Pag

e1

CIUREA DANIELA PETRAŞ ADRIANA HUŞTIUC NICOLETTA

Exemple de bune practici in desfăşurarea activităţilor artistico-plastice şi

practice în grădiniţă

DEVA, 2014

ISBN 978-973-0-16146-5

Pag

e2

AUTORI : CIUREA DANIELA, PETRAŞ ADRIANA, HUŞTIUC NICOLETTA

TEHNOREDACTARE : CIUREA DANIELA

COLABORATORI:

Radu Zoica

Ivan Adina Leontina

Szikszai Szilvia-Tünde

Bumbu Daniela-Paula

Gheorghe Ana Nicoleta

Tălpaş Lia

Gal Claudia

Andonescu Cristina-Andreea

Savoiu Florica

Krisztina Szocs

Dan Sanda

Bâlteanu Mariana

Pag

e3

ARTA ÎN EDUCAŢIE

Prof. înv. preşcolar : Radu Zoica

Grădiniţa P.N. nr.3, Găeşti

„Mai artist decât copilul cred că nu e nici un artist în lume.

Să ai inimă să-l simţi si minte să-l pricepi” – I. Nisipeanu.

Arta ne aduce mai aproape unii de alţii, ne face să simţim şi să înţelegem ceea ce uneşte

umanitatea în diversitatea culturilor şi expresiilor sale.

Arta este atât o formă de joc, bine reglementată de norme şi tehnici care pot fi dobândite

prin studiu riguros, cât şi un domeniu al libertăţii, în care mintea şi corpul sunt mobilizate

pentru a răspunde la întrebări complexe - întrebări la care, uneori, doar arta poate răspunde:

Ce este important sau frumos? De ce ne mişcă ceva? Cum pot ajunge să văd ceea ce văd? De ce

simetria oferă un sentiment de plăcere?

Copiii trebuie învăţaţi să iubească arta, ea îi va ajuta să se înţeleagă mai bine unii pe alţii şi le

va oferi o deschidere spre noi moduri de a vedea lumea, creând o bază pentru legăturile sociale

şi integrarea în comunitatea din care fac parte.

Implicarea în artă a copiilor este asociată cu dezvoltarea abilitaţilor cognitive, a gândirii

critice şi a aptitudinilor verbale. Stimularea prin experienţe artistice conectează mai profund

copiii la lumea lor, îmbunătăţeşte motivaţia, concentrarea, încrederea în sine, şi lucrul în

echipă.

Incluse în domeniul estetic şi creativ, activităţile de educaţie plastică se postează pe o poziţie

tot la fel de importantă ca mişcarea prin dans şi cântatul prin muzică. Educatorul este nevoit să

orienteze atenţia copiilor numai spre ceea ce aparţine sferei frumosului, să-i înveţe să asocieze

formele, să îmbine culorile în aşa fel, încât să realizeze combinaţii din ce în ce mai plăcute

vizualului. Din propra-mi experienţă am observat cum preşcolarii reuşesc să obţină lucrări

frumoase care trezesc emoţii estetice vii.

Ca mijloace de expresie a picturii, mijloace care contribuie la dezvoltarea sensibilităţii

estetice, la formarea gustului artistic prin intermediul mijloacelor de expresie, se pot enumera

următoarele: culorile, lumina şi luminozitatea, pata, linia, punctul.

Pag

e4

Copilul îşi dezvoltă perseverenţa şi răbdarea prin sprijinul acordat de educatoare, care-l

stimulează pe acesta să-şi finalizeze lucrarea începută, în concluzie, să-şi realizeze scopul propus,

în ciuda faptului că trebuie să depună efort susţinut pe o perioadă îndelungată de timp.

Totodată contribuie la formarea stimei de sine, la formarea unei imagini de sine

pozitive,deoarece mulţumirea pe care o simte când lucrează, îl motivează intrinsec, dar şi

extrinsec prin recunoaşterea de către cei din jur, obţinând mari satisfacţii.

Limbajul plastic le oferă copiilor posibilitatea de a se exprima mult mai repede decât prin

comunicarea verbală. Cu ajutorul culorilor copiii exprimă o mare cantitate de relaţii, pe care

sunt incapabili să le descrie sau să le formuleze prin alte modalităţi. Jocul cu pensula, cu

creioanele le permite copiilor să exprime ce văd, ce simt, ce doresc.

Creativitatea în activităţile plastice rămâne mereu deschisă având în vedere potenţialul de

care dispun copiii şi pe care noi educatoarele îl cunoaştem atât de puţin.

Anexez mai jos un model de activitate plastică realizat cu preşcolarii de la grupa mare.

Pictura pe sticlă

Materiale necesare:

- sticlă de geam, scoci argintiu pentru rama, diverse modele specifice temei plastice, marker

pentru trasarea modelului;

- pensule, acuarele, şerveţele şi multă, multă răbdare.

Etapele de lucru:

PASUL 1:

- se trasează sticlă de geam de o persoană pricepută, se curăţa bine cu soluţie şi o cârpă moale;

- se confecţionează rama;

- se trasează modelul dorit.

PASUL 2:

Pictarea tablourilor de către copii.

PASUL 3:

Admiraţi, vă rog!

Pag

e5

,,Naşterea Domnului” Suţă Adrian

,,Renul lui Moş Crăciun” Năstase George

Pag

e6

Abilităţi practice: „În excursie cu...”

-exemple de bune practici-

Profesor pentru învăţământ preşcolar: Ivan Adina Leontina

Grădiniţa cu Program Prelungit Numărul 13, Bistriţa

NivelI I, Grupa mare-pregătitoare

Tema anuală de studiu: „Cum planificăm/organizăm o activitate?”

Subtema: „În excursie cu...”

Tema zilei şi activităţii integrate: “În excursie cu...”

,, Moş Crăciun” Zincă Georgiana

Pag

e7

Tipul activităţii: mixtă

Locul de desfăşurare: sala de grupă

DOS (Activitate practică) – “În excursie cu: trenul, maşina, vaporul”

– colaj / - activitate pe grupe (conturare, decupare, lipire)

Obiectiv general: Îmbogăţirea experienţei senzoriale ca bază a cunoştinţelor practice, pentru a fi

capabili să se implice în realizarea acţiunilor, valorificând deprinderile de lucru însuşite.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

D.O.S (Activitate practică)

- să denumească materialele şi instrumentele de lucru, de pe măsuţe;

- să execute corect exerciţiile de încălzire a muşchilor mici ai mâinilor;

- să realizeze tema dată, respectând sarcinile de lucru.

- să manifeste perseverenţă în efectuarea tehnicilor de lucru (conturare după

şablon,tăiere, lipire);

- să dovedească spirit de echipă şi colaborare în grupul din care face parte.

SCENARIUL ZILEI

Astăzi vom desfăşura o activitate cu titlul În excursie cu..., prin intermediul căreia copiii

îşi vor exprima cunoştinţele dar şi curiozităţile faţă de mijloacele de locomoţie/transport

necesare în organizarea/desfăşurarea unei excursii.

Prima dată, copiii vor spune care este pentru ei „excursia de vis”, după care, la

centre/sectoare, vor detalia de ce alte lucruri mai au nevoie în desfăşurarea unei excursii. Printr-

un joc vom merge în excursie, cu diferite mijloacele de locomoţie/transport, cu ocazia căreia

copiii vor aprofunda/consolida unele dintre cunoştiinţele lexico-gramaticale dobândite. Pentru a

continua excursia, copiii vor călători în grup cu: maşina, trenul sau vaporul şi vor realiza tablouri

care să ilustreze şi să finalizeze munca depusă pentru desfăşurarea excursiei. Pentru a-şi

manifesta bucuria unei astfel de realizări copiii vor trece pe la Calea ferată ( joc) unde se vor

distra, apoi se vor linişti la un concurs de ghicitori.

Pag

e8

Deşi le-a plăcut excursia de vis copiii aşteaptă entuziasmaţi o excursie adevărată.

Activitatea se desfăşoară în sala de grupă. Copiii se aşează pe grupe (cu ajutorul educatoarei

pentru a face echipe echilibrate).

Copiii identifică materialele şi instrumentele de lucru. Educatoarea le spune sarcina de lucru,

paşii de urmat, le explică şi exemplifică, copiii repetă, adresează întrebări dacă au nelămuriri,

realizează exerciţii de încălzire a muşchilor mici ai mâinii şi se apucă de lucru. Educatoarea

sprijină copiii, apreciază munca acestora. La final se expun tablourile (cu titlul În excursie cu...)

realizate de cele trei grupe. Copiii împreună cu educatoarea fac ordine şi pregătesc grupa pentru

joc şi veselie.

Exemple de bune practici pentru abilitati practice,activitati plastice

-grupa combinata

In organizarea si desfasurarea muncii la aceasta grupa se respecta principiile didactice,programa

si metodele de invatamant corespunzatoare particularitatilor fiecarei subgrupe.

Sarcinile prevazute de programa se realizeaza in aceleasi tipuri de activitati manuale ca si cum s-

ar lucra cu o singura grupa de copii.

