Din toată inima despre vitamina C

Interviu realizat de Napofarm.ro cu Adrian Vornicu

Reporter: Bună dimineaţa!

Adrian Vornicu: Bună dimineaţa! Hristos a înviat!

Reporter: Adevărat a înviat! Stăm de vorbă cu neobositul Adrian Vornicu, o mare prezenţă

în mediul online cu multe persoane care te urmăresc şi te urmează pe partea de nutriţie,

alimentaţie sănătoasă, stil de viaţă sănătos. De unde atâta energie?

Adrian Vornicu Vitamina: C!

Reporter: Da, chiar motivul întâlnirii noastre. Am urmărit documentarul pe care l-ai tradus

în urmă cu câţiva ani despre vitamina C lipozomală si mă bucur că în drumul tău spre Cluj

am găsit timp sa povestim un pic mai multe despre vitamina C, să facem un pic de lumină, să

demontăm mituri, să intrăm un pic în esenţa lucrurilor. Cu un pic de istorie, cu studii care s-

au făcut, că e cea mai studiata moleculă, vitamina.

Adrian Vornicu: Vitamină, da… În ghilimele vitamină…

Reporter: De ce în ghilimele?

Adrian Vornicu: Vitamina C în ghilimele. De ce? Pentru că aş spune că vitamina C

deranjează puţin în ambele tabere. Să spunem că, deja, un produs ca şi vitamina C sau această

moleculă nu prea este de interes pe de o parte în… în medicină pentru că nu mai poţi breveta

aşa ceva si e prea ieftina, pe de alta parte medicina alternativă- suntem puţin prea puritanişti,

în sensul că doar “bio natural, bio natural”. Aici se face o confuzie şi vom ajunge la

explicitarea aceastui pasaj, de ce în ghilimele, la timpul potrivit.

Şi eu mi-am pus nişte notiţe, tu ai pus nişte întrebări, în felul acesta sigur nu vom, nu vom

eroda pasajul.

În primul rând, vitamina C este, de fapt, o glucoză fermentată. Ce înseamnă o glucoză

fermentată? Nu e nevoie de fructe şi legume bio, neapărat, ca să faci propria vitamina C

pentru că din tot regnul mamiferelor există o subspecie, simienii, dintre care şi noi facem

parte, care nu mai are posibilitatea metabolizării glucozei în vitamina C. De fapt, este o genă

inactivată, gula-y-lacton oxidas, care la noi, oamenii, este inactivată. Mai bine zis, este

inactivată cu toate că la femeile însărcinate, pe perioada sarcinii, cred că natura face un efort

şi apare ceva vitamina C în plus. Dar noi nu mai sintetizăm glucoza, pentru că dacă am

sintetiza-o, vom vedea, ar fi un avantaj enorm.

E, acum o să ajungem şi la capitolul ăsta, să îl detaliem puţin. Eu mi-am bătut capul cu

vitamina C cam un an de zile. Aşa cum cineva se uită, nu ştiu, la tenis sau la formula 1,

devine pasionat, eu am fost pasionat de vitamina C. Am început să descopăr un element, două

elemente, trei elemente şi vorba aceea, ce este mai extraordinar ca adevărul, că atunci când îl

cauţi îl găseşti? Şi am început cu vitamina C. Şi prima dată când am început, Domne, hai să

vedem de unde vine vitamina C?

Istoria Vitaminei C

Şi am văzut că deja la sfârşitul secolului 16, James Lind, un medic sub ordinul coroanei

britanice a descoperit faptul că lămâile pot preveni şi chiar vindeca scorbutul.

Reporter: Care era o mare problemă…

Adrian Vornicu: Era o mare problemă. În epocă marinarii plecau 3 ,4, 5 ,6 luni…Şi se

îmbolnăveau…

Interesant e că din 1750 când a descoperit el acest lucru au mai trecut vreo 50 de ani până ce

marina militară engleză a introdus proviziile de lămâi pe vasele de război. De ce marina

militară? Pentru că erau tot timpul în război cu marina spaniolă…portugheză…franceza. Ei,

şi au introdus-o în marina militară engleză în secret! Nimeni nu avea voie să spună că

lămâile…

In marina civilă engleză a intrat vitamina C după 70 de ani. Ca să înţelegem că, de fapt, un

mic supliment alimentar, am putea spune, poate fi de un interes strategic, chiar militar, între 2

ţări, într-o confruntare militară. A fost ţinut ascuns 70 de ani de marina civilă şi inclusiv

pentru proprii cetăţeni, pentru a nu se afla faptul că se poate vindeca scorbutul, pentru că era

un atu strategic. Puteai trimite navele tale 6 luni să meargă, să aducă din Indii provizii, să

vină înapoi, fără să facă scorbut. Era un avantaj enorm.

Ei, de aici a mai trecut puţin şi s-a ajuns la medicul personal al Reginei Victoria, Sir

Barlow, care a profitat de vitamina C, a trăit 100 de ani, care a observat că la copiii, aş spune

din clasele defavorizate engleze, ceea ce se considera în epocă şi, din păcate, se consideră şi

astăzi ca fiind o afecţiune, acea boală a oaselor de sticlă, osteogeneza imperfecta, cum se

numeşte astăzi, de fapt ar fi un scorbut şi momentul când unui copil care se naşte cu această

aşa zis predispoziţie genetică sau afecţiune genetică, îl strângi puţin de mână sau… apar

echimoze, apar pete bleu, albastre. Şi chiar astăzi sunt, cred că sunt şi astăzi, că am văzut

procese în America, am văzut procese în mai multe ţări, părinţii sunt acuzaţi de maltratarea

copiilor. De fapt, copiii sunt născuţi cu carenţe de vitamina C, scorbut.

Reporter: Deci practic scorbutul are legătură cu o deficienţă de vitamina C, de colagen,

care este atât de importantă în formarea ţesuturilor conjunctive, articulaţiilor, tegumentelor,

pielii, ochiilor, unghiilor…

Adrian Vornicu: Da, vitamina C este esenţială şi când am ajuns la concluzia asta m-am

întrebat de ce nu este mai… aş spune mai uzitată? Deja în 1923 ea, datorită premiului Nobel

al lui Albert Szent-Györgyi, a fost recunoscută ca atare, a fost reuşită sinteza ei şi aici vom

vorbi puţin de vitamina C naturală, de sinteză. A fost reuşită sinteza ei, ţin minte că într-o

statistică am văzut că costul unui kilogram de vitamina C în epocă, în anii ’40, era ceva de

genul 5000 de euro în banii noştri. Astăzi, te descurci…

Este sub 50 de lei 100 de grame.

Da, te descurci mult mai... Şi de ce nu este folosită la adevărata ei valoare? Ei, ca, după cum

am văzut, a stârnit ea deja controverse la începutul secolului, astăzi este destul de

controversată. De ce? Pe de o parte, este ignorată din anumite motive, prea ieftină, prea etc

Poate o să intrăm în dezbatere…

Şi ceea ce, aş spune, mă priveşte mai mult, fiind în mediul acesta al medicinei alternative,

pentru că din momentul din care am început să devin activ în România în acest mediu, am

încercat totuşi să menţin legătura cu medicina alternativă la nivel internaţional. Anul trecut, la

Londra, la Barcelona… Sunt prezent la fiecare congres de medicină alternativă internaţională

şi acolo sunt protocoale de utilizare a vitaminei C, sub formă orală, buvabilă, sub formă

lipozomală, ceea ce, un anumit puritanism în medicina alternativă din Romania, ne împiedică

să o utilizăm la adevărata ei valoare.

Şi acum să facem distincţia: vitamina C naturală sau de biosinteză?

O moleculă este activă în organism şi este recunoscută în plenitudinea potenţialităţii ei atunci

când este o moleculă activă din punct de vedere optic, ceea ce, în chimie, se studiază la

capitolul izometrie. Ce înseamnă asta? Înseamnă că ceea ce fac fructele şi legumele, acelaşi

lucru îl fac şi bacteriile pe o cultură naturală de amidon, de glucoză, de fructoză. Cea mai

utilizată dintre ele este saccharomyces cerevisiae, această bacterie, pe aceste culturi, produce,

sintetizând fructoza, glucoza, produce vitamina C. Deci nu este cu nimic deosebită de

vitamina C dintr-un fruct şi o legumă. Acelaşi lucru îl fac şi bacteriile din intestinul nostru,

producând vitamine, aceleaşi bacterii.

Reporter: Chiar a fost un studiu, făcut de cercetători cred că din Australia sau Noua

Zeelendă cu kiwi, când au administrat kiwi…

Adrian Vornicu: Echivalentul unui gram de kiwi şi un gram de biosinteză

Timp de 6 luni, la tineri nefumători, iar rezultatele, concentraţia plasmatică a vitaminei C a

fost identică. Şi în cazul celor care au primit fructe, şi în cazul celor care au primit vitamina C

ca supliment.

Desigur, şi ideea aici nu este a, aş spune, a denigra cumva fructele şi legumele bio. Sunt de o

importanţă extraordinară. Ideea este: trebuie să ne conectăm cu realitatea momentului şi

realitatea momentului este că trăim în marile oraşe şi realitatea momentului îmi arată două

lucruri: Primul, foarte important, fructele şi legumele de astăzi nu mai au… Eu am studiat

bioelectronica şi dacă fac un calcul asupra unei portocale stoarse astăzi, vă spun că sunt

nivele de 20-30 de ori mai mici în acidul ascorbic. Din terţe motive: dacă mărul este din

curtea ta, mai spun, dar portocalele nu prea cresc în România. Portocalele, kiwi, etc, care vin

din export…

Ele sunt culese crude şi sunt coapte artificial.

Mai trec şi printr-un proces de ionizare, oficială, recunoscut, ca să nu se strice şi puneţi

portocala respectiva… Pui un măr de la market, pui un măr din curtea ta pe masă, al tău într-o

săptămână începe, la temperatura camerei, să prindă pete, celălalt stă ca mărul din Albă ca

Zăpada, nu mai mişcă. Ideea care este? Prima problemă este că fructele şi legumele nu

prea mai conţin vitamina C pentru că sunt, după cum am spus, văduvite de resursele

minerale din sol, sunt văduvite de foarte multe lucruri.

