Emil GARLEANU (r828-r9r+; n. Iaqi), scriitor romAn.

Pregedinte al Societllii Scriitorilor RomAni (r9n-t9rz),la a cireiintemeiere contribuise. Director al Teatrului Nalional din Craiova

(r9rr-r9r4). Redactor la revista ,,Ramuri" (rgrl); din februarie

ryr4 editeaz|o publicalie proprie, ,,Ptoza". Reprezentant devazi

al siminitorismului. Scurte naraliuni pitrunse de nostalgie dupi

viala patriarhali a boierilor moldoveni (Bdtrdnii); povestiri care

surprind aspecte din lumea satului rominesc (Nucullui Odobac)'

Autor al unor schile duioase inspirate de universulvietililor mi-runte, care-l fac pe D. Anghel s[-l declare superior, prin farmec

qi concizie, unui Louis Pergaud, animalier notoriu, laureat al

Premiului Goncourt (Din lumea celor care nu cuvhntd).

,,Gralios poet al necuvkntdtoarelor, tandru, comprehensiv, in

subtext moralist, Ghrleanu introduce desciip1ia doar ca un pretext

de microscenete ginga;e."

Constantin CIOPRAGA

CARTIER POPULAR

EMiI CANTPANU

Din lumea celor carenu cuvante

Ediqia a V-a

CAt un fir de neghin[

,,Nn trebuie sl fii cit un munte de mare ca sipoli judeca. Ci de-ai fi cdt o neghinl, ori cAt un firde colb, dacl ai in cipugorul tiu scinteia dumne-zeiascd,ce cuprinde lumea, !i-i de ajuns: gtii ce eqti,

de unde vii gi-ncotro trebuie si te indrep{i." Gin-direa aceasta i-o spusese ginganiei o furnicl. $ispusa muncitoarei ii intrase atunci pe o ureche gi-iiegise pe alta. De-abia vizuse de cAteva zile luminasoarelui, pimAntul, florile! in iarbi i-au plrut toa-te un rai; dar cAnd a intins aripioarele gi-a zburat,mirAndu-se c[ poate s[ strlbatl aerul, cind apoia chzut istovitl de oboseali, pe-o frunzd., atunciintiiagi datl a cunoscut greul. $i spusele furniciii-au venit in minte... Ce era? O gAnganie mici,f[ri strilucire, rotundd, ca o simAn]i. De undevenea? Din iarbi; linea minte ci se trezise supt orochila-rhndunicii. Dar lncotro avea sd se indrep-te? Ei, asta era greul!

S-a coborit de pe frunzdsi-a purces si caute dinnou furnica. A umblat incoace, incolo, - furnica

nicd.ieri. Altele a intilnit, dar grlbite. Furnicile nuprea stau de vorbI. A mers mult gi bine; alt5. gAndi-re n-a mai auzit.,,inlelepciunea e raril', se gdndeabiata gAnganie. $i acesta a fost al doilea necaz aI ei.E greu inceputul! intr-o zi o prinse ploaia; din ne-blgare de seam6, clzu intr-un givoi. De-abia sc[-pI, pe-un pai. Iar alti dati, ce spaimi, Doamne!stitu o clipi., firl suflare, supt talpa cizmei gr5,-

dinarului. Avusese noroc de-o pietricici ce llsasel6ngi dinsa un gol. De ce-!i atArni viala in zi:ua deazit. Dar trebuia s[ se plzeasci cu tot dinadinsul.Trai e acela cind egti nevoit si-l cump[negti in fi-ecare clipl? Umbla numai pe dibuitele: cercetAnd,ocolind, ispitind. Colo e ap5., dincolo oameni, maila o parte un clrucior cu copii. ,,La ce m-a lisatDumnezeu dac[ n-am pirticica mea de pimdnt?se intreba g6.ngania. Unde si m[ agez ca si rim6.nlinigtitl?" Atunci in fali i se ridici deodatl casa,locuinla stipdnului gridinii. ,,Sus, acolo, trebu-ie s[ fie bine... dar e prea inalt." Si se ridice cucumpatare. intai zbur6, pe vArful unei gherghine;de acolo, pe-un coplcel, pe-un cllin; pe urmi, peiedera dimprejurul balconului. in sfbrgit, iat-o: a

ajuns. S-a agezat pe marginea stresinei. Uf! Cumarde tabla. Soarele o dogoregte, un chin! Vasizi-c[, gi aici, iad. $i gdndul o munci iar: Ce rost avea

pe lume?... Toate celelalte vietili plreau c[ au ochemare. $i fluturul? Cum de nu. Dar fluturul e

incAntarea ochilor, floare zburiltoare, e o picurarevie din curcubeu. Furnica igi face casi, agonisegte,

trdiesc mii la un loc; furnica, dac[ ar fi de o sutide ori mai mare, i-ar fi destuli mintea pe care oare acum, in vreme ce atdtea dobitoace, mari citmunfii, dacd ar fi de o sutl de ori mai mici, nule-ar ajunge mintea pe care o au cum sunt. Albi-na... toate, toate. $i ea? Seama ei pe lume?...