Structura activitatii manuale la fiecare subgrupa de copii nu difera de cea a activitatilor manuale

organizate in conditii obisnuite.Aceasta structura este conditionata si in cazul muncii

simultane,de sarcina didactica principala si de tipul activitatii de transmitere de

cunostinte,consolidare,fixare,verificare.Fiecare etapa a activitatii se organizeaza in functie de

scopul urmarit si de gradul de pregatire al copiilor prevazandu-se ansamblul de cunostinte,

succesiunea operatiunilor, metodele si procedeele corespunzatoare.

Educatoarea care lucreaza cu mai multe subgrupe organizeaza si desfasoara concomitent mai

multe activitati.Este necesar ca educatoarea sa asigure in timpul lucrului o indrumare

competenta,conditionata de particularitatile de varsta ale subgrupelor,de sarcina didactica

principala si de complexitatea rezolvarii temei date.Pentru aceasta este necesar sa se imbine

activitati in care predomina munca independenta a copiilor: activitati manuale,desen, modelaj.

In practica gradinitelor cele mai frecvente situatii sunt acelea in care se imbina acelasi tip de

activitati manuale: fixare-verificare.

Educatoarea va incepe cu subgrupele care au activitatea de fixare.Astfel dupa precizarea

sarcinilor in urma explicarii si demonstrarii la aceste subgrupe,odata cu inceperea executarii

Pag

e9

lucrarilor de catre copii,educatoarea trece sa isi desfasoare munca directa cu subgrupa la care s-

a planificat o activitate de predare.

De exemplu,daca se lucreaza la o grupa combinata cu urmatoarele trei subgrupe:3-4 ani,4-5

ani,5-6 ani si in planificare se prevede pentru subgrupa de 3-4 ani predarea operatiunii de

insirare (tema’’ ghirlande de Craciun”) pentru subgrupa de 4-5 ani consolidarea deprinderii de

snuruire(tema”Clopotelul Mosului),iar la subgrupa mare de 5-6 ani,consolidarea decupajului

dupa contur(tema”Pomul de Craciun”)se alterneaza activitatea directa cu cele trei subgrupe in

felul urmator:se incepe activitatea cu subgrupa de 5-6ani si dupa ultimele indicatii cu privire la

executarea lucrarii de catre copii se trece la subgrupa de 4-5 ani.In momentul in care se ajunge

si cu acestia la etapa executarii lucrarii,educatoarea isi orienteaza activitatea directa spre

subgrupa de 3-4 ani,unde are ca sarcina predarea insirarii,operatiune introdusa pentru prima

data in activitatea copiilor.

In situatia in care se imbina la toate subgrupele acelasi fel de activitate,in atentia educatoarei

trebuie sa fie in primul rand subgrupele mici sau aceea care are o tema mai complexa.E bine ca

in ambele cazuri educatoarea sa desfasoare o munca atenta cu fiecare subgrupa de copii,pentru

a le explica si demonstra ceea ce au de facut si pentru a le controla si indruma munca

independenta.

Exemple de bune practici pentru abilitӑți practice, activitӑți plastice

Profesor ȋnvӑțӑmȃnt preșcolar:

Szikszai Szilvia-Tünde

Grӑdinița cu Program Prelungit, Nr. 13, Bistrița

Pentru o bunӑ desfӑșurare a activitӑtilor de desen și modelaj la o grupӑ de preșcolari este

nevoie de pregӑtirea din timp a copiilor. Aceastӑ pregӑtire se poate face indirect, prin

intermediul altor activitӑți desfӑșurate ȋn grӑdinițӑ, sau se poate face direct prin activitӑți

special organizate ȋn acest scop.

Pag

e10

Ȋn pregӑtirea indirectӑ a activitӑților de desen și modelaj, specificӑm cӑ sunt de mare

ajutor exercițiile ce se pot efctua ȋn grӑdinițӑ cu diferite prilejuri ȋn vederea antrenӑrii mușchilor

mici ai mȃinii. Ca de exemplu, ȋn cadrul activitӑților de educație fizicӑ, se pot introduce mai des

exerciții care cer mișcӑri sinergice executate cu mȃinile ( ,,morișca”), iar ȋn activitӑțile alese,

exerciții care cer ȋntrebuințarea diferențiatӑ a mȃinilor redatӑ de obicei cu ajutorul jocurilor cu

text și cȃnt (,,Mișcӑm degețelele”; ,,Cercul mare și frumos”). Și ȋn activitӑțile de muzicӑ se

executӑ unele mișcӑri ale mȃinilor, ale palmelor și ale degetelor, ȋn special bӑtӑile din palme și

mișcӑrile individualizate de degete. Aceste exerciții contribuie la dezvoltarea și coordonarea

mișcӑrilor fine ale degetelor.

Un aspect important ȋn pregӑtirea copiilor pentru activitӑțile de modelaj sau desen o

constituie cunoașterea, analizarea prealabilӑ a obiectului, a ființei sau a fenomenului a cӑrui

imagine o vor desena sau modela. Aceastӑ cunoaștere trebuie sӑ se bazeze pe analiza tuturor

pӑrților componente și a ȋnsușirilor ce urmeazӑ a fi redate ȋn tema activitӑții. Ȋn procesul de

cunoaștere a obiectului, educatoarea trebuie sӑ asigure, pe cȃt este posibil, și percepția lui

hapticӑ. Preșcolarii, ȋn general, percep mai bine volumul ȋn urma coordonӑrii senzațiilor vizuale

cu cele tactil-chinestezice. Spre deosbire de percepția efectuatӑ pe cale vizualӑ, cea efectuatӑ

pe cale hapticӑ are un caracter mai analitic, ceea ce asigurӑ o cunoaștere mai completӑ a

obiectului, a pӑrților sale componente și a ȋnsușirilor ce pot fi percepute pe cale tactil-

chinestezicӑ: formӑ, dimensiune, așezare. Percepția hapticӑ a obiectului nu mai este atȃt de

necesarӑ la grupa copiilor de 5-6 ani, deoarece experiența senzorialӑ a copiilor le ȋngӑduie sӑ-și

reprezinte volumul doar pe cale vizualӑ.

Ȋn activitӑțile de desen și modelaj obiectele a cӑror imagine va fi redatӑ vor fi alese de

cӑtre educatoare tot dintre obiectele și ființele cunoscute de copii. La grupele de 3-4 și 4-5 ani e

necesarӑ cunoașterea amӑnunțitӑ a formei obiectului, a pӑrților sale componente și a așezӑrii

lor ȋn cadrul unor activitӑți anterioare.Pentru cӑ, reprezentarea pe care și-au format-o anterior

despre un obiect poate fi slabӑ și uneori denaturatӑ, este recomandabil ,ca observarea

sistematicӑ a modelului sӑ fie fӑcutӑ și ȋn activitӑțile de desen sau modelaj.

Activitӑțile de modelaj și desen ȋn care tema datӑ este executatӑ din memorie presupun,

prin ȋnsӑși natura lor, cunoașterea anterioarӑ a obiectului, a ființei, a fenomenului sau a

aspectului de viațӑ care urmeazӑ sӑ fie redat.

Pag

e11

Corelația ȋntre toate activitӑțile obligatorii este un principiu important și ȋn ȋnvӑțӑmȃntul

preșcolar. De aceea, este necesar ca activitӑțile de observare sӑ preceadӑ temele cu același

subiect prevӑzute ȋn activitӑțile de desen sau modelare și cele manuale cu temӑ datӑ. Temele

acestor trei categorii de activitӑți trebuie astfel alese ȋncȃt sӑ se susținӑ reciproc, sӑ se

completeze ȋntre ele ȋn ceea ce privește ȋnsușirea unor cunoștințe și priceperi cȃt mai variate și

mai trainice. Ȋn modelaj, copiii pot sӑ-și corecteze mai ușor greșelile și ȋn felul acesta ȋși fixeazӑ

mai bine și mai corect ȋn minte raporturile proporționale și de orientare a pӑrților componente

ale unui ȋntreg, și atunci, ei pot reflecta mai ușor și mai corect o scenӑ dintr-un basm pe care mai

ȋntȃi au redat-o ȋn modelaj.

Dacӑ vrem sӑ reușim redarea ȋn desen a unei imagini mai complexe sau mai greu de

realizat pentru copii poate fi pregӑtitӑ și ȋn cadrul unei activitӑți de aplicație ȋn care tema

presupune asamblarea și lipirea pӑrților componente ale acelei imagini.

Ȋn activitӑțile de desen și modelaj, ȋn special la cele cu temӑ datӑ, un loc important ocupӑ

prezentarea unui model din partea educatoarei. Ȋn grӑdinițӑ se pune accent pe folosirea

modelelor naturale (jucӑrii, obiecte uzuale, fructe, flori etc.) și construite, realizate de cӑtre

educatoare: schițe, planșe, desen pe tablӑ, modelaje, machete. Alegerea și realizarea modelului

trebuie sӑ se facӑ ținȃnd seama de cerințele didactice, respectȃndu-se particularitӑțile de vȃrstӑ

ale copiilor ȋn ceea ce privește posibilitӑțile lor de ȋnțelegere și posibilitӑțile lor grafico-plastice.