Pe de altă parte, şi aici trebuie pus punctul pe i, de ce avem nevoie de suplimente de

vitamina C?

Pentru că factorul oxidant din ziua de astăzi este de zeci de ori mai mare. Dacă aş vrea să

dau un exemplu, şi era un punct care îl pregătisem în ceea ce am intrat mai târziu, la

Fukushima şi sperând ca în acest video să putem introduce, mai apoi, imaginile cu studiile a

ceea ce afirmăm, lucrătorii care sunt afectaţi, aş spune, în centrala de la Fukushima, pentru

probleme de radioactivitate, primesc 10-20 de grame de vitamina C injectabilă, pe zi. Este

studiu, publicat în Japonia, studii chiar, nu doar un studiu. Deci despre ce vorbim? Acuma eu

locuiesc mai înspre Bucovina şi acum vreo 2-3 luni la ştiri a apărut un mistreţ radioactiv pe la

graniţă. Nu ştiu la ce se mai întâmplă, mai cade o cărămidă… Ar fi interesant şi ceea ce fac

eu în familia proprie, 5-10 grame de vitamina C pe zi. De ce? Pentru că n-am să stau eu

acuma cu radiometrul în mână şi cu control Geiger, să măsor radioactivitatea. Ştiu un singur

lucru: vitamina C şi magneziul sub formă de săruri sunt două elemente atât de

indispensabile încât organismul are receptori de saţietate, are, aş spune, semnalizatori de

saţietate. Cum ai luat puţin mai mult, tranzitul intestinal devine mult mai laxativ şi îţi dă

semnalul: ai ajuns la nivelul normal.

Reporter: Deci, practic, cât…

Adrian Vornicu: Aceste două sunt excepţii. Există un control riguros al organismului, o

recunoaştere perfectă.

Reporter: Pentru că vitaminele nu se stochează. Ce-i prea mult eliminăm.

Adrian Vornicu: Da, de exemplu, vorbim despre tot complexul de vitamina B din

suplimentele alimentare. Acolo nimeni nu îi cere să aibă flavonoide. Doar vitamina C îi cere

să aibă flanoide, etc. etc.. De ce? Acele vitamine B sunt fabricate tot pe acelaşi concept al

sintezei. Pot să vă spun că dacă puneţi la lacto fermentat o mână de grău timp de 5 zile aveţi

tot complexul de vitamina B. Acolo cine lucrează? Aspergillus, oryzae, saccharomyces, tot

bacterii. Această vitamina C de biosinteză este făcută prin sinteză bacteriană, deci nu

este o vitamină C chimică, cum se spune, pentru că o moleculă, să spunem, nu ştiu,

levamisol, este o moleculă chimică. Nu există în natură, o fac din bucăţi.

Nu, aici (vitamina C) este vorba despre o sinteză bacteriană şi aceste bacterii ştiu să fabrice

aceste vitamine într-o, aş spune, o oligo-vitaminoză, o sinergo-vitaminoză, ştiu să le fabrice

foarte, foarte puse la capăt.

Dar de ce Linus Pauling, unul dintre marii cercetători care a studiat vitamina C, care a primit

chiar 2 premii Nobel ( unul dintre premiile Nobel l-a primit pentru chimie şi celălalt pentru

pace studiind radioactivitate) recomanda vitamina C?

De ce au ajuns japonezii să folosească vitamina C în radioactivitate? Pentru că Linus Pauling

a lăsat… a lăsat consemnul, scris protocolul. Linus Pauling ştia foarte bine de ce promova

vitamina C şi de ce promova, în acelaşi timp, lupta contra energiilor nucleare, pentru că

energiile nucleare sunt o bombă cu efect întârziat asupra populaţiei.

Şi, de aceea, şi-a pus pe cap 2 mari probleme şi de aceea este atât de contestat astăzi şi iarăşi

vom sări peste ceea ce am apucat noi să facem o schiţă dimineaţa această, într-un sfert de oră.

Eu am venit de pe tren, tu ai venit în grabă…

Despre Linus Pauling am să spun acum lucrurilor pe nume, pentru că şi el, la rândul lui,

până şi el este denigrat, ceva foarte simplu: nu i s-a putut, aş spune, contraargumenta la

modul serios şi atunci fiul său a fost acuzat de pedofilie. Cunosc istoria foarte bine, am citit

cartea. Ce s-a întâmplat? Când au început să facă acuze foarte abjecte, ca orice părinte, a fost

afectat, într-o anumită măsură, şi detractorii, aş spune, hardcore ai vitaminei C încep să spună

că Linus Pauling a murit de cancer. Da, la 93 de ani. La 93 de ani nu îl mai poţi numi cancer.

Deja acolo ştim celulele stem…

Reporter: Intervin alte…

Adrian Vornicu: Intervin altele, dar problema este ce nu se ştie: că acel cancer a fost detectat

la Linus Pauling la 67 de ani.

Reporter: A, deci l-a ţinut pe picioare 30.

Adrian Vornicu: Da, a prins etapa foarte bună până la capăt, pur şi simplu ca şi cum ar fi

ignorat-o. De fapt, cancerul lui era… a fost menţinut într-o formă foarte, foarte incipientă

datorită vitaminei C, pentru că ca să ii, plus toate aceste denigrări, la nivelul unui om de

ştiinţă, undeva lasă urme. Asta apropo de Linus Pauling.

Reporter: (denigrarile lasa urme )La nivelul oricărui om.

Adrian Vornicu: La nivelul oricărui om. Apropo de Linus Pauling, pentru că întotdeuna

când nu există argumente, cand nu există contraargumente, începem cu ofense şi acuze şi alte

lucruri.

Reporter: Adrian, pe scurt, vreau să trecem în revistă, aşa, o scurtă istorie a vitaminei C,

pornind de la doctorul James Lindt de care spuneai că a introdus rezervele de citrice pe

vasele de război…

Până la cercetătorul maghiar Albert György care a primit premiul Nobel pentru că a

descoperit formula chimică a acidului ascorbic, dovedind, că, practic, vindecă

scorbutul.

Şi scorbutul, cu ce inseamna afecţiunile adiacente, pentru că încă un cercetător, mi-am notat,

îmi cer scuze că nu ştiu exact numele, doctor W. Mc. Cormick a observat că diabetul şi

cancerul se aseamănă izbitor cu faza terminală a scorbutului şi el a început să utilizeze

cu succes vitamina C în afecţiunile oncologice.

Adrian Vornicu: Pentru întărirea colagenului, pentru ca metastaza să nu, să nu…

Reporter: Da şi emite chiar ipoteza ca afecţiunile oncologice ar putea fi cauzate de o

deficienţă de colagen, datorită lipsei vitaminei C.

Adrian Vornicu: Pentru că vitamina C, împreună cu lizina, fabrică colagenul. Şi de aici…

Reporter: Deci degeaba e colagen, dacă nu e vitamina C.

Adrian Vornicu: Da, dar colagenul ăsta exogen poţi să îl iei tu, cred că forma cea mai

naturală ar fi ceva din acea supă de măduvă de oase, dar vitamina C are o pluripotenţă

extraordinară, pentru că ea lucrează pe toate nivelele şi am putea lua , aşa, la rând, cam

care sunt, aş spune, afecţiunile în care vitamina C, într-adevăr ajuta.

Osteogeneza imperfect

Adrian Vornicu: Începem cu ceea ce n-am terminat, cu osteogeneza imperfectă, boala

oaselor de sticlă, pentru că ştiu că există la Braşov o asociaţie naţională în acest domeniu, am

scris un email acum vreo 2-3 ani. Este regretabil că părinţii nu sunt puşi la curent de, pe de o

parte de ceea ce Sir Barlow a spus la epoca respectivă, această afecţiune este o lipsă de

vitamina C, se spune, printre altele. Între timp, a mai apărut o afecţiune Barlow, care pune o

confuzie totală între cei doi termeni. Cine caută referinţele găseşte, într-adevăr, ce şi ce

reprezintă, iar în anii ‘60-’70, vom face o mică paralelă, de 2-3 minute, un doctor australian,

de origine greacă, doctorul Kalokerinos a trăit, a retrăit aceeaşi tragedie, pentru că nu avea

informaţiile necesare. În Australia, era medic la un spital şi acolo avea foarte multe cazuri ale

copiilor aborigeni, care acum erau ţinuţi în rezervaţie, nu prea mai aveau voie să vâneze, era

un trai sedentar, cam gen indienii din America de Nord care acum beau Coca-Cola şi

mănâncă altceva. Dr.Kalokerinos ce-a observat? Copiii se năşteau cu această insuficienţă de

vitamina C, care nici nu îi puteai mişca, se rupeau oscioarele sub ei, plus că erau, acest

aspect, albastru, pur şi simplu, cum ai spune, albastru de frig. Nu aveai ce le face, într-o

săptămână, două, se curăţau. Şi când au văzut că un an, doi, nu are ce face, că pierdeau cred

un copil din 10 , el a scris şi o carte. Nu, de fapt, un copil din doi, pentru că cartea lui se

numeşte “Every second child”= “Un copil din doi”. Kalokerinos, “Every second child” e o

carte extraordinară, a părăsit medicina, a părăsit spitalul, a plecat să scrie romane, a plecat să

fie aventurier, pentru că şi-a dat seama că nu poate face nimic. În aventurile lui, a dat peste

cartea lui Sir Barlow, cartea scrisă în “1900, toamna”. Şi când a citit acea carte s-a întors

repede la spital şi a rugat pe colegul lui “Nu te supăra, mai sunt copii?” “Da, sunt, vezi că

sunt 5 în camera de reanimare, nu mai au mult.” “Pot să le fac vitamina C?” “Poţi să le faci ce

vrei, pentru că, oricum, urmează…” Următorii 5 ani, pentru că imediat a obţinut rezultate, cu

doar 2 grame de vitamina C, pentru copii, injectabili, următorii 2 ani, până la următorii 5 ani

a avut o statistică, comparam cu statistica unuia dintre cele mai vizate spitale din Paris, unde

am locuit, stătea mai bine la rata mortalităţii Kalokerinos în spitalul acela mic, din Australia.

