Din istoria familiei boieresti Balotã

Coca BALOTÃIar acum, câteva informaþiidespre fraþii ºi copiii cluceruluiStefan Balotã ºi cluceresei Safta.

Paharnicul Preda cu jupâniþa sa Catrina si fiul lor Mihalache

Paharnicul Preda. Se cunosc foarte puþine lucruri despre acesta. Un document din

25noiembrie 1699 (Arh. St.Episc. Argeº, pach. 8, doc. 16) menþioneazã numele lui: ,,Zapisullui Preda Paharnicul sin Balotã Cãpitanul ºi al jupânesei sale Catrina cãtre ªtefan Cãpitanul,nenea lui, prin care îi vinde un fecior de þigan în bani gata talere 20 vechi.” În pronaosul bisericiidin Cepari se aflã imagini si inscripþii care aratã cã paharnicul Preda era fratele lui ªtefan Balotã,iar pe peretele de nord, alãturi de Jupan Balotã (alt frate), este zugrãvit paharnicul Preda cu

1

jupâniþa sa Catrina ºi fiul lor Mihalache. De fapt, ei au avut trei copii: Mihalache, Rizea ºiAlexandru (Sandu).Paharnicul Preda este capul ramurii Predestilor.

Jupan Balotã Ilias: Aflãm tot din imaginea din pronaosul bisericii din Cepari cã este

fratele lui ªtefan Balotã ºi se cunoaºte cã a avut un fiu, Radu Balosache.

Jupan Balotã Ilias si Filofteia stareta

Filofteia, fiica lui Balotã Cãpitan, sorã cu ªtefan Balotã, este zugrãvitã pe acelaºi perete de nord, alãturi de Jupan Balotã ºi Paharnicul Preda. Ea s-a cãlugãrit ºi a ajuns stareþã.Clucerul ªtefan ºi clucereasa Safta au avut ºase fii ºi douã fiice: Gheorghiþã, Iordache, Matei,ªerban, Pârvu, Constantin, Mira ºi Ilinca.

Gheorghitã Balotã Postelnic

2

a locuit la Cepari ºi o vreme în Bucureºti.În documentele vechi de familie existente ºi astãzi la Cepari, se aflã o jalbã în original, scrisã de Gheorghiþã Balotã, cu litere chirilice, cãtre Domnitor, la 11 februarie 1780, prin care se plângea cã a fost înºelat de un neguþãtor pe nume Nanu de la care a luat bani cu împrumut, iar când i-a restituit, negustorul nu i-a înapoiat zapisele spunând cã nu le are la el. De fiecare datã când se întâlneau la Bucureºti sau la Cepari, neguþãtorul îl asigura cã zapisele s-au spart prin cuvântul lui. Dupã ceva vreme neguþãtorul îl scoate dator, aºa cã cere lui Vodã sã-i judece ºi sãfacã dreptate.Se pare cã a avut destule datorii (poate din cauza proceselor avute cu Matei Balotã pentrumoºtenire) dacã s-a împrumutat la neguþãtor ºi tot la acea vreme a zãlogit moºia Cacaleþi unui anumeVlad Cheianul, pentru 200 taleri, moºie cumpãratã de tatãl sãu în 1754 ºi lãsatã lui moºtenire.De întrega avere a mamei sale, dupã moartea tatãlui sãu, aºa cum reiese dintr-un document aflat în original la Cepari, s-a ocupat tot Gheorghiþã Balotã, ceea ce ne face sã credem cã povesteauciderii fratelui sãu Matei nu este adevãratã.Documentul, semnat de Gheorghiþã Balotã este intitulat „Cele ce stãpâneºte dumneaeimaica de ani 22 din ale tati osibitu, din zestrile dumneaei maicãi cum aratã în jos – anume:...”Povestea despre omorârea fratelui sãu Matei este diferit vãzutã de ªtefan Grecianu ºi deLecca. Grecianu (Scrieri inedite, pag. 352) menþioneazã cã „pe Matei pizmuindu-l frate-sãuGheorghe, l’au omorât ºi partea lui fiind necãsãtorit au rãmas în mâna mume-si fiind cã tatã-sãu murise mai nainte”(citat dintr-o plângere din 1805), iar Octav-George Lecca (Familiile boiereºti române, pag. 78) spune cã „Matei fu omorât de un tâlhar”.

3

Gheorghiþã Balotã a avut de

soþie pe Smaranda. La zidirea bisericii de cãtre tatãl sãu ªtefan, în 1752, Gheorghiþã avea în jur de 30 de ani ºi era postelnic. Este zugrãvit pe peretele de la sud, împreunã cu fraþii sãi Constantin ºi Matei.Gheorghiþã Balotã se pare cã a murit în jurul anului 1787, datã la care Smaranda Postelniceasaface o jalbã cãtre Domn în care aratã cum Ene Brãtianu, bãrbatul nepoatei Safta (fiica luiIordache, fratele cel mare al lui Gheorghiþã), a plãtit zãlogirea ºi a luat cu ºtirea sa moºia acaleþi,ca sã fie în familie pânã va face rost de bani, ºi acum acesta nu îi dã moºia înapoi chiar cuîntoarcere de bani. Din jalbã se vede cã la acea datã Gheorghiþã nu mai era: „Jãluesc Mãrii talepentru Ene Brãtian biv log. za visteria din sud Argeº cã bãrbatã-mieu Gheorghe postelnic Balotãcând trãia în viiaþã au zãlogit o moºie la un om ºi murind soþu mieu...” Pe verso se vede rezoluþia Domnitorului Nicolae Petru Mavrogheni cu sigiliul acestuia. Documentul, datat 3 martie 1787, se aflã în original la Cepari.

Altã jalbã, mai amãnunþitã, fãcutã tot de Smaranda, istoriseºte cum a zãlogit

rãposatul Gheorghiþã Balotã moºia sa Cacaleþi unuia Vlad Cheianul ºi îndatã a ºi murit ºi cã dânsa în urma rugãciunii lui Ene Brãtianu care þine o nepoatã a sa, i-a dat voie sã dea bani lui Cheianu ºisã þie el moºia zãlog, iar acum nu vrea sã-ºi primeascã banii ºi sã-I dea moºia înapoi. Pe contrapaginã apare rezoluþia lui Alexandru Constantin Moruzi, din 18 decembrie 1797, cãtreispravnici spre a îndrepta sau a soroci la divan.La moartea lui Gheorghiþã, Smaranda a rãmas cu un fiu de numai 8 sau 9 ani (Iordache),singurul lor copil. Ea a mai trãit dupã moartea soþului sãu cam 27-28 de ani, pânã pe la fineleanului 1814.Smaranda, simþind cã i se apropie sfârºitul, face o diatã în prezenþa unor preoþi, prin care istoriseºte din nou purtarea lui Ene Brãtianu cu moºia Cacaleþi ºi o lasã fiului ei Iordache,arãtând cã nu este vândutã, ci doar zãlogitã.

4