Modelul trebuie sӑ fie confecționat din același material pe care ȋl vor folosi și copiii ȋn activitatea

obligatorie, și sӑ nu fie mai complicat decȃt ceea ce va cere copilului sӑ realizeze.Modelul nu are

voie sӑ depӑșeascӑ posibilitӑțile de realizare ale copiilor, doar ȋn felul acesta este posibilӑ

realizarea corectӑ a temei de cӑtre copii și se evitӑ situația ȋn care ei s-ar simți demobilizați,

nereușind sӑ efectueze tema propusӑ de educatoare. Cȃnd modelul nu este un obiect natural, el

trebuie sӑ reflecte caracteristicile obiectului pe care ȋl reprezintӑ. Ȋn cazul ȋn care modelul este

un desen, o ilustrație sau un tablou, el trebuie sӑ ȋndeplineascӑ anumite condiții, și anume:

trebuie sӑ fie clar, cu contururi precise, sӑ nu reprezinte obiecte sau ființe vӑzute din semiprofil,

elementele respective sӑ nu se suprapunӑ ȋn așa fel ȋncȃt sӑ fie acoperite porțiuni mari ale

vreuneia din ele.

Desenul trebuie sӑ fie veridic, imaginile bine conturate, așezate pe un fond simplu, care sӑ

le scoatӑ ȋn evidențӑ, sӑ fie colorate ȋn tentӑ platӑ sau ușor nuanțatӑ, dar fӑrӑ jocuri de clar-

Pag

e12

obscur, care depӑșesc posibilitӑțile de ȋnțelegere a preșcolarilor.Modelul trebuie sӑ fie suficient

de mare, pentru a putea fi vӑzut de cӑtre toți copiii.

La unele activitӑți de modelaj cȃnd sunt mulți copii ȋn grupӑ, iar modelul, prin natura lui,

nu este suficient de mare ca sӑ poatӑ fi vӑzut de cӑtre ȋntreaga grupӑ, el poate fi confecționat ȋn

mai multe exemplare, care se ȋmpart copiilor la mese. Modelele ȋn volum, tridimensionale,

realizate de educatoare, sunt ȋntrebuințate ȋn activitӑțile de modelaj de la toate grupele. Ele pot

fi modelaje sau machete.

Caracterul gȃndirii preșcolarului este concretӑ, de aceea educatoarea trebuie sӑ prezinte

desenul decorativ ca ornamente ale unui obiect, și ȋn aces scop, educatoarea trebuie sӑ

pregӑteascӑ modelul demonstrativ. Educatoarea trebuie sӑ pregӑteascӑ și pentru fiecare copil

imaginea obiectului de decorat, fie conturatӑ pe o foaie de hȃrtie, fie decupatӑ din foaia de bloc

sau de caiet de desen. Cȃnd obiectul are o culoare de fond, este bine ca aceasta sӑ fie datӑ de

cӑtre educatoare cu acuarelele sau creioanele colorate, pe materialul distribuit copiilor, așa cum

se prezintӑ modelul ȋn programӑ, lӑsȃndu-se albe numai spațiile unde vor desena copiii. Ȋn felul

acesta, ei vor plasa corect modelul decorativ ȋn spațiul rezervat ornamentӑrii.

Pentru a pregӑti pe copii cu acest fel de desen, din colecția de materiale existente ȋn

fiecare grӑdinițӑ nu ar trebui sӑ lipseascӑ diverse exponate privind arta popularӑ: pӑpuși

ȋmbrӑcate ȋn costume naționale, țesӑturi, albume de cusӑturi și vase ornamentale. Acolo unde

nu existӑ aceste posibilitӑți, educatoarele pot organiza vizite la diferite magazine de artizanat,

unde copiii vor vedea obiecte de artӑ tradiționalӑ. ӑceste materiale familiarizeazӑ treptat copiii

cu elemente de desen decorativ.

Pag

e13

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PENTRU ACTIVITĂŢI PLASTICE

PROF. ÎNV. PREŞC. BUMBU DANIELA-PAULA

GRĂDINIŢA CU P.P. NR.13, BISTRIŢA

Cea mai mare parte din programul zilnic al grădiniţei este afectat jocurilor şi

activităţilor alese de copii. În această etapă ei se pot juca cum doresc, pot desena diferite

lucrări de care au nevoie în jocurile lor. Educatoarea va îndruma activitatea plastică în

etapa jocurilor şi activităţilor alese.

La vârsta preşcolară experienţa copiilor este săracă. De asemenea posibilităţile lor

grafico-plastice sunt destul de restrânse. De aceea educatoarea trebuie să se gândească,

din timp, dacătema pe care o propune poate reactualiza, în mintea copiilor, imaginea sau

acţiunea respectivă,dacă ei au deprinderile necesare redării temei şi, în consecinţă, să

pregătească condiţiile unei cât mai bune realizări a subiectelor propuse.

Desenând la liberă alegere, copiii au posibilitatea să-şi consolideze deprinderile tehnice

formate în cadrul activităţilor obligatorii şi să-şi dezvolte posibilităţile de realizare grafico-

plastică.

De asemenea, aceste activităţi oferă copiilor şi posibilitatea de a-şi dezvolta spiritul de

iniţiativă şi de independenţă, ca şi aptitudinile creatoare, deoarece ei îşi aleg singuri nu

numai felul activităţii ci şi tema respectivă.Copiii fac încercări variate- pornite din propria

lor iniţiativă de a soluţiona problemele pe care le ridică realizarea temei alese de ei.

Pentru ca desfăşurarea acestor activităţi alese de copii să aibă loc în condiţii cât mai

bune, educatoarea va lua câteva măsuri de ordin organizatoric. Astfel, trebuie să

pregătească şi să pună la îndemâna copiilor material cât mai variat: creioane negre şi

colorate, bine ascuţite; hârtie; cartoane; pensule, acuarele.

Educatoarea va urmări ca , şi în etapa activităţilor alese, desenul să se desfăşoare în

condiţii igienice. Copiii trebuie să primească lumină suficientă, să nu fie prea înghesuiţi, să

nu se stingherească între ei, să aibă o poziţie corectă la masă, să ţină corect creionul în

mână când desenează.

Pag

e14

La grupa de 3-4 ani, la desen, pornind de la tendinţa copiilor de a repeta temele

effectuate în cadrul activităţilor obligatorii, educatoarea poate contribui, pe de o parte, la

îmbunătăţirea calitativă a clişeelor din desenele unor copii iar, pe de altă parte, indiferent

de grupă, le poate sugera să redea amănunte noi sau să adauge un element nou faţă de

tema executată anterior. În cazul în care copilul manifestă dorinţa de a realiza o temă

nouă, dar în efectuarea ei întâmpină dificultăţi, neştiind cum să deseneze, de pildă,

podoabele pomului de iarnă şi se opreşte încurcat, gata să renunţe la tema pe care şi-a

propus-o, educatoarea îi poate demonstra acest lucru pe o foaie de hârtie separata sau îi

poate da numai câteva explicaţii: unde trebuie să fie aşezate acestea, mărimea lor în

raport cu crengile bradului, forma lor variată. Dacă copilul spune că-l desenează pe Moş

Crăciun, dar din lucrare reiese că a redat o figură umană care nu aminteşte cu nimic cu

Moş Crăciun, educatoarea îl poate sfătui să întregească figura respectivă cu detaliile

caracteristice ale personajului imaginat: barba albă, tolba cu jucării, toiagul, mantia roşie.

Educatoarea trebuie să-şi îndrepte atenţia, deopotrivă, asupra felului cum sunt plasate

în pagină elementele temei şi asupra felului cum sunt folosite culorile. Referindu-se la

primul aspect, este bine ca, în primele activităţi, să orientăm copiii de 4-5 ani către

sistemul monoliniar de prezentare grafică. Să-i deprindem să se orienteze dupa marginea

inferioară a hârtiei şi să deseneze, în prim plan, acele câteva elemente pe care

intenţionează să le redea. Acest procedeu îi ajută să treacă de la aşezarea haotică,

întâmplătoare a elementelor în pagină, la organizarea lor şi chiar la încercarea de a lega

imaginile respective între ele, de a le da o anumită semnificaţie şi apoi a compune

conştient o temă.

La grupa copiilor de 5-6 ani, educatoarea trebuie să aibă în vedere, îndeosebi,

stimularea iniţiativei creatoare a copiilor. Căile pe care ea le poate folosi în acest sens

sunt variate. Pe lângă îndrumarea susţinută, ea poate stimula copiii la asemenea activităţi

folosind diferite procedee prin care le poate sugera teme cât mai variate, ca de pildă:

prezentarea unor ilustraţii, tablouri, modelarea unor obiecte, aprecierea lucrărilor copiilor.

Tot în cadrul jocurilor şi activităţilor alese, educatoarea poate prezenta copiilor diferite

desene simple, ilustraţii sau chiar unele tablouri, ajutându-i indirect să-şi ridice capacitatea

de înţelegere şi de redare grafico-plastică a unor elemente artistice.

Pag

e15

În acelaşi fel se poate îndruma şi modelajul. Aşezându-se la masa copiilor care

modelează diferite obiecte, educatoarea poate lucra împreună cu copiii, sprijinindu-i indirect

în realizarea unor lucrări tot mai noi şi mai reuşite.

Îndrumaţi cu tact, cu pricepere şi consecvenţă, copiii ajung să ilustreze, în lucrările lor,

cele mai variate aspecte într-o viziune, într-o manieră proprie.