Avea o mortalitate mai mică ca unul din cele mai dotate spitale din Paris, datorită

faptului că, cum se năşteau, cum vitamina C. Vitamina C. Aia era primul lucru pe care îl

primeau. Şi deja a dispărut orice boală Barlow, afecţiune osteogeneză şi a reuşit să scadă

această rată a osteogenezei, deja un avantaj enorm, pe care ar putea să-l ţină cont dacă, nu

ştiu, dacă nu din punct de vedere instituţional, poate fiecare părinte care se confruntă cu aşa

ceva.

De aici ajungem la scorbut, apoi.

Pentru că scorbutul, putem să spunem ce, doreşte fiecare să spună, acele infecţii bacteriene

care apar la nivelul gingiilor, ceea ce numim noi azi parodontoză, nu este decât o etapă,

ne-am oprit privirea spre o etapă a afecţiunii, unde din cauza retragerii gingiilor, lipsei

de colagen, lipsei de vitamina C, apar acele spaţii, unde într-adevăr bacteriile intră.

Intră şi în momentul în care o bacterie intră începe să îşi facă propria activitate. Dar aceasta

este doar o etapă. Este ca şi cum ai vedea vulturii (bacteriile) mâncând resturile unui cadavru

animal şi spunând că ei l-au omorât. Nu l-au omorât ei (vulturul- bacteriile), l-au omorât

hienele ( lipsa de vitamina C care conduce la lipsa de colagen), dar pe hiene nu le mai vezi şi

vezi vulturii şi spui: ei sunt vinovaţii. N-aş extrapola acum, dar în cazut Alzheimer-ului este

la fel. Sunt două proteine: amiloid şi se dă vina pe ele pentru Alzheimer.

Reporter: Bine, dar s-au făcut şi studii pe… zeci de mii de studii s-au făcut în oncologie,

neurologie, în psihiatrie se dădeau doze de până la 10 grame, 100 de grame

Adrian Vornicu: 100 de grame ( de vitamina C), doctorul Hoffer.

Reporter: De doctor Hoffer, 100 de grame de vitamina C pacienţilor cu schizofrenie.

Rezultate foarte bune: Pauling în oncologie, în neurologie…

Vitamina C in Neurologie si boli psihiatrice

Adrian Vornicu: În toate bolile psihiatrice vitamina C are un rol enorm pentru că

avantajul vitaminei C este următorul: orice alt antioxidant ai da, că, mai ales moda

aceasta de acum, cu ape ionizate, cu tot, fiecare are rostul ei. Dar vitamina C are un rost

extraordinar. Ea nu interferează cu sistemul de detox al organismului. Vitamina C

cedează cei 2 electroni glutationului.

Reporter: Vitamina C cedeaza 2 electroni Glutationului.

Adrian Vornicu: Da, şi glutationul este dirijorul. Dirijorul... Ei, când îi cedează, asta este

interesant, din acid ascorbic rămâne acid dezascorbic, dehidroascorbic şi doar sub

această formă, de DHA, este acceptată în creier. Creierul nu primeşte vitamina C sub

forma acid ascorbic.

Reporter: Bun, dar asta se…

Adrian Vornicu: De aceea, la schizofrenici, în momentul în care îi dai 100 de grame de

vitamina C, ea este oxidată de către glutation, îi preia acei 2 electroni, C6H8O6, în preia

acei 2 electroni şi sub formă dezascorbică este acceptată de creier. Şi creierul, în acea

furtună, stresul care este creat la nivel cerebral de această afecţiune, şi este absorbit tot

(vitamina C) şi în urină nu mai rămâne nimic. În ascorbimia plasmatică, când faci un test,

la o persoană care este foarte stresată sau schizofrenică, nu se mai elimină nimic. Şi au

făcut un test, un studiu, nu mai ţin minte acum exact referinţa, o să spunem dacă vrei, ca

anecdotă, pentru că nu mai am exact referinţa, au comparat .

Au făcut ceva similar ce au făcut in alt experiment între lup şi miel că am înţeles că s-au pus

in 2 cuşti un lup şi aici un miel şi mielul moare de infarct doar faptul că vede lupul lângă, fără

să-l atingă lupul. Acelaşi lucru l-au făcut cu o căpriţă (capra îşi fabrică propria vitamina C) şi

punând înregistrarea cu lupul. Şi au făcut ascorbimia plasmatică în urină. E, au văzut că în

momentele normale, capra îşi sintetiza 4-6 grame de vitamina C pe zi.

Reporter: Şi în situaţii de stres…

Adrian Vornicu: Şi în situaţii de stres 20 de grame. Eu am observat la mine. În mod normal,

acum, cred că astăzi îmi servesc 3-5 grame de vitamina C. Dacă se întâmplă o dată la 2 ani să

fiu răcit, 20 de grame şi nu simt nimic. Pentru că imediat intervine toleraţia intestinală,

intervine sistemul laxativ. Când intervine acela, stop, rămâi la nivelul acesta.

Reporter: Dacă ar fi să revenim un pic la ce înseamnă absorbţia vitaminei C pentru că

spuneai, la început, de vitamina C lipozomală şi pe mine m-a uimit şi m-a încântat reusita

din cazul prezentat.

Adrian Vornicu: ..şi nu este singura…pentru că sunt foarte mulţi medici, inclusiv doctor

Levy, din Anglia, care a scris…care are o lucrare extraordinară, despre vindecarea

incurabilului.( Curing the Incurable)

Reporter: Pe vitamina C, deci…

Adrian Vornicu:Da. El fiind şi avocat, în acelaşi timp.

Reporter: Asta i-a servit

Adrian Vornicu: Asta îi serveşte în mod deosebit. El recomandă şi este un mare susţinător al

vitaminei C lipozomale.

Vom vorbi şi despre vitamina C lipozomală pentru că ea are un rol deosebit, după cum am

spus. (Vitamina C lipozomala) O descoperire epocală, aş spune, este democratizarea,

democratizarea vitaminei C injectabile pentru toată lumea. Până la urmă asta, despre

asta este vorba. Pentru că, în momentul în care foloseşti vitamina C injectabilă are un

efect mult mai mare, dar forma lipozomală este deja mai…

Reporter: De ce?

Adrian Vornicu: E, da, haide, dacă vrei, discutăm acum de ce. Pentru că deja… ce

înseamnă un lipozom? Un lipozom înseamnă că această formă lipozomală în care tu ai acolo

acea grupare formată din fosfat şi lipide, folosind lecitina de soia, iei aceste fosfolipide,

având un capăt hidrofob şi un capăt hidrofil, au această capacitate, în momentul în care le pui

în apă, să creeze o capsulă compactă, care este opacă la interferenţele cu acidul gastric, cu

bacteriile din intestin, este opacă. Şi când spunem vitamina C lipozomală trebuie să

spunem că de fapt, este o formă şi coloidală şi nanometrică. Este foarte important

nanometrică pentru că având dimensiuni între 1 şi 100 de nanometri, ea depăşeşte orice

barieră prin simplă difuzie absorbţie. Nici nu are nevoie…

Reporter: Deci se absoarbe la nivel celular.

Adrian Vornicu: La nivel celular, la nivel intestinal, pentru că este un lucru să fie absorbit şi

un lucru să fie asimilat. Absorbţia la nivelul intestinal şi apoi la nivel celular, ea având

aceeaşi similitudine cu membrana celulei.

Reporter: (lipozomii) cu membrana celulară.

Adrian Vornicu: Aceeaşi, ea (vitamina C Lipozomala) nici nu are nevoie, neapărat, de un

anumit canal, un anumit receptor, este absorbită prin difuzie pasivă.

Reporter: Practic lipozomii asigură, sunt, practic, un fel de…

Adrian Vornicu: Navetă, exact. Care duc exact la ţintă vitamina C. Şi aici am putea

extrapola, în cazul cancerului, afecţiunilor degenerative, ce importanţă are faptul ca

vitamina C să ajungă în acest mod? Aş spune că vitamina C sub formă de biosinteză sau

fructe şi legume este pentru menţinere, dar în momentul în care s-a creat un dezechilibru

datorită stresului tău, factorului de mediu ambiant etc., ai nevoie de vitamina C lipozomală.

Ai nevoie pentru că dacă nu, greul şi mai ales că sunt persoane care astăzi, din cauza acestor

regimuri alimentare (pâină, dulciuri, lapte) au acidoză intestinală, care nici nu le mai permite

să ia, nici nu le mai permite să mănânce o lămâie, nu spun de vitamina C pură sau de

biosinteză. Nu mai pot mânca! Vitamina C lipozomală are acest avantaj enorm: o poţi

consuma, o pot consuma şi acele persoane, fără niciun disconfort.

Reporter: Sub ce formă e? Cum este structurată?

Adrian Vornicu: Ei, aicea deja aş spune că se încearcă să se danseze mai repede decât

muzica. O astfel de tehnică necesită un anumit proces pe care nu îl poţi tu imita, pentru

că… când locuiam în Franţa deja cunoşteam cred că singura formă sub care ea are o

valabilitate, cei de la LivOn Labs, care am înţeles că acum au apărut şi în România.

Reporter: LivOn Labs

Adrian Vornicu: LivOn Labs, da, eu cu accentul francez…

Reporter: Ei cred că sunt primii care au folosit tehnologia lipozomală…

Adrian Vornicu: Şi încă mai sunt, mai sunt altii. Nu cunosc prea bine subiectul, dacă mai

sunt şi alţii care le-au făcut, pentru că, în momentul în care văd că cineva obţine (rezultate) şi

mai ales că doctor Levy, fiind implicat în acest concept, omul având atâtea studii şi lucrări la

activ, mergi pe garanţia…

Reporter: Recomandări certe.

Adrian Vornicu: Recomandările unei autorităţi medicale. Cea de la LivOn Labs.

