.S., Cod 138, nr. de înregistrare 9059/5.11.2008


FondatoriOctavian Căpăţână , Ion Băcanu, Victor Babiuc, Adrian Severin

Colegiul ŞtiinţificIon Băcanu, Viorel Mihai Ciobanu, Stanciu Cărpenaru, Viorel Roș, Sergiu Deleanu, SmarandaAngheni, Dragoș Alexandru Sitaru, Marin Voicu, Emmanuel Gaillard, Elena Nossireva, Kreso Puharic,Derek Roebuck, Kaj Hober, Doug Jones

Colaboratori PrincipaliȘerban Beligrădeanu, Gheorghe Buta, Cornel Popa, Crenguţa Leaua, Adrian Raţiu, Dan AndreiPopescu, Mihai Șandru, Roxana Munteanu, Ionuţ Popa, Victor Tănăsescu

Redactor-şef: Radu Bogdan Bobei

Secretar de redacţie: Bazil Oglindă

Materialele pentru publicare, precum și corespondenţa vor fi trimise pe adresa: Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ și Industrie a României.

Bdul Octavian Goga nr. 2, sector 2, BucureștiFax: +4021.319.01.26; E-mail: [email protected]

Transmiterea materialelor către redacţia „Revistei Române de Arbitraj“ nu impune obligativitatea publicăriiacestora. Materialele nepublicate nu se restituie.

Corespondenţi internaţionali ai “Revistei Române de Arbitraj”Europa - Gerold Zeiler (Austria), Piotr Nowaczyk (Polonia), Edouard Bertrand, Alexis Mourre (Franţa),Alejandro Lopez (Spania), Giorgio Meo (Italia), Elena Nossireva (Rusia), Stephan Wilske, Lars Markert(Germania), Derek Roebuck (Marea Britanie), Lavie Tal (Israel), Matthias Scherer, Christoph Brunner;Bernd Ehle (Elveţia), Chister Söderlund (Suedia), Philippe Billiet (Belgia), Annet van Hooft (Olanda),Apostolos Anthimos (Grecia);America de Nord - Ank Santens (S.U.A.);America de Sud - Carlos Matheus Lopez (Peru), Juan Figueroa Valdes (Chile), Arnoldo Wald(Brazilia);Asia - Kun Fan (China), Sabiha Shiraz (Singapore);Africa - Ekpedeme Edem (Nigeria);Orientul Mijlociu - Matei Purice (Emiratele Arabe Unite); Minas Khatchadourian (Qatar).

Introductory note

Students, arbitration practitioners, lawyers, in-house counsels are kindly invited to share with me the benefitsof the so-called ideology of „scholarly pragmatism” familiar for the development of international commercialarbitration.

Such sharing means to not miss legal, business-like and scholarly interpretation of legal concepts used ininternational arbitral proceedings irrespective of law or rule of law applicable to the substance of dispute. Thedestruction of the international commercial arbitration may occur if the legal concepts shall not be construed inthe context of business and scholarly pragmatism able to facilitate a proper solving of any dispute.

It is not easy to focus on the context above when serving as arbitrator or lawyer or in-house lawyer.Notwithstanding, I kindly suggest this way to be followed for the purpose of understanding the core of the so-called ideology of „scholarly pragmatism”.

Radu Bogdan Bobei, Ph.D.Managing Editor

Romanian Arbitration Journal

Nr. 4 (32) I

Cuprins

II.. SSTTUUDDIIII,, AARRTTIICCOOLLEE,, CCOOMMEENNTTAARRIIII

NNuulliittaatteeaa aabbssoolluuttăă aa ccoonnvveennţţiieeii aarrbbiittrraallee îînncchheeiiaattee ffăărrăă aauutteennttiiffiiccaarreeaa nnoottaarruulluuii –– oo eexxttrraavvaaggaannţţăă aa NNoouulluuiiCCoodd ddee pprroocceedduurrăă cciivviillăă-- Dr. Cosmin Vasile, Violeta Saranciuc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1

RReeccuunnooaașștteerreeaa șșii eexxeeccuuttaarreeaa sseennttiinnțțeelloorr aarrbbiittrraallee ssttrrăăiinnee:: aapplliiccaarreeaa CCoonnvveennțțiieeii ddee llaa NNeeww YYoorrkk ddee iinnssttaannțțeelleeiittaalliieennee -- Prof. Avv. Aldo Frignani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9

CCoonnvveennțțiiaa ppeennttrruu rreeccuunnooaașștteerreeaa șșii eexxeeccuuttaarreeaa ssiilliittăă aa sseennttiinnțțeelloorr aarrbbiittrraallee ssttrrăăiinnee ((NNeeww YYoorrkk,, 11995588)) îînnjjuurriissddiiccțțiiaa ppoorrttuugghheezzăă -- Duarte G. Henriques . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

PPoossiibbiilliittaatteeaa CCuurrţţiiii ddee AArrbbiittrraajj ddee aa pprroonnuunnţţaa oo hhoottăărrâârree ccaarree ssăă îînnllooccuuiiaassccăă ccoonnssiimmţţăămmâânnttuull pprroommiitteennttuulluuii –– vvâânnzzăăttoorr,, îînn ccaazzuull rreeffuuzzuulluuii ddee aa îînncchheeiiaa ccoonnttrraaccttuull ddee vvâânnzzaarree îînn ffaaţţaa nnoottaarruulluuii ppuubblliicc ––Anca Maria Stîngă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .52

EExxttiinnddeerreeaa ccoonnvveennțțiieeii aarrbbiittrraallee:: ggrruuppuurrii ddee ssoocciieettăățții șșii ggrruuppuurrii ddee ccoonnttrraaccttee- Dr. Sandra Dinescu . . . . . . .56

IIII.. JJUURRIISSPPRRUUDDEENNŢŢĂĂ AARRBBIITTRRAALLĂĂ

CCoommppeetteennțțăăOmisiunea desemnării arbitrilor în conținutul clauzei compromisorii – caracterul instituțional al arbitrajului– pretinsă viciere a consimțământului la semnarea documentului contractual conținând clauza compromisorie– comportament contradictoriu al contestatarului clauzei compromisorii – caracterul valid și operant alclauzei compromisorii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

Rezerve exprimate în faza de negociere a contractului cu privire la stipularea clauzei compromisorii –neincluderea respectivelor rezerve în conținutul contractului – semnarea contractului cu obiecțiuni –neacceptarea respectivelor obiecțiuni de către partenerul contractual – lipsă de consecințe juridice - existențaclauzei compromisorii – competența arbitrajului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65

Caracterul de ordine publică al competenței materiale de soluționare a contestației la executare –imposibilitatea părților de a deroga de la dispozițiile legale imperative, pe de o parte, imposibilitatea de astabili, prin clauză compromisorie, o altă competență de soluționare a litigiului, pe de altă parte . . . . . . . .67

Invocarea nesocotirii unei obligații nestipulate într-un contract conținând o clauză compromisorie – invocarea indirectă, dar neechivocă, a principiilor implicând instituția răspunderii civile delictuale –consecințe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69

IIIIII.. VVAARRIIAA

RReecceennzziiiiIII.1. UNCITRAL 2012 Digest of Case Law on the Model Law on International Commercial Arbitration,United Nations, New York, 2012, 232 pagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70III.2.AAlleexxaannddeerr JJ..BBěělloohhlláávveekk,, NNaadděěžžddaa RRoozzeehhnnaalloovváá((eeddiittoorrii)),, Czech(&Central European) Yearbook ofArbitration, volume 1,The Relationship between Constitutional Values, Human Rights and Arbitration, JurisNet,New York, 2011, 533 pagini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70

Cuprins

II Revista Română de Arbitraj

Content

IIINr. 4 (32)

II.. SSTTUUDDIIEESS,, AARRTTIICCLLEESS,, CCOOMMMMEENNTTAARRIIEESS

AAbbssoolluuttee NNuulllliittyy ooff AArrbbiittrraattiioonn AAggrreeeemmeennttss wwiitthhoouutt NNoottaarryy’’ss AAuutthheennttiiccaattiioonn –– AAnn EExxttrraavvaaggaannccee ooff tthhee NNeewwCCiivviill PPrroocceedduurree CCooddee-- Dr. Cosmin Vasile, Violeta Saranciuc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1

RReeccooggnniittiioonn aanndd eennffoorrcceemmeenntt ooff ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrddss:: tthhee aapppplliiccaattiioonn ooff tthhee NNeeww YYoorrkk CCoonnvveennttiioonn bbyyIIttaalliiaann ccoouurrttss -- Prof. Avv. Aldo Frignani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9

TThhee NNeeww YYoorrkk CCoonnvveennttiioonn oonn tthhee RReeccooggnniittiioonn aanndd EEnnffoorrcceemmeenntt ooff FFoorreeiiggnn AArrbbiittrraall AAwwaarrddss ooff 11995588 iinn tthheePPoorrttuugguueessee CCaassee LLaaww -- Duarte G. Henriques . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

TThhee ppoossssiibbiilliittyy ooff tthhee AArrbbiittrraall CCoouurrtt ttoo iissssuuee aa ddeecciissiioonn ttoo rreeppllaaccee tthhee ccoonnsseenntt ooff tthhee pprroommiissssoorryy sseelllleerr iinnccaassee ooff aa rreeffuussaall ttoo ccoonncclluuddee tthhee ssaallee aaggrreeeemmeenntt iinn ffrroonntt ooff tthhee nnoottaarryy-- Anca Maria Stîngă . . . . . . . . . . . . .52

EExxtteennssiioonn ooff tthhee aarrbbiittrraattiioonn aaggrreeeemmeenntt:: GGrroouuppss ooff ccoommppaanniieess aanndd GGrroouuppss ooff ccoonnttrraaccttss- Dr. Sandra Dinescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56

IIII.. AARRBBIITTRRAALL JJUURRIISSPPRRUUDDEENNCCEE

CCoommppeetteenncceeFailure to appoint the arbitrators in the content of the arbitration clause – the institutionalised nature ofarbitration – alleged vicious consent when signing the contract containing the arbitration clause –inconsistent behaviour of the arbitration clause opposing party – the validity and effectiveness of thearbitration clause . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

Reserves expressed during the contract negotiation phase for stipulating the arbitration clause – not includingthose reserves in the content of the contract – signing the contract with objections – the counterparty’s non-acceptance of those objections – lack of legal consequences – the existence of the arbitration clause –competence for solving the dispute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65

The public policy nature of the material jurisdiction for solving the request relating to the objection to theenforcement of the award - the parties’ impossibility to derogate from mandatory legal provisions, on theone hand, the impossibility to set by the way of concluding the arbitration agreement another jurisdiction tosolve the dispute, on the other hand . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67

Invoking the disregard of an unstipulated obligation in a contract containing an arbitration clause – invokingindirectly, but without doubt, the principles involving the liability tort – consequences . . . . . . . . . . . . . . .69

IIIIII.. MMIISSCCEELLLLAANNEEOOUUSS

BBooookk rreevviieewwssIII.1. UNCITRAL 2012 Digest of Case Law on the Model Law on International Commercial Arbitration,United Nations, New York, 2012, 232 pages . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70III.2.AAlleexxaannddeerr JJ..BBěělloohhlláávveekk,, NNaadděěžžddaa RRoozzeehhnnaalloovváá((eeddiittoorrii)),, Czech(&Central European) Yearbook ofArbitration, volume 1,The Relationship between Constitutional Values, Human Rights and Arbitration, JurisNet,New York, 2011, 533 pages . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70

Content

IV Revista Română de Arbitraj

Sommaire

VNr. 4 (32)

II.. ÉÉTTUUDDEESS,, AARRTTIICCLLEESS,, CCOOMMMMEENNTTAAIIRREESS

LLaa nnuulllliittéé aabbssoolluuee ddee llaa ccoonnvveennttiioonn dd’’aarrbbiittrraaggee ccoonncclluu ssaannss aauutthheennttiiffiiccaattiioonn ddee nnoottaaiirree -- uunnee eexxttrraavvaaggaannccee dduuNNoouuvveeaauu CCooddee ddee pprrooccéédduurree cciivviillee - Dr. Cosmin Vasile, Violeta Saranciuc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1

LLee ccoonnttrrôôllee eett llaa rreeccoonnnnaaiissssaannccee ddeess sseenntteenncceess aarrbbiittrraalleess ééttrraannggèèrreess:: ll’’aapppplliiccaattiioonn ddee llaa CCoonnvveennttiioonn ddee NNeewwYYoorrkk ppaarr lleess jjuuggeess iittaalliieennss-- Prof. Avv. Aldo Frignani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .9

LLaa ccoonnvveennttiioonn ppoouurr llaa rreeccoonnnnaaiissssaannccee eett ll’’eexxééccuuttiioonn ddeess sseenntteenncceess aarrbbiittrraalleess ééttrraannggèèrreess,, ffaaiittee àà NNeeww YYoorrkk llee1100 jjuuiinn 11995588,, ddaannss llaa jjuurriissddiiccttiioonn ppoorrttuuggaaiissee -- Duarte G. Henriques . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .29

LLaa ppoossssiibbiilliittéé ddee llaa CCoouurr dd’’AArrbbiittrraaggee ddee pprroonnoonncceerr uunnee ddéécciissiioonn àà rreemmppllaacceerr llee ccoonnsseenntteemmeenntt dduu pprroommeettttaanntt-- vveennddeeuurr aauu rreeffuuss ddee ccoonncclluurree llee ccoonnttrraatt ddee vveennttee cchheezz llee nnoottaaiirree ppuubblliiqquuee-- Anca Maria Stîngă . . . . . . . . .52

LL’’eexxtteennssiioonn ddee llaa ccoonnvveennttiioonn dd’’aarrbbiittrraaggee:: ggrroouuppeess ddee ssoocciiééttééss eett ggrroouuppeess ddee ccoonnttrraattss-- Dr. Sandra Dinescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .56

IIII.. JJUURRIISSPPRRUUDDEENNCCEE AARRBBIITTRRAALLEE

CCoommppéétteenncceeOmission de la désignation des arbitres dans le contenu de la clause compromissoire – caractère institutionnelde l’arbitrage – prétendue viciation du consentement à la signature du document contractuel contenant laclause compromissoire – comportement contradictoire du contestataire de la clause compromissoire –caractère valide et opérant de la clause compromissoire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .62

Réserves exprimées pendant l’étape des négociations du contrat concernant la stipulation de la clausecompromissoire – défaut d’inclusion des relatives réserves dans le contenu du contrat – signature du contratavec objections – rejet des relatives objections de la part du partenaire contractuel – manque de conséquencesjuridiques – existence de la clause compromissoire – compétence de l’arbitrage . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .65

Caractère d’ordre public de la compétence matérielle pour traiter l’opposition à l’exécution – impossibilité desparties de déroger aux dispositions légales impératives, d’une part, impossibilité d’établir, par clausecompromissoire, une autre compétence pour traiter le différend, d’autre part . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67

Allégation de violation d’une obligation non stipulée dans un contrat contenant une clause compromissoire– allégation indirecte, mais non équivoque, des principes impliquant l’institution de la responsabilité civiledélictuelle – conséquences . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .69

IIIIII.. VVAARRIIAA

CCoommpptteess rreenndduussIII.1. UNCITRAL 2012 Digest of Case Law on the Model Law on International Commercial Arbitration,United Nations, New York, 2012, 232 pages . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70 III.2.AAlleexxaannddeerr JJ..BBěělloohhlláávveekk,, NNaadděěžžddaa RRoozzeehhnnaalloovváá ((eeddiittoorrii)),, Czech (&Central European) Yearbook ofArbitration, volume 1, The Relationship between Constitutional Values, Human Rights and Arbitration,JurisNet, New York, 2011, 533 pages . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .70

Sommaire

VI Revista Română de Arbitraj

Studii, articole, comentarii

1Nr. 4 (32)

Rezumat

Cu titlu de noutate, Noul Cod de procedură civilă(NCPC în cele ce urmează) prevede la art. 548 alin. (2)necesitatea încheierii convenţiei arbitrale care se referă laun litigiu legat de transferul dreptului de proprietateşi/sau constituirea altui drept real asupra unui imobil,sub sancţiunea nulităţii absolute, în formă autenticănotarială. Raţiunea care a determinat legiuitorul săintroducă un astfel de text în reglementarea privindprocedura arbitrală rămâne greu de inexplicat, datăfiind incompatibilitatea vădită a acestuia cu ideea decaracter privat şi convenţional al arbitrajului. Mai mult,este o direcție opusă faţă de tendinţele care dominăpractica internațională în materie. În doctrină s-auexprimat deja rezerve(1) faţă de aceste dispoziţii legale,însă existența unei atare dispoziții în dreptul pozitivromân este o realitate care nu poate fi ignorată, astfel căeste util să clarificăm care sunt efectele și regimul juridic,în ce măsură aceasta aduce atingere esenţei convenţionalea arbitrajului şi, în concret, cum afectează acordul devoinţă al părţilor unei convenţii arbitrale de a supune unlitigiu arbitrajului.

1 A se vedea în acest sens, IIoonn DDeelleeaannuu, Noul Cod de Procedură Civilă. Comentarii pe articole, Vol. I, Ed. Universul Juridic, Bucureşti2013, p. 746; AAddrriiaann SSeevveerriinn, Consideraţii asupra Reglementării arbitrajului în Noul Cod de Procedură Civilă – cu specială privire la arbitrajulinstituţionalizat, în „Dreptul” nr. 1/2011, p. 72; RRaadduu BBooggddaann BBoobbeeii, Arbitrajul intern şi internaţional. Texte. Comentarii. Mentalităţi, Ed.C.H. Beck, Bucureşti 2013; GGaabbrriieell BBoorrooii,, OOccttaavviiaa SSppiinneeaannuu--MMaatteeii,, AAnnddrreeiiaa CCoonnssttaannddaa,, CCaarrmmeenn NNeeggrriillăă,, VVeerroonniiccaa DDăănnăăiillăă,, DDeelliiaa NNaarrcciissaaTThheeoohhaarrii,, GGaabbrriieellaa RRăădduuccaann,, DDuummiittrruu MMaarrcceell GGaavvrriişş,, FFllaavviiuuss GGeeoorrggee PPăănncceessccuu,, MMaarriiuuss EEffttiimmiiee, Noul Cod de procedură civilă. Comentariupe articole, Vol. II. Art. 527-1133, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2013, p. 32; CCrriissttiinnaa FFlloorreessccuu, Condiţii de formă ale convenţiei arbitrale, „RevistaRomână de Arbitraj” nr.1/2012, p. 37.

2 A se vedea VViioorreell RRooşş, Arbitrajul comercial internaţional, Editura R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti 2000, p. 83.3 A se vedea în acest sens TThhoommaass EE.. CCaarrbboonnnneeaauu, The Law and Practice of Arbitration, Ed. Juris Publishing, 2004, p. 27.4 A se vedea VViioorreell RRooşş, op. cit., p. 82-83, cu privire la legătura dintre tranzacţie şi convenţia arbitrală; a se vedea şi IIoonn DDeelleeaannuu, Convenţiile

Nulitatea absolută a convenţiei arbitrale încheiatefără autentificarea notarului – o extravaganţă

a Noului Cod de procedură civilăDDrr.. CCoossmmiinn VVaassiillee VViioolleettaa SSaarraanncciiuucc

Regimul juridic al nulităţii decurgând dinnerespectarea cerinţei formei autenticenotariale

Deşi, în ansamblu, reglementarea privindorganizarea şi desfăşurarea arbitrajului, astfel cumsugerează şi sediul materiei, are un preponderentcaracter procesual, fiind în discuţie, în esență, oprocedură jurisdicţională, se poate observa că, totuşi,unele norme pe care aceasta le cuprinde sunt de dreptsubstanţial(2). Este cazul prevederilor speciale privindformarea, condiţiile de valabilitate şi efecteleconvenţiei arbitrale. Astfel, atât compromisul, cât şiclauza compromisorie sunt, în esenţa lor, convenţii,întrucât exprimă un acord de voinţă al părţilor înprivinţa soluţionării unui litigiu existent sau viitor pecalea arbitrajului, renunţând, astfel, la jurisdicţiastatală. Având natura juridică a unei convenţii, acestease încheie şi se execută conform regulilor de dreptcomun, cuprinse în codul civil, privind contractele(3),iar NCPC prevede dispoziţii speciale care li se aplicăcu prevalenţă, în cazul în care derogă de la dreptulcomun.

În acest sens, facând o paralelă între convenţiaarbitrală şi aşa-numitele convenţii judiciare(4),

constatăm că, în ambele cazuri, părţile, încheind astfelde acte juridice, se pun de acord cu privire la modul încare vor dispune de drepturile lor procesuale.Convenţiile judiciare, deşi sunt indisolubil legate deprocedura de judecată în faţa instanţelor judecătoreşti,totuşi, dată fiind natura lor contractuală prin sursă (5),sunt indiscutabil supuse, în ceea ce priveşte formarea,condiţiile de validitate şi efectele, unor reguli de dreptsubstanţial, ca orice contract. Soluţia nu poate fi altaîn cazul convenţiilor arbitrale, care, deşi au ca obiect ochestiune procedurală, reprezintă rezultatul acorduluide voinţă al părţilor, conferind arbitrajului caracterulconvenţional, ce concură cu cel jurisdicţional. Cu altecuvinte, convenţia arbitrală, în sine, este o instituţiejuridică de drept substanţial, chiar dacă dă naştere unorefecte pe planul dreptului procedural. De aici, îndoctrină, convenţia arbitrală a fost caracterizată drepto instituţie mixtă(6) sau hibridă(7), cuprinzând atâtelemente procedurale, cât şi elemente contractuale.

Având în vedere cele expuse anterior, legiuitorul aoptat ca sediul materiei pentru acest tip de contract -convenția arbitrală – să îl reprezinte Codul deprocedură civilă, iar nu Codul civil. Numai aparentparadoxală, alegerea legiuitorului este una înțeleaptă șijustificată. Desigur, dispozițiile speciale din NCPC,care reprezintă sediul materiei pentru acest tip decontract, se întregesc cu cele generale din Codul civil,completând astfel regimul juridic care îl guvernează.

Aşadar, revenind la dispoziţiile art. 548 alin. (2),conchidem că acestea, deşi sunt cuprinse într-oreglementare care priveşte o procedură jurisdicţională,totuşi, prin conţinut, sunt norme de drept material.

Apreciem că menționarea expresă a împrejurării cănulitatea absolută este sancțiunea incidentă pentrunesocotirea acestor dispoziții legale a fost mai degrabădorința legiuitorului de a sublinia importanța sau


2 Revista Română de Arbitraj

gravitatea textului de lege a cărei rațiune rămâne oenigmă, iar nu rigoarea juridică. Dacă ne raportăm ladispozițiile art. 1242 alin. 1 Cod civil, conform cărora“Este lovit de nulitate absolută contractul încheiat înlipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cerepentru încheierea sa valabilă.”, deducem că legiuitorula dorit să instituie o formă ad validitatem, precizândredundant că sancțiunea incidentă pentru nesocotireasa este nulitatea absolută.

În aceste condiţii, cazul de nulitate absolutăprevăzută de acest text de lege sancționează o cerințăspecială de formă prevăzută ad validitatem și, pe calede consecință, are regimul juridic al unei nulităţi dedrept material. Ceea ce presupune că nulitateaconvenţiei arbitrale ar putea fi invocată de oricepersoană interesată, nefiind susceptibilă de confirmare.Astfel, cel puţin teoretic, instituirea condiţiei de formăautentică notarială ad validitatem, ar putea împiedicaarbitrarea unui litigiu, cu privire la care părţile s-auînţeles (şi nu au avut nicio rezervă) să-l supună acesteijurisdicţii alternative, ceea ce este în contradicţie cuînsăşi logica arbitrajului, ca procedură jurisdicţională,facultativă, care, conceptual, se iniţiază şi se desfăşoarăpe tărâmul acordului de voinţă al părţilor.

Aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 548 alin.(2) NCPC – inaplicabilitatea cu privire la oconvenţie arbitrală încheiată anterior datei de15.02.2013

Este indiscutabil faptul că, în ipoteza în care o cererede arbitrare este formulată după data de 15 februarie2013, dispozițiile NCPC în materie de arbitraj vor fiincidente.

Problema care se pune este dacă tribunalul arbitral,

judiciare în ambianţa noului Cod de procedură civilă, „Pandectele Române” nr. 4/2012, p. 15-20.5 IIoonn DDeelleeaannuu, op.cit., p. 19.6 RRaadduu BBooggddaann BBoobbeeii, op.cit., p. 257 - autorul arată că, în sistemul de drept român, convenţia arbitrală nu este susceptibilă de a fi

caracterizată drept exclusiv un act procedural sau exclusiv un act de drept substanţial.7 KKllaauuss PPeetteerr BBeerrggeerr, Re-examining the Arbitration Agreement: Applicable Law – Consensus or Confusion ?, în International Arbitration

2006: Back to Basics? ICC Congress Series 2006, AAllbbeerrtt vvaann ddeenn BBeerrgg ((eedd)),, Ed. Kluwer Law International 2007, p. 1, cu referire la TThhoommaassEE.. CCaarrbboonnnneeaauu, Cases and Materials on the Law and Practice of Arbitration, Ed. Thomson-West 2005, p. 17.


3Nr. 4 (32)

sesizat cu o cerere de arbitrare după data intrării învigoare a Noului Cod de procedură civilă, în baza uneiconvenţii arbitrale încheiate înainte de această dată,aplică prevederile art. 548 alin. (2) pentru a verificaexistenţa şi validitatea acestei convenţii. Astfel cum amarătat, aceste prevederi legale instituie o condiţie deformă ad validitatem, or, valabilitatea a unei convenţiinu poate fi apreciată decât prin prisma prevederilorlegale în vigoare la data încheierii sale.

La prima vedere, cel puțin o îndoială s-ar puteanaşte prin raportare la normele de drept tranzitoriucuprinse în Legea nr. 76/2012 pentru punerea înaplicare a Codului de procedură civilă, întrucâtconstatăm că dispoziţiile acestuia se aplică proceselorîncepute după intrarea sa în vigoare. Totuşi, nu poate fitrecut cu vederea faptul că, prin ipoteză, vorbim de oconvenţie încheiată sub imperiul legii vechi, anteriorşi „în afara” procesului arbitral început după intrareaîn vigoare a Noului Cod de procedură civilă. Aşa cumam explicat supra, această convenţie se caracterizeazăprin dualitate, în sensul că se formează şi se execută caorice contract, conform dreptului material, darproduce efecte pe plan procedural. Ca orice contract,formarea sa valabilă este guvernată de principiul tempusregit actum. În aceste condiţii, desigur, convenţiilearbitrale încheiate înainte de data intrării în vigoare aNoului Cod de procedură civilă, neautentificate denotar, ar trebui considerate valabile în cadrul unuiproces arbitral început după această dată, dacăîndeplinesc toate condiţiile de fond şi de formăprevăzute de legea aplicabilă la data încheierii lor. Dealtfel, aceasta este singura soluţie în acord cu principiulconstituţional al neretroactivităţii legii.

După cum se poate observa, normele de aplicare alegii de procedură civilă în timp, deşi nu clarificăexplicit situaţia convenţiilor arbitrale încheiate înainte

de intrarea în vigoare a Noului Cod de procedurăcivilă, lasă loc pentru aplicarea directă a acestuiprincipiu constituţional(8).

O confirmare a raționamentului și concluziei demai sus o oferă chiar dispozițiile NCPC. Astfel, art. 26alin. (1) prevede că “Condițiile de admisibilitate șiputerea doveditoare a probelor preconstituite și aprezumțiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare ladata producerii faptelor juridice care formează obiectulprobațiunii”. Acest text vizează exclusiv admisibilitateași puterea doveditoare, în antiteză cu administrareapropriu-zisă a probelor(9), ipoteză în care se încadreazăși impunerea unei cerințe speciale de formă advaliditatem.

Așadar, concluzia noastră este că, în ipotezaanalizată, deși dispozițiile NCPC se aplică proceduriiarbitrale demarate sub imperiul noii reglementări,norma de drept substanțial cuprinsă în art. 548 alin.(2) NCPC nu se va aplica retroactiv unei convențiiarbitrale încheiate anterior momentului 15 februarie2013.

O reglementare excesivă, nejustificată șicontra tendinţelor

De mai multe zeci de ani, comunitateainternațională este preocupată de dezideratul și denecesitatea relaxării condiţiilor de validitate aconvenţiilor arbitrale și de adaptare a acestora lanevoile și realitățile epocii. Astfel, numeroase discuțiiși dezbateri s-au purtat și se poartă cu privire la cerințaformei scrise a convenției arbitrale. Este pus sub semnulîntrebării caracterul justificat al finalităţii urmărite prinimpunerea unei astfel de cerinţe, în detrimentulconsensualismului, într-un domeniu atât de liberal

8 A se vedea IIooaann LLeeşş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Vol I. Articolele 1-449, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2011, p. 38-39, în mod just autorul punctează cu referire la regulile în privinţa legii aplicabile mijloacelor de probă că „[s]oluţia este pe deplin raţională,întrucât părţile nu-şi puteau imagina, la data stabilirii unui raport juridic (încheierii unui contract, de pildă,) apariţia unei noi reglementărila data soluţionării eventualului litigiu dintre ele.” De fapt, adaptând raţionamentul, mizând pe acelaşi imperativ al siguranţei circuitului civilşi al încrederii în lege, putem deduce că, dacă aplicării legii noi îi scapă condiţiile prevăzute ad probationem, cu atât mai mult, nu i se vor supunecondiţiile prevăzute ad validitatem pentru acte încheiate anterior intrării ei în vigoare.

9 GGaabbrriieell BBoorrooii,, op. cit., p.72.

cum este arbitrajul. Se acceptă că forma scrisă esteîntotdeauna utilă sub aspect probator(10). Pe de altăparte, condiţionarea validităţii convenţiei arbitrale derespectarea acestei forme se apreciază a fi totuşiexcesivă(11). Totodată, sunt din ce în ce mai multeopinii(12) care contestă forma scrisă, fie că este o cerinţăad validitatem, sau ad probationem, din considerentecare ţin de dinamica şi flexibilitatea comerţului şi arelaţiilor de afaceri pe plan internaţional.

În arbitrajul internaţional, condiţia formei scrise aconvenţiei arbitrale s-a răspândit în special dupăintrarea în vigoare a Convenţiei de la New York din 10iunie 1958(13), când, raportându-se la dispoziţiile art.II(1) din Convenţie, legislaţiile multor state s-aualiniat la cerinţa formei scrise a convenţiei arbitrale(multe legislaţii adoptând acest model inclusiv înprivinţa arbitrajului intern). Cu timpul, însă, odată cudezvoltarea mijloacelor moderne de comunicaţie şi cuintensificarea relaţiilor de afaceri, sistemele de dreptconsiderate „prietenoase” arbitrajului, rând pe rând, aurenunţat la imperativul formei scrise sau au dat acesteicondiţii un înţeles mult mai larg decât cel literal,apreciind că o manifestare de voinţă tacită, dar univocăeste suficientă pentru a da efect convenţiei arbitraleastfel încheiate. De exemplu, în dreptul englez, EnglishArbitration Act, în vigoare încă din anul 1996, deşievocă cerinţa formei scrise, recunoaşte în mod implicit,dar neîndoielnic, validitatea convenţiilor arbitraleîncheiate oral(14) prin modul amplu de a defini sferanoţiunii de formă scrisă. Un alt sistem de drept care,în privinţa convenţiilor arbitrale internaţionale, a



devansat modelul dat de Convenţia de la New Yorkeste cel francez (care păstrează însă condiţia formeiscrise pentru convenţiile arbitrale interne)(15).

În contextul acestor tendinţe, forma scrisă înaccepțiunea rigidă sau conservatoare a acestui concept,a devenit, dincolo de polemici sau semne de întrebare,un maximum acceptabil pentru formalismulconvenţiilor arbitrale. Este adevărat că, de obicei,legislaţiile naţionale care reglementează separatarbitrajul internaţional de cel intern păstrează oabordare mai conservatoare în privinţa convenţieiarbitrale interne, evitând avangardismul pe care îlpermit în sfera arbitrajului internaţional. Mai mult,considerăm că se poate justifica o atenţie sporită asupradovedirii existenţei convenţiei arbitrale în cazul unorlitigii care, de la caz la caz, implică acte sau faptejuridice de o însemnătate aparte. Totuşi, condiţiaformei autentice notariale pentru validitatea convenţieiarbitrale este atât de depăşită şi neobişnuită,inoportună și exagerată, încât sunt şi greu de găsit oricetermeni de referinţă în practica internă a altor state sauinternaţională, pentru a ilustra caracterul nepotrivit alacestei prevederi legale.

Astfel, deşi dispoziţiile art. 548 alin. (1) din NCPCanunţă o abordare progresistă în privinţa condiţiilorvalidităţii formale a convenţiilor arbitrale, prinextinderea sferei de cuprindere a noţiunii de formăscrisă, în acord cu tendinţele vremii, introducerea decătre legiuitorul român, prin articolul imediat următor,chiar şi numai pentru o anumită categorie de litigii, acerinţei suplimentare constând în autentificarea

10 FFoouucchhaarrdd GGaaiillllaarrdd GGoollddmmaann, On International Commercial Arbitration, Ed. Kluwer Law International, 1999, p. 360; RReeddffeerrnn aannddHHuunntteerr,, On International Arbitration, Ed. Oxford University Press, Oxford 2009, p. 90.

11 GGaarryy BB.. BBoorrnn, International Commercial Arbitration, Volume I, Ed. Wolters Kluwer, p. 586.12 GGeerroolldd HHeerrrrmmaannnn, Additional Uniform Legislation on Arbitation, în lucrarea Arbitration Insights. Twenty Years of the Annual Lecture

of the School of International Arbitration editată de Julian D. M. Lew, Loukas A. Mistelis, Ed. Kluwer Law International, 2007, p. 227-237;NNeeiill KKaappllaann, New Developments on written form, în Enforcing Arbitration Awards under the New York Convention, Experience and Prospects,United Nations Publication, 1999, p. 17-19; AA..GG.. VVaann ddeenn BBeerrgg, International Commercial Arbitration: Important Contemporary Questions,Ed. Kluwer Law International, 2003, p. 47; AAllaann UUzzeellaacc, Written Form of the Arbitration Agreement Towards a Revision of the UNCITRALModel Law, lucrare pe baza discursului prezentat la conferinţa „Celebrating Success: 25 Years United Nations Convention on Contracts for theInternational Sale of Goods (CISG) and 20 Years UNCITRAL Model Law on International Commercial Arbitration”, Vienna, 2005.

13 La care România a aderat prin Decretul nr. 186/1961.14 GGaarryy BB.. BBoorrnn, International Commercial Arbitration, Volume I, Ed. Wolters Kluwer, p. 611.15 A se vedea şi alte exemple de legislaţii de legislaţii care au devansat standardul Convenţiei, în MMiicchhaaeell WW.. BBüühhlleerr,, TThhoommaass HH.. WWeebbsstteerr,

Handbook of ICC Arbitration, Ed. Sweet & Maxwell, 2009, p. 88.


5Nr. 4 (32)

notarială, conduce la ideea unei involuţii şi este fărăegal în alte legislaţii(16).

Trebuie subliniat că, din fericire, aceastăcontroversată condiţie a autentificării notariale nu esteaplicabilă convenţiilor arbitrale internaţionale.

Pe de o parte, NCPC cuprinde o reglementareseparată a arbitrajului internaţional (Titlul IV dinCartea a VII-a), stabilind distinct condiţiile încheieriivalabile a convenţiei arbitrale în variantainternaţională, fără a reitera cerinţa formei autenticenotariale pentru convenţiile arbitrale care se referă laun litigiu legat de transferul dreptului de proprietateşi/sau constituirea altui drept real asupra unuiimobil(17). Lipsa acestei reglementări pentru arbitrajulinternaţional indică intenţia legiuitorului de a nusupune convenţia arbitrală internaţională cerinţeiautentificării notariale. Totodată, observăm căprevederile privind convenţia arbitrală nu fac parte dincategoria regulilor de aplicare subsidiară, incidente printrimitere la dispoziţiile Cărţii a IV-a (ce reglementeazăarbitrajul intern), reguli care sunt indicate în modexpres şi limitativ în art. 1122 din Noul Cod deprocedură civilă. Prin urmare, condiţiile de formăpentru convenţia arbitrală de arbitraj intern nureprezintă dreptul comun pentru arbitrajulinternaţional.