În etapa jocurilor şi activităţilor alese, educatoarea are posibilitatea să se ocupe şi de

copiii care din anumite motive- absenţa îndelungată de la grădiniţă, lipsa de interes pentru

activităţile grafico-plastice- se prezintă, la un moment dat, sub nivelul grupei. De asemenea

se va ocupa, în mod special, şi de copiii care manifestă, de la această vârstă, înclinaţii

pentru desen, pictură sau modelaj şi în ale căror lucrări se întrevăd posibilităţi creatoare.

Educatoarele achiziţionând din ce în ce mai multă experienţă în munca lor la catedră,

cunoscând posibilităţile copiilor din grupa cu care lucrează şi particularităţile individuale

ale fiecăruia dintre ei, vor putea găsi nenumărate soluţii noi, adecvate situaţiilor concrete

care se ivesc mereu şi care pot fi extrem de variate.Atât în activităţile obligatorii cât şi

în cele alese de copii, îndrumarea educatoarei trebuie să se bazeze pe cunoaşterea

particularităţilor individuale ale fiecărui copil, deoarece numai în felul acesta se pot obţine

rezultate pozitive.

Pag

e16

CREATIVITATEA LA PREŞCOLARI PRIN ACTIVITĂŢI PLASTICE ŞI PRACTICE

Institutor: Gheorghe Ana Nicoleta

Grădiniţa cu program normal

Albesti Pamanteni, Jud. Arges

Creativitatea este o capacitate generala a preşcolarilor, fiecare dispunand de ea intr-o

mai mare sau mai mica masură. Curiozitatea, dorinta de a realiza o lucrare deosebită de-a

colegilor le creează copiilor un puternic motiv pentru a fi creativi, pentru a aduce ceva nou in

fiecare ,,operă” realizată. Niciodată acelasi copil nu va realiza o lucrare identica cu una

anterioară, intotdeauna va avea elemente noi de adăugat!

Activitatile artistico-plastice constituie cadrul şi mijlocul cel mai generos de activare şi

stimulare a potenţialului creativ. Arta îl pregăteşte pe copil să trăiască în frumuseţe, în armonie,

să respecte frumosul şi să vibreze în faţa lui. Cuvintele, sunetele, gesturile, culorile, formele

plastice sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorinţelor, a aşteptărilor, relaţiilor cu

ceilalţi, a problemelor. Mijloacele artei devin pentru copil unelte autentice de rezolvare

curajoasă şi cu ştiinţă a problemelor de echilibrare, de armonizare, de modelare a spaţiului în

care trăieşte şi se joacă, de automodelare.

Reluând ideea lui Gramsci, că arta este un educator pentru că este artă, profesorul I.

Neacşu precizează: “Prin bucurie şi prin trăire, elevul va reasimila în adâncime şi înălţime

frumosul şi armoniosul, prezente ca paternitate şi realitate, ca sensibilitate şi raţionalitate” [1]

Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, dar şi cea artistică şi delicateţea

comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi

fanteziei, în funcţie de măiestria educativă a educatoarei şi de caracteristicile mediului în care se

formează. Deşi, determinată genetic, ea se modelează prin educaţie, pentru că “personalitatea

copilului este rezultanta acţiunii conjugate a factorilor ereditari, de mediu şi de educaţie, iar ea

nu se poate configura adecvat prin considerarea şi acţiunea lor paralelă.”

În pedagogia contemporană perioada preşcolarităţii constituie perioada de maximă

receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică. Vârsta preşcolarităţii este vârsta

imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi exterioriza sentimentele

1 Neacşu, I.,Motivaţie şi învăţare, E.D.P., Bucureşti, 1978

Pag

e17

şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la propria sa formare, se

accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern.

La vârsta preşcolară copilul are tendinţa de a se exprima în lucrările lui, bazându-se pe

experienţa personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi

mijloace şi forme de cedare a propriilor impresii despre lume, în care să se relecte emoţiile şi

sentimentele trăite.

Activităţile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare şi exprimare a vieţii

copilului, a achiziţiilor sale intelectuale, afective, voliţionale şi motivaţionale. Motivaţia copilului

pentru activităţile artistico-plastice şi practice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri,

nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini.

Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori

intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal.

Dintre limbajele artei, limbajul plastic este cel mai apropiat prescolarului. Acest limbaj are

misiunea de a echilibra şi de a armoniza relaţiile copilului cu natura, cu sine. Educatoarea nu va

cere copilului sa reproducă, să execute cu măiestrie asemănarea, până la identificare, cu

înfăţişarea naturii, care oricum este, în mod permanent, alta. Dacă ar acţiona aşa, ar face din

copil un inapt în ceea ce priveşte creaţia artistică, l-ar îndepărta de artă şi l-ar înstrăina de

propriile posibilităţi creative.

Rolul educatoarei este de încurajare, de sensibilizare a copilului în faţa frumosului, de

instrumentare a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice. Procedând astfel şi

dovedind empatie şi respect necondiţionat, aceasta îl ajută cu adevărat pe copil să se

autodescopere, să se armonizeze cu sine, să descopere şi să rezolve probleme de compoziţie şi

de tehnologie artistică. Cunoscând limbajul artei plastice, precum şi particularităţile individuale

ale copiilor, educatoarea poate acţiona stimulativ în vederea dezvoltării potenţialului creativ al

copilului.

În vederea dezvoltării imaginaţiei creatoare în cadrul activităţilor artistico-plastice am

valorificat cunoştinţele acumulate prin activităţi diverse (aspecte ale naturii, viaţa socială,

evenimente şi sărbători). În cadrul activităţilor artistico-plastice şi practice copiii au o paletă

bogată de culori pe care să le îmbine în realizarea spaţiului artistic.

Copiii au fost interesaţi şi motivaţi să-şi exprime ideile şi trăirile în lucrări

personale/colective pentru a fi valorificate cu diferite ocazii – expoziţii în unitate „Culorile

toamnei”(dactilopictură),”Covor de frunze”,”Crizanteme”(rupere-lipire), „Omul de

Pag

e18

zapada”(lipire+dactilopictura) „Poveste de iarnă”, expoziţii colective la nivel interjudetean cu

ocazia Sarbatorilor de iarna în concursul „Zâna Iarnă” desfasurat in colaborare cu Grădiniţa Nr.

13, Focsani. Obiectivele specifice proiectului:

- Respectarea şi păstrarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale şi naţionale.

- Dezvoltarea libertăţii de expresie a copiilor;

- Îmbunătăţirea relaţiilor de comunicare şi inter-relaţionare între copii şi între copii şi

adulţi;

- Stimularea copiilor prin organizarea de expoziţii, serbări;

- Dezvoltarea dragostei pentru frumosul din natura ;

- Cultivarea sensibilitatii artistice a copiilor prescolari;

- Antrenarea unui numar cat mai mare de prescolari in activitati extracurriculare;

- Imbunatatirea imaginii gradinitei.

Tradiţiile româneşti constituie una dintre valorile inegalabile ale poporului nostru. Avem

datoria morală de a le păstra şi a le transmite generaţiilor viitoare. Ca dascăli, ştim că, pe lângă

nestematele literaturii române, arta populară ocupă un loc de seamă şi îşi are locul ei în

educaţia tinerii generaţii. Făcând-o cunoscută copiilor, ei fac cunoştinţă cu tradiţiile şi obiceiurile

specifice poporului căruia îi aparţin, trăiesc sentimente de dragoste, respect, admiraţie şi

mândrie faţă de tradiţiile populare, faţă de creaţiile diferiţilor meşteşugari.

Prin cunoaşterea şi îmbogăţirea cunoştinţelor legate de costumul popular şi diferite

obiecte de artă populară, copiii au dorit să cunoască mai multe lucruri participând şi la alte

evenimente .

Participarea afectiv-voliţională la sărbătorirea marilor evenimente şi obiceiuri tradiţionale

s-a realizat prin activităţi ca: „Cizmulita lui Moş Nicolae”, „Sărbătorile de iarnă la români”, „Vine,

vine Moş Crăciun”. În cadrul acestor acţiuni am valorificat cunoştinţele legate de aceste

evenimente şi obiceiuri din străbuni: spectacole adecvate temei, colinde, pluguşor, sorcova,

dansul caprei, primirea lui Moş Crăciun, împărţirea darurilor (plata urătorilor cu daruri

tradiţionale – colaci, nuci, mere) au condus la cultivarea virtuţilor creştine şi comportamentului

moral-religios, cunoaşterea unor obiceiuri creştineşti, specifice sărbătorilor religioase.

În cadrul temei „Noi suntem români” au fost prezentate diferite obiecte de artă populară

(măşti cu material textil, sorcove, costume populare), decorarea unor costume naţionale prin

îmbinarea grafismelor cunoscute, realizarea unei expozitii cu tema ”Hai să dăm mână cu mână”,

Pag

e19

dar mai ales realizarea cu intreg colectivul de copii a unor lucrari deosebite precum „Steagul

României’’ „Harta României” in culorile steagului(dactilopictura)

Schimbul de lucrări artistico-plastice au făcut cunoscut în rândul colaboratorilor

preocupările şi interesul manifestat în transmiterea dragostei faţă de valorile tradiţionale ale

poporului nostru.