Şi cunoscând foarte bine pe cei care au utilizat, chiar în acel documentar, “Vitamina C vă

poate salva viaţa”, au fost acelaşi lucru, cu toate că sunt discreţi în documentar. De ce sub

forma aceasta de gel? Pentru că un coloid, în sine, înseamnă ceea ce avem în organismul

nostru, majoritatea coloizilor care sunt, aş spune, de sutură, sunt coloizi sub formă de gel. De

ce gel? Pentru că dacă… pentru a forma acest coloid, în primul rând, lipidele fiind greu de

amestecat cu apa, ai nevoie de un sistem de vortex foarte puternic, ai nevoie de o maşină în

stomac. Aşa ceva nu avem. Ai nevoie de o maşină care să… printr-o rotaţie centrifugată

foarte puternică să obţină un amestec relativ între aceste 2 substanţe. Şi nu este de ajuns. Apa

în care se pune vitamina C şi se amestecă cu aceste fosfolipide, la rândul ei trebuie, printr-o

tehnică specială, ultrasunete, ceea ce se foloseşte, să fie sparte acele molecule la nivel

nanometric. Între 100 şi…

Reporter : Şi atunci trebuie inclus nutrientul…

Adrian Vornicu: Da şi aceste molecule fiind separate la nivel nanometric, deci un

miliardim de metru, păi ele, atunci pot trece prin orice pasaj, sunt absorbite foarte uşor,

pentru că la acest nivel…

Deci, practic, ce trebuie să reţinem noi din tehnologia … că sunt multe forme de prezentare.

Sunt capsule, care au efect… Repet, organismul îşi ia cât are nevoie, eliminând, şi chiar s-au

făcut ceva măsurători, că gradul de tolerabilitate sau de absorbţie…

Reporter: Este diferit.

Adrian Vornicu: Este diferit. Depinde de necesarul în momentul respectiv.

Dacă am spune doar despre vitamina C lipozomală, eu am văzut sub formă de capsule, sub

formă pudră, sub formă etc., dar este o formă în care se încearcă eschivarea factorului termen

de garanţie, în sensul că se oferă sub formă de pudră, pe baza faptului că, pe baza

ipotezei că ea se va sintetiza în stomac, ceea ce eu n-am înţeles cum. Dacă voi înţelege

într-o zi, dar nu văd cum, pentru că nu avem nici vortexuri în stomac, nu avem nici

aparate cu altrasunete, nu ştiu cum…

Deci poate să fie doar soluţie coloidală, deci poate să fie sub formă…

Ea pur şi simplu se va… vor fi folosite lecitina respectivă, ca şi fosfolipidele de către

organism, va fi folosită puţină vitamina C, dar nu există aceea absorbţie şi nici asimilare la

nivel celular sub formă lipozomală. Nu există. Ea va fi asimilată…

Reporter: Sub formă de capsule sau…

Adrian Vornicu: N-are cum. Nu are cum. Nu are cum din ceea ce se cunoaşte la ora actuală

şi, în momentul în care am o formă căreia îi ştiu validitatea şi ştiu capacitatea de a face acest

lucru, aş spune că restul care vin cu ipoteze rămâne să o dovedească. Rămâne să dovedească

aceste ipoteze

Reporter: Acuma sunt diferenţe foarte mari şi de costuri, mă gândesc, pentru că costul de

producţie, mă gândesc, raportat la tehnologie…

Adrian Vornicu:Apăi, bineînţeles.

Reporter: Tehnologie avansată este folosită şi în cazul medicamentelor oncologice, că de

acolo practic…

Adrian Vornicu: Şi cremele. Cremele de înfrumuseţare, sunt foarte multe .

Reporter: Şi primele au fost, cred că, picăturile pentru ochi sub formă lipozomală. Apoi,

formularea lipozomala este folosita in medicină, pe oncologie şi acum cei de la… primii care

au folosit-o au fost cei de la LivOn Labs, mă gândesc costurile fiind foarte mari şi de aici şi

diferenţele, pentru că am văzut vitamina C lipozomală capsule la 30 de lei.

Adrian Vornicu: Hai să nu comparăm un tratament, ajungem puţin să vorbim despre cancer,

un tratament pentru o afecţiune oncologică, cu, aş spune, cu utilizarea acestui supliment în, o

să fim reţinuţi, nu aş spune vindecarea, în ajutorul terapeutic respectivului tratament pe care

respectiva persoană îl va practica, la recomandarea medicului. Dar vitamina C trebuie să fie

un suport, aş spune nelipsit, vitamina C lipozomală, în tratarea afecţiunilor oncologice

şi chiar de diabet.

Reporter: Şi neurologice.

Vitamina C anti-otravire

Adrian Vornicu: Şi neurologice. Şi chiar dacă mergem, aşa, mai departe, putem, iarăşi,

reveni la afecţiuni, nu doar, aş spune că ar trebui să fie, undeva, aşa cum eu ţin undeva, la

frigider şi umblu cu 1 plic, 2 după mine, în aceste posibile accidente de otrăvire. Nu ştiu dacă

am apucat noi să discutăm o dată despre doctorul Bastien, este un doctor francez, Pierre

Bastien, care a reuşit şi poate am să-ţi trimit un link, a reuşit să… chiar în revista The

Lancet, în cea mai prestigioasă revistă medicală, în ’81, să publice un protocol în care

omul ăla şi-a pus viaţa de 2-3 ori în pericol ca să demonstreze eficienta vitamine C in

cazul intoxicatiilor. Atât de mare era, aş spune, rigiditatea în faţă, el fiind doctor în munţii

Vosges, în Franţa, veneau foarte mulţi pacienţi…

Reporter: Intoxicaţi.

Adrian Vornicu: Cu amanite phalloïde, se numeau, o ciupercă foarte otrăvitoare şi nu ştia ce

să le facă. Omul a cercetat, a luat puţin şi din bibliotecă, a mai… şi a dat peste faptul acesta,

că vitamina C poate ajuta în aceste cazuri. Ei bine, n-a făcut decât să… pacienţilor care

veneau, pentru că cineva care este otrăvit cu o ciupercă este într-un stat, într-o stare foarte

critică, imediat le-a administrat vitamina C injectabilă. Ori ceea ce nimeni, azi, nu poate face

că nu umbli cu injecţie după tine şi nici nu şti să faci. Unde-i avantajul vitaminei C

lipozomale? Mergi, ai acest accident, eşti undeva, ai mâncat ceva din greşseală, dar se

întâmplă şi unui, nu ştiu, poate şi unui copil la şcoală care a băut nişte lapte stricat. Nu poţi să

ştii de unde. (Vitamina C) are această capacitate ( anti-otrava) şi doctorul Bastian a

demonstrat-o otrăvindu-se pe el însuşi de 3 ori. Ultima dată a făcut-o cu televiziunea

elveţiană, cu cei de la Lancet, a făcut-o în studiourile televiziunii din Elveţia, unde a luat

câteva grame, nu ştiu, 7-8 grame din această otravă, doar injectându-şi 2-3 grame de vitamina

C înainte şi un purgativ. A scăpat teafăr, n-a avut nimic. Şi atunci a fost obligat să introducă

protocolul Bastian, propus de spitalul respectiv de afecţiuni anti-otravă, centrul respectiv

francez, a fost introdus în toată, în tot codex-ul aş putea spune, farmaceutic francez, cu toate

că nu ştiu în ce măsură se practică, dar vitamina C nelipsită în cazurile de otrăvire, dar

aceste otrăviri pot fi bruşte, aşa cum vorbim acum, dar ele pot fi latente. Din

alimentaţia modernă de astăzi, din ceea ce respirăm, nanoparticule şi n-am măsurat în

fiecare oraş radioactivitatea, noi, de fapt, avem aşa o picătură homeopatică de otravă zilnică.

Poate nu doar homeopatic, chiar mai mult din toată această alimentaţie. E, n-ar strica să

contrabalansăm, să folosim în fiecare zi, preventiv, această vitamina C.

Reporter: Dar cum era? Era o vorbă: “An apple a day keeps the doctor away.”, acuma putem

să…

Adrian Vornicu: Da, un măr pe zi tine doctoral al; distanta, da, o vitamina C pe zi…

Reporter: Un plic de vitamina C pe zi poate să ţină doctorul departe.

Adrian Vornicu: Aş recomanda, aş spune şi chiar folosirea bivalentă: şi vitamina C, fructe şi

legume, mai ales care are curtea lui, să le mănânci cu cea mai mare încredere. În momentul în

care le iei din comerţ, ai un dubiu. Mergi la piaţă, dacă vezi pe cineva cu mâinile mai crăpate,

cumpără de acolo nişte fructe şi legume, că eşti sigur că nu e al treilea intermediar la ele şi…

Reporter: Eu mă uit ce are pe tarabă, să n-aibă foarte multe, că e clar că le are de la el din

curte

Adrian Vormicu: Da, să le aibă de la el din curte, că n-am să-i cer certificatul de producător,

dar asta este, aş spune, varianta cea mai idilică. Concret vorbind, încă nu avem capacitatea,

cere foarte mult efort şi deja, pentru o singură persoană, am încercat eu, de 2-3 ori, să caut…

să poţi calcula care sunt toţi factorii perturbanţi, câţi radicali liberi pun în mişcare şi care ar

fi necesarul. Este foarte mare. Şi nu merită acest efort de a calcula zilnic dintr-un simplu

motiv: vitamina C îţi spune cât eşti de poluat, pentru că vitamina C îţi spune acest lucru şi

am văzut mame însărcinate care luau 20 de grame de vitamina C pe zi, pare o erezie, dar

luau fără nici un efect laxativ. Ori efectul laxativ, pentru vitamina C şi pentru sărurile de

magneziu, precum clorura de magneziu (clorura de magneziu ar merita o zi întreagă povestit

despre ea)

Reporter: La o nouă întâlnire.

Adrian Vornicu: Sunt cele 2 excepţii ( vitamina C si clorura de magneziu), sunt cele 2

excepţii care confirmă regula. Vitamina C este excepţia care confirmă regula pentru că nu

este o vitamină, iar clorura de magneziu este cea care sintetizează ADN-ul… Dacă ar fi să o

luăm logic, nu poţi exista 3 minute fără, cam maxim 3 minute, fără aer (nu ştiu, sunt

campionii aceia, poate fac 5), în mod normal 3 minute fără aer, să spunem, se spune 3 zile

fără apă, în sensul că să mănânci doar alimente dehidratate, vei vedea că doar 3 zile duci, nu

mănânci biscuiţi mai mult de 3 zile, 3 săptămâni fără mâncare şi apoi urmează 2 lucruri

foarte esenţiale: 6 luni fără vitamina C, eşti dead, crapă vasele de sânge, putem vorbi puţin

de plăcile de arterom, apoi, chestie distractivă.

Reporter: Despre cardiovasculare, bolile cardiovasculare.