Pe de altă parte, o soluţie contrară ar fi încontradicţie vădită cu prevederile art. II(1) dinConvenţia de la New York din 10 iunie 1958, care,astfel cum am arătat supra, instituie drept condiţiemaximă de formă pentru convenţiile arbitrale dinarbitrajul internaţional cerinţa formei scrise. Astfel,statele contractante pot prevedea condiţii de validitate

formală mai puţin exigente decât cele ale Convenţiei,dar nu pot înlocui sau suplimenta condiţiile de formăprevăzute de Convenţie cu alte cerinţe mai restrictiveprin legislaţiile naţionale, în caz contrar, dispoziţiileConvenţiei fiind aplicabile cu prevalenţă(18).Convenția de la New York joacă astfel rolul unuigardian care, în cazul arbitrajului internațional, lipseștede efecte eventuale manifestări de voință alelegiuitorului național care vin în conflict sau tind sălipsească de efecte dispozițiile Convenției.

Aplicarea, efectele și finalitatea

Există vreo raţiune în a stabili un regim juridic atâtde formalist în ceea ce priveşte validitatea convenţieiarbitrale care se referă la un litigiu legat de transferuldreptului de proprietate şi/sau constituirea altui dreptreal asupra unui bun imobil?

Se consideră(19) că încheierea unei convenţiiarbitrale implică o renunţare la dreptul de a avea accesla instanţele judecătoreşti si la garanţiile oferite deprocedurile judiciare sau, mai specific, la dreptulconferit de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeanăpentru Apărarea Drepturilor Omului şi a LibertăţilorFundamentale. De aceea, este important ca părţile săfie pe deplin conştiente de gravitatea şi consecinţeleopţiunii exprimate atunci când consimt la o clauzăarbitrală sau la un compromis. În acest sens, s-a arătatcă raţiunea cerinței formei scrise a convenţiei arbitraleeste similară celei care determină instituirea în unelelegislaţii a condiţiilor speciale de formă pentru anumitecategorii de acte juridice, precum cele translative de

16 A se vedea AAddrriiaann SSeevveerriinn, op. cit., p. 72; în acelaşi sens IIoonn DDeelleeaannuu, op. cit., p. 746.17 A se vedea în acest sens RRaadduu BBooggddaann BBoobbeeii, op.cit., p. 256 – de altfel, autorul conchide că, în lipsa reglementării acestei cerinţe pentru

ipoteza litigiului arbitral internaţional, în ipoteza litigiului arbitral intern, art. 540 alin. (2) NCPC se aplică dacă bunul imobil este situatpe teritoriul României.

18 A se vedea GGaarryy BB.. BBoorrnn,, op.cit. p. 538-539 şi jurisprudenţa la care autorul face referire; FFoouucchhaarrdd GGaaiillllaarrdd GGoollddmmaann,, op.cit., p. 373;SS..II..SSttrroonngg, What Constitutes and Agreement in Writing in International Commercial Arbitration? Conflicts between the New York Conventionand the Federal Arbitration Act, Stan.J,Int’l L. 47 2012, p. 53; totuşi, a se vedea o opinie nuanţată în RReeddffeerrnn aanndd HHuunntteerr,, op.cit., p. 93, însensul că, în esenţă, atunci când nu sunt respectate cerinţele speciale de formă, validitatea convenţiei arbitrale ar putea fi verificată de instanţelenaţionale conform legii statului care impune o astfel de condiţie, cu rezerva că astfel de condiţii pot fi ignorate în procedura de recunoaşteresau învestire a hotărârii arbitrale, având în vedere că sunt aspecte pur formale.

19 TThhoommaass EE.. CCaarrbboonnnneeaauu, op.cit., p. 501; JJeeaann--LLoouuiiss DDeellvvoollvvee, Third parties and the arbitration agreement, în Enforcing ArbitrationAwards under the New York Convention, Experience and Prospects, United Nations Publication, 1999, p. 19.

proprietate sau testamentele(20). Această finalitate a formalismului convenţiei

arbitrale este, însă, discutabilă, întrucât, deseori,garanţiile oferite de procedurile judiciare rămân oaparenţă(21) - de pildă, faţă de durata procesului saudin diferite motive legate încărcarea exagerată ainstanţelor judecătoreşti. Astfel, deseori arbitrajul estepreferat jurisdicţiei statale tocmai pentru a fi evitatriscul unui act de justiţie necorespunzător alinstanţelor judecătoreşti. În fine, nu trebuie să uitămcă, în limitele prevăzute de lege, hotărârile arbitrale potface obiectul controlului judecătoresc, deci, această„justiţie privată” nu rămâne cu totul „nesupravegheată”.

Chiar dacă acceptăm abordarea mai formalistă şi,poate, excesiv de protecţionistă la adresa subiectelor dedrept care, în mod obişnuit, apelează la procedurajurisdicţională arbitrală, nu poate fi trecut, însă, cuvederea că forma scrisă a convenţiei arbitrale este ocerinţă mai mult decât suficientă pentru a asiguracaracterul neechivoc al voinţei exprimate de acestea dea se arbitra. Condiţia formei autentice ad validitatemnu numai că excede acestei finalităţi te proteguire aintereselor private ale părţilor, ci, mai grav, este,teoretic, în măsură să le desfiinţeze de plano înţelegereade a se îndepărta de la justiţia statală, acordândpreferinţă celei private, pentru simpla omisiune de a seprezenta la un notar.

De altfel, grija sporită a legiuitorului român pentruraporturile juridice translative şi/sau constitutive dedrepturi reale asupra imobilelor şi pentru securitateacircuitului civil nu poate justifica impunerea formeiautentice convenţiilor arbitrale încheiate în privinţalitigiilor ivite în legătură cu aceste raporturi. În modevident, obiectul convenţiilor arbitrale nu are de a facecu însăşi transmiterea/constituirea dreptului real, ci sereferă la opţiunea pentru o formă de jurisdicţie pe carepărţile o consideră mai potrivită intereselor acestora.



Pentru actele juridice prin care se strămută sau seconstituie drepturi reale, preocuparea deja s-amanifestat prin prevederile art. 1244 din Noul Codcivil, potrivit cărora, acestea trebuie încheiate, subsancţiunea nulităţii absolute, în formă autentică.

Nu se justifică nici potenţialul argument privindnecesitatea respectării principiului simetriei formelor.Convenţia arbitrală nu se încheie în vederea realizăriitransferului/constituirii dreptului real asupraimobilului, ci pentru a produce anumite efecte peplanul drepturilor procesuale ale părţilor. De altfel, înipoteza clauzei compromisorii sub forma anexeiulterioare la contractul principal şi, cu atât mai mult, încazul compromisului, de cele mai multe oritransferul/constituirea dreptului real este deja realizatăla momentul încheierii convenţiei arbitrale. Totodată,datorită caracterul autonom al acesteia, convenţiaarbitrală, de regulă, „supravieţuieşte” contractuluitranslativ/constitutiv de drepturi reale la care se referăşi, prin urmare, produce efecte chiar dacă acest actjuridic principal nu a fost încheiat în mod valabil, saudacă este ineficace din orice alt motiv. În acelaşi sens, s-a explicat în doctrină(22) că regula simetriei actelorjuridice nu poate fi incidentă, atât timp cât hotărâreaarbitrală (care, adăugăm noi, este “produsul”arbitrajului pentru care au optat părţile prin convenţiaarbitrală) emană de la arbitri și legea îi conferă unregim și efecte juridice cvasi-identice cu cele alehotărârii judecătorești.

Trecând peste aceste aspecte evidente caredescalifică iniţiativa legiuitorului, revenim la dualitateaconvenţiei arbitrale, care, pe de o parte, se formează şise execută conform dreptului material, şi, pe de altăparte, produce efecte pe planul dreptului procesual. Înatare condiții, este un non-sens juridic sau, cel puţin oincoerenţă inacceptabilă, să impui forma autenticănotarială convenţiei arbitrale, prin care părţile unui

20 GGaarryy BB.. BBoorrnn, op.cit. p. 584, în nota de subsol, autorul menţionează câteva exemple de astfel de cerinţe speciale de formă, adoptate îndiverse state. Observăm că cerinţa formei autentice nu pare a fi una răspândită în legislaţiile altor state, fiind şi rezonabil să se accepte că formascrisă, ad validitatem sau ad probationem, este o formalitate suficientă pentru a asigura caracterul conştient al acordului exprimat de părţi laîncheierea unui act juridic de o importanţă deosebită sub aspectul consecinţelor patrimoniale. Nu putem să nu remarcăm că atenţia pe careo acordă legiuitorul român în Noul Cod civil şi Noul Cod de procedură civilă activităţii de autentificare notarială este nejustificată.

21 TThhoommaass EE.. CCaarrbboonnnneeaauu, op.cit., p. 501.22 GGaabbrriieell BBoorrooii ş.a., op.cit. p. 32.


7Nr. 4 (32)

contract translativ/constitutiv de drepturi reale asupraunui imobil au renunţat la procedura de judecată înfaţa instanţelor judecătoreşti, în favoarea jurisdicţieiprivate a arbitrajului, în condiţiile în care, dacă ar fiaccesat jurisdicţia statală, ar fi putut dispune dedrepturile lor procesuale prin încheierea unei tranzacţiijudiciare în (simplă) formă scrisă sau în faţajudecătorului(23). Disproporţia este vădită.

Toate aceste considerente ne îndreptăţesc săconcluzionăm că în spatele adoptării unui text de legecum este cel cuprins în art. 548 alin. (2) din NCPC nupot sta motive justificate de protecţia unor intereseprivate de o importanţă deosebită pentru securitateacircuitului civil. De altfel, dacă ar fi existat într-adevăro raţiune care face perspectiva arbitrajului într-oanumită materie atât de problematică, legiuitorul are laîndemână soluția mai logică și tranșantă de a declaranearbitrabilă(24) acea materie.

Dincolo de toate argumentele de mai sus, cerințaformei autentice notariale pentru validitatea convenţieiarbitrale încheiate referitor la un litigiu legat detransferul dreptului de proprietate şi/sau constituireaaltui drept real asupra unui imobil este o realitate adreptului pozitiv care va produce efecte juridice.

În ceea ce privește sfera de aplicare, aceasta este unagenerală pentru categoria de litigii vizate. Astfel, alin.(2) al art. 548 NCPC reprezintă o excepție de la regulaconsfințită de alin. (1) al aceluiași articol, excepție carese aplică în egală măsură tuturor felurilor convențieiarbitrale, astfel cum sunt acestea reglementate de art.549 NCPC.

În cazul în care ar exista dubii cu privire la intențialegiuitorului, acestea sunt spulberate de dispozițiile art.603 alin. (3) NCPC. În cazul acelorași litigii,arbitrabile numai în baza convenției autentificate denotar, sentința arbitrală se prezintă instanței dejudecată sau notarului public pentru a obține ohotărâre judecătorească sau un act notarial autentic, în

vederea atingerii scopului final de a înregistra în carteafunciară transferul dreptului de proprietate sauconstituirea altui drept real.

Așadar, arbitrajul nu numai că începe doar în fațanotarului public, dar tot acolo se și finalizează! Maimult, notarul public, pus pe o poziție de egalitate cuinstanța de judecată verifică “respectarea condițiilor”(altele decât procedurile impuse de lege și achitareaimpozitelor) de către sentința arbitrală. Ne întrebămce condiții ar putea fi verificate de notar și cum poatefi conceput ceea ce apare a fi un control incidental delegalitate a sentinței arbitrale (fie el indirect și partial)să fie realizat de către un notar public, în condițiile încare regimul juridic instituit de NCPC exclude oasemenea posibilitate.

Acest text de lege reprezintă o culme a absurdului.Încălcând logica jurică a reglementării instituțieiarbitrajului, principiile si regimul juridic după care serealizează controlul de legalitate al sentinței arbitraleși chiar și dispoziții constituționale, dispoziția analizatăreprezintă un îndemn pentru justițiabili de a abandonacalea arbitrajului, în ce privește litigiile vizate.

Ce ar trebui să se întâmple când intenţiaaparentă de a ocroti părţile devine o piedicăîn calea voinţei lor? Posibile remedii

Prima observație este că se impune și nutrimsperanța ca această extravaganță a legiuitorului va fiabrogată. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

În al doilea rând, în măsura în care criticile șiargumentele de mai sus, sau altele similare, maienergice și mai convingătoare, pot fi încadrate și încritici de neconstituționalitate, considerăm că se poatepune sub semnul întrebării chiar constituționalitateaacestor dispoziții. Dacă nu în totalitatea lor,“revoluționarul” art. 603 alin. (3) sau nuanța conform

23 Într-o abordare mai cutezătoare, o instanţă de judecată din S.U.A. a reţinut în cauza Julie Jenkins v. Percival USF, drept argumentpentru validitatea convenţiei arbitrale încheiate oral, că refuzul de a da eficienţă unei astfel de convenţii ar contraveni politicii statului Utahde a încuraja soluţionarea extrajudiciară a diferendelor, odată ce părţile au convenit să nu apeleze la judecată.

24 Astfel cum în Bulgaria nu sunt arbitrabile litigiile în legătură cu dreptul de proprietate şi posesia imobilelor, iar în Turcia nu pot fi supusearbitrajului litigiile privind imobilele, în general.

căreia autentificarea în orice chip recunoscut de legenu este suficientă, ci numai cea în fața notarului public(sic!) satisface exigența legiuitorului, ar trebui să cadăvictime unei excepții de neconstituționalitate rigurosmotivate.

Până atunci, se impune să analizăm în ce măsură esteafectat caracterul convenţional al arbitrajului, cu altecuvinte, dacă părţile unui conflict de natura celui vizatde această cerinţă, care nu ajung la un notar, pot, totuşi,să îşi vadă litigiul soluţionat pe calea arbitrajului.

Considerăm că răspunsul trebuie să fie afirmativ.Astfel, dacă părţile, care au încheiat convenţia arbitrală,fără să respecte forma ad validitatem prevăzută de lege,se adresează tribunalului arbitral şi acceptă în faţaacestuia (de pildă, la cererea de arbitrare areclamantului pârâtul răspunde cu întâmpinare, princare acceptă competenţa tribunalului arbitral),soluţionarea litigiului prin arbitraj, iar tribunalularbitral ia act de această manifestare de voinţă apărţilor, există o convenție arbitrală valabilă.

Posibilitatea ca o procedură arbitrală să se derulezeîn baza unei convenții arbitrale încheiate în fațatribunalului arbitral (surmontând astfel orice vicii aleconvenției sau chiar lipsa sa cu desăvârșire) estetradițională, incontestabilă și prevăzută expres inclusivde art. 549 alin. (2) NCPC(25). Acestui argument i seadaugă cel decurgând din valoarea de act autentic pecare o are încheierea arbitrală prin intermediul căreiatribunalul arbitral constată și consemnează nu numaică părțile nu au excepții privind existența și validitateaconvenției arbitrale (art. 592 NCPC), ci că își exprimăacordul și dorința expresă de a rezolva disputa prinarbitraj. În acest caz, avem o convenție arbitrală



consfințită printr-un act autentic. În atare condiții,obligarea părților să recurgă la notarul public pentru areveni cu actul în lipsa căruia arbitrajul nu ar puteacontinua (sau să autentifice în alt chip convenția lorneechivocă consfințită de un act procedural cu valoarede act autentic) se plasează pe tărâmul absurdului șiabuzivului.

În fine, trebuie amintit și că art. 1261-1265 dinNoul Cod civil reglementează validarea contractului.Validarea contractului este instituția prin intermediulcăreia contractul afectat de o cauză de nulitate estevalidat prin acoperirea nulității prin confirmare sau înalte moduri anume prevăzute de lege. Refuzul părțilorde a se prevala de o cauză de nulitate reprezintă omanifestare de voință în sensul validării contractului,sau chiar al încheierii unei alte convenții de arbitraj.Prin urmare, apreciem că o convenție arbitrală afectatăde o cauză de nulitate absolută poate fi validată de părțiîn fața tribunalului arbitral, manifestarea de voințăfiind consolidată de efectul protector al art 592NCPC.

Suntem conștienți că cea din urmă interpretarepoate fi ușor catalogată ca îndrăzneață și estesusceptibilă de a fi combătută cu argumente seci șiconvingătoare. Arbitrajul înseamnă și inovație și curaj.Practica arbitrală a oferit în ultimele zeci de ani creațiipretoriene care au surmontat neajunsuri decurgând dinreglementări legale echivoce sau vid legislativ. Avemdeci, motive de optimism, mai ales în condițiile în caretextul de lege în discuție este doar o mică pată neagrăasupra dreptului pozitiv în materie de arbitraj care,privit în ansamblu, a realizat un salt calitativ substanțialprin intrarea în vigoare a NCPC.

25 Noutatea adusă de formularea acestui text în comparație cu cel similar din vechiul cod este mențiunea că înțelegerea în fața tribunaluluiarbitral trebuie să fie “scrisă”. Practic, această nuanță exclude posibilitatea ca pârâtul să consimtă tacit la formarea sau acoperirea viciilorconvenției arbitrale, ceea ce transformă așa-zisa convenție arbitrală implicită în una explicită, consfințită în scris în fața tribunalului arbitral.


9Nr. 4 (32)

Recognition and enforcement of foreign arbitralawards: the application of the New York

Convention by Italian courtsPPrrooff.. AAvvvv.. AALLDDOO FFRRIIGGNNAANNII

University of TurinSchool of Law

watershed of which is the New York Convention:until May 1, 1969 (date in which N.Y. came into force)foreign arbitral awards were treated as court decisionsand their recognition was submitted to a domesticexequatur (that is review on the merits). Starting fromMay 1, 1969 onward the foreign arbitral awardscovered by the N.Y.Convention could benefit of themost relaxed regime introduced by the Conventionand the only conditions to oppose recognition werethose set forth in the same Convention.

The recognition and enforcement in Italy of aforeign arbitral award may occur also beyond anyinternational convention. In fact the last reform of thelaw on arbitration of February 2, 2006, n.40 providesfor general conditions in the following terms1.

Article 839 RReeccooggnniittiioonn aanndd eennffoorrcceemmeenntt ooff ffoorreeiiggnnaarrbbiittrraall aawwaarrddss

1. The party wishing to enforce a foreign award in theRepublic shall file a petition with the president of thecourt of appeal of the district in which the other party hasits domicile; if that party has no domicile in Italy, thecourt of appeal of Rome shall have jurisdiction.

2. The petitioner shall supply the original award or acertified copy thereof, together with the originalarbitration agreement or an equivalent document, or acertified copy thereof.

3. If the documents specified in the second paragraph

1 These rules were already introduced by law n.25 of January 5,1994 and remained untouched in the last reform of February 2,2006. Formore information see the survey of TTAAMMPPIIEERRII,, in Commentario breve al diritto dell’arbitrato nazionale ed internazionale (edited byBBEENNEEDDEETTTTEELLLLII,, CCOONNSSOOLLOO,, RRAADDIICCAATTII DDII BBRROOZZOOLLOO), Padova,2010,1111 ff.;BBEERRNNAARRDDIINNII, Riconoscimento ed esecuzione deilodi stranieri in Italia, in Riv.arb.,2010,429 ff.

Abstract

The contribution represents an updated survery of themost important and recent case law developed in Italy bythe courts( in primis, the Supreme Court of Cassation)in applying the New York convention on recognition andenforcement of foreign arbitral awards. After a shortintroduction on historical developments and a recall ofthe laws nowadays in force, the survey touches upon somegeneral issues, like the pathological clauses. The core ofthe contribution is devoted to the various grounds fordenying recognition or enforcement, as established in Art.V of the Convention.

The author concludes that, in general terms, theoutcome is positive since Italian judges paid a fairdeference to both the letter and the spirit of New YorkConvention rendering Italy a jurisdiction which favorsinternational arbitration by showing a surprisingreadiness to recognize and/or enforce foreign awards.

As a final remark, it is emphasized the commonlyshared opinion that New York Convention has workedpretty well insofar and thus no need is felt to reform theprinciples on which it is based.

Introduction. The relevant sources of law

From an historical point of view the way Italy hasgranted recognition and/or execution to foreignarbitral award can be divided into two periods, the

are not written in Italian, the petitioner shall in additionproduce a certified translation thereof.

4. The president of the court of appeal, after havingascertained the formal regularity of the award, shalldeclare by decree the efficacy of the foreign award in theRepublic unless:

1) the subject matter is not capable of settlement byarbitration under Italian law;

2) the award contains provisions contrary to publicpolicy.

Article 840 OOppppoossiittiioonn1. An opposition may be filed against the decree

granting or denying enforcement of the foreign award byfiling a writ of summons with the court of appeal withinthirty days of communication of the decree denyingenforcement or notification of the decree grantingenforcement.

2. After the filing of the opposition, the proceedingsshall be held in accordance with Article 645 andfollowing in so far as they are applicable. The court ofappeal decides with a judgment subject to recourse beforethe supreme court.

3. The court of appeal shall refuse the recognition orthe enforcement of the foreign award if in the oppositionproceedings the party against which the award is invokedproves the existence of one of the following circumstances:

1) the parties to the arbitration agreement were,under the law applicable to them, under some incapacity,or the arbitration agreement is not valid under the lawto which the parties have subjected it or, failing anyindication thereon, under the law of the State where theaward was made;

2) the party against which the award is invoked wasnot informed of the appointment of the arbitrator or ofthe arbitration proceedings or was otherwise unable topresent its case in the proceedings;

3) the award decided upon a dispute not contemplatedin the submission to arbitration or in the arbitrationclause, or exceeded the limits of the submission toarbitration or of the arbitration clause; nevertheless, ifthe decisions in the award which concern questions

submitted to arbitration can be separated from thoseconcerning questions not so submitted, the former can berecognized and enforced;

4) the composition of the arbitration tribunal or thearbitration proceedings was not in accordance with theagreement of the parties or, failing such an agreement,with the law of the place where the arbitration took place;

5) the award has not yet become binding on theparties or has been set aside or suspended by a competentauthority of the State in which, or under the law ofwhich, it was made.

4. If an application for the setting aside or suspensionof the effects of the award has been made to the competentauthority indicated at number 5) of the third paragraph,the court of appeal may adjourn the decision on therecognition or enforcement of the award; on the requestof the party seeking enforcement it may, in the case ofsuspension, order the other party to give suitable security.

5. Recognition or enforcement of a foreign award shall berefused also where the court of appeal shall ascertain that:

1) the subject matter is not capable of settlement byarbitration under Italian law;

2) the award contains provisions contrary to publicpolicy.

6. In all cases, the provisions of international treatiesshall be applicable.

The above rules show that in Italian legal systemrecognition and/or enforcement of a foreign award isorganized in two different steps; the first is necessary,while the second is contingent.

The party who seeks recognition has to file apetition to the competent judge (the local court ofappeal of the district in which the other party has itsdomicile) and its President decides inaudita alteraparte.

In case the recognition is granted and it is servedto the other party, the latter may file an oppositionwhich trigger a proper contradictory proceedings. Ifwithin a short term (30 days) no opposition is filed theholding of the President granting recognition andenforcement becomes res judicata and enforceable2.

2 A broader description of these two steps in BBEERRNNAARRDDIINNII,, PPEERRRRIINNII, New York Convention of June 10,1958: the Application ofArticle V by the Courts in Italy, in Journal of International Arbitration, 2008, 707.




11Nr. 4 (32)

The two above articles are the only rules dedicatedto the recognition and enforcement of foreign arbitralaward and, worth to note, embody- sometimesverbatim- the relevant rules contained in the N.Y.Convention.

II.. IIMMPPLLEEMMEENNTTAATTIIOONN

AA.. IInn wwhhaatt ffoorrmm hhaass tthhee NNeeww YYoorrkk CCoonnvveennttiioonnbbeeeenn iimmpplleemmeenntteedd iinnttoo nnaattiioonnaall llaaww??

The Convention was ratified by the law of January19,1968,n.62,which incorporated the text of theConvention in our legal system and entered into forceon May 1,1969. From the implementation of N.Y. intonational law on, Italy presented two regimes: thetraditional one, according to which foreign arbitralawards in order to be recognized were subjected to theproceedings of scrutiny [“ddeelliibbaazziioonnee””] common toevery other foreign court decisions (art.800 code civilprocedure) on the one side, and the conventionalone(N.Y.),on the other side.

Since the text of N.Y. Conv. is part of Italian bodyof laws, the parties to an international award and thejudges may directly rely on it, considering that theconditions of N.Y. Conv. (if the case falls within itsrealm) have the priority over the domestic rules ( soart.840.6).

Italy did not limit itself to ratify the New YorkConvention, but also forged a domestic discipline toregulate the procedure , which is contained in arts.839and 840 Code Civil Procedure) These rulesimplement art. III N.Y: obligation to recognize andenforce foreign awards “ in accordance with the rules ofprocedure of the territory where the award is relied upon”.

BB.. WWhhaatt ddeeccllaarraattiioonnss aanndd//oorr rreesseerrvvaattiioonnss,, iiff aannyy,, ddiiddyyoouurr ccoouunnttrryy mmaakkee??

None. In the case GRI3 the Court of Cassation heldthat the N.Y. Convention applies notwithstanding the

lack of adhesion to the N.Y. convention by the State ofthe defendant (in the case at stake the formerJugoslavia), since Italy did not request the reciprocity.

CC.. WWhhaatt iiss tthhee ddeeffiinniittiioonn ooff aann ““aarrbbiittrraall aawwaarrdd””?? ooffaa ““ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd””??

Notwithstanding various subtleties of Italianscholars, it is safe to state that “foreign arbitral award”is the decision rendered outside the national territoryof the judge to whom the recognition and/or theenforcement of the award is sought for4. Thus thecriterion is not the nationality of the parties, but theplace where the award is made. “Made” or “rendered”does not refer to a merely physical location, but ratherto a juridical or virtual notion (seat of arbitration)5.Therefore it covers also awards made in the territoryof the requested State but which are “ not consideredas domestic in that State”, as well as those madefollowing an agreement for a foreign arbitrationalthough stipulated among two Italian nationals6.

DD.. WWhheenn iiff eevveerr aarree mmeeaassuurreess ooff pprroovviissiioonnaall rreelliieeffoorrddeerreedd bbyy aann aarrbbiittrraall ttrriibbuunnaall ccoonnssiiddeerreedd ttoo ccoonnssttiittuuttee““aawwaarrddss”” wwiitthhiinn tthhee mmeeaanniinngg ooff tthhee CCoonnvveennttiioonn??

In Italy we do not consider awards, in the meaningof the Convention, the arbitral decisions which resolveprocedural issues, but take the opposite view withprovisional or interim awards which define in a finalway a dispute even though not the entire litigation(partial award). An interim measure which is aimed atfreezing the “status quo” until the final award is noteligible for recognition and enforcement under theConvention.

EE.. MMaayy aa ppaarrttyy sseeeekkiinngg rreeccooggnniittiioonn oorr eennffoorrcceemmeennttooff aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd,, aatt iittss ooppttiioonn,, aallssoo rreellyy uuppoonnaa mmeeaannss ootthheerr tthhaann tthhee NNeeww YYoorrkk CCoonnvveennttiioonn?? IIff ssoo,,wwhhiicchh mmeeaannss??

At the very outset, a party seeking recognition and

3 Cass. October 18,1990,n. 10151,GRI v. Pik Verhovec in Repertorio Foro it.,1990, n.314 See BBOOVVEE Il riconoscimento del lodo straniero tra Convenzione di New York e codice di procedura civile, in Riv.arb., 2006, 25. 5 For a thorough discussion of this issue see FFRRIIGGNNAANNII, L’arbitrato commerciale internazionale, Padova,2004, 176-1786 Trib.Milan,January 8,1990, Donati v. SAIMA, in Foro padano,1991,169; Yearbook of Commercial Arbitration,,1992,539.

enforcement in Italy of a foreign arbitral award doesnot need to rely upon any international convention,since the rules embodied in the code of civil procedureare self-sufficient.

However Italy is part of the following internationalinstruments.

a) Geneva Convention of April 21,1961 oninternational commercial arbitration, ratified in Italywith the law n.418 of May 10,1970.77

b) ICSID Convention (Washington March18,1965) on the settlement of disputes between Statesand national of other States. The ICSID Conv. wasratified by law n.1093 of 1970. The force of an ICSIDarbitral award in the phase of recognition is higherthan in N.Y. Conv. because of the conditions set forthin arts.52,53,54 ICSID, therefore the means ofopposition are strongly reduced. In fact the scholarssay that arts. 839, 840 do not apply to ICSID awards8.

c) Moreover Italy has signed a certain number ofbilateral conventions on various subjects(commerce,navigation, friendship, investments, recognition andenforcement of judgments), which provide for theenforcement in the territory of one of the parties ofarbitral awards rendered in the territory of the otherparty. As of now more than 100 such bilateralconventions are in force.

IIII.. EENNFFOORRCCEEMMEENNTT OOFF AAGGRREEEEMMEENNTTSS TTOOAARRBBIITTRRAATTEE ((NN..YY.. CCoonnvveennttiioonn,, AArrttiiccllee IIII))

The lack of jurisdiction of Italian judges due to an

agreement to arbitrate should be raised in the firstdefensive plea, because otherwise there is a tacitacceptance of the Italian jurisdiction9

Italian judges recognize that a valid agreement for aforeign arbitration has the effect of a derogation tothe Italian jurisdiction, thus depriving them of anycompetence to hear the case , although they may havejurisdiction over a dispute connected with the onereferred to arbitration 1100

However in order for the national court to refer theparties to arbitration (thus to decline the competenceon the case) the arbitration agreement must not onlyexist, but also to be effective and workable.

HHooww ddoo tthhee ccoouurrttss iinntteerrpprreett tthhee CCoonnvveennttiioonntteerrmmss ““nnuullll,, vvooiidd,, iinnooppeerraattiivvee oorr iinnccaappaabbllee ooff bbeeiinnggppeerrffoorrmmeedd””?? [[aarrtt..IIII..33]] IInn iinntteerrpprreettiinngg tthheemm,, ddoo tthheeyyccoonnssuulltt aannyy ppaarrttiiccuullaarr cchhooiiccee--ooff--llaaww rruulleess??

The first prerequisite of an arbitration agreement isthat it must mirror the parties wish to have theirdisputes resolved by an arbitral tribunal and to waivethe jurisdiction of the ordinary courts. The secondcondition is that the arbitration agreement must becapable of being performed.

AA.. TThhee iissssuuee ooff ppaatthhoollooggiiccaall ccllaauusseess1111

There are different degrees of pathology: someclauses can be made workable by construing theintention of the parties, others are unworkable nomatter how they are construed.

(a) Uncertainty as to the choice between Arbitrationand Courts

There are clauses in which it is unclear as to whetherthe parties intended to solve their disputes by means

7 The reported cases are not so numerous and in some of them the judges make a joint application of both Geneva and N.Y. Conventionsunderlying that they contain the same principles: Cass. October 16,1985,n.5071, Cifuindus v.OFAG, in Giur.it., 1986,I,1,1341 (tacitacceptation of the court jurisdiction if the existence of and the exception of arbitral agreement is not raised in the first defense); Pret. PadovaMay,12,1986,Sordina v. Blank Metallwarenfabrik, in Riv.dir.int.priv.proc.,1987,121; Cass.August,8,1990,n.7995,Vento v. E.D.F. Man Coffee,in Riv.arb.1991,287 comment GIARDINA,L’inapplicabilità ai lodi arbitrali stranieri dell’istituto della revisione del merito; Cass.sez.un.(United chambers,October 15, 1992,n.11261, Agrò v. Ro Koproduct oour Produktiva, in Foro it., 1992,I,3283; Cass.sez.un.,March10,2000, n.58, Krauss Maffei v. Bristol Myers Squibb, in Dir.maritt., 2002,191; Trib. Torino, December 10,2007, G & C SpA v. GETVS.

8 BBIIAAVVAATTII,, in CCAARRPPII ((eeddiitteedd bbyy)),, Arbitrato.Commentario, 2° ed.,Bologna,2008, 9049 So Cass. Sez.un.,October 16,1985,n.5071, Cifuindus v.OFAG, in Rass.arb.,1986,101;Giur.it. 1986, I, 1, 1341.10 Cass. Sez. Un. October 16,1985, n. 5071 Cifuindus v.OFAG in Rass.arb., 1986, 101; Cass. Sez.unite January 12,1982,n.124 Siaga

v .Fall.Colombi, in Rass. arb., 1982, 166. 11 This issue formed the object of a more extensive comparative study that I published some years ago: FFRRIIGGNNAANNII,, Drafting an

Arbitration Agreement, in 24 Arbitration International, 2008, 561




13Nr. 4 (32)

of arbitration to the exclusion of the ordinary courts. Wecannot remain in limbo: ‘if the arbitration clause doesnot exclude recourse to the jurisdiction of the ordinarycourts, one simply cannot rely on the arbitrationagreement’.12 In this sense, a clause stating ‘the parties maysubmit their dispute to arbitration’ has been considerednull and void in France13, but valid in Italy14.

(b) Combined and Asymmetric ClausesTo proceed with the survey of pathological clauses,

mention should be made of the sole option orasymmetric clauses which provide for arbitration as anoption granted to the plaintiff or (what is worse !) tothe defendant.15 The sole option clauses are consideredvalid by Italian case law.16 Let me observe in thiscontext that such clauses are symptomatic not of thefreedom of the parties, but rather of the power of oneover the other, because they represent a device bywhich one party may halt any legitimate legal initiativeof the other.

There are also serious issues with clauses whichprovide that if the plaintiff is the vendor, thearbitration shall be administrated by and conductedin the seat of an arbitral institution of its own State,while if the plaintiff is the purchaser, the arbitrationshall be administrated and conducted by an arbitralinstitution in the purchaser’s own State. Such a clauseimplies the risk of triggering two arbitral proceedingswith two potentially divergent awards for issues arisingfrom the same contract, both of them recognizable

under the New York Convention.17

(c) incurable, unworkable and blank clausesAnother category of pathological clauses

encompasses cases where the intention of the partiesto choose arbitration (thus excluding the ordinarycourts) is clear and undisputable, but the clausescontain some defects which make them unworkable,or only workable at the high price of forcing theparties’ will.

d) Clauses equivocal as to the identification of thearbitral institution

There was a case where the clause provided that‘arbitration shall be exercised according to thestandards of the Commercial Arbitration Society ofthe State of New York or alternatively by thecorresponding Italian body’: the Arbitration Councilof the National and International ArbitrationChamber of Milan dismissed the request because sucha “Commercial Arbitration Society” did not exist inNew York and consequently could not find anycorrespondent in Italy.18

In another case reference to ‘The Italy CommercialArbitration Association’ has been interpreted asreferring to Associazione Italiana dell’Arbitrato.19

In a decision issued in 1990, a clause specifying‘Arbitration Court of the Chamber of Commerce inVenice’ has been understood as referring to an ICCarbitration with the seat of arbitration in Venice.20

However, this interpretation may be challenged

12 CCRRAAIIGG,, PPAARRKK and PPAAUULLSSSSOONN, International Chamber of Commercial Arbitration,2° ed.,New York,1990, 158.13 In France, Cass. civ., October 15 1996, Calberson v. Schenker, in Rev. Arb. 1998, 409 (comment by MMAALLIINNVVAAUUDD ).14 In Vigel the arbitration agreement was drafted using “may”(initiate arbitration).The opponent argued that to be effective the clause

needed a further meeting of minds of the parties; the Supreme Court rebutted the argument holding that the arbitration clause does notmean an “obligation” upon a party, but only their agreement to resolve the disputes (if not settled out of court) by an arbitral proceedings:Cass. April 8,2004,n.6947,Vigel v. Chine National Machine Tool, in Dir.marittimo, 2006, 137.

15 To borrow FFRRIIEEDDLLAANNDD’’ words in Arbitration Clauses for International Contracts,Huntington,2001 at ch. 10.11 ‘Sole option orasymmetrical clauses’.

16 Cass. civ., October 10, 1960, Chiappinelli v. RESSA, in Giust.civ., 1960, I, 1897; Cass. civ., October 22,1970, Astengo v. Comune diGenova in Mass.Giur.it. 1970, 846.