Numai educându-i pe micii preşcolari prin diverse activităţi desfăşurate în grădiniţă şi în

familie, să îndrăgească şi să respecte obiceiurile tradiţionale, acestea vor avea continuitate şi la

generaţiile următoare.

In cadrul educatiei estetice, depistand si dezvoltand aptitudinile artistice ale copiilor, se

dezvoltă, prin transfer si alte aptitudini: tehnice, practice, comportamentale etc. De timpuriu,

noi, educatoarele, trebuie sa observăm in cadrul jocului, activittilor practice sau cu alte diferite

ocazii, anumite inclinatii, interese sau chiar aptitudini artistice ale prescolarilor,aceasta

preocupare trebuind sa vizeze toti copiii. Cu rare exceptii, toti copiii, indrumati cu gija, sunt

capabili sa deseneze, sa cante,sa recite o poezie, sa realizeze o lucrare practica,sa picteze.

Obligaţia noastră, a educatoarelor, este nu numai de a descoperi din timp posibilitatile

copiilor dotati, dar si aceea de a cunoaste tot asa de bine si disponibilitatile celorlalti pentru a

scoate la iveala si dezvolta, in funcţie de particularităţile de vârsta, aptitudinile artistice în

vederea formarii viitorilor creatori in domeniul artelor si a dezvolta interesul copiilor obisnuiti, a

le stimula dorinţa şi capacitatea de a „crea”.

În concluzie, întrega paletă de activitaţi desfasurate în cadrul procesului instructiv-educativ

din grădiniţă, cu precadere cele din Domeniul Estetic si Creativ, sub atenta îndrumare şi

măiestrie a educatoarei , contribuie in mod deosebit la cultivarea capacitătii creative a copiilor,

dandu-le posibilitatea să perceapă frumosul din arta, natura si societate, şi să-l redea într-o

manieră originală, îmbogăţindu-şi orizontul de cunoaştere.

Bibliografie:

•Cucoş Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

•Monica Lespezeanu, „Tradiţii şi modern în învăţământul preşcolar”, editura Omfal Esenţial,

2007 ;

•„Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă”, editura Integral, 2001;

•„Revista Învăţământului Preşcolar”, nr.1-2/2008;

Pag

e20

EFICIENŢA EDUCATIVĂ A ELEMENTELOR DIN NATURĂ ÎN DEZVOLTAREA

ABILITĂŢILOR PRACTICE

Profesor învăţământ preşcolar TĂLPAŞ LIA

Gradiniţa cu program prelungit nr. 13 „BISTRIŢA”

Activităţile de abilităţi practice desfăşurate în grădiniţă, sunt de obicei realizate de copii cu

mult interes şi plăcere.Tocmai de aceea trebuie să profităm de motivaţia lor internă pentru a

optimiza atingerea unor obiective de dezvoltare psihomotrică a copiilor, pe care nu le putem

realiza prin alte forme de activitate. Dar această optimizare trebuie făcută raţional, în

concordanţă cu nivelul de dezvoltare a copiilor, cu etapa de vârstă la care se află acestia, cu

abilităţile şi deprinderile anterior însuşite, respectând gradarea impusă de particularităţile

constituţionale ale fiecăruia.

Astfel, activităţile practice specifice grupei mici au ca obiectiv cunoaşterea materialelor;

în acelaşi timp trebuie să ţinem cont de faptul că centrii coordonatori ai mişcărilor fine ale

musculaturii mâinilor nu sunt încă dezvoltaţi şi o tehnică de lucru ca îndoirea necesită o

oarecare forţă de apăsare pe laturile mîinii, forţă de care copiii nu dispun la începutul anului

şcolar.

Cât priveşte eşalonarea conţinutului tematic al activităţilor practice am considerat că la

nivelul grupei mici copiii execută o singură operaţie, exersând abilităţi de un anumit fel, o

singură tehnică de lucru, eventual repetată la alte subiecte; iar la nivelul grupei mari , copiii au

deja formate abilităţi de bază putând realiza lucrări prin 2 ,3 tehnici şi cu matereale variate.

Aceste materiale ni-i le pune la îndemână cu atâtă dărnicie natura, îndeosebi în anotimpul

toamna. Cea mai delicată şi mai serioasă activitate pe care o poate desfăşura copilul este

activitatea de strîngere a materialului din natură.Profunda lui concentrare în activitatea de

selecţionare a celor mai reuşite elemente din natură înseamnă activitatea de oservare, de

analiză,de sinteză, de selecţie şi de grupare după gen şi specie.

Procedând astfel îi pregătim pe copii pentru activitatea manuală, deoarece ei partcipă

direct la strânsul materialului din natură, pe care tot ei îl asambleayă pentru a realiya teme ce

Pag

e21

vor reprezenta aspecte din viaţă: copii jucându-se, animale, păsări, curtea, pomii, felicitări cu

ocazia diferitelor sărbători de iarnă, 8 martie, etc.

În coninuare voi prezenta cateva tehnici de lucru realizate de copii cu materiale din

natură. Pentru a realiza tema Legume de toamnă am folosit ca suport de lucru carton sau furnir.

Materialele folosite: scoici, seminţe de dovleac, boabe de porumb, boabe de fasole, orez, griş,

seminţe de mac, de ardei, boabe e muştar. Se desenează conturul legumei (ardei roşu, ceapă

roşi, gogoşar, etc.), apoi se lipesc materialele cu aracet, dacă acestea sunt boabe, dacă sunt

pulberi sau boabe mici se toarnă aracet, se presară, se apasă cu mâna şi se scutură uşor

surplusul. Se lasă să se usuce şi a doua zi se colorează cu acuarele sau cu tempera. În final se

aplică un strat de lac de mobilă pentru a căpăta luciu şi pentru a fi mai rezistent.

Dacă materialul folosit este apropiat de culoarea reală a legumelor (cum este ceapa roşie

din boabe de porumb roşu, cartoful făcut din fasole) nu se mai colorează, se lasă ca atare şi după

uscare se lăcuiesc. Pentru o aderare maibună a culorii după ce au fost lipite, boabele se freacă

puţin cu usturoi, astfel culoarea aplicată se întinde uniform.

Se pot realiza fructe din toate categoriile: mere , pere, struguri, prune, cireşe, portocale,

bananne, căpşuni, etc. Folosind ca suport de lucru carton, coală de desen. Materiale folosite

sunt ghindă, coji de alune, capace de ghindă, orez, coji de ouă, sânburi de nucă mărunţiţi, scoici,

melci, făină de porumb, seminţe de coriandru, muştar, mac, etc. Pentru a realiya fructul dorit se

desenează întai conturul apoi se aplică aracet şi se plipesc seminţele , presând uşor. După lipire

seminţele se colorează în nuanţe adecvate sau se lasă în culoarea naturală. Peste ele se aplică

lac de mobilă sau de unghii incolor pentru a căpăta luciu şi rezistenţă.

Pentru a realiza tema Pălăria Iernii se confecţioneayă o pălărie din carton sau se

foloseşte o pălărie de paie îmbrăcată în alb pe care se lipesc elemente specifice iernii: beteală,

brayi din hârtie glasată, conuri de brad ninse cu ajutorul pastei de dinţi, crenguţe de tuia

presate, globuleţe, figurine cu Moş Crăcin sau siluiete decupate de pe ambalaje, cutii de

chibrituri îmbrăcate în staniol şi legate cu fundiţe pentru a simboliza cadourile primite cu

această ocazie.

O altă lucrare se numeşte Felicitare cu brdul împodobit. Am folosit ca suport de lucru foi

de desen, carton. Materiale folosite: acuarele, pastă de dinţi, mărgele, paiete, celofan, capsator

şi capse. Modul de lucru: se desenează conturul uiu brad şi se coloreayă cu acuarele. După ce s-a

usat bine, se aplică pasta de dinţi, pe margine direct din tub prin tamponare repetată, apoi se

Pag

e22

lipesc paiete şi mărgele cu aracet. Toată lucrarea se acoperă cu celofan şi se capsează pe

margine.

Educaţia plastică şi practică din grădiniţă se referă la achiziţia unor deprinderi instrumentale

şi tehnici de lucru specifice vîrstei dar şi la dezvoltarea capacităţii de percepţie a realităţii

înconjurătoare. Pentru reuşita acestor activităţi desfăşurate cu preşcolarii este indicat să se lase

o “deplină libertate” de exprimare a copiilor. Punându-le la dispozţie material variate şi

adecvate tehnii de lucru, ştiind cum să le folosească, asambleye, doar sugerându-le nişte idei,

fără a-i constrâge, copiii reuşesc să obţină lucrări uimitor de frumoase şi sugestive.

Bibliografie:

-Bocoş, M., 2002, Instruirea ineractivă. Repere pentru reflecţie şi acţiune, Ediţia a II-a revăzută,

Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

-Ionescu, M., 2000, Demersuri creative în predare şi învăţare, Editura Presa Universitară

Clujeană, Cluj-Napoca.