Adrian Vornicu: Cardiovasculare, exact, şi ai un an fără magneziu. S-a constat în Franţa

că harta sinuciderilor este exact harta carenţelor în magneziu ale solului. Deci ai 3

minute aer, 3 zile apă, 3 săptămâni mâncare la modul global şi apoi urmează vitamina

C şi magneziu. Păi dacă astea 2 sunt cele 2 suplimente cele mai esenţiale, de asta avem

nevoie. Vitamina C şi magneziu. Şi aş spune că în discuţiile mele pe care le am, în

recomandările pe care le fac aceste 2 ar trebui să fie nelipsite şi ambele, interesant, au acest

semnal intestinal. În momentul în care ai un mic surplus intervine efectul laxativ imediat.

Deci nu poţi avea supradoză. Poţi să iei vitamina D, poţi să iei vitamina E, nu ştii cât iei.

Poate că atât, poate că atât, da, dar nu ştii. Vitamina C şi clorura de magneziu sau hidroxidul

de magneziu au acest parametru de anunţ. Aşa cum doctor Pierre Bastien şi asta m-a uimit şi

poate ar trebui să specificăm: am vorbit de vitamina C naturală şi de biosinteză. La doctorul

Bastien am arătat că este un aliment anti-otravă. Dintre aceste 2 noţiuni putem ajunge la

ceea ce am constatat eu însumi şi am făcut o mică anchetă. Dacă tot vorbim de vitamina C

naturală, eu mă intreb: vitamina C cum şi-o fabrică un şobolan care… şobolanul, aş spune că,

din toate mamiferele, tot ce există astăzi în natură, este animalul care este cel mai expus

deşeurilor noastre. În Paris aveam…

Reporter: Deci ar trebui să fie cel mai bolnav.

Adrian Vornicu: Cel mai bolnav. Şi când colo, şobolanii ăştia nu reuşim să-i otrăvim, dar nu

reuşim. Eu în Paris, să spunem că erau colocatari. Acolo, în blocurile din Paris, şobolanul este

la el acasă. De asta au făcut şi banda aia de desenate, Ratatouille.

Ei, am observat şi am făcut şi experiment in vivo cu aşa ceva. În momentul în care, totuşi, se

lăsau păcăliţi şi mâncau puţină otravă, aşa un şobolan, se clătina, nu mai mişca câteva zile

vedeai clătinându-se. Ei, am pus o găleată cu fundul tăiat pe un astfel de şobolan şi o placă de

plexiglas cu o cărămidă. Acolo a făcut câte 2-3 zile, i-am făcut câteva fotografii şi după o

săptămână, când m-am întors să văd ce mai face, colocatarul nostru era mai mic aşa, cu vreo

30%. Ce-a făcut? Şi-a transformat lipidele în glucoză, ceea ce ştie să facă şi corpul uman, dar

corpul uman nu ştie să mai facă un lucru.

Îi lipseşte..

Glucoza în vitamina C, pentru că el nu mai are ultima enzimă activă. Şi şobolanul era mai

mic cu 30%, dar când i-am dat drumul a plecat direct. Deci s-a autovindecat. Ce ar fi

însemnat şi aici este o problemă metafizică, de ce omul nu-şi mai sintetizează aşa ceva,

pentru că sunt 2, 3, 5 mamifere, sunt câteva insecte. Este omul, porcul de guinea, liliacul şi

cam atât. Şarpele, am înţeles că unele specii de şerpi, câteva insecte, care nu sintetizează, dar

99% din toate mamiferele îşi sintetizează vitamina C, ceea ce le permite să umble

desculţi, să nu răcească, ursul stă foarte bine în bârlog si şobolanul…

Reporter: (Ursulul) Poate să hiberneze.

Adrian Vornicu: ( Urusl) poate să hiberneze, iar şobolanul mănâncă toate resturile.

Avantajul şobolanului este că toate aceste resturi alimentare, care conţin amidon, glucoză,

o nebunie curată. Cartofi prăjiţi aruncaţi, pâine… Lui îi furnizează de fapt, o formă de… o

formă de glucoză, pe care o transformă continuu în vitamina C. De aceea cresc aşa de

mari. Şi în Anglia, în Londra, am văzut acuma un reportaj cât mai interesant, aveau o

jumătate de metru! Este o nebunie curată! De ce? Lor le prieşte de minune. Şi de aici m-a

frapat din prima întrebare: de ce toţi cobaii de laborator sunt mici, albi şi din aceeaşi specie?

Când am intrat să văd despre ce este vorba… A fost aleasă o specie pentru toate

experimentele din lume, special care să aibă această enzimă inactivată, să fie similară

nouă. Deci să nu sintetizeze vitamina C, pentru că dacă ar fi făcut teste cu şobolani

adevăraţi, antibioticele, otrăvurile…

Reporter: N-ar fi funcţionat.

Adrian Vornicu: N-ar fi funcţionat. Deci ce-ar însemna să avem noi vitamina C în mod

continuu? Aceste otrăvuri să nu funcţioneze asupra noastră.

Vitamina C si glucoza, zaharuri..

Reporter: Să fim sănătoşi. Spuneai, la început, despre vitamina C că este un glucozid, deci,

practic, are acelaşi, foloseşte acelaşi receptor…

Reporter: Ca şi zahărul.

Ca şi zahărul. Şi aici, apropo, vorbeam de vitamina C naturală şi vitamina C de sinteză şi de

faptul că vitamina C, dacă e să luăm în calcul faptul care acelaşi receptor, fiind un glucozid,

ca şi zahărul, practic toate suplimentele care sunt îmbogăţite cu adaos de zaharuri, fie că

fructoză şi alte nebunii….au valoare foarte mica.

Adrian Vornicu: Da, (valoarea) este foarte mică. Deja, preţul este foarte mare pentru ceea ce

plăteşti şi când valoarea este foarte mică ajungi la un raport de 1 la 100, ca beneficiu. Pentru

că dacă te uiţi la formula chimică a vitaminei C, ai C6H8O6 şi la glucoză ai H12, îţi dai seama

că, de fapt, vitamina C nu este o vitamină, este o glucoză, pentru că la vitamina A, etc ai

H30C20… (Vitamina C) Având acelaşi receptor, şi nu doar acelaşi receptor ca si glucoza,

ştiind că esenţial, este combustibilul ATP-ului, etc., (glucoza) ea are şi întâietate pe receptori.

În momentul în care le iei împreună (vitamina C si alimente dulci), glucoza blochează

receptorii şi ia toate taxiurile, cum s-ar spune. Aterizează amândouă la aeroport şi

glucoza ia toate taxiurile şi vitamina C mai vede după. Deci, în momentul în care ambele

circulă… A venit cu autobuzul şi ajunge mai târziu la receptori. De aceea, natura, şi natura

ne respectă şi pe membrii familiei, a pus vitamina C doar în fructe care sunt acre, din acest

motiv, care au această formă de fructoză, dar nu este o formă agresivă şi a pus doar în

fructele acre ca nu cumva să se blocheze absorbţia vitaminei C. De aceea, în natură este

doar în fructele acre şi de aceea, chiar, acidul ascorbic, antiscorbutic, are acest gust acru,

pentru că aceste bacterii sintetizează de pe amidon, de pe melasă, cu aceeaşi proprietate ca

vitamina C din fructe şi legume, o sintetizează sub formă acră, cu toate că mai sunt 2 forme:

este ascorbatul de calciu, ascorbatul de magneziu, ascorbatul de sodiu, dar în afară de acidul

ascorbic şi ascorbatul de sodiu, care sunt foarte compatibile, celelalte forme, în care se caută

o alcalinizare, aşa, nu ştiu, a la modă, să spunem, nu prea sunt, nu prea sunt…

Vitamina C si afectiunile ocologice. Vitamina C ACIDA?

Reporter: Este o mare controversă în ceea ce priveşte vitamina C, este profund acidă,

creează dezechilibre prin faptul că, celulele canceroase, să zic aşa, trăiesc într-un mediu acid

şi vitamina C ar da apă la moară cancerului cumva, cum s-ar spune. Cum stau lucrurile de

fapt?

Adrian Vornicu: Acum eu am să răspund printr-o întrebare, pentru că, dacă intrăm în

abordarea cancerului, cred că ar fi chiar indicată vizionarea acelui documentar şi vitamina C

are proprietate extraordinară de a, de a aduce deja peroxidul de oxigen în celula

canceroasă, ceea ce va face, deja, knockout şi, în privinţa acidităţii eu aş răspunde

printr-o întrebare: există cancer la nivel osos? Este destul de răspândit, sunt la acest nivel

de a face statistică, dar nu găseşti, nu prea găseşti cancer la nivelul muscular. Ori

muşchiul este ţesutul cel mai acid din organism, în timpul efortului se fabrică acid lactic,

dar la nivelul osos găseşti cancere câteva vrei. Ori osul este, prin excelenţă, aş spune

elementul cel mai alcalin din organism şi totuşi ai cancer acolo. Iar la nivelul muşchiului nu

găseşti cancer, foarte rar.

Reporter: Deşi…

Adrian Vornicu: Este cel mai acid.

Reporter: Este la polul opus, este cel mai acic.

Adrian Vornicu: E, aici dacă am intra în subiectul acesta, putem spune că, de fapt, că de

fapt, este o balanţă între intracelular…

Reporter: Şi extracelular.

Adrian Vornicu: Extracelular şi asta se manifestă, apoi, la nivelul urinei. Ca să spun aşa, în

momentul în care saliva ta este, sângele devine prea alcalin, saliva ta este acidă şi urina este

acidă. Este ca un balansoar, iar sângele este la mijloc. Dar sângele tu nu îi schimbi

alcalinitatea, nici cu vitamina C, nici cu apă alcalină, nu i-o schimbi cu nimic. Sângele îşi

menţine echilibrul datorită… datorită respiraţiei, alcalinitatea sângelui vine din respiraţie.