17 App. Milano, July 2,1999,Tema-Frugoli v. Hubei Space Quarry Industry , in Riv. arb. ,2000, 753 (comment by MURONI).18 This case is referred to by AAZZZZAALLII and RROONNCCAARROOLLOO , Risoluzione delle controversie e arbitrato in I contratti di acquisizione di

società ed aziende, Milano, 2007, 663.19 Associazione Italiana per l’Arbitrato (AIA) award no. 41/92 of 1993, in Yearbook ,1997 178. As a matter of fact, in a recent contract

between an Italian company and a Turkish one the parties wrote that disputes should be resolved referring to a “Committee for Settlementof Commercial Disputes in Italy”: which does not exist at all, thus rendering the clause totally inoperative.

20 Tennessee Imp. v. Filippi, 745 F.Suppl. 1314 (M.D. Tenn. 1990),in Yearbook, 1992, 620.

because it is difficult to find in the clause any referenceto an ICC arbitration. Moreover, such a decisionwould have been erroneous from 1998 onwards whenthe Chamber of Commerce of Venice created its ownarbitral Chamber with its own rules.21

e)Blank clausesA further example of drafting pathology is the

‘blank clause’ which contains no indication, whetherdirectly or by reference to arbitration rules or to anarbitral institution, as to how the arbitrators are to beappointed. Under many domestic legislations such aclause would be ineffective;22

f ) Non-implementable clausesAll arbitration agreements will be considered

pathological and incurable which cannot beimplemented at all. There are numerous examples: thechoice of an institution or a person as appointingauthority which cannot do so under its by-laws, or isnot obliged to do so and prefers not to be involved insuch matters;23 where an arbitrator appointed in thearbitration agreement dies before the arbitration is tostart;24 an equivalent effect has to be recognised whenthe arbitrator so appointed becomes incapable (forwhatever reason, mental disability or legaldisqualification) before the beginning of the arbitralproceedings.

An astonishing example is the following: in acontract between an Italian and a Syrian undertaking,the clause provided: ‘Any dispute arising … shall besettled by a sole arbitrator … the arbitrator shall beexpert in Swiss law and in the production of Arabicbread’. The competent arbitral institution had nodifficulty in finding an expert in Swiss law but no onewho was at the same time an expert in the productionof Arabic bread, and the request for arbitration wasdismissed because the clause was unenforceable.25

Another example of pathology which is difficult tocure is illustrated by a clause establishing an arbitraltribunal of three arbitrators when there are more thantwo litigant parties with conflicting interests to eachother. I refer to the multiparty arbitration issue, in casethe parties did not submit the dispute to an arbitralinstitution, whose regulation disciplines such cases.

g) Impracticable conditionsSome clauses may be considered as pathological

because they impose impracticable conditions for thearbitral proceedings: the most common example is theimposition of unworkable deadlines because too shortand the parties do not agree to extend it.

BB.. WWhhiicchh kkiinndd ooff oobbjjeeccttiioonnss ttoo aarrbbiittrraattiioonn((wwhheetthheerr jjuurriissddiiccttiioonnaall oorr nnoonn--jjuurriissddiiccttiioonnaall)) aarree tthheeccoouurrttss wwiilllliinngg ttoo eenntteerrttaaiinn pprriioorr ttoo tthhee aarrbbiittrraattiioonn,, iiff aappaarrttyy rreessiissttiinngg aarrbbiittrraattiioonn ssoo rreeqquueessttss?? AAnndd wwhhiicchhkkiinndd ooff oobbjjeeccttiioonnss wwiillll tthhee ccoouurrttss nnoott eenntteerrttaaiinn,, bbuuttiinnsstteeaadd aallllooww tthhee aarrbbiittrraall ttrriibbuunnaall ttoo ddeecciiddee iinn tthhee ffiirrssttiinnssttaannccee ??

The question does not arise in the proceedings forrecognition and enforcement of foreign awards(because the award has already been decided), butrather in proceedings where one party wishes toprevent the start of an international arbitration. In anycase Courts will look into the arbitration agreement,considering the elements described above sub A.Roughly speaking, unlike in the past decades, theCourts do not consider arbitration as diminutio capitis( of their power) and decline their competence infavor of arbitration unless the clause appears to be “nulland void, inoperative or incapable of beingperformed”.

For other reasons why the arbitration clause couldbe considered “null and void” see below.

21 Published in Riv. arb.,1999, 619.22 In Italy, see Code of Civil Procedure, art. 809.2,which imposes, upon sanction of nullity, that the parties appoint the arbitrators or

establish their number and the way to appoint them.23 In a case decided by the Swiss Federal Tribunal, 16 April 1984, in Rev. Arb. ,1986, 596, the parties designated as appointing authority

the Director General of the World Health Organization, who refused to act. The judges upheld the appointment made by the ICC, but thedecision is erroneous, being too far from the clause as drafted by the parties.

24 The clause, valid and enforceable at the moment it was drafted, subsequently becomes impracticable when the death event occurs.25 The case was referred to me by Prof . Habib Malouche of Tunis,Tunisia.




15Nr. 4 (32)

IIIIII.. GGRROOUUNNDDSS FFOORR RREEFFUUSSAALL OOFFRREECCOOGGNNIITTIIOONN AANNDD EENNFFOORRCCEEMMEENNTT OOFFFFOORREEIIGGNN AARRBBIITTRRAALL AAWWAARRDDSS ((NN..YY..CCoonnvveennttiioonn,, AArrttiiccllee VV))

AA.. GGeenneerraall

11.. WWhheenn,, iiff eevveerr,, ddoo ccoouurrttss rreeccooggnniizzee oorr eennffoorrccee aaffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd,, eevveenn tthhoouugghh aa ggrroouunndd hhaass bbeeeenneessttaabblliisshheedd tthhaatt wwoouulldd ppeerrmmiitt tthheemm ttoo ddeennyyrreeccooggnniittiioonn oorr eennffoorrcceemmeenntt ooff tthhee aawwaarrdd?? See underart.V.2 a.

Art.840 (patterned upon art. V of N.Y.) disciplinestwo different situations: the first sets forth the groundsupon which the national judge may ex officio ( id esteven without any specific request or plea of the party)refuse recognition. The second contains a list ofgrounds through which the party, if established, maysuccessfully oppose recognition. If the party is silenton them or fails to establish them, the judge will takethe objection as waived and will grant recognition.

The reported cases do not show any precedent inwhich the judge, having ascertained that in the case athand one of the two grounds for refusing recognitionexisted, has nevertheless granted recognition. In facthis deciding power concerns the existence of theimpeding ground, but not the consequence of it, ifestablished. In this sense we may emphasize a slightdifference between the N.Y. text and the Italian one :the first disposes that “recognition…may also be refused”,while art. 840 recites :”shall be refused”, which isbinding upon the judge, depriving him of anydiscretionary power.

22.. AArree aannyy ooff tthhee ggrroouunnddss ffoorr ddeennyyiinngg rreeccooggnniittiioonn oorreennffoorrcceemmeenntt ooff aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd uunnddeerr tthheeCCoonnvveennttiioonn ssuubbjjeecctt ttoo wwaaiivveerr bbyy tthhee ppaarrttiieess?? IIff ssoo,,wwhhiicchh oonneess,, aanndd wwhhaatt ccoonnssttiittuutteess wwaaiivveerr??

All grounds listed in Art.V (1) N.Y. can be waivedby the parties. The Court of Cassation has several

times held that a party is estopped from raising beforethe recognition judge the same objection which wasargued and discussed during the arbitral procedure andrejected by the arbitrators, because this would amountto enter on the merits of the award in the exequaturprocedure26. Along the same line, objections whichcould be raised in the arbitral proceedings, but werenot ( for instance, the insufficient delay for defense orlack of neutrality of the arbitration panel) areconsidered to be waived.

BB.. PPaarrttiiccuullaarr GGrroouunnddss

11.. HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((11))((aa)) ((““TThhee ppaarrttiieess ttoo tthhee aaggrreeeemmeenntt rreeffeerrrreedd ttoo iinnaarrttiiccllee IIII wweerree,, uunnddeerr tthhee llaaww aapppplliiccaabbllee ttoo tthheemm,, uunnddeerrssoommee iinnccaappaacciittyy,, oorr tthhee ssaaiidd aaggrreeeemmeenntt iiss nnoott vvaalliidd uunnddeerrtthhee llaaww ttoo wwhhiicchh tthhee ppaarrttiieess hhaavvee ssuubbjjeecctteedd iitt oorr,, ffaaiilliinnggaannyy iinnddiiccaattiioonn tthheerreeoonn,, uunnddeerr tthhee llaaww ooff tthhee ccoouunnttrryywwhheerree tthhee aawwaarrdd wwaass mmaaddee””))..

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, ddoo ccoouurrttss ffoollllooww tthhee sseeqquueennccee ooffcchhooiiccee ooff llaaww rruulleess pprreessccrriibbeedd hheerree ffoorr ddeetteerrmmiinniinnggwwhheetthheerr aann aaggrreeeemmeenntt ttoo aarrbbiittrraattee iiss vvaalliidd –– ii..ee.. ““tthheellaaww ttoo wwhhiicchh tthhee ppaarrttiieess hhaavvee ssuubbjjeecctteedd [[tthheeaaggrreeeemmeenntt]] oorr,, ffaaiilliinngg aannyy iinnddiiccaattiioonn tthheerreeoonn,, …… tthheellaaww ooff tthhee ccoouunnttrryy wwhheerree tthhee aawwaarrdd wwaass mmaaddee””??))

The issue of incapacity of the parties must be keptseparated from the issue of invalidity of the agreement.

1.1. In order to decide as to the capacity of theparties, the first criterion followed by Italian judges isbased on choice of law rules.

If it deals with physical persons, lex personae isfollowed, according to art.20 of the law May 31,1995,n.218 (conflicts of law) which reads “The capacity ofphysical persons is governed by their national law” .27

For what concerns the capacity to stipulate anarbitration clause in case of a juridical person(company) the lex fori ( of the State of recognition) hasto be applied (so Cass. April 23,1997,n. 10229,

26 Cass. July 13,1988,n.4592, Mereghetti v. Topfer, in Giur.it.,1989,I,1,690 comment by FFRRAANNCCHHII; Cass. January 21,2000,n.671 DeMaio v. Interskins, in European Legal Forum,2002, 51.

27 BBOOVVEE, Il riconoscimento del lodo straniero tra Convenzione di New York e codice di procedura civile, in Riv.arb. 2006. 39.

Dalmine v. Sheet Metal Forming Machinery) .28 In thiscase the opponent argued that his representativesignature of an arbitration agreement was null becausehe did not have power to carry out acts ofextraordinary administration. Applying Italian lawthe finding of the Supreme Court was that, in the lightof business activity usually carried out by a commercialcompany ,the signature of an arbitration clauseinserted in an international contract did not go beyondthe boundaries of ordinary administration.29

Such lex fori may refer to another law: e.g. in Italythe capacity of the corporate organ has to be evaluatedaccording to the law where the company wasincorporated.30

1.2. Regarding the invalidity of the agreement issue,no general or omni comprehensive answer can begiven and necessarily distinction should be drawnamong the various vices which may lead to invalidity .

a) The written form31

The arbitral agreement must be in writing (art.II.2N.Y.;art.807 code of civil procedure).

b) Validity of an arbitration agreement stipulated bytelefax:: Cass. June 14,2007 n.13916, Rudston Productsv. Buongiorno 32. An arbitral clause contained in anexchange of letters or telegrams is valid: Cass October28,1993,n.10704 Robobar v. Finncold33 (obiterdictum).I deem the same should be true with othernew means of communication provided they aretraceable( “su supporto durevole”).

c) Lack of acceptance The Court of Cassation in

Marc Rich34 held that a telex sent by Marc Rich toItalimpianti, including an arbitration clause, did notgive rise to an arbitration agreement , since the lattergave no reply to it (thus, lack of acceptance). In thesame line Cass.(United Chambers) March10,2000,n.58, Krauss Maffei v. Bristol Meyrs Squibb35

:the arbitral clause was contained in the documentssent by the foreign vendor, but never mentioned in thedocument by which the Italian purchaser accepted theoffer.

d) Acceptance by performance ? Focusing on theexistence of the arbitral clause the Cass. denied thatthe performance of the contract could be consideredequivalent to the acceptance of the clause proposed bythe other party36.

e) Validity of the arbitration agreement under the lawchosen by the parties

According to art.840.3.1 Code Civil Proc. (whichrepeats the wording of N.Y. Convention) a party canoppose recognition if “the arbitration agreement is notvalid under the law to which the parties have subjectedit”. By applying this rule Italian judges dismissed theopposition based on the lack of written form: so Cass.January 20,1977,n.272, Nosegno &Morando v. BohneFriedrich 37 which held that the written form of arbitralagreement is not required in commercial relationsamong businessmen under German law, where the seatof arbitration was established and the award made.

In Cass. April 15,1980,n.2448, Lanificio Banci v.Bobbie Brooks 38 the objection that the arbitral clausedid not have written form was rejected because it was

28 In Riv.arb.1998, 41 with comment of PPIIEETTRRAANNGGEELLII, 45; Yearbook ,1999, 709. 29 All subsequent cases follow that principle.30 On this specific issue BBEERRLLIINNGGUUEERR,, Capacità delle parti e rispetto del contradditorio come condizione al riconoscimento del lodo

straniero in Italia, in Foro it.,1999,I,293 ff; FFRRIIGGNNAANNII,op.cit., 25531 See the survey provided by BBOOVVEE, op.cit., 40 ff.32 in CED Cassazione 2007. 33 In Foro it.,1995,I,942; Yearbook, 1995, 739. 34 Cassation, January 25,1991,n.116, Marc Rich A.G. v. Italimpianti , in Yearbook Commercial Arbitration, 1992, 554. 35 In Foro it., 2000,2226; Giust. Civ. 2000,I,3203 (comment SSIIMMOONNEE). 36 Cass. October 28,1993,n.10704, Robobar v. Finncold, in Foro it.,1995,I,942 comment RROOSSCCIIOONNII ( the arbitral agreement was

contained in the orders sent by the purchaser, orders which had never been accepted by the vendor either by letter or telegram).37 in Yearbook, 1979, 279. 38 in Yearbook, 1981,233 The Supreme Court upheld an elaborated decision of the Court of Appeal of Florence September 1,1977 in

Rass.arb.,1978,161-168; in that case an American purchaser sent various purchase orders with standard terms including an arbitrationagreement; the Italia vendor did not return them signed but in the various bills accompanying the shipment of the goods a reference to the




17Nr. 4 (32)

valid under the US Uniform Arbitration Act to whichit was subjected.

WWrriitttteenn aarrbbiittrraall aaggrreeeemmeenntt iinnccoorrppoorraatteedd bbyyrreeffeerreennccee

The issue of the arbitration clause incorporated byreference to another document is highly debatedeither among the scholars and among the judges . Thependulum shifts from the theory of relatio perfecta ( idest , the contract referred to the general conditions ofcontract, which contained the arbitration clause) andthat of relatio imperfecta: the first, held by the UnitedChambers of the Cassation May 19,2009,n.11529,Dreyfus Commodities Italia v. Cereal Mangimi 39 givesmore emphasis to the real intention of the parties ,searching if there was true agreement to arbitrate andexcluding such an agreement if the reference was notincorporated in the contract; whilst the second,represented by the recent holding of the Cassation in2011, gives prevalent importance to the usages ofinternational trade which are more and more based ongeneral conditions of contracts formulated (sector bysector) by agencies or associations of traders (likeGAFCA).

Seen from a diachronic perspective the attitude ofItalian legislator towards this issue can be divided intothree time periods.

Until 1994 no specific rule concerning foreignarbitration existed (thus from 1969 onward reference

was made to the text of N.Y. Conv. only). During saidperiod the case law almost unanimously held that theincorporation by relatio imperfecta was insufficient toconstitute a valid arbitration agreement40 in view ofsecuring the respect of the will of the parties , takinginto consideration the rigid limits laid down by art.2of the Code of civil proc. within which the derogationto the jurisdiction of Italian judges was allowed.41

With the arbitration reform passed with the lawn.25 of January 5,1994 (whose main purpose was toset forth a specific discipline for internationalarbitration) Italy introduced art.833.2 Code of civilprocedure which stated as follows “The arbitrationclause contained in general conditions incorporated intoa written agreement between the parties is valid,provided that the parties had knowledge of the clause orshould have had such knowledge by using the ordinarydiligence”.42

In the space of time when art.833.2 of the reformof 1994 was in force two important precedents of theCourt of Cassation have been rendered: the first ofNovember 16,2000 n.14860,Conceria Madera v.Fortstar Leather43 where the Supreme Court wassatisfied with an arbitration clause contained in aregulation of a trade association which the partiesreferred to.

The second, represented by the recent holding ofthe Cassation of June 16, 2011, Del Medico v.Iperprotein 44gives prevalent importance to the usages

specific orders containing the arbitration clause was made; the judges of the Appeal held an agreement to arbitrate was reached in writing.39 In Ric.dir.int priv.proc.,2010,44340 Among many see Cass. December 13,1971, n.3620 ,Miserocchi v. Agnesi, in Foro it.,1972,I,616; in Yearbook, 1976,190; Cass. April

22,1976,n.1439 Raina and other v. Seagull, in Foro it., 1976, 1495;in Yearbook, 1977,249; Cass September 18,1978,n.4167, Butera v.Pagnan, in Yearbook, 1979,296; Cass.( United Chambers )December 20,1983,n.7497UIP and Alhimez v. EPCHAP, in Foro it., 1984,I,1319(comment DDII VVIIRRGGIILLIIOO); App.Milano, May 3,1977, Renault Jacquinet v.SICEA in Yearbook, 1979,284; App. Brescia, December27,1980,Société Italo-Belge v. IGOR, in Yearbook,1983, 383.

41 Arrtt.. 22.. NNoo ddeerrooggaattiioonn ooff jjuurriissddiiccttiioonn bbyy aaggrreeeemmeenntt“Jurisdiction of Italian judges cannot be derogated by agreement in favor of a foreign jurisdiction nor of arbitrators who decide abroad, except

if the dispute refers to obligations between foreigners or between a foreigner and a citizen not resident nor domiciled in Italy and the derogationis in writing”.

42 The aim of the new rule was to overcome the dominant case law refusing to admit the relatio imperfecta. 43 In Riv.dir int.priv.proc., 2001,693 (the arbitration clause referred to was contained in the regulation approved and published by

ICHSLTA —Consiglio internazionale delle Associazioni dei commercianti di pelle (International Council of Leather TradersAssociations); in Contratti, 2001, 329.

44 In Riv.arb.,2012,835. Although rendered in 2011 the agreement was signed long before and the motion for recognition introducedbefore the Court of Appeal of Bari in 2002, thus fell under the umbrella of the law of 1994.

of international trade which are more and more basedon general conditions of contracts formulated (sectorby sector) by agencies or associations of traders ( in thecase GAFCA). Worth to note both decisions held thatthe same result would be reached by applying the N.Y.Conv.

Finally with the last reform of 2006, art.833 wasabrogated. The consequence is that dealing with therecognition or enforcement of foreign awards, theprerequisite of “agreement in writing” has to beascertained in the light of art.II,2 N.YConvention45.This abrogation has been criticized bymany authors; first of all there is no clear cutexplanation of the reasons why it was abrogated.

The scholars emphasize that the more liberalopinion lays in the stream of favoring arbitrationwhich characterizes the nowadays international tradeand speed of business, since businessmen entercontracts not by long paper documents but preferablyby reference to sectorial general conditions which- bydefinition- do not favor one party against the other,but rather incorporate clauses which are neutral andequilibrated.

Some commentators believe that by abrogatingart.833.2, which contained the express validity ofindirect incorporation of the arbitration clause, therule makers intended to outlaw such indirectincorporation; this interpretation is not convincingfor several reasons. First of all the reform abrogatednot only the proviso concerning the “form” but manyothers which previously disciplined specificallyinternational arbitration; secondly there are cases inwhich the real intention of the parties is to arbitrate,although the reference is not explicit to the arbitration

clause. For instance when the parties in their pastcommercial relationship resolved their disputethrough such an arbitration; when they contributed informulating (within the activity carried out by thepertinent trade association) the general conditionswhich encompass the arbitral clause.

2. The validity of the agreement may also bechallenged because its subject matter was not capableof settlement by arbitration: see art. V(2) a N.Y.Conv.;art.806 cod. civ proc. 46 I will expand on the issue herebelow ...HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((11))((bb)) ((““TThhee ppaarrttyy aaggaaiinnsstt wwhhoomm tthhee aawwaarrdd iiss iinnvvookkeeddwwaass nnoott ggiivveenn pprrooppeerr nnoottiiccee ooff tthhee aappppooiinnttmmeenntt ooff tthheeaarrbbiittrraattoorr oorr ooff tthhee aarrbbiittrraattiioonn pprroocceeeeddiinnggss oorr wwaassootthheerrwwiissee uunnaabbllee ttoo pprreesseenntt hhiiss ccaassee””))..

3. The successful pleading of this ground foropposition is quite rare47

Cass. January 27,1986,n.522,Fruit Corp.v.WertonInc.48 held that the insufficiency of the delay to preparea response before the arbitral tribunal may constitutea valid ground for opposing the recognition andexecution, provided that the party proves that, in thecase at hand, he was prevented from having an actualknowledge of the arbitral proceedings or to preparehis defenses. The assessment of this condition belongsto the Court of Appeal requested for recognition.

The issue of possible violation of the right ofdefense was addressed by the Supreme Court October17,1980,n.5378,Casillo v. Getreide Import49 where theopponent argued that the time-limits set forth by thearbitration panel were unfair because less than thetime-limits granted by the code of civil procedure inproceedings before State courts, having omitted toconsider the suspension of procedural delays during

45 On this issue see GGRRAAFFFFII,, International Arbitration Agreements by Reference: A European Perspective, in Rec.Cah.Arb., 04-05,19;MMIILLAANNEESSEE MM..,, Clausola compromissoria e validità del rinvio per relationem, in Dir.comm.intern.,2001,1099 ff.; GGIIAANNAALLBBEERRTTOO,, Clausolacompromissoria: poteri del rappresentante e validità del rinvio per relationem, in Contratti,2009,885 ff. and more recently, BBIIAAGGIIOONNII GG..,,La Corte di Cassazione torna ad occuparsi del richiamo della clausola compromissoria per relationem imperfectam, in Riv.arb.,2012, 837 ff.;

46 On this issue see BBOOVVEE,, op.cit., 42.47 FFRRIIGGNNAANNII, op.cit., 258 offers these hypothetical examples: lack of communication of the names of the arbitrators; lack of

communication of all documents docketed before the arbitral tribunal. In a case of domestic arbitration the fact that the arbitral tribunalbased its decision on a document which was not subjected to examination by the other party (ccoonnttrraaddddiittoorriioo)) triggered the nullity of theaward: Trib.Torino, April 13,1987, SAI v. Cabassi, in Rass, arb.,1987, 23.

48 In Rass.arb.1986, 216.49 In Foro it., 1981,1142.




19Nr. 4 (32)

summer period; the distance of the seat of arbitrationform its own domicile; the different language ofarbitration; the need to hire a German counsel for theItalian party. The Court held that none of thesearguments represented a violation of the right ofdefense.

An opposite view was held by the Cass. April3,1987,n.3221,Abati Legnami v.Fritz Haupl50.Thearbitration took place in Vienna: 18 days wereestablished to appoint an arbitrator and 24 days toappear before the arbitral tribunal, both the time limitsfalling within the month of August. The Courtconsidered that the summer period created objectivedifficulties for the Italian party to carry out defensiveactivities and to hire counsel to appear before thearbitral tribunal , since from August 1 throughSeptember 15 the summer suspension of proceduraldelays causes a significant detriment to the operationof Italian law firms, and a diminution of counsel’sability to act in an international forum, to speakGerman and to move rapidly to Vienna to present thecase before an international arbitral tribunal. TheCourt held that the opponent was significantlylimited in its right of defense.

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, ddoo ccoouurrttss aappppllyy tthhee ssaammee ssttaannddaarrddssooff pprrooppeerr nnoottiiccee aanndd ffaaiirr hheeaarriinngg aass rreeqquuiirreedd bbyyddoommeessttiicc ccoonnssttiittuuttiioonnaall llaaww??))

Although proper notice and fair hearing are rootedin constitutional rules, in some cases the judges weresatisfied of terms shorter than those established indomestic civil proceedings ( which are long indeed),in consideration of the general tight timing scheduleclaimed by the best practices in internationalarbitration: Cass.Casillo,cit.

Some examples in other periods of the year outside

the summer courts holiday (August 1,September15):in Nosegno v.Morando the Cass held that 12 days forappointment of ex parte arbitrator and 21 days forfiling its own case did not hamper the right of defense;in Fruit Corp.v.Werton 20 days have been heldsufficient to present the case; in Cass. May30,2006,n,12863, Industrie Tecnofrigo Dell’Orto v.Profil Epitoipazi kereskedelmi SS Szolgatatò 51 30 dayswere a sufficient term; so were 48 days according to theApp.Catanzaro January 13,1997, Fertilcalabriav.Viatra A.G.52 According to App.Lecce March21,1998, Norelf v.Petroli Meridionali, 53 three weeks,prorogated by other three weeks for the motion ofappearance could not constitute an insufficient termfor defense

It may be interesting to quote Cass. October 18,1997,n.10229,Dalmine v. M. & M. Sheet MetalForming Machinery54 ,where the party against whichthe recognition was sought complained that its fullright of defense was restricted because one of thewitnesses called by it was not heart. The Court ofAppeal of Milan first and the Cass. after, looking intothe award, uncovered that this witness was given manychances to be heart, but for his own reasons or reasonsof the party who called him did not appear, thereforethe opposition was rejected55.

Evidence of the actual impossibility to presentthe case must be brought by the opponent: Cass.January 21,2000,n.671 Conceria De Maiov.Interskins 56; Cass April 8,2004,n.6947 Vigel v.China National Machine Tool 57. Thus in all thesecases Italian judges rejected the claim ofimpossibility to raise its own defenses.

The inhability to present his own case may becaught also under Art. V 2 b, because the right of full

50 In Riv.dir int.priv.proc.,1988,714. 51In Yearbook, 2007, 406. 52 In Riv. Dir.int.priv.proc., 1998, 800( at 809). 53 In Dir.maritt., 1998,1147.54 In Foro it., 1999, I, 292; Yearbook, 1999, 709. 55 Foro it.,304. See BBEERRLLIINNGGUUEERR,Capacità dellle parti e rispetto del contradditorio come condizioni al riconoscimento del lodo straniero

in Italia, in Foro it.,1999, I, 292. 56 In Yearbook, 2002,492.57Iin Yearbook,2006, 802.

defense is encompassed in the notion of public order58

44.. HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((11))((cc)) ((““TThhee aawwaarrdd ddeeaallss wwiitthh aa ddiiffffeerreennccee nnoottccoonntteemmppllaatteedd bbyy oorr nnoott ffaalllliinngg wwiitthhiinn tthhee tteerrmmss ooff tthheessuubbmmiissssiioonn ttoo aarrbbiittrraattiioonn,, oorr iitt ccoonnttaaiinnss ddeecciissiioonnss oonnmmaatttteerrss bbeeyyoonndd tthhee ssccooppee ooff tthhee ssuubbmmiissssiioonn ttooaarrbbiittrraattiioonn……””))

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, ddooeess aann aawwaarrdd ““ddeeaall wwiitthh aa ddiiffffeerreenncceennoott ccoonntteemmppllaatteedd bbyy oorr nnoott ffaalllliinngg wwiitthhiinn tthhee tteerrmmss oofftthhee ssuubbmmiissssiioonn ttoo aarrbbiittrraattiioonn,, oorr iitt ccoonnttaaiinnss ddeecciissiioonnssoonn mmaatttteerrss bbeeyyoonndd tthhee ssccooppee ooff tthhee ssuubbmmiissssiioonn ttooaarrbbiittrraattiioonn”” wwhheenn tthhee aawwaarrdd ggrraannttss aa rreemmeeddyyssppeecciiffiiccaallllyy eexxcclluuddeedd bbyy tthhee mmaaiinn ccoonnttrraacctt??))

Art.V(1)c covers a set of situations: the firstconcerns the cases where the arbitrators went beyondtheir jurisdiction or acted without jurisdiction at all(which may include any vice concerning the validityof the arbitration agreement, thus falling underArt.V(1)a); the second refers to the actual claimsobject of the submission, which establish the externalperimeter of arbitrators’ jurisdiction. The second setof cases are also labeled as extra or ultra petita.

For what concerns the “Difference notcontemplated by the agreement”, the Supreme Courtconstrued the notion of “ contemplation” in arestrictive sense, thus excluding that the arbitrationcontained in a main contract could extend its effectto another (though linked) contract (“ccoonnttrraattttooccoolllleeggaattoo”) from which the dispute arises; Cass. July28, 1998,n. 7398 Glencore Int’l v.Alluminio Nord,59

The possibility to extend the arbitration clause tocover a dispute in a linked contract shall be assessedwith reference to the law governing the contract. InItaly, according to art.808 quater code of civilprocedure, such an extension is possible only if thedifferent contracts represent a sole economic and legalbusiness operation.

In Le Swie Horng Steel, decided by the Cass. onNov.10,1992,n.12093 the opponent claimed the

violation of Art.V(1) c because there was noarbitration clause: the parties had signed a contractcontaining such clause, but thereafter the contract wassuperseded by an addendum, which did not containany arbitration clause. The Supreme Court rejectedthe opposition finding that the dispute was correctlysubmitted to arbitration because the addendum onlyamended, without replacing the first contractcompletely.

Ultra petita: the Neumann case dealt with thequestion whether the arbitrators decided on adifference not contemplated by the arbitration clause.The Court answered “This is not the case if thearbitrators exceeded the conclusions (pleas)of the parties,since this would be a case of arbitrators’ s proceduralmistake, which cannot be subjected to a review in theproceedings for recognition. The alleged “ultra petitio” ofthe arbitrators does not violate principles of domesticpublic policy considering that in the case at hand theamendment of the conclusions by one party was notimmediately objected by the other”.

When talking about infra petita a distinction mustbe drawn between final and partial awards. Partialaward: according to App. Milan, January 27,1995,Neumann v. Brianza Plastica,60 a partial award isenforceable (in that case only some questions wereresolved by the award, leaving the decision on all otherclaims to subsequent proceedings depending uponfurther steps of discovery); thus the award is not afraction of a decision which the parties wanted unitary,but is final in its content).

A condition to have a partial award is thatseparation of decisions on matters submitted toarbitration from those not so submitted (art.V.1 csecond part) be possible : the part of the awardcontaining the first can be recognized.61

According to Cass. June 7,1995,n.6426, Wtb TostiBaswas Bankiengesellschaft v. Coop.Costruire6622, a notfinal foreign award can be recognized in Italy since the

58 BBOOVVEE, op.cit.,44. 59In Riv.dir int.priv.proc. 1999, 319. 60 In Riv.dir.int.priv.proc., 1995,742( comment VVIISSMMAARRAA).61 See BBOOVVEE, op.cit., 46.62 in Giur.it.,1996,I,1,984; Yearbook,1997, 727.




21Nr. 4 (32)

only limits to be observed are those laid down in Art.VN.Y. Conv. among which the indivisibility of the awarddoes not appear. On the other hand the final award isrecognizable, without need to seek simultaneously therecognition of the not final award, because the latteris an autonomous decision by the parties’ will whopermitted the arbitrators to decide first on “whetherthe right exists” (an) and then on the“amount”(quantum) ????

If the award contains a plurality and divisible issues,recognition can be granted to those falling within theterms of the submission, and refused to those notsubmitted to the arbitrators ( so App. Trento January14,1981 General Organization of Commerce of Cerealsof Syria (GOCIC) v. SIMER63 where the arbitraltribunal decided also on technical questions, while itwas competent only on non-technical questions).

55.. HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((11))((dd)) ((““TThhee ccoommppoossiittiioonn ooff tthhee aarrbbiittrraall aauutthhoorriittyy oorrtthhee aarrbbiittrraall pprroocceedduurree wwaass nnoott iinn aaccccoorrddaannccee wwiitthh tthheeaaggrreeeemmeenntt ooff tthhee ppaarrttiieess,, oorr,, ffaaiilliinngg ssuucchh aaggrreeeemmeenntt,, wwaassnnoott iinn aaccccoorrddaannccee wwiitthh tthhee llaaww ooff tthhee ccoouunnttrryy wwhheerree tthheeaarrbbiittrraattiioonn ttooookk ppllaaccee””)) Italian literalcorrespondent:art.840.3 (d) code civil procedure.

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, wwhhaatt ddoo ccoouurrttss ddoo iinn tthhee ccaassee iinnwwhhiicchh tthhee ppaarrttiieess eexxpprreessssllyy aaddoopptteedd aann aarrbbiittrraallpprroocceedduurree tthhaatt iiss nnoott iinn aaccccoorrddaannccee wwiitthh tthheemmaannddaattoorryy llaaww ooff tthhee ccoouunnttrryy wwhheerree tthhee aarrbbiittrraattiioonnttooookk ppllaaccee??

Composition of the arbitral panel: I refer to an oldprecedent: App.Firenze April 13,1978, RederiAktiebolaget v. Termarea64where the exequatur wasdenied to an award made in UK by a panel of twoarbitrators, while the arbitral agreement provided fora three arbitrators panel.

In Tema Frugoli v. Huber Space, Cass. February7,2001,n.173265 the parties instituted two differentarbitral proceedings, while the agreement specifically

provided for one proceeding only. The arbitrationagreement was a clear example of a pathological clausesince it provided that if the plaintiff was the Chineseparty arbitration should have been conducted by theCIETAG, while if the plaintiff was the Italiancompany the arbitration should have been conductedby the Stockholm Arbitration Center. Huber Spaceinitiated the arbitration by CIETAG, Tema Frugoli inStockholm with the result of two conflicting awards.Huber Space sought recognition of CIETAG award inItaly; Tema Frugoli opposed the exequatur which wasat the end denied by the Cassation, because the arbitralproceeding was not in accordance with what theparties had agreed upon.

The parties explicitly wanted to have an award withgrounds; the award did not contain them and thejudges denied recognition: Cass. February8,1982,n.722 Fratelli Damiano v. August Toepfer 66 [inthat case art.8 b of the Geneva Convention of 1961was applied]. Failing an explicit request for groundsin the arbitration agreement, old case law held thatrecognition can be refused only if the grounds aremandatory under the procedural law applicable toarbitration:see- among many-App.Firenze October22,1976, Tradax Export v. Carapelli,

AAllssoo,, ddoo ccoouurrttss ttrreeaatt aann aawwaarrdd aass nnoott iinn aaccccoorrddaanncceewwiitthh tthhee aaggrreeeemmeenntt ooff tthhee ppaarrttiieess iiff tthhee aarrbbiittrraallttrriibbuunnaall aapppplliieedd ttoo tthhee mmeerriittss ooff tthhee ddiissppuuttee aa bbooddyy ooffllaaww ootthheerr tthhaann tthhee bbooddyy ooff llaaww tthhaatt tthhee ppaarrttiieess sseelleecctteeddiinn tthheeiirr ccoonnttrraacctt aass tthhee ggoovveerrnniinngg llaaww

The opposition based on error in judicando doesnot prevent recognition. The issue was raised in Cass.April 4,2004, n.6947 Vigel v. China National MachineTool67. The Italian company blamed that the arbitraltribunal did not apply the UN internationalconventions applicable to the merits of the dispute,thus the judges should refuse the enforcement of theaward, under Art.V(1)d. The Cassation held that such

63 In Yearbook, 1983,386. 64 In Yearbook, 1979, 294. 65 in Riv.dir.int.priv.proc., 2001, 443; Yearbook, 2007, 390. 66 in Foro it.,1982, I, 2285.67 In Riv.dir.int.priv.proc., 2005, 107; Dir.maritt., 2006, 137 (comment PPEERRRREELLLLAA).

an article does not refer to the award or its outcome,therefore no bearing should be given to an error injudicando. It seems to me that such holdings shouldbe mitigated because it totally neglects the doctrineof manifest disregard of the law.

Accordign to Cass.February 19,2000,n.1905 DeAgostini v. Milloil68 it is an obstacle to the recognitionof a foreign award the fact that the arbitrators, havingreceived the mandate to decide in law (“sseeccoonnddooddiirriittttoo”),decided ex aequo et bono.