in clipa aceeagiza prinse cu ochigorii o semene

a ei zbrsrdnd pe sus, ciutdnd poate un loc de sc[-pare ca gi dAnsa. Dar nici n-apuci bine s[ se uitela ea, c6nd, ca o sigeati, o rindunici. se repezi dincuibul de supt stregini gi prinse din zbor tovarigade suferinfa. Peste o clipl se auzir[ lipetele de bu-curie ale puigorilor cirora rAndunica le aducea

hran[. $i gtngania, biata, igi dete seama: ,Jezi,asta e soarta noastri: s[ hrinim p5.slrile, care au

ce ciuta pe lume!"......Giza intinse aripioarele, se l[si in gol, pluti

pulin; apoi sigeata stribltu din nou aerul. Se auzio pAlp6ire de aripi. $i, indatl, puigorii primeau,gllagios,i, pe mama bunl ce le aducea iar hran[.

GAndicelul

l/\Uum venise pe lume, nici el nu-gi d[dea sea-

ma. S-a trezrt ca dintr-un somn gi parcl era de

cind pimAntul. Nu simlise nici durere, nici bucu-rie. $i mult igi muncise gAndul cum rislrise, gi-al

cui era? Mic cit un fir de linte, migca piciorugelefragede qi ocolea, pe de margini, frunziqoara care-ladipostise. intr-o zi incercd o pornire liuntric[:iegi de supt umbra ricoroasn gi dldu buzna afar6,in ploaia de lumini. Atunci rlmase pe loc, orbitde atdta strilucire. incetul cu incetul ii veni ini-ma la loc qi indrdzni: deschise ochigorii mai mult,mai tare, mai mari, ii deschise in sfirEit bine-bi-ne gi privi in sus. Se ficuse parci mai mititel de-

cdt fusese. Cu cAt[ strilucire, ce addnc Ei albastruse dezvelea cerul! $i ce minune! cu ochigorii luimirunli, cAt nigte fire de colb, il cuprindea intreg.

$i ce intunecime, c?tta lumezeall supt frunziEoaralui. Ce clutase dinsul acolo? Iar din mijlocul tirieialbastre, un bulgire de aur aprins arunca vipii.

Tresiri. Era el altul? Piciorugele nu mai erau

ale lui de scdnteiau asa? Si mai era imbricat in

10

aur! Cici si trupuqorul lui, pe care gi-l vedea pen-tru intdia oar[, scAnteia. Nu cumva era o fir6mificd,zut| de acolo, de sus, o fIrAmila de lumini in-chegatl, rlticiti pe pimdnt? $i, ca o adeverire,pe lirina neagri trupul arunca o lumin[ dulce.Ce se mai intreba! Flri indoiali, de acolo cLzu-se, acolo trebuia si se intoarci. Dar ce depirtare.

$i cum si ajungi? Privi in sus; gi atunci, deasu-pra clpugorului, zdri lugerul unui crin ce se ridicaaga de inalt, cdparcd.floarea din vArf igi deschideapaharul chiar dedesubtul bulglrului de aur, si-iculeagi razele.

in mintea lui igi injghebi planul. Si se suie peluger in sus, si meargi., si meargi gi si meargd,pdni in v6rfi gi de acolo, la bulgirul de aur, dincare credea ci se desficuse: o s[ritur5., - sau o ve-dea el ce-o face.

Atunci se migci din nou gi, dupi ce trecu peste

un griunte de piatri cdt un munte qi cobori dinco-lo, se trezila rid[cina crinului. Se odihni o clipl,apoi la drum, bliete! Mai intdi se rostogoli de petulpina lucie de citeva ori in ![rAni. V[zind asta,

se ridicl pe piciorugele de dinapoi gi, firl si gtie

pentru ce, cu cele dinainte igi ficu, mognegegte,

cruce. Pe urmi incercl din nou qi vizu ci poate.Luciu i se piruse lugerul crinului, gi cind colo

11

avea atatea adAncituri, atdtea ridicituri: vii, dea_luri. Dar ce mireasmi se revirsa de sus!...