Este un proces extraordinar de frumos, poate ar merita pomenit, în sensul că, în momentul în

care ai făcut un efort fizic, organismul acumuleză acidul carbonic şi acesta disociază,

disociază în momentul în care cineva, din acidul carbonic H2CO3, cineva îi cere un atom de

hidrogen ca să rămână HCO3, care este bicarbonat. Cine îi cere lui un hidrogen? Îi cere clorul

din stomac în momentul în care vine un amestec. Deci este interesant, să faci efort, să

munceşti şi când te pui la masă, asta înseamnă că vii după un efort susţinut în care ai respirat

profund şi acelui acid carbonic acumulat i se ia un ion de hidrogen, se cuplează cu clorul din

stomac şi formezi o bună aciditate pentru a digera cum trebuie alimentaţia: Acidul clorhidric,

interesant. Ce rămâne? Rămâne dintr-un acid slab, acidul carbonic, rămâne… se ia un acid,

ionul de… protonul de hidrogen, care este un acid puternic, se amestecă cu clorul, ai o

digestie bună şi îţi rămâne bicarbonat. Acel bicarbonat ce face organismul cu el? Face mareea

alcalină postprandială, o parte din el ţi-l trimite înaintea bolului alimenar ca să-i tamponeze

traseul şi a doua parte o produce pentru a menţine alcalinitatea sângelui, la un nivel perfect.

Deci cei care au probleme cu aciditatea este din cauză că sunt sedentari şi mănâncă şi

produse acide, dar nu asta influenţează sângele şi nu vitamina C are vreo influenţă

asupra sistemului tampon. Vitamina C, din contră, o dată ce ai ph-ul 2,5 în stomac, poţi

să pui tu ce vrei alcalin… Procesele sunt mult mai complexe, dar, în mare, un ph al

sângelui bine menţinut ţine de activitate, sport şi masă la timp. Asta este tot.

Reporter: Deci, o rigoare, să zicem.

Adrian Vornicu: O anumită rigoare. Am lăsat ceva deoparte să spunem…

Reporter: Da, vitamina C şi bolile cardiovasculare.

Şi în afecţiuni ale sistemului osos, pentru că până la urmă este legat de colagen.

Adrian Vornicu: În momentul în care care spui colagen…

Colagen, vitamina C, artere, tendoane…

Deja, sistemul osos, osteogeneza imperfecta, boala oaselor de sticlă, ce înseamnă? Se rup

oasele săracului copil. Deci în momentul… de ce? Îi lipseşte vitamina C. Ce înseamnă îi

lipseşte vitamina C şi lizină? De ce lipseşte? Nu se mai formează colagenul. În momentul în

care ai administrat vitamina C, sistemul osos se întăreşte.

Reporter: Şi este valabil şi în cazul bolilor degenerative, gen osteoporoză?

Adrian Vornicu: Da, este valabil şi în acel caz, bineînţeles. Fac o comparaţie. În China am

înţeles că în dicţionarul chinez medical s-a introdus osteoporoza prin anii ’50-’55 şi acum au

o rată destul de mică, atunci nici nu o cunoşteau, iar în nord, unde se bea lapte cu… ţările din

nord, norvegienii au cele mai mari rate de osteoporoză, de ruptură de femur, etc. pentru

că produsele acestea acidifiante plus lipsa colagenului provoacă, provoacă afecţiuni

destul de…grave. Iar tot în bolile cardiovasculare, acele plăci de arterom, de colesterol rău,

este LDL-ul, este foarte încriminat…

(Acel, îmi scapă numele, doctorul care are un site şi la noi, în limba română, elevul lui Linus

Pauling, cum îl cheamă, doctorul… îmi aduc aminte imediat… a…

Cameron.

Şi doctorul Cameron, dar mai există un medic, care are un site chiar în limba română. Am să-

mi aduc aminte…)

Adrian Vornicu: Vorbim despre plăcile de arterom, a explica foarte clar cazul

arterosclerozei, etc. ce se întâmplă de fapt? Această separare, intre colesterolul rău şi

colesterolul bun, de fapt nu ţine cont de faptul că creierul este un calculator care din 2 rele îl

alege pe cel mai mic. Ce se întâmplă? În momentul în care…

Ideea este că acel colesterol care se depune pe vasele de sânge nu se depune neapărat

pentru că mănânci tu prea multă cărniţă, este un factor minor, ci se depune din alt motiv,

care, în momentul în care este înţeles îţi dă imaginea reală a fenomenului, pentru că ursul nu

face colesterol şi dacă n-adună pe el grăsime şi lipide nu este bucuros. Ca să reziste 6 luni

fără mâncare, dolofănel se bagă la bursuc.

La culcare.

E, acelaşi fenomen, doar că ursul sintetizează vitamina C. Problema omului este că,

neavând vitamina C, fiind în această stare, aş spune semipermanentă de stare

scorbutică, i se subţiază vasele de sânge şi creierul, atunci, are doar o singură

posibilitate: să chituiască aceste vase de sânge, prin interior, cu ce? Cu aceste plăci de

arterol, cu acest colesterol rău, cică, pentru că îl găseşti într-un loc în care n-ar trebui să

fie, dar nu este colesterolul rău pentru că se află acolo, este acolo pentru că creierul i-a

comandat să fie acolo şi el nu face decât să chituiască, să colmateze, prin interiorul

vaselor de sânge, acele fisuri, care, imediat, care faci un AVC, s-ar sparge vasul de

sânge. Ăsta este colesterolul rău şi cauza este tot lipsa de vitamina C.

Reporter: Deci, practic, lipsa vitaminei C conduce la…

Adrian Vornicu: Subţierea vaselor de sânge, nu doar a oaselor, pentru că vasul de

sânge este format tot din colagen.

Reporter: Lipsa de vitamina C duce la lipsă de colagen, lipsa de colagen conduce la boli ale

sistemului nostru articular, dar şi cardiovascular, pentru că vaselor de sange le lipseste

elasticitatea.

Adrian Vornicu: Acele valori ventrale, la nivelul inimii, dacă nu sunt elastice…

Reporter: Şi atunci arteroamele apar pentru că vine comanda de la creier?

Adrian Vornicu: Da, pentru că vasele de sânge sunt subtiate… hai să chituim!

Reporter: Îţi aduci aminte în interviul profesorului doctor Roman Morar, despre diabet,

când spunea: “Lăsaţi, oameni buni, colesterolul la o parte!”?

Adrian Vornicu: Nu deschidem discuţia acum, deja despre statine a început să se vorbească,

s-au scris 2 cărţi destul de cunoscute în Franţa. Să spunem că este o abordare

simptomatologică a lucrurilor şi nu una cauzala, ori nimic nu impiedică pe cine a fost

diagnosticat cu acest colesterol rău în exces, sau cu probleme de genul AVC, etc. şi chiar

sunt studii pe această temă destule, să-şi ia raţia de vitamina C şi dacă are anumite… aş

spune anumite temeri… De la o anumită vârstă persoanele se plâng de aciditate… Să

folosească forma lipozomală pentru că oricum îl costă de 10 ori mai ieftin decât îl costă

orice tratament şi…

Reporter: Şi nu are efecte secundare.

Adrian Vornicu: Şi nu are efecte secundare. Da, despre asta este vorba. Şi aş spune că este

un… Eu, în… într-o farmacie ideală a casei, ar fi 5 lucruri, aşa văd eu lucrurile, care le am şi

eu la rândul meu. În afară de hrana lacto-fermentată şi aceste alimente lacto-fermentate, cum

sunt murăturile etc., alimente care îţi furnizează foarte multe vitamine, aş vedea vitamina C,

magneziu şi argila.

Reporter: Argila?

Adrian Vornicu: Argila pntru că automat, te plângi de arsuri gastrice etc. Argilă, frumos, un

tratament cu argilă, care face un pansament gastric, reface structura coloidală şi vitamina C,

argilă şi magneziu, care magneziu, iarăşi, în combinaţie cu vitamina C din clorura de

magneziu, de fapt, formându-se un aport de magneziu, ajută foarte mult la formarea calciului

în organism.

Este un cuplaj, se numeşte transmutaţie biologică, nu prea este el prea mult discutat, dar ăsta

este efectul, pentru că, cum să spun, dacă te uiţi la oul de găină şi introduci… l-ai spart,

amesteci şi vrei să vezi cât calciu este acolo, nu este prea mult calciu. 21 de zile, la căldură

acolo, la cloşcă, apare foarte mult calciu, apare un craniu, apare un os, de unde apare acel

calciu că dacă măsori calciul, nu are nici a unsprezecea parte. Ai sodiu, ai magneziu, ai etc.,

sunt elemente care, printr-o anumită transmutaţie biologică…

…formează calciul.

Sunt procese foarte interesante în organism şi aş spune şi am putea concluziona, în mare, pe

acest lucru, organismul nu este treaba noastră să vedem cum funcţionează, pentru că el

funcţionează atât de complex încât te asigur, încă 300 de ani, nu o să înţeleagă decât 10%

cum funcţionează organismul, atât de complex, este o desincronizare, sincronizare a

proteinelor, e ceva extraordinar. Noi trebuie să ne interesăm de un singur lucru: ce-i

trebuie organismului să funcţioneze perfect? Ce-i trebuie să-i dăm? Lasă-l pe el să

funcţioneze, că te-ai născut perfect, biologic. Dă-i ce-i trebuie să funcţioneze şi apoi te

ocupi, nu ştiu, de artă, de muzică, de dans, te ocupi de aşa ceva, pentru că s-ar putea să-

ţi ratezi viaţa dacă… Astăzi s-a ajuns să se ştie totul despre nimica toată, se

ultraspecializează pe o parte a celulei, ştiu bine partea aia, dar nu-i interesează ce se întâmplă

în rest. Şi de aceea, nu ştiu, mătuşa Floarea, cu două ceaiuri acasă, se vindecă mai bine decât

dacă urmează un tratament de 3 luni. Asta este realitatea.

Reporter: Din ceea ce spuneai că să nu căutăm neapărat să studiem o anumită boală, ci să

studiem cauzele.

Adrian Vornicu: Cauzele şi să studiem…carentele.