66.. HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((11))((ee)) ((““TThhee aawwaarrdd hhaass nnoott yyeett bbeeccoommee bbiinnddiinngg oonn tthheeppaarrttiieess,, oorr hhaass bbeeeenn sseett aassiiddee oorr ssuussppeennddeedd bbyy aa ccoommppeetteennttaauutthhoorriittyy ooff tthhee ccoouunnttrryy iinn wwhhiicchh,, oorr uunnddeerr tthhee llaaww ooffwwhhiicchh,, tthhaatt aawwaarrdd wwaass mmaaddee..””))

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, uunnddeerr wwhhaatt cciirrccuummssttaanncceess,, iiff aannyy,, wwiillllccoouurrttss rreeccooggnniizzee oorr eennffoorrccee aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd,,eevveenn tthhoouugghh iitt hhaass bbeeeenn sseett aassiiddee bbyy aa ccoommppeetteenntt ccoouurrttooff tthhee ppllaaccee ooff aarrbbiittrraattiioonn??))

Art.V(1)e covers three different situations: a) awardnot binding; b) award set aside; c) award suspended

a) award not binding . From a procedural point ofview the judges of the recognition and/or enforcementdo not have competence as to ascertain whether ornot the award has become “binding”; this issue belongsto the competent authority of the country in which,or under the law of which, the award was made. In factthe onus probandi lies not within the plaintiff butwithin the defendant who may raise that exception andprove it69: Cass. November 10,1992,n.12093, Le SwieHorny Steel v. Guardian Shipping70…

“Binding” does not imply that the award cannot beappealed any more. In fact it is irrelevant that the

award might be subjected to extraordinary means ofappeal: Cass. November 3,1992,n.11891,Lucchetti v.Compagnia Siciliana Appalti71.

The consolidated case law rejects the opinion that,in order to have an award “binding” in the sense of theN.Y Convention, the award must have received anexequatur or has become res judicata72: ex multis , seecase Lucchetti.

b) award set aside. Some authors suggest that if theaward has been set aside in the country where it wasmade the judge requested for recognition should rejectit73 ; while the mere fact of litis pendens is irrelevant forthe recognition judges ( the N.Y. Conv. requires onlythat a “ decision” is made, not that it has become resjudicata)74. Other authors leave open the questionswinging between the “may” or “must”, although theItalian law says” shall refuse” ,underlying that twoconclusions need to be emphasized: the first is thatthe French and USA case law (namely Hillmarton andChromalloy) do not contribute to the progressivedevelopment of the law of international arbitrationwith the risk to endanger the proper function of theN.Y Conv. system. The second conclusion is that theautonomous consideration of the arbitral award in thecountry of recognition, independently of theevaluation of the award itself in its country of originalso disregards the principle of due attention andrecognition that must be paid to foreign judicialdecisions75. Others believe that there is nointernational obligation under N.Y. Conv.to refuserecognition of an award set aside in the State of origin76

There are no Italian precedents to my knowledge.c) award suspended. The suspension has an

68 In Corriere Giur., 2000, 11, 1498 (comment RRUUFFFFIINNII). 69 The opposite view is held by BBOOVVEE, op.cit.,49 footnote 77 but I do not share its conclusion. 70 In Giur.it.,1993,I,1, 1934. 71 In Foro it., 1993,I,112 Other precedents in conformity: Cass. June 7,1995,n.6426, Wtb Tosti Baswas,cit.;App.Catanzaro January

13,1997 Fertilcalabria v.Viatra.72 Sia requirement which existed under the Geneva Convention of 1927, has disappeared in N.Y.Conv.73 BBEERRNNAARRDDIINNII, L’arbitrato nel commercio e negli investimenti internazionali, 2° ed., Milano,2008, 239; AATTTTEERRIITTAANNOO, op.cit.,

285; BBEERRNNAARRDDIINNII,, PPEERRRRIINNII, op.cit.,709. 74 TTAAMMPPIIEERRII, op.cit., 1049.75 So, among others, GGIIAARRDDIINNAA, The International Recognition and Enforcement of Arbitral Awards Nullified in the Country of Origin,

in Liber Amicorum Boeckstiegel, Köln,2000,205; in Riv.dir.int.priv.proc., 2001, 265. 76 RRAADDIICCAATTII DDII BBRROOZZOOLLOO,The Control system of arbitral Awards…




23Nr. 4 (32)

interlocutory effect only, since it will be settled by adecision setting aside or confirming the award. In bothcases the Court of Appeal may suspend therecognition proceedings, and , if so requested by theparty seeking enforcement, order the other party togive suitable security (art.840.4).

77.. HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((22))((aa)) ((““TThhee ssuubbjjeecctt mmaatttteerr ooff tthhee ddiiffffeerreennccee iiss nnoottccaappaabbllee ooff sseettttlleemmeenntt bbyy aarrbbiittrraattiioonn uunnddeerr tthhee llaaww ooff[[tthhee]] ccoouunnttrryy””))

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, wwhhaatt kkiinnddss ooff ddiissppuutteess aarree ccoonnssiiddeerreeddlleeggaallllyy iinnccaappaabbllee ooff sseettttlleemmeenntt bbyy aarrbbiittrraattiioonn??))

This cause for refusal of recognition (like the onefocused on public policy) is written twice in the Italiancode of civil procedure: both in art.839 and in art.840.The reason is that the judge decides the issue ex officioin the first step of recognition proceedings (inauditaaltera parte); thus ,no need of ex parte exception(art.839); but if the recognition is granted, the Courthaving heard the arguments of the parties on the issue,can review the first decision of the Chairman.

Art.806 Code of Civil Procedure provides thatevery dispute is arbitrable, except those having as theirobject “rights which may not disposed of ”[ddiirriittttiiiinnddiissppoonniibbiillii].

As a matter of practice the area of arbitrabledisputes has been widely extended, now encompassingfields of law once traditionally excluded fromarbitration: for instance, antitrust, intellectualproperty rights, corporate governance disputes, somelabor law controversies, public contracts ,etc. In a word, the Italian lawmakers favor the arbitrability wideningits perimeter.

As the doctrine has pointed out “Incapacity ofsettlement” must not be confused with the dichotomybetween binding and non-binding rules.77

Cases of not arbitrable disputes:

In the case Fincantieri v. Iraq, the Court of Appealof Genova 7.5.1994 held that, due to the subsequentinternational embargo, the rights contemplated incontracts for military ships construction had becomenon disposable for the parties78.

Other segments of law which are excluded fromarbitration are: family law, inheritance law, questionsof status of persons, bankruptcy law, criminal offenses.

There are cases in which the subject matter wascapable of settlement by arbitration at the moment thearbitration agreement was stipulated ,but become notarbitrable later on: for instance if the facts that areobject of arbitration constitute a crime which ispursued by the public prosecutor before a criminalcourt.

88.. HHooww ddoo ccoouurrttss iinntteerrpprreett aanndd aappppllyy AArrttiicclleeVV((22))((bb)) ((““TThhee rreeccooggnniittiioonn oorr eennffoorrcceemmeenntt ooff tthhee aawwaarrddwwoouulldd bbee ccoonnttrraarryy ttoo tthhee ppuubblliicc ppoolliiccyy ooff [[tthhee]] ccoouunnttrryy””))

((IInn ppaarrttiiccuullaarr,, uunnddeerr wwhhaatt cciirrccuummssttaanncceess iiss aa ffoorreeiiggnnaawwaarrdd ddeeeemmeedd ttoo bbee ccoonnttrraarryy ttoo tthhee ppuubblliicc ppoolliiccyy oofftthhee ccoouunnttrryy?? IInn ootthheerr wwoorrddss,, wwhhaatt ccoonnssttiittuutteess aavviioollaattiioonn ooff ppuubblliicc ppoolliiccyy ffoorr tthheessee ppuurrppoosseess??))

((AAllssoo,, ddooeess tthhee llaaww ddrraaww aa ddiissttiinnccttiioonn ffoorr tthheesseeppuurrppoosseess bbeettwweeeenn ““iinntteerrnnaattiioonnaall ppuubblliicc ppoolliiccyy”” ((oorrddrreeppuubblliicc iinntteerrnnaattiioonnaall)) aanndd ““ddoommeessttiicc ppuubblliicc ppoolliiccyy””((oorrddrree ppuubblliicc iinntteerrnnee))??))

This is one of the most used arguments foropposition, but also one of the most frequentlyrejected.

The internal public policy notion embraces themandatory rules of the system (Cass. February27,1985, n.1714)

Domestic public policy encompasses the ruleswhich are binding and cannot be derogated by theparties’ will ( exempli gratia arts.1343 and 1418)79; itapplies also if one or both parties are foreigner

77 BBOOVVEE , op.cit., ,42. 78 On this issue see CCOOLLAANNDDRRAA, Gli effetti delle misure di embargo sull’arbitrabilità della controversia nell’arbitrato commerciale

internazionale, in Giur.it.,2005,122 ff.79 Art.1343 UUnnllaawwffuull ccaauussaa The causa is unlawful when it is contrary to mandatory rules, public policy, or morals. ( The notion of “causa”

is not given by the legislator,but it can be intended as” the useful social or economic function” of the contract).

provided they have chosen Italian law as governing lawof their relationship.

While international public policy refers to the setof principles which are rooted in the Constitution,oranyhow represent the foundation of the whole system,and are such as to characterize it in a given historicalmoment, thus shaping the cornerstones of the ethical,social and economic structure of national communityconferring it a specific and unmistakable feature ( soCass. December 28, 2006, n. 27593, R v.M80). Leavingaside the pomposity of the Supreme Court language,the principles of international public policy mustalways be respected even though the contract issubjected to a foreign law

The courts have applied the notion of internationalpublic policy in a very restrictive way.

Some examplesa) The external borders of matters not capable of

settlement by arbitration are international publicpolicy.

b) A great part of the rules concerning bankruptcylaw ( e.g. the principle of par condicio creditorum) areregarded as international public policy 81.

c) Punitive damages: they are contrary tointernational public policy according to Cass. January19, 2007, n.1183 Parrott v. FIMEZ 82. More recentlyCass February 8, 2012, n.1781, Ruffinatti v. ORL83

has to some extent fine-tuned the argument: punitivedamages are not against Italian international publicpolicy as such, but insofar as their amount exceeds thetotal amount of damages assessable under Italian lawsince the latter has the aim of fully compensating all

damages suffered, but excludes any punitive ordeterrence purpose. Worth to note, this view has beenheld against recognition in Italy of foreign courtjudgments granting punitive damages. I did not findany precedent concerning foreign awards, though Iguess the result would be the same.

Doctrinal position:There is no single view on the issue among the

Italian scholars: although the mainstream opinion isthat Italian legal system cannot allow for punitivedamages, there are some scholars who seem permeableto the idea of possible cross-fertilization in relation tothe issue.

The principle of full compensation is only shapedlooking to the injured party without any considerationto the conduct of the injuring party (which is one ofthe motives of the punitive damages in the USA legaltradition): the only purpose of monetary award is torestore the injured party to the situation it was beforethe damages (put into the contractual realm, to put theparty in the situation as if the contract had been fullyperformed). However there is another argumentwhich runs against the introduction of punitivedamages in Italy: the money which exceeds theamount of damages incurred would represent for theinjured party an unjustified enrichment.84

d) The conflict with the international public policymust be assessed considering not the grounds of theaward but its dictum only (“ddiissppoossiittiivvoo”). In fact whatmatters are “the substantial effects” so App. MilanoDecember 14,1992,Allsop Automatic v.Tecnoski85; Cass.April 8, 2004,n.6947, Vigel v. China National MachineTool.86

Art.1418 CCaauusseess ooff nnuulllliittyy ooff ccoonnttrraacctt A contract that is contrary to mandatory rules is void, unless the law provides otherwise80 In Riv.dir.int.,2007,886 The Cassation quotes as precedents holding the same view Cass. December 13,1999, n. 13928; Cass.

December 6, 2002, n. 17349; Cass. November 26,2004, n. 22332; Cass. December 7, 2005, n. 26976; Cass. February 23, 2006, n. 4040.81 On this issue see the authors BBOOVVEE, op.cit., 32 ;TTAAMMPPIIEERRII, op.cit., 1054. 82 In Foro it., 2007,1460 (comment PPOONNZZAANNEELLLLII,, Danni punitivi:no grazie) Other scholars: SSAARRAAVVAALLLLEE,, I“punitive damages”

nelle sentenze delle corti europee e dei tribunali arbitrali, in Riv.dir.int.priv.proc.,1993,867; RRAADDIICCAATTII DDII BBRROOZZOOLLOO,, Arbitrage commercialinternational et lois de police.Autonomie de la volonté et conflits de jurisdiction, in The Hague Recueil des cours,2005, vol.315, 269.

83 In Riv.dir.int.priv.proc., 2013, 134. 84 For more details see PPOONNZZAANNEELLLLII,, ,I danni punitivi, in Nuova giurisprudenza civile commentata, 2008,28; CASTAGNO N.,

International Commercial Arbitration and Punitive Damages, in Arbitraje, 2011, 729.85 In Riv.dir.int.priv.proc.,1994, 873;Yearbook, 1997,72586 In Riv.dir.int.priv.proc., 2005,107




25Nr. 4 (32)

e) International public policy may also be ofprocedural nature: see the case of ne bis in idem Therecognition is to be denied to an award contrary to acourt decision (among the same parties and with thesame object) already become res judicata : Cass. March10,1999,n.2064 Filippello v. Ele Sheraton Golf Hotel.The same would be if the award requested forrecognition is contrary to another award having beengranted recognition.

f ) The lack of grounds in the award: is not contraryto the public policy: Cass. February 8, 1982, n.722Fratelli Damiano.

g) An award made by a sole arbitrator appointedby one party only in conformity with the applicableEnglish rules was enforced because it was not incontrast with international public policy: App. Genoa,May 2,198087

h) Cass. December 6, 2002, n.17349, Finleader v.Grant Thornton88 held that an interests ratio muchmore higher than Italian ones does not violate theinternational public policy…

i) The firing ad nutum of an employee (legitimateunder certain foreign laws) is considered a case forinternational public policy: Cass. May 4, 2007,n.1021589 though in the case at hand recognition ofthe foreign Court decision was granted because theemployee was found in default of his duties.

IIVV.. PPRROOCCEEDDUURRAALL IISSSSUUEESS

AA.. WWhhaatt iiss rreeqquuiirreedd iinn oorrddeerr ffoorr aa ccoouurrtt ttoo hhaavvee

ppeerrssoonnaall jjuurriissddiiccttiioonn oovveerr tthhee aawwaarrdd ddeebbttoorr iinn aannaaccttiioonn ttoo eennffoorrccee aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd??

The competent court of appeal is that in whoseterritory the award debtor has its seat or domicile. Ifthe debtor has neither seat or domicile in Italy, theCourt of Appeal of Rome has jurisdiction (art.839).In a multiparty arbitration the Court competent forone of the parties attracts the standing over all theother parties90. However a recent decision of the Courtof Appeal of Milan November 12,2012,MW Corp.Private v.BS Private Equity91 held the opposite view,thus compelling the claimant recognition to file amotion before the Court of Appeal competent foreach party. Multi party arbitration, if there are variousaward debtors, each one of them is entitled to opposethe recognition decree 92 .

No other particular requirement. It suffices that theplaintiff requesting recognition has an “interest” inobtaining it in Italy ( usually it is the winner party tothe arbitration proceedings ). Each party to the arbitralproceedings has standing. If the award containsobligations capable of economic evaluation (“ naturapatrimoniale”) also the heirs or successors of theparties have standing.

Concerning the possibility to obtain from the judgea provisional injunction to pay during the proceedingsfor recognition of a foreign award there is a livelydebate in the case law ,as well as among the scholars.The first opinion deems that the presidential decreegranting recognition inaudita altera parte (underart.839) is automatically enforceable notwithstandinga subsequent opposition against it.93

87 Reference is made to the typical English law institute of “umpire” which in the legal culture of other jurisdictions may affect thenotion of impartiality: on this issue, from an Italian law perspective: ZZUUFFFFII,, Peculiarità inglesi in tema di composizione dell’organo arbitrale(specie se integrato da un umpire) e riconoscimento dei lodi in Int’l Lis ,2005,I,33,

88 In Gius, 2003, 696. 89 In Riv.dir.int.priv.proc., 2008, 214.90 So BBOOVVEE, op.cit., 27. 91 In Riv.arb. 2013,423 (comment by ZZUULLBBEERRTTII). 92 PPUUNNZZII, Disegno sistematico dell’arbitrato, Padova,2000, II, 339 ss.93 ZZUUCCCCOONNII GGAALLLLII FFOONNSSEECCAA, L’esecutorietà del lodo arbitrale straniero in pendenza di opposizione, in Riv.arb.1997, 347;

LLUUZZZZAATTTTOO, L’arbitrato internazionale e i lodi stanieri nella nuova disciplina legislativa italiana, in Riv.dir.int.priv.proc.,1994,278; therelevant case law is quoted by RROOVVEERRSSII, Aspetti processuali della disciplina sulla delibazione dei lodi esteri, in Riv.arb.1999, 157,

According to the dominant opinion the petitioner(notwithstanding the opposition of the other party)may obtain a provisional injunction to pay, upon thesame conditions as an Italian creditor (App. Milan,December 12, 2006, Gavazzi v. Barrak MohammadAbdulaziz al-Barrak,94).95 In the same line App.Genova June 21,2006, Intermarine v. ComproprietàMarittima Verne,96 held that the decree ofrecognition is not automatically enforceable, but theenforceability can be obtained during and pendingthe opposition proceedings, since the foreign awardhas the same evidentiary weight as a written evidenceof the credit in a proceedings for payment. This is theconsolidated position of the Court of Appeal ofMilan (see March 24,1998)97 , shared by the majorityof the scholars.98

A third opinion denies the possibility of obtainingan interlocutory injunction to pay until the oppositionproceedings has been dismissed99.

On the other hand, the Cassation held that itshould be dismissed as not admissible an action fornegative ascertainment, aimed at declaring (before thelatter brings any suit for recognition) that the debtor inan award does not owe anything to the creditor,

BB.. WWhhaatt iiss tthhee ssttaattuuttee ooff lliimmiittaattiioonnss ((ii..ee..pprreessccrriippttiioonn ppeerriioodd)),, iiff aannyy,, aapppplliiccaabbllee ttoo aaccttiioonnss ttooeennffoorrccee aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraall aawwaarrdd??

The statute of limitation is ten years (art.2946 Civilcode) starting from the date the award became

binding (art.2935) under the law regulating thearbitration. The defense of prescription must be raisedby the opponent, since the judge can not apply it exofficio.

CC.. OOnn wwhhaatt bbaassiiss,, ootthheerr tthhaann aabbsseennccee ooff ppeerrssoonnaalljjuurriissddiiccttiioonn oorr pprreessccrriippttiioonn,, mmaayy aa ccoouurrtt ddeecclliinnee eevveennttoo eenntteerrttaaiinn aann aaccttiioonn ttoo eennffoorrccee aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraallaawwaarrdd??

There are formal requirements to be met in thepetition for recognition(art.839),namely:

i) the original award or a certified copy of it;ii) the original arbitration agreement or an

equivalent document or a certified copy;iii) a certified translation of them100.On this issue Italian case law shows an important

evolution: from an early period in which the lack ofdocuments conforming to the statutory requirementstriggered the dismissal of the petition for recognition(Cass. May 26, 1987, n.4706101; App.BolognaFebruary 4, 1993102), the judges came later to a moreliberal attitude, in that they may ask for the integrationof the documentation before dismissing the petition(App. Milan January 14, 2000103), though there are stillthose who share the most restrictive view.

In any case the formal condition laid down inArt.IV(1) b N.Y.Conv. represents a proceduralprerequisite (“presupposto processuale”) and not acondition for the action, consequently if the Courtdismisses the petition for such reason, the party is not

94In Foro it.,2007,224395 The scholarship is however splitted on this issue: see the debate in BBRRAAGGGGIIOONN (next footnote).96 In Dir.comm.int.,2008,683 (comment BBRRAAGGGGIIOONN,, Sulla possibilità di concedere la provvisoria esecuzione al lodo arbitrale straniero

in pendenza di giudizio di opposizione, who is in favor of the first opinion).97 In Giur.it.,1999,I,2,53398 Among many, see AAUULLEETTTTAA, L’efficacia in Italia dei lodi esteri, in VVEERRDDEE (edited by), Torino,2000, 410; BBRRIIGGUUGGLLIIOO (and others),

La nuova disciplina dell’arbitrato, Milan,1994, 284. 99 App.Firenze May 17,2005,Nuovo Pignone v. Schlumberger, in Riv.arb., 2006,127; App.Bologna May 27,1996, Bastogi v. Kone Italia

in Riv.arb.,1997, 345. 100 TTAAMMPPIIEERRII, op.cit., 1022.101 In Riv.dir.int.priv.proc., 1988, 529.102 In Rass.arb. 1994,305.




27Nr. 4 (32)

prevented from filing a new petition ( Cass. May 4,1998, n.441 Booth v. Conceria De Maio)104.

TToo wwhhaatt eexxtteenntt,, iiff aannyy,, ddooeess aa ccoouurrtt tthhaatt iiss aasskkeedd ttooddeennyy rreeccooggnniittiioonn oorr eennffoorrcceemmeenntt ooff aa ffoorreeiiggnn aarrbbiittrraallaawwaarrdd oonn aa ppaarrttiiccuullaarr ggrroouunndd sshhooww ddeeffeerreennccee ttooddeetteerrmmiinnaattiioonnss aabboouutt tthhaatt ggrroouunndd pprreevviioouussllyy mmaaddee bbyy((ii)) aa ccoouurrtt tthhaatt ccoommppeelllleedd aarrbbiittrraattiioonn iinn tthhee ffiirrsstt ppllaaccee,,((iiii)) tthhee aarrbbiittrraall ttrriibbuunnaall iittsseellff,, oorr ((iiiiii)) aa ccoouurrtt ooff tthheeppllaaccee ooff aarrbbiittrraattiioonn tthhaatt wwaass aasskkeedd ttoo sseett aassiiddee tthheeaawwaarrdd??

To compel arbitration: “antisuit injunctions” as alegal institution is unknown to Italian legal system;the judges simply deny their competence over a caseif an arbitration clause validly exists. In PrimaryIndustries (UK) v.Franchini Lamiere of April 18,2003, n.6349105 the Joint Chambers of the SupremeCourt held that under art. II.3 N.Y.Conv. todecline to hear the case if there is an arbitrationclause is not a matter of jurisdiction opposing anItalian and a foreign judge, but he must simplydismiss the motion.

We acknowledge the holding of European Courtof Justice February 10, 2009 C-185/07, Allianz v.West Tankers according to which “It is incompatiblewith Council Regulation (EC) No 44/2001 of 22December 2000 on jurisdiction and the recognition andenforcement of judgments in civil and commercialmatters for a court of a Member State to make an orderto restrain a person from commencing or continuingproceedings before the courts of another Member State onthe ground that such proceedings would be contrary to anarbitration agreement”, although the doctrine is criticaltowards such conclusion106.

Concerning a specific ground for denyingrecognition, Italian judges consider themselves free to

re-examine that ground, notwithstanding the fact thatother judges or the arbitral tribunal have taken adecision on that issue.

If the exceptions on which the denial of recognitionis sought have to be assessed under the lex fori of thejudge competent for recognition, no deference is paidto the holdings of foreign judges.

VV.. AASSSSEESSSSMMEENNTT

AA.. IInn wwhhaatt rreessppeeccttss,, iiff aannyy,, iiss tthhee NNeeww YYoorrkkCCoonnvveennttiioonn ssuubbjjeecctt ttoo ccrriittiicciissmm iinn yyoouurr ccoouunnttrryy??

Scarce criticism, as the general opinion is that N.Y.Conv. worked pretty well insofar.

BB.. HHooww wwoouulldd yyoouu aasssseessss tthhee aapppplliiccaattiioonn ooff tthheeCCoonnvveennttiioonn bbyy tthhee ccoouurrttss ooff yyoouurr ccoouunnttrryy??

Positively. Due deference is paid to the internationalcommitment that Italy has taken by ratifying the N.Y.Conv. According to the policy followed by the Courtof Cassation the criteria for denial of recognition andenforcement should be interpreted in a restrictivemanner.

CC.. WWhhaatt hhaavvee bbeeeenn tthhee pprriinncciippaall pprroobblleemmss,,ddiiffffiiccuullttiieess oorr ccoonnttrroovveerrssiieess ssuurrrroouunnddiinngg aapppplliiccaattiioonn oofftthhee NNeeww YYoorrkk CCoonnvveennttiioonn iinn yyoouurr ccoouunnttrryy?? ((IInnaannsswweerriinngg,, yyoouu aarree NNOOTT ccoonnffiinneedd ttoo tthhee iissssuueess ssppeecciiffiieeddiinn tthhiiss qquueessttiioonnnnaaiirree..))

DD.. BBaasseedd oonn yyoouurr ccoouunnttrryy’’ss eexxppeerriieennccee,, wwhhaattrreeffoorrmmss ooff tthhee NNeeww YYoorrkk CCoonnvveennttiioonn,, iiff aannyy,, wwoouulldd bbeeuusseeffuull oorr aapppprroopprriiaattee??

Though Italy did not express any official position,in some circles the scholars are talking about thefollowing issues:

103 In Riv.dir.int.priv.proc.,2000, 172. 104 In Riv.dir int.priv.proc., 1999, 277. 105 In Gius,2003,1957; and Arch.Civ., 2004, 227. 106 See comments by PPEERRIILLLLOO, Arbitrato comunitario e anti-suit injunctions nella sentenza West Tankers della Corte di Giustizia, in

Dir.comm.int., 2009,351;WWIINNKKLLEERR, West Tankers: la Corte di Giustizia conferma l’inammissibilità delle anti-suit injunctions anche inambito escluso dall’applicazione del Regolamento Bruxelles I, in Dir.comm.int.,2008,735.



i) to enlarge the notion of “ agreement in writing”.ii) Italian doctrine addressed the issue of

introducing a mechanism for the review of the awardsby an appellate arbitral tribunal, by means of the

107 Among many see RRUUBBIINNOO SSAAMMMMAARRTTAANNOO, International Arbitration Law, 2° ed. 2001,976-984; FFRRIIGGNNAANNII, L’arbitratocommerciale internazionale,2004, 283-287.

creation of a new international court for resolvingdisputes on the eennffoorrcceeaabbiilliittyy of arbitral awards107,though I believe that the States will hardly give up theirjurisdiction on that matter.


29Nr. 4 (32)

applies within the Portuguese territory in respect toarbitral awards made in other contracting Statesirrespective of the subject matter of the dispute.

Eighteen years have now passed since the entryinto force of the “NYC1958”, but the experience ofthe Portuguese case law is not substantial. The totalnumber of cases reported in the public databasesamounts to no more than 15 decisions up untilnow.

However, it is still relevant to know and assess thegrounds upon which the “NYC1958” has beenapplied in the Portuguese courts. Indeed, among otherreasons, the relevance of this assessment arises from thefact that according to the new Portuguese ArbitrationAct (New LAV)(3), the appeal of the arbitral award,which was foreseen by default, was eliminated and isnow admissible only if the parties to the arbitrationagreement have so provided. Furthermore, accordingto Arts. 46, 48 and 56 of the “New LAV”, the“impugnment” of an arbitral award is nowadayslimited to the cases of set aside, opposition to theenforcement and, in respect to foreign arbitral awards,to the cases of refusal of recognition and enforcement.The grounds to refuse the recognition andenforcement, to set aside an arbitral award, and tooppose to the enforcement, are similar both in the“New LAV” and in the “NYC1958”.

Therefore, analysing the application of the“NYC1958” within the Portuguese jurisdiction allowus to understand the evolution of future case law inrespect to the admissible grounds of set aside and

1 This short paper is the result of the author’s contributions for the New York Convention 1958 web platform available atwww.newyorkconvention1958.org. The author acknowledges and thanks the promoters for allowing the publication of this work.

2 DDuuaarrttee GG.. HHeennrriiqquueess is partner at BCH Lawyers (www.bch.pt).3 Law no. 63/2011, of 14 December 2011 (“New LAV”) that repealed and replaced Law No. 31/86, of 29 August 1986 - “LAV 86”.

The New York Convention on the Recognition andEnforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958

in the Portuguese Case Law(1)

DDuuaarrttee GG.. HHeennrriiqquueess(2)

Abstract

Portugal is bound by the “New York Convention onthe Recognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards of 1958” since 1995. The Portuguese courts havebeen called to decide issues concerning the interpretationand application of several provisions of the Convention,which has been done in a way that can be said to begenerally consistent with the legal provisions in force atthe time. However, there are exceptions to thisconsistency. On the other hand, a new PortugueseArbitration Act entered into force in 2012, which raisesthe question of whether those decisions are still up to date.We will conclude that there is a group of decisions thathave become out-dated in the light of the new law. Thisarticle intends to provide a general overview of thelandscape of the Portuguese case law thus giving aperspective over the recognition and enforcement offoreign arbitral awards.

1. The New York Convention on the Recognitionand Enforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958(“NYC1958”) has come into force within thePortuguese jurisdiction since 16 January 1995.Portugal has acceded to the “NYC1958” with thereciprocity reservation (“[w]ithin the scope of theprinciple of reciprocity, Portugal will restrict theapplication of the Convention to arbitral awardspronounced in the territory of a State bound by thesaid Convention”) but did not exercise the“commercial” reservation. Thus, this Convention

refusal of recognition and enforcement of arbitralawards.

2. I gathered the cases from search engines thatwork with databases of the Portuguese superior courts(Courts of Appeal and Supreme Court of Justice).However, it is known that not all decisions are madeavailable to the public thus remaining unpublished.Therefore, other decisions may exist that remained outof my query.

Furthermore, I confined my analysis to thecommercial and civil case law. Despite the fact thatthere is a substantial number of decisions inadministrative law matters, a superficial query did notshow a single case of a decision of the AdministrativeCourts applying the “NYC1958”.

I also comment some – but not all – of the reporteddecisions that address noteworthy issues. However,some of the decisions remain un-noted because theyapproach topics that are not commonly addressedbetween authors and commentators or simply becausethey do not raise issues of particular relevance.

3. I will point out three other preliminary notes.

Firstly, concerning the organisation of this report, Iarranged the cases according to the main issues that thedecisions address, without having further concerns, letalone dogmatic ones.

Secondly, the publication of the Portuguesesuperior courts’ decisions follows a particular pattern.Apart from the specifications of each case (such as thenumber of the case file, appealed court, applicable legalprovisions and so forth), the transcription starts by asummary (most of the times, made by the reportingjudge(4)), followed by a transcription of the decision.The decision begins by a general overview of thesubject matter in dispute, followed by a description ofthe statements of the petitioner and then by adescription of the defendant’s reply. It then follows



a reference to the unfolding of the proceeding, anarration of all established facts, considerations of lawand the disposition or determination part of thedecision. This is roughly the typical pattern of thetranscription of the decisions, but sometimes, ithappens that the available decisions have nothing morethan the specifications of the case and the summary.

On the other hand, in most of the cases the identityof the parties is deleted and replaced by capital lettersand/or numbers (such as “AA” or “V1”) or simply byblank spaces. However, sometimes, the names andreferences of the parties are concealed at the beginningof the decision but later on the reporter has forgottento delete once again those names and references. Thisis the reason why in certain cases I was able toreproduce the name of the parties.

Thirdly and finally, I translated the public summaryof each decision because, although the Portuguese legalsystem does not follow the precedent rule, however, inmost of the cases the reporting judges tend to citeother decisions in order to support the view of thecourt. That is, there is no precedent rule but it is usualto cite previous decisions and their summary as asupporting argument. Therefore, it is always importantto have the summary at hand specially when thereporting judge made those summaries. In all citationsherein, the summary will immediately follow the firstreference to the respective decision.

A – International Public Policy

4. There are several decisions that approach theissue of public policy of the Portuguese State but if Imay recall, the query referred to decisions applying the“NYC1958”. In this respect, I found three decisionsthat I report here not chronologically.

In its decision of 9 October 2003(5), thePortuguese Supreme Court of Justice (SupremoTribunal de Justiça) decided that,

4 Originally, this summary did not make part of the decision. However, there is a recent trend among reporting judges to incorporatesuch summary at the end of each decision, which is done precisely for publication references.

5 Case no. 1647/02, available at www.dgsi.pt.


31Nr. 4 (32)

I – According to the New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards of 1958 (acceded by the Decree of thePresident of the Republic of Portugal No. 52/94 dated8 July 1994) the recognition and enforcement of anyarbitral award made in any of the contracting Statesmay only be refused in the territory of anothercontracting State in the cases provided for in Art. V ofthe Convention, namely ‘if contrary to the publicpolicy of that State”. II – When referring to “publicpolicy”, it is the so-called “international public policy”that is meant, that is, those structuring principles ofthe presence of Portugal within the internationalcommunity. III – These principles, for what it matters,are such as the one referred to as “pacta sunt servanda”or such that grants anybody the right to protect itsrights and interests by recourse to state courts and thatgrants anybody, as regards to their disposable rights,the right to recourse to dispute resolution mechanismother than state courts; however, those principles donot imply any means of supplanting economicaldistress of those entities – such as commercialcorporations – that exists as long as they are incondition to provide for their economic needs. IV –The provisions of the New York Convention are ofinternational law nature, and according to Art. 8 of theConstitution of the Portuguese Republic overlap bothprevious and subsequent provisions of domestic lawboth, namely Art. 1100 and 1096(e) of the PortugueseCode of Civil Procedure.

5. In this case, Company A (a Dutch company) andGroup B (a group of four Portuguese companies)entered into two agreements on 14 April 1992. Eachagreement contained an arbitration clause providingthat all disputes arising from the agreement would besubmitted to arbitration under the Rules of theNetherlands Arbitration Institute. A dispute arosebetween the parties and, on 11 December 1992,Company A filed a Request for Arbitration.Subsequently, Group B filed a counterclaim. Uponbeing notified to pay NLG 30,000 as an advance oncosts for its counterclaim, Group B informed thearbitral tribunal that its financial situation prevented it

from making such an advance payment. The arbitraltribunal withdrew Group B’s counterclaim fromconsideration and proceeded with the hearings inGroup B’s absence. The arbitral tribunal issued twoawards, both of which were in favour of Company A.Company A sought recognition of the awards inPortugal. After an interlocutory appeal concerning itsjurisdiction over the motion, the Porto Court of FirstInstance granted Company A’s request for recognitionof the awards. Group B then appealed to the PortoCourt of Appeal, which affirmed the decision of theCourt of First Instance. Group B then filed an appealwith the Supreme Court of Justice on the grounds thatthe arbitral tribunal’s decision to dismiss itscounterclaim violated its rights and interests.Specifically, Group B maintained that (i) the arbitraltribunal refused to hear its counterclaim unless it madean advance payment on costs, (ii) it was financiallyunable to make such an advance payment, and (iii) itfailed to appear at the hearing because it was insolvent.Group B contended that the arbitral award violated itsright to participate in the procedure and to present itsdefence, and that, as a result, the arbitral tribunalviolated Portuguese public policy under ArticleV(2)(b) “NYC1958” and the Portuguese Code ofCivil Procedure.

The Supreme Court of Justice affirmed the decisionof the Porto Court of Appeal, thereby confirming therecognition of the awards. The Supreme Court ofJustice noted that, under the “NYC1958”, therecognition and enforcement of an arbitral awardrendered in the territory of one Contracting State mayonly be denied in the territory of another ContractingState when Article V “NYC1958” so provides, and,specifically in what concerns this case, when the awardis contrary to the public policy of the state whererecognition is sought. As regards whether the awardviolated public policy, the Supreme Court of Justiceheld that the applicable standard is internationalpublic policy, which refers to fundamental principlesgoverning Portugal’s presence in the internationalcommunity, such as pacta sunt servanda and access tojustice. It went on to state that there was nointernational public policy principle that overcomes

the insufficiency of means for entities that, by theirvery definition, exist to make a profit and whoseviability depends exclusively on their own financiallivelihood. Finally, the Supreme Court of Justice foundthat Group B had the opportunity to present its casebefore the arbitral tribunal and, therefore, the arbitralprocedure was not in violation of Portugal’sinternational public policy(6).