$i-a mers voinicul, a mers. Mult sd fi mers. Seuiti in jos giJ prinse ameteala. privi in sus si secutremurd. Ce, nu flcuse niciun sfert din sfertuldrumului! Puterile ii cam sllbiseri, dar nu se lisa.inci vreo cAliva pagi, gi ici, deasup ra, parcd.se in-truchipa o frunzisoari liti.rea{a, ca o prispl. Aco_lo o si se odihneasci. $i iar purcese la drum; giumbli, gi umbl5, biiete; de-abia ajunse. Iar cAnda poposit, ud de sudoare, cd plrea o picdturl derou6, bulgirele de aur scipitase de amiazI. $i voi_nicul privi iar in sus. privea in sus qi nu-gi credeaochilor: zile, si.ptdmdni, luni avea de umbiat. $i cdtera de hotirit gi de vdnjos drumelul, nu_gi putuopri un oftat:

- Uf! Ci mult mai am de suit, Doamne!

t213

S[ricutul!. . .

S-a iscat un vdrtej ca din senin. S-a ingurubatinpimAnt, apoi apornit-o, tehui, peste cdmp, curfiqi livezi,luAnd cu el tot ce g[sea mai usor in cale. $idac5. de pe jos fura flori, pene gi hd.rtii, de pe-o ra-muri lui un clribug, un cirdbug mititel, castaniu,cu aripile fragede, cu ochisorii ca doui neghinite.Ciribug de primivari. CAnd l-a luat vdrtejul pesus, si-a strdns gi el piciorugele gi a vdzut ci poatezbura gi firl si dea din aripi.

Vdrtejul gi-a ficut gustul, gi-n mijlocul unuidrum de tari, ldng[ o curte, s-a in{epenit o cli-pd. ca un sfredel, apoi, s-a topit deodati, lisdnd totce luase, balt[, la pimdnt. Iar cirlbusul cizu pe-obucalici de hdrtie albi gi rimase acolo, amelit.Cdnd s-atrezit, privi imprejur: un drum prafuit.$i din capitul drumului, lanlog, cu pieptul inplatogd, cu pintenii arcuifi, venea un cucog. ,,Ia!scap de unul gi dau peste altul, igi zise ciribugul;Ista m[-nghite!" Cucogul s-a apropiat, s-a uitatcu un ochi la cirdbuE qi a trecut m6ndru inainte.

,,Am scipat!" gdndi cu bucurie ci.ribugul, gi se in-toarse sI priveasci dupl cucog. Atunci incremenide spaim6. Din celilalt capi"t al drumului soseaun curcan. C[rdbugul se ficu mai mic decdt era,

findndu-Ei sufletul: ,,Acum chiar c-am p[!it-o!".Cdnd ajunse curcanul in dreptul cucogului, se in-roti, igi roqi m[rgelele gi igi dddu capul peste spate;iar cucogul scoase pieptul gi mai in afari., se inillIin picioare gi forfeci aripile de clteva ori in p6-mAnt: igi d[deau binele. Cucogul s-a dus, curcanulse feri parcd, si nu calce cdribugul cAnd il ajunse,si acesta, bietul, risufli: ,,Bine c-am avut noroc!"Dar, deodati, de dupi un gard, si.ri, mare, cu coa-da rotundi cdt soarele la rasirit, un piun. pasirease leglni. o clip5., apoi igi strinse coada gi zbur6in drum. ,,De dsta nu mai scap!" ctezuciribugul.Pdunul s-a apropiat,l-a risturnat cu ciocul pe spa-te, apoi iar l-a intors cum il gisise gi,llsdndu-l, igivazu de drum. Ciribugului nu-i venea si-qi crea-di ochilor ci. mai e in viafi. Dar uite: colo e dru-mul, supt el hArtia, pe dreapta gardul, * triieqte.Ia si zboare acuma, c6t putea mai repede, de-aco-lo, pe vreo creangi de copac. SI-gi incerce aripile.$i le desfacu. in clipa aceea un pui de sturz, maimirigor ceva decAt o nucd, zburd. spre el. ,,Ei! deaga plsiri mici, mai de seama mea, mi-i drag gi

I4

mie", gdndi ciribuqul, pregitindu-se chiar sI deasturzului ,,ziua-buni". Dar sturzul se lisd l6ngibucilica de hdrtie, deschise pliscul, apuc6, cu 16-

comie, clrlbugul gi: hap! hap! mai si se inece, ilinghili.

Siricu{ul ciribug!De pe gard, o vrabie, carevd,zuse multe in viala

ei, isi asezase puiEorii in rAnd, si priveascl, de cumzbrise clribugul jos. $i acum igi lua zborul intr-altloc, strigdndu-qi dupl dinsa odraslele care duceauin minte o invlfituri mai mult.

15