Sunt carenţe alimentare. În ceea mai mare parte sunt carenţe, apoi există o dispută, ce a fost

întâi: oul sau găina? Ce provoacă întâi boala? Un stres psihologic sau… E, aş spune că sunt

întotdeauna cuplate şi aici am să fac o mică acoladă şi aş spune un mic mesaj, trimis. Există o

anumită modă că bolile apar datorită afecţiunilor doar psihologice, întâi psiholog şi

dup-aia… E, am să dau un exemplu. Mult mai savant formulată decât aceste teorii, al

savantului francez Henri Laborit. E un om excepţional, în compania lui Salvador Dali are

foarte… ei au făcut un film dedicat lui, în care a jucat Gerard Depardieu, în ’84, un medic

neurolog, specialist în psihosomatică, care a demostrat ceva foarte simplu: nu doar un anumit

şoc emoţional, gata ţi-a provocat o boală, ar fi prea uşor, nu. El a pus 2 cobai într-o cuşcă. În

altă cuşcă era un singur cobai. Şi ce a făcut? A electrocutat podeaua acelei cuşti şi acea cuşcă

era legată printr-un tunel cu o altă cuşcă. Când a electrocutat podeaua, şobolanul respectiv

intra într-o stare de stres, îi deschidea trapa şi fugea în cealaltă parte, îl măsura cu senzorii să

vadă stresul oxidativ. Dacă îi dădea drumul, era foarte slab după 20 de minute. Îl lăsa 20 de

minute, îl măsura, foarte slab. Îl electrocutau, dar nu deschideau trapa apoi. Îl măsurau după

20 de minute, stresul era la 80%, foarte mare. Al doilea experiment, 2 cobai în aceeaşi cuşcă,

o electrocutau, îi lăsau să fugă, îi măsura, tot aşa, foarte slab stresul. Îi electrocuta şi aici este

foarte interesant, dar nu le dădea drumul, se băteau între ei şi după ce îi măsura, stresul era

foarte slab. Era foarte slab. De ce? Ceea ce te îmbolnăveşte nu este stresul, ci este

inhibarea raţiune, faptul că n-ai putut răspunde acelui stres printr-un răspuns. Dacă te-

ai bătut cu celălalt şobolan te-ai descărcat, şti cum se spune? M-am descărcat, domne, gata,

m-am descărcat. Ori a fugit în cealaltă parte, ori m-am ciocnit cu cobaiul de lângă, nu este

afectat organismul, deci nu doar simplul şoc psihologic îţi provoacă o boală, nu.

Reporter: Ci faptul că îţi inhibă…

Adrian Vornicu: Inhibarea raţiunii. Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă…

Reporter: Eşti singuratic, dacă…

Adrian Vornicu: Eşti singuratic, dacă ţii în tine aceste lucruri, dacă nu le mărturiseşti altuia,

doar simplul fapt de a le mărturisi, de a vorbi cu prieteni, de a cere ajutorul, persoanele care

sunt afectate şi nu, aş spune, nu caută ajutor în această… în acest stres, în această situaţie,

acolo boala intervine. Nu intervine doar fiidca creierul vrea să te îmbolnăvească.

Şi vorbind despre aşa ceva şi introducând vitamina C în această ecuaţie, doctul André

Gernez a făcut un experiment, nu el, la INSERM francez, institutul naţional, în care li s-a

grefat carcinoame cobailor, grefă de tumoare, aia te termină. Iar altui grup

tratament, acest tratament… suplimente, gen vitamina C, zinc, seleniu. Loturi separate,

bineînţeles. Cobailor cărora li s-a grefat tumoarea în câteva luni erau terminaţi, dacă nu mai

repede. Celor care li s-a oferit doar aceste suplimente… (Stresul era egal, cuşcă la ambele

loturi) rata de supravieţuire a fost de 97%, 98%.

Doar folosind aşa ceva. Deci stresul era acelaşi. De ce? Pentru că vitamina C reuşeşte din

faşă, să desfacă, să anihileze replicarea celulelor tumorale. Şi asta este foarte important.

Şi aici aş spune că, în ziua de astăzi, întrucât atâtea tratamente sunt foarte scumpe. Eram pe

maşină, alatăieri, şi auzeam la radio că nici măcar, nici măcar aceste medicamente,

citostatice, Romania este în criză, sunt doar 30% faţă de necesar, am văzut o emisiune la

radio, 30%. Ei, atunci dragii mei, vitamina C vă stă la dispoziţie 300% faţă de ceea ce aveţi

nevoie şi asta o spun tuturor celor care vor urmări acest interviu: vitamina C nu s-a epuizat!

Dacă citostaticele se epuizează, este treaba lor.

Vitamina C este la dispoziţia voastră.

Reporter:Da, dacă ar fi să… cred că am acoperit, în principiu…

Adrian Vornicu: Am făcut, aşa, serpentine, ca Transfăgărăşanul.

Reporter: Am făcut serpentine. Dacă ar fi să reţinem câteva aspecte, să extragem: Vitamina

C lipozomală, vitamina C legat de legătura cu colagenul şi, implicit, tot ce înseamnă boli

degenerative, cardiovasculare, osteoarticulare, neurologice.

Adrian Vornicu: Aş aplica vitaminei C ceea ce un alt savant spunea despre o altă substanţă:

vitamina C nu vindecă nimic, dar nimic nu se vindecă fără ea. În felul acesta o pui la

locul ei, pentru că este esenţială, acest accident genetic, epigenetic, care ne-a lipsit pe noi de

vitamina C ne costă foarte mult. De ce s-a întâmplat? Spun, sunt aproape cauze metafizice,

când dai la o parte din C6H8O6, dai cei 2 electroni de hidrogen, acidul dezascorbic, se

formează în 666. De ce? Nu ştiu, nu are nici o semnificaţie, poate, dar am constatat lucrul

ăsta: acidul dezascorbic are cifra 666. Ce înseamnă asta? Eu n-as putea spune, nu dau

sugestii, dar atâta mă gândesc: dacă noi am fi avut această capacitate de a sintetiza, am fi

precum şobolanii: copiii noştri ar fi mers la Mc, la etc, ar fi mâncat pâine albă, toate trăznăile

şi ar fi fost din ce în ce mai sănătoşi. Eu mă uit la şobolan. Asta ar fi fost concluzia. Deci,

când noi am pierdut această sinteză a vitaminei C, ceva parcă ne-a pregătit decadenţei

care va urma şi decadenţa asta o încasăm din plin acum. Aşa că vitamina C ar trebui să

fie în fiecare casă, nu doar ca un supliment alimentar zilnic, ci ca, pe de altă parte, ca un

medicament posibil pentru zile grele. Şi…

Reporter: In, doamne fereşte, în toxiinfecţii sau otrăviri, mă rog…

Adrian Vornicu: O răceală foarte gravă…

În diabet, iarăşi, este foarte implicată, pentru că şi aici sunt interviuri…

Vitamina C si Diabetul

Reporter: ( Vitamina C) În diabet?

Adrian Vornicu: În diabet, în diabet. Vitamina C. O dată ce având acelaşi receptor cu

glucoza… Toată lumea în diabet se ocupă de nivelul…( Mai avem timp, mai avem câteva

minute?)

Reporter: Mai avem…

Adrian Vornicu: (In diabet) se ocupă de nivelul plasmatic al glucozei, dar nimeni nu se

întreabă unde se duce glucoza aceea? Bine, îi dăm insulină. Domne, glucoză mare în sânge,

hiperglicemie. Da, dar ce facem? A, mai dăm insulină. Ca să ce? Unde va pleca acea

glucoză? Va pleca la nivel intracelular. Ca dovadă că, în momentul în care cineva se apucă să

facă un post şi sunt clinici in Germania… Ruşii au început primii, în spitalele din Rusia,

rezultate excelente.

Posturi cu apă sau cu alimente foarte lejere, dar se face cu apă, în clinicile din Germania. Ce

se întâmplă? În prima săptămână creşte glicemia şi atunci spunem: de unde creşte

glicemia dacă eu n-am mai mâncat nimic? Intracelularul este refulat înapoi în sistemul

sangvin, ca să fie reciclat şi să fie eliminat. Pentru că a te ocupa doar de nivelul glicemiei

din sânge, saturându-l de… nu face decât să agravezi, de fapt, diabetul, în timp, şi să

apară cangrene si etc. etc.. Deci vitamina C, în aceeaşi situaţie, ar fi de un folos

extraordinar. Redu puţin din glucidele astea rapide din făină, din pâine şi din zaharuri

şi introdu vitamina C şi atunci, receptorii aceştia care sunt, aş putea spune, super

excitaţi şi sunt avizi de… vor primi altceva, vor primi vitamina C, care deodată, când

vezi unui diabetic în stare avansată că i se taie piciorul sau cangrenă, ce se întâmplă

acolo? Nu mai are colagen. Nu se mai poate forma colagen. În momentul în care dai

vitamina C, imediat se întăresc iar vasele de sânge, nu mai crapă, nu se mai formează

varici.

Reporter: Că practic, nu se moare numai de diabet, ci de bolile…

Adrian Vornicu: Secundare, care aş spune, efectele secundare, da.

Reporter: Care, practic, ţin de sistemul circulator…

Adrian Vornicu: Deci, schizofrenie, scorbut, bun, parodontoză poţi s-o numeşti, boli

cardiovasculare, tot ce ţine de colagen, osteogeneză imperfectă, osteoporoză. După cum am

spus, nu este domeniu în care să nu avem nevoie de vitamina C şi dacă înainte, să

spunem că viaţa în mediul rural te menţinea într-o anumită simbioză cu mediul, astăzi,

a locui într-un oraş mare, merită, din partea noastră, să ne asigurăm această precauţie.

Paza bună trece primejdia rea. Deci vitamina C…

Reporter: An apple a day keeps the doctor away.

Adrian Vornicu: Vitamina C indispensabilă în casa fiecăruia, mai ales la copii, de fapt

la toată lumea, fără niciun amalgam între vitamina C de biosinteză, naturală, ambele

sunt bune, ideea e să mai ai ceva înauntru. Dacă este vorba de vitamina C din fructe, să se

folosească cătina, are 20 de grame de vitamina C la 100 de grame.

Iarăşi puţină lume o suportă, copiilor nu poţi să le-o dai, mamele le pun cu miere de albine şi

atunci iar nu se asimilează bine, cum trebuie şi atunci este un du-te vino, fără capăt.

Reporter: Anul trecut, mi-am cumpărat cătină, am amestecat-o frumos cu miere…

Adrian Vornicu: Vitamina C este mai puţin absorbită. Se absoarbe ceva de acolo, dar aş

spune ca şi preventiv sau ca aliment este un amestec interesant. Curativ, mai greu. Deci

curativ, mai greu. Ar fi interesant ca acele boabe de cătină, eu personal le trag în vid.