6. This decision addresses the issue of the violationof the principles of Portugal’s international publicpolicy as a ground for refusal of recognition andenforcement of foreign arbitral awards under the“NYC1958”.

Indeed, the Supreme Court of Justice decidedcorrectly on this issue. Although the decision focusedon three issues – the principles of fair process, of theadversarial process, and of access to justice – only thelatter one is relevant in the context of this decision.Considering the issues in this case, the other principlesare a mere reflection of this principle of access tojustice: one cannot consider the violation of those firsttwo principles if the latter one is not considered tohave been also violated. However, within the contextof the legal framework applicable to arbitration, I amnot aware of any principle whatsoever that could havethe nature and genre of the one invoked by Group B(supplementing of financial distress).

In any event, one could question what the decisionwould be if we placed the issue within the PortugueseConstitutional Law setting. Indeed – regardless of thevarious procedural and formal issues inconnection with the application and procedure forlegal aid, which Company B apparently did not seekto – what would have been the decision if was givenconsideration, not to the principles of the internationalpublic policy of Portugal but rather to principles andrules of a constitutionality nature? Although thisdecision pointed out the appropriate constitutionalrule, the issue was not addressed in regard to such rule.



Subsequently, as we are at the stage of recognition andenforcement of a foreign arbitral award, one may alsoquestion whether a purported breach of constitutionalprovisions is a ground to refuse such recognition andenforcement.

7. In its decision of 17 December 1998(7), theLisbon Court of Appeal (Tribunal da Relação deLisboa) decided that,

I – In respect to an arbitral award made under theprovisions of the New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards of 16-10-58, after the accession of theConvention within the Portuguese territory, if thecompany were duly represented and if the agreementto arbitrate complies with the underlying contract,there is no incapacity of one of the parties norinvalidity of the arbitral clause. II – Therefore, theaward should be recognized and considered as notbeing contrary to the Portuguese public policy.

8. In this case, in January 1995, “Universal NewsInc” (a US company) entered into an advertisingagreement with Interfina (a Portuguese company)according to which “Universal” undertook to publisha special communication in a supplement concerningPortugal, to be published with the “Los AngelesTimes”, for the price of USD 24.800. It was agreed thatfailing timely payment of such fees, the outstandinginvoice would be accrued by interests of 1.8% permonth of delay. The parties also agreed that anydispute arising therefrom should be definitely settledby arbitration according to the Rules of theInternational Chamber of Commerce, by a singlearbitrator appointed according to such rules.“Universal” also retained the right to recourse to statecourts as regards to provisional measures in thejurisdiction where the defendant owned assets.“Interfina” refused to pay the price and “Universal”initiated arbitral proceedings. “Interfina”, having been

6 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org kindly authorized by its promoters.7 The case number is unknown and was published in “Colectânea de Jurisprudência”, 1998, vol. V.


33Nr. 4 (32)

duly notified of such arbitral proceedings, did notcontest the claim and did not intervene in theproceedings. “Interfina” was ordered to pay“Universal” of the total amount of USD 24.800 plusinterests at 1.8% per month rate, compensation fordamages, expenses, fees and other charges witharbitration proceedings.

“Universal” subsequently requested the recognitionand enforcement of the arbitral award under theprovisions of the “NYC1958” alleging that the arbitralaward was made in France, a contracting state to the“NYC1958” as Portugal, and that the “NYC1958”was applicable to the recognition and enforcement ofthe arbitral award. “Universal” appended thedocuments required by law. “Interfina” contested therecognition procedure alleging that the arbitrationagreement was null and void (just as the wholeadvertising contract) for manifest lack of capacity ofthe person who had signed the contract due to thecircumstance that the signature of the latter was notsufficient to bind the company. Therefore, “Interfina”alleged that the recognition of the award should havebeen refused under Art. V(1)(a) of the “NYC1958”.On the other hand, “Interfina” alleged that accordingto the Portuguese rules applicable to the merits of thedispute, the interest rate for late payment ought to beconsidered as “usurious” and, therefore, contrary to theprinciples of international public policy of Portugaland to the principles of domestic public policy ofPortugal. “Universal” rebutted the defence stating thatthe situation was that of “illegitimacy” at the most butnot that of “incapacity” and that the interest rate wasnot “usurious”.

The Lisbon Court of Appeal decided that thearbitral award was submitted to the provisions of the“NYC1958” and that this Convention allows thecourt to refuse the recognition if the party againstwhom the recognition is sought produces evidencethat the parties to the arbitration agreement wereunder some incapacity or that such arbitration

agreement was not valid. However, the court decidedthat the situation was not of a lack of capacity butinstead of lack of legal representation (inadequateempowerment) of one of the directors and furthernoted that the limitations deriving from the articles ofassociation could not be opposed to third parties.Therefore, the court decided that the particulars of thecase would not allow refusing the recognition. On theother hand, the Lisbon Court of Appeal alsoconsidered that the recognition of an arbitral awardmight be refused if such award is contrary to theprinciple of public policy of the country where therecognition is being sought. However, the interest ratewas not considered contrary to the public policyprinciples and that they were not in violation of thedomestic Portuguese regulation. The Lisbon Court ofAppeal therefore granted recognition of the arbitralaward and decided that this award was not contrary tothe principles of neither domestic nor internationalpublic policy of Portugal.

9. It may seem arguable that, in this case, the interestrate should not have been considered “usurious” in thelight of Arts. 1046(2) and 559A of the PortugueseCivil Code. However, it is noteworthy that the LisbonCourt of Appeal, balancing the provisions of the“NYC1958”, considered that a “usurious” interest iscontrary to the public policy of Portugal.

On the other hand, the advertising contractcontained an arbitration clause that is “asymmetrical”because it grants one of the parties the right to resortthe disputes arising therefrom either to state courts orto arbitration, at his option while the other party hadonly the right to refer the disputes to arbitration.Elsewhere I studied this issue(8) and concluded thatasymmetrical arbitration clauses are not invalid “de perse”. Nevertheless, it would be interesting to search forfurther factual background of the case and to assert ifthis advertising agreement were considered or not as a“standard form contract”, in which event the validity

8 DDuuaarrttee GG.. HHeennrriiqquueess,, ‘Asymmetrical arbitration clauses under the Portuguese Law’ - Young Arbitration Review, October 2013.

of the arbitration clause might have been disputed. Inany case, this issue was not raised.

Another issue that was not discussed in this case isthe hierarchical competence of the “Lisbon Court ofAppeal” to decide upon cases of recognition of foreignarbitral awards. As we will see below, at the time thatthis dispute arose, in several other court decisions wasdiscussed whether the Court of Appeal hadjurisdiction to decide the cases of recognition offoreign arbitral awards, and it was decided that thecourt of first instance (“Tribunal de PrimeiraInstância”) was the competent in this respect.However, the violation of the rules concerning thehierarchical competence of the court is an objectionto the jurisdiction that the court must decide “exofficio”. It is strange though that the Court of Appealdid not consider this question.

10. In its decision of 2 February 2006(9), thePortuguese Supreme Court of Justice held that,

I – According to the provisions of the New YorkConvention on the Recognition and Enforcement ofForeign Arbitral Awards of 1958, it is the party againstwhom the recognition is sought who has the burdenof furnish proof that it was not properly notified of theappointment of the arbitrator and of thecommencement of the arbitral proceedings. II – Inorder to be properly submitted to the procedure andproperly notified of the appointment of the arbitratorand of the commencement of the procedure, under theterms of the New York Convention (Art. V(1)(b)) it isnot required that the notification has been made byregistered letter with acknowledgement of receipt northat the notification and the annexed documents havebeen translated to Portuguese. III – The regularity ofthe notification of the defendant required under Art.1096 of the Portuguese Code of Civil Procedure mustbe assessed under the law of the seat of arbitration. IV– Considering that arbitration has its own procedure,it shall be in the light of the law applicable to



arbitration - and not according to the PortugueseCode of Civil Procedure -, that should be assessed theregularity of the notification, being ungrounded therequirement of notification by registered letter withacknowledgment of receipt as required by Arts.233(2)(a), 236 and 247 of the Portuguese Code ofCivil Procedure. V - If the parties did not provide inthe arbitration agreement for any specific formality ofnotification, what really matters is whether the partyagainst whom the decision was made was, in fact,placed in a position to willingly defend its points ofview before the arbitral tribunal. VI – When Art.V(2)(b) of the New York Convention provides thatthe recognition and enforcement of a foreign arbitralaward may be refused if contrary to the public policyit is the so-called international public policy of thePortuguese State that is at stake, in the same way thatit is provided for in Art. 1096 of the Portuguese Codeof Civil Procedure. VII – The international publicpolicy if a set of structuring principles pertaining tothe presence of Portugal within the internationalcommunity – such is the case of the principle “pactasunt servanda” – but there is not such a principlerequiring the notification to be made by registeredletter with acknowledgement of receipt nor thatnotification be made in the language of the recipient.

11. Company A (a Swiss Company) and CompanyB (a Portuguese company) entered into two salesagreements providing for arbitration in London inaccordance with the SHALTA rules of arbitration. Adispute arose between the parties, and Company Asent a letter to Company B in which (i) it indicated itsintention to submit the dispute to arbitration, and (ii)it nominated its arbitrator. In the same letter,Company A requested that Company B nominate itsarbitrator, stating that, if it did not do so, an arbitratorwould be appointed on its behalf in accordance withthe SHALTA rules of arbitration. As Company B didnot appoint an arbitrator, the SHALTA appointed onefor it. Company B did not participate in the arbitralproceedings and was subsequently notified by mail of

9 Case no. 2208/04.


35Nr. 4 (32)

two arbitral awards rendered against it. Company Asought and was granted recognition of the awardsbefore the Felgueiras Court of First Instance.Company B subsequently appealed to the GuimarãesCourt of Appeal, which confirmed recognition of thearbitral awards and dismissed the appeal. Company Bthen filed an appeal with the Supreme Court of Justiceon the grounds that the arbitration proceedings hadviolated the principles of due process and right ofdefence contained in Article V(1)(b) of the“NYC1958”. Specifically, Company B alleged that ithad not been properly notified of the arbitration byregistered mail with acknowledgement of receipt andthat the notification letter, written in English, did notinclude translations of the documents. This, CompanyB argued, prevented it from appointing its arbitratorand from being informed of the appointment of itsarbitrator under the SHALTA arbitration rules.

The Supreme Court of Justice upheld the decisionof the lower courts, thereby confirming recognition ofthe arbitral award. It noted that, pursuant to ArticleV(1)(b) of the “NYC1958”, the recognition andenforcement of an arbitral award will only be denied ifthe party resisting recognition and enforcementprovides the competent tribunal in the forum statewith proof that it was not properly notified of theproceedings and that there was no other way it couldhave learned of them, thereby denying that party thepossibility of presenting its defence. The SupremeCourt of Justice further noted that (i) notification ofthe proceedings must be interpreted pursuant to thelaw of the arbitral procedure and not pursuant to thePortuguese Code of Civil Procedure and (ii) CompanyB had been informed by the arbitral body of theproceedings and of the appointment of its arbitratorby fax and registered mail to its official address.Therefore, the Supreme Court of Justice held thatCompany B had been properly notified and that therewas no violation of due process. On the argument thatthe award violated public policy pursuant to ArticleV(2)(b) of the “NYC1958”, the Supreme Court of

Justice noted that the recognition or enforcement ofan award may be denied if the award is contrary to theinternational public policy of Portugal, which consistsof a set of fundamental principles such as pacta suntservanda. The Supreme Court of Justice held thatthere was no principle of public policy requiring thatnotification of arbitral proceedings ought to be madeby registered mail with acknowledgement of receipt,nor that notification be in the national language of theparty being notified, especially considering that thenotifications had been written in English, the languageof the contracts and of the arbitration, as per theparties’ choice(10).

12. This understanding is absolutely right. In fact,what lies beneath the claim that the recognition of theaward should have been refused is the assertion thatthe arbitral procedure ought to be conducted in thesame way as a judicial procedure but this assertion hasno ground whatsoever. No dispute arises that therespondent must be placed in a position to present hisdefence in order to respect the principle of “due andadversarial process” but that is it and nothing further.Everything else will be just a mere question of proofthat the respondent was, in fact, notified of thearbitration procedures (or that it was not notified dueto its own fault). The law does not require and doesnot provide for any formality applicable tonotifications in respect to the beginning of theprocedure nor to the subsequent acts of suchproceeding.

On the other hand, in respect to the applicablelanguage, one should certainly have looked at thecontract itself, which most certainly did not providefor any other language that the one in which thenotification was delivered. If in the agreement enteredbetween the Portuguese company and the Swisscompany was provided that the Portuguese languageshould be applied in all notifications (and for theoriginal language of the agreement as well), one mightwell think that, for a party that did know any other

10 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.

language than the Portuguese, this latter was thelanguage of the arbitral proceedings. However,assuming that there was no indication concerningthese circumstances, the issue of language could onlybe raised if the notification were delivered in anylanguage other than the one corresponding to thelanguage of the arbitration. In other words, if thearbitration agreement or a subsequent party’sagreement, the rules of the arbitration’s administratinginstitution, the terms of reference, the arbitraltribunal’s decision, and the law applicable to thearbitration provide that the English would be thelanguage of the arbitration, the performance of anyacts thereof could only be contested if done in anylanguage other than English, but in that event, onewould face another ground of refusal of recognition orenforcement: the arbitral procedure was not inaccordance with the mandate granted by the parties(Art. V(1)(d) of the “NYC1958”).

Finally, this decision has the virtue of giving a slightapproach concerning the understanding of what mightbe considered as the international public policy ofPortugal (the principle that “pact sunt servanda”) andwhat may not be considered as such (a purportedprinciple that the notifications should be delivered byregistered letter with acknowledgement of receipt andin the language of the recipient).

B – Recognition as pre-requisite of theenforcement

13. The second noteworthy topic is the issue of thenecessity of recognition of a foreign arbitral awardprior to its enforcement. By the time of the firstdecision herein noted, there was no express and directunderstanding among courts concerning this issue,although some scholars and commentators havewritten about it. There was until then a generalunderstanding that, in spite of the provisions of the“NYC1958”, this recognition was neverthelessrequired. However, a conspicuous decision of the



Supreme Court of Justice broke this understanding butluckily was not followed much longer.

This case refers to the decision of the SupremeCourt of Justice of 19 March 2009(11). In its decision,the Supreme Court said that,

I – According to the New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards, Portugal recognizes and enforces decisionsmade in another contracting State following the rulesof the Portuguese jurisdiction. II – As the arbitraldecision submitted to enforcement respects to privaterights and was made in a contracting State, in the lightof the principle of assimilation, within the Portuguesejurisdiction the enforcement of a foreign arbitral awardis granted irrespective of its prior recognition.

14. In this case, Company S (a Belgian company)obtained a favourable award against Company P inarbitration in Zurich under the rules of theInternational Chamber of Commerce. Company Ssubsequently sought to enforce the award before theJuízo Cível de Lisboa (Lisbon Court of First Instance).Company P opposed enforcement on the ground thatthe award had not been previously recognized inPortugal pursuant to the Portuguese Code of CivilProcedure. The Lisbon Court of First Instance decidedin favour of Company P and denied enforcement ofthe award. This decision was subsequently upheld bythe Lisbon Court of Appeal. Company S filed anappeal with the Supreme Court of Justice.

The Supreme Court of Justice granted enforcementof the award. It noted that pursuant to Article III ofthe “NYC1958”, Portugal recognizes and enforcesarbitral awards rendered in another Contracting Statepursuant to the applicable rules found in Portuguesedomestic law. It further noted that the arbitral awarddealt with rights of a private nature and was issued byan arbitral tribunal seated in a Contracting State. TheSupreme Court of Justice, therefore, held that, given

11 Case no. 299/09, published in “Colectânea de Jurisprudência”, Acs. Supremo Tribunal de Justiça, 2009, nº 214, Tomo I, 147 to 149.


37Nr. 4 (32)

the above and in light of the “principle of equivalence”,the status accorded to a domestic arbitral award shouldalso be accorded to a foreign arbitral award, therebymaking it unnecessary for a foreign award to bereviewed and confirmed. It analysed the first sentenceof Article III and noted that while it showed deferenceto the procedural rules of the enforcing jurisdiction, itshould nonetheless be considered in conjunction withthe second sentence of Article III of the “NYC1958”which provides that such procedural rules should notimpose substantially more onerous conditions orcharges on the recognition or enforcement of arbitralawards to which the “NYC1958” applies than areimposed on domestic arbitral awards(12).

15. This decision followed a simple line ofreasoning: if Portugal is a contracting State to the“NYC1958” and if this Convention provides thatforeign arbitral awards shall not be submitted to‘substantially more onerous conditions or higher feesor charges’ than the ones imposed to the recognitionand enforcement of domestic arbitral awards, and ifthe Portuguese legal system dispenses with therecognition procedure of domestic arbitral awards, itwill then follows that international arbitral awardsshould also be not submitted to previous recognition.

However, this decision does not reflect an exactreading of the Portuguese law. In fact, thisunderstanding would only be justified in jurisdictionswhere the recognition (“exequatur”) is also requiredfor domestic arbitral awards, which is not the case ofPortugal. Further, as others have pointed out, thisunderstanding might lead the Portuguese legislator toset up a cautious regime of prior recognition in respectto domestic arbitral awards.

16. In its decision dated of 8 June 2010(13), theLisbon Court of Appeal decided in this respect that,

I – A foreign arbitral award is not automatically

enforceable within the Portuguese jurisdiction, that is,it is not an enforceable title without prior revision andrecognition procedure by the competent state court,despite the fact that the New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards is in force and binds Portugal. II – The factthat the Portuguese State has undertaken, by signingthe Convention, to ensure the enforcement of foreignarbitral awards does not mean that this process isautomatic. Such enforcement shall be subject in strictcompliance with the procedural rules provided for inthe Portuguese legislation. III – From there it followsthat a contracting State may refuse the recognition ofan arbitral award and that the party against whom theaward was made may apply for a set aside of the award.

17. In this case, Company T obtained a favourableaward in arbitration in Zurich under the rules of theInternational Chamber of Commerce. In seeking toenforce the award before the Juízo de Execução deLisboa (Lisbon Court of Enforcement), Company Tclaimed that, under both the NYC and the PortugueseArbitration Act, the award was immediately andautomatically enforceable. The Lisbon Court ofEnforcement denied enforcement of the arbitral awardon the ground that the award can only be enforcedafter having been confirmed and recognised by acompetent Portuguese court. Company T appealed tothe Lisbon Court of Appeal on the grounds that the“NYC1958” should prevail over Portugueseprocedural law, and Article III of the “NYC1958”draws a parallel between foreign arbitral awards anddomestic arbitral awards. Specifically, Company Tmaintained that Article III NYC provides that foreignarbitral awards should face no more onerousconditions for recognition and enforcement thandomestic arbitral awards. As such, because there is norequirement that domestic arbitral awards berecognised prior to being enforced, foreign arbitralawards should benefit from the same treatment underthe principle of equivalence.

12 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.13 Case no. 243/10.9YRLSB-7 available at www.dgsi.pt.

The Lisbon Court of Appeal affirmed the decisionof the Lisbon Court of Enforcement, thereby denyingenforcement of the arbitral award. The Lisbon Courtof Appeal noted that even though the “NYC1958” isin force in Portugal, a foreign arbitral award is notautomatically enforceable, but must go through a priorprocess of review and recognition by the competentstate court. It analysed Articles I and III of the“NYC1958” and held that enforcement andrecognition of an arbitral award are different in nature,and, as such, should be resolved by different courts.The Lisbon Court of Appeal further held that whilePortugal was committed to ensuring that theenforcement of foreign arbitral awards is carried outin accordance with the “NYC1958”, the enforcementof foreign arbitral awards made in another ContractingState is not automatic, and must be carried outpursuant to procedural rules of Portuguese law(14).

18. This decision represents precisely the overturnof the previous understanding of the necessity of priorrecognition of foreign arbitral awards. By disregardingthe previous understanding of the Supreme Court ofJustice – which is a feature of the Portuguese legalsystem that, as said before, does not have a precedentrule – the Court of Appeal viewed correctly thisquestion and decided rightly.

C – Court hierarchically competent

19. In the Portuguese jurisdiction, the bulk of casesregarding the application of the “NYC1958” arises inconnection with the issue of determining thehierarchical competent court to recognize a foreignarbitral award. In fact, the former PortugueseArbitration Act (“LAV 86”) did not provide for thedetermination of such court. The case law shows somehesitation in this regard. With the “New LAV”, there



is no room left for any doubt as it is expressly providesthat the Court of Appeal is the court with hierarchicalcompetence.

20. The Lisbon Court of Appeal decided in 20February 1997(15) that,

According to the second segment of Art. II of theNew York Convention on the Recognition andEnforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958 andArts. 24(2) and 30 of the Law No. 31/86, the courtwith hierarchical jurisdiction for the recognition andenforcement proceedings is the Court of FirstInstance.

The factual background and particulars of this casedo not allow more than this small reproduction.However, it seems that this understanding is correct inthe light of the law in force at the time.

21. The Supreme Court of Justice decided in 22April 2004(16) that,

In order to decide which court has jurisdiction forthe recognition procedure, it is crucial to know whowas the entity that decided: if it has been a state court(recognition of a judicial decision), then it will be theCourt of Appeal the competent court according toArt. 58(1)(f ) of the “Organization and Operation ofLaw Courts Act” and Art. 1095 of the PortugueseCode of Civil Procedure; if it has been an arbitraltribunal (recognition of an arbitral award), then theCourt of First Instance shall be the court hierarchicallycompetent, according to the second segment of Art. IIof the New York Convention on the Recognition andEnforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958 andArts. 24(2) and 30 of the Law No. 31/86.

22. In this case, Company A initiated arbitrationproceedings in Zürich against Company B under the

14 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.15 Case number not available. Published in “Colectânea de Jurisprudência”, 1997, Vol. 1, 135. Furthermore, the material background of

this case does not allow more than a reproduction of the summary.16 Case no. 10553, available at www.dgsi.pt.


39Nr. 4 (32)

rules of the International Chamber of Commerce(“ICC”). The arbitral tribunal dismissed Company Aas a party to the proceedings because it had not signedthe agreement or agreed to the arbitration clause. Thearbitral tribunal subsequently ordered Company B topay Company A’s legal costs and other expenses.Company A sought and was granted recognition ofthe arbitral award before the Lisbon Court of Appeal.Company B filed an appeal with the Supreme Court ofJustice, which reversed the decision and remanded thecase to the Lisbon Court of Appeal. Upon secondreview, the Lisbon Court of Appeal ruled that in lightof the procedures set out in the “NYC1958”, it did nothave jurisdiction over the recognition procedure.Company A then filed a second appeal with theSupreme Court of Justice on the ground that theLisbon Court of Appeal had erred in its decisionbecause the “NYC1958” did not apply to its disputewith Company B. In particular, Company A arguedthat it was not a party to the original agreementbetween Company B and Company C as required byArticle II of the “NYC1958” and that it onlyintervened in the arbitral proceedings to successfullydemonstrate that the arbitral tribunal lackedjurisdiction over it. As such, Company A argued thatit was unable to satisfy the essential requirement ofArticle IV(b) of the “NYC1958”.

The Supreme Court of Justice upheld the decisionof the Lisbon Court of Appeal denying recognition ofthe award. The Supreme Court of Justice noted thatthe determination of the court with jurisdiction torecognise a foreign decision will depend on whether astate court, on one hand, or an arbitral tribunal or apermanent arbitral institution, on the other, hasrendered the decision. The Supreme Court of Justiceheld that since the award was rendered under theauspices of the ICC, and in light of the “principle ofequivalence” under Article III of the “NYC1958”, theLisbon Court of First Instance had jurisdiction overthe recognition of the award. As regards Company A’s

argument that it was unable to satisfy the Article IV ofthe “NYC1958” requirement because it was not aparty to the original arbitration agreement, theSupreme Court of Justice held that although ArticleIV of the “NYC1958” establishes a requirement thatCompany A cannot satisfy, it does not fall toCompany A to simply select the tribunal that wouldresult in the most favourable outcome without firstestablishing that said tribunal has jurisdiction over itsclaim(17).

23. Once again, the factual background of this casedoes not allow to report more than what wassummarized earlier. However, one may conclude thatthe line of reasoning underlying this decision is theassimilation between the procedure of recognition andthe enforcement process and, therefore, between thecompetent court to enforce a foreign arbitral awardand the competent court to recognize the award.

24. In its decision of 21 June 2005(18), the PortoCourt of Appeal had the understanding that,

The Court of First Instance, and not the Court ofAppeal, is the state court with jurisdiction for therecognition and confirmation of a foreign arbitralaward.

25. In this case, in an arbitration seated in Poland,the arbitral tribunal rendered an award in favour ofCompany A (a Polish company) against Company B(a Portuguese company). Company A soughtrecognition of the arbitral award before the PortoCourt of First Instance pursuant to Articles I, II, andIV of the “NYC1958”. The Porto Court of FirstInstance dismissed Company A’s request forrecognition of the award holding that, under thePortuguese Code of Civil Procedure, the Porto Courtof Appeal had jurisdiction over such an application.Company A then appealed to the Porto Court ofAppeal on the grounds that (i) under the “NYC1958”

17 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.18 Case no. 0427126, available at www.dgsi.pt.

(and contrary to Portuguese civil procedure) it is forthe party against whom enforcement is sought tochallenge recognition of the arbitral award and thatthe “NYC1958” limits the role of domestic tribunalsto assessing the overall validity and enforceability ofarbitral awards, (ii) Portuguese provisions dealing withrecognition of foreign decisions were not applicable tothe recognition and enforcement of the foreign arbitralaward in this case because they were incompatible withthe recognition procedure established by Article III ofthe “NYC1958”, and (iii) pursuant to Article III of the“NYC1958”, the court that has jurisdiction overrecognition of foreign arbitral awards in Portugal is thecourt that has jurisdiction over the enforcement ofdomestic arbitral awards: in this case, the Porto Courtof First Instance.

The Porto Court of Appeal overturned the decisionof the Porto Court of First Instance and held that thePorto Court of First Instance had jurisdiction over therecognition of foreign arbitral awards. The PortoCourt of Appeal noted that the “NYC1958” does notprovide guidance as to which domestic tribunal hasjurisdiction over the recognition of arbitral awards. Ittherefore applied the “LAV” which provides thatarbitral decisions rendered by arbitral tribunals seatedoutside Portugal have the same effect as domesticawards, and concluded that the Porto Court of FirstInstance had jurisdiction over the recognitionproceedings(19).

26. This decision deserves no further comments asit represents continuity in the understandingpreviously adopted.

27. In 19 January 2010(20), the Coimbra Court ofAppeal decided that,

According to the second segment of Art. II of theNew York Convention on the Recognition and



Enforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958 andArts. 24(2) and 30 of the Law No. 31/86, the court offirst instance (either with generic competence or withspecific jurisdiction where it has been so instituted)has hierarchical jurisdiction for the recognition andenforcement proceedings, but not the Court ofAppeal.

28. In this case, Company A (a Greek company)and Company B (a Portuguese Company) entered intoa charterparty containing an arbitration agreement. Adispute arose, and the matter was submitted toarbitration in London with English law governing thedispute. On 10 January 2008, an award was renderedin favour of Company A. Shortly thereafter CompanyA appeared before the Coimbra Court of FirstInstance seeking recognition of the award. Company Bopposed recognition on the ground that the CoimbraCourt of First Instance lacked jurisdiction to recognisethe arbitral award. Company B argued that theCoimbra Court of Appeal had jurisdiction over thematter, or, in the alternative, given that the subject-matter of the contract dealt with the chartering ofships, the Tribunal Marítimo de Lisboa (LisboaMaritime Court of First Instance) had jurisdiction.The Coimbra Court of First Instance dismissedCompany B’s arguments and granted recognition ofthe arbitral award. Company B appealed to theCoimbra Court of Appeal.

The Coimbra Court of Appeal upheld the decisionof the Coimbra Court of First Instance ruling that therecognition proceedings were properly brought beforethe latter. Relying on Article III of the “NYC1958”and the “LAV”, the Coimbra Court of Appeal heldthat because the Court of First Instance exercisesjurisdiction over recognition of domestic arbitralawards, it is the Coimbra Court of First Instance, andnot the Court of Appeal or the Lisboa Maritime Courtof First Instance, the court with jurisdiction torecognise foreign arbitral awards(21).

19 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.20 Case no. 70/09.6TBCBR.C1 available at www.dgsi.pt.21 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.


41Nr. 4 (32)

29. In its decision of 31 January 2008(22), theÉvora Court of Appeal considered that,

I – The rules of international conventions of whichPortugal is a contracting party not only areimmediately received in the national jurisdiction butalso stand immediately above the ordinary nationallaws, being that the reason why, in the event of aconflict between the legal rules and the internationalconventional rules that the latter will prevail over theformer. II – In the event of a decision made by anarbitral tribunal or a permanent body of arbitration,that is, in the event of an arbitral award, thecompetent court for its recognition is the Court ofFirst Instance.

30. In this case, Company A (a Portuguesecompany) sought recognition of two arbitral awardsrendered against Company B (a Liberian company)before a Court of First Instance. The Court of FirstInstance granted recognition of the award. CompanyB appealed to the Évora Court of Appeal on thegrounds that (i) Article III of the “NYC1958” shouldbe construed as referring to the Portuguese Code ofCivil Procedure and, on that basis, the Court ofAppeal, but not a court of first instance, hadjurisdiction over the recognition proceedings and (ii)Company B had not been notified of the recognitionrequest as required by the applicable Portuguese rulesof civil procedure, and the recognition proceedingstherefore should be declared null.

The Évora Court of Appeal confirmed that theCourt of First Instance had jurisdiction over therecognition of a foreign arbitral award, but declaredthe recognition proceedings null as Company B wasnot properly notified as required by the Portugueserules of civil procedure. The Évora Court of Appealnoted that pursuant to Article I of the “NYC1958”,the “NYC1958” applies to the recognition and

enforcement of arbitral awards made in the territoryof a State other than the State where the recognitionand enforcement of such awards is sought and also toarbitral awards not considered as domestic awards inthe State where their recognition and enforcement issought. The Évora Court of Appeal further noted that,pursuant to Article III of the “Nyc1958”, aContracting State where recognition and enforcementis sought shall recognise and enforce an arbitral awardpursuant to its domestic rules of civil procedure. Ittherefore held that the court having jurisdiction overenforcement of foreign arbitral awards is the onehaving jurisdiction over enforcement of domesticarbitral awards in accordance with Article III of the“NYC1958” and the “LAV”. On the question whetherCompany B was properly notified of the recognitionproceedings, the Évora Court of Appela relied onArticle III of the “NYC1958” and applied domesticrules governing recognition proceedings. The ÉvoraCourt of Appeal found that the notification did notcomply with Portuguese requirements and, as a result,Company B was prevented from participating in therecognition proceedings and from raising a defenceunder Article V(1) of the “NYC1958”. The ÉvoraCourt of Appeal therefore held that the recognitionproceedings were null(23).

31. The peculiarity of this case lies not only in thefact that the Court of Appeal decided that thecompetent court for the recognition was the court offirst instance, which was already a generalunderstanding, but also the circumstance that theCourt of Appeal annulled the decision of the Court ofFirst Instance, which had granted recognition, on thegrounds of an omission of essential formalities relatedto the notification of the defendant in suchrecognition procedure. Indeed, the omission ofnotification for the recognition procedure carries theannulment of all the procedure as it constitutes anessential formality for the defence in any proceeding.

22 Case no. 1141/06-2 available at www.dgsi.pt.23 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.

32. In 26 October 2004(24), the Porto Court ofAppeal decided that,

The state court with competence for therecognition and subsequent enforcement of an arbitralaward is the Court of First Instance.

33. In this case, in an arbitration seated in England,an award was rendered in favour of Company B againstCompany C. Company B sought the recognition andenforcement of the award before the Porto Court ofAppeal. At the commencement of the recognitionproceedings, the Office of the Prosecutor appearedbefore Porto Court of Appeal and requested that theproceedings be dismissed on the ground that the PortoCourt of Appeal lacked jurisdiction over a request forrecognition and enforcement. The Office of theProsecutor argued that the Chaves Court of FirstInstance had jurisdiction instead.

The Porto Court of Appeal granted the Office ofthe Prosecutor’s request. The Porto Court of Appealnoted that (i) as the award was rendered in Englandand England was party to the “NYC1958”, the“NYC1958” applied to the recognition andenforcement procedure and (ii) the only guidance the“NYC1958” provided on which domestic court hasjurisdiction over recognition proceedings is found inArticle III, which provides that there should not beimposed substantially more onerous conditions orcharges on the recognition or enforcement of arbitralawards to which the “NYC1958” applies than areimposed on domestic arbitral awards. The Porto Courtof Appeal held that since Portuguese rules grant courtsof first instance jurisdiction over the enforcement ofdomestic awards, those courts also have jurisdictionover the recognition of foreign arbitral awards(25).

34. In its decision of 2 October 2001 Case no.0120965 available at www.dgsi.pt., the Porto Court ofAppeal decided also that,



The court that has jurisdiction for the recognitionand subsequent enforcement of an arbitral award,according to the New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards of 1958, is the Court of First Instance,determined under the laws of civil procedure, and notthe Court of Appeal.

35. Like in the previous case, an award was renderedin the Netherlands in favour of Company M againstCompany MG on the basis of two agreementsconcluded by the parties. Company M soughtrecognition and enforcement of the arbitral awardbefore the Porto Court of First Instance. The Officeof the Prosecutor appeared before the Porto Court ofFirst Instance requesting that the case be dismissedbecause the Porto Court of Appeal, not the PortoCourt of First Instance, had jurisdiction over therecognition proceedings. The Porto Court of FirstInstance held that it did not have jurisdiction anddismissed the recognition proceedings. Company Mappealed to the Porto Court of Appeal on the groundsthat (i) Article III of the “NYC1958” prevails overdomestic rules of law, (ii) under the “LAV”, the PortoCourt of First Instance has jurisdiction overenforcement of arbitral awards, (iii) the procedureapplicable to foreign arbitral awards under Article IVof the “NYC1958” should be equated to theprocedure for enforcement of domestic awards underthe “LAV”, and (iv) requiring a court of appeal toexercise jurisdiction over the recognition proceedingsonly, and a court of first instance to exercisejurisdiction over the enforcement proceedings wouldimpose substantially more onerous conditions on therecognition and enforcement of foreign arbitral awardsin violation of Article III of the “NYC1958”.

The Porto Court of Appeal reversed the firstinstance decision and held that the Porto Court ofFirst Instance had jurisdiction over the recognitionproceedings. The Porto Court of Appeal noted thatbecause the award was rendered in the Netherlands

24 Case no. 0325170 available at www.dgsi.pt.25 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.


43Nr. 4 (32)

and the Netherlands is a party to the “NYC1958”, the“NYC1958” applied to the recognition andenforcement procedure. The Porto Court of Appealrelied on both Article III of the “NYC1958” andPortuguese rules and held that an arbitral awardrendered in the Netherlands should be recognisedbefore the Porto Court of First Instance (and notbefore the Porto Court of Appeal) as would be the casefor a domestic arbitral award(26).

36. There is not much further to add to earliercomments, but in any case I should note that the rulesof the civil procedure were called to determine thehierarchical competent court.

D – Standard form contracts

37. This chapter addresses the issue of standardform contracts. Later I will resume this issue as it is alsoaddressed in another case (Ch. F).

In 19 June 2013(27), the Coimbra Court of Appealdecided that,

I – The clause “CONTRACT All other terms andconditions, not in contradiction with the above, as perFOSFA 22, with arbitration in London as per GAFTA125 rules”, when construed as an agreement to refer toarbitration any dispute arising from the contract thatcontained such clause, is classified as a standard formcontract, pursuant Art. 1(3) of the PortugueseStandard Form Contracts Act set forth in Law Decreeno. 446/85 of 25 October 1985 unless the party thatis seeking to rely on such clause gives proof thatsuch agreement was negotiated between thecontracting parties. II – Art. 1(3) of the PortugueseStandard Form Contracts Act imposes to the partythat wishes to rely on such a clause the burden of proofthat it was negotiated between the parties, which leadsto conclude that the law is asserting the paternity of

such clause to that party, that is, the law presumes thatthe clause was drafted and proposed by the party thathas the burden of proof that the same resulted from anegotiation between the parties. III – Once this clauseis declared as invalid, this decision entails the refusalof the recognition of the foreign arbitral award by thenational court, on the grounds of Art. V(1)(a) of theNew York Convention on the Recognition andEnforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958because the jurisdiction of the arbitral award relied onan arbitral clause that was declared invalid.