Pag

e23

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII LA PREŞCOLARI PRIN

ACTIVITĂŢI PLASTICE ŞI PRACTICE

Educatoare: Gal Claudia

Grădiniţa cu Program Prelungit,Nr.13

Loc.Bistrita, Jud.Bistita-Nasaud

Mai mult decât orice activităţi, activităţile incluse în Domeniul Estetic şi Creativ

(educaţie plastică, abilităţi practice, educaţie muzicală), constituie cadrul şi mijlocul cel mai

generos de activare şi stimulare a potenţialului creativ. Arta îl pregăteşte pe copil să trăiască în

frumuseţe, în armonie, să respecte frumosul şi să vibreze în faţa lui. Cuvintele, sunetele,

gesturile, culorile, formele plastice sunt mijloace de exprimare, de exteriorizare a dorinţelor, a

aşteptărilor, relaţiilor cu ceilalţi, a problemelor. Mijloacele artei devin pentru copil unelte

autentice de rezolvare curajoasă şi cu ştiinţă a problemelor de echilibrare, de armonizare, de

modelare a spaţiului în care trăieşte şi se joacă, de automodelare.

Reluând ideea lui Gramsci, că arta este un educator pentru că este artă, profesorul I.

Neacşu precizează: “Prin bucurie şi prin trăire, elevul va reasimila în adâncime şi înălţime

frumosul şi armoniosul, prezente ca paternitate şi realitate, ca sensibilitate şi raţionalitate” [1]

Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială, dar şi cea artistică şi delicateţea

comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieşte pe baza afectivităţii, intuiţiei şi

fanteziei, în funcţie de măiestria educativă a educatoarei şi de caracteristicile mediului în care se

formează. Deşi, determinată genetic, ea se modelează prin educaţie, pentru că “personalitatea

copilului este rezultanta acţiunii conjugate a factorilor ereditari, de mediu şi de educaţie, iar ea

nu se poate configura adecvat prin considerarea şi acţiunea lor paralelă.”

În pedagogia contemporană perioada preşcolarităţii constituie perioada de maximă

receptivitate, sensibilitate, mobilitate şi flexibilitate psihică. Vârsta preşcolarităţii este vârsta

imaginaţiei, a fanteziei şi jocului, în care copilul are posibilitatea de a-şi exterioriza sentimentele

Pag

e24

şi trăirile în mod imaginativ-creativ. Preşcolarul devine participant activ la propria sa formare, se

accentuează astfel caracterul formativ al învăţământului actual modern.

La vârsta preşcolară copilul are tendinţa de a se exprima în lucrările lui, bazându-se pe

experienţa personală. De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi

mijloace şi forme de cedare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi

sentimentele trăite.

Activităţile artistico-plastice constituie un mijloc de dinamizare şi exprimare a vieţii

copilului, a achiziţiilor sale intelectuale, afective, voluţionale şi motivaţionale. Motivaţia copilului

pentru activităţile artistico-plastice şi practice este nevoia de exprimare a propriilor trăiri,

nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea de a povesti în imagini.

Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă, alteori

intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal.

Dintre limbajele artei, limbajul plastic este cel mai apropiat prescolarului. Acest limbaj are

misiunea de a echilibra şi de a armoniza relaţiile copilului cu natura, cu sine. Educatoarea nu va

cere copilului sa reproducă, să execute cu măiestrie asemănarea, până la identificare, cu

înfăţişarea naturii, care oricum este, în mod permanent, alta. Dacă ar acţiona aşa, ar face din

copil un inapt în ceea ce priveşte creaţia artistică, l-ar îndepărta de artă şi l-ar înstrăina de

propriile posibilităţi creative.

Rolul educatoarei este de încurajare, de sensibilizare a copilului în faţa frumosului, de

instrumentare a acestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice. Procedând astfel şi

dovedind empatie şi respect necondiţionat, aceasta îl ajută cu adevărat pe copil să se

autodescopere, să se armonizeze cu sine, să descopere şi să rezolve probleme de compoziţie şi

de tehnologie artistică. Cunoscând limbajul artei plastice, precum şi particularităţile individuale

ale copiilor, educatoarea poate acţiona stimulativ în vederea dezvoltării potenţialului creativ al

copilului.

În vederea dezvoltării imaginaţiei creatoare în cadrul activităţilor artistico-plastice am

valorificat cunoştinţele acumulate prin activităţi diverse (aspecte ale naturii, viaţa socială,

evenimente şi sărbători). În cadrul activităţilor artistico-plastice şi practice copiii au o paletă

bogată de culori pe care să le îmbine în realizarea spaţiului artistic.

Copiii au fost interesaţi şi motivaţi să-şi exprime ideile şi trăirile în lucrări

personale/colective pentru a fi valorificate cu diferite ocazii – expoziţii în unitate „Culorile

Pag

e25

toamnei”(dactilopictură),”Covor de frunze”,”Crizanteme”(rupere-lipire), „Omul de

zapada”(lipire+dactilopictura) „Poveste de iarnă”.

In cadrul educatiei estetice, depistand si dezvoltand aptitudinile artistice ale

copiilor, se dezvoltă, prin transfer si alte aptitudini: tehnice, practice, comportamentale etc. De

timpuriu, noi, educatoarele, trebuie sa observăm in cadrul jocului, activitatilor practice sau cu

alte diferite ocazii, anumite inclinatii, interese sau chiar aptitudini artistice ale

prescolarilor,aceasta preocupare trebuind sa vizeze toti copiii. Cu rare exceptii, toti copiii,

indrumati cu gija, sunt capabili sa deseneze, sa cante,sa recite o poezie, sa realizeze o lucrare

practica,sa picteze.

Obligaţia noastră, a educatoarelor, este nu numai de a descoperi din timp

posibilitatile copiilor dotati, dar si aceea de a cunoaste tot asa de bine si disponibilitatile

celorlalti pentru a scoate la iveala si dezvolta, in funcţie de particularităţile de vârsta, aptitudinile

artistice în vederea formarii viitorilor creatori in domeniul artelor si a dezvolta interesul copiilor

obisnuiti, a le stimula dorinţa şi capacitatea de a „crea”.

În concluzie, întrega paletă de activitaţi desfasurate în cadrul procesului instructiv-educativ

din grădiniţă, cu precadere cele din Domeniul Estetic si Creativ, sub atenta îndrumare şi

măiestrie a educatoarei , contribuie in mod deosebit la cultivarea capacitătii creative a copiilor,

dandu-le posibilitatea să perceapă frumosul din arta, natura si societate, şi să-l redea într-o

manieră originală, îmbogăţindu-şi orizontul de cunoaştere.

Bibliografie:

• Cucoş Constantin, Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998

• Monica Lespezeanu, „Tradiţii şi modern în învăţământul preşcolar”, editura Omfal Esenţial,

2007 ;

• „Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă”, editura Integral, 2001;

• Roco Mihaela, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Editura Polirom, Iaşi, 2004;

•„Revista Învăţământului Preşcolar”, nr.1-2/2008;

Pag

e26

EFICIENȚA EDUCATIVĂ A ELEMENTELOR DIN NATURĂ ÎN

DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR PRACTICE

Grădinița cu Program Prelungit Nr.13 Bistrița

Profesor Înv. Preșcolar

Andonescu Cristina-Andreea

Copiiilor preșcolari le place să deseneze, să decupeze din hârtie diferite siluete, însă în jurul

nostrum susnt foarte multe material cu ajutorul cărora se pot crea imagini artistice interesante.

Acestea sunt materiale din natură: Frunze, petale de flori, coji, semințe de legume, fructe,

flori, resturi de blană, piele, sârmă, surcele, fire de ață, textile, etc. Lumea din jur este atât de

bogată și variată, încât multe obiecte, fenomene, ființe nu numai că ne atrag să le admirăm, dar

ne trezesc dorința de a le repeat, a le înmulți, atingând perfecțiunea naturii.

Ce plăcere ne face atunci când, din câteva frunze, semincioare sau alte material meșterim

chipuri cunoscute! Lucrând cu diferite material, copii învață să cunoască mai bine structura,

calitățile acestora. Din material cunoscute, din îmbinări simple de linii și culori, copii reușesc să

facă suvenire, jucării, compoziții interesante.

Cu cât se lucrează mai mult cu materialele din natură, cu atât li se dezvoltă mai mult

răbdarea, îndemânarea, atenția, spiritual de observație, gustul estetic, fantezia și alte calități ce

deschid calea spre creație.

Mânuind un material variat ca formă, culoare, mărime, așezându-l în diferite poziții

spațiale, tratându-l prin tehnici simple și procedee variate de lucru, toate duc la crearea unei

lucrări originale, care înlătură monotonia și tipizarea în lucru și conduc la dezvoltarea spiritului

critic și creativității copiiilor.

Punând la dispoziția copiiilor material din natură cât mai mult și mai variat la o singură

temă, se vor realiza lucrări variate, originale și cu un aspect estetic deosebit. De altfel, prin

folosirea materialelor din natură, cât mai diferite, dar nu numai, ci și a celor recuperate,

preșcolarul va învăța de la o vârstă foarte fragedă cum să confecționeze diverse obiecte, jucării,

lucrări deosebit de frumoase, dezvoltându-și astfel creativitatea. Nu ne va fi greu să ne explicăm

astfel, faptul că peste ani, unii ajung la un grad de dezvoltare foarte ridicat, realizând lucrări și

Pag

e27

lucruri, obiecte originale, din diverse material pe care le au la îndemână. Obișnuiți de mici cu

realizarea unor asemenea lucrări, când vor fi mari le va fi mult mai ușor să își imagineze noile

obiecte. Vor reuși ca din nimic să facă orice.

Activitățile de abilități practice desfășurate în grădiniță sunt de obicei, realizate de copii

cu mult interes și din plăcere.

Materialul ni–l pune la îndemână cu atâta dărnicie natura, îndeosebi anotimpul toamna.

Cea mai serioasă activitate pe care o poate desfășura copilul este activitatea de strângere a

materialului din natură. Profunda lui concentrare în activitatea de selecționare a elementelor

din natură înseamnă activitate de observare, analiză, sinteză, selecție și grupare după gen și

specie. Prin această activitate îi pregătim pe copii pentru activitatea manual, deoarece ei

participă direct la strângerea materialului pe care tot ei îl asamblează pentru realizarea unor

teme. Voi prezenta câteva tehnici de lucru și lucrări realizate de copii cu materiale din natură :

flori – tufănele, hora frunzelor înfrățite, pădurea cu animale sălbatice, buburuzele, șirag de

mărgele, felicitări de iarnă.

La tema „flori„ , materialele folosite sunt : semințe de dovleac, boabe de porumb roșu,

semințe de floarea- soarelui sau castravete. Pentru că toate lucrările sunt plane, în mijloc se pun

semințe de mac, melci rotunzi, semințe de gogoșar, iar bobocii de flori se fac din semințe de

muștar. Frunzele sunt presate, uscate și lipite cu aracet. Toate materialele se lipesc în jurul unui

cerc trasat pe suport, iar în mijloc se lipesc semințe de mac, respective se lipește o cochilie de

melc rotundă, plată. În cazul tufănelelor, semințele de dovleac sau de castravete se freacă cu

usturoi pentru a fixa mai bine culoarea acuarelelor. După lipire și după ce s-a uscat culoarea se

aplică lac pentru luciu, inclusive pe suprafața frunzelor. Codițele sunt desenate cu carioca, lipite

din bețișoare sau hârtie colorată. În cazul tufănelei se pot folosi și boabe de porumb roșu,

semințe de ardei în mijlocul florii. Totul se lăcuiește fără a se mai vopsi cu altă culoare (lăcuirea

se face a doua zi de către educatoare).

La „hora frunzelor înfrățite , ca suport de lucru putem folosi carton, coală de desen,

placaj. Materiale folosite : frunze de viță-de-vie, de stejar, de castan, iederă, nuc, adunate

toamna, când au diferite nuanțe și culori. Se lipesc cu aracet pe foaie în ordinea culegerii lor,

respectând nuanțele și tonul coloristic. După lipire se lăcuiește și se lasă la uscat. Din aceste frize

decorative se pot confecționa rame pentru tablouri sau pot fi folosite ca suport de lucru în

pictură, artă decorativă.

Pag

e28

Pentru „pădurea cu animale sălbatice„ , folosim carton, placaj, foi de desen, ca suport

de lucru. Materiale folosite : frunze de stejar, vișin, crizantemă, bețe de chibrite, paste făinoase

ca figurine (veverițe, iepurași, fluturi, urși), aracet, lac de mobilă, cariocă și acuarele. Suportul de

lucru poate fi colorat, sau nu, în acuarelă. Deasupra lui se lipesc frunzele pentru a reda pomii și

bețișoarele de chibrit pentru trunchiuri. Se lipesc păsările și animalele, se colorează cu acurele

sau cariocă, apoi se lăcuiesc.

„Buburuzele„ pot fi realizate din jumătăți din coajă de nucă, dar colorată cu tempera. Pe

suport se aplică o frunză cât mai diferită la nuanță, o crenguță dintr-o floare nemuritoare foarte

fină și buburuzele pictate în prealabil. Frunza și buburuzele se lăcuiesc.

Pentru a confecționa „șirag de mărgele„ , avem nevoie de următoarele materiale : ac,

gută, ghindă, sârmă, cocean de porumb, ață macrame. Capacele de ghindă se găuresc cu un cui,

se formează o agățătoare mică de sârmă, apoi se lipesc cu aracet de restul ghindei. Din cocenii

de porumb se taie bucățele de doi centimetri și cu acul se înșiră pe un fir de gută sau ață

macramé, prin alternanță, ghinde și bucăți de coceni, formându-se un șirag de mărgele.

În confecționarea „felicitărilor de iarnă„ , vom avea ca suport de lucru carton, foi de

desen și vom folosi următoarele materiale : paiete, mărgele, acuarele, celofan, pastă de dinți,

capsator și capse. Prima dată vom desena conturul unui brad și vom colora cu acuarele. După ce

s-a uscat se aplică pasta de dinți, pe margine direct din tub prin tamponare repetată, apoi se

lipesc paietele și mărgelele cu aracet. La urmă lucrarea se acoperă cu celofan și se capsează pe

margini.

Prima impresie care ți-o dă intrarea într-o grădiniță e faptul că ai pătruns într-o lume a

expozițiilor, pe cât de interesant, pe atât de ingenuă. Copiii de vârstă preșcolară crează cu

migală, dibăcie și pricepere sub îndrumarea atentă a educatoarei , lucrări practice deosebite,

originale dar mai ale interesante, prin multitudinea materialelor utilizate și a tehnicilor de lucru

folosite.

Bibliografie :

-Roco, M. , (2004) , Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași.

-Revista Învățământului Preșcolar, Nr. 4, (1991) Probe de evaluare a activității copilului preșcolar

-Andrieș, M. Gh., Din nimicuri lucruri utile, Editura Ceres, București.

Pag

e29

Rolul activităţilor artistico-plastice şi practice

din grădiniţă in viaţa copiilor

Prof. Savoiu Florica

G.P.N. ,,Sf. Ana”-structura

C.N.V.V, Curtea de Arges

,,Imi plac copiii-orice copil este un mic Picasso.Sunt bulgari de creativitate.Intotdeauna trebuie

intretinută poarta copilarească din noi.’’(F.F. Coppola)

Creativitatea, în sensul cel mai larg, reprezintă acea capacitate complexă a omului, acea

structură caracteristică a psihicului care face posibilă opera creatoare. L. Taylor vorbeşte

despre cele cinci niveluri ale creativităţii, dintre care, la vârsta preşcolară singurul nivel ce poate

fi atins este cel al creativităţii expresive. Acest tip de creativitate se caracterizează printr-o

exprimare liberă şi spontană a persoanei, fără ca aceasta să fie preocupată ca produsul activităţii

sale să aibă un anume grad de utilitate sau valoare. (de ex. desenul, colajul, activităţile de

modelare etc.)

Preşcolaritatea este apreciată tot mai mult ca vârsta ce cuprinde cea mai importantă

experienţă educaţională din viaţa unei persoane; pe parcursul ei înregistrăm ritmurile cele mai

pregnante în dezvoltarea individualităţii umane şi unele din cele mai semnificative achiziţii cu

ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.

La această vârstă, creaţia, chiar dacă nu are valoare pentru „omenire”, este extrem de

importanta pentru „devenirea umană” a copilului. Omul adult nu poate ajunge la forme

superioare de expresie a creativităţii, dacă pe treptele timpurii ale evoluţiei sale nu s-a dezvoltat

potenţialul creativ, nu a fost încurajat să aibă manifestări independente şi originale în răspunsuri

şi soluţii la problemele ivite în copilărie şi tinereţe.

Profilul psihologic al vârstei preşcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru

cultivarea şi stimularea potenţialului creativ. Avem în vedere dinamismul, impetuozitatea şi

expresivitatea proprie acestei vârste, acel freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă

Pag

e30

lăuntrică ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilităţi de exteriorizare

spontană şi autoexpresie însufleţită, analoage oricărui elan creator.

Receptivitatea şi curiozitatea copilului, bogăţia imaginaţiei, tendinţa sa spontană către

nou, pasiunea pentru fabulaţie, dorinţa lui de a realiza ceva constructiv, atmosfera sau climatul

psihosocial în care îşi desfăşoară activitatea copilului pot fi „alimentate” şi puse adecvat în

valoare prin solicitări şi antrenamente corespunzătoare care astfel pot oferi multiple elemente

pozitive în stimularea şi cultivarea potenţialului creativ propriu vârstei preşcolare. La vârsta

preşcolară copilul are tendinţa de a exprima în lucrările lui, bazându-se pe experienţa personală.

De aceea este bine să se acorde copilului libertatea de idei, de a găsi mijloace şi forme

prezentare a propriilor impresii despre lume, în care să se reflecte emoţiile şi sentimentele

trăite. Activităţile artistico-plastice constituie un mujloc de dinamizare şi exprimare a vieţii

copilului. Motivaţia copilului pentru activităţile artistico-plastice este nevoia de exprimare a

propriilor trăiri, nevoia de a reda imaginea într-un mod artistic sau plăcerea ce a povesti în

imagini. Reprezentările plastice ale copilului evoluează treptat spre o redare cât mai realistă,

alteori intervine imaginaţia creatoare şi trece spre fabulaţie, spre ireal. 4

Copiii de vârstă preşcolară creează cu migală şi pricepere, sub îndrumarea atentă a

educatoarei, lucrări practice deosebite, originale, dar mai ales interesante prin multitudinea

materialelor utilizate şi a tehnicilor de lucru folosite. Hârtia mototolită, rulată, tăiată sau pliată,

resturile colorate, seminţele de dovleac, de măr, de fasole pot să se transforme în flori

multicolore; hârtia glasată ia forma unor materiale; materialele din natură iau forme nebănuite,

alcătuind adevărate tablouri de toamnă, iarnă, primăvară sau vară; toate aceste materiale pot

alcătui adevărate colaje tematice care împodobesc adesea spaţiul mirific al grădiniţei.