Reporter:A şi le ţii…

Adrian Vornicu: Le ţin în vid şi bobiţă cu bobiţă…

Reporter: Le mănânci.

Adrian Vornicu: Da, din când în când, dar copiii nu prea o pot face. Sun persoane, mama nu

poate, mai sunt persoane care nu pot, pentru că le provoacă o acidiate. Dar acea aciditate nu

este aciditatea provocată de fructul în sine, ci este o acidoză permanentă, la nivel intestinal,

care nu mai dă timp acestor… acestor vitamine să se ionizeze şi să devină alcaline. Pentru că

pentru un intestin normal, o lămâie este alcalină. Apropo de vitamina C acidă. Da, lămâia

devine alcalină în intestin, alcalinizează intestinul. Se evaporă anumiţi constituenţi şi

rămâne alcalină. Deci, despre vitamina C o să mai discutăm de 10 ori, nu o să reuşim sa

acoperim tot într-o discuţie.

Reporter: Referinţele o să le furnizăm la finalul interviului..

Adrian Vornicu: O dată ce te-ai mutat într-o casă, după ce ţi-ai pus patul, înainte să-ţi iei

televizorul, dacă e nevoie, îţi iei vitamina C. Şi dup-aia îţi cumperi şi maşină. Îţi iei patul,

vitamina C şi dup-aia dai drumul la apă. Aşa le văd, vitamina C şi magneziu să fie în

fiecare casă, pentru că ceea ce se întâmplă acum, din punct de vedere epigenetic, noua

generaţie care se naşte astăzi, dacă vorbim de radiaţii radioactive, 10 grame de vitamina C

pe zi, deci ar fi interesant copiii noştri să beneficieze de aşa ceva.

Reporter: Şi cu atât mai mult da, într-o formă care să fie cumva tolerată.

Adrian Vornicu: Tolerată. Şi avem aceste 3 forme. Forma… Eu nu le numesc naturală,

artificială, forma din fructe şi legume, forma de biosinteză, forma lipozomală pentru

curativ şi chiar pentru preventiv, pentru persoanele care sunt puţin, aş spune, deja în acest

panel acidifiant şi să nu…

Reporter: Lipsească.

Adrian Vornicu : Să nu lipsească. Asta ar fi ceea ce eu, personal, nu doar spun, dar ceea ce

şi fac, că, la un moment dat, scrisesem vreo 20 de articole despre vitamina C şi kinderii mei

au crescut cu aşa ceva. Au ani de zile în care dimineaţa, seara, dimineaţa, seara şi, nu ştiu,

sunt de 2 ani în România, dar am uitat să-mi fac…

Reporter:Analize.

Adrian Vornicu:Carte de aia, nu ştiu cum se numeşte

Reporter: Carnet de sănătate.

Adrian Vornicu: Am uitat să-mi fac. Sper să-mi aduc aminte.

Reporter: Îţi mulţumim frumos! Că ne-ai luminat.

Adrian Vornicu: Şi eu vă mulţumesc!

Ne-am luminat împreună, mai trec pe la Cluj, mai discutăm. Întotdeauna trebuie un curios şi

un…

Reporter: Şi un curios şi mai mare.

Adrian Vornicu: Şi un curios şi mai mare ca să spunem lucrurilor pe nume, pentru că este

interes pentru vitamina C, vom mai vorbi despre aşa ceva, poate vom pune şi un mic

descriptiv, index, acestui video, să încercăm să reperăm puţin lumea, fiecare şi ce caută, dar

va fi un material cred că… trebuie văzut în totalitate.

Vitamina C naturala sau de sinteza

Reporter: ( inca o lamurire) Am citit un studiu în care o persoană destul de activă în mediul

online, cu destulă credibilitate, susţine că vitamina C sub formă naturală ar fi de 300 de ori

mai potentă decât cea de sinteză.

Adrian Vornicu: Acum vreo 3 ani şi ceva am corespondat cu autorul unui astfel de articol,

am văzut un articol publicat pe un site în care se spunea: vitamina C de sinteză naturală este

de 2-300 de ori mai puternică, din cauza bioflanoizilor, din cauza etc. etc.. Problema

vitaminei C este una singură: să fie optic activă. Din momentul în care această moleculă

este optic activă şi are acel parametru, este un parametru, se numeşte CAS, care are un număr

internaţional 50-81-7, este numărul internaţional 50-81-7 şi are rotaţia optică între 19,6 şi

21,5, este moleculă activă de vitamina C. Nu o poţi surclasa cu nicio altă moleculă. În

molecula de vitamina C, calculând din kiwi, din ce vrei tu, obţii acelaşi efect. I-am scris

respectivului autor şi n-a ştiut ce să-mi răspundă. Afirmaţia nu şi-a retras-o, articolul a rămas.

Eu… Au francezii o vorbă: “Doar idioţii nu-şi schimbă părerea.”. Eu dacă fac o afirmaţie şi

mi se dovedeşte, faptic şi teoretic, că nu este ok, o retrag pentru că orice afirmaţie are o

consecinţă şi pornind de la acest lucru, ţin să asigur pe toată lumea. Toate studiile făcute de

persoane, aş spune, nu doar din pasiune şi dezinvoltură, dar studii serioase făcute arată

că o moleculă activă este o moleculă. Nu-i ceri vitaminei B sau vitaminei E să aibă

bioflanoizi. De ce doar vitaminei C? Pentru că se află în fructe acre. Fructele acre am

văzut de ce sunt, din cauză că natura ştie că ai nevoie de un suport acid şi fără prea

multă…Glucoză, ca să nu afecteze.

Vitamina C in radioterapie, chimioterapie

De aceea, vitamina C de biosinteză este pe acelaşi plan şi, aşa cum am mai menţionat, în

cazurile… automat, ei recomandă în cazurile acestea, afecţiunile oncologice, vitamina C din

fructe şi legume, că dacă asta nu este bună, cică aia este mai bună, iar aia aduce foarte multă

fructoză şi cancerul de-abia aşteaptă să aibă aşa ceva: fructoză, glucoză. Nu poţi, în terapiile

cancer, terapia Gersen şi terapii care au dat rezultate, într-adevăr, se scot sucurile, fructele

dulci şi se folosesc sucuri de legume, unde există foarte puţină fructoză (care hraneste

celulele canceroase). Deci, când ştii că ai atât de mare nevoie de vitamina C în cancer, tu

refuzi vitamina C de biosinteză şi recomanzi doar ce? Nu ştiu, fructe şi legume, aduci un

raport de fructoză foarte mare în organism. Deci dai apă la moară a ceea ce tu vrei să elimini.

De aceea forma lipozomală este cea mai indicată, pentru că nu doar datorită acestei

structuri lipzomale, unde membrana lipozomului este identică cu membrana celulei,

este difuzată pasiv, absorbită la nivel intestinal şi asimilată la nivel celular. Este cea mai

bună formă de utilizat în terapiile şi n-aş spune doar în terapiile oncogenice, ci în

celelalte afecţiuni degenerative, oricare ar fi ele. Iar în cazul în care persoana urmează

un tratament medicamentos, că este el radio, chimio, după cum am văzut în radio, la

Fukushima, sunt aceleaşi radiaţii, radiaţii ionizante…

Reporter: Da…

Adrian Vornicu: Că este terapie cu radio sau radiaţia de la Fukushima, sunt similare. Dacă

aceia folosesc 10 grame de vitamina C pe zi…

Reporter: Noi de ce nu folosim?

Adrian Vornicu: Ar fi interesat să foloseşti cel puţin 2-3 plicuri de vitamina C lipozomală pe

zi. Toate persoanele care fac radio sau chimio ar fi…

Reporter: De mare ajutor.

De mare ajutor să urmeze, în paralel, pe baza studiilor, pentru că poate vei putea publica în

jos, acestui interviu, linkurile cu studiile unde se arată că vitamina C în cazul radiaţiilor

ionizante este de un aport atât de mare. Deci, automat, când vorbeşti de chimio şi radio,

radioterapie mai ales, ai interes să ai vitamina C complementar tratamentului. Şi care

vitamina C? Sub formă lipozomală ca să ajungă direct la nivel celular.

Reporter: Lichid, adică.

Adrian Vornicu: Sub formă gel. Nu capsule, nu sub formă de pudră, pentru că, mai ales în

acea stare de, aş spune, de carenţă metabolică, eu am foarte mari îndoieli că o poate face un

organism sănătos, dar în acel moment nu mai are organismul capacitatea de a forma…

Reporter: Lipozomi…

Adrian Vornicu: Lipozomi în stomac, nu prea văd cum, în mediul acela. Nu este dovedit,

deci nu are rost să discut. Discut doar despre ceea ce am văzut, rezultatele, ceea ce s-a

publicat şi ceea ce este, deja, dovedit ştiinţific. Deci este de un ajutor extre de mare, atât în

afecţiunile oncologice, sub forma aceasta, lipozomală, iar cei care susţin contrariul, că

vitamina C naturală este singura, aş spune, purtătoare a vitaminei C, rămâne să… faptic! Să

se uite pe studii şi să…

Niciuna nu se exclude pe cealaltă, dar de ce trebuie să facem afirmaţii pe care nu le putem

acoperi, de 200 de ori, de 300 de ori? Aciditatea nu se, iarăşi, nu se socoteşte, pentru că deja

avem ph-ul stomacului 2,5, cu ce vrei să treci de el? Vitamina C are 3, deci nu perturbă cu

nimic aciditatea stomacului, deci niciun argument nu ţine în picioare. Este, doar, ceea ce

numesc eu un puritanism al unei branşe de medicină alternativă. Un puritanism steril, care

lasă descoperiţi foarte multe… persoane. Da, sunt… sunt consecinţele pe care poate nu le

măsori, sunt pentru că în momentul în care vrei să te exprimi şi te exprimi public, trebuie să

fii foarte atent, oricare ar fi mediul acela, scris, online, papier, în piaţă, trebuie să-ţi

argumentezi spusele. Cam astea ar fi, sper să folosească tuturor informaţiilor şi cred că o să

mai discutăm.

Reporter: O, sigur, o să mai discutăm.Iti mulţumim frumos!

Adrian Vornicu: Cu plăcere!