38. In this case, Unifac and Barod entered into twoagreements for the sale of Brazilian yellow soybeans.Both agreements contained an arbitration clauseproviding for arbitration in London under the Grainand Feed Trade Association (“GAFTA”) ArbitrationRules.

According to the factual background of the case asreported by the Court of Appeal, the draft of bothagreements was prepared and sent to Barod (seller) byUnifac (buyer). Barod analyzed both agreements,signed and returned them to Unifac with amendmentsand deletions in both drafts (in the first agreementBarod made 5 amendments and in the secondagreement Barod made 15 amendments).

A dispute arose, and Unifac initiated two arbitralproceedings in London in accordance with theGAFTA Arbitration Rules. Barod did not participatein the arbitral proceedings, and two awards wererendered in Unifac’s favour. Barod did not appeal fromany of the arbitral awards. Unifac then sought and wasgranted recognition of both awards before the CasteloBranco Court of First Instance. Barod appealed to theCoimbra Court of Appeal on the grounds that (i)arbitration agreements contained in standard formcontracts not negotiated by the parties are illegal underPortuguese law and (ii) recognition of the awardsshould be denied, as it was not aware of the content of

26 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.27 Case no. 1630/06.2YRCBR.C2 available at www.dgsi.pt.

the arbitration agreement.The Coimbra Court of Appeal reversed the

decision of the Castelo Branco Court of First Instanceand denied recognition of the arbitral awards. TheCoimbra Court of Appeal noted that the arbitrationclauses were (i) “standard form clauses” since they werenot negotiated by the parties and (ii) unclear given thata normal person could not understand the meaning ofexpressions or abbreviations such as “FOSFA 22”,“Regulation 125” and “GAFTA” contained therein.The Coimbra Court of Appeal therefore held that thearbitration agreements should be excluded from themain contracts and that the arbitration clauses wereinvalid. It therefore denied recognition of the arbitralawards pursuant to Article V(1)(a) of the“NYC1958”(28).

39. If there were sufficient evidence that the partiesdid not negotiate the agreement above mentioned andthat one of the parties had been confined to adhere tothat agreement, it would be questionable to assert thatsuch a clause did not need a clarification to be givenby the “proponent” party. Lacking such proof (as itseems to have been the case) and assuming that therewas no negotiation, this clause is manifestly null andvoid pursuant to the legal provisions indicated in thesummary. However, the factual background seems topoint out in a different direction.

Indeed, several clauses of both agreements weresubject to modifications made by Barod. It is true thatnone of such modifications was related to thearbitration clauses and for that reason – and thereforerelying on the conclusion that such clauses were notnegotiated between the parties - the Coimbra Courtof Appeal addressed the question of whether thesearbitration clauses were classified as “standard formcontracts”. After having given consideration to the factthat both agreements were subject to severalmodifications made by Barod, but relying only on thecircumstance that the arbitration clauses were not



subject to such modifications (and therefore were notnegotiated), the Court concluded that they were infact “standard clauses”. In other words, the Court madean assessment of the agreements on the basis of a“clause by clause” analysis and concluded that thearbitration clauses were “standard” because they werenot subject to modifications and therefore they werenot subject to negotiation.

However, I think that this understanding isungrounded. In fact, in order to assess whether or nota particular agreement is a “standard form contract”,we have to make an analysis of the whole negotiationprocess and we must have regard to the agreement aswhole. We cannot assert this conclusion based on theanalysis of a single clause.

The court’s vision of the legal regime mustnecessarily entail the conclusion that each and everyclause that is not subject to negotiation between theparties should be deemed as “a standard form”irrespective of the fact that the remainder of thecontract was in fact negotiated. This would be anabsurd and would lead to conclude that an agreement(and any clause therein) should be considered as a“standard form contract” just because the parties didnot discuss provisions as simple as they may be. Clausessuch as “notifications”, “severability” and others thatare rarely discussed in any negotiation process wouldthen be deemed as “standard form”.

It seems obvious to conclude that a negotiationtook place as simple as it may have been. Indeed, oneof the agreements proposed by one of the parties wassubject to fifteen changes (and the other to fivechanges) made by the other party and the proponentaccepted these changes.

Therefore, I tend to think that these arbitrationclauses should not have been considered as “standardform contracts” and therefore should not have beenconsidered submitted to a presumption of invalidity(which is the practical outcome of the legal frameworkand of the reasoning underlying the court’s decision).On the other hand but in any event rejecting the idea

28 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org with the exception of the secondparagraph, which results from further facts reported in the decision.


45Nr. 4 (32)

that there was no negotiation between the parties, itseems that the Court of Appeal disregard the fact thatBarod was the “seller” in both agreements andtherefore was most likely an experienced agent in thisline of business. This leads to questioning the real needfor any clarification of the arbitration clauses.

Anyway, admitting such need, one has to concludethat, despite the fact that the arbitration clause shouldnot have been classified as “a standard form”, itnonetheless lacks clarity and precision. Indeed, acommon and reasonable recipient of a declaration witha content such as the one of this arbitration clausewould most likely hesitate – if not be kept in completeignorance – about the real meaning of that clause. Thiswould raise an issue related to “pathological arbitrationclauses” which I will not address here, but I will pointout that it would be then necessary to search for thecommon intent of the parties at the moment andoccasion that they agreed on such clause. Most likely,one would have to conclude that despite the lack ofclarity and precision, both parties indeed wantedarbitration as a means to resolve their disputes. Itwould only remain to assert what would had been theterms and conditions for such arbitration, but in thisrespect there is a lot of materials to rely upon – whichmost certainly would lead to the arbitrationmechanism that in fact took place. However, this latteris only a supposition.

E – Stay of enforcement proceedings andsuitable security

39. In this case, the Lisbon Court of Appealaddressed the issues of the stay of enforcementproceedings and delivery of appropriate security.

In its decision of 30 June 2011(29), the courtdecided that,

I – Art. VI of New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign Arbitral

Awards of 1958 admits the adjournment of therecognition procedure when an annulment lawsuit ofthe award is pending in the contracting State in whichthe award was made. It also provides that, in suchevent, the party seeking the enforcement of the awardmay ask the court to compel the counterparty to givesuitable security. II - In the light of Portuguese law, theadjournment of the decision may be obtained bydeclaration of stay of proceedings and the provisionof security may follow a procedural incident. III –The delivery of a security may be a prior requirementfor the proceedings staying’s declaration, and mayalso be a mere reaction of the recognitionprocedure’s petitioner to an adjournment previouslyordered, in any event in order to protect the rightsgranted by the award. IV - Neither “NYC1958”, orthe Portuguese law require that the incident of asecurity delivery must be requested by the petitioneras a response to the request for a stay of proceedings,being admissible at any time during the suspensionof the procedure.

40. In this case, in an arbitration seated in Brazil,the arbitral tribunal rendered an award in favour of Aagainst B. B, the respondent in the arbitralproceedings, sought to set aside the arbitral award inBrazil before the Juízo da Vara Cível de Sao Paulo(Court of First Instance of São Paulo). Pendingannulment proceedings, A sought recognition of thearbitral award before the Lisbon Court of FirstInstance. The Lisbon Court of First Instance grantedB’s request for a stay of the recognition proceedingsuntil the Court of First Instance of São Paulo had ruledupon the annulment of the award pursuant to ArticleVI “NYC1958”. A then requested that the LisbonCourt of First Instance order B to give suitable securityalleging that the expected delay caused by theannulment proceedings would result in considerablelosses to A. The Lisbon Court of First Instance deniedA’s request and A then appealed to the Lisbon Courtof Appeal.

29 Case no. 2004/08.6TVLSB-A-7 available at www.dgsi.pt.

The Lisbon Court of Appeal reversed the decisionof the Lisbon Court of First Instance and ordered B todeliver suitable security. In so doing, the Lisbon Courtof Appeal relied on Article VI of the “NYC1958”,which allows for the suspension of proceedingsrelating to an award’s recognition and enforcement.The Lisbon Court of Appeal held that (i) the bodybefore which recognition of an arbitral award is soughtmay if it considers it proper and on application of theparty claiming enforcement of the award, order theother party to give suitable security, (ii) tribunals hada wide margin of discretion to determine whether toallow for suspension of proceedings, and (iii) given theexcessive delay of the annulment proceedings, an orderfor suitable security to be provided was reasonable(30).

41. The decision of the Lisbon Court of Appealfollows the common understanding of this feature ofthe “NYC1958”. However, one may raise a question.According to the Portuguese legal framework, theprocedural incident of delivery of a security wasintimately related to the stay of the enforcement of aparticular decision. That is, it only made sense withinan enforcement procedure. In fact, the “NYC1958”does a distinction between two steps of reception ofan arbitral award in a jurisdiction other than the one inwhich it was made: the first if the recognition(”exequatur”) and the second is the enforcement itself.However, Art. VI of the “NYC1958” provides for thestaying of the enforcement proceedings (by contrastwith the recognition procedure). In this case, theLisbon Court of Appeal decided for the suspension ofthe recognition proceedings. Was it right to make suchdistinction?

The question is now clearly answered in the “NewLAV”. Indeed, Art. 56(2) of the “New LAV” clearlystates that

If an application for setting aside or suspension of



an award has been made to a court in the countryreferred to in paragraph 1, sub-paragraph a), sub-sub-paragraph v), of the present article, the PortugueseState court to which recognition or enforcement arerequested may, if it considers it proper, stay theproceedings and may also, on the application of theparty claiming recognition and enforcement of theaward, order the other party to provide appropriatesecurity(31).

I should stress here that the provision refers to“recognition or enforcement” thus covering thatquestion.

F – Combined Grounds (Public Policy,Competence of the Court, Standard FromContracts and Deadlines)

42. In this group – which in fact is just a single casedecided by the Court of Appeal and the SupremeCourt of Justice – we find a case that addresses variouscomplex issues at a time. In fact, in a single decision,subsequently confirmed by the Supreme Court ofJustice, the Court of Appeal decided upon issues suchas the competence of the Court, the public policyprinciples, standard form contracts and deadlines.Another particular feature of this case is the fact thatthe underlying contract contained an arbitration clausethat should be considered as “asymmetrical”(32).

43. In its decision of 12 July 2012(33), the LisbonCourt of Appeal decided that,

I – The defendant in a recognition procedure mayproduce the evidences referred to in Art. V(1) of theNew York Convention on the Recognition andEnforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958within ten days after the receipt of the commencement

30 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.31 Translation provided by “Associação Portuguesa de Arbitragem” and available at www.arbitragem.pt.32 I commented this issue and this decision elsewhere. Cf. DDuuaarrttee GG.. HHeennrriiqquueess, ‘Asymmetrical arbitration clauses under the Portuguese

Law’ - Young Arbitration Review, October 2013.33 Case no. 7328/10.0TBOER.L1-1, available at www.dgsi.pt.


47Nr. 4 (32)

of arbitration notice. II – Such recognition procedureshall take place before the Court of First Instance andnot before the Court of Appeal being applicable, inwhat is admissible, the provisions of Art. 1096 and1097 of the Portuguese Code of Civil Procedure. III– The arbitral award that ordered the respondent topay the claimant an amount under a penalty clause isnot considered contrary to the principles ofinternational public policy of Portugal, which is alsoadmitted under Arts. 810 et sub. of the PortugueseCivil Code.

44. In this case, on 31 January 2006, Xilam (aFrench company) entered into a license agreementwith Lnk Videos (a Portuguese company) for thelicense of a movie in Portugal and several Africancountries. The license agreement contained anarbitration clause providing that any dispute arisingthereunder would be submitted to arbitration underthe rules of the Independent Film & TelevisionAlliance. The arbitration clause had the followingwording:

(cl. 12) This agreement is governed andinterpreted according to the French Law and bothparties agree to refer any dispute to the jurisdiction ofthe courts of Paris. Notwithstanding any contraryprovision of this agreement, Licensor may choose tosubmit the dispute to binding arbitration under theRules of IFTA before the courts of Paris, France, andDistributor hereby accepts arbitration in accordancewith the IFTA Rules.

45. A dispute arose, and Xilam initiated arbitrationin France. The arbitrator decided in favour of Xilam,ruling that all distribution rights would cease fromOctober 2008. Xilam then successfully soughtrecognition of the arbitral award before the OeirasCourt of First Instance. Lnk Videos appealed to theLisbon Court of Appeal on the grounds that (i) theconstitution of the arbitral tribunal was not inaccordance with the agreement of the parties, (ii)under Article III the “NYC1958” and applicable

Portuguese domestic rules, the domestic court withjurisdiction over the recognition proceedings was theLisbon Court of Appeal and not the Oeiras Court ofFirst Instance, (iii) the lower court applied incorrectPortuguese rules of civil procedure to govern the timelimit alluded to in Article V of the “NYC1958” forfiling a request to oppose recognition, and (iv) thetribunal awarded penal damages in violation ofPortuguese public policy and Article V(2)(b) of the“NYC1958”.

The Lisbon Court of Appeal affirmed the decisionof the Oeiras Court of First Instance, therebyconfirming recognition of the award. The LisbonCourt of Appeal noted that the time limit alluded toin Article V of the “NYC1958” relates to a deadlineimposed upon the respondent to meet its burden ofproof with respect to the grounds in Article V(1) ofthe “NYC1958”. It further noted that the tribunal,which has jurisdiction over enforcement of foreignarbitral awards, is that which has jurisdiction overenforcement of domestic arbitral awards in accordancewith Article III of the “NYC1958”, providing that therules of procedure of the territory where the award isrelied upon shall not impose substantially moreonerous conditions or higher fees on the recognitionor enforcement of arbitral awards to which the“NYC1958” applies than are imposed on domesticarbitral awards. The Lisbon Court of Appeal,therefore, dismissed the argument that Portugueserules of civil procedure impose an additional conditionfor the enforcement of foreign arbitral awards dealingwith rights of a private nature and ruled that the OeirasCourt of First Instance, and not the Lisbon Court ofAppeal, had jurisdiction. The Lisbon Court of Appealdismissed the argument that the arbitral tribunal hadnot been constituted in accordance with theagreement of the parties in accordance with the“NYC1958”. Finally, as regards the argument that theaward violated public policy, the Lisbon Court ofAppeal referred to Portuguese law and not the“NYC1958” and held that, since penalty clauses areoften used in license agreements and are compatible

with Portuguese law, the arbitral award did not violatePortuguese international public policy(34).

46. Apart from the issue of asymmetrical arbitrationclauses above mentioned, there was also another issuethat the court or even the parties did not address.Indeed, the arbitration clause was somehow“pathological” as referred the disputes to arbitrationbefore the “courts of Paris”. However, “courts” ininternational arbitration lexicon is clearly a differentreality from arbitration as it related to judicial courts.One may only wonder what the decision of the Courtof Appeal would have been if Lnk had raised the issue.

On the other hand, the Court of Appeal consideredthat the reaction to a recognition petition is not of a“defence” nature (in the meaning of a writtenstatement of defence or answer from the defendant inrespect to the claim of the petitioner) but rather a“reply” (in the meaning of a reply to a proceduralincident). I must admit my doubts as regards to thisunderstanding. Most likely, this “procedural incident”should be qualified as an “opposition” which implieda 15-day deadline to produce the “defence” as per Art.1094 and 1098 of the Portuguese Code of CivilProcedure. However, this issue is now expresslyaddressed in the “New LAV”, which considers it as an“opposition” incident and grants a 15-day deadline forthe defendant produce his statement of defence and toproduce the evidence referred to in Art. V of the“NYC1958”.

Thirdly, the Lisbon Court of Appeal addressed theissue of the international public policy of Portugal.Although it did not provide a definition by the“positive” meaning, it nevertheless gave anunderstanding of such concept by the “negative”understanding: it considered that a penal clauseinserted in a contract is not contrary to theinternational public policy of Portugal. Besides anyother consideration, the fact is that Art. 810 of thePortuguese Civil Code expressly admits a penal clause.



Another question is whether the amount provided insuch a clause should have been considered as“unconscionable” or disproportionate, but suchdiscussion would be clearly related to the merits of thedispute and is not admissible at the recognition stage.

Finally, the Lisbon Court of Appeal also decidedthe issue of the hierarchical competent court inagreement with the other decisions.

47. The Supreme Court of Justice subsequentlyupheld by this decision. In its decision of 14 March2013(35), the Supreme Court of Justice consideredthat,

I - Within the legal framework applicable to therecognition of a foreign decision – Art. 1096(f ) andthe New York Convention on the Recognition andEnforcement of Foreign Arbitral Awards of 1958 – therecognition and enforcement of a foreign arbitraldecision may only be refused if manifestly contrary tothe principles of international public policy ofPortugal. II – There is only a violation of the publicpolicy principles if the decision entails an intolerabledamage to the deeper ethical-legal principles of thePortuguese legal system, being the latter a set ofmandatory rules and principles. III – If the particularsof the case show that the agreement was freely enteredinto between both parties and that these parties foundthe penal clause as adequate, notwithstanding the factthat the amount of such a clause could be arguable inabstract terms, the fact is that one can not assert thatsuch penal clause is contrary to the alluded ethical-legal principles. IV – The arbitral award ordered therespondent to pay the claimant an amount arising fromthat penal clause accordingly to the French law –which the Portuguese law also admits – and thereforethat clause is not contrary to any principle ofinternational public policy of the Portuguese state.

49. The publication of this decision does not allow

34 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.35 Published in www.dgsi.pt.


49Nr. 4 (32)

us to note anything further than the summary.Nevertheless, it is a continuation (and confirmation)of the previous decision.

G – Miscellaneous

50. In the following cases, the courts applied the“NYC1958” in respect to issues that do not deserve aspecial classification. The underlying issues are of adiversity nature and are not of a special complexity. Forthis reason and because all of the decisions may beconsidered as undisputed, I will dispense further notes.

In its decision of 5 June 2008(36), the Évora Courtof Appeal considered that,

For the purpose of Arts. 289 and 389(1)(d) of thePortuguese Code of Civil Procedure, the arbitrationproceedings are deemed to be commenced with thepreparation for the constitution of the arbitraltribunal, that is, when the request for arbitration is sentto the respondent (Art. 11 of the Law no. 31/86 of29/08) being unnecessary the certification of suchnotification.

51. In this case, in 2006, Company A brought anaction against Companies B and C before the TaviraCourt of First Instance to resolve a dispute arising outof a contract containing an arbitration agreementproviding for arbitration in Switzerland. Company Arequested an interim freezing injunction over realestate belonging to Companies B and C. The TaviraCourt of First Instance granted the injunction.Companies B and C contested the jurisdiction of theTavira Court of First Instance on the ground that thecontract contained an arbitration clause. While theTavira Court of First Instance referred the parties toarbitration, it affirmed its jurisdiction with regards tothe freezing injunction. The decision to refer theparties to arbitration was subsequently confirmed on

appeal on 22 October 2007 by the Évora Court ofAppeal. In order to maintain the freezing injunction,Company A was required to notify Companies B andC of its request for arbitration on 29 October 2007and within 30 days of the judicial decision, as requiredby Portuguese law. Company B sought to have thefreezing injunction set aside on the ground that therequest for arbitration was invalid. The Tavira Courtof First Instance upheld the freezing injunctionholding that Company A’s request for arbitration wasvalid under Portuguese law. Company B appealed tothe Évora Court of Appeal on the grounds that (i) theTavira Court of First Instance misapplied Portugueserules of civil procedure to the request for arbitrationand (ii) arbitral proceedings are initiated from the dateof receipt of the request for arbitration, not from thedate when the notice is sent, and that notification bymail is not valid under Portuguese law.

The Évora Court of Appeal upheld the decision ofthe Tavira Court of First Instance to order the freezinginjunction and held that, despite the arbitration beingseated in Switzerland, Portuguese law applied to theprocedure for granting freezing injunctions.Furthermore, the Évora Court of Appeal held that (i)pursuant to the “LAV”, arbitral proceedings areinitiated when the Claimant sends a request forarbitration and (ii) despite the fact that ArticleV(1)(b) of the “NYC1958” provides that each partyshould be given proper notice of the appointment ofan arbitrator or of the arbitral proceedings, any allegedfailure to comply with such requirements should notbe assessed by the court in preliminary proceedings,but by the arbitral tribunal once it is constituted(37).

52. In its decision of 4 October 2007(38), the ÉvoraCourt of Appeal decided that,

I – An arbitration clause is a real promissorycontract. II – The subject matter of a promissory

36 Case no. 159/06.3TBTVR-A available at www.dgsi.pt.37 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.38 Case no. 1725/07-2 available at www.dgsi.pt.

contract is a subsequent agreement; the promissorycontract binds a party to agree and, more precisely, toissue a declaration that corresponds to the promisedcontract. III – Real estate lawsuits have property rightsand other real estate rights as its subject matter and aredisputed between their owners and the third partiesthat are disputing such title and interest; the cause ofaction is the legal relevant fact from where the realestate right arises. IV – Lawsuits involving interests ofa personal nature have an obligation of the debtor assubject matter and pertain to obligations of giving,doing or omitting an action; the cause of action is afact or set of facts from where the right emerges. V –According to Art. 65-A(a) of the Portuguese Code ofCivil Procedure, the exclusive jurisdiction of thePortuguese Courts comprises only case where a realestate right is at stake but not a lawsuit involvinginterests of a personal nature only.

53. Companies A, B, and C entered into apreliminary contract for the purchase and sale of a realestate property. The contract contained an arbitrationclause providing for arbitration in Switzerland. Adispute arose between the parties, and Company Cclaimed specific performance of the contract before theCourt of First Instance. Company A challenged thejurisdiction of the Court of First Instance on theground that the contract contained an arbitrationagreement. The Court of First Instance refused toenforce the arbitration agreement holding that,pursuant to the Portuguese Code of Civil Procedure,Portuguese courts have exclusive jurisdiction overdisputes concerning rights in real estate property.Company A appealed to the Évora Court of Appeal onthe grounds that (i) the Court of First Instance shouldhave enforced the arbitration agreement and referredthe parties to arbitration unless it found the arbitrationagreement to be manifestly null and void, and (ii) thedispute before the court concerned the parties’contractual obligations and not rights in real property.



The Évora Court of Appeal reversed the decisionof the Court of First Instance and found that theCourt of First Instance lacked jurisdiction. The ÉvoraCourt of Appeal noted that the preliminary contractdid not deal with rights in real property, but with acontractual promise of a future purchase and sale,which was capable of settlement by arbitration. TheÉvora Court of Appeal held that because Switzerlandand Portugal are both parties to the “NYC1958”, the“NYC1958” applied to the dispute. Furthermore,relying on Article II(3) of the “NYC1958”, whichmandates courts of Contracting States to refer theparties to arbitration, the Évora Court of Appeal heldthat pursuant to the principle of Kompetenz-Kompetenz, a national court must defer the decisionon the arbitral tribunal’s competence to the arbitraltribunal, such ruling being controlled at the awardenforcement stage(39).

54. On 10 July 2002(40), the Porto Court ofAppeal decided that,

I – Both Portugal and the United Kingdomacceded to the New York Convention on theRecognition and Enforcement of Foreign ArbitralAwards of 1958. II – Is therefore indisputable that therules of the Convention are applicable and not theprovisions of Art. 1094 et seq. of the Portuguese Codeof Civil Procedure. III – The recognition proceedingis a lawsuit of mere declaration or appreciation and thecourt may only verify if the arbitral award is ina condition to produce its effects in Portugal.

55. Final remarks

The review carried out shows that the mostcommon cases are linked to the question ofdetermining the hierarchical competent court for therecognition procedure. By the time that the “NewLAV” came into force the superior courts - but not all

39 This section is the transcription of the summary available at www.newyorkconvention1958.org.40 Case no. 0250581 available at www.dgsi.pt.


51Nr. 4 (32)

of the courts of first instance - found that the Court ofFirst Instance was the competent state court toproceed with such recognition. However, with the“New LAV”, the Court of Appeal is the competentcourt for the recognition lawsuit. This understandingresults clearly from the provisions of the new law (Art.59(1)(a) of the “New LAV”).

Secondly, it is noteworthy to state that somedecisions approach the matter of the internationalpublic policy of the Portuguese State. Although thisapproach was not made in a comprehensive manner,nonetheless one may assert what is being understood as

such (principles of “pacta sunt servanda”, “due process”and prohibition of usurious interests) and which is not(the prohibition of penal clauses, the necessity of anexpedient to surpass the insufficiency of means and thenotification of procedural acts by registered letter withacknowledgement of receipt).

The New York Convention has been applied in thePortuguese jurisdiction in a manner that may beconsidered consistent with the international lawstandards although some disruptions should be notedand stressed in order to place rightfully the issues inany lawsuit that should be brought to recognize andenforce a foreign arbitral award.

Rezumat

Pentru pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc deact autentic de vânzare, este necesar să fie îndeplinitecondiţiile prevăzute de art. 1279 noul Cod civil (NCC)privind valabilitatea convenţiilor, precum şi cele specificecontractului de vânzare raportat la dispoziţiile art. 1669alin.(1) NCC.

În ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în aceastămaterie, în cazul admiterii acţiunii, situaţia este destulde clară, aceastea având un efect constitutiv de drepturi,iar efectul constitutiv solicită o finalitate în concordanţăcu dispoziţiile legii cadru în materie, Legea nr.7/1996privind cadastrul şi publicitatea imobiliară.

Judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie auapreciat (în cuprinsul Deciziei nr. 1819 din 19 mai2011 pronunţată în recurs de Secţia comercială a ÎnalteiCurti de Casaţie şi Justiţie având ca obiect pronunţareaunei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare privind un imobil) că promisiunea devânzare – cumpărare, chiar dacă relativă la un bunimobil, nu are drept consecinţă transmiterea unui dreptreal asupra bunului, ci constituie o obligaţie de a face,care conferă doar un drept de creanţă celui în favoareacăruia există.În aceste condiţii, acţiunea în pronunţareaunei hotărâri care să ţină loc de act de vânzarereprezintă o modalitate de executare în natură a uneiobligaţii de a face, acţiunea fiind personală,prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani



stabilit de art.2517 NCC, nepurtând asupra bunuluici asupra promitentului.

Situaţia mai delicată şi care comportă o serie dediscuţii, rămâne cea existentă în cazul hotărârilorarbitrale care se referă la un litigiu legat de transferuldreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui dreptreal asupra unui bun imobil, în lumina noiireglementări aduse de Legea 206/2012 - pentruaprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.44/2012 privind modificarea art. 81 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şipentru completarea unor acte normative conexe din 9noiembrie 2012.

Astfel, potrivit dispoziiţiilor art. 603 alin. 3 noul Codprocedură civilă (NCPC) „În cazul în care hotărâreaarbitrală se referă la un litigiu legat de transferuldreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui dreptreal asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se vaprezenta instanţei judecătoreşti ori notarului publicpentru a obţine o hotărâre judecătorească sau, după caz,un act autentic notarial. După verificarea de cătreinstanţa judecătorească ori de către notarul public arespectării condiţiilor şi după îndeplinirea procedurilorimpuse de lege şi achitarea de către părţi a impozituluiprivind transferul dreptului de proprietate, se va procedala înregistrarea în cartea funciară şi se va realizatransferul de proprietate şi/sau constituirea altui dreptreal asupra bunului imobil în cauză.”

Posibilitatea Curţii de Arbitraj de a pronunţa ohotărâre care să înlocuiască consimţământul

promitentului – vânzător, în cazul refuzului de aîncheia contractul de vânzare în faţa notarului

publicAAnnccaa MMaarriiaa SSttîînnggăă

avocat SCA Gilescu, Văleanu, Nathazon & Partenerii - CHSH


53Nr. 4 (32)

1 Aspecte preliminare

Noul Cod civil reglementează promisiunea de acontracta, promisiunea de vânzare şi promisiunea decumpărare, precum şi posibilitatea ca instanţa dejudecată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc decontract în art.1279 NCC şi art. 1669NCC.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1279 NCC „(1)Promisiunea de a contracta trebuie să conţină toate aceleclauze ale contractului promis, în lipsa cărora părţile nuar putea executa promisiunea.(2) În caz de neexecutarea promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.(3) De asemenea, dacă promitentul refuză săîncheie contractul promis, instanţa, la cererea părţii careşi-a îndeplinit propriile obligaţii, poate să pronunţe ohotărâre care să ţină loc de contract, atunci când naturacontractului o permite, iar cerinţele legii pentruvaliditatea acestuia sunt îndeplinite. Prevederileprezentului alineat nu sunt aplicabile în cazulpromisiunii de a încheia un contract real, dacă prin legenu se prevede altfel.”

În special, art. 1669 alin. (1) NCC prevede căatunci “când una dintre părţile care au încheiat opromisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, săîncheie contractul promis, cealaltă parte poate cerepronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract,dacă toate celelalte condiţii de validitate suntîndeplinite.”

Se observă, astfel, că noul Cod civil, prinreglementarea promisiunii de a contracta, oferăpărţilor posibilitatea de a încheia orice fel depromisiune, instanţa de judecată fiind în măsură săpronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract, înmăsura în care sunt îndeplinite condiţiile pentruvaliditatea acestuia.

Situaţiile întâlnite, în practica judiciară, în modfrecvent, au vizat încheierea contractelor de vânzareavând ca obiect terenuri, sub forma înscrisului subsemnătură privată, forma autentică fiind o condiţie ad

validitatem. În aceste situaţii, instanţele au admis înunanimitate faptul că manifestarea de voinţă care estenulă ca vânzare poate valora antecontract de vânzare.

2 Admisibilitatea suplinirii consimţământuluiprin hotărârea arbitrală

Atât practica judiciară cât şi doctrina admiteau înunanimitate faptul că, promisiunea sinalagmatică devânzare încheiată sub forma unui înscris sub semnaturăprivată, dă dreptul părţii care şi-a executat obligaţiile,să obţină, în cazul unui refuz din partea celeilalte părţi,o hotărâre judecătorească/arbitrală, care să ţină loc deact autentic de vânzare, chiar dacă pentru înstrăinareabunului care a format obiectul acesteia, legea impuneaforma autentică ad validitatem.

Astfel, având ca temei juridic dispoziţiile art.1073,1077 şi 970 alin.(2) Vechiul Cod civil precum şidispoziţiile art.17 alin. (4) din Decretul – lege nr.115/1938 privitor la unificarea dispoziţiilor de cartefunciară, s-a statuat în mod constant, în practicajudiciară şi doctrină, asupra posibilităţii executării silitea promisiunii prin pronunţarea unei hotărâri care săţină loc de act autentic.1

Mai mult, s-a argumentat faptul că ar exista cazuri încare “pentru a se da (…) satisfacţie unor principii maiimportante decât regula potrivit căreia actul juridic seformează numai pe baza consimţământului”, chiar şi însituaţia în care nu există un text de lege expres, practicajudiciară şi doctrina, ar urma să admită înlocuireaconsimţământului prin hotărâre judecătorească.2

În susţinerea tezei admisibilităţii acţiunii pentrupronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de actautentic s-a argumentat că existau prevederi legale carepermiteau înlocuirea consimţământului titularuluiunui drept (art. 17 alin. (4) din Decretul-lege nr.115/1938, art. 1114 – 1121 Vechiul Cod civil, art. 43alin.(2) din Legea nr. 8/1996, art. 96 alin. (2) dinLegea nr. 18/1991).3

1VV.. SSttooiiccaa,, FFll..AA..BBaaiiaass,, Executarea silită a antecontractelor de înstrăinare a imobilelor în condiţiile abrogării art. 12 din Decretul nr.144/1958,Dreptul nr.3/1992, p.14 şi urm..

2Ibidem. p.19. 3DD..CChhiirriiccăă,, Tratat de drept civil. Contracte speciale. VolI.Vânzarea şi schimbul, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, p.210.

Însă, atât în literatura de specialitate, cât şi înjurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-aarătat faptul că “dacă în antecontract s-a prevăzut clauzade dezicere (“de răzgândire”) în favoarea uneia sau aambelor părţi (inclusiv sub forma arvunei cu specificareaexpresă a dreptului de dezicere), consimţământul poatefi revocat unilateral şi instanţa nu mai poate pronunţa ohotărâre care să ţină loc de contract.”(CSJ, s.civ., dec. nr.2199/1992, dec. nr. 179/199, etc.).

Înainte de reglementarea prevăzută de art. 1279NCC şi art. 1669 NCC, când existau în legislaţianoastră norme care prevedeau în mod expresposibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşticare să ţină loc de act autentic, în cazul refuzului uneiadin părţile care au încheiat un antecontract de vânzarecu privire la un teren cu sau fără construcţii [art. 5alin.(2) din Titlul X al Legii nr.247/2005], concepţiacare predomina în dreptul nostru, în sensuladmisibilităţii pronunţării unei hotărâri judecătoreşticare să ţină locul actului autentic, este criticabilă, înviziunea unor autori, din mai multe puncte de vedere,şi anume : (i) admite în mod eronat pronunţareahotărârii care ţine loc de act autentic pe baza uneipromisiuni consensuale care are ca obiect un bunpentru care legea impune forma autentică advaliditatem; (ii) se ignoră principiul executării prinechivalent a obligaţiilor de a face; (iii) argumentele dedrept aduse în sprijinul acestei soluţii sunt criticabilepunctual4, aceste critici putând fi aduse prin raportare

Se consideră astfel că una este ca instanţa, pe bazaacordului de voinţă valabil exprimat de părţi, săconstate că un contract s-a încheiat şi să dispunăexecutarea uneia din obligaţiile asumate prin acesta,lucruri juridic perfect valabile, şi cu totul altceva este cainstanţa să construiască ea contractul, fără a existaacordul de voinţă în forma imperativ cerută de lege (actnotarial), pornind de la un simplu acord consensual,insuficient pentru a da naştere vânzării, lucruinacceptabil din punct de vedere juridic.5

Astfel cum am menţionat mai sus, nouareglementare a art. 1279 NCC, alin. (3) deschide calea



părţii care şi-a executat propriile obligaţii de a se adresainstanţei în vederea pronunţării unei hotărâri care săţină loc de contract.

Cu toate acestea, chiar dacă şi în vecheareglementare exista prevăzută această posibilitate prindispoziţiile art. 5 alin (2) din Titlul X al Legii nr.247/2005, s-a considerat că acest lucru nu soluţioneazăproblema admisibilităţii suplinirii consimţământuluiprin hotărârea judecătorească sau arbitrală.

Astfel, apreciem că şi în condiţiile în care existăreglementarea prevăzută de art. 1279 NCC,admisibilitatea pronunţării unei astfel de hotărârijudecătoreşti sau arbitrale, va da naştere la discuţii.

3 Condiţiile necesare pentru pronunţareaunei hotărâri arbitrale care să ţină loc decontract de vânzare

Prin Decizia nr. 675/2013, Tribunalul Dolj areţinut că, pentru ca instanţa să poată supliniconsimţământul părţii care nu îşi îndeplineşte în modculpabil obligaţiile asumate, se impune să fieîndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 1179NCC privind valabilitatea convenţiilor precum şi celespecifice contractului de vânzare, raportat ladispoziţiile art. 1669 alin.(1) NCC.

În acest sens, în cazul în care obiectul contractuluide vânzare este un imobil, se impune o abordaresistematică atât a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 privindcadastrul şi publicitatea imobiliară, cât şi a dispoziţiilorart. 1669 alin. (1) NCC la reglementările conţinute deLegea nr. 7/1996, întrucât ele reflectă opţiunealegiuitorului de a institui o obligaţie de verificare asituaţiei fizice şi juridice a imobilului cu privire la carese formează acordul de voinţă, obligaţie ce revine atâtpărţilor, cât şi autorităţii care validează acordul devoinţa şi consfinţeşte transmiterea dreptului deproprietate dintr-un patrimoniu în altul.

Dacă în cadrul procedurii notariale de autentificarea actului de vânzare este obligatorie întocmirea

4DD..CChhiirriiccăă,, Tratat de drept civil. Contracte speciale.VolI.Vânzarea şi schimbul, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2008, p.205. 5 DD.. CChhiirriiccăă, op.cit., p.206 şi urm..