Diferitele tipuri de activităţi practice şi plastice sunt deosebit de îndrăgite, de atrăgătoare

pentru copii. Prin intermediul lor, preşcolarii intră în contact cu unele forme simple de muncă

fizică şi intelectuală, permiţând atât dezvoltarea capacităţilor fizice ale copiilor, cât şi a celor

intelectuale. De asemenea, se asigură familiarizarea copiilor cu unele elemente simple ale

activităţii de producţie, precum şi formarea unor deprinderi practice de muncă. Copiii au

posibilitatea aici să aplice în practică anumite cunoştinţe însuşite în alte activităţi, ajutându-i să

şi le consolideze şi aprofundeze. Prin desfăşurarea activităţilor practice şi plastice putem educa

şi dezvolta multe procese psihice (percepţii, reprezentări, spirit de observaţie, atenţia, memoria,

gândirea, imaginaţia) şi se pun bazele unor însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă,

încrederea în posibilităţile proprii, dorinţa de a lucra în colectiv, creativitatea.

Pag

e31

Cheia succesului în realizarea de către copii a unor lucrări reuşite o constituie şi

comportamentul educatoarei care trebuie să se bazeze pe dragoste faţă de copil, apropiere de

el, încurajarea şi valorizarea acestuia. Pentru vârsta preşcolară, există numeroase şi variate

activităţi plastice şi practice, ţinând cont de particularităţile de dezvoltare specifice fiecărui nivel

de vârstă, precum şi de gradarea dificultăţii sarcinilor care duc la concretizarea temelor propuse.

Prin folosirea diversificată a tehnicilor de lucru, copiii îşi dezvoltă capacitatea de expunere

artistico-plastică, având posibilitatea de a comunica prin mijloace diverse propriile idei, trăiri,

sentimente. Este important să dezvoltă la copii dorinţa de a realiza ceva inedit, iar acest lucru îl

putem realiza având ca linie directoare diversitatea. Familiarizarea copiilor cu unele tehnici noi

de lucru le măreşte curiozitatea şi imprimă activităţilor artistico-plastice un caracter atractiv şi

creativ. Cunoaşterea limbajului şi tehnicilor de lucru de către copii duce la dezvoltarea

creativităţii în realizarea ideilor în forme artistice variate. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie

să fie un scop în sine, ci o modalitate de realizare a unor subiecte în concordanţă cu

temperamentul şi sensibilitatea fiecărui copil.

Cunoaşterea şi folosirea de către copii a acestor tehnici plastice le creează un start mai bun

sau egal în activitatea plastică, căci în orice clasă există copii care se descurcă mai greu când sunt

puşi în faţa unor instrumente şi materiale pe care le văd pentru prima dată. Materialele şi

instrumentele de lucru sunt indispensabil legate de tehnicile de lucru. Prin tehnicile plastice

copiii constrâng materialele folosite săconfigureze altceva decât sunt ele, fără să-şi piardă

propria structură. Mâna copilului, acţionând asupra acestor materiale, le conferă calităţi plastice

noi. În ceea ce priveşte evaluarea, activităţile artistico-plastice şi practice implică o analiză

complexă, deoarece se referă atât la produsul muncii copiilor, cât şi la cunoştinţele despre

materiale şi caracteristicile acestora, precum şi la utilizarea tehnicilor de lucru specifice vârstei în

scopul prelucrării acestora şi realizării unor produse simple, dar şi la o analiză a

comportamentului şi atitudinii copiilor faţă de creaţiile lor.

Bibliografie:

Elena Stoica,,, O provocare artistic”, Editura Interactiv Sports Media SRL,Bucuresti,2004

•„Programa activităţilor instructiv-educative din grădiniţă”, editura Integral, 2001;

•„Revista Învăţământului Preşcolar”, nr.1-2/2008;

Pag

e32

Exemple de bune practici pentru abilitati practice,activitati plastice

-grupa combinata

Krisztina Szocs

In organizarea si desfasurarea muncii la aceasta grupa se respecta principiile

didactice,programa si metodele de invatamant corespunzatoare particularitatilor fiecarei

subgrupe.

Sarcinile prevazute de programa se realizeaza in aceleasi tipuri de activitati manuale ca si

cum s-ar lucra cu o singura grupa de copii.

Structura activitatii manuale la fiecare subgrupa de copii nu difera de cea a activitatilor manuale

organizate in conditii obisnuite.Aceasta structura este conditionata si in cazul muncii

simultane,de sarcina didactica principala si de tipul activitatii de transmitere de

cunostinte,consolidare,fixare,verificare.Fiecare etapa a activitatii se organizeaza in functie de

scopul urmarit si de gradul de pregatire al copiilor prevazandu-se ansamblul de cunostinte,

succesiunea operatiunilor, metodele si procedeele corespunzatoare.

Educatoarea care lucreaza cu mai multe subgrupe organizeaza si desfasoara concomitent

mai multe activitati.Este necesar ca educatoarea sa asigure in timpul lucrului o indrumare

competenta,conditionata de particularitatile de varsta ale subgrupelor,de sarcina didactica

principala si de complexitatea rezolvarii temei date.Pentru aceasta este necesar sa se imbine

activitati in care predomina munca independenta a copiilor: activitati manuale,desen, modelaj.

In practica gradinitelor cele mai frecvente situatii sunt acelea in care se imbina acelasi tip de

activitati manuale: fixare-verificare.

Educatoarea va incepe cu subgrupele care au activitatea de fixare.Astfel dupa precizarea

sarcinilor in urma explicarii si demonstrarii la aceste subgrupe,odata cu inceperea executarii

lucrarilor de catre copii,educatoarea trece sa isi desfasoare munca directa cu subgrupa la care s-

a planificat o activitate de predare.

De exemplu,daca se lucreaza la o grupa combinata cu urmatoarele trei subgrupe:3-4 ani,4-

5 ani,5-6 ani si in planificare se prevede pentru subgrupa de 3-4 ani predarea operatiunii de

insirare (tema’’ ghirlande de Craciun”) pentru subgrupa de 4-5 ani consolidarea deprinderii de

snuruire(tema”Clopotelul Mosului),iar la subgrupa mare de 5-6 ani,consolidarea decupajului

dupa contur(tema”Pomul de Craciun”)se alterneaza activitatea directa cu cele trei subgrupe in

felul urmator:se incepe activitatea cu subgrupa de 5-6ani si dupa ultimele indicatii cu privire la

executarea lucrarii de catre copii se trece la subgrupa de 4-5 ani.In momentul in care se ajunge

si cu acestia la etapa executarii lucrarii,educatoarea isi orienteaza activitatea directa spre

subgrupa de 3-4 ani,unde are ca sarcina predarea insirarii,operatiune introdusa pentru prima

data in activitatea copiilor.

In situatia in care se imbina la toate subgrupele acelasi fel de activitate,in atentia

educatoarei trebuie sa fie in primul rand subgrupele mici sau aceea care are o tema mai

complexa.E bine ca in ambele cazuri educatoarea sa desfasoare o munca atenta cu fiecare

subgrupa de copii,pentru a le explica si demonstra ceea ce au de facut si pentru a le controla si

indruma munca independenta.

Pag

e33

Două mâini dibace!

Prof. Dan Sanda, ed. Bâlteanu Mariana

Exemple de lucrări făcute cu preşcolarii.

Pag

e34

Lucrări făcute cu material din natură.

Pag

e35

Cuprins :

- “Arta în educaţie”, Radu Zoica – pag.3-6

- Abilităţi practice: „În excursie cu...” -exemple de bune practici-, prof. Ivan Adina Leontina

– pag.6-9

- “Exemple de bune practici pentru abilitӑți practice”, Szikszai Szilvia-Tünde – pag.9-12

- “Exemple de bune practici pentru activităţi plastice” , Prof. Bumbu Daniela-Paula –

pag.13-15

- „Creativitatea la preşcolari prin activităţi plastic”, Institutor Gheorghe Ana Nicoleta –

pag.16-19

- “Eficienţa educativă a elementelor din natură în dezvoltarea abilităţilor”, prof. Tălpaş Lia

– pag.20-22

- „Dezvoltarea creativităţii la preşcolari prin activităţi plastice şi practice”, Ed. Gal Claudia

– pag.23-25

- Eficienţa educativă a elementelor din natură în dezvoltarea abilităţilor practice, prof.

Andonescu Cristina-Andreea – pag.26-28

- Rolul activităţilor artistico-plastice şi practice din grădiniţă in viaţa copiilor, Prof. Savoiu

Florica – pag. 29-31

- Exemple de bune practici pentru abilitati practice,activitati plastice -grupa combinata,

Krisztina Szocs – pag.32

- Două mâini dibace!, Prof. Dan Sanda, ed. Bâlteanu Mariana – pag.33-34

DEVA, 2014

ISBN 978-973-0-16146-5