55Nr. 4 (32)

documentaţiei cadastrale şi deschiderea unei cărţifunciare, în cazul unui litigiu civil întemeiat pedispoziţiile art.1669, alin.(1) NCC sunt operantedispoziţiile art.129 alin.(1) Vechiul Cod de procedurăcivilă, care reglementează îndatorirea părţilor de aurmări desfăşurarea şi finalizarea procesului încondiţiile legii, precum şi obligaţia acestora de a-şiproba pretenţiile şi apărările. Or, în cadrul acestui tipde acţiune, este necesar a se proba nu numai acordulde voinţă în sensul temeiului de drept substanţial cepoate sta la baza unei soluţii de admitere a acţiunii, cişi coordonatele concrete în spaţiu ale bunului în litigiu,individualizarea exactă a acestuia, faţă de existenţareglementărilor legale ce sunt determinante pentrumodul în care se transferă drepturile reale dintr-unpatrimoniu în altul în cadrul circuitului civil.6

În plus, deşi prin Legea nr. 221/2013 privindaprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.12/2013 pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale şi prorogarea unor termene şi de modificare şicompletare a unor acte normative, a fost abrogat alin.(5) al articolului 24 din Legea nr. 7/1996 cu următorulcuprins: “Promisiunea de a încheia un contract avândca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului sau unalt drept real în legătura cu acesta şi actele de alipire şidezlipire a imobilelor înscrise în cartea funciară se încheieîn forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute.”apreciem că în cazul pronunţării unei hotărâri care săţină loc de contract de vânzare având ca obiect unimobil, este necesar ca promisiunea de a încheiacontractul de vânzare, să îmbrace forma autentică,având în vedere dispoziţiile care fac referire la faptul căatât pactul de opţiune cât şi promisiunea de a contractatrebuie să cuprindă toate elementele contractului,respectiv toate clauzele contractului precum şiprevederile legale ale Noului Cod civil care prevădforma autentică în cazul pactelor de opţiune, precum şiîn cazul promisiunilor de înstrăinare a imobilelor.

Mai mult, ultimul alineat al art. 603 alin. (1)

NCPC priveşte situaţia în care hotărârea arbitrală sereferă la un litigiu legat de transferul dreptului deproprietate şi/sau constituirea altui drept real asupraunui imobil. În vederea înregistrării în cartea funciara,respectiv realizarea transferului de proprietate şi/sauconstituirea altui drept real asupra bunului imobil înacest caz, hotărârea arbitrală este supusă uneiformalităţi, şi anume prezentarea acestei hotărâriarbitrale în faţa instanţei judecătoreşti sau notaruluipublic în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreştisau, după caz, un act autentic notarial.7

În concluzie, în lumina noilor reglementări,valoarea hotărârii arbitrale care se referă la un litigiulegat de transferul dreptului de proprietate şi/sauconstituirea altui drept real asupra unui imobil nu maieste aceea de act autentic, ci doar de înscris subsemnătură privată.

Se naşte astfel întrebarea, care este utilitateamenţionării în cuprinsul promisiunii de a încheiacontractul de vânzare a unui imobil a unei clauzecompromisorii, atâta timp cât după obţinerea hotărâriiarbitrale, este necesară, în situaţia în care aceasta sereferă la un litigiu legat de transferul dreptului deproprietate, prezentarea acesteia instanţei judecătoreştiîn vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti.

4 Concluzii

Din noua reglementare a Noului Cod civil (art.1279 NCC şi art. 1669 NCC) coroborată cu art.603alin. (3) NCPC, rezultă posibilitatea pronunţării uneihotărâri arbitrale care să ţină loc de contract devânzare, dacă toate celelalte condiţii de validitate suntîndeplinite, urmând ca hotărârea arbitrală să fieprezentată instanţei de judecată sau notarului public,în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti sau,după caz, un act autentic notarial, în vedereaînregistrării în cartea funciară, respectiv realizareatransferului de proprietate şi/sau constituirea altuidrept real asupra bunului imobil.

6Decizia nr. 675/2013, Tribunalul Dolj. 7GG.. BBoorrooii,, OO.. SSppiinneeaannuu--MMaatteeii,, GG.. RRăădduuccaann,, AA.. CCoonnssttaannddaa,, CC.. NNeeggrriillăă,, DD..NN.. TTeeoohhaarrii,, MM..EEffttiimmiiee,, MM..DD..GGaavvrriişş,,VV..DDăănnăăiillăă,,FF..PPaanncceessccuu,,

Noul cod de procedură civilă – comentariu pe articole, Ed. Hamangiu, Bucureşti 2013, p.69.

Rezumat

Cu precădere în arbitrajul internațional, datorităcomplexității raporturilor comerciale, s-a pus problemaposibilității extinderii convenției arbitrale asumate decătre cocontractanți către nesemnatari, persoane care s-au implicat în negocierea contractului ori în derulareaoperațiunii economice asupra căreia poartă, asumându-și ori fiind prezumate a fi acceptat să recurgă la arbitrajpentru soluționarea eventualelor diferende. În acestcontext, articolul examinează posibilitatea extinderiiclauzei compromisorii în cazul grupurilor de societăți șial grupurilor de contracte.

Extinderea şi diversificarea raporturilorcontractuale, precum şi complexitatea structurilor carese implică în relaţiile de comerţ au condus, cuprecădere în arbitrajul internaţional, la atenuareaprincipiului relativităţii convenţiei arbitrale, care astfelpoate viza şi alte persoane decât cele care şi-au însuşit-o în mod formal1.

O serie de teorii explică extinderea aplicabilităţiisale2, cel mai adesea întinderea efectelor convenţieiarbitrale găsindu-şi justificare în complexitatea



operaţiei comerciale asupra căreia poartă, ce poatepresupune multiple raporturi contractuale şi fiindastfel legitimată din considerente de ordin pragmatic.Se impune însă precizarea că în acest context avem învedere extinderea convenţiei arbitrale asupra unorpersoane care nu au semnat-o, ce nu se confundă cutransmiterea acesteia împreună cu un drept litigioscăruia îi este ataşată3. În această secţiune, vom trataextinderea ratione personae a convenţiei arbitrale, careoperează distinct de transmiterea drepturilorcontractuale la care se raportează.

Într-o primă fază, extinderea convenţiei arbitrale afost acceptată în practica arbitrajului internaţional încazul grupurilor de societăţi, însă tendinţa actuală esteaceea de a fi recunoscută şi în situaţia existenţei unorgrupuri de contracte4.

I. Grupurile de societăţi

Legislaţia internă nu oferă o definiţie unitară ori oreglementare aparte a grupului de societăţi, aceastănoţiune fiind schiţată pe cale doctrinară, iar regimuljuridic determinat pe cale pretoriană, analizându-se înconcret raporturile dintre entităţile aflate în relaţie.

1 Pentru dezvoltări, a se vedea SStt..LL.. BBrreekkoouullaakkiiss,, Third Parties in International Commercial Arbitration, Oxford University Press, 2010;JJ..--FFrr.. PPoouuddrreett,, L’extension de la clause d’arbitrage: approches française et suisse, JDI, 1995, p. 893 şi urm.; DD.. CCoohheenn,, Arbitrage et groupes decontrats, Rev. arb., 1997, p. 471 şi urm.; DD.. CCoohheenn,, La transmission de la clause compromissoire: toujours plus, Rev. arb., 2003, p. 397.

2 O serie de teorii au fost avansate pentru a justifica extinderea convenţiei arbitrale şi atenuarea principiului relativităţii contractului, celemai vehiculate fiind teoria ”group of companies”, ”equitable estoppel”, ”veil piercing”, teoria incorporării prin referinţă, teoria ”agency”.Pentru dezvoltări, a se vedea BB.. HHaannoottiiaauu, Complex Arbitrations: Multiparty, Multicontract, Multi-Issue and Class Actions, Ed. Kluwer LawInternational, Haga, 2005.

3 EE.. LLooqquuiinn,, Différences et convergences dans le régime de la transmission et de l’extension de la clause compromissoire devant les juridictionsfrançaises, Cah. arb., vol. III, Gaz. Pal., 2004, p. 49.

4 Dreptul francez al arbitrajului internaţional este extrem de favorabil soluţionării pe această cale a litigiilor, aspect ce s-a repercutatinclusiv în materia extinderii efectelor convenţiei arbitrale. Acceptată iniţial în arbitrajul internaţional, teoria grupului de societăţi s-a extinsşi în arbitrajul intern. Aşa cum vom detalia, această teorie începe să îşi facă resimţită prezenţa şi în practica şi doctrina naţionale. Desigur,

Extinderea convenţiei arbitrale: grupuri de societăţi şi grupuri de contracte

DDrr.. SSaannddrraa DDiinneessccuuAsistent universitar

Universitatea București, Facultatea de Drept


57Nr. 4 (32)

Grupurile de societăţi reprezintă un ansambu desocietăţi comerciale independente din punct de vederejuridic, societatea-mamă, ca structura dominantă,exercitând în fapt controlul asupra societăţilorcontrolate şi făcând astfel să se manifeste o unitate dedecizie5. Astfel, grupul de societăţi este format dindouă sau mai multe societăţi teoretic autonome, darsupuse în realitate unei singure direcţii economice şifinanciare. Grupul poate fi organizat piramidal, în vârfaflându-se acţionarul sau societatea dominantă oripoate avea formă radiantă, controlul fiind exercitat deentitatea plasată în centru6. Desigur, în practică adeseastructura este diversificată, societăţile din grup fiindlegate prin relaţii de participaţie încrucişată sau decontrol comun. Practic, grupul de societăţi este oentitate colectivă, fără personalitate juridică, ce îşidesfăşoară activitatea prin intermediul unor societăţicontrolate (filiale, sucursale etc.), în conformitate cuinteresul societăţii dominante. Aşa cum s-a constatatîn literatura de specialitate, analiza grupului desocietăţi dintr-o perspectivă economică estepreferabilă, societatea dominantă fiind adeseainterlocutorul juridic al cocontractanţilor7.

Neavând personalitate juridică, grupul de societăţi,ca entitate economică, nu figurează ca parte încontract. Societăţie din cadrul grupului fiind de celemai multe ori independente din punct de vederejuridic, de principiu societatea dominantă nu poate fiţinută responsabilă de obligaţiile asumate de societăţile

controlate, aceastea având la rândul lor o voinţă propriepe care şi-o manifestă prin reprezentanţii legali. În faptînsă, uneori beneficiarul drepturilor şi obligaţiilorconvenite contractual nu este societatea care semneazăcontractul respectiv, ci o altă societate din cadrulgrupului.

Prin intermediul unor pârghii legale, cum ar fiteoria societăţii fictive8, aparenţa autonomiei poate fiînlăturată şi, pe cale jurisprudenţială, se poate dispunecondamnarea societăţii-mamă ori, invers, a uneisubsidiare, în calitate de administrator de fapt, laacoperirea pasivului societăţii debitoare9, prinintermediul unei acţiuni directe ori a unei acţiuni înrăspundere contractuală pentru fapta altuia10.

Extinderea efectelor unui contract asupra unei părţicare nu l-a semnat, însă a cărei voinţă a determinatîncheierea acestuia, implică desigur şi analiza extinderiieventualei clauze compromisorii pe care o conţine.Într-o primă fază, extinderea convenţiei arbitralesemnate de către o societate din cadrul unui grup la oaltă societate a fost admisă în arbitrajul internaţional.Astfel, s-a apreciat că, dacă societatea respectivă aparticipat la operaţiunea economică pentru care clauzacompromisorie a fost stipulată ori dacă aceasta ovizează, este ţinută a recurge la arbitraj, putându-setotodată prevala de acest drept11. O analizăcomparativă demonstrează că practica arbitrală a rămasrelativ reticentă la această abordare vreme îndelungată,simpla apartenenţă a unei societăţi la un grup nefiind

nu doar în sistemul francez se pune în discuţie extinderea efectelor covenţiei arbitrale, însă ne vom raporta cu precădere la acesta întrucâteste similar dreptului intern, nu numai din perspectiva acestei materii, ci şi a dreptului civil, care guvernează deopotrivă acest tip de contract.În acest context, menţionăm că nici în dreptul francez extinderea convenţiei arbitrale nu se bucură de o reglementare proprie, teoria grupuluide societăţi fiind conturată pe cale jurisprudenţială, astfel încât preluarea şi adaptarea soluţiilor astfel consacrate nu întâmpină impedimentede ordin legislativ.

5 Pentru dezvoltări, a se vedea GGhh.. PPiippeerreeaa, Drept comercial. Întreprinderea în reglementarea NCC, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p.363.

6 De asemenea, controlul asupra unor societăţi se poate realiza în temeiul unei relaţii contractuale, prin intermediul unui grup de cotracte,un exemplu în acest sens constituindu-l relaţia dintre francizaţi şi francizor. Pentru dezvoltări, a se vedea GGhh.. PPiippeerreeaa, op. cit., p. 366.

7 A se vedea GGhh.. PPiippeerreeaa, op. cit., p. 365 - 367.8 Pe planul dreptului societar, se ridică problema independenţei juridice şi patrimoniale a societăţii controlate, personalitatea juridică a

acesteia fiind la limita societăţii fictive. În acest sens, a se vedea GGhh.. PPiippeerreeaa,, op. cit., p. 370.9 A se vedea GGhh.. PPiippeerreeaa, op. cit., 2012, p. 368 - 369.10 Pentru dezvoltări privind relativitatea efectelor şi opozabilitatea contractelor încheiate de societăţile ce fac parte dintr-un grup, a se

vedea GGhh.. PPiippeerreeaa, op. cit., p. 376 - 377.11 A se vedea CChh.. JJaarrrroossssoonn, Conventions d’arbitrage, în Groupes de sociétés: contrats et responsabilité, LGDJ, 1994, p. 53; BB.. HHaannoottiiaauu,,

L’arbitrage et les groupes de sociétés, Cah. arb., vol. III, Gaz. Pal., 2004, p. 111.

suficientă pentru a justifica extinderea convenţieiarbitrale la o societate nesemnatară, aplicarea formalăa principiului relativităţii efectelor contractelor fiindpredominantă12. Totuşi, în anumite situaţiijurisprudenţa s-a arătat favorabilă extinderii convenţieiarbitrale pentru a sancţiona abuzul manifest orifrauda13, ipoteza cea mai frecventă fiind aceea în carefiliala, semnatară a clauzei compromisorii, controlatăde către societatea-mamă, este ulterior lichidată14. Aldoilea fundament reţinut pentru a justifica extindereaconvenţiei arbitrale s-a bazat pe acceptarea tacită orichiar prezumată a acesteia de către o altă societate dingrup, deşi în mod formal nu şi-a asumat-o semnândalături de societatea controlată. În practică, acceptareaconvenţiei arbitrale a fost dedusă din participareasocietăţii nesemnatare la negocierea, executarea şi chiarîncetarea contractului în care clauza compromisorieera inclusă15.

Extinderea efectelor convenţiei arbitrale arreprezenta în această situaţie o consecinţă firească aprincipiului bunei-credinţe, refuzul de a participa laarbitraj al părţii nesemnatare fiind considerat abuzivîn contextul în care aceasta s-a implicat în negociereaori executarea contractului ce conţine clauzacompromisorie16. Aplicarea acestui principiu estesubsecventă prezumţiei că voinţa reală a părţilor a fostaceea de a extinde respectiva clauză compromisorie



inclusiv entităţii nesemnatare care a participat lanegocierea contractului ori l-a executat, în tot sau înparte.

În dreptul francez, extrem de favorabil arbitrajului,dacă la început soluţiile de extindere a convenţieiarbitrale s-au bazat pe intenţia, cel puţin implicită, apărţilor de a recurge la arbitraj, practica a evoluat însensul de a extinde convenţia arbitrală semnată de cătreo societate din grup asupra societăţii dominante caumare a constatării existenţei unui ansamblu desocietăţi ce relevă o unitate economică supusă uneiputeri decizionale unice17. Aşa cum am arătat, aceastăabordare, care conferă prioritate identităţii economicecaracteristice societăţilor din grup în detrimentulpluralităţii juridice a acestora a fost îmbrăţişată şi dedoctrina română18. De asemenea, în practicaarbitrajului internaţional s-a procedat la extindereaconvenţiei arbitrale cu motivarea că societatea pârâtănesemnatară a convenţiei arbitrale s-a implicat înexecutarea contractului în care aceasta era inserată,cunoscând conţinutul său19. Cu toate acestea, au existatşi soluţii în care s-a acordat prioritate principiuluirelativităţii, apreciindu-se că societăţile din cadrulgrupului nu au calitate procesuală în lipsa uneiîmputerniciri din partea societăţii semnatare acontractului cuprinzând o clauză compromisorie20.Nici în dreptul comparat soluţiile nu sunt unitare,

12 JJ..--FFrr.. PPoouuddrreett,, SS.. BBeessssoonn, Droit comparé de l’arbitrage international, Editions Juridiques Associées Bruylant LGDJ, Bruxelles, 2002, nr.254, p. 227.

13 JJ.. BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq,, Droit du commerce international, ed. a 2-a, Lexis Nexis, Paris, 2011, p. 1098.14 A se vedea ICC, sent. nr. 8385, în JJ.. BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq, op. cit., nr. 451, p. 1098.15 Chemat să soluţioneze un litigiu internaţional, tribunalul arbitral a statuat în sensul că: ”La clause compromissoire expressément acceptée

par certaines des sociétés du groupe doit lier les autres sociétés qui, par le rôle qu’elles ont joué dans la conclusion, l’exécution ou la résiliation descontrats contenant ladite clause, apparaissent selon la commune volonté de toutes les parties à la procédure, comme ayant été de véritables partiesà ces contrats ou comme étant en premier chef concernées par ceux-ci et par les litiges qui peuvent en découler”. În acest sens, a se vedea ICC, sent.nr. 4131/1982, Dow Chemical, în Rev. arb., 1984, p. 137.

16 CC..II.. FFlloorreessccuu,, Arbitrajul comercial. Convenţia arbitrală şi tribunalul arbitral, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2011, p. 268 - 269.17 A se vedea C.A. Paris, sentinţa din data de 11 ianuarie 1990, menţinută de instanţa superioară: Cass., 1re civ., 11 iunie 1991, în JJ..

BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq,, op. cit., 2011, nr. 454, p. 1099.18 Pentru analiza extinderii convenţiei arbitrale în cazul grupului de societăţi, a se vedea şi SS.. DDeelleeaannuu,, Convenţia arbitrală în cazul

grupărilor de societăţi în arbitrajul internaţional, R.D.C. nr. 3/2003, p. 84 şi urm.19 CA-CCIR, încheierea interlocutorie din data de 3 august 2006, dosar nr. 279/2005, în R.R.A. nr. 2/2007, p. 52 - 54. În speţă,

societatea română a invocat excepţia de necompetenţă a Curţii de Arbitraj motivat de faptul că nu este parte în contractul încheiat întrereclamantă şi cealaltă pârâtă, care conţine clauza compromisorie. Tribunalul arbitral a apreciat că sunt întrunite condiţiile pentru extindereaconvenţiei arbitrale asupra pârâtei reţinând că aceasta s-a implicat în executarea contractului, cunoscând existenţa acestuia, prin primireamărfii şi negocierea scadenţarului de plăţi, asumându-şi totodată achitarea acesteia.

20 Astfel, s-a reţinut că reprezentanţa comercială din România a societăţii străine, parte în contractul de comerţ exterior, nu are calitate


59Nr. 4 (32)

jurisprudenţa oscilând între a pune accent peautonomia societăţilor semnatare şi a extindeconvenţia arbitrală asupra societăţii care a decis în faptîncheierea acesteia21. Spre exemplu, jurisprudenţaînregistrată în virtutea dreptului elveţian şi în MareaBritanie şi-a reflectat reticenţa în raport cu extindereaconvenţiei arbitrale, adoptând o poziţie conservatoareîn lipsa unei manifestări de voinţă neechivoce în acestsens22. Aşa cum s-a concluzionat în literatura despecialitate, simpla constatare a existenţei unui grup desocietăţi nu este un element suficient pentru a justificaextinderea convenţiei arbitrale23.

În ceea ce ne priveşte, considerăm că nu poate fienunţată o regulă general valabilă privind extindereaefectelor convenţiei arbitrale asumate de o subsidiarăasupra societăţii-mamă, de natură a anihila principiulrelativităţii consacrat de legiuitor. În schimb, dacăîmprejurările concrete ale speţei demonstrează căsocietatea semnatară a fost un simplu instrument înîncheierea convenţiei arbitrale, prin mâna căreiasocietatea dominantă să îşi fi manifestat voinţa însensul de a intra într-un anumit raport contractual,opinăm în sensul că tribunalul arbitral nu ar trebui săezite în a reţine obligaţia în sarcina acesteia de a recurgela arbitraj, mai ales în situaţia în care intervenţia uneialte societăţi din grup a vizat fraudarea creditoruluiobligaţiei neexecutate. Referitor la dreptul societăţiidominante de a chema la arbitraj cocontractantulsocietăţii semnatare, considerăm că trebuie verificatdacă respectiva societate a cunoscut şi a acceptatintrarea în relaţii de afaceri cu societatea beneficiară a

contractului. Asumarea unei asemenea obligaţii decătre societatea contractantă poate rezulta atât dininterpretarea clauzelor contractuale, spre exemplu însituaţia în care acesta nu vizează exclusiv parteasemnatară, cât şi din negocierea contractului cusocietatea nesemnatară ori din executarea acestuia decătre ori în beneficiul său.

De asemenea, din punctul nostru de vedereextinderea convenţiei arbitrale poate conduce fie ladobândirea de către societatea dominantă a calităţii dereclamant sau de pârât în procesul arbitral24, singurăori alături de societatea semnatară, fie la intervenţiaacesteia în litigiu, în funcţie de împrejurările concreteprivind participarea sa faptică la încheierea şi derulareaunei operaţiuni economice contractuale.

II. Grupurile de contracte

În practica arbitrală, nu rareori tribunalele arbitraleau apreciat că o clauză compromisorie inserată într-uncontract este de natură a justifica recurgerea la arbitrajpentru soluţionarea litigiilor derivând din altecontracte aflate în strânsă legătură cu acesta, ce tind larealizarea aceleiaşi operaţiuni economice, dacă dininterpretarea ansamblului contractual şi a modului dederulare a raporturilor dintre părţi reiese că auacceptat, direct sau tacit, extinderea convenţieiarbitrale ratione materiae25. În cele ce urmează vomanaliza dacă este posibilă extinderea ratione personae aunei clauze compromisorii într-un grup de contracte,asupra unor persoane care nu sunt semnatare ale

procesuală pasivă şi nu poate fi chemată să răspundă alături de societatea-mamă, câtă vreme nu a participat la încheierea contractului şi aconvenţiei arbitrale, cu atât mai mult cu cât nu are personalitate juridică, iar societatea-mamă nu a mandatat-o să o reprezinte în litigiularbitral. A se vedea CA-CCIR, sent. nr. 55/20 mai 1996, în Jurisprudenţa comercială arbitrală 1953 - 2000, nr. 1.70, p. 18 - 19. În schimb,s-a considerat că sucursala societăţii comerciale care a încheiat contractul are legitimare procesuală pentru a formula şi susţine acţiuneaarbitrală întrucât s-a dovedit că a acţionat în numele şi în interesul persoanei juridice contractante în baza unei împuterniciri scrise. În acestsens, CA-CCIR, sent. nr. 70/20 iunie 1996, în Jurisprudenţa comercială arbitrală 1953 - 2000, Bucureşti, 2002, nr. 1.72, p. 19.

21 A se vedea GG..BB.. BBoorrnn,, International Commercial Arbitration, Kluwer Law International, 2009, p. 1152 şi urm.; II..AA.. PPoonnggrraacczz,, The”Group of Companies” Doctrine – Between Myth and Reality, RR..RR..AA.. nnrr.. 22//22001111,, p. 1 - 10.

22 Pentru dezvoltări, a se vedea II..AA.. PPoonnggrraacczz, op. cit., p. 7 - 10.23 Idem, p. 10.24 JJ..MM.. TToowwnnsseenndd,, Extending an arbitration clause to a non-signatory claimant or a non-signatory defendant: does it make a difference?, în

BB.. HHaannoottiiaauu,, EE..AA.. SScchhwwaarrttzz,, Multiparty Arbitration, Dossiers ICC Institute of World Business Law, 2010, p. 111 - 117.25 Pentru un studiu vizând interpretarea convenţiei arbitrale, a se vedea, spre exemplu, SS.. SSeeccuu,, Consimţământul părţilor la arbitraj.

Existenţa şi exprimarea consimţământului, R.D.C. nr. 7 - 8/2000, p. 126 și urm.

contractului în care aceasta figurează. Prin noţiuneagenerică de „grup de contracte” avem în vedere atât unasamblu contractual încheiat în vederea realizării unuiobiectiv comun, cât şi ipoteza subcontractării învederea îndeplinirii obiectului contractului principal.În literatura de specialitate grupurile de contracte aufost clasificate în trei categorii, în funcţie de scopulurmărit prin încheierea acestora: grupul de contractecu structură lineară, de tipul înstrăinării succesive aunui bun; grupul de contracte cu structură radiantă,în cadrul căruia subcontractele tind la realizareaobiectului contractului principal, cum se întâmplă încazul subantreprizei; ansamblul contractual, în cadrulcăruia contractele sunt legate prin identitatea de cauză,un exemplu de acest fel fiind cumpărarea unui bun şifinanţarea în scopul achiziţionării26. Aşa cum aconstatat doctrina, în cazul grupului de contracte custructură radiantă şi al ansamblului contractual existăun contract principal şi unul sau mai multe contracteaccesorii sau subsidiare27. În ceea ce priveşte dreptulmaterial, literatura de specialitate a dezvoltat teoria dedrept material a răspunderii contractuale pentru faptaaltuia, ce se poate angaja în prezenţa unui grup decontracte28. În acest context, ne-am pus întrebarea dacăo parte semnatară a unui contract ce conţine o clauzăcompromisorie se poate întoarce împotriva unui terţ,ce are calitatea de debitor al cocontractantului său, pecalea arbitrajului. În dreptul francez al arbitrajuluiinternaţional, extinderea convenţiei arbitrale în cazulansamblurilor contractuale şi al subcontractelor a fost



admisă pe cale jurisprudenţială, în lipsa oricăreilegături speciale între părţile semnatare şi celenesemnatare ale contractului în care aceasta figurează.În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că este justificatăextinderea clauzei compromisorii asupra unorpersoane nesemnatare ale contractului implicate înexecutarea acestuia, prezumându-se că au cunoştinţăde existenţa şi întinderea acesteia. Practic, pentru aaplica o convenţie arbitrală unei părţi nesemnatare acontractului care o conţine, jurisprudenţa a finalizatprin a admite că implicarea în executarea unui contractdin grupul respectiv creează două prezumţii:cunoaşterea clauzei compromisorii şi aderarea laaceasta29. În încercarea de a fundamenta din punct devedere teoretic soluţia consfinţită în cauza Jaguar30,literatura de specialitate a opinat iniţial în sensulexistenţei unei ratificări a convenţiei arbitrale, cedecurge din participarea terţului la executarea uneiobligaţii ce formează obiectul contractului ce oconţine31. În contextul în care în realitate uneori terţiinu cunosc conţinutul contractului principal, iar clauzacompromisorie nu cuprinde referiri la alte părţi decâtcele contractante, această teză a fost demontată,prezumţia cunoaşterii întinderii convenţiei arbitrale şia acceptării acesteia fiind artificială. Astfel, s-aconcluzionat în sensul că instanţele franceze auenunţat o regulă de drept material potrivit căreia clauzacompromisorie se aplică inclusiv persoanelornesemnatare ale cotractului în care figurează, dacăacestea se implică în executarea ansamblului de

26 Pentru dezvoltări, a se vedea LL.. PPoopp,, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II, Ed. Universul Juridic, 2009, p. 694 şi urm.; GGhh.. PPiippeerreeaa,,op. cit., p. 402 - 403. De asemenea, a se vedea UU.. DDrraaeettttaa,, Arbitration in international construction contracts: selected practical problems, Gaz.Pal., 2008, p. 3849; FF..--XX.. TTrraaiinn, L’application d’une clause compromissoire à des contrats successifs, Rev. arb. 2002, p. 955.

27 II.. DDeelleeaannuu,, Grupurile de contracte şi principiul relativităţii efectelor contractului – răspunderea contractuală pentru fapta altuia, Dreptul,nr. 3/2002, p. 12 şi urm.

28 A se vedea GG.. VViinneeyy,, Groupes de contrats et responsabilité à l’egard des tiers, în MM.. FFoonnttaaiinnee,, JJ.. GGhheessttiinn, Les effets du contrat à l’egard destiers, LGDJ, 1992, p. 335 şi urm.; II.. DDeelleeaannuu,, op. cit., Dreptul nr. 3/2002, p. 12 - 17; LL.. PPoopp, Răspunderea civilă contractuală pentru fapta altuia,Dreptul, nr. 1/2003, p. 66 - 67; PPhh.. MMaallaauurriiee,, LL.. AAyynnèèss,, PPhh.. SSttooffffeell--MMuunncckk,, Les obligations, ed. a 2-a, Defrénois, Paris, 2005, p. 540 - 541; LL..PPoopp,, II..--FF.. PPooppaa,, SS..II.. VViidduu,, Tratat elementar de drept civil. Obligaţiile conform noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 248- 251.

29 Pentru dezvoltări, a se vedea JJ.. BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq, op. cit., nr. 460, p. 1099 - 1101.30 C.A. Paris, hotărârea din data de 7 decembrie 1994, în Rev. arb. 1996, p. 265, cu notă de CChh.. JJaarrrroossssoonn.. Soluţia extinderii clauzei

compromisorii asupra persoanelor care intervin în executarea grupului de contracte a fost confirmată de Curtea de Casaţie franceză. A sevedea JJ.. BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq, op. cit., nr. 460, p. 1101.

31 EE.. LLooqquuiinn, op. cit., Cah. Arb., vol. III, Gaz. Pal., 2004, p. 49.32 JJ.. BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq, op. cit., p. 1100 - 1101.


61Nr. 4 (32)

contracte prin intermediul cărora se urmăreşterealizarea aceleiaşi operaţiuni economice32. Nici îndreptul francez însă, soluţia nu a fost generalizată înmateria transportului maritim internaţional almărfurilor33. În ceea ce priveşte arbitrajul intern,extinderea convenţiei arbitrale asupra terţilor careparticipă la executarea contractului în care este inclusăa fost acceptată ca urmare a constatării existenţeiacordului părţilor implicate34. Având în vederemultitudinea relaţiilor contractuale ce poate apăreapentru realizarea unei operaţiuni complexe, doctrina asugerat includerea în convenţia arbitrală aferentăcontractului principal a unei clauze potrivit căreiapărţile se angajează să insereze în contractelesusecvente încheiate cu alte persoane obligaţia

subcontractorilor de a se supune respectivei clauzeicompromisorii35. Din cunoştinţele noastre, înarbitrajele soluţionate potrivit dreptului român, nu auexistat soluţii prin care o clauză compromisorie să fifost extinsă asupra unei părţi nesemnatare acontractului ce o conţine, care participă la realizareaunei operaţiuni economice unice, executând oobligaţie dintr-un ansamblu contractual, nici înarbitrajul intern, nici în cel internaţional36. Cu toateacestea, apreciem că soluţia ar fi justificată în situaţiaîn care se demonstrează că părţile din contracteleaccesorii ori subsidiare, cunoscând existenţa convenţieiarbitrale, achiesează la aplicarea acesteia, asumându-şisă recurgă la arbitraj.

33 Pentru dezvoltări privind evoluţia jurisprudenţei în această materie, a se vedea JJ.. BBéégguuiinn,, MM.. MMeennjjuuccqq,, op. cit., p. 1101 - 1102. Deasemenea, FF.. MMaannttiillllaa--SSeerrrraannoo, Multiple Parties and Multiple Contracts: divergent or comparative issues?, în BB.. HHaannoottiiaauu,, EE..AA.. SScchhwwaarrttzz,Multiparty Arbitration, Dossiers ICC Institute of World Business Law, 2010, p. 11 - 33.

34 Cass. 1re civ., hotărârea din data de 11 iulie 2006, în LL.. CCaaddiieett,, EE.. JJeeuullaanndd, Droit judiciaire privé, ed. a 7-a, Lexis Nexis, Paris, 2011, nr.71, p. 771.

35 A se vedea BB.. HHaannoottiiaauu,, op. cit., p. 314.36 Astfel, chemată să soluţioneze o cerere având ca obiect nerespectarea obligaţiei de livrare, Curtea de Arbitraj a reţinut că, nefiind parte

în contractul de vânzare, banca plătitoare nu poate avea calitatea de pârâtă alături de vânzătorul mărfii. În acest sens, a se vedea CA-CCIR,sent. nr. 56/21 aprilie 1998, în Jurisprudenţa comercială arbitrală 1953 - 2000, nr. 1.71, p. 19. De asemenea, Curtea de Arbitraj a respinsexcepţia de necompetenţă invocată în faţa sa, statuând în sensul că în vânzarea maritimă competenţa de soluţionare a cauzei se determinăpotrivit clauzei compromisorii conţinute în contractul de vânzare, iar nu a celei care figurează în contractul de navlosire încheiat întrecumpărător şi armator. În acest sens a se vedea CA-CCIR, sent. nr. 79/17 iunie 1977, în Repertoriul practicii arbitrale române de comerţexterior, lucrare întocmită de OO.. CCăăppăăţţâânnăă,, CC.. CCuunneessccuu,, editată sub egida Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Bucureşti, 1982, nr.3.28, p. 139 – 140, în GG.. DDăănnăăiillăă,, Procedura arbitrală în litigiile comerciale interne, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2006, nr. 139, p. 87.

Jurisprudenţă arbitrală1


CompetenţăOmisiunea desemnării arbitrilor în conţinutul clauzei compromisorii – caracterul instituţionalal arbitrajului – pretinsă viciere a consimţământului la semnarea documentului contractualconţinând clauza compromisorie – comportament contradictoriu al contestatarului clauzei

compromisorii – caracterul valid și operant al clauzei compromisorii

Omisiunea desemnării arbitrilor – în conținutulclauzei compromisorii, nu atrage nulitatea acesteia dinurmă, pentru următoarele considerente. În primul rând,părțile nu au recurs la un arbitraj ad hoc (caz în care arfi fost necesară numirea arbitrilor sau arătarea moduluilor de desemnare), ci la un arbitraj instituționalizat –Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângăCamera de Comerț și Industrie a României. În al doilearând, respectivul arbitraj instituțional arată – prinpropriile Reguli de procedură, cum se face desemnareaarbitrilor în cazul în care aceștia nu au fost numiți depărți. Prin recurgerea la un arbitraj instituțional, părțileau arătat, prin clauza compromisorie, și modul în care sevor desemna arbitrii, respectiv conform cu Regulile deprocedură ale respectivului arbitraj instituțional.Susținerea contestatarului competenței arbitrajuluiinstituțional – în sensul că, în momentul semnăriidocumentului contractual conținând clauzacompromisorie, consimțământul i-a fost obținut prin dol,nu poate fi reținută întrucât afirmația nu este dovedităde nicio probă. De altfel, contestatarul competențeiarbitrajului instituțional are un comportamentcontradictoriu: invocă nulitatea clauzei compromisorii,pe de o parte, formulează toate apărările în fond ca înfața unei instanțe competente și, mai mult, introduce,cerere reconvențională, pe de altă parte. Toate aceste acteprocedurale denotă acceptarea competenței arbitrajuluiinstituțional. Pe cale de consecință, părțile au încheiat oclauză compromisorie validă și operantă în favoarearespectivului arbitraj instituțional.

sentința arbitrală nr.250/30.07.2004, dosar nr.83/2004

Părţile și obiectul litigiului

Litigiul implică o persoană juridică de interespublic, în calitate de reclamantă, precum și o persoanăfizică, în calitate de pârâtă. Reclamanta a solicitatCurții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângăCamera de Comerț și Industrie a României obligareapârâtei la plata sumei de (…) reprezentând redevenţăconcesiune, precum și la plata sumei de (…)reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la(…) și, în continuare, până la stingerea debitului,respectiv la plata sumei de (…) reprezentândcontravaloare TVA. A mai solicitat reclamantaconstatarea rezilierii contractului nr.(…), cu modificări,cu cheltuieli de arbitrare.

Motivareacererii de arbitrare

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, înexecutarea contractului nr.(…), a concesionatpârâtului, începând cu (…), suprafaţa de (…) ha terenarabil, în perimetrul localităţii (…), cu (…) ha drumuri.Prin actul adiţional nr.(…), terenul agricol concesionata fost stabilit la (…) ha. Redevenţa datorată pentruterenul concesionat, stabilită conform art.(…) dincontract, trebuia plătită în rate, la (…), (…), (…), (…), încotele arătate la art.(…) din contract. Întrucât pârâtulnu i-a plătit redevenţa datorată aferentă suprafeţelorde teren preluate în concesiune, reclamanta a declaratreziliat contractul, conform notificării din (…), întemeiul art.(…) din contract şi a introdus prezenta

1 Cititorul este invitat să contextualizeze soluțiile jurisprudențiale prin raportare la textele legale, în vigoare, la data soluționării litigiilorarbitrale(notă efectuată de dr. Radu Bogdan Bobei, avocat, membru al Baroului București).

Jurisprudenţă arbitrală

63Nr. 4 (32)

acţiune pentru plata sumelor restante, cu penalităţi deîntârziere până la plata datoriei, cerând totodatăconstatarea rezilierii contractului.

Apărarea pârâtei

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia denecompetenţă pentru următoarele considerente.Clauza compromisorie prevăzută de actul adiţionalnr.(…) este nulă. Respectiva clauză compromisorie afost acceptată numai dintr-o eroare privindconţinutul actului adiţional. În acest fel, a susţinutpârâtul, consimţământul i-a fost cooptat prin dol. Pede altă parte, clauza compromisorie nu cuprindeelementele prevăzute de art.3431 (1) Cod procedurăcivilă, respectiv nu arată numele arbitrului saumodalitatea numirii lor. În fond, a susţinut pârâtul,acţiunea este neîntemeiată, întrucât procesul-verbalde predare-primire din (…) nu a fost semnat de (…),deoarece o suprafaţă de (…) avea o situaţie juridicănelămurită. În realitate, nu a folosit decât (…) ha,situaţie cu care reclamanta a fost de acord şi a dus lasemnarea actului adiţional nr.(…). Redevenţa pentruanul (…), calculată la (…) ha a fost plătită. Pe de altăparte, a susţinut pârâtul, din suprafaţa pe care oexploata, (…) ha erau improprii cultivării planteloragricole, iar (…) ha erau de calitate foarte slabă. Înatare situaţie, nu se datorează reclamantei redevenţasolicitată.

Cererea reconvenţionalăformulată de pârât

Prin cerere reconvențională, pârâtul a solicitaturmătoarele:

- să se constate că suprafaţa reală lucrată a fost denumai (…) ha cu clasa de bonitate arătată în studiul(…);

- să se diminueze redevenţa şi penalităţile, aşa cumva arăta;

- să se constate că prevederile clauzei penale de lap.(…) din actul adiţional nr.(…)(„Prevederile Actuluiadiţional nr.(…) din (…) se anulează”) sunt inoperante;

- să se constate validitatea Actului adiţional nr.(…)numai în ce priveşte referirile la valoarea şi calcululredevenţei, introducerea cotei de TVA şi schimbareanumărului contului şi băncii concedentului;

- să se constate validitatea contractului nr.(…)modificat prin cele două acte adiţionale, respingândsolicitarea reclamantei de a constata reziliereacontractului;

- să fie obligată reclamanta la plata investiţiilor pecare pârâtul le-a făcut pentru dezvoltarea exploataţieiagricole.

Apărarea reclamanteifaţă de cererea reconvenţională

formulată de pârâtă

Prin întâmpinare la cererea reconvenţională,reclamanta a cerut respingerea acesteia, pentruurmătoarele considerente:

- capetele 3, 4 şi 5 din cerere sunt inadmisibile,conform art.111 Cod procedură civilă, întrucât pârâtulnu solicită constatarea existenţei sau nu a unui drept, cia unei stări de fapt. Cât priveşte rezilierea contractului,aceasta s-a făcut în temeiul art.(…) din contractul deconcesiune care prevede acest drept pentru creditor,întrucât pârâtul nu a plătit redevenţa în (…) zile de lascadenţă;

- suprafaţa concesionată pârâtului rezultă dincontractul de concesiune, cu modificările ulterioare;

- nu sunt motive pentru diminuarea redevenţei, aşacum cere pârâtul;

- actul adiţional nr.(…) a fost semnat de pârât fărăobiecţiuni, astfel că nu se mai poate pune în discuţieconţinutul său. Dacă aprecia că are motive, pârâtulputea cere anularea actului în justiţie (parţial sauintegral), ceea ce nu a făcut;

- lucrările făcute de pârât asupra terenului făceauparte din obligaţiile ce-i reveneau conform cap.(…) dincontract, astfel că nu se mai poate pretinde recuperarealor, lăsând la o parte faptul că pârâtul nici nu a arătat ceinvestiţii a făcut. De altfel, potrivit art. (…), pentruorice investiţie pârâtul trebuia să ceară acordulconcedentului, ceea ce nu a făcut.

Soluţia Tribunalului arbitral2

Din actele şi lucrările de la dosar, Tribunalul arbitralreţine următoarele:

Pretenţiile reclamantei (acţiunea principală) şi, totastfel, pretenţiile pârâtei (acţiunea reconvenţională)decurg din contractul de concesiune nr.(…), modificatprin actele adiţionale nr.(…) şi nr.(…). CompetenţaTribunalului arbitral de a soluţiona prezentul litigiurezultă din clauza compromisorie inclusă în contractprin actul adiţional nr.(…), clauză compromisorie acărei redactare este următoarea: „Litigiile de orice fel cedecurg din executarea contractului de concesiune, care nuvor fi soluţionate pe cale amiabilă, sunt de competenţaCurţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângăCamera de Comerţ şi Industrie a României”. Cu toatestângăciile de exprimare ale clauzei compromisorii, dinea rezultă următoarele:

- pentru orice litigiu rezultat din executareacontractului se va încerca soluţionarea lui pe caleamiabilă;

- pentru litigiile nesoluţionate pe cale amiabilă esteînlăturată competenţa instanţelor de judecată stataleîn favoarea arbitrajului comercial;

- opţiunea părţilor a fost pentru un arbitrajinstituţionalizat, respectiv „Curtea de ArbitrajComercial Internaţional de pe lângă Camera deComerţ şi Industrie a României(… )” (denumireacorectă).

Pe de altă parte, este adevărat că prin convenţiaarbitrală nu au fost desemnaţi arbitri. Această omisiunenu atrage însă nulitatea convenţiei arbitrale, aşa cumsusţine pârâtul, întrucât părţile nu au recurs la unarbitraj ad hoc (caz în care ar fi fost necesară numireaarbitrilor sau arătarea modului lor de desemnare), ci laun arbitraj instituţionalizat – Curtea de ArbitrajComercial Internaţional de pe lângă Camera deComerţ şi Industrie a României (…) - care prinRegulile sale de procedură (cap.III) arată cum se facedesemnarea arbitrilor în cazul în care aceştia nu au fost



numiţi pe părţi. În acest sens sunt, de altfel, şidispoziţiile art.341 Cod procedură civilă. În realitate,prin recurgerea la un arbitraj instituţionalizat – ca înspeţă – părţile au arătat, prin clauza compromisorie, şimodul în care se vor desemna arbitrii, respectivconform cu Regulile de procedură ale respectiveiinstanţe. Susţinerea pârâtului că la semnarea actuluiadiţional nr.2/2003 – când s-a convenit clauzacompromisorie – consimţământul i-a fost obţinut prindol, nu poate fi reţinută, întrucât afirmaţia nu estedovedită cu nici o probă. De altfel, nimic nu ar fiîmpiedicat-o pe pârâtă – dacă acesta ar fi fost adevărul– să obţină anularea actului adiţional nr.(…), integralsau parţial, cel puţin pentru clauza compromisorie,prin sesizarea instanţei jurisdicţionale competente. Nua făcut însă acest demers şi nici în cadrul acestui procesnu a arătat şi dovedit în ce au constat manevreledolosive ale reclamantei care i-au viciatconsimţământul. Cât priveşte instanţa competentă săconstate validitatea/nulitatea clauzei compromisoriiconvenite de părţi, aceasta este însăşi Curtea deArbitraj aleasă de părţi să le soluţioneze litigiul, întemeiul principiului kompetenz-kompetenz, consacratexpres de art.3433 alin.2 din Codul de procedură civilă.De altfel, pârâtul are o comportare contradictorie: pede o parte invocă nulitatea clauzei compromisorii, iarpe de altă parte îşi formulează toate apărările în fond,ca în faţa unei instanţe competente şi mai mult,introduce acţiune reconvenţională. Toate aceste acteprocedurale denotă de fapt acceptarea competenţeiCurţii de Arbitraj. Faţă de cele de mai sus, Tribunalularbitral reţine că părţile au încheiat o clauzăcompromisorie validă şi că este competent săsoluţioneze prezentele litigii. Şi întrucât, înainte deintroducerea acţiunii, părţile au încercat soluţionareape cale amiabilă a litigiului (a se vedea, de ex. adresa deconvocare la conciliere din (…) sau procesul-verbal din(…)), se reţine că Curtea de Arbitraj ComercialInternaţional a fost sesizată cu respectarea condiţieiimpuse de clauza compromisorie.

2 Vor fi redate exclusiv soluția și raționamentul Tribunalului arbitral cu privire la problema competenței. Cererea de arbitrare a fostadmisă în parte, iar cererea reconvențională a fost disjunsă(notă efectuată de dr. Radu Bogdan Bobei, avocat, membru al Baroului București).


65Nr. 4 (32)

Din perspectiva existenței competenței arbitrajului,sunt nerelevante rezervele – exprimate în faza denegociere a contractului cu privire la stipularea clauzeicompromisorii, dar neincluse în conținutul respectivuluicontract semnat cu obiecțiuni. Respectiva semnare cuobiecțiuni nu are consecințe juridice – în sensulinexistenței competenței arbitrajului, pentruurmătoarele considerente. În primul rând, obiecțiuniledin faza de negociere nu au fost incluse în contractulîncheiat ulterior, pe de o parte, nu au fost acceptate departenerul contractual, pe de altă parte. În al doilearând, dacă obiecțiunile ar fi fost acceptate, contractultrebuia să includă, total sau parțial, fie obiecțiunileformulate – inclusiv cu privire la stipularea clauzeicompromisorii, fie să includă o mențiune în sensul că aufost acceptate, în tot sau în parte, respectivele obiecțiuni,fie să se procedeze la încheierea unui act adițional caresă includă modificările și excluderile acceptate.



Litigiul implică o societate comercială pe acțiuni, încalitate de reclamantă, precum și o altă persoanăjuridică de drept privat român, în calitate de pârâtă.Reclamanta a solicitat Curții de Arbitraj ComercialInternațional de pe lângă Camera de Comerț șiIndustrie a României obligarea pârâtei la plata sumeide (…) compusă din debitul principal în cuantum de(…) şi penalităţi în valoare de (…), calculate până la(…), conform tabelului anexat, solicitând capenalităţile să fie actualizate la data plăţii şi, totodată,obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitrare.

CompetenţăRezerve exprimate în faza de negociere a contractului cu privire la stipularea

clauzei compromisorii – neincluderea respectivelor rezerve în conţinutulcontractului – semnarea contractului cu obiecţiuni – neacceptarea respectivelor

obiecţiuni de către partenerul contractual – lipsă de consecinţe juridice - existenţaclauzei compromisorii – competenţa arbitrajului

Motivele cererii de arbitrare

În motivarea acţiunii, s-a arătat că întrereclamantă, în calitate de prestator şi pârâtă, încalitate de beneficiar, s-a încheiat contractul deprestări servicii cu mijloace de transport nr.(…) din(…) având ca obiect prestarea de servicii cu mijloacede transport, constând în cap tractor cu semiremorcăde capacitate (…). Conform contractului – s-a maiprecizat, facturarea se făcea bilunar pe baza Avizelorde Însoţire a Mărfii şi a Foilor de parcurs confirmatede beneficiar, iar plata se făcea în proporţie de (…)%din valoarea facturată prin compensare cu carburant(motorină), restul de (…)% din valoarea facturatăachitându-se prin virament bancar în termen de treizile de la data emiterii facturii. Reclamanta a maiarătat că, în urma prestaţiilor pe care le-a efectuat înbaza contractului, a emis facturile nr.(…), facturi pecare pârâta le-a achitat numai parţial prin compensareîn (…) şi prin virament bancar, rămânând neachitatdebitul de (…), la care au fost calculate penalităţicontractuale de întârziere până la data de (…), învaloare de (…). În dovedirea acţiunii, reclamanta adepus la dosar, în copie, contractul, facturile fiscalesus-arătate cu confirmările de primire.

Cererea precizatoareformulată de reclamantă

Prin cerere precizatoare, reclamanta a recalculatcuantumul penalităţilor solicitate, arătând cărecalcularea a avut în vedere perioada de la (…) până la(…), rezultând un debit total în sumă de (…) formatdin (…) debit principal şi (…) penalităţi de întârziere.

Apărarea pârâtei

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia privindnecompetenţa materială a Curţii de Arbitraj de asoluţiona acest litigiu, excepţie reiterată şi prinscrisoarea înregistrată sub nr.(…) din (…), iar pe fondulcauzei a susţinut că, pe de o parte, contractul a încetatla data de (…), iar, pe de altă parte, că nu are nici un felde datorii faţă de reclamantă provenind din anul (…).În sprijinul susţinerilor sale, pârâta a depus la dosar, încopie, adresa nr.(…) din (…) prin care au fostcomunicate reclamantei obiecţiunile la contract,sentinţa civilă nr.(…) pronunțată de (…instanța statală,n.n. R.B.B.). Pârâta, în motivarea excepţiei denecompetenţă a Curţii de Arbitraj de a soluţiona acestlitigiu, a susţinut că, prin adresa de obiecţiuni nr.(…)din (…), a fost înlăturată clauza compromisorie dincontractul încheiat de părţi, fapt reţinut şi de (…oinstanță statală, n.n. R.B.B.) prin sentinţa civilă nr.(…)din (…), subliniind totodată că, în contract, la capitolul„Semnături” a fost înserată menţiunea „Obiecţiuni”.

Soluţia Tribunalului arbitral3

În motivarea respingerii excepţiei de necompetenţă,Tribunalul arbitral a reţinut că, în capitolul (…)intitulat „Litigii”, convenţia arbitrală în discuţie estecuprinsă la articolele (…) din contractul de prestăriservicii cu mijloace de transport nr.(…) încheiat la (…)între reclamantă în calitate de prestator şi pârâtă încalitate de beneficiar.

Clauza compromisorie are următorul cuprins:„Art.(…). Eventualele neînţelegeri apărute întrepartenerii de contract în timpul derulării prezentuluicontract se vor rezolva pe cale amiabilă. Dacă parteneriinu ajung la o înţelege amiabilă atunci litigiile vor fiînaintate spre rezolvare Curţii de Arbitraj de pe lângăCamera de Comerţ şi Industrie a României. Art.(…).Curtea de Arbitraj va soluţiona litigiile în conformitatecu regulamentul şi regulile sale de procedură, pe baza



prezentului contract şi a dreptului material român.Art.(…). Litigiile se vor soluţiona în Bucureşti. Art.(…).Deciziile Curţii de Arbitraj vor fi definitive şiobligatorii.” Efectul juridic de bază al clauzei citateconstă în înlăturarea competenţei instanţelorjudecătoreşti pentru litigiul respectiv. În acest sens,art.3433 Cod procedură civilă prevede că încheiereaconvenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care faceobiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.Tribunalul arbitral a constatat că susţinerile pârâtei dinîntâmpinare şi scrisoarea procesuală înregistrată subnr.(…) din (…) în sensul că, în temeiul adresei nr.(…)din (…), au fost modificate unele clauze, iar alte clauzeau fost înlăturate din contractul nr.(…) din (…), nusunt dovedite şi nu pot fi luate în considerare.Într-adevăr, adresa sus-menţionată poartă data de (…),ceea ce însemnă că obiecţiunile pe care le cuprinde suntanterioare încheierii contractului, acesta purtând datade (…), când a fost semnat de părţi. Rezultă căobiecţiunile la care se referă pârâta au fost formulatepractic în faza de negociere a contractului şi nu au fostincluse în contractul semnat de părţi la data de (…),deci ulterior acestei adrese de obiecţiuni. Niciuna dinobiecţiunile cuprinse în adresa nr.(…) din (…) nu a fostluată în considerare în cuprinsul contractului, adicănici excluderea unor articole şi alineate, nicireformulările solicitate prin această adresă.

Înseamnă că menţiunea sub semnătura pârâtei lacontract, în sensul că a semnat contractul cu obiecţiuni,nu are consecinţe juridice de vreme ce obiecţiunile dinfaza de negociere nu au fost incluse în contractulîncheiat ulterior şi de nicăieri nu rezultă că reclamantale-ar fi acceptat, deoarece în caz contrar contractultrebuia, cu ocazia semnării de către reclamantă, fie săincludă în tot sau în parte obiecţiunile pârâtei, fie săcuprindă o menţiune semnată de reclamantă în sensulcă acceptă în tot sau în parte obiecţiunile respective,fie să se încheie un act adiţional la contract care săincludă modificările şi excluderile pe care le-ar fiacceptat. Tribunalul arbitral a constatat, de asemenea,

3 Urmează a fi redate numai soluția și raționamentul Tribunalului arbitral cu privire la excepția de necompetență. Pe fondul litigiului,cererea de arbitrare, astfel cum a fost precizată, a fost admisă(notă efectuată de dr. Radu Bogdan Bobei, avocat, membru al BarouluiBucurești).


67Nr. 4 (32)

că sentinţa civilă nr.(…) din (…) a (…) nu are nici orelevanţă în speţă, deoarece se referă la o susţinere apârâtei formulată prin întâmpinare, în sensul că a avutobiecţiuni cu ocazia negocierii contractului, acceptânddoar plata în natură prin compensare şi fără nici oprecizare cu privire la problema competenţei de

soluţionare a litigiului. Clauza compromisorie înscrisăde părţi în contract este pe deplin valabilă în temeiulart.969 din Codul civil, al art.2 şi urm. din Regulile deprocedură arbitrală ale acestei Curţi de Arbitraj. Înconsecinţă, competenţa de soluţionare a litigiului defaţă revine acestui Tribunal arbitral.

Contestaţia la executare nu poate fi soluţionată decătre Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional, chiardacă titlul executoriu l-ar reprezenta o sentinţăarbitrală învestită cu formulă executorie şi chiar dacăîntre părţile în litigiu ar exista convenţie arbitrală.Competența materială de soluţionare a contestaţiei laexecutare este de ordine publică şi părţile nu ar putea săderoge de la dispoziţiile legale imperative şi să stabileascăprin clauza arbitrală o altă competenţă. Potrivitart.400 alin.2 teza întâi Cod procedură civilă, Curteade Arbitraj Comercial Internaţional ar fi competentă săsoluţioneze contestaţia la executare numai sub formacontestaţiei la titlu care ar viza lămurirea înţelesului,întinderii sau aplicării propriei hotârâri, ceea ce nu estecazul în dosarul de faţă.



Litigiul implică o societate comercială pe acțiuni,în calitate de contestatoare, precum și o entitate dedrept public(intimata I), respectiv o societatecomercială cu răspundere limitată(intimata II).Obiectul contestației(la executare, n.n. R.B.B.) l-aconstituit:

a) titlul pus în executare (contractul de cesiune de

CompetenţăCaracterul de ordine publică al competenţei materiale de soluţionare a contestaţiei

la executare – imposibilitatea părţilor de a deroga de la dispoziţiile legale imperative,pe de o parte, imposibilitatea de a stabili, prin clauză compromisorie, o altă competenţă

de soluţionare a litigiului, pe de altă parte

creanţă nr.(…) încheiat între o societate bancară șiintimata I,

b) „titlul” reprezentat de procesul-verbal de licitaţienr.(…) din (…) prin care intimata I a dispus adjudecareade către intimata II a activului X situat în localitatea(…),

c) actele de executare întocmite de către executoruljudecătoresc (…), respectiv procesul-verbal încheiat ladata de (…), prin care a fost lăsată în proprietateaintimatei II bunurile mobile şi imobile ce formeazăactivul X proprietatea contestatoarei,

d) procesul-verbal de custodie încheiat la data de(…) prin care s-a procedat la predarea în custodia d-lui(…) a bunurilor proprietatea contestatoarei.

Contestatoarea a solicitat şi cheltuieli de arbitrare.

Apărarea intimatei I

Prin întâmpinare, intimata I a invocat excepţia denecompetenţă a Tribunalului arbitral prin raportare laart.400 alin.1 Cod procedură civilă, susținând căaceastă contestaţie este de competenţa Curţii de Appel,iar nu a arbitrajului. Intimata I a mai invocat: excepţiatardivităţii contestaţiei la executare şi excepţia lipseicalităţii procesuale pasive cu privire la cel de-al doileacapăt de cerere. Pe fondul cauzei, intimata I a solicitatrespingerea contestaţiei la executare.

Soluţia Tribunalului arbitral

Părţile nu au ridicat excepţii în legătură cuconstituirea şi compunerea Tribunalului arbitral însă,aşa cum s-a arătat, intimata I a invocat excepţianecompetenţei acestui Tribunal arbitral de a judecacontestaţia la executare, excepţia care urmează a fiexaminată şi soluţionată cu precădere. Se reţine, maiîntâi, că la data de (…) între societate bancară (…) șicontestatoare, s-a încheiat convenţia de credit nr.(…),în care la pct.(…), după ce la alin.1 se stipulează căorice neînţelegere decurgând din convenţia de creditva fi soluţionată de părţi pe cale amiabilă, la alin.2 seprevede că „în cazul în care nu se va putea ajunge la unacord pe cale amiabilă, părţile convin ca neînţelegerilesă fie soluţionate prin arbitraj prin Comisia deArbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie aRomâniei conform regulamentului de funcţionare aacesteia”. Ulterior, la (…) s-a încheiat contractul decesiune de creanţă nr.(…) între aceeași societatebancară și intimata I, prin care se cesionează de cătrecedentul (societate bancară, n.n. R.B.B.) şi se preia decătre cesionarul (intimata I, n.n. R.B.B.) creanţa faţăde debitorul cedat(contestatoarea, n.n. R.B.B.) lavaloarea nominală de (…). Intimata I a pus înexecutare acest contract de cesiune prin scoaterea lalicitaţie a activului X, proprietatea contestatoareiconform fişei de licitaţie nr.(…) din (…). Prin procesul-verbal de licitaţie din (…), activul X a fost adjudecat deintimata II, iar prin procesul-verbal al executoruluijudecătoresc din (…), intimata II a fost pusă în posesiaactivului adjudecat.

În examinarea excepţiei de necompetenţăTribunalul arbitral reţine că cererea de arbitrareformulată de (…, contestatoare, n.n. R.B.B.) esteintitulată contestaţie la executare şi acelaşi caracterrezultă şi din obiectul cererii: anularea titluluiexecutoriu şi anularea unor acte de executare. Potrivitart.399 alin.1 Cod procedură civilă, contestaţia poateavea ca obiect, între altele, executarea silită însăşi sauorice act de executare, iar în alin.3 se precizează că încazul în care executarea silită se face în temeiul unuititlu executoriu care nu este emis de o instanţăjudecătorească, se pot invoca în contestaţia la executareapărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă



legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.Aceasta fiind şi situaţia în cauza de faţă, caleacontestaţiei la executare a fost bine aleasă de cătrecontestatoare. În ce priveşte însă competenţa, art.400alin.1 Cod procedură civilă stabileşte că, contestaţia seintroduce la instanţa de executare, iar art.373 alin.2Cod procedură civilă prevede că instanţa de executareeste judecătoria în circumscripţia căreia se va faceexecutarea, în afara cazurilor în care legea dispunealtfel. Or, în cauză fiind atacat un titlu executoriu alintimatei I, în condiţiile art.(…) din (…act normativspecial, în varianta republicată), devin aplicabiledispoziţiile acestei reglementări speciale. În art.(…), sestabileşte că titlurile executorii emise în condiţiileacestui act normativ se execută potrivit prevederilor (…actului normativ special, în varianta republicată), iarîn art.(…) se precizează că debitorii pot contesta înjustiţie măsurile dispuse de (… intimata I, n.n. R.B.B.)potrivit acestui (… act normativ special, n.n. R.B.B.) şipot face contestaţie la executare numai după depunereaunei cauţiuni egale cu 20% din valoarea activuluibancar supus valorificării. Cum textul se referă lajustiţie ca putere în stat, rezultă fără dubiu că estecompetentă să soluţioneze contestaţia o instanţăjudecătorească, deoarece potrivit art.125 alin.1 dinConstituţie justiţia se realizează prin Inalta Curte deCasaţie şi Justiţie şi prin celelelte instanţe judecătoreştistabilite de lege. Care este instanţa judecătoreascăcompetentă să soluţioneze contestaţia la executareîmpotriva unui titlu executoriu al intimatei I sau alunui act de executare săvârşit în temeiul unui asemeneatitlu rezultă din (… act normativ special, n.n. R.B.B.)unde, prin derogare de la regula generală, înscrisă înart. 373 alin.2, C.pr.civ. se stabileşte prin art.(…)competenţa în favoarea Curţii de Apel. Faţă de acestedispoziţii legale este evident că o asemenea contestaţiela executare nu poate fi soluţionată de către Curtea deArbitraj Comercial Internaţional, chiar dacă titlulexecutoriu l-ar reprezenta o sentinţă arbitrală învestităcu formulă executorie în condiţiile art.3671 C.pr.civ. şichiar dacă între părţile în litigiu ar exista convenţiearbitrală, deoarece competenţa materială desoluţionare a contestaţiei la executare este de ordinepublică şi părţile nu ar putea să deroge de la dispoziţiilelegale imperative şi să stabilească prin clauza arbitrală


69Nr. 4 (32)

o altă competenţă. Potrivit art.400 alin.2 teza întâiCod procedură civilă, Curtea de Arbitraj ComercialInternaţional ar fi competentă să soluţionezecontestaţia la executare numai sub forma contestaţiei latitlu care ar viza lămurirea înţelesului, întinderii sauaplicării propriei hotârâri, ceea ce nu este cazul în

dosarul de faţă. Aşa fiind, Curtea constată că nu estecompetentă să soluţioneze această contestaţie laexecutare formulată de (…contestatoare, n.n. R.B.B.)şi, în consecinţă, urmează să admită excepţia denecompetenţă invocată de intima I şi să-şi declinecompetenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Neinvocarea nesocotirii unei obligații existenteîntr-un contract care să fi cuprins o clauzăcompromisorie, pe de o parte, invocarea indirectă, darneechivocă a principiilor implicând instituțiarăspunderii civile delictuale, pe de altă parte, conduc lareținerea necompetenței de soluționare a litigiului prinmecanismele justiției private.



Litigiul implică o societate comercială pe acțiuni, încalitate de reclamantă, precum și o entitate de dreptpublic, în calitate de pârâtă. Reclamanta a solicitatCurții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângăCamera de comerț și Industrie a României obligareapârâtei la plata sumei de (…) reprezentând daunepentru imposibilitatea folosinţei, respectiv pentruimposibilitatea închirierii (…) proprietateareclamantei.

Apărarea pârâtei

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia denecompetenţă a instanţei arbitrale, precum şi excepțiaprescripţiei dreptului la acţiune, iar, pe fond, a solicitatrespingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Soluţia Tribunalului arbitral

Excepția necompetenței urmează să fie examinatăși soluționată cu precădere. In acest sens, se reţine că,prin acţiunea sa, reclamanta nu impută pârâteiîncălcarea unei obligaţii existente într-un contractintervenit între părţi care să fi cuprins o clauzăcompromisorie prin care să se fi convenit asupracompetenţei acestei Curţi de Arbitraj de a soluţionaeventualele litigii dintre ele (art.3431 Cod pr.civ.,raportat la art.11 alin.1 din Regulile de procedurăarbitrală ale Curţii de Arbitraj ). De altfel, însăşimotivarea în fapt a acţiunii constituie un indiciu căreclamanta a avut în vedere o răspundere civilădelictuală a pârâtei, şi nu una contractuală. Pentruaceste motive, văzând şi dispoziţiile art.(…) din (… actnormativ special, în variantă republicată, n.n. R.B.B.),potrivit căruia „cererile de orice natură privinddrepturile şi obligaţiile în legătură cu (…) preluate de(…, pârâtă, n.n. R.B.B.) .... sunt de competenţa Curţiide Apel ...”, Tribunalul consideră ca fiind întemeiatăexcepţia de necompetenţă invocată de pârâtă şiurmează să o admită ca atare şi, în consecinţă, să-şidecline competenţa în favoarea Curţii de ApelBucureşti. Considerându-se astfel necompetentă,instanţa arbitrală nu are căderea să examineze cea de-adoua excepţie privind prescripţia dreptului la acţiune acărei soluţionare va reveni instanţei judecătoreştiordinare.

CompetenţăInvocarea nesocotirii unei obligaţii nestipulate într-un contract conţinând

o clauză compromisorie – invocarea indirectă, dar neechivocă, a principiilorimplicând instituţia răspunderii civile delictuale – consecinţe

III. Varia1


III.1. UNCITRAL 2012 Digest of Case Law on theModel Law on International Commercial Arbitration,United Nations, New York, 2012, 232 pagini;

Legea-Model UNCITRAL cu privire la arbitrajulcomercial internațional (1985, astfel cum a fostmodificată în 2006) constituie un standard legalinternațional recomandabil a fi încorporat de stateledin lumea întreagă în propriile reglementări privindaceastă modalitate de soluționare a litiigiilorcomerciale. În condițiile internaționalizării legislațiilornaționale privind arbitrajul comercial, jurisprudențacreată pe baza textelor Legii-Model UNCITRALpoate reprezenta un reper psihologic, mental și juridicdemn de luat în seamă în cât mai multe jurisdicții.

Sistematizarea jurisprudenței mai sus-menționate aavut ca punct de plecare sistematizarea articolelor dinLegea-Model UNCITRAL cu privire la arbitrajulcomercial internațional. Citarea fiecărui articol esteînsoțită de jurisprudență relevantă din jurisdicțiileemitente de legislații naționale create pe bazastandardului legal internațional emis sub egida Orga-nizației Națiunilor Unite. Publicarea acestei culegeri dejurisprudență îl poate îndemna pe cititor să descopereseducția unor autentice raționamente promovate îndemersul de soluționare a litigiilor arbitrale.

III.2. AAlleexxaannddeerr JJ..BBěělloohhlláávveekk,, NNaadděěžžddaa RRoozzeehh --nnaalloovváá ((eeddiittoorrii)),, Czech (&Central European) Yearbookof Arbitration, volume 1,The Relationship betweenConstitutional Values, Human Rights and Arbitration,JurisNet, New York, 2011, 533 pagini;

Inițiativa colegilor cehi demonstrează preocupareacrescândă pentru raportul dintre principiile dreptuluiconstituțional și arbitrajul comercial. Anuarul estestructurat în patru secțiuni: Secțiunea I “Articole”;Secțiunea a II-a “Jurisprudență”; Secțiunea a III-a“Recenzii”; Secțiunea a IV-a “Noutăți și Informații”.

Secțiunea I conține următoarele articole:

The Past and Possible Futures of European UnionJudicature – MMaatteejj AAcccceettoo;

Regulatory Framework and Characteristics ofArbitration Judicature in Poland – BBoogguussllaaww BBaannaasszzaakk,,LLuukkaasszz ZZuukkoowwsskkii;

Arbitration from Perspective of Right to LegalProtection and Right to Court Proceedings (the Right toHave One’s Case Dealt with by a Court): Significance ofAutonomy and Scope of Right to Fair Trial- AAlleexxaannddeerrJJ..BBěělloohhlláávveekk;

Arbitral Interim Measures and the Right to beHeard- MMaattiijjaa DDaammjjaann;

The EU Charter of Fundamental Rights and PublicPolicy in International Arbitration Law - RRaaiinneerrAArrnnoolldd,, EElliissaabbeetthh MMeeiinnddll;

Conflict of Interest in Arbitration: The News fromthe Russian Federation - LLeeoonniillaa GGuuyyggllaa;

Constitutional Grounds for Arbitration andArbitrability of Disputes in Russia and other CISCountries - VVllaaddiimmiirr KKhhvvaalleeii;

Constitutional Environment and the Phenomenon ofArbitration - KKaarreell KKlliimmaa;

Reflection on Arbitration Proceedings: A Chance forDispute Resolution Missed Forever? – JJoosseeff SSuucchhoozzaa,,RReeggiinnaa PPaallkkoovvaa;

At the Edge of Justice: Arbitration in UnequalRelationships. The Constitutional Limits of Arbitration-JJaannaa KKoollaacckkoovvaa,, PPaavveell SSiimmoonn;

Acceptance of Human Rights and ConstitutionalValues in Reviews of Arbitral Awards by the Courts ofthe Slovak Republic- MMiirroossllaavv SSllaassttaann;

ICSID Annulment Proceedings Based on SeriousDeparture from a Fundamental Rule of Procedure(Article 52(1) (d) of the ICSID Convention)- MMaatttthhiiaassSScchheerreerr;

The Three Pursuits of Dispute Settlement- TThhoommaassSScchhuullttzz.

Este recomandabilă lecturarea articolelor mai sus-menționate, dar și a celorlalte trei secțiuni în condițiileîn care principiile dreptului constituțional modeleazăprincipiile specifice arbitrajului comercial intern șiinternațional.

1 Această secțiune a fost realizată de dr.Radu Bogdan Bobei, avocat, membru al Baroului București.

Recenzii

DIN ACEST NUMĂR


� Nulitatea absolută a convenţiei arbitraleîncheiate fără autentificarea notarului – oextravaganţă a Noului Cod de procedură civilă-Dr. Cosmin Vasile, Violeta Saranciuc

� Recunoașterea și executarea sentinţelorarbitrale străine: aplicarea Convenţiei de laNew York de instanţele italiene - Prof. Avv. AldoFrignani

� The New York Convention on the Recognitionand Enforcement of Foreign Arbitral Awards of1958 in the Portuguese Case Law - Duarte G.Henriques

� Posibilitatea Curţii de Arbitraj de a pronunţa ohotărâre care să înlocuiască consimţământulpromitentului – vânzător, în cazul refuzului dea încheia contractul de vânzare în faţanotarului public – Anca Maria Stîngă

� Extinderea convenţiei arbitrale: grupuri desocietăţi și grupuri de contracte- Dr. SandraDinescu


� CompetenţăOmisiunea desemnării arbitrilor în conţinutulclauzei compromisorii – caracterul instituţional alarbitrajului – pretinsă viciere a consimţământuluila semnarea documentului contractual conţinândclauza compromisorie – comportament contra-dictoriu al contestatarului clauzei compromisorii –caracterul valid și operant al clauzei compromisorii

III. VARIA

� RecenziiIII.1. UNCITRAL 2012 Digest of Case Law on the

Model Law on International CommercialArbitration, United Nations, New York, 2012, 232pagini;

III.2. Alexander J.Bělohlávek, Naděžda Rozehna-lová (editori), Czech (&Central European)Yearbook of Arbitration, volume 1,The Relationshipbetween Constitutional Values, Human Rights andArbitration, JurisNet, New York, 2011, 533 pagini;

DIN NUMĂRUL VIITOR


� The Features and Tendencies in ConductingArbitration Proceedings– the challenges oftaking evidence in international arbitration-Tatjana Tzoroska-Kamilovska, Tatjana Shterjova


�Contract de concesiune

III. VARIA

� Recenzii


Anul 8 / Nr. 4octombrie - decembrie 2014Volumul 32

Revistă evaluată, clasificată și aflată în evidenţa C.N.C.S.I.S., Cod 138, nr. de înregistrare 9059/5.11.2008

DINACESTNUMĂR DINNUMĂRULVIITOR Anul 8 / Nr. 4...Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe...

Documents

Transcript of DINACESTNUMĂR DINNUMĂRULVIITOR Anul 8 / Nr. 4...Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe...