Dimitrie_Alexandrescu_-_Principiile_dreptului_civil_-_operă_inedită_tipărită_după_manuscrisele_autorului_(4000_pagini)_-_cuprinzând_doctrina_și...

1850-1925

0 if4e,c a4i;e6c u

PRINCIPIILE DREPTULUI CIVIL ROMAN.

VOLUMUL IV (ULTIMUL).

(Cartea Tit. IV XX).

(Art. 1223-19)4).

D. A.lexandresco, Prineipiile Dreptului Civil Romin. Vol. IV, (ultimul).

DIMITR1E ALEXANDRESCOFOST DECAN SI PROFESOR AL FACULTITII JURIDICE DIN IASI, ADVOCAT,

SECRETAR GENERAL AL MINISTERULUI JUSTITIEI,PROCUROR GENERAL SI CONSILIER LA INALTA CURTE DE CASATIE I JUSTITIF..

PRINCIPIILE

DREPTUL111 CIVIL ROMASOPERA INEDITA

T11411111 DIIPI MANIISCRISELE AUTORDLIII (1000 PAGINO.

CUPRINZAND

DOCTRINA g JURISPRUDENTA fiNii LA ZIPRECUM SI

MAXIMELE, AFORIZMELE, PROVERBURILE SIREGULELE DE DREPT,CELE MAI CUNOSCUTE,

ROMANE, FRANCEZE, GERMANE, etc.,

ABSOLUT TOATE COMENTATE DE AUTOR,

ASEZATE IN ORDINEA CODULUI CIVILCU

APLICAREA LOR LA DIFERITELE MATERII ALE DREPTIIM

VOLUMUL IV (ULTIMUL).(Cartea III. Tit. IV XX. Art. 1223 1914).

OPERA POSTUMAcuprinde in total 4 volume.

BUCURESTI

TIPOGRAFIA CURTII REGALE F. OBL FII S. A.19. STRADA REGALX, 19

c. 14035 1926

No.

Toate exemplarele acestui volum vor fi numerot atefi, sem,nate, manu propria, de D-1 G. D. Danielopol, caresingur are proprietatea literard a tutulor operilor, tipd-rite f i netipdrite ale Autorului.

Fiecare volum cup rinde fotografia cu autografulautorului.

CARTEA III.TITLUL IV.

CONTRACTUL DE CASATORIE IN PRIVINTABUNURILOR SI DREPTURILE RESPECTIVE

ALE SOTILOR.

1. In titlul de fata, legiuitorul se ocupa de contractulbanesc relativ la asociatia conjugala a sotilor, cu privire lalounurile lor, sau, cu alte cuvinte, de conventiile lor matri--trimoniale.

Acest contract poate fi definit: un contract conditional1),accesmiu, solemn foi irevocabil, prin care viitorii soti organi-zeaza eapacitatea lor civil n determina, in privinta bunu-rilor, consecintele asociatiunei conjugale. In acest contractlegea se ocupa mai cu seama de patrimoniul femeei.

Se poate ca viitorii soti sa nu faca nici o conventieanatrimoniala §i, in asemenea caz, legea este aceea care de-termina raporturile i drepturile dintre ei (art. 1223 c. civil).

Obiceiul de a redacta un contract de casätorie eau o-conventie matrimonian nu este tocmai vechiu. El nu existala Romani unde regimul matrimonial era legal nu conven-tional. Atunci se constata' numai aducerea dotei de femeeregula conditiile restituirei ei prin instrumentum dotale.Obiceiul de a redacta o conventie matrimonial apare inFranta in sec. XVII-lea 2)

Zicem : Conditional, pentrua contractul matrimonial este caduc, de ate-ori cisgtoria in vederea direia a fost Relent, n'are loc. Vezi tom. VIII, partea I-a,p. 6 kri 6, nota 121 urm.

Cpr. Planiol. III, 777 (editia a 5.a. Vezi tom. VIII, partea II-a,Coment. noastre. pag. 6, text si nota 4.

6 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IV. - ART. 1223-1226.

Azi, conventiile matrimoniale sunt foarte obisnuite, maiales cand viitorii soti dispun de o avere oarecare. Daca n'auincheiat conventie speciaPA, asociatiunea lor, in privinta bu-nurilor, este carmuitä de lege (art. 1223).

2. Sensul art. 1223 C. civ. Dupa acest text nu :in-seamna, dupa cum sustin unii, ca regimul dotal ar fi la noiregimul legal sau de drept comun, caci el ne trimite la re-gulile statornicite de lege in capitolul regimului dotal numaiIn cazul and s'a adoptat pur i simplu acest regim, fara ase face vre-o conventie speciala in aceasta privintil, iap nu

atunci and sotii n'au facut nici o conventie matrimonialä..Legea lasând viitorilor soti cea mai mare latitudine in

adoptarea conventiilor lor matrimoniale, pentru a inlesni ca-satoriile, le permite pe de o parte, de a alege intre diferiteleregime matrimoniale pe cel care le convine mai bine, iar pede alta parte, de a combina aceste regime intre ele-(arL1287 C. civil). In baza principiului libertätei conventiilormatrimoniale, sotii ar putel sh" se refere chiar la un regimstrain neadmis de legea noasträ, precum ar fi, de exempluacel al comunitätei legale 1).

In baza libertätii conventiilor matrimoniale, se decide siIn Germania, ca sotii pot adopta regimul dotal, desi codulgerman nu reglementeazá acest reghn. Sotii n'ar putea insa&A declare dota inalienabila, la aceasta opunându-se art. 13'Tdin codul german2).

In once caz, tertiul daruitor nu poate, prin simpla savointa, sa stabileascA regimul matrimouial al viitorilor soti,caci, in specie fiind vorba de incapacitatea femeei maritate,numai vointa sotilor poate statornici regimul lor matrimonial,.In conditiile stabilite de lege3).

Dar daca sotii au cea mai deplinä libertate in privintaalegerei regimului lor matrimonial, ei n'ar putea insasupue conventia lor matrimoniala unui termen sau unei con-ditii suspensive ori rezolutorii (art. 1232 C. civil). Ei nupot, deasemenea, sa contravie ordinei publice i bunelor mo-

11 Vezi infrei, No. 10.Vezi tom. VIII, partea I, p. 12, ad natant 0 p. 322, nota 2, In fine..C. Bueure$ti, Dreplul din 1920, No. 20, p. 235.

Vezi i L. 5 § 1, Dig. tit. oit.

LIBERTATEA CONVENT. DIATRIMON. - ART. 1224-1226. 7

ravuri (art. 5, 968, 1492 C. civil); sa vatäme drepturileconferite bärbatului in calitate de cap al familiei si al aso-ciatiunei conjugale (art. 1224, 1225 C. civil); sä deroagedela dispozitiile proibitive ale codului (art. 1224 C. civil);

in fine, sä schimbe ordinea legalä a succesiunilor (art.1226 C. civil). Asemenea proibitii existau i in codul Cali-mach (art. 1610).

10 Clausele contrare ordinei publice f bunelormoravuri (art. 5 C. civil). Rezultd din art. 5 C. civil easotii nu pot face conventii matrimoniale contrare ordineipublice i bunelot moravuri.

eroate clauzele unui contract de casatorie, cari sunt contrarebunelnr moravari sunt nule», zice Domat.

_Mud convenire non potest, ne de moribus agatur, vel plus, velminus exigatur: ne publica co&citio privata pactione tollatur».(Nu se poate face o conventie prin care barbatul se obliga a nu-,iurmari femeea pentru moravurile sale cele rele, sau ca el va cere,in acest caz, mai mult ori mai putin deeat prevad legile, pentrucaordinea publica nu poate fi calcata printr'o conventie particulara).(L. 5, Pr., Dig., De pactis dotalibus, 23.4) 1).

Astfel, ar fi de exemphi, contrare bunelor moravuriconventia prin care sotii s'ar obligh a tr6ì separati unul dealtul ; aceea care ar scud pe soti de obligatia de credintä,sprijin i ajutor (art. 194 C. civil); de a alimentà, intretine

creste copiii (art. 155 C. civil); conventia prin care unuldin soti s'ar obligA a nu urmäri adulteriul celuilalt, etc.

Tot in baza art. 5 C. civil sunt oprite conventiile con-trare legilor care intereseaz1 ordinea publicA, precum sunt,de exemplu, legile privitoare la starea civilä a persoanelor, lacapacitatea sau incapacitatea lor, la organizarea familiei, etc.

Legea indicä, exempli gratia, oarecare legi de ordinepublicä, dela care viitorii soti nu pot derogO prin conventiilelor matrimoniale. Aceste sunt legile privitoare la puterea ma-ritalä si la cea pdrinteascä.

20 Clauzele contrare puterei maritale. Drepturileconferite bArbatului, in calitate de cap al familiei, in bazaputerei maritale, sunt cele prevazute de art. 194 urm. C. civil..

8 COD. CIV. - CARTEA iII. - TIT. IV. - ART. 1224-1226.

Astfel, sotii n'ar puteft sä convie cä nu-0 vor datorl unlitaltuia eredintä, sprijin i ajutor (art. 194 C. civil); al, femeeanu va datorl ascultare bärbatului i bärbatul protectiunefemeei (art. 195); cA femeea nu va locul impreunä cu bar-.batul säu (art. 195), sau ea bärbatul nu-i va dà cele tre-buitoare existentei sale, dupä stare 0 puterea sa (art. 196);

femeea nu va aveá nevoe de autorizarea bärbatului (art.197 C. civil), etc. Toate aceste clauze sunt oprite ea fiindcontrare ordinei publiee.

30 Clauzele contrarii puterei pArinte§ti.tatäl, nici mama nu pot sä renunte la drepturile ce le confer&legea, lu calitatea lor de pärinti. Astfel, el nu pot sä renunte,prin contractul lor matrimonial, la administrada legal a bu-'nurilor copiilor lor minori (art. 243 C. civil) 1) i, dupä uniinici chiar la uzufructul legal (art. 338 C. civil) 2). Tata saumama nu poate, de asemenea, s renwate la dreptul de co-rectiune asupra copiilor lor (art. 329 urm., 337 C. civil); ladreptul de a alege un tutor testamentar copiilor lor minori(art. 349 C. civil) 3) etc.

Tata nu poate, färä a abdia, dela drepturile ce-i confer&legea, sh renunte Ia dreptul de a dirigul educatia moralä,intelectualä i religioasä a copiilor sal 4), etc.

40 Clauzele contrare drepturilor lfárbatului incalitate de cap al familiei sail al asoCiatiei conjugale (art.1224 C. civil). Drepturile ce apart-in bärbatului fn call-tatea sa de cap al familiei sunt acele care rezultä din pu-terea maritala i pärinteascä, iar drepturile ce-i apartincalit ate de cap al asocialiei conjugale, sunt cele relativela bunurile femeei. Astfel, nu se poate convenl, oricare ar firegimul matrimonial al sotilor, cà femeea va puta sä in-sträineze bunurile sale Drà laid o autorizare; ea nu poate

rezerve administratia tuturor bunurilor sale dotale, cad

1) Vezi tom. I al aeestei luerki, p. 330 §i tom. VIII, partea I-a, p. 23text FA nota 2.

Vezi tom. II al coment. noastre, p. 632, 533 §i tom. VIII, partea I-a.p. 24, text qi "iota 1.

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 24.Vezi In privinta edueatiei religioase a eopiilor, In dreptul nostru an-

terior o dreptul strAin, tom. VIII, partea /, p. 25 un.

Chestiunea este Ins/ controversatä. Vezi infret No. 66 si tom. VIII,partea I-a, p. 299.

Chestiun ea este tns i de asfidati controversatii. Vezi tom. VIII,partes I-a, p. 26 ai p. 298, text si nota 5. Vezi i infni, No. 66 quater.

LIBERTATEA CONVENT. MATRIMON. - ART. 1224-1226. 9

dap, art. 1242 (J. civil, apartine barbatului 1); ea nu poatesa-si rezerve bate veniturile dotei sale, pentrua aceasta arinsemná a desfiintá, uzufructul barbatului 2) etc.

50 Clauzele derogatorii dela dispozifiile proibitiveale codului (art. 1224, in fine). Dispozitiile proibitivesunt acele prevazute de lege sub pedeapsa de nulitate, sauacele care intereseaza ordinea publica, deì legea nu prevedeo nulitate expresa. Caracterul proibitiv al legei nu rezulta.deci in totdeauna din formula data de legiuitor, ci din in-tentia lui. Astfel, in baza principiului de mai sus, sotii nupot sa contravie, prin contractul lor matrimonial, dispozitiilorart. 197, 199, 702, 965, 1226, 1232, 1236, 1258, 1285C. civil, etc.

60 Clauzele contrare ordinei succesorale (art.1226 C. civil). Sistemul sumesoral fiind, in dreptul actual,Intemeiat pe egalitate intre copii, aceastii egalitate nu poatefi desfiintata sub niel un cuvánt. Astfel, sotii nu pot sadispue, prin contractul lor matrimonial, ea numai copiii deÉ;ex barbatesc vor moOenì averea lor, cu excluderea fetelor,na cum erà, sub codurile Ipsilant i Caragea; sau ca suc--cesiunea lor se va cuirent in intregimea ei, copilului celuiintai nAscut, etc.

Nu se poate, de asemenea, convenì c.1 la caz de moartea unuia sau mai multor copii, numai unul din parinti îi vamogteni, eu excluderea celuilalt. Tot astfel, nu ge poate.schimbá, niel ordinea succesoralä dintre soti.

Inteun cuvánt, nici prin contractul de casatorie, niciprin alte conventii, nu se poate schimbás ordinea legalit asuccesiunilor. Aceasta dispozitie nu mai avd, nevoe de a firepetatá, ad, ea fiind o consecinta a principiului care opre0epactele succesorale (art. 702 0 965 § 2 C. civil).

lata cum se exprima, in aceasta privinta, un autor Italian:

4Questa disposizione 6 una conseguenza del principio che'vieta qualsiasi convenzione in ordine ad una successione non ancora

10 COD. CIV. - CARTEA III. -- TIT. IV. - REGIME MATRIMON.

aperta, e. come tale, non avrebbe avuto il bisoano d'una menzioneespressa da parte del legislatore per essere applicata» 1).

Sotii pot insa sä-si faca liberalitäti atAt prin contractuimatrimonial cât si in timpul clisätoriei (art. 936 urm. C.civil), insa in acest din urma,' caz, numai in limitele pärteidisponibile (art. 939, 940 C. civil). Ei pot, de asemenea,In urma celebrarei casatoriei, sa avantajeze pe unul sau maimulti din copiii lor, frisk' tot in limitele partei disponibile(art. 841 urm. C. civil).

Efectul stipulatiilor oprite, cuprinse inteo con-ventie matrimonialà. Daca una sau mai multe din clauzelede mai sus au fost cuprinse inteo conventie matrimoniala,intreaga conventie va fi nub,' in baza art. 1008 C. civil. Inasemenea caz, sotii vor fi deci casatoriti fara contract ma-trimonial, ei fiind supusi reginyalui legal, despre care vomvorbl mai la vale.

Diferitele regime matrimoniale ce solii pot sA-si"aleagA. RespectAnd proibitiile statornicite de lege, sotii potsa adopte regimul matrimonial care le convine mai bine (art.1244 C. civil), sa combine diferitele regime admise de lege.(art. 1287 C. civil), putând chiar sa se refere la un regimadmis de o lege straina, necunoscut de legea noastra, precumeste comunitatea legala2).

In privinta renuntarei la aceasta comunitate, Loysel nespune:

cFemme veuve, renonpant à la communauté, jettoit Vadis saceinture, sa bourse et ses clefs sur la fosse de son mari. Main-tenant il faut renoncer en justice et faire inventaire» 3).

Partile pot stipuhl nu namai regimul dotal (art. 1227C. civil), dar si o comunitate de bunuri conventionala, precum

separatia de bunuri.Daca sotii au adoptat pur i simplu regimul dotal,

ceeace nu se poate face cleat printeo declaratie expresa (art.1227, 1234 C. civil), fara ca sä fie insa, nevoe de vre'un

Ricei, Corso teorico-pratico di diritto eivile, VII, 13, p. 21 (ed. 1907)_Vezi supra, p. 6; Contra. art. 1433 C. german.Loysel, op. cit., p. 164, No. 132.

termen sacramental, asociatia conjugaltt va fi carmuitä inprivinta averei lor, de art. 1233 urm. C. civ. (art. 1227 C. civ.).

Dacä sotii s'au caskorit farl nici un contract, legea este.aceea care armueste asociatia lor conjugalä in privinta bunu-rilor. Se naste insä intrebarea : care este regimul legal inlegislatia noastra ?

Regimul legal in dreptul nostru. Art. 1232 dincodul civil vorbeste de regimul legal fara a ne spune insäcare este acest regim. Se sustine cit regimul legal ar fi, lanoi, acel dotal si partizanii acestui sistem se intemeiazA maiales pe art. 1223 din codul civil. Am sustinut mnsit in tot-deauna, i parerea noasta a fost consacratä de jurisprudent:11),eä, in lipsa unei conventii matrimoniale, sotii sunt ciisätoritisub regimul de separatii de bunuri. In adevar, este de prin-cipiu ea regimul dotal nu se presupune si ea el trebuerezulte dinteo declaratie expresä a pärtilor (art. 1127, 1234C. civil). Uri, in ipoteza in care nu s'a frIcut nicio conventiematrimonialä, nu exista declaratie de dotalitate. Ceeacere§te §i mai mult convingerea noasträ este eh' aceastä solutieeste admisä si in Italia, unde regimul dotal exista in aceleasieonditii ca i la noi, si unde legea tace cu desIvarire inprivinta regimului legal sau de drept comun 2). Aceeasi solutieeste admisä in Rusia, in Serbia, in Bulgaria, in Australia, etc.3)

Regimul legal in privinta strAinilor cAsdtoriti inRomânia färd contract matrimonial. Din toate chestiunilede drept international nici una nu este mai controversatädecat aceea a regimului legal al sträinilor cäsätoriti färä con-tract matrimonial, e aceasta controversil, cunoscuta sub numeledela i<famosissima questio», dateazg de mai multe secole.

Jurisconsultii anglo-americani realisti prin excelentä, con-sidera statutul matrimonial ca real, aplicând, cel putin inprivinta imobilelor, legea situatiunei lor ; pe and opinia domi-nantä in Italia, in Germania, in Elvetia, etc.. se pronuntä in

Vezi deciziile citate in tom. VIII, partea I-a. p. 111, nota 3.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 39-43 FA p. 54, 628, 616 617. Mai

vezi si infra, No. 113. Dupti art. 1315 § 2 din codul spaniol dela 1889, regimullegal sau de drept comun al sotilor, este Reel al societatei legale de achizitii.

Vezi tom. VIII. partea I-a, p. 628. Vezi i infra, No. 100, in fine.

REGIMELE MATRIMONIALE CE SOTII POT ALEGE. 11

12 COD. CIV. CARTEA Di - TIT. - DR. INTERNATIONAL.

favorea legei personale a barbatului care, dupa unii, ar fi legeasa nationala, iar dupa altii, legea domiciliului saw

Dupä jurisprudenta franceza i cea belgiana insa, regimulmatrimonial at sotilor se determing conform vointei lorin lipsa manifestärei unei atare vointi, dupa legea personal&a barbatului, capul familiei 0 al asociatiunei conjugale.

Doctrina se deosebWe insa de jurisprudenta intru aceastä.di o parte din ea, in caz cand nick, imprejurare nu dove-de§te care a fost intentia comun i tacit/. a partilor, ele sunt.presupuse a fi adoptat regimul legal al Orel unde au inteles.

fix1 domiciliul matrimonial, iar dupa o alta parte a doc-trinei, partile sunt presupuse a fi adoptat legea national/ a,barbatului, daca sotii au doua nationalitati deosebite.

Intre aceste doua solutii, preferim pe aceea care da pre-cadere legei nationale a barbatului, partile fiind presupuse afi adoptat legea pe care o cunosc mai bine; or, aceasta este,.de buna seama, legea lor nationala, i existand conflict intre-legea femeei i aceea a barbatului, este natural ca aceastadin urma sä aiba precrtdere, din cauza ca ea devine i legeafemeei. Apoi, barbatul este capul familiei 0 al asociatiei con-j ugale 1).

Deci, daca presupunem ea un Francez s'a cilsätorit in_Romania cu o straina, sau chiar ca o Romanca, regimul legalal sotilor, va fi acel al comunitätei legale, pentruca dea acestregim este necunoscut in codul nostru, totu0 el nu este catu0de putin contra ordinei publice din tara noastra; dovada ceamai buna de aceasta, este ca, sotii romani pot sa adoptezeacest regim 2), 0 vice versa. Romanul care s'ar fi casatoritIn Franta sau aiurea, fara contract matrimonial, 0 fara caconventia -tacit/ a partilor sa fi avut in vedere vreun regimmatrimonial, va casätorit sub regimul separatiunei de bu-nuri care, in legea noastra, este regimul legal sau de dreptcoman 3).

13. Interpretarea conventiilor matrimoniale. Legea

1) Cpr. C. Paris, Dreptul din 1899, No. 66, p. 535 urm. (cu observ..noastrii).

Vezi C. Galati, considerente reproduse in observatia noastrii, publicatit.In Dreptul din 1899, No. 661 p. 539.

3) Vezi asupra acestei eontroverse, tom. VIII; partea I-a, p. 43-52.

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 36, 37, 53 ; p. 170; 193, etc. VeziNo. 34, No. 37, precum si No. 113.

2) Cpr. Cas. I, 2 Martie 1920, Cr. Judiciar din 1920, No. 67, 68, P. 536.Cas. Sect. I, Jurisprudenta ramtind. din 1015, No. 1, p, 3, No. de

ordine 1 vi Dreptul din 1915, No. 3, p. 19 (interpretarea unui contract de cosli-tiune). Tezi tom. VIII, partea I-a. p. 54 §i tom. III al acestei lucriisi, No. 72.

INTERPRETAREA CONVENTIILOR ISATRIMONIALE. 13

neformuland nicio regula speciala in privintá interpretareiconventiilor matrimoniale, judecatorii se vor conforma

generale statornicite in privinta conventiilor in genere(art. 977 urm.) fA mai ales art. 982 codul civil, dupa earetoate clausele unei conventii se interpreta unele prin altele,dandu-se fieeärei din ele intelesul ce rezula din actul intreg.

Clauzele indoelnice ce vor fi, de bung seamä, interpre-tate in sensul liberei dispozitii a bunurilor, iar nu in sensulregimului dotal, care este un regim de exceptie1).

Bona mulieris in dubio magia praesumuntur paraphernaliaquam in dotem dota», ziceft un vechiu autor, Mantica. (La caz de

bunurile femeei sunt mai mult presupuse parafernale cleatdotale).

Curtea de Casatie are, in aceasta privintä, cäderea de adetermina caracterul legal al conventilor matrimoniale, de acalifica clauzele lor 0 de a deduce conventiile care rezultadin regimul adoptat de soti. Judecatorii fondului interpreta:Mg in mod suveran intentia partilor contractante2), decateoriclausele contractului sunt obscure i indoelnice, nu Ina. 0atunci and sunt clare 0 categorice i nu lasa nicioasupra intentiei partilor ; caci daca instanta de fond afirmacá clauza din contract este obscura i indoioasa, fä'ra ca aceastasa fie in realitate, aprecierea ei cade sub controlul Curtei deCasatie, decateori partea in drept s'ar plange de denaturareacontractului 3).

14. Efectul convenfiilor matrimoniale. Orieare arfi regimul matrimonial al sotilor, efectele eonventiei lor nuse marginesc numai la raporturile dintre ei, ca fiind, inteomasura oarecare, opozabila i tertiilor fiindca contractul ma-trimonial modifica drepturile ce sotii au asupra bunurilor lor.De aceea, conventiile matrimoniale trebue sa fie facute prinact autentic, inainte de celebrarea cá'satoriei (art. 1828 C. civil)

sunt supuse transcrierei (art. 708 urm. Pr. civ.). Sunt, de

14 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. IV. - COND. ESENTIALE.

asemenea, opozabile tertiilor clauzele de dotalitate care lovescde inalienabilitate bunurile ferneei.

Daca contractul matrimonial permite instrainarea fon-dului dotal, sub conditia de a se intrebuinta banii la dobfin-direa unui alt imobil, achizitorii primului imobil al femeei,nu pot in mod valid sa plateasca pretul lui in mainile barba-tului, dead intrebuintandu-se banii conforta contractului matri-monial: atat dupa cererea bärbatului cat si dupa aceea afemeei 1).

Tertii care contracteaza ca sotii, vor trebui deci sa con-sulte contractul lor matrimonial, caci altfel ei vor fi expusila paguba.

lata cum se exprimil, in aceasta privinta prezidentulFaber.

Qui enim mulieris dotisgue debitor est, si tuto velit solvere,ut liberetur, , non solum curiosus esse debet, ut sciat an in dotemdata sit pecunia, sed etiam qua lege et conditione data sit» .

Tot astfel, se decide, in genere, ca de eke ori justitiava incuviinta vânzarea sau ipotecarea unui fond dotal, incazurile anume statornicite de lege (art. 1253 C. civil), achi-zitorul acestui imobil sau imprumutatorul banilor este obligat,sub a sa raspundere, de a supraveghea intrebuintarea acestorbani la scopul pentru care instrainarea a fost permisa, afarabine inteles, de cazurile and aceasta supraveghere este cuneputintA 2).

15. Conditiile necesare pentru existenta i validitateacontractului matrimonial. Conditiile necesare pentru exis-tenta i validitatea conventiilor matrimoniale sunt, ca pentruonce conventii, in genere, consimtimantul i capacitatea par-tilor. Apoi, conventiile matrimoniale fiind acte solemne, trebuesit fie facute prin act autentic, inainte de celebrarea casatoriei,fara a putea fi revocate in urma acestei celebrä'ri.

In fine ele sunt supuse publicitätei in interesul tertiilor.

1 6. Consimtinfantul pArtilor. Presenta partilor esteneaparata pentru formarea contractului matrimonial, chiar in

Vezi tom. VIII. partea I-a, p. 55 qi p. 212. Vezi §i infra, No. 39 ter.2) Vezi tom. VIII, partea I-a. p. 56, 212, 367, 368, 387 urm., etc. Mai

vezi inf.)* No. 80.

VICIILE DE CONSIMTJALINT. 15

caz and ele sunt nevârstnice. Parintii viitorilor soti nu arputea deci sa reguleze prin conventie interesele lor bänesti 1).

Partile pot hash' fi reprezentate intFo conventie matri-monialä prin mandatari, insa procura lor trebue sa fie spe-cialä. (art. 710 Pr. civ.) i autentica specialä, pentru pan-datul conceput in termeni generali cuprinde numai actele deadministratie (art. 1536 C. civil) ; autenticei, pentruca con-tractul matrimonial este un act solemn, si stint este cit man-datul formeaza un tot indivizibil cu actul pentru care afost dat 2).

Din cele mai sus expuse rezultä ca un negotiorumgestor n'ar putea consimti in numele unuia din soti. Con-tractul fiind, in aseraenea caz, inexistent, trebue sä, fie refacutCu formele legale, inaintea celebrarei cäsatoriei, el neputändfi confirrnat, niel in mod expres, nici in mod tacit 3), de sotulreprezentat prin gerantul de afaceri, niel inaintea celebrärei

nici prin faptul celebrä'rei elsätoriei.Quod nulbon est eonfirmani nequito.

Contractul matrimonial frtcut in lipsa pärtilor fiind nulIn sens de inexistent, toti acei interesati pot sä, propue nu-litatea lui i sotii se considera' ca fiind cIsätoriti sub regimullegal. Nulitatea poate fi propusa nu numai de sotul care n'afost fata, dar si de cel care a fost prezent, de mostenitoriisotilor, precum si de tertii care au contractat cu sotii.

1 7. Viciile de consimtimant. *tira cit lipsa totallde consimtimAnt a arabilor soti sau a unuia din ei impiedecacontractul de a se forma si face ca el sa fie inexistent.

De cateori exista insä numai un viciu de consimtimänt,contractul este anulabil.

In privinta violentei, ea face ca contractul matrimonial86 fie anulabil, oricine ar fi autorul ei (art. 955 C. civil).

In privinta dolului chestiunea este controversatä, elnefiind dupa unii, in, specie, un viciu de consimtimant, iar

Contra: Art. 1261 C. Calimach.Vezi infra, No. 357 §i No. 486; tom. I al acestei lucriiri, No. 63

No. 353, p. 258; tom. II. No. 522; tom. III, No. 262 bis.Prescriptia de 10 ani (art. 1900 C. civil), nu este deci aplicabilrt

specie, aceastit prescriptie fijad o confirmare tacitit. Vezi tom. III al acesteilucriiri, p. 730.

16 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IC. - VICII DE CONSIMT.

dupa altii dreptul comun hind aplicabil 0 contractului ma-trimonial 1).

Autorii recunosc Ing pgrtilor dreptul de a dovedi simu-latia ce rezultg din fraudg. Astfel, barbatul care a dat chi-tantä ca a primit dota adusg de femee, poate WA dovedeasdia n'a primit-o in realitate sau ea a primit mai putin decgtse arata in contractul matrimonial 2)

In privinta mijloacelor prin care bgrbatul poate sä facgaceastä', dovadg, chestiunea este controversatà; rigoarea prin-cipiilor voWe insg, ca do vada simulatiei sä,' nu poatä fi facutäin specie, decAt prin contra-inscris, sau prin martori 0 pre-zumtii, in caz cand ar exista un inceput de proM scrisg.3).

CAt pentru eroarea in care ar fi cgzut -unul din sotiasupra averei celuilalt, ea nu este o cauzg, de anulare a con-tractului matrimonial, sotul indus in eroare avand numai oactiune in daune contra eelor ce au provocat-o, fie unul dinsoti, fie o tertie persoang 4).

Capacitatea pArtilor contractante. Contractulmatrimonial, ca once contract in genere, nu se poate formA,deat intre .persoane capabile (art. 948 C. civil).

In ceeace prive0e persoanele majore, capacitatea pentrua face o conventie matrimonian este amea cerufd pentruonce conventie in genere.

Minorii (art. 1231, 1161 C. civil).-- Minorul este,In principiu, incapabil de a contractl Prin exceptie s'a permisinsa minorului capabil de a se ellsätori, de a face 0 o con-ventie matrimonian, ctici cine voe0k scopul, voe0k neapnat0 mijloacele:

(Qui veut la fin, veut la moyens».

Pentru aceasta sg, cer ing doug conditii, 0 anume:1° Ca el sä fie capabil de a se egsnorl, adecg, sg, fi

implinit varsta de 18 ani, pentru MO 0 15 ani pentru

VPzi tom. VIII, partes I, p. 63, 64. Mai vezi tom. I al seestei luerliri,No. 360, p. 265.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 64, 65 si p. 104, nota 1; p. 554, nota 1oi p, 557. Vezi FA infra, No. 106.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 65, 66.Vezi tom. VIII, partea I. p. 66, 67.

CONVENT. MATRIM. ALE MINORILOR. ART. 1231. 17

fete (art. 127 C. civil), afar)," de cazul cfind el ar fi dobandito dispensa dela Rege (art. 128 C. civil), in care caz ar ficapabil;

20 El trebue sa fie asistat la facerea conventiei salematrimoniale de persoanele al earor consimtimant este necesarpentru validitatea casatoriei.. Acosta persoane sunt, dupa art.131 urm. C. civil; tatal, mama, ascendentii i tutorul ineazul art. 133 § ultim, adaos prin legea din 19061).

Minorul capabil de a se casatorl i asistat de cei indrept, poate, zice art. 1231 C. civil, sa faca orice conventiirelative la contractul sal' matrimonial. El poate, deci, eaprimeasca singur liberalitatile ce i se fac cu aceastä ocazie,numai ca asistenta ascendentilor sau tutorului sau, färä obser-varea conditiilor prescrise de art. 407 0 815 C. civil. Elpoate, prin contractul de ca'satoric, sa faca donatiuni de bunuriprezente i chiar viitoare intocmai ca un major (art. 936 C.civil), de0 este incapabil de a face o donatiune ordinal%(art. 806 C. civil). Femeea minced, care adopta regimul dotal,poate, ca asistenta celor in drept, sa stipuleze alienabilitateafondului dotal (art. 1252 C. civil), etc. Aceasta, nu este cleataplicarea maximei :

ellabilis ad nuptias, habilis ad pacta nuptialia sau ad ma-trimonii consequentias» 2).

Exceptia statornicita de art. 1231 C. civil, referindu-senumai la libertatile ce unul din viitorii soti poate face celui-lalt, prin contractul matrimonial, se decide, in genere, deechestiunea este controversata, ca sotul minor nu poate, intimpul ceiscitoriei, sa faca o donatiune celuilalt so t (art. 937urm. C. civil) 3).

20. Nulitatea contractului matrimonial fAcut cu vio-Urea art. 1231 C. civil. Din art. 1161 ki 1231 C. civilrezulta ca conventia matrimonian facuta de un minor, inlipsa uneia macar din cele doua conditii mai sus expuse, nu

That priveste copiii naturali, vezi art. 141 C. civil modificat prin legeadin 15 Martie 1906.

Vezi tom. II al acestei lucriiri, No. 483, No. 527, No. 637; tom. III,No. 323, etc. Vezi i infra, No. 26.

2) Vezi tom. II al acestei lucriiri, No. 483, in fine.

D. Alexandresco. Principiile Dreptultti Civil Boman, Vol. IV. 2

18 COD. CIV. CARTEA M. TIT. IV. .NULITATE. ART. 1231.

este valid, sau in alte cuvinte este nut. Legea neexpliandu-seinsa asupra caracterului acestei nulitti, chestiunea este dincele mai controversate i ne gashn in fata a doua sistemeopuse: sistemul nulitatei absolute, imbratisat de jurisprudentafranceza si de o mare parte din doctrina, i acel al nulitateirelative, consacrat de Curtea noasträ de casatie printr'o deciziedin 28 Noembrie 1914 1).

Noi am imbratisat sistemul nulitatei absolute2).Consecintele nulitatei absolute, pe care am admis-o fära

soväire, sunt urmatoarele1° Contractul matrimonial fiind, in specie inexistent,

sotii sunt casatoriti sub regimul legal care, dupä cum stim,este acel al reparatiunei bunurilor 3);

20 Once parte interesatä, poate propune oricand inexis-tenta contractului;

3° Contractul fiind inexistent nu poate fi confirmat niciin mod expres, nici in mod tacit. Nici celebrarea cäsatorieinu poate fi considerata ca o confirmare tacita, pentruca nupoate fi considerata ca executarea contractului matrimonial.Prescriptia statornicita de art. 1900 C. civil nu este, deasemenea, aplicabilä in specie, aceastä prescriptie fiind, dupacum stim, o confirmare tacita 4).

21. Alte categorii de incapabili (interzi§ii, alienatii,surdomutii, orbii, etc.). Chestiunea de a se sti daca inter-zisul poate sau nu sa se clsatoreasch' intr'un interval lucideste, dupa cum stim, foarte controversata 5).

Daca admitem posibilitatea acestei casätorii, trebue sa,recunoastem interzisului, fie bärbat, fie femee, dreptul de aface o conventie matrimonial.

(11abilis ad nuptias, habilis ad pacta Izaptialia» 6).

Vezi Jurisprud. románd din 1915, No. 5, p. 67 urm., No. de ordine45 §i Or. judiciar din 1915, No. 18 (eu observ. noastri1).

Vezi argumentele acestui sistem in tom. VIII, partea I al Coment.noastre, p. 80 urm. i In observ. noastrii mentionatli publicatii In Cr. judiciardin 1915, No: 18. Mai vezi tom. I al acestei luerliri, p. 388, nota 6.

Vezi supra, No. 11.Vezi tom. VIII, partes, I, p. 83 urm.Vezi tom. VIII. partea I, nota 2 dela p. 86, 87 §i trimeterele flicute

acolo la volumele noastre anterioare.2) Vezi supra, p. 17.

CONV. MATRIM. ALE CELOR BUSE SUB CONS. JUDICIAL 19

Prin urmare, interzisul va fi reprezentat in conventiilesale matrimoniale de tutorul sal, ca si in celelalte acte alevietei sale civile. Tutorul nu va putea insd face liberalitätiIn numele interzisului, celuilalt viitor sot, pentrucd el nu poatedispune de averea ce administreazd.

Aceeasi solutie este aplicabilä si celor interzisi legal-mente (art. 13 si 16 C. penal), edrora li se recunoaste, ingenere, capacitatea de a se cäsdtorl.

Incdt priveste persoanele neinterzise, care se gdsese instare de dementd, ele putand sä" se cdsltoreascd in intervalelelucide, pot, in aceste intervale sd-si facd si conventiile lormatrimoniale.

Tot astfel, surdomlitii 0 orbii, având in genere capaci-tatea de a se cdsaorl, de cdteori sunt in stare de a-si mani-festá vointa, se intelege eh" vor puteh face conventiile lormatrimoniale, fart nici o restrictie.

Falitii, nefiind loviti de nici o incapacitate, pot, dease-menea, face o conventie matrimoniald, fad a puteh insd prinea sit prejudicieze drepturile creditorilor lor.

Persoanele puse sub consiliu judiciar (art. 445,458 urm. C. civil). Persoanele puse sub consiliu judiciar,avAnd, duprt prtrerea tuturor, capacitatea de a se caskori,pot neapdrat sä-si facd conventiile matriraoniale, MIA" asistentaconsiliului; de ateori aceste conventii nu euprind nicio in-strdinare, ei avitnd insd nevoe de asistenta consiliului lor, decgteori contractul matrimonial cuprinde o instrdinare, precumdonatiuni de bunuri prezente sau viitoare, etc. (art. 458 C. civil).

Fortinle §i publicitatea contractului de cAsA-torie. Contraetul de cäsiltorie fiind un contract solemn,trebue, spre a avea flint)," legald sd fie fdcut in forma autenticd,sub pedeasä de nulitate, iar in at priveste interesul tertiilor,el este supus publicitätei.

Conventia matrimonial fiind un contract solemn, Curteade casatie a decis, cu drept cuvánt, cd ea nu poate fi doveditànici prin martori, nici prin jurdmant 1).

9 Vezi Bult. 1910, p. 383 0 Dreptul din 1910, No. 37 (cu observ. noasträ).Vez i 0 alte decizii citate in tom. VIII, partea I-a. p. 93, nota 1. Mai vezitom. III al acestei lucräri, No. 390 bis.

20 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. IV. - FORME SOLEMNE.

24. Formele contractului de cAsAtorie (art. 1228 C.civil, 709, 710 Pr. civ.). In legile noastre anterioare,contractul matrimonial nu era un act solemn.

cTocmelele cAsKtore0i se fac i neinscris 1), insh Inaintea celputin a trei martori vrednici de credintáv, zice art. 1616 din codalCalimach.

Aceeasi solutie era admisA si sub codul Caragea; cAciIn ambele legislatii, formalitatea transcrierei, introdusA prinRegul. organic, la 1832, era privitoare, ca i astäzi numaila interesul tertiilor. De aceea, s'a 0 decis de nenumä'rate oricA o conventie matrimonialä incheiatä sub legea veche poatefi doveditA astAzi 'Entre pr,ti prin martori, conform principiiloratunci in vigoare 2).

AstAzi contractul matrimonial, oricare ar fi regimuladoptai de soti, fiind un act solemn, trebue, sub pedeapsdde nulitate, sl fie fAcut prin act autentificat de tribunal saude judecAtorul de ocol in privinta foilor dotale care nu tameSuma de 3000 Iei (art. 718 Pr. civ.) i s6 fie trecute intr'unregistru special (art. 708 Pr. civ.).

Autentificarea poate fi fäcutA de once tribunal din tarA,numai transcrierea urmind a fi fAcut/ la tribunalul domi-ciliului bärbatului3).

Formele autenticitAtei sunt acelea ale legei pentru auten-tificarea actelor in genere.

Contractul de cAsAtorie fiind un contract solemn, formuleautenticitAtei Bunt prescrise de lege ad solemaitatent, pentrumnsài existenta contractului, de unde rezultA cA contractulredactat printr'un act sub semnAturA privatA, sau cAruia i-arlipsi o form/ oarecare, n'ar fi numai anulabil, ci inexistent 4).

') Cpr. L. 6, Cod, De datis promissione, etc., 6. 11.2) Vezi infra, No. 105, precum si tom. III al acestei lucrliri, No. 361

bis. Mai vezi tom. VII, p. 244, text si nota 4 si tom. VIII, partea I-a, p. 95,105, nota 2 si p. 651, nota 4. In unele legislatii striiine, contractul matri-monial este si astrizi un act nesolemn, de exemplu: In Rusia, In Englitera, etc.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 94, ad notam.

Vazi -tom. VIII, parten I-a, p. 97, -text si nota 3. In cit priveste mo-tivele formalitlitei substantiale ale autenticittitei, vezi tom. VIII mentionat, p. 98.

4) In cat priveste consecintile care rezultli din Imprejurarea ca, lu specie,actul este inexitent, vezi tom. VIII mentionat, p. 100 urm. In east privestechestiunea de a se sti cum trebue facii contractul matrimonial, al steLinilorIn Romftnia FA al Romfinilor in strilinAtate; vezi tom. VIII, partea I-a, p. 101, 102.

PURLICIT. CONV. MATRIMON. ART. 708 TJRIlf. PR. CIV. 21

Puterea probatorie §i executorie a contractuluimatrimonial. Credinta ce merita contractul matrimonialeste aceea a tuturor actelor autentice in genere. Inat prive0edeclaratiile f01 constatärile emanate dela Insu§i judecgtorulcare a instrumentat, ele fac credinta ergo omnes pina lainscrierea in falk3 (art. 1173 C. civil). In acest sens contiactulmatrimonial este opozabil tertiilor.

Contractul matrimonial, ca once act autentic in genere 1),nu dovedeOe insa sinceritatea deelaratiilor cuprinse in el cleatpang, la do vada contrara.

Partile vor putea deci sa combatä clauzele conventiei matri-moniale ca frauduloaee sau simulate, neputand insg, in prin-cipiu, uzá, de martori tii presuratii, cleat atunei and vor-avea un ineeput de proba scrisg.; numai tertii putind ad-ministra once dovezi, fiindca au fost in imposibilitate desali procura o proba scrisa despre simulatie. Vom aplica deci,in specie, principiile dreptului comun 2).

25 bls. Contractul matrimonial fiind un act autentic-este executor. Ca stare, el poate fi investit cu formula exe.-cutorie i adus la indeplinire (art. 1173 C. civil), de exempla:.de femee sau de mo§tenitorii ei in contra barbatului sau-mo§tenitorilor lui, pentru restituirea datei.

Publicitatea conventiilor matrimoniale (art. 61,.62 C. civil), 708-720 Pr. civ.). Conventiile matrimonialetrebue sa fie aduse la cuno§tinta tertiilor, pentruca ei ar fiexptwi la fraude din partea sotilor, dad, n'ar avea de unde-sä le cunoasca. De aceea, legea reguleaza un regim de publi-citate care se compune din trei elemente:

1° Dupg, art. 61 §i 62 C. civil, ofiterul stärei civileinterpeleaza pe viitorii soti, precum i pe persoanele care-autorizg, cgsgtoria, daca sunt de fata, asupra existentei sauinexistentei unui contract matrimonial, mentionAnd in actulde celebrare al cgsätoriei declaratia pgrtilor ki autoritatea care-a autentificat contractul matrimonial, dad asemenea contracte)dstg. S'a decis, cu drept cuvant, ea neobservarea acestei

Vezi torn. I al acestei lucritri, p. 72; tom. a al aceleiasi lucriiri,.No. 661; tom. III, No. 346, etc.

Vezi tom. II, No. 535 bis, etc.

22 COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. ART. 708 IIRM. PR. -CIV.

formalitäti are ca sanctiune numai pedepsirea ofiterului stareicivile care nu s'a conformat legei, nu tns i lipsa de efecta actului dotal fatä, de tertii1).

20 Toate conventiile matrimoniale sau contractele decäsätorie i foile dotale, chiar i cele care ar cuprinde numaio avere mobiliarä (art. 711 Pr. civ.), vor fi trecute intr'unregistru special al tribunalului dela domiciliul bärbatului (art.708, 710 Pr. ci v.), transcrierea fäcutä la alt tribunal deafacel al acestui domiciliu fiticand ca actul sä nu fie opozabiltertiilor.2)

S'a decis, cu drept cuvAnt, ea' transcrierea contractuluide cAsatorie in registrul respectiv al tribun. domiciliului bär-batului are de scop de a a, publicitätei conventiile matri-moniale i de a le face opozabile tertiilor, fth ca aceastäformalitate sa fie ceilitä, pentru validitatea acelor conventiuniintre soti; aa cá numai tertii, care au interes sä cunoascAsituatia matrimoniala a sotilor cu care ar vol srt contractezo,pot sä, invoace lipsa de transcriere 3).

S'a mai decis cá transcrierea actelor dotale fiind cerutzide lege in vederea apärärei intereselor celor de al treilea,urnieazg, cA un imobil trecut inteun act dotal netranscris, nuare caracterul dotalitätei fatä, de tertii achizitori de bunäcredintg, ;i aceasta indiferent cui este imputabilä lipsa detranscriere. i aceastä decizie mai adaoga cá pentru publici-

C. Galati. Dreptul din 1916, No. 21, p. 163, 164. Vezi si tom. I alacestei lucräri, p. 224 No. 297.

Este de observat c publicitatea foilor dotale erit prescrisli si de codulIpsilant. Iatä, In adevrtr, ce glisim In acest cod:

Foile de zestre site se treacrt In condici, care condici sA se prizeascii pe lamilaistirile cele marl, In once eparhie se va face nunta, ca srt nu se Intiimplevreodinioarii prigoniri i jurlimanturi pentru itipunerea foilor de zestre» (art. 1,capit. pentru zestre.

Transcrierea foilor dotale mai erit prevrtzutii de Regul. organic al Mol-dovei (anex. lit. T, § 2) pentru acele mai mari de 1000 lei vechi, si de Regal.organic al Munteniei (art. 332 urrn.). S'a decis, in aceastrt din urmilcA transcrierea fiind substantiali si de egenta contractului, in ceeace privesteraporturile cu ter(iile persoane, nu poate fi inlocuitrt prin alrá formalitate, inscop de a se deduce cunostinta acestora in ceeace priveste dotalitatea. Si aceastatranscriere se aplici la toate lucrurile mobile sau imobile, devenite dotale prinschimb, art. 339 din Regal. organic al Munteniei, vorbind in termeni generali,de mutarea lucrurilor de zestre». C. Bucuresti, Drep tul din 1920, No. 10, p. 112.

Cas. s. 1-a (26 Noembre 1914), Jurispr. rom. din 1915, No. 7, p. 98,No. de ordine 80; Cas. s. II-a (20 lanuar 1916), Cr. judicial. din 1916, No.32. p. 258; C. Bucurti i Trib. Brrilla, Cr. judieiar din 1916, No. 35 p. 284si No. 41, p. 333, etc. Vezi F}i tom. VIII, partea I-a, p. 107, 108.

') ('as. s. 1. No. 101, din 2 Iunie 1919, Jurisprud. roindnii din 1919,No. 21 i 22, p. 722, No. de ordine 673 si Tribuna jurididi din 1920, (cu observ.noastrli), precum 0 Cr. indiciar din 1920 No. 48, 49, p. 397 (rezumate). VeziIn acelas sens o AUX decizie tot a Curtii de casatie S. 1, No. 48 din 12 Martie1919, Cr. judiciar din 1919, No. 4, p, 43 (rezumate).

Vezi tom. VIII, partea 1, p. 110.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 111. text si nota 2. Incitt privelte con-

ventiile matrimoniale ale comerciantilor. vezi tom. VIII mentionat, p. 112-115.Mai vezi art. 19-21 C, com.; art. 7 L. p. Inscrierea firmelor din 18 Martie1884, etc.

PUBLICIT. CONVENT. MATRIMONIALE I IMUTABIL. 1.0E. 23

tatea prescrisa de lege in interesul tertiilor, nu este suficientca transcrierea sä fi fost cerutä, ci trebue sä fie si indeplinitä,dci numai astfel tertii pot luà cunostintä de existenta si denatura conventiilor matrimoniale1).

30 Dacà dota constituitä sotiei consistä in imobile, con-tractul matrimonial va mai fi transcris la tribunalul situatieiimobilului (art. 711 § 2 Pr. civ.) Aceastä transcriere, pre-väzutä de dreptul comun, este preserisä tot in privinta tertiilor.

Ambele transcrieri, atät cea specialä conventiilor matri-moniale at i cea de clrept comun, fiind privitoare numaila interesul tertinor, contractul matrimonial nu va fi opozabilacestor din urmä deat in urma efecturtrei lor; de unde re-zultä cä acest contract poate fi transcris i in urma celebräreicgsritoriei, numai autenticitatea lui trebuind sà fie anterioarä 2).

26 bis. Dad contractul matrimonial a fost fäcut insträinätate, bärbatul este obligat, trei luni dupà intoarcereasa in tarn, sà transcrie acest contract in registrele tribun.dorniciliului säu. Dad sunt i imobile, contractul va mai fitranscris in registrul tribun. situatiei acestor imobile (art. 720Pr. civil6).

aceasta transcriere fiind prescrisä tot ca un mijlocde publicitate fatä de tertii, ea poate fi cerutä de femee saude constituitorii dotei, in caz and n'o cere bärbatul. Prinurmare, este nulä i, ca atare, neopozabilä creditorilor sotuluifalit inscriptia ipotecei legale luata pentru asigurarea uneicreante rezultand dinteo conventie matrimonialä, fAcutä insträingate ì netranscrisä in tarä, conf. art. 720 Pr. civ. 3).

27. Momentul and conventiile tnatrimoniale trebuesA fie fgcute i imutabilitatea lor. Conventiile matrimo-niale trebue sä fie fäcute inaintea celebrärei cäsrttoriei de

24 a CARTEA III.-TIT. IV. MOM. FACEREI CON V1 MATE.

catre ofiterul starei civile (art. 1228 C. civil). De benedictiareligioasa nu mai vorbim pentrucl stim ea, Cu tot textulart. 22 din Constit. v., ori art. 23 din Const. dela 1923,ea este facultativä'.1)

Conventiile matrimoniale nu intra, in vigoare cleat atunciand casatoria a fost celebrata, i numai din ziva celebräreiei (art. 1232 C. civil).

Ele nu mai .pot fi schimbate in urma celebrarei casa-tonel (art. 1236 C. civil), ci numai in intervalul de timp cese strecoard intre redactarea i celebrarea lor (art. 1229, 1230C. civil).

In fine ele nu pot fi supuse unui termen sau unei conditii'(art. 1232 C. civil 2).

27 bis. La Romani si in dreptul nostru anteriorconventiile matrimoniale puteau fi -facute nu numai inainte,dar si in urma celebrarei casatoriei, post nuptias 3).

Codul actual a admis solutia contrara (art. 1228 C. civil),conform dreptului obisnuelnic francez, ceeace este cu multpreferabil, pentruca, sistemul opus poate expune pe tertii lafraude. De aceea, eodul civil elvetian din 1907, dupa ce per-mite sotilor de a-si face contractul de easatorie in urma cele-brärei casatoriei, dispune ea «arice contract incheiat in timpulca.'satoriei, nu poate aduce nicio atingere drepturilor ce tertiiaveau asupra bunurilor sotilor».

La noi ca si in Franta conventiile matrimoniale redactateIn urma celebrarei casätoriei, sunt lovite de o nulitate absoluta.

Contractul matrimonial, facut in urma celebrarei casa-toriei fiind inexistent, nu poate fi confkmat niel In timpulasatoriei, nici in urma desfacerei ei, i aceasta niel In modexpres, nici in mod tacit.

Actul nul ea contract matrimonial, va exista, ca toateacestea, ca act autentic, i stipulatiile straine cuprinse in acestcontract nu vor fi lovite de nulitate, daca intrunesc condi-iile pentru validitatea lor. Astfel, o donatiune de bu-

Vezi tom. I al acestei luerilri, p. 212, textVezi infra, No. 29.L. 1, Pr. Dig. De pactis dotalibus, 23, 4 e

VIII, partea I-a, p. 127, nota 3. Cpr. art. 1609, 1614C. german ; art. 179 C. ciril elvetian din 1707. etc.C. spaniol; art. 1105 C. civil pm tughez din 1867; etc.

nota 1.

alte legi citate In tom.C. Calimach ; art. 1432Contra: art. 1320, 1321

3) Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 100, nota 2; p. 178, nota 1; p. 120,121, etc.

Op. cit., I, p. 148, 149, No. 111.Cpr. L. 17 § 1 §i L. 68, Dig., De jure detium, 23. 3; art. 1088 (1.

fr.; art. 1247, partea finará C. austriac (dispozitie nereprodusi In codul Ca-limach), etc.

Vezi infra, No. 36.

INTRAREA iN VIGOARE A CONV. MATRIM.- ART. 1232. 25

nuri prezente facutä, prin contractul de casatorie, de un tertiuunuia din soti sau de unul din soti celuilalt, va ramane valida.dad a fost acceptata de sotul donatar.

Tot astfel, o couventie matrimonialä, nulä ca act dotaleste validä ea creantä ordinara, i bartratul poate, in bazaunui asemenea act, sä fie obligat la restituirea dotei primitäde el 1), pentruca nimeni nu se poate inavutii in dauna altuia:

«Jure naturae cequum est, neminem cum alterius detrimentoet injuria fieri locupletiorem». (L. 206, Dig., De div. regulis juris-antiqui, 50, 17 §i L. 141, Dig., De condictione indebiti, 12. 6, precume art. 549, in fine C. Calimach.

28. 1ntrarea in vigoare a conventiilor matrimonialecaducitatea lor (art. 1232 C. civil). Dupa cutumele din

Paris i cea din Or16ans, comunitatea incepea, in momentulbenedictiei nuptiale, iar dupä alte entume, ea nu incepa decadin ziva sau dupil, un an i o zi dela dsätorie.

cEt sont les marl& communs en tous biens, meubles et con-qu6ts-immeubles, du jour de leur bénédiction nuptiale,, zicel Loyse12).

Astäzi, conventiile matrimoniale inträ in vigoare diamomentul celebrarei casatoriei (art. 1232 C. civil).

Dad casätoria proiectatä nu se celebreaza, conventiamatrimonialä este neavenitä :

«Ca darea zestrei se intelege urmarea nuntei ; deci, neur-mandu-se nunta, zestreft toatA se Intoarce deplin», zice Andr. Donici(capit. 33, p. 24) 3).

Contractul matrimonial nu va deveni caduc cleat atuncidad va fi cert ca partile au renuntat la casatoria proiec-tatä 4).

Soarta conventiilor matrimoniale putänd fi un timpoarecare in suspensie prin faptul cà legea nu fixeaza, nici untermen in care casatoria urmeaza a fi celebratl, tertii cari aufacut liberalitati unuia din viitorii soti, sunt in drept a soml

26 C. cw. CARTEA III. TIT. 1-v.ART. 1232, 1229, 1230, 1236.

pe viitorii soti spre a-i obliga a se explica asupra inten-tiunei lor.

Dad, cAsätoria a fost celebratg, insä mai in urmä a fostanulatä, contractul matrimonial va fi eo ipso desfiintat, afaräde cazul unei cäsittorii putative, in care caz, el i$i va pästraefectul säu in privinta copiilor $i a sotului de bunä credintä(art. 183, 184 (J. civil).

Termenul §i conditia in conventiile matrimoniale(art. 1232 C. civil). -- Niciun regim matrimonial, fie el legalsau conventional, nu poate, duph art. 1232 C. civil, sä fiesupus unui termen sau unei conditii. Nicio discutie nu maipoate sà iba loc la noi, in aceastä privintä, art. 1232 dinC. civil fiind expres atat in privinta termenului cat $i aconditiei1).

Imutabilitatea conventiilor matrimoniale in timpulcAsAtoriei (art. 1229, 1230, 1236 C. civil) 2). Principiulimutabilitätei sau neschimbärei conventiilor matrimoniale, con-trar dreptului roman $i dreptului nostru anterior, imprumutattot dela dreptul obi$nuelnic francez, este foarte intelept, cAciel ocrote$te nu numai interesul tertiilor chemati a con-tracta cu sotii, dar $i acel al femeei in contra actelorrisipire ale bärbatului. Acest principiu nu este forrnulat lanoi in termeni expre$i, art. 1395 fr. fiind eliminat din codalnostru; el rezultà insä din art. 1229, 1130, 1236 C. civil,710 $i 716 C. civil, care presupune imutabilitatea conven-tiilor matrimoniale in urma celebrärei cäsätoriei3).

Din acest principiu rezultä cà once clauzä prin carepärtile $i-ar fi rezervat dreptul de a modifica conventiile lormatrimoniale, in timpul cAsatoriei, ar fi nulä $i de nul efect(art. 5 C. civil). Apoi, schimbärile aduse de soti conventiilorlor matrimoniale, in urma celebrärei cäsätoriei fiind inexistente,

In Franta chestiunea este controversatii cel putin in privinta conditieicazuale i mixte. In Elvetia se decide, deasemenea, eá, contractul matrimonialpoate fi supus unui termen san unei conditii. Vezi V. Rossel et Menthe, Ma-nuel de droit civil suisse I, p. 261, No. III.

In eta priveste imutabilitatea conventiilor matrimoniale In dreptulinternational, vezi tom. VIII, parte-a I, p. 136-139.

Cpr. C. Galati, Dreptul din 1904, No. 60, P. 490. Contra: art. 1432C. german Qi alte legi striiine citate suprò.

I) Se admite îns, in genere, a sotul donatar poste sil renunte prin testa-ment la bberalitlitile cnprinse in contractul matrimonial, penirucii testamentuln'are producA efectele sale decfit in urma desfacerei csätoriei, i pentruaKO nu Bunt legati prin conventia lor matrimonialk decal in timpul crisAtoriei.Chestiunea este ìns controversatii. Vezi tom. VIII, parten I. p. 132, 133.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 127, nota 1; p, 134; p.214, nota 1, etc.3) Vezi infrei, No. 117.

SCHIMBXRILE ADUSE CONVENT. MATRIMONIALE. 27

inexistenta lor poate fi propusa de toti acei interesati, i chiarde soti, färä ca ea sl poata fi acoperitä prin executarea vo-luntara a actului derogator dela contractul matrimonial. Infine, sotii n'ar putea sà renunte, in timpul casatoriei, la libe-ralitatile ce 0-ar fi facut unul altuia prin contractul matri-monial, niel la cele ce le-ar fi fäcut tertii 1).

Dar daca sotii nu pot, in timpul casätoriei, sä,"-0 mo-dif ice conventiile lor matrimoniale, ei pot sa-0 interpretecontractul lor matrimonial, intrucat- aceste conventii interpre-tative nu cuprind o clauza noua. Ei pot sa faca conventiirelativ la modul de plan,' al dotei, fara a viola prin aceastaprincipiul imutabilitätei conventiilor matrimoniale2). Sotii potdispune, cu, titlu oneros sau Cu titlu gratuit de bunurile cele-au fost däruite prin contractui matrimonial, dacä acestebunuri n'au fost declarate inalienabile. Ascendentul, care ainzestrat pe unul din soti pästrand dreptul de a cere ali-mente dela sotul inzestrat, dota poate fi micsoratä, in timpulcash"toriei, in marginile datoriei alimentare. Principiul imuta-bilitatei conventiilor matrimoniale nu se aplica la clauzeledin contractul de cAsatorie, care nu sunt propriu zis conventiimatrimoniale, asemenea conventii putand fi revocate, in. timpulcasatoriei, prin consimtimantul pärtilor.

In fine, constituirea dotei poate fi revocata dupä cerereacreditorilor inzestratorului, de cateori ea a fost facuta in da,una0 in frauda drepturilor lor (art. 975 C. civil)3).

31. SchimbArile ce pot fi aduse conventiilor matri-moniale intre data contractului si aceea a celebrdreitoriei (art. 1229, 1230 C. civil, 716 Pr. civ.). Imuta-bilitatea conventiilor matrimoniale neincepand cleat in mo-mentul celebrarei clsatoriei, pana atunci partile Ii pastreazaindependenta lor, putand sä le schimbe, indeplinind insä,formalitatile cerute pentru facerea lor.

Pentruca schimbarile aduse conventiilor matrimoniale,

28 r. CIV.- CT. III.- T. IV.- ART. 129, 1230, C. OM kg 716 PR. CIV.

-tnainte de celebrarea ceiscitoriei, sa fie valide fiztre pcirli,se cer doua conditii, si anume:

10 Ele trebue sa fie facute prin act autentic, ea siInsusi contractul ce se preface, pentrucg ele fac parte inte-granta din acest contract;

20 Schimbarile aduse contractului matrimonial trebuesa fie facute in prezenta si cu consimtimantul simultaneual partilor care au figurat in contract Dael partile sunt re--prezentate prin mandatari, mandatul va trebui, bine intelessa fie special si autentic. Mandatul va mai trebui sa cuprindasi termenii schimbarei ce urmeaza a se aduce contractuluiprimitiv.

Legea cere, prin derogare dela dreptul comun, ca, inspecie, consimtimantul tuturor partilor EA fie simultaneu, adeca,ca toate sa fie de °datä prezente inaintea tribunalului si sa.consimta la schimbari in acelasi timp. Consimtimantele izolateiiind mai usor de obtinut, legiuitorul a crezut di schimbarilevor fi mai bine apreciate daca vor face obiectul unor dis-.cutii intre toate partile.

31 bls. Se naste ing intrebarea: care Bunt persoanelepe care trebue sä le consideram ea parti in contractul ma-trimonial? Mai intai, aeestia sunt viitorii soti. Apoi, suntnecontestat parti inteun contract matrimonial toti acei, rudesau straini, care au facut o liberalitate ambilor soti san unuia-din ei, precum si acei care au asistat pe sotul minor si al-caror eonsimtimant este necesar pentru validitatea clsatoriei.Nu se considera insa ea pärti rudele colaterale care ,au figuratIn contractul matrimonial honoris causa, sau ca martori, etc.

De cate ori conditiile mai sus expuse sunt indeplinite,schimbarile aduse eontractului matrimonial sunt valide. La.caz contrar, schimbarile sunt nule, sau mai bine zis inexistente.

32. Condifiile cerute pentru ca schimbArile sA fievalide fatA de tertii (art. 1230 C, civil, 716 § ultim Pr.,civ.). Pentru ca schimbarile aduse conventiilor matrimo-niale, conform regulelor mai sus expuse, sä, fie opozabile-terliilor, trebue sa fie trecute in josul contractului de &lg.-torie pe ambele exemplare, i chiar in registrul in care con-

3) Vezi tom. VIII, partea I, p. 147, 148.2) Vezi Ernst Barre, Bargerliches Gesetxbuch und Cade civil, § 137, p.

205. (Ellevertrtige).0 an-it legislatie care nu pomeneste de regimul dotal este cea suedezit.

Codul suedez nu vorbeste, in adevitr, cleat de regimul comunitiitei (Giftordtt).Vezi tom. VIII, partea I, p. 161, nota 3.

Dupli codal civil rusesc (art. 109 si 116), sotia are deplinli dispozitie aaverei sale, putind sit vAnclii, s eumpere, etc., regula fiind aceea a separatiunei

bunuri intre soti.Ca toate acestea, vechile asezAminte ale legilor romanesti, aplicabile in

Basarabia, prevrtd c, Intrucit fructele dotei apartin sotului, urmeazi de aciea si greutritile casei trebue s cadit asupra lui, ceaace ar insemnit c sotul areuzufructul averei sotiei i deei, i actiunile referitoare la acel uzufruct. Ces.Cr. judiciar din 1920, No. 53, 54, p. 486 (rezumate).

REGINOL DOTAL. CONSIDERATII GENERALE. 29

tractul matrimonial este transcris. Apoi, ele trebue Ed fietranscrise (art. 716 § Pr. civ.). Tribunalul competent pentruautentificarea schimbärilor este acel care a autentificat con-tractul primitiv.

Prin tertii trebue sa, intelegem ad l pe toti acei care, in timpulcasatoriei, au putut contractä, cu ambii soti sau cu unul din ei1).

Sanctiunea acestei dispozitii este, pe deoparte, neopoza-bilitatea acestor schimbAri tertiilor, iar pe de alta, judecatorul.care a instrumentat i grefierul, sunt supu0 actiunei recursoriicivile pentru daune, deosebit de alte pedepse (disciplinare),daca va fi un asemenea caz -(art. 1230 § 2 C. civil). ActiuneaIn daune va puteä, fi exercitata de tertii i in contra sotilor,daca ei s'au folosit de greseala judecatorului spre a le ascundeschimbarea adusa conventiilor lor matrimoniale.

33. Regimul dotal (consideratii generale). Re-gimul dotal este traditional in tara noastra, caci toate legilenoastre anterioare vorbesc de el.

El ne vine dela Romani, unde un fragment din Digestezice ca, fara dota, barbatul nici nu s'ar fi casatorit:

(Cum ù indotatam uxorem ducturus non fuerit* . L. 25 § 1.Dig., Ouce in fraudem ereditorum, 42. 8).

Codul neerlandez i cel german nu reglementeaza regimultotal. Aceasta n'ar impiedich insa pe sotii germani de aprimi o dota dela parintii lor sau dela o persoana straina 2).Dota n'ar fi insa inalienabilä, prin aplicarea art. 137, careprevede :

gFacultatea de a dispune de un drept alienabil, nu poate fidesfiinOtà nici restransti printr'un act juridic».

1) Acolas, Manuel de droit civil, III, q. 14.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 163.Demolombe, Revue bibliographique, II, p. 49. Mai vezi Glasson, Ehl-

ments du droit franpais, 1. 68, p. 217 urm. (ed. a 2-a), etc.Vezi In privinta foloaselor i inconvenientelor regimului dotal, Colin

et Capitant, III, p. 260-263.

30 COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. REGIMUL DOTAL.

In cele patru prime proieete ale codului civil, prezentatede Cambac4rès i Jaquemineau, nu se faceh niei o mentiunedespre regimul dotal. El n'a fost admis decat dupa multediscutii, in urma interventiei tribunalelor din sudul Frantei,unde regimul dotal, .moOenit dela Romani, erá, in floare.Codul francez admitand regimul dotal, a mentinut insa regi-mul comunitatei ca regim legal.

33 bis. Regimul dotal, pe care redactorii codului francezvoiqu inlature, i care n'a fost admis deck in urma inter-ventiei viguroase a tribunalelor din provinciile de dreptprecum este, de exemplu, aceea a tribun. din Montpellier,este viu criticat de unii autori, pentrucl ar aduce o piedielcreditului public, prin faptul ca seoate imobilele femeei dincomert pentru tot timpul casatoriei, i supune imobilelebarbatului ipotecei legale a femeei.

4Regimul dotal este roman zice un autor; or cine zice Roma,ziee geniul al rilu al istoriei al lumei» 1).

Aceste critici sunt insa, dupa pärerea noastra, exagerate;eaci acest regim este acel care ofera femeei cele mai multegarantii pentru pästrarea avutului sau 2).

<<Autrefois renfermé dans quelques provinces, zice Demo-lombe, ilustrul profesor O. decan dela Caen 3), le régime dotal afranchi ses anciennes limites, il marche, il s'avance, et nous le voyonsaujourd'hui prendre possession des anciens pays de communauté, etsy établir de plus en plus. Il ne faut pas s'en étonner. N'est-il pas,avec ses &fiances et tout son cortège de précaution et de garanties,le régime des civilisations avancées?»

A4a dar, once s'ar zice i once s'ar face, regimul dotal,aceastä, rAm4ita a unei lumi care a pierit, trä'e0e va trai.Puteti sä-1 sapati la temelie, el esa mai intaf" it din ataeurilevoastre, pentruca este scandura de scapare a nenorocituluicare se Ineaca 4).

CONSTITITIREA DOTEI. PRINCIPII GENERALE. 31

34. Ce este dota si care bunuri sunt dotale (art.1233, 1234 C. civil. Art. 1233 din codul civil zice«dota este averea ce se aduce barbatului, din partea sauin numele femeei, spre ajuta sit sustie sarcinile casatoriei> .

Aceasta definitie este imprumutata dela Pothier (Pandectes),liv. 23, tit,. 3).

«Dos definiri potest : contractus quo mulier, aliusve pro eaviro, ad sustinenda matrimonzi onera, aliquid dal aut promittitv.

«Bgrbatul trebuind sg sufere toate sarcinile egsg.toriei, ferneeatrebue sä.i aducg o cloth', pentru al pune In stare de a le puteasuferiy, zice Domat 1).

clbi dos esse ckbet, ubi onera matrimonii sunt». (L. b6 § 1,Dig., De jure dotium, 23. 3).

«Sub nume de zestre se intelege averea aceea, pe care femeeasau alteineva pentru dgnsa2), o aä ori de bung voe, sau Indatoritfiind de cgtre legi, ca s'o dea bgrbatului, spre Intimpinarea, insgrei-ngrilor cgsgtoresti», zice art. 1622 din codul Calimach (1218 C.au striae).

Codul Caragea defineste dota:4Averea femeei ce, la cgsgtorie, dg bgrbatului ei cu tocmealg

ea ea sg fie stapttna zestrei totdeauna, iar el sg-i ja venitul tot-deauna» (art. 9, partea III, capit. 16).

Aceasta definitie, desi necomplecta, totusi este intru atvamai exacta dech aceea pe care o da a-tat codul Calimach,cat i codul actual, pentruca nu insasi dota are menirea de,a ajuta pe barbat, ci numai venitul ei. De aceea Domat zicea:

«La dot est le bien que la femme apporte au mari, pour enjouir, et l'avoir toujours en sa puissance, pendant le mariage» 3).

Pentruca sit existe dota, in sensul adevärat al cuvantuluitrebue deci ca femeea sa fi transferat barbatului proprietateasau macar folosinta bunurilor sale.

Sub regimul dotal numai acele bunuri sunt dotale pecare le declara in termeni expresi, contractul matrimonialsau legea (art. 1234 C. civil); caci celelalte bunuri sunt

Lois civiles dans leur ordre naturel, II, p. 232, No. 2 (ed. Carré).-«Pro mtdiere» sau «nomine mulieris». «Alio pro ea offerente dotem,

ipsa eam pro se videtur offere». (Femee,a se consideri cä oferk ea Iraqi dota,atunei and un altul o deed pentru ea). (L. 9, in fine, Cod. De pactis conventis,etc., 5, 14).

Domat, op. cit., II, p. 238, No. 1.

32 COD. CIV.- CARTEA [II. - TIT. IV. - CONS'TIT. DOTEL

parafernale (art. 1283 C. civil). Pentru aceasta, nu se cerinsa cuvinte sacramentale :

c Qualiaeumque sufficere verba censemusD . (L. (J, in medio, Cod,.De dolis promissione et nuda pollieitatione, 5. 11).

34 bis. Regimul dotal poate deci sa existe fara dota,O. aceasta se va intampla de cate ori toate bunurile femedau fost declarate parafernale, sau cand nici un bun n'a fostobiectul unei constituiri de dotl Acest regim se confunda.atunci cu separatia de bunuri 1).

Parafernalitatea este deci regula generala, dela care nuse poate derogl cleat printeo constituire de dota expresa sautacita in cazul art. 1234 § 2 C. civil. In lipsa de o consti,-tuire de dotg, toate bunurile femeei sunt deci parafernale,dee soti ar fi adoptat regimul dotal §ii de fapt, situatia lorjuridica este aceea§i ca i cum ei ar fi adoptat separarea debunuri.

La caz de indoialä asupra punctului de a se 01 daca unbun este dotal sau parafernal, chestiunea va fi decisa in fa-vogrea parafernalitatei, din cauza cg, proprietatile private suntprin natura lor, alienabile i ca", inalienabilitatea nu poate fiadmisa, cleat atunci cand cauza care o produce este demons-trata cu certitudine.

De asemenea, regimul dotal poate sa existe fara, bunuriparafernale, pentrucg, nimic nu impiedica pe femee, de a-§iconstitui dota toate bunurile sale (art. 1135 C. civil).

34 ter. Se poate lush' intamplA ca femeea sg. aibabunuri dotale, cu toate ca ea n'a facut nicio declaratie dedotalitate. Acest caz exceptional de constituire de dota tacita'este prevazut de art. 1234 § 2 C. civil. Dupa acest text, cutotul exceptional, tot ce s' a dat femeei prim contractul eide ca'satorie, fie de un tertiu, fie chiar de viitorul ei beirbat,este dotal in lipsa de stipulatie contrara. Bunurile astfel daruitesunt de drept dotale, farl ca sa fie nevoe de o declaratieexpresa.

Prin însu§i faptul ca," se face o donatiune unei femei,

') Vezi tom. VIII, partea I, p. 168, 169, e p. 616, 617. Mai vezi etinfra, No. 113. Cpr. Colin et Capitant, III, p. 268, 269; C. Montpellier, Sirey,1912. 2. 303; D. P. 1914. 2. 103, etc.

Vezi tom. III al acestei lucrtiri, No. 376 si trimeterile fticute acolo.Mai vezi, In cAt priveste prezumptia mucianti, tom II al acestei lucrliri. No.712 bis, nota referitoare la Cauliunea mucianci. Incât priveste prezumptia mu-citing in materie comereial, vezi infret, No. 101 si tom. III at acesteiNo. 376.

D. Alexandresco. Princlpiilo Dreptultti Civil Rennin. Vol. IV. 3

REGIMUL DOTAL. PREZITMPTIA MIJCIANX. 33

care a adoptat regimul dotal, däruitorii sunt presupusi a fiinteles ca bunurile däruite s serveasca bärbatului la susti-nerea sarcinei casätoriei.

In cát priveste big bunurile däruite femeei de tertiiprintr'un alt act decät contractul matrimonial, chiar inziva celebrarei casatoriei, ele nu vor putea fi declarate dotalecleat in virtutea unei constituiri de dota, emanata dela insäsisotia.

Din imprejurarea cà, afara de bunurile &mite femeei princontractul de casätorie, nu exista bunuri dotale decat acelecare au fost declarate ca atare prin conventia matrimonialä,rezulta ea toatz bunurile ce femeea ar putea sä dobandeasca intitnpul casatoriei, prin exercitiul unei profesiuni sau industrii,nu sunt dotale : cad daca', talentul sau industria femeei potfi considerate ca un capital, acest capital nu poate fi dotaldeck in baza unei stipulatiuni exprese si, in lipsa unei ase-menea stipulatii, produsul muncei femeei nu poate sà apartiebarbatului. Cu toate acestea, parerea contrarie se sustine deTroplong, sub cuvânt cà femeea este datoare sà aducl incasa fructul muncei i al industriei sale, ca sa inavuteascape barbatul ei:

((Sous le regime cl9tal, la femme travaille pour son marl» ziceacest autor.

34 quater, Prezumptia mucianl Plecand dela a-eeasta idee, gresita, Troplong ajunge la concluzia,

dupa noi i dupa majoritarea autorilor, ca, sub reginauldotal, tot ce dobändeste femeea in timpul casatoriei, estepresqpus a fi dobAndit Cu banii bärbatului, daca nu dove-deste sorgintea achizitiilor ei. Cu chipul acesta se reinviazaprezumptia lui Quintus Mucius Scevola din dreptul roman,pare erà admisa atat In dreptul nostru anterior at si invechiul drept francez, care astäzi este insä inadmisibila, codulCalimachi si Caragea fiind abrogate in aceasta privinta (art.1912 C. civil). 1)

34 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. IV.- CAP. II.- CONST. DOTEI.

Constituirea dotei (principii generale). Cons-tituirea dotei poate A' emane atat dela insisi sotii, fie barbatulsau femeea 1), at si dela o a treia persoana, ruda, sau straing.De cele mai multe ori, constituirea dotei emana, dela parintiisotilor.

Oricine ar fi constituitorul ei, constituirea dotei este unact solemn. Constituirea dotei nu poate niciodatà fi privitäca o obligatie civilà, nici chiar in privinta parintilor sotilor.$tim, in adevär, ca pentru acesti din urmä ea este executareaunei obligatii naturale; ceeace insert neaz/ cà copiii nu maiau astazi o actiune spre a constrange pe pa'xintii lor a leda o dota 2).

Ea fiind o liberalitate, este, in genere, carmuita, in pri-Tinta fondului, de principiile relative la donatiuni, adica cuprivire la capacitate, raport, reductiune, etc.

Prin exceptie dela dreptul comun, in materie de libera-lit'äti, ea atrage pentru constituitor obligatia de garantie catresoti (art. 1240 C. civil) si face sa curga, dobanda din zivacelebrärei cäsätoriei, chiar dacb', s'ar fi prevazut un termenpentru plata, in caz cand nu s'a stipulat contrariul (art. 1241C. civil). Fat/ cu bärbatul, ea se considera ca un act ca titluoneros, In privinta exercitiului actiunei pauliene (art. 975C. civil).

In fine, stim ca. dota °data,' constituita, nu poate fi nicimäritä, nici micsorata, nici modificata in timpul cas/toriei(art. 1236 C. civil).

Natura juridica a constituirei dotei, in privintaconstituitorului ei. Constituirea dotei fiind un contract,trebue sà aibe de obiect un lucru cert i determinat (art.964 C. civil).

Altä data dota putea fi fixatä de un tertiu (arbitrioboni Aceeasi solutie s'ar putel admite i astazi, sub

Dota ce-si constitue însi femeea nu este supusli la nicio taxii de hire-gistrare, neexisand lu spetg nicio striimutare de proprietate. Vezi tom. VIII,partea T-a, p. 10, ad notam si p. 177, nota 1. Tot acolo se aratil. taxele la careeste supusli dota constituitA de rude sau strini, precum çi modul de platil alacestor taxe. Vezi tns pentru aceste taxe L. din 1920 (M. O. No. 64).

Vezi tom. VIII mentionat, p. 160, text EA nota 1; p. 178; p. 184, 186;p. 223, etc.

4) In at prive5te chestiunea de a se atl ce se restitue atunci and dotaare de obiect o renta sau un uzufruct, vezi tom. VIII, partea I-a, p. 181,nota 1. S'a decis c, In caz de a se fi constituit femeei doti nuda proprietatea unui lucru, uzufructul, care va reveni femeei la moartea uzufructuarului, vafi dotal Trib. Nancy, Justifia din 1916, No. 7, p, 212. Cpr. Planiol, III, 1501.

Vezi aupni. p. 26, No. 29.3) Vezi tom. I al acestei lucran, p. 239.

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 184 i 239 urm.; tom. IV. partea II,p. 694; tom. IV, partea I-a, p. 613 urm. Mai vezi tom. II, a1 acestei lucran,No. 341 i 606, precum i infret, p. bl. No. 54, etc.

NATURA JURIDICX A CONSTITUIREI 35

conditie lug ca tertiul s'o fixeze printr'un act autentic,inainte de celebrarea casätoriei.

Toate bunurile, mobile sau imobile pot fi constituitedota. Astfel se poate constitui dota o succesiune sau numaio parte indivizg dintr'o succesiune; o creanta, o renta, o pen-siune, uzufructul unui lucru 1), sau numai nuda lui proprietate,un drept eventual, etc. Ea poate fi constituitg e sub alter-nativa. *tim tug ca ea nu poate fi constituita nici sub termen,nici sub conditie (art. 1232 C. civil) 2).

Daca dota a fost constituita sub alternativd, de exemplu:suma de 50000 de lei sau cutare casa sau cutare mosie,constituitorul ei se poate libera platind numai unul din lucru-rile preväzute in contractul dotal. El nu poate trig sili pecopilul inzestrat a primi o parte dintr'un lucru si o partedin celalalt lucru (art. 1028 C. civil), dupg cum nici fuzes-tratul nu poate sa ceara o parte din ambele lucruri, (Ina elare dreptul de alegere. Constituirea dotei, ori dela cine aremana, este o pura liberalitate, un act voluntar i neobligator:

cIsTe dote qui ne veut», zicea vechiul drept francez 3).cDonari videtur, quod nullo jure cogente coneeditur». (Se nu-

me0e donaOune ceeace emana dela liberalitatea daruitorului, faranicio obligatie). (L. 82, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17).

Aceste donatiuni nu sunt revocabile pentru ingratitudine(art. 835 C. civil), ci numai pentru survenire de copii, decateori emana dela alte persoane cleat ascendentii sotilor(art. 836 C. civil).

Fata de comostenitorii femeei tnzestrate (fratii e surorileei), dota fiind o liberalitate, este supusa atat raportului real,cat i raportul fictiv statornicit de art. 849 C. civil. Ea estesupusa i reductiunei, de cateori intrece parteaspre a se restabill egalitatea dintre copii 4).

36 COD CIV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. ART. 1235.

Constituirea dotei fiind fhcuth in vederea chshtoriei (sinv,ptiae sequerentur), de aci rezultä cá dach chshtoria n'aavut loe sau a fost anulatä, sotul care a primit dota va trebuls'o restitue impreunh cu fructele ce lucrul ar fi putut shproduch, fära a puteh invoca art. 1273 C. civil.

Celebrarea ca'sätoriei, oricand ar avea loe, aduce inshexigibilitatea dotei promise. Nici un termen nefiind fixat pen-tru aceasta celebrare, conditia nu se va considera ca neinde-plinitä cleat atunci and este cert ch ea nu se va indeplini 1).

Dota fiind constituith in vederea cashtoriei, este menitha rhmhne in mainile bärbatului cht timp va tine chshtoria,0 ea nu va fi restituith cleat in cazurile comune determi-nate de art. 1271 C. civil; 0 inch 0 atunci nici o actiuneIn restituire nu poate ova loe, dach la desfacerea chgtoriei,dota se ghse0e in patrimonial femeei. Nu s'ar putea deciconveni ch dota va fi restituitä Inaintea desfacerii casiltoriei.

cDotis causa perpetua est, et cum voto ejus qui dat, ita con-trahitur, ut semper apud maritum sit». (Titlul dotei este un titluperpetrau, pentrucg contractul ce intervine In aceastg materie, dacgse consultg dorinta acelui care a dat-o, are de scop ca ea sg rg-mftrag deapururea In mainile bgrbatului). (L. 1, Dig., De jure do-tium, '23. 3).

37. Bunurile ce pot fi constituite dotd (art. 1235C. civil). In codul Calimach, dota nu putea sh rezultecleat dintr'o alchtuire sau tocmealh chshtoreaseä, cel putin ver-bald dach nu scrish (art. 1616, 1622 C. Calimach), sivescripta fuerit, sive non, dupä cum se exprimh L. 6, Cod.De dais promissione, 5. 11). In lipsa unei conventii dotale,averea femeei era parafernala sau exoprich (art. 165 C. Ca-limach).

(Toatä averea miscgtoare eau nemiscátoare, emit are muerea,afarei din xestrea ei, exopricg se zice». (C. Caragea, art. 44, parteaIII, capit. 16).

In dreptul actual nu poate, deasemenea, sh existe dotàfära o constituire dotalä, cad altfel bunurile femeei ar fi pa-rafernale (art. 1283 urm. C. civil).

Duph art. 1235 C. civil, femeea poate sh-0 constituiasch"

1) Vezi supra, p. 26.

BIINITRILE CE POT FI CONSTITIIITE DOTI. ART. 1235. 37

(laä toate bunurile ei prezente i viitoare, sau numai bunu-rile prezente ori viitoare; sau, in fine, unul ori mai multeobiecte determinate in mod individual, de exemplu: catare.casa, cutare, mosie.

Prin bunuri prezente, se inteleg toate bunurile ce apar--tineau femeei inainte de cAsAtorie; lar prin bunuri viitoare,cele dobAndite de ea cu titlu gratuit in timpul eAsAtoriei, nuinsà", si cele dobAndite n urma desfacerg ei 1); niel cele do-bAndite chiar in timpul cAsältoriei cu titlu oneros sau din

gNeque enim dos sine matrimonio esse potest» (cáci nu politesil existe dotá fárit cásátorie). (L. 3, Dig., de jure dotium, 23. 3).

produsul muncii sale 3). Bunurile viitoare sunt deci acele do-bAndite prin donatiune, succesiune de intestat sau testamen-tara i chiar printr'un cAstig la loterie, realizat in timpul cA-sAtoriei.

De eAteori femeea si-a constituit dotA, in mod general,toatA averea sau toate bunurile ei, aceastA constituirea nu cu-prinde averea viitoare, pentrucA nu este probabil ca prin eu-vintele toatä averea sau bate bunurile sale, ca s5. fie in-teles si pe cele ce nu le are inch' actualmente qi pe care nuse stie daca le va aveA sau nu vreodatA. Femeea s'a gAnditprobabil numai la bunurile ei prezente, nu lug si la celeviito are.

Quia processus tempus serrzper intelligeretur, si aliud copre-hensum non esset» (Pentrucá aceste cuvinte se ref erit la timpulprezent, daca nu este altceva. adaos). (L. 7, in medio, Dig., De artro,argento; etc., 34. 2).

Cat pentru bunurile dobandite lu intervalul de timp strecurat intrecontractul matrimonial de celebrarea casatoriei, ele se considera ca bunuri pre-zente si, ca atare, nu sunt dotale, daca cunstituirea de dot's.' nu are de obiectcleat bunurile viitoare. Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 192, 193.

S'a decis, cu drept cuvant, cà atunci cand intr'un act dotal sotia in-zestrata pune dauza cà etot ce ea va dobandi in viitor prin dar, succesiune,legat, etc. va fi dotal», nu intra in aceasta chinzä i bunurile dobandite cu titluoneros, (lea nu exista o anurne clauza in acmes; privinta. Cas. I, 2 Martie1920. Cr. jutliciar, din 1920; No. 67, 68, p. 536.

Trib. Ilfov, Dreptul din 1916, No. 43, p. 331. Vezi si tom. VIII, pra-tes. 1-a, p. 193, nota 3 §i p. 196. Dar clack' autorii aunt de acord in privintabeneficiilor produse de fernee prín munca, comertnl sau industria so, de ekeori ea vi-a constituit dota numai btu-ruffle sale prezentc, chestiunea erne con-troversata de cateori exista o constituire de dota universalii, adicà a bunurilorprezente cat si a celor viitoare. Vezi tom. VIII, parten 1-a, p. 196, text §i note.

38 COD. ('IV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. ART. 1236.

La caz de indoialä, averea femeei nu va fi dotala, ciparafernalä, conform dreptului comun 1).

Judecatorii fondului interpreta in mod suveran intentiapartilor, dupa imprejurarile fiecarei clauze, Curtea de casatieavand trig caderea de a determinà caracterul legal al con-ventiilor matrimoniale vi de a calificá, clauzele lor 2).

38. lmutabilitatea conventiilor matrimoniale in pri-vinta constituirei dotei (art. 1236 C. civil). tim ea,contrar dreptului roman vi dreptului nostru anterior, sotii numai pot astazi sa-vi modifice conventiile lor macrimoniale inurma celebrärei casätoriei. Prin aplicarea acestui principiu,art. 1236 din codul civil dispune cä dota nu poate fi niciconstituita, nici marita sau micvorata in timpul casätoriei,bine inteles prin conventia sotilor, caci mrtrirea ei ar puteasa rezulte din efectul natural al unei alte cauze, de exemplu,din aluviune, accesiune, etc.

fie rude sau streini, ar putea, in timpul casato-riei, sa faca donatiuni femeei, tnsd ei n'ar putea stipulabunurile daruite vor fi dotale daca femeea nu vi-a constituitdota cleat bunurile sale prezente.

Tertii ar putea, de asemenea, sä." faca femeei, in timpulcasätoriei, o donatiune cu titlu de parafernalitate,. i bunuriledaruite vor fi, in asemenea caz, parafernale, ca toate ca femeeavi-ar fi constituit dota toate bunurile ei viitoare.

38 bis. Ce trebue sa decidem in privinta constructiilorridicate in timpul casatoriei pe fondul dotal? Aceste cons-tructii sunt ele dotale? Chestiunea este controversata, insilparerea cea mai juridica este, de buna seama, aceea careadmite dotalitatea acestor constructii, chiar atunci (And aufost facute cu banii parafernali ai femeei sau cu banii bar-batului. Aceastä," solutie nu este decat un efect al accesiunei :

Omne quod solo aylificatur, solo cedit» (Instit., De divi-stone rerum et quqlitate, II, 1, § 29, ab initio). (Once construqieurmeaza solul 3).

I) Vezi supra, p. 12 si 32, precum i infre 1, No. 113.Vezi supra, p. 13.Ve,zi tom. I al acestei lucrrtri, p. 417, No. 670. Mai vezi tom. VIII.

partea I-a, p. 200, text si iota 3; p. 306, ad ttotam, 6; p. 675, ad notatn, etc.Contra: Cas. Palermo, Sirey, 92. 4. 33.

IMIITAB. CONV. MATRIM. IN PR1VINTA DOTEI.-- ART. 1236. 39

Femeea va trebui 1114 in acest din urmä caz, sä des-prtgubeasul pe barbat, de cheltuelile fAcute cu ocazia acestorconstructii, pentrucä altfel ea s'ar inavutì in detrimental lui,ceeace echitatea nu permite.

aCheltuelile ce le va face barbatul pentru adAogirea acare-turilor zestrei i pentru Intocmirea lor, i pentru dezbatereanu le peigubefte», zice codul lui Andr, Donici (capit. 33 § 18).

Bärbatul va fi deci despägubit conform principiilor ge-nerale, de toate cheltuelile &cute in privinta impenselornecesare, iar in privinta celor utile numai in marginea plus-valutei adusä fondului.

CAt pentru simplele infrumusetari sau cheltuelile volup-tuoare, bärbatul nu va ave A drept, in principiu, la nici odespAgubire, el putând numai sä le ridice, dad, aceasta sepoate face färg. stricdciune (argum. din art. 539 C. civil), sidacä femeea nu preferä sg, le pästreze, plätindu-le bärbatului1).

38 ter. Bá,'rbatul nu poate insä, dupä pärerea noastrg,nici intr'un caz sà retie fondul dotal Ong, la plata sumelorce i se datoresc, pentrua nici un text de lege nu consacrä.In specie, dreptul de retentie. Chestia, este insg, controversatg,1),

38 quater. Principiul imutabilitätei conventiilor matri-moniale, care se opune la mgrirea sau micsorarea dotei intimpul casätoriei, se opune si la transferarea calitätei de do-talitate dula un lucru la altul, afarä de cazul egad aceastätransferare s'ar face ca o executare a contractului matrimonial.Legea face mai multe aplicgri ale acestui principiu. Primaaplicare o ggsim in art. 1247 § 1, in privinta imobilelordobandite cu bani dotali.

39. 1°. 1mobilele dobfindite cu bani dotali (art. 1247,§ 1, C. civil). La Romani, lucrurile cumpärate ca bani.dotali erau, in genere dotale:

«Res que ex pecunia dotali comparatae sunt, dotales esse vi-dentur». (Lucrurile cumpArate cu bani dotali suJ dotale). L. 54,Dig., De jure dotium, 23. 3).

I) Vezi tom. VIM partea I-a, p. 201 §i p. 575. Vezi i infra, No. 108,No. 182, in fine.

2) Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 201, 202, text i nota 1 ti p. 676. Maivezi infra, No. 108 No. 182. in fine.

40 COD. CIV.- CARTEA TIT. IV.- CAP. IL- ART. 1247 §1.

Aceeasi solutie erá admisg i in pravila lui Matei Ba-sarab

((Cate lucruri se vor cumpara de In zeastrele muiarei, aceleain zeastrele ei sunt», zice aceastrt pravila (glava 265).

«In vremea easatoriei este iertat, daca va fi vederat spre fo-losul femeei, sa se prefaca, cu Invoirea ei, zestrea din lucran i Inbani si din bani in lucruri san mosii, la care mosia sau lucrul seface de zestrel, zice art. 1643 din codal Calimach1).

39 bis. Inlocuirea imobilului dotal cu un alt imobil,care devena si el, la rgndul lui, dotal, si care era, admisiisi in codul Caragea (art. 33, partea III, capit. 16) se numiàantipricon2).

39 ter. Astgzi, dota neputând fi transformat6 in timpulcgsgtoriei, imobilul dobAndit in acest timp sau inainte de ce-lebrarea ei, nu devine dotal, chiar dacg s'a declarat In actulde achizitie a el a fost cumpgrat cu bani dotali, decatatunci and s'a stipulat in actul dotal asemenea intrebuintarea banilor dotali; altfel el este parafernal, i aceasta chiar incaz and femeea si-ar fi constituit dotg toate bunurile saleprezente sau viitoare. Chestiunea este Insa controversat6 3).

S'a decis, in consecintg, a de ateori intrebuintareabanihr dotali in cumpgrarea unui imobil este filcutg in con-formitatea actului dotal, care prevede ca banii dotali sg fieintrebuintati pentru cumpgrare de imobile, imobilul devinedotal pentru acea sumg; si din moment ce nici art. 1247C. civil, niei vreun alt text de lege nu cere ca in actul deachizitie sil se mentioneze in termeni expresi cà imohilul afost cumpgrat Cu bani dotali, pentru ca acest imobil sà deviedotal este suficient ca, din once alte acte si imprejurgri, silse constate cil imobilul a fost cumpgrat ca bani dotali si ao asemenea intrebuintare a banilor sil fie prevgzutl in con-tractul matrimonial, iar interesul tertiilor de a cunoaste daaimobilul cumpärat de femee a devenit dotal, este garantat

') Vezi i codal lui Andr. Donici, cara. 33, § 13.Vezi asupra antipriconului, tom. IV, partea I, p. 785. nota 3 o tom.

VIII, parten I, p. 204, nota 2. Institutia antipriconului îi aya fiintil si in codultCalimach. Vezi tom. VIII, parten I, loco suprà cit.

Vezi tom. VIII. parten 1-a, p. 205, text si nota 4.

IMOBILELE DOBINDITE CU BANI DOTAL'. - ART. 1247 § 1. 41

prin transcrierea in regigtrul de foi dotale a actului dotal,care cuprinde danza intrebuintärei banilor dotali1).

Imobilul cumpärat cu bani dotali, in baza unei clauzede intrebuintare preväzute in contraetul matrimonial, este decidotal si, ca atare, inalienabil; pentrucä, in realitate, acestimobil este constituit cloth', iar nu banii cu care el a fostcumpärat.

Se intelege insä cä dach" femeea n'a plätit deck parteadin pret, dotalitatea imobilului nu impiedicl pe vanettor dea-I urmdri si de a-1 vinde, in baza privilegiului ce el are cavanzator (art. 1737, 1°), spre a fi 'Alit de partea pretuluice i se datoreste.

Clauza de intrebuintare a banilor dotali in cumpärarede imobile este foarte folositoare pentru femee, cad banii sepierd mai usor decht imobilele.

4Facilius perit pecunia quam corpore», zicea prezidentul Faber.

0 maximä extrasä din legea 79 § 1, Dig., De legatis,XXXIII, III, zice, de asemenea:

eFragilis enim est et lubrica res pecunia quae facile perirepotest» . (Banul este un lucru fragil si necert, pentrua poate usorsA piará).

De aceea, la Romani, femeea puteh, in timpul ch'sätoriei(nianente matrimonio) 4-0 primeascA dota inapoi, spre a-sicumpärà un imobil, ut fundum idoneum emat (L. 73 § 1,Dig., De jure dotium, 23. 3).

Desi art. 1247 C. civil nu vorbeste &cat de imobile,totusi aceeasi solutie este aplicabila si mobilelor pentru iden-titate de motive.

Intrebuintarea banilor dotali se va face conform pre-scriptiilor contractului matrimonial. Daca contractul nu seexplica asupra acestui punct, intrebuintarea se va face tot'in imobile. Unii ar voi ca barbatul sa poata cumparà efectepublice, precum titluri de rentä, etc., insa' acest mijloc deplasare al banilor dotali n'ar fi tocmai potrivit al intentia

1) Cas. S. I, (6 Februar 1916), Dreptul din 1916, No. 23, p. 267 ifi Or.judietiar din acela§i an, No. 41, p. 330. Imobilul va fi dotal, chiar dad); el n'afost eumpärat ca bani dotali, ei eu banii blirbatului. Vezi tom. VIII, partea 1-a,p. 211, text qi nota 2.

42 COD. CIV.- CARTEA III.-- TIT. IV.- CAP. II.- ART. 1247 § 2.

partilor, care, de bunt seama, au voit ca barbatul s'a' nupoata, risipi banii dotali, or, prin cumparare de efecte publicenu se dä nicio siguranta femeei,

S'a decis Insà cà banii dotali pot fi plasati cu primaipoteca, chiar atunci cand conventia matrimoniala ar prevedeaca acesti bani sa fie intrebuintati In cumparare de efectepublice 1).

Clauza de intrebuintare, fiind stipulata in favoarea fe-meei, se intelege ca ea are, in aceasta privintä, o actiune incontra barbatului spre a-1 obliga la indeplinirea intrebuin-

Neindeplinirea ei din partea barbatului nu este insa,In genere, o cauza de separare de bunuri, daca ba'rbatul estesolvabil.

Tertiul ddruitor, care a stipulat clauza de intrebuintare,poate, cerand executarea acestei elauze, sà refuze plata ba-nilor constituiti dota, cat tirup intrebuintarea nu se face.

Clauza de intrebuintare este, de buna seara, opozabilatertiilor, de cateori aceasta rezulta din termenii contractuluimatrimonial, asa ea tertiul debitor al banilor constituiti (iota,nu va putea face o platä valida in mainile barbatului, faràca el sa justifice intrebuintarea lor la scopul hotarit princontract, afar% de cazul and acest contract ar scuti pe tertiide obligatia de supraveghere 2).

A doua exeeptie dela principiul imutabilitätii conventiilormatrimoniale, care se opune la transferarea calitatii dedotalitate dela un lucru la altul, o gasim in § 2 al art. 1247C. civil.

40. 20 Imobilele cedate drept plata unei dote con-stituite in bani (art. 1247 § 2). -- Daca barbatul a primitin locul dotei promise ksi datorite in bani unul sau mai multeimobile sau alte bunuri in natura (datio in solutum), acestebunuri nu devin dotale, pentruca substituirea unui imobil inlocul unei sume de bani promisi ar constitul o modificare aconventiei matrimoniale; de oarece, in specie, banii au fostconstituiti dota, lar nu imobilul. Imobilul dat in plata bar-batului, va apartinea acestui din urma, care va fi debitoruI

9 C. Bucuresti., Gr. judiciar din 1915, No. 34, p. 280 (cu obs. noastrii).2) Vezi supra, p. 14.

PRIMIREA UNIT! LUCRII IN LOC DE RANI I IMOB. LIJATE DE FEMEE 43DIN BUCCES. CONSTIT. DOTE!.

femeei pentru banii constituiti don. Acest imobil fiind alie-nabil, poate fi ipotecat de bärbat si unnärit de creditorii lui.

Imobilul, dat astfel drept plata unei sume de bani, nuva fi dotal i nu va aparting femeei, deefit in baza uneistipulatii exprese fäcutA in contractul matrimonial, lar nuprinteo conventie posterioarä.

40 bis. Nu trebue sä confundäm cazul de fatà, incare unul sau mai multe imobile sunt date drept plata uneidote constituite in bani (datio in, solutum) cu cazul dudun tertiu ar fi constituit ferneei o dotaplätibilä in bani sauIn imobile; eAci, in acest din urmä caz, este vorba de o do-natiune alternativä, care are de efect de a face dotal si cele-lalte din lucrurile date de constituitor 1).

41. 30 imobilele luate de femee din succesiunca con-stituitorului dotei. Se intAmplä uneori ca dota promisà inbani sä nu fie plätitä imediat i ca constituitorul dotei, careeste pärintele femeei inzestrate, sä moara färd a-si fi executatobligatia si ca fiica inzestratä sä vie la succesiunea lui.In asemenea caz, creanta ei dotalä stAngAndu-se prin efectulraportului, ea ti va primi, in lipsä de bani in succesiuneapärintelui ei defunct, partea ei de mostenire in imobile.Imobilele astfel primite nu vor fi .dotale, ci parafernale,deci alienabile; egei altfel s'ar substitui unul sau mai multeimobile unei dote constituite in bani, ceeace stim cä art. 1247din codul civil opreste2).

Cu toate eä aceste imobile sunt parafernale, 'neat pri-veete proprietatea, ele vor fi supuse folosintei bärbatuluipAnä,' la concurenta dobanzilor dotei3). Amasta este a treiaexceptie dela principiul de mai sus.

41 bis. Este 'Elsa, cel putin dupg unE, asimilat unuisehimb cazul and femeea inzestratä, obligan.' a raportà imo-bilul dotal la suceesiunea ascendentului däruitor, primeste inlotul ei alt imobil prin efeetul impartelii. In acest caz, imo-bilul primit in locul celui raportat ar fi dotal Ora' la con-curenta valorei acestui din urna, cazul de fatä, fiind asimi-

I) Vezi suprei, p. 25.2) Vezi tom. VIII, partea II, p. 214, 215.

Vezi tom. VIII mentionat, p. 215.

44 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IV.- CAP. U. - ART. 1247.

lat unui schimb silit (argum. din art. 1254 § 2 1). Chestiu-nea este lima controversat&

40 !mobilele date bArbatului spre a inlocui imo-bilul dotal din care el a fost evins. Imobilul primit debärbat in locul aceluia din care el a fost evins printeo ac-tiune in revendicare este dotal, conform intentiei pärtilorcontractante. Chestiunea este insä controversatä 2).

Aceea0 solutie era admisä i prin art. 1644 din codulCalimach 3).

5° Imobilele cedate de bArbat femeei, in urmaseparatiei de bunuri pentru plata unei datorii imobiliare.Separatia de bunuri aducAnd pentru bärbat obligatia de arestitui dota (art. 1271 C. civil), se poate intAmplà ca bar-batul, debitor al unor sume de bani, sä se libereze cediindfemeei unul sau mai multe imobile; §i in asemenea caz senqte intrebarea: care va fi soarta acestor imobile? Un ase-menea imobil nu este dotal, insä el reprezintä o valoare do-tala; de unde s'a tras concluzia ca acest knobil nu poate fivfindut de creditorii femeei, chiar posteriori separatiei, decksub conditia ea pretul e0t din vAnzare sä asigure dota mo-biliarä a femeei ce imobilul reprezintä 4).

Aceastä solutie este insä combqtutä de unii autori iMarcadé, intre altii trateazä pärerea lui Aubry et Rau deeroare manifest& Imobilul dat de bärbat femeei, nefiind inadevär dotal, poate fi urmärit §i. vändut de creditorii ei ; elpoate fi vändut i ipotecat de femee, atat vanzarea citt §iipoteca fiind supuse dreptului comun 5).

6° DespAgubirea datorità femeei de o companie deasigurare pentru distrugerea imobilului dotal. Presupu-nand cA imobilul dotal a fost distrus prin incendiu, despd-gubirea platitä femeei de catre compania de asigurare nueste dotal& aceastä despägubire isvorand dinteun contract

3) Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 215. Cpr. Colin et Capitant, III, p.267. Cuntra: C. Agen, D. P. 65. 2. 173; Sirey, 66. 2. 5.

Vezi t,om. VIII, partea I-a, p. 216.Vezi tom. VIII mentionat, p. 216, nota 1 Egi nota, in fine dela p.

222, 223.Aubry et Rau, VIII, § 639, p. 579, text qi nota 17 (ed. aMareadé, VI, art. 1151-1153, No. IV, p. 45.

CAZITRILE CIND DOTA POATE PI TRANSFORMATX. 45

independent de convenria matrimonial ä a sorilor. i apoi,aceasta despagubire nu este prerul imobilului, ci reparareadaunei pricinuite prin incendia. Deci, daca ca suma doban-ditä dela societatea de asigurare s'a cumparat un alt imobilcelui distrus prin foc, acest non imobil nu este dotal, ciparafernal 1).

45. Cazurile and dota poate fi transformatA intimpul asatoriei. In principiu, dota nu poate fi trasfor-mata in timpul casatoriei, Prin exceprie insa, dota care con-sista in bani, poate fi inlocuita printr'un imobil, care devinedotal de cateori contractul matrimonial dispune acum ca eabanii dotali se vor cumparà, imobile (art. 1247 § 1).

Un alt caz de subrogare dotala este cel prevazut deart. 1253 § ultim.

De ckeori imobilul dotal este instrainat in thnpul egg-toriei, ea incaviinrarea justiriei, in cazurile exceprionale incare aceasta instrainare este permisa, prerul trebue sa seintrebuinreze la operaria care a provocat instrainarea. Dacase prisoseste insa ceva din prerul vanzarei peste trebuinrelerecunogcute, acest prisos este dotal, si se va intrebuinrà lacumpararea unui alt imobil, de se poate, care va fi dotal(art. 1253 § ultim C. civil). In asemenea caz, dotalitatea nurezulta din contractul matrimonial, ci din lege. Aceasta so-lurie este admisibila si atunci and instrainarea fonduluidotal este permisa prin contractul matrimonial, sub condiriade a se cumpará, un alt imobil.

45 bis. In caz de a se schimba un imobil dotal cuun alt imobil, noul imobil dobandit in locul celui vechiudevine de drept dotal pAna, la concurenra valorei imobiluluiinstrainat (art. 1254 § 2).

Dad, femeia, care instraineaza astfel prin schhnb imo-bilul salt dotal, devine creditoare a unei sume de bani (sulta,),ce ea prime0e in schimb, aceasta sultä este dotala si se vaintrebuinra, de se poate, in cumpärarea de imobile, care vorfi tot dotale (art. 1254 § 2).

1) Vezi tom. VIII, parten I, p. 218. Cpr. Planiol, III, 1496, 50: antrà:Trib. Tutova, Dreptut din 1913, No. 66, p. 447.

46 COD. CIV.- CARTEA HL - TIT. IV. - CAP. n. PLATA DOTE'.

45 ter. Dad'', presupunem cä imobilul dotal a fost ex-propriat pentru cauza de utilitate publicä, despägubirea cefemeea primeste in acest caz, reprezentand pretul imobiluluiexpropriat, este dotalt si in consecintä,, tot dotal va fi si imo-bilul cumparat cu dansa 1).

45 quater. In fine, se admite ea despä'gubirea plätitafemeei de un tertiu, care prin culpa sa a adus perirea fon-dului dotal, este dotalä, si ea, imobilul cumpärat cu acesti banieste tot dotal, eel putin atunci and intrebuintarea banilorIn curnpärare de imobile este prevazutä de contractul matri-monial 2).

46. Persoanele cArora incumbA sarcina de a plAtidota. Dota se pläteste de acela care a constituit-o, fie masau sträin, sau de mostenitorii sill.

cCAnd tatäl sau mama, o rudä sau, un strein agádneSe zestreasi n-o dä, atunci bärbatul este slobod s'o cearii prin judecatà», zicecodul Caragea (art. 18. partea Ill, capit 16).

«Dacà cineva fägäduind zestre, va muri inainte de cästitoriepentru care o L'aduise, datori sunt mosttnitorii lui s'o deä». ziceart. 1631 din codul Calimach.

Dupä art. 1623 din codul Calimach (1220 C. austriac),tatal si bunul despre tatit erau mai cu seama datori sa inzes-treze pe fiica sau nepoata lor, dupä rangul si starea lor, con-form regulei.

ePaternum offieium est dotare filias».

Mama numai atunci era datoare a inzestra pe fiica eicand tatal era same, sau cand ea era de altà dogma si fiicaortodoxa 3).

Aceasta obligatie apasä deopotriva si asupra pärintilor

1 Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 220 e 296, nota 2. Cpr. Colin et Capi-tant, III, p. 266. Aceeasi regulli se aplicil si despUubirei dobanditri pentrnstabilirea unui drept de trecere asupra fondului dotal, in caz and fondul vecineste Infundat si n'are nicio esire la calea publicli (art. 616 urm. C. civil). Aubryet Rau, VIII, § 534, p. 439, text si note 38 (ed. a 5-a). Vezi tom. VIII, parteaI-a. nota 5 dela p. 220, 221 si p. 269, nota 2, in fine.

Vezi VIII mentionat, p. 221.Vezi tom. VIII, parte I-a, p. 27 si p. 221, 223.

CONSTIT. DOTEI DE AMBII PXRINTI. ART. 1237 § 1. 47

adoptivi (art. 1627 C. Calimach) 1). DupA codul Caragea (art.15, partea III, capit 16), mama n'aveä, datoria, ci numaifacultatea de a inzestrá, pe fiica sa, numai tata având obli-gatia de inzesträ, fiicele din avutul lui (art. 12 loco cit.).Dupg acest cod al tarei române0i, fetele nevenind la succe-siunea pärintilor lor, obligatia de inzestrare apasA i asuprafratilor, care erau datori sä' inzestreze pe surorile lor dinavutul lor propriu (art. 13, lnco cit.), pentrucA luau toatAaverea Orinteascä, excluzand dela aceastO avere pe surorilelor 2).

Astäzi, o tim, pOrintii nu mai au deck o obligatienaturalA (dupg, unii moralA) de inzesträ, ft;i cApAtul copii 3).

Dad, din propia lor vointä (nullo jure cogen te), pArintiau inzestrat pe un copil al lor, ei sunt datori sA executeaceastä obliggie cu bunurile lor, chiar dad copilul inzestratar avea averea sa proprie (art. 1238 C. civil),

ICare tatg ori manA, ori rudä sau strAin, va frigklul zestre,e dator a o da negre§ity, zice codal Caragea (art. 16, parteacapit. 16).

Legea distinge, in aceastä privintä, cazul cOnd dota afost constituitA de anibii pärinti de cazul cAnd ea a fostconstituitO numai de unul din ei.

47. 1° Cazul dud dota a fost constituità de ambiipArinti ai sotului (art. 1237 § 1). De caeori ambii pl-rínti au constituit o dotä, unui copil comun, färä a se deter-miná partea contributorie a fiecArui din ei, ei o vor plätifiecare pe jumOtate. PArinti pot ing sA determine prin comunalor intelegere partea ce fiecare din ei urmeazA a plat' dindota constituía impreunä.

Rämäne insä, bine inteles cA unul din so ti nu rä'spundepentru partea contributorie a celuilalt, dacl nu existä o de-claratie expresä de solidaritate, solidaritatea nefiind presupusä,cleat in materie comercialä (art. 1041 C. civil, 42 C. com).

1) Vezi 0 C. Andronache Donici, capit 33, § 14, text reprodue In tom.VIII. partea I-a, p. 223, nota 2.

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 32, text o nota 1; p. 223 o p. 237,text 0 nota 1.

3) Vezi suprà, p. 34.

48 COD. CW. - CARTEA III. - TIT. IV.- CAP. II.-ART. 1237 § 2.

48. 2° Cazul child dota a fost constituità numai deunul din 0110 (art. 1237 § 2 C. civil). Constituireade dota Mena' numai de tata nu-1 obliga deck pe el. Femeeacare ar fi subsemnat contractul matrimonial, fara a fi facutnicio declaratie in el, este presupusa a-0 fi dat concursulhonoris causa,

Pentruca femeea sà poata fi considerata ca constituitoarede (Iota, trebue sa fi vorbit personal in contractul matri-monial, sau sa fi dat mandat barbatului de a vorbi in nu-mele ei.

vice-versa, dota constituita de mama, chiar cu auto-rizarea barbatului n'o obliga deck pe ea. Barbatul nu este,In asemenea caz, personal obligat, ing el nu va mai aveafolosinta bunurilor constituite dota de catre femee.

In ambele cazuri mai sus expuse, adeca, fie ca consti-tuirea dotei emana dela amandoi parintii, fie numai delaunul din ei, dota se va lua, dal% de cazul unei stipulatiicontrare, din averéa constituitorului, chiar dacafiica inzestrataar avea averea sa proprie (art. 1238 C. civil). Prin inter-pretarea vointei partilor, acest text presupune cà constitui-torul dotei, condus de afectiunea parinteasca, a inteles a faceo liberalitate fiicei sale. Art. 1238 C. civil nu se aplica deckatunci cand dota consista inteo suma de bani sau in altelucruri fungibile; 0'6 el n'ar mai fi aplicabil de cateori dotaar consista inteun imobil, care ar apartinea viitoarei sotii easupra caruia constituitorul ar avea. uzufructul.

In fine, se decide ca, daca tatàl, debitor al dotei fiiceisale, i-a lasat prin testament o suma egald cu acea consti-tuita dota, filed a fi manifestat ea acest legat srt tie loe dedota, fiica inzestrata va putea la moartea parintelui sau,ceara i legatul 0 dota.

Daca presupunem ca pärintele. dupa ce a facut un legatfiicei sale, constituit apoi o dota, far% ca sà rezulte denicairi ca intentia lui ar fi fost numai de a confirma legatul,fiica inzestrata, pe langa dota ce va priml, va putea cerelegatul, se intelege in limitele 0'461 disponibile, pentrucaam bele liberalitati sunt independente una de alta 0 potsubzista impreuna1).

1) Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 230.

CONST. DOTEI DE PXRINTELE SUPRAVIET. ART. 1239. 49

30 Cazul d'Id dota a fost constituitA de pArin-tele supravietuitor (art. 1239 C. civil). Daca parintelesupravetuitor a constituit o dota din bunurile paterne i ma-terne, fara alta specificare, dota se va la mai intaiu din bu-nurile parintelui savar* din viga', i numai la caz de ne-ajungere, din averea parintelui constituitor. Legea interpre-tând voluta constituitorului dotei, presupune ca el a vrut maiintaiu sä,' se libereze fila de copilul sàu, inainte de a-i faceo liberalitate:

alsTemo facile donare praesumitur» sau : (memo liberalis, nisiliberatus».

Amasa prezumptie n'ar mai ava insä loc atunci andconstituitorul dotei nu s'ar fi referit la bunurile paternematerne, sau daca ar fi determinat partea contributorie dinaceste bunuri.

40 Cazul &id dota a fost constituità de unsträin. Regulele mai sus expuse sunt, in principiu apli-cabile i atunci and dota a fost constituita de o persoanacare nu erà, ruda cu viitorii soti. Astfel, liberalitatea Cu titlude dota'. fama unui copil strain, de catre doi soti impreuna,se considera, afara de cazul unei stipulatii contrare, ca fiindfacuta de fiecare din ei pentru jumatate.

Dota constituita fie de parinti, fie de o persoana straina,care ar fi debitorii viitoarei sotii, se va luà, bine inteles, dinbunurile constituitorului, iar nu din ceeace ei ti datoresc.

De af.emenea, daa.constituitorul dotei este uzufructuarulunui bun, care apartine in nuda proprietate sotului in-zestrat, constituitorul dotei este presupus a fi voit s'A obligerestul patritnoniului lui, lar nu bunul grevat de uzufruct, con-trariul neputând s'A rezulte deat dintr'o clama a contractuluimatrimonial.

Raportul dotei (art. 751, 758 C. civil) 1). Dotafiind fata de ascendentul inzestrator o liberalitate, este su-pusa raportului, de ate ori descendentul inzestrat vine la

1) Mai vezi, asupra raportului dotei, tom. 11 al acestei luceiri, p. 159No. 340.

D Alexandresoo. Principal° Dreptului Civil Reman. Vol. IV. 4

50 COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. RAP. DOTEI.

succesiunea ascendentului inzestrator in concurenta eu alti des-cendenti. Din art. 751 si 758 C. civil, zice foarte bine Curteanoastra de casatie, rezult c fiica inzestrata nu poate venì lasuccesiunea phrintelui ei inzestrator, cleat raportand comos-tenitorilor sui, fratii i surorile sale sau descendentii aeestora,dota primita, afara numai daca a fost facuta cu dispensa deraport, sau dacà fiica inzestrata, renunta la succesiunea in-zestratorului 1).

Numai dota propriu zisa este supusa raportului, nu insacheltuelile de nunta, nici prezenturile obisnuite (art. 759,

in fine), nici trusoul, daca n'are o valoare prea conside-rabila 2).

Raportul dotei era, admis si la Romani; ea nu era insaadmisa in codul Calimach 3), desì el este necesar pentru ase restabili egalitatea intre descendentii aceleasi persoane 4).

In privinta modului cum se face raportul dotei, se vaaplica dreptul comun. Astfel, daca dota consistä, din imobile,raportul se va face in natura, de cateori 8°01 a conservatproprietatea imobilului, sau prin luare mai putin atunci andel a instrainat sau ipotecat imobilul constituit dota (art. 765).Daca dota consista in mobile, raportul se va face prin luaremai putin (art. 772 C. civil) 5). Daca dota consista in bani,raportul se va face conform art. 773 C. civil.

De dteori raportul imobilelor se va face in natura,drepturile reale, altele decit ipoteca, consimtite de sotul in-zestrat, vor fi desfiintate, Oat% de cazul and, prin efectulimpartelii, imobilul supus raportului ar fi cazut in lotul so-tului donator (art. 769 C. civil). In privinta drepturilor reale,precum: uzufructul, servitutile, etc.. se va aplica deci regulacunoscuta:

«Resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis».

52. Cazurile in care femeea inzestratA este scutità

Cae. S. 1-a Jurisprucl. ronicincl din 1915, No. 1, p. 8, No. de ordine 5.Vezi torn. II al acestei lucräri p. 169, No.340. Vezi Insiti art. 257 din

legea bulgarli dela 7 Februarie 1906, citat tot acolo.Vezi tom. VIII, partea 1-a, d. 232, text si nota 3. Mai vezi tom. II

al acestei lucriiri, p. 159, No. 840.Cpr. C. Andr. Donici, capit. 39, § 1. Vezi tom. VIII mentionat, p. 233,

nota 1.Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 235, text si nota 4.

Mai vezi asupra art. 761 si 128 C. civil, tom. II al acestorNo. 342, P. 160 urm.

Vezi i tom. III, partea II al Coment. noastre, p. 653 urm.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 240.

4) Vezi tom. VIII. mentionat, p. 184 si p. 240 urm. Mai vezi tom. IV,partea II, p. 594; tom. IV, partes. 1-a, p. 613 urm. Vezi qi tom. II al acesteilucrliri, No. 341 si 606, precum i supra, p. 35.

DESPRE REPORTUL DOTEL 51

de rapoct (art. 761, 128 C. civil) 1). Dei, in principiu,fiica inzestratg este obligan,' a raportá dota primita dela as-cendentul dgruitor, la a cgrui mostenire cel intestat vine, to-tusi, prin exceptie, ea este obligatg a raportà numai actiuneaeventualg ce ar avea contra bärbatului, de cateori el este in-solvabil. Cu alte cuvinte, femeea, in asemenea caz, este scu-titg de raport, cgci a raportà, actiune in contra unui insol-vabil, insemneazä in realitate, a nu raporta nimic. Nu insis-tam ad inai mult asupra acestei chestiuni, fiindeä ea a maifost tratatg" in tom. II al acestei lucrgri, p. 297 urm., No. 342 2).

Raportul dotei constituite sub legea veche (art.1914 C. civil). Aceastg materie a fost studiatä in tom. Ial. Coment. noastre, p, 102 urm.; tom. Ill, partea II, p. 599,600; tom. VIII, partea 1-a, p. 237-239. Vezi si tom. IIal acestei lucrgri, p. 300, No. 343.

Red ucerea dotei. La Romani, si in codul luiAndr. Donici, dota era reductibilä de cAteori ataa rezervamostenitorilor neapgrati. IncAt priveste insg codul Calimachse decide, din contra, el, dota pu erà supusg actiunei in re-ductiune. Fetele inzestrate erau deci, in aceastá legislatie,mostenitoare legitime fgrä a fi rezervatare, legea presupunandeä dota datg de pgrinte echivaleazä cel putin cu legitima cei s'ar fi cuvenit 3).

In dreptul actual, jurisprudenta admite, cu drept cuvant,actiunea in reductiune, spre a restabill egalitatea t'Are copiiiaceleiasi persoane 4).

Garantia dotei (art. 1240 C. civil). Däruitorulnu este, in principiu obligat a gafantá, pe donatar de evic-tiunea partialä sau totalg a lucrului dgruit (art. 828 C. civil,care reproduce art. 1077 din codul italian), el neavánd aceastäobligatie decat in cazul unei stipulatii exprese, sau cándevictiunea provine din faptul lui propriu, sau, in fine, când

52 COD. CIV. - CARTEA III. -TIT. -IV. -CAP. II. - ART. 1240.

este vorba de o donatiune cu sarcini, in care caz garantiaeste obligatorie numai pana la concurenta sarcinilor.

Principiul dupa care daruitorul nu datore0e garantie,n'a fost admis in privinta dotei (art. 1240), pentruca dotanu este o liberalitate ordinara, ea avand menirea de a asiguraexistenta familiei care are sa se intemeeze.

Garantia nefiind lush de esenta dotei, dupa, cum nueste nici de esenta vfinzä'rei (art. 1338 C. civil), poate fiinlaturata printr'o clauzä expresa a contractului matrimonial.In once caz, constituitorul dotei rgspunde de faptul sä'u per-sonal (art. 1339 C. civil) O. de dol, chiar daca ar exista oconventie contrail, in aceasta privintä.

Garantia se datore0e de once constitutor al dotei, ori-cine ar fi. Femeea nu datorWe insa nici o garantie de cateoriea i-a constituit dota o universalitate de bunuri sau o partedin aceasta universalitate 1).

Garantia este datorita sotului inzestrat, §i aceasta inde-pendent de imprejurarea dacd acesta are sau n'are copii. Incaz de constituire de dot/ emanatà dela parinte sau dela untertiu, constituitorul va garanta pe femeia inzestrata, iarfemeea va garanta pe barbat, acest din urma putand insa saactioneze direct pe constituitorul dotei in numele femeei.

Actiunea in garantie poate fi exercitata atat in privintaviciilor redibitorii de care ar fi atinse bunurile constituitedota, §i aceasta oricand evictiunea s'ar produce, fie in timpulcasatoriei, fie in urna desfacerei ei sau in urma separatieide bunuri.

Actiunea in garantie nefiind persona% sotilor, trece lamoOenitorii lor chiar colaterali 2).

4 Le père qui a dote, et ses héritiers après sa mort, sont ga-rants de la dot», ziceA Domat 3).

Actiunea in garantie pentru evictiunea dot,ei este pres-criptibila conform dreptului comun (art. 1890 C. civil), iar

Aubry et Rau, VII, § 500, p, 445, nota 37 (ed. aAubry et Rau, loco eit , p. 446, text kii nota 30,Lois civiles dans leur ordre naturel. II, p. 271, No. 25 (ed. (Jarrè).

Cpr. L. 52 § 1, Dig., De actionibus enzpts et venditi, 19. 1.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 249; tom. XI, p. 199. Vezi si tom. IIal acestei lucifiri, p. 416, nota 1, precum si infra, No. 188 e 566.

Termenul de doi ani (biennium), In care constituitorul dotei nu da-toriit dobiluda, este Imprumutat dela Romani (L. 31 § 2, Cod., De jure dotiuni,5. 12). Dupii aceastii lege, dobfinda nu era Insii 4 0/0, ci numai 3 0/o.

DOBANZILE DOTEL - ART. 1241. 53

prescriptia va curge din momentul and. hotärirea, care aadmis evictiunea, a devenit definitivä 1).

56. Dobinda dotei (art. 1241 C. civil). Prin dero-gare dela art. 1088 C. civil, art. 1241 din acela0 cod dis-pune ca, in lipsa unei stipulatii contra re, dota produce dedrept dobanda in contra celor care au promis-o, fie rude sausträini, din ziva celebrärei ceiscZtoriei, 0 aceasta ehiar cands'ar fi stipulat un termen pentru plata ei.

A4a, dar, pe and, in regula generala, dobanda nu curge,afara de cazul unei conventii contrare, decat dupä, ziva cerereiIn judecata 0, in once caz, din ziva scadentei termenului deplata, de astadata &ban& curge de drept din ziva cäsatoriei,chiar atunci cand s'ar fi stipulat un termen de plata, dam,de cazul and pärtile ar fi hotarit contrariul, printr'o con-ventie fie expresa, fie tacita, insa in once caz, incheiata ina-intea celebrarei casatoriei, pentruca alt el s'ar viola principiulimutabilitätei conventiilor matrimoniale (art. 1228 G. civil).Legea n'a voit, in adevar, sa oblige pe copii a chema peparintii lor in judecatä spre a face sa curga dobanda.

eZestrea fagaduita, de nu se va da si vor trece doi ani delanuntä, se va cere si dobanda, patru 0/0, cum ksi rodurile lucrutilornedate dupa izvod». zice codul lui Andr. Donici (cap. 33 § 7)2).

Dupa art. 1633 din codul Calimach, fagaduitorul zestreiputea, pang, la implinirea de doi ani, sa prelungeasca tradareaei, plätind Ina din ziva cununiei rodurile sau dobánzile ei.

Codul Caragea are, in aceasta privinta, urmätoarea dis-pozitie:

aCand inzestratorul fagiidueste bani in zestre si and la sorocnu-i va da, dupä soroe e dator dobtindav (art. 9, partea III, cap. 10).

Dreptul actual se deosebekte deci de dreptul anterior.Art. 1241 C. civil presupunand ca dota promisa con-

sista in bani, de cateori ea se compune din lucruri care nuproduc niei dobanzi, nici fructe, precum: haine, juvaere sou

54 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. IV. - CAP. II.-ART. 1241.

o creanta contra unui tertiu neproductiva de dobanzi, intgx-zierea constituitorului nu-I obligh la plata de daune decatconform dreptului comun, adeca : in urma unei puneri inintarziere 0 dovedindu-se daunele cauzate prin nepredareadotei la timp.

56 bis. Trusoul, care n'are natura 0 destinatia dotei,ramâne, de asemenea, in categoria creantelor ordinare, pentrucare dobanda nu curge decat din ziva cererei in judecatA 1).

56 ter. Dar, daca este vorba deun imobil productorde venituri, aceste venituri vor fi datorite de drept, conformprincipiului inscris in art. 1241 C. civil.

56 quater. Cu toate ca legea vede dota ca favoare 0eh', din aceasta cauza, dobanda ei curge in principiu, de drept,totu0 aceste dobAnzi se prescriu prin einci ani dela cele-brarea casatoriei, conform art. 1907 C. civil, care constitueo dispozitie generara, aplicabila dobanzilor tuturor creantelorIn genere 2).

Daca femeea este insa," aceea care si-a constituit dota,prescriptia neavând loe in timpul casätoriei (art. 1881 C. civil),nu va curge decat dela desfacerea ei. In orice caz art. 1907C. civil nu se aplica veniturilor dotei constituita sub legeaveche, care nu admita prescriptia de cinci ani.

56 quinquies. Obligatia de a OM dobAnda inceteazaatunci când dota a fost platita femeei inzestrate. Dovada cabärbatul a primit dota va rezultà, pentru femee, din chitantabrtrbatului, data fie prin contractul de casatorie, fie printr'unact separat. Daca conventia matrimoniala prevede ed cele-brarea casätoriei echivaleaza cu chitanta barbatului, acest dinurma este presupus ca a primit dota 3).

tini insa ea barbatul poate si dovedeasca ca, cu toatachitanta data, el n'a primit dota in realitate, sau ea' el aprimit mai putin cleat se arata in chitanta sa 4).

Vezi tom. VIII, parea 1-a, p, 252 §i p. 605. Mai vezi inN, No, 112.Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 253, 442, 605; tom. XI, p. 328, nota 1,

etc. Vezi FA infra. No. 138 f}i No. 112.Vezi tom. VIII mentionat, p. 253, 254.mid vezi tom. VIII, partea I-a, p. 64, 65, 104, nota 1, in fine ;

p. 136 o p. 254, etc.

ACTRINEA PAITLIANX IN MATERIE DE DOTA. ART. 975. 55

57. Actiunea paulianA in materie de dotA (art. 975C. civil) 1). Se poate intampla ea o constituire de dotäfie facutä n frauda creditorilor constituitorului i el ace0i dinurmä sä cearä revocarea ei prin actiune paulianä. i in ase-menea caz, se na0e intrebarea: daca constituirea dotei esteun act cu titlu oneros sau cu titlu gratuit? Daed este unact cu titlu oneros, creditorii fraudati vor trebul sà dovedeaseäea achizitorul dotei (barbatul sau femeea) sunt cbmplici aifraudei comisä de debitorul lor (constituitorul dotei); pe anddad, ea este un net cu titlu gratuit, achizitorul va, restitulceeace a primit ca dotä, chiar daca,' era de bunä credintä.

Aceastä chestiune este controversata 2).Mai intai, de cateari insa0 femeea constituit o dotä

(art. 1233 C. civil), actul va fi considerat ea fäcut cu titluoneros, pentruea, in asemenea caz, barbatul prime0e dotaspre a sustine sarcinile eassátoriei 3); de unde rezultd eti cre-ditorii femeei nu vor putea, &lima actul fäcut de ea, deafstabilind comPlicitatea barbatului 4).

De cateori insä dota este constituitä de un tertiu, rudäsau strä'in, exista doua conventii: una intre eonstituitorviitoarea sotie, care fiind o liberalitate, este un contract cutitlu gratuit, i a doua: aceea dintre femee i viitorul sot,care este un contract cu titlu oneros 5), pentruca' acest dinurmä are rolul unui cumpärator sau unui creditor, dupd ex-presia lui Iulian:

e . . Ouodam modo creditor aut emptor intelligitur qui dotempetit* . (L. 19, Dig., De actionibus et obligationibus, 44. 7) ;

de unde i concluzia ea, in asemenea caz, harbatul va restituidota, de cateori se va dovedi ca a fost complice al fraudei(conscius fraudis), chiar daeä, femeea era de buna, credintA 6).

In fine, vom observa c.ä,' de cateori actiunea paulianäva fi admisä contra femeei, iar nu contra barbatuki, consti-

Vezi asupra acestei chestiuni, Colin et Capitant, III, p. 49, 50.Vezi tom. V, p. 227 urm. ad notam i tom. VIII, partea I-a, p. 254 urm.Cpr. Ca& fr. Sirey, 1912. I. 101.Vezi tom. V, p. 228, ad notam F}i tom. VIII, parte,a I-a, p. 255.

5) C. Ia§i. Justitia din 1920, No. 6 §i 7, p. 17 (cu observ. noastrit).Vezi tom. V, p. 228, 229, ad notam ; tom. VIII, partea I-a, p. 255

vi 266, ad notara.

56 cop. cry. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. - - S. II.

tuirea dotei va fi revocatä numai in privinta femeei,pentru nuda proprietate, folosinta rämanand bärbatului panäla desfacerea asätoriei 1).

57 bis. Ne-a mai ramas de discutat o chestiune,anunae: acea relativä la constituirea dotei fäcutä de falit inintervalul celor r"ase luni care au precedat incetarea plätilorsale. S'a decis cA, un asemenea act fiind cu titlu oneros fatäde sotul ce beneficiaza de aceastä dota, nu cade in prevedereleart. 724 C. corn., de oarece, in momentul constituirei dotei,acest so t nu era rudä cu constituitorul ei, el devenind afinCu acest din urmä numai din momentul celebrärei cgsätorieisale. Un atare contract matrimonial nu poate deci fi anulatcleat conform art. 975 C. civil, stabilindu-se concertul frau-dulos al sotului 2).

CONDITIA AVERII DOTALE ÎN TIMPUL CASATORIEI.(Drepturile barbatului asupra bunurilor dotale).58. La Romani, in dreptul vechiu, bärbatul era pro-

prietarul dotei.

cDominium dotis in maritum transit», ziceit Cujacurs ;

iar Pothier zica, de asemenea:ckfaritus est rerum dotalium dominusr. 3).

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 256. Cpr. Planiol, III, 886.C. Iasi, Jzisti(ia din 1919, No. 7, p. 7 urm. O altä decizie tot a

Curtei din Iasi, pune In principiu eä regulele dela actiunea paulianrt nu se aplictiactiunei in anulare statornicite de art. 714 § 1 C. com., pentrucl acest text,deciarfind nule fat's: de masa creditorilor, toate actele i Instrliinrile cu titlugratuit frtcute cu ease luni 1nainte de data Incettirei pllii1or. stabileste o pre-zumptie de fraudä juris et de jure, in ceeace priveste pe debitor, asa Cli jude-clitorul nu are a examina imprejurrtrile in care s'a Incheiat actul, buna sau reauacredintrt a comerciantului constituitor al dotei, sau a acelui care a luat partela act. Singura cercetare ce se poate face este de a verifica dacrt actul intrti saunu In eategoria celor prevkzute de art. 724 § 1 C. com., si dacti a fost fäcutäde falit in perioada suspectä. Conceptul nulittitei edictate de art. 724 § 1 C.com, este deci deosebit de conceptul actiunei pauliene, pentru exercitiul areiase cer: consilium fraudis i eventus damni. Textul mentionat din codul comer-cial, avänd un caracter obiectiv, sfera actiunei sale cuprinde deci si pe suba-chizitorii de bunt': credintä cu titlu oneros ; ciel dacrt ar fi altul, actiunea Inanulare statornicitä de art. 724 § 1 C. com. ar fi paralizatii i scopul legei n'armai putea fi atins. Vezi Justitia din 1920, No. 6 si 7. p. 18 urm. (cu observ,noastrii). Contra: -- M. A. Dumitrescu, Codul de COMereht adnotat, VI, 702,p. 430, 431. Vezi asupra chestiunei, Lyon-Caen et Renault, Tr. de droit com-mercial, VII, 325 urm.

Vezi tom. VIII, plates. 1-a, p. 257, text si nota 1.

DREPTURILE BXRBATULUI ASUPRA BUNURILOR DOTAIE. 57

Troplong, printre alte originalitäti, a sustinut ca, 0 indreptul actual, barbatul este proprietatul dotei mobiliare; insaTessier a scris o carte anume pentru a Ovedl eroarea sa-vantului magistrat 1).

Ceeace dovedeOe cä bärbatul nu mai este astazi pro-prietarul d )tei este ca legea il proclamd uzufructuarul ei.(Art. 1243 C. civil); or, ti.in ca uzufructul este dreptul dea se folosi, ca 0 insui proprietarul, de lucrurile cari stintproprietatea altuia (art. 517 C. civil), in specie a femeei.

«Das Eingenthum an dem Dotelgute verbleit, in der _Beget, derFiraul , zice Zachariae. (Preprietatea bunului dotal apartine, in ge-nere, femeei) 2).

mai departe, acel autor adaoga:«Man Linn nach dem franz. Rechte nicht wie dem rönz. sa-

on: MariNs ist dominus dotis». (Nu se pnate ziee In dreptul fran-cez, ca in dreptul roman, crt bärbatul este stäpinul dotei) 3).

Ao dar, -In principiu, proprietatea bunurilor dotale apar-tine femeei, dupa cum o spune anume art. 1360 din codulspaniol, 0 numgi in unele cazuri, el devine proprietarul ei.

«Dos ipsius filie proprium patrimonium est» . (Dota unei fetepoate fi consideratä ca patrimonial ei propiu). (L. 3 § 5, in fine,Dig., De minoribus, 4. 4).

Aceasta solutie, admisa in vechiul drept francèz 4). erAadmisa 0 in dreptul nostru anterior :

cZestrea este averea femeei, ci la crtsátorie dä bärbatului ei.cu tocmeala ca ea sel fie stapana A,estrei, iar el sä ja venitul tot-deauna», zice codal Caragea (art. 9, parten III, capit. 16.

4Femeea la cererea zestrei sale are jalobä in sens, fiindcdeste stapeina bunurilor sale», zice Andr. Donici (capit. 33 § 19).

Tessier Questions sur la dote, No. 2 urm. Vezi de Reeks autor, Tr.

de la dot, II, p. 122, etc.Handbucla des fr. Civilrechts, III, § 536, ab initio, p. 316 (ed. Aus-

chiltz), § 506, ab initio, p. 406 (ed. Crome).Zachariae, op. cit., III, § 536, p. 316, nota 1.

') lath' ce giisim, in aceastii privintri, in Loysel (op. cit., I, p. 152, No. 116):aCar ce qui se disoit jadis, que le rnari se devoit relever trois fois la nuit

pour vendre le bien de sa femme, a finalement 60 reprouvé par plusieurs arrAtset coutumes modernes».

68 COD. CIV.- CARTEA. III. - TIT. IV.-CAP. II.- LUCE. ("ONS.

In cat priveste codul Calimach, el are urmatoare dis-pozitie :

«De pe zestrea nepreteluitA, se cuvine barbatului numai Intre-buintarea ,ii. luarea rodurilor sau a veniturilor; iar proprietatea sisporirea zestrei se cuvine femeeiv (art. 1637)1).

Cazurile exceptionale in care bArbalul devine siastAzi proprietarul dotei. Principiul in baza caruia femeearamâne proprietara dotei sale, sufera douà exceptii, si anume:una din aceste exceptii rezulta din lege, iar cea de a douarezulta din conventia partilor.

10 Prima exceptie. Lucrurile consumptibile,fungibile si menite a fi Ondule. De ckteori dota consistaIn lueruri care se consuma prin intrebuintare, barbatul devineproprietarul lor, filed nicio preteluire, prin aplicarea regulelordela uzufruct. El va restitul deci lucruri de aceeasi cantitate,calitate si valoare, sau pretul lor (art. 526 C. civil).

«Dacil lucrurile de zestre vor fi din cele cheltuitoare, au ase Intoarce alte lucrari tot de aceea§i calitate sau catime, sau acelhotrolt ori drept pret al lor», zice art. 1649, in fine din codulCalimach.

Aceeasi solutie este admisibila si in privinta lucrurilorfungibile, adeca care, dupa vointa ph"rtilor, pot fi inlocuiteprin alte lucruri de aceeasi natura, calitate si cantitate:

«Res in doten datce, quce pondere, numero, mensura constant,mariti pericula sunt, quia in hoc dantur, ut eas maritus ad arbi-trium suum distrahat, et quando que whit° -matrimonio, ejusdeingeneris et qualitatis alias restituat vel ipse, vel heres ejus,. (Daciilucrurile constituite dotX sunt lucruri care pot fi numArate, chntgriteqi mgeurate, ele sunt pe riAcul bArbatului pentru ea."-i sunt date sprea dispune de ele cum va vol §i ca sarcina de a restitul, fie el, fiemoqtenitorul diu, in caz de desfacerea easAtoriei, alte lucran i deaceea§i naturA §i In aceeasi cantitate). (L. 42, Dig., De jure dotium23. :3).

.

Banii fiind lucruri fungibile, de cateori s'a constituitdota o suma de bani, in numerar, barbatul devine proprie-tarul ei, dug nu s'a stipulat contrariul, sau daca nu s'a

') Vezi in cfit priveste deosebirea intre codul Calimach si art. 1227, 1228din codul austriac, tom. VIII, partea I-a p. 260, nota 1.

PRETEL. MOBIL. DOTAL. - ART. 1245, 1246 c.c1v. i 718 PR. CIV. 59

prevazut o clauza de Intrebuintare a acestor bani (art. 1247C. civil), femeea neavand decal o crean ta dotala in contrabarbatului.

In caz cand dota consista in numerar, bärbatul va res-titul suma numerica avand curs in momentul restituirei (art.1578 C. civil), f`ára a se tine seama de schimbarea cursului.

«in nummis non tam corpora ipsa quae solvuntur eonside-rantur, quam quantitas quoe ex his efficitur».

60 bls. Ce trebue sä. decidem in caz and dota arconsista inteo fabrica, o uzina, un fond de comert, etc.?Vezi tom. VIII, partea I, p. 263-265.

61. 20 A doua exceptie. Lucrurile mobile prefeluite(1345, 1246 C. civil, 718 Pr. civ.). Da Romani, barbatuldevenea proprietarul lucrurilor constituite don', fie mobile,fie imobile, de cateori fusesera preteluite prin contract, i elnu datora decat pretul lor, care singur era dotal.

.Quotiens res aestimatae in dotem dantur, maritus dozniniumconsecutus, summce velut pretii debitor efficitur» De cftteori lucru-rile cuprinse in- dota sunt preteluite, barbatul dobAndete proprie-tatea, datorind pretul lor). (L. 6, Cod., De jure dottum, 5. 12).

Quidquid cestinzatur non est doto le», zice Cujacius.

Preteluirea lucrurilor dotale era deci o adevarata vanzai e:

Aestimatio venditio est» (Preteluire tine loe de vhnzare). (L.10 § 5, tn fine, Dig., De jure dotium, 23. 3).

De unde si maxima :«Dos cestimata, dos vendita».

Barbatul devenind proprietarul dotei preteluite, aveaactiunea ex empto oprea a cere dota de cateori ea nu-i fusesepredate 1).

Aceleasi principii trecuse atat in Franta, in provinciilede drept scris, cat si in dreptul nostru anterior :

cZestrele pretuite pre barbat ramttn, ele sunt, ori de vor muridobitoaeele muerei, carde s'au dat zestre, ori de va fi stricat qi de

1) L. 10, ab initio, Cod., De jure dotium. 6, 12; L. 16, Dig., eod. tít.,23, 3, etc.

60 C. CIV.-CARTEA III.- TIT. IV.-CAP. 11.-ART. 1245, 1246.

va fi ponosit bainele i pretuirea deplin intoarce bArbatul indiírtit,iar zestrea care nu iaste pretuitA, la muiare iaste si dobtindapaguba», zice pravila lui Matei Basarab (glava 265 1).

61 bis. In dreptul actual, preteluirea imobilelor, fäcutitprin contractul de cgsatorie, nu strAmutä, proprietatea lor labärbat, dacd nu existd o declaralie expresd aceastdprivinfd (art. 1246 C. civil), flea ea sä fie insä nevoe devre-un termen sacramental. Preteluirea imobilelor fäcutä princontractul matrimonial nu strämutä deci proprietutea acestorimobile la bärbat, cleat atunci and existä o clauzA expresäin aceastä privintä, pentrua imobilele constituesc in ochiilegei o sorginte de bogältie mai mare deat averea mobiliarä,ceeace puta fi adevärat altädatä, ceeace nu mai corespundeinsd stärei economice de astäzi, unde adagiul «vilis possessiomobilium» nu mai are ratiune de a fi.

Ori cum ar fi, bärbatul devenind proprietarul imobilelorpreteluite prin contractul matrimonial ea printr'o várzare 2),riscurile acestor imobile tree asupra lui din momentul cele-brärei ctisätoriei.

61 ter. In privinta luerurilor mobiliare preteluite, fieemporale, fie incorporale, ipotezä', prevAzuta de art. 1245 C.civil, regula este contrarg, eelei statornicite pentru imobile,crici, de astädatä, simpla preteluire fäcutä prin contractulmatrimonial, nu trig in timpul asätoriei, face ea bärbatulsä devie proprietarul acelor mobile i sà datoreasa numaipretul lor.

Numai atunei bärbatul nu va deveni proprietarul lor,and se va stipula, anume cä preteluirea nu face vânzarea,sau el el nu devine proprietarul lor, necerându-se in specieintrebuintarea vreunui termen sacramental.

Pärtile sunt deci presupuse a fi vandut bärbatului lu-

Mai vezi C. Ipsilant, art. 1, capit. p. zestre; C. Caragia, art. 28, parteaIII, capit. 16; C. Andr. Donici, art. 6, capit. 33; C. Calimach, art. 1635-1637,etc. Dupli art. 1634 din acest cod, preteluirea se puteit face qi taxationis causa,In care caz ea nu aveh de scop stetimutarea proprietiltei cutre blirbat a lucru-rilor preteluite, ci fixarea daunelor ce el trebuikeh plitteascit la caz de stricareasau pierderea lor.

Din imprejurarea crt nu este vorba aci de o adevriratli vfinzare (veravenditiv), rezultii eh toate regulele dela vfinzare nu sunt aplicabile in specieVezi tom. VIII, partea I-a, p. 271, 272.

1) Vezi tom. VIII, partea 1-a, P. 267, nota 5 si p. 273, 274.Vezi Baudry Lacantinerie, III, 428, p. 275 (ed. a 9-a) ; Judecgt. ocol.

Sinaia, Dreptul din 1916, No. 67, p, 454 urm. (cu observ. noastrg).

PRETELUIREA MOBILELOR.- ABT. 718 PR. CIV. 61

crurile preteluite, pentruca altfel, restituirea lor in natura arfi dat la o multime de contestatii, in privinta originei dete-riorarei lor.

Ele pot sa nu aiba aceastä intentie, insa atunci trebues'o spue; caci, in caz contrar, vointa lor se interpretä ea ovänzare; ì aceasta in privinta tuturor lucrurilor miscatoare,fie anirnale sau alte lucruri, i chiar in privinta trusouluifemeei.

61 quater. Bärbatul va trebui deci sä restitue pretultrusoului, daca femeea sau mostenitorii ei nu primesc resti-tuirea lui in natura (art. 1274 C. civil), cu toate ca obiectelecare-1 compun au fost intrebuintate i uzate de femee, pen-trued, prin preteluire, el a devenit proprietarul lui. De aceeaUlpian zica, cà barbatul n'are interes sà primeasca o dotapreteluita, mai ales daca ea se compune din animale i hainedestinate a fi purtate de femee1)

Mai mult inca, se decide de unii cà barbatul devineproprietar si de rufele i hainele ce el cumparl femeei intimpul casätoriei chiar dad femeea ar fi avansat fondurilenecesare la aceste cumparaturi 2); lug aceasta solutie estedupa parerea noasträ, inadmisibilä, pentruca, pe de oparte,barbatul care cumpara lucrurile necesare femeei este presupusa-i face o donatiune (donare videtur), iar pe de alta, cum-pärand lucrurile de care femeea arenevoe, el isi indeplinesteo obligatie care constitue o sarcina a casätoriei (art. 196C. civil).

61 quinqules. Venim, In fine, la art. 718 Pr. civ, pecare unii Il cred pe nedrept abrogat. Acest text dispune,duPa cum dispung si art. 66 din legea judecatoriilor deocoale dela 1896, ea in privinta foilor clotale care pot fiautentificate de judecatoriile de ocoale si care sunt acele cenu intrec suma de 3000 de lei, preteluirea este obligatorie,fie eà dota consista in mobile, fie in imobile. Asemenea pre-teluire nu echivaleazä insa, cu o vänzare si nu stramuta pro-prietatea mobilelor catre barbat, decezt atunci and aceasta

62 C. CIV.- CARTEA 11.-DREPT. FEMEEI.

s'a stipulat anurne. Preteluirea fiind, in aseurienea caz, obli-gatorie, are de scop determinarea competentei judecatorului,iar nu facerea unei vanzari. Deci, daca partile au intelesconsidere pe barbat ca proprietarul i cumpäratorul dotei, elen'au cleat s'o spue anume.

A fortiori, deci, preteluirea imobilelor nu va face pebgrbat proprietarul lor, cleat atunci and partile au intelesst faca o vanzare si au spus-o anume.

62. Drepturile femeei asupra bunurilor dotale.Femeea ramánand, in principiu, proprietara asupra bunurilorsale dotale, alai% de exceptiile mai sus compuse, aceastitimprejurare face ca pierderea sau deterioarea fondului dotal,care nu provine din culpa barbatului, sa priveasca numai pefemee (argum. din art. 1274, 1275 C. civil).

Creditorii barbatului n'ar puteá, sä urmareasca nici imo-bilele, nici chiar mobilele dotale a caror proprietate a rämasfemeei desl dota mobiliard poate fi instrainata de harbat, elputând cere anularea acestor urmariri, acelas drept apartinand

femeei, ca toat,e ea ea nu are exercitiul actiunilor dotale;pentruca ea fiind direct interesata in cauza, trebue sadreptul sa se apere. Se admite ins/ ca urmarirea mobilelordotale este cu putinta din partea tertiilor, care le-ar, fi primit,de buna credinta, ca amanet dela barbat.

62 bis. Tot in baza acestui principiu se decide, camobilele dotale ale femeei, care garnisesc imobilul inchiriatde barbat, sunt supuse privilegiului locatorului (art. 1730 C.civil si 610 Pr. civ.), (lee chestiunea este controversatg. Dreptullocatorului rezultg, in specie, din art. 1730 C. civil, careadmite privilegiul situ asupra tuturor mobilelor inchiriate deel, oricare ar fi proprietarul sau natura lor. Este, in adevar,generalmente admis, cà locatorul de bund credinta, adecacare n'a stiut si n'a avut dela cine sa stie ca mobilele aria-toare in casa inchiriata de el erau straine, isi exercita pri-vilegiul lui asupra lor 1).

I) Cpr. Cas. Sa. I, Bult. 1907, p. 1352 urm.si Dreptul din 1907, No. 78.p. 639 (cu 'observ. noastrii). Vezi asupra acestei controverse, tom. VIII, parteaI-a, p. 276 urm. si tom. IX, ed. 2, P. 131, nota 2; tom. X, p. 416, etc. Maivezi i infrd, No. 264 si No. 538.

DE, BÀRB. ASITPRA DOTEI .01ND FEMEIA RXMINE PROPR. EI. 63

Drepturile barbatului asupra dotei in caz andfemeea rAmäne proprietara ei (art. 1242 C. civil). -- Decateori femeea ramlne proprietara dotei, legea confer% bar-batului administratia i folosinta bunurilor care o compun.

V Inchirierea sau arendarea imobilelor dotale.In calitatea sa de administrator al dotei, bdrbatul poate sainchirieze sau sä arendeze bunurile dotale ale femeiei, fugnumai pe un period de cinci ami cel mult (art. 427, 534,1268, 1419 C. civil). El nu poate reinoi aceste contracte,cleat conformandu-se legei (art. 1269 C. civil), putand ins/sa le rezilieze fära concursul femeei, rezilierea unui contractfiind considerata ca un act de administratie.

Dach bärbatul a incheiat contracte pe un period mailung de cinci ani, numai femeea sau mostenitorii ei pot cerereducerea lor, nulitatea fiind, in specie, relativa.

Barbatul n'ar puteá, nici chiar ca concursul femeei,inchiriezé sau sä arendeze imobilele ei pe un timp mai lungde cinci ani, pentrucd el nu poate face decat acte de admi-nistratie.

Daca s'ar fi stipulat prin contra ctul matrimonial ca,

barbatul nu poate sä inchirieze sau sg, arendeze imobilelefemeei, Mrä consimtimantul ei, asemenea clauza n'ar fi valida,pentruca conferirea administratiei averei ambilor soti ar puteá,da Ice la dificultati de natura a tulbura armonia dintre ei 1).

64 Ws. Dacà barbatul, prwind peste drepturile salede administrator al dotei, ar fi stipulat plata castigurilor prinanticipatie pentru mai malt de 6 luni inainte, tribunalele arputea sa decida eh' platile {Acute in executarea acestei clauzenu sunt valide fata, de femee sau de mostenitorii ei, in pri-vinta folosintei posterioare desfacerei ca,satoriei. Pentru aceastafolosinta femeea ar putea deci cere o noud plata dela chiriassau arendas, ramanand acestui din urrua recurs in contrabarbatului.

Aceeasi solutie este aplica bila i cesinnilor de castiuri,chiar (Ina aceste cesiuni ar fi fost facute pe un termen mailung de doi ani, sau, daca fiind pe un termen mai lung, ele

1) \Teri tom. VIII, partea I-a, p. 281 i p. 298, 299.

64 COD. CIV.CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. ART. 1242.

ar fi fost transcrise conform art 1394 C. civil, pentrucaasemenea cesiuni n'ar mai constitul un act de administratie,ci insträinarea mijloacelor de care femeea are nevoe spre aputa tea 1)

65. 20 Incasarea creantelor dotale. -- Bärbatul, incalitate de administrator al bunurilor dotale, are dreptul siobligatia de a incash veniturile si capitalurile creantelor do-tale, dand chitantä de primirea lor si consimtind la stergereaipotecilor ce garantau aceste creante.

«Le mari peut recevoir les vassaux en foi, bailler saisines etquittances de ce qui lui est dei», zica Loysele 2).

65 bis. Bärbatul având obligatia de a urmari pe de-bitorii dotei, este, in principiu, responsabil, dacä a neglijatde a intrerupe prescriptia, care ar fi inceput a curge chiarinainte de celebrarea casätoriei, afarä de cazul and ea ar fifost aproape indeplinitg, in mornentul celebrärei disätoriei 3) :

ePlanè si paucissimi dies ad per ficiendam longi temporis pos-sessionem superfuerunt, nihil era quod imputabitur marita'. (Dardaa nu ranainea, cleat foarte putine zile pentru Indeplinirea pres-criptiei, nu se poate nimic imputh bgrbatului). (L. 16, in fine, Dig.,De fundo dotali. 23, 5).

Responsabilitatea bärbatului nefiind cleat pedeapsa negli-jentei sale, el va fi responsabil numai atunci and.a cunoscutdrepturile femeei si a iieglijat de a le apärà 4).

Un alt caz de responsabilitate al bärbatului este acelpreväzut de art. 1275 C. civil. Din acest text rezultä cä dacadota constituitä in obligatii sau titluri de rentä a perit dinndglijenta bgrbatului, acesta va trebul sä restitue dota innumerar, iar constatarea instantei de fond eh' bärbatul esteIn culpä, este o chestie de fapt care scapà de sub controlulCasatiei 5).

Dar &di bärbatul . este in drept a priml capitalurile

') Vezi tom. VIII mentionat, p. 282, 283.27 Institutes coutumières I, p. 155, 156, No. 118.

Vezi infra, p. 74, No. 69 quater.L. 16. Dig., De fundo dotati, 23, 5.Vezi tom. VIII, partea I, p. 284, 285, 318; p. 583, 584. Mai vezi

infra, ii No. 108.

D. Alexandrosco. Principiile Dreptului Civil Román. Vol. IV. 5

Vezi infra, p. 75.Lois civiles dans Jew ordre naturel, II, p. 276, No. 5. Cpr, L. '71,

Dig., De jure dotiunz, 23. 3.Vezi tom. VIII, partes 1-a, p. 288, nota 2.Vezi tom. VIII mentionat, p. 289. Incat priveste lush' codul

mach, o rezolutie domneascii din 13 Septemvrie 1846, push', pe o anaforit a mi-Dist. drepatii din acelas an, dispune cà barbatul are nevoe, spre a se judechpentru fondul dotal, de vechelimeaua (procura) sotiei sale. Vezi tom. VIIImentionat, p. 289, nota 2.

EXERCITIIIL ACTITJNILOR DOTALE.ART. 1242. 65

dotale ale femeei, el trebue sa, fie capabil; caci, in caz, con-trar, el va ava nevoe de asistenta curatorului sau, el neputândsä aibà pentru bunurile femeei o capacitate pe care n'o arepentru bunurile sale.

65 ter. Capitalurile datorite de debitorii dotei pot ficompensate cu cele ce le datoreste barbatul. Aceasta compen-satie este tug facultativa, iar nu legala.

65 quater. Barbatul poate sa noveze creantele femeei,insa pe riscul i pericolul lui. El poate sa acorde termen deplata debitorilor dotei, Mg, tot pe raspunderea sa 1).

«Le mari qui reçoit des intérfts d'un débiteur de la dot, etaccorde un sursis pour le principal qu'il pouvait exiger, sera tenude la dette, si ce débiteur devenait insolvable», zice Domat2).

66. 30 Exercitiul actiunilor relative la bunurile do-tale. In calitate de administrator al bunurilor dotale, bar-batul este in drept si are chiar obligatia de a exereità ae-tiunile mobiliare i posesorii relative la bunurile dotale, dupacum dispune anume art. 1428 din codul francez. Aceste ac-tiuni pot fi exercitate nu numai de barbat, dar si de femeeaseparata de humid, i chiar neseparata, dacà este autorizataconform legii. Chestiunea de a se stl daca femeea poate, cuautorizarea narbatului, sà exercite alte aetiuni dotale cleatcele mobiliare i posesorii, este controversata 3).

Art. 1242 din codul civil confera, de asemenea, barba-tului dreptul de a exercita i actiunile dotale petitorii se in-teleg atat ca reclamant cat si ea 0,1.11, solutie admisa, dupajurisprudenta, i in codul Caragea 4).

AO, dar, femeea nu se poate substitui barbatului sprea exercith actiunile dotale, nici chiar in privinta acelor ac-tiuni cari ar aveá, un caracter conservator si urgent, ea avand

66 COD. DIV.- CARTEA TIT. IV.- CAP. II.- ART. 1242.

numai dreptul, de cateori dota barbatului pune dota ei inprimejdie, de a cere separarea de bunuri, in care caz ea do-bandeOe exercitiul acestor actiuni 1).

Dar daca numai bärbatul are, dupa art. 1242 C. civil,exercitiul actiunilor dotale, fie mobiliare, fie imobiliare, niciun text de lege. nu opreste pe bärbat de a da sotiei sale oprocura spre a exercita ea insasi aceste actiuni. Femeea poate,de asemeni, fara nici un mandat din partea bärbatului,intervie inteo aetiune dotall allturea de barbatul ei, asemeneainterventie neimpiedicand exercitiul legal al actiunei dinpartea bar batului.

Quod abundat non viciat»

Femeea nu poate mnsí, färä mandat din partea barba-tului, sä fael nici o contestatie, atunci and averea ei dotalaeste urmarita de un tertiu.

Bärbatul exercita aetiunile dotale i in numele femeeisi in virtutea dreptului de administratie ce-i con ferä legea;de unde rezultä cit tertiul care se judeca cu bärbatul n'arenevoe de a pune pe femee in cauza, ea fiind parte in proces,de oarece este reprezentata de bärbatul ei.

O alta consecintä care rezultä din mandatul legal con-ferit bärbatului in privinta actiuniler dotale ale femeei, estecii hotäririle pronuntate in favoarea i in contra bärbatului,constituesc lucru judecat fatil de femee si-i sunt opozabilefiindca ea a figurat in instantä prin mandatarul i reprezen-tantul ei legal 2). Pentru aceasta trebue însà ca sotul sa fifost chemat in judecata si condamnat in ealitate de admi-nistrator si uzufructuar al dotei, iar nu personal, fara a seface mentiune de calitatea sa de administrator si uzufruc-tual al dotei, eaci, in acest din urma caz, nu se poate zicecit sotul a reprezentat in mod legal pe sotia sa, in privintaaverii dotale 3).

66 bis. Regula dupa care bärbatul are singur, in prin-cipiu, exercitiul actiunilor dotale, sufera exceptie in materie

1) Vezi tom. VIII mentionat, p. 291, text si nota 2.Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 293. text EA nota 4, precum si tom.

al acestei lucidri, No. 427 (3).3) Cas. S. /-a, Bul. 1913, p. 1972.

Vezi tom. III, portea II, p. 476, 477 si tom. VIII, partes. I-a, p. 294.Vezi si tom. II al acestei lucrrtri, p. 133. No. 288 bis.

Vezi tom. VIII, partes. 1-a, p. 296, tom. X, p. 759. Vezi si infra,No. 531.

EXERCITIUL A CTIUNILOR DOTALE. - ART. 1242. 67

de impärtealg. Astfel bgrbatul, nu poate, färl- concursul fe-meii, nici sä provoace impärteala lucrurilor dotale, nici sg,räspundg la impärteala cerutä de ceilalti copärtasi. Impar-teala bunurilor dotale se va face deci cu concursul ambilorsoti, dacg, contractul matrimonial nu conferä bärbatului dreptulde a exereità singur aceaptä actiune 1). Chestiunea esteinsä controversatä.

1Femeea n'are voe sà ceara impsárteala mostenirei, a areiparte i se cuvine ei, fára stirea si pritnirea bárbatului, dar nicibdrbatul nu poate s'o ceard NM' voin(a ei», zice art. 1077 dincodul Calimach.

Aceeasi solutie era admisä si la Romani:

c Mariti qui fundum communem cum alio in dotem inaes-timatunz acceperunt, ad communi dividundo judicium provocarenon possunt, licet ipsi possint provocan". (13árbatii cari au primitdela femeile lor un fond nepreteluit si comun Cu o altá persoaná,nu pot sit' provoace Impárteala, en toate cg ei pot fi siliti de aso-ciatii lor a o accept/ (L. 2, Cod, De fundo dotali, 5. 23).

66 ter. Urmärirea silitä a imobilului dotal se vadrepta, de asemenea, atat in contra ferneei cAt §i a bärba-tului, care va fi chemat spre a autoriza pe sotia sa de a stain judecatä.

Dacä imobilul urmärit este parafernal, urmgrirea va fiindreptatà tot contra femeei, trig chemare barbatului esteiaräs necesarä, spre a autoriza pe sotia sa. Creditor& va faceinsä bine in once caz, fie cl imobilul este dotal, fie al% eleste parafernal, sä comunice actele de urmärire atat femeiicat si bärbatului 2).

66 quater. Desi art. 1242 din codul civil conferä bdr-batului dreptul de a percepe el singur fructele si dobanziledotei, totusi se poate stipula prin contract& matrimonial c`a",femeea va primi ea insgsi, pe fiecare an si. sub propria eichitantt, o parte din veniturile sale pentru sustinerea si tre-buintele ei personale.

68 COD. CIV. CARTEA HL TIT. IV.CAP. II. ART. 1242.

Femeea, care si-a rezervat prin contract o parte din ve-niturile sale, trebue sit pläteascä impozitele si cheltulile deintretinere aferente la partea din veniturile rezervate 1).

Clauza prin care femeea si-a rezervat, pe fiecare an, oparte din veniturile sale, nu ridica acestor venituri caracterullor de dotalitate, Inca ele rAmán tot inalienabile sine-urmäribile in proportia in care sunt necesare pentru susti-nerea sarcinilor cAsAtoriei; de unde rezultä ca daca femeea nule-a cheltuit, ci le-a pus la o parte si le-a capitalizat, acesteeconomii vor apartineá, bärbatului.

Dar, dacd femeea poate sä-si rezerve o parte din veni-turile ei dotale, ea nu poate sä-si rezerve toate venituriledotei sale, pentrucA aceasta ar insemná a desfiinta uzufructulbArbatului 2)

Ea n'ar puteá, de asemenea, cu toatii controversa ceexistä asupra acestui punct, sä-si rezerve administratia tuturorbunurilor sale dotale, asemenea clauzä fiind contrarä art. 1242(J. civil, dupit care aceastä administratie apartine bärbatului 3).

Bärbatul ar puteá, insä sä se descarce de Administratiabunurilor dotale, and in acest scop o procurä sotiei sale,fiindet femeea supusä regimului dotal nu este lovitä de oaltä incapacitate cleat aceea a- dreptului comun. Thirbatul vaava in asemenea caz, contra femeei, actiunea mandati di-recta, spre a-i cere socotealä si restituirea sumelor incasatede ea.

67. 40 InstrAinarea mobilelor dotale. BArbatulpoate sä insträineze dota mobiliarA, de cáteori ea consistäIn bani sau in alte lucruri fungibile ori consumptibile, sanIn obiecte corporale ori necorporale, preteluite venditioniscausa, pentrucä, el devine proprietarul acestor lucruri.

Dota mobiliarä este alienabilä chiar atunci and a rämasproprietatea femeei (art. 1249 C. civil 4), daa sotii n'austipulat prin contractul matrimonial inalienabilitatea ei. Dei

') Vezi tom. VIII mentionat, p. 297, 298 0 314. Vezi 0 supra. p. 73.Vezi supra. p. 8, No. 6.Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 299 §i supra, p. 8, No. 6.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 300, 301 0 p. 442. Vezi 0 infrtc,

p. 97, No. 88.

1) Vezi infra, p. 97, No. 88. Mai vezi tom. VIII, partea I, p. 262,nota 1; p. 300. nota 4 §i p. 443, 444. Mai vezi tom. XI, p. 79, text si nota 4si p. 362, nota 3.

Incit priveste deosebirile ce exista intre uzufructul ordinar i acel alvezi tom. VIII, partea I, nota 4 dela p. 305-307.

3) Vezi tom. VIII, partea I, p. 259, 260 si p, 302, text si nota 5. Vezitircul. Minist. dreptlitei din 30 Martie 1861 (Colectia Pastia, p. 1384), care paneIn vederea tribunalelor de a nu se da cu imprumut bani de ze,stre din depozi-tele tribun., färä voia bärbatilor, cad, zice aceastil circulara, dupa legi bar-halii au tot dreptul de a dispune de venitul xestrei.

FOLOSINTA BXRBATULIJI. ART. 1243 § 1, 12'44. 69

dota mobiliarA este alienabild, se poat,e deci stipulA, princontractul matrimonial, inalienabilitatea ei 1).

68. Folosinta bArbatului asupra bunurilor dotale §isarcinile acestei folosinti (art. 1243 § 1, 1244 C. civil).BArbatul n'are numai administratia dotei, ci i folosinta ei,

legea n'o spune in termeni expre§i, pentrucg dota Ii esteadush' spre a-1 ajuta la sustinerea sarcinilor cagtoriei (art.1233 C. civil. Dreptul de folosintN, al bArbatului asupra doteifemeei rezultà din art. 1242, 1243 § 1 i din art. 1280C. civil.

Brtrbatwl nu este insä un uzufructuar ordinar, drepturileobligatiile lui fiind, in genere, mai mari cleat acele ale

acestui din urmrt 2).Aceasta folosintà a dotei brtrbatul o avea qi in dreptul

nos tru anterior:

gBArbatul it totdeauna veniturile zestreiv, zice codul Caragea{art. 9, partea III, capit. 16).

§i art. urmator din acela§i cod adaogA :

gRodul zestrei este al lArbatului».

Aceea§i solutie era admisä', e in codul Calimach (art.1637 3). Va s`á zicA uzufructul dotei este traditional la noi,elfiind moOenit dela Romani:

glletus jumentorwn et omnia quae fructuum nomine conti-nentur, ad lucrum mariti pertinent pro tempore matrimonii, sive-cestimata, sive non cestimata sint». (PrAsila animalelor i toate lu-crurile care intrii In categoria fructelor, preteluite sau nepreteluite,apartin In timpul casatoriei bärbatului). (L. unicA, Cod., § 9. inmedio, Cod., De 2*ei UXOri CV actione, 5. 13).

Dreptul de folosintrt al lArbatului incepe din ziva cele-

70 COD. CIV.CARTEA 111.TIT. IV. CAP. 11.ART. 1243, 1244.

beärei casätoriei, chiar dacä bunuiile din care se compunedota nu i-au fost Inca predate; de unde rezultä eh,' el varestitul la desfacerea cgsatoriei, fructele civile percepute pentruo perioadä anterioarä egatoriei, fiindcl aceste fructe apartinfemeei, fie ca bunuri dotale, fie ea bunuri parafernale.

Dael folosinta bärbatului inceteazä in eursul primuluian al cäsiitoriei, atá't fructele naturale at 0 cele civile- aledotei se vor impärtii intre ambii soti, sau mWenitorii lorIn proportie cu timpul cAt a tinut casätoria (art. 1280C. civil).

Fructele dotei apartinând bärbatului din ziva celebrireicAsätoriei, de aci rezultä eà el va avea drept la recolta prinsäde rädäcini, chiar dacä cägtoria ar fi avut loe in ajunulcoacerei ei. Bärbatul va trebui. Msà sä despilgubiaseä pe femeede cheltuiala aräturei, semänäturei, etc., conform regulei cu-noscute:

(Pructus intelliguntur deductis impensis» 1).

68 bis. Este de observat crl, dupä art. 524 C. civil,uzufructuarul se folose0e de aräturile 0 semänäturile proprie-tarului, iar proprietarul de acele ale uzufructuarului, fleda putea pretinde unul dela altul vreo despagubire ; insäaceastä dispozitie fiind exceptionalä nu se aplica in specie.Prin urmare, femeea sau mWenitorii ei vor avea drept la odespägubire, conform regulei generale statornicitä de art. 484C. civil.

vice-versa, bärbatul care, in ultimul an al cäsiltoriei,a filcut cheltueli de semänäturi, aräturi, etc., va trebul sä." fiedespägubit de femee sau de moOenitorii ei, atunci dad elva restitui dota, putând sä compenseze cheltuelile la care aredrept cu dota alienabilä ce el trebue stl, restitue.

68 ter. In fine, conform art. 539 C. civil, aplicabil dupilart. 1243 0 sotului dotal, uzufructuarul, la sar0tul dreptuluisäu, n'are drept la nicio despagubire pentru imbunätätirileaduse imobilului in cursul uzufructului, insä printre acesteimbunätätiri nu pot sä intre i acele lucrari care au de scopde a face producAtor imobilul 0 constituesc o transformare

1) Vezi tcm. I, al acestei lucriíri, p. 453 si 480 precum ei infree. No. 544.

1) Cas. Sa. f, Jurisprud. romilnet, din 1916, No. 6, p. 89, No. de ordine84. Vezi si tom. I al acestei luerliri, p. 512, No. 700 Aceaste decizie maipune in principiu c, dupe art. 548 C. civil, cheltuelile de intretinere fiind insarcina uzufructuarului, Intruat ele au de scop prepararea recoltei, instante defond violeazii acest text atunci eind respinge cererea sotiei de a deduce dinsuma arritate' de expert ca valoare a lueritrilor de plantare a viei si a celor deintretinerea ei, valoarea luedirilor de Intretinere a viei pe anii eimd ere pe rod.Jurisprud. rom., loco suprd cit.

Vezi tom. 1 al acestei lucreri, p. 490.

FOLOSINTA BXRBATULULART. 1243, 1244. 71

radicalA a lui, cum ar fi, de exemplu, plantarea cu vie aunui teren i facerea constructiilor necesare culturei viei. Prinurmare, instanta de fond nu violeazA art. 539 ksi 1243 C.civil, atunci -cAnd decide cA, plantarea cu vie si arbori a tere-nului, proprietatea sotiei, cade in sarcina ei ca nuda proprietarlla desfacerea cAsAtoriei 1).

68 quater. Intinderea folointei bArbatului asupra bu-nurilor dotale se determina', in lipsA de text, dupa reguleleprevAzute la titlul uzufructului (art. 524, 525 C. civil), afarä,de modificárile aduse prin art. 280 C. civil.

Astfel, daca dota consistA inteun card de boj, bite()turma de oi, barbatul va avea drept la branza, laptele, "Anapräsila, peile vitelor, etc., sub indatorire insA de a inloculanimalele care pier. (art. 556 C. civil).

Daca pe mosia constituitA dotà existk o mina, o carlea',de platea', de nisip, etc., barbatul va aya, drept la minele,pieteariele i nisipurile care erau in exploatare in momentulcelebrArei cAsAtoriei (art. 537 C. civil).

Daca dota cuprinde o pddure plisa in n'ere regulatk el vaavea drept sa, o tae, conformandu-se art. 527, 530 C. civil.

Daca intre bunurile dotale se aflA o pepinierä, (semi-narium), adecA un loe in carese sadesc i se resAdesc se-minceri spre a fi transplantati, bArbatul poate sA van& acestiarbori, cu indatorire 'basa de a se conforma obiceiului loculuipentru inlocuirea lor (art. 592 § 2 C civil) 2)

El are drept la produsele anuale sau periodice ale ar-borilor, precum: ghinda, frunzele de duzi sau teiu, jirul (fructulfagului), etc., avAnd,drept si la haragi pentru intretinerea viilordotale; iar nu pentru ale sale proprii (art. 532 C. civil).

El neavAnd lusa drept decA,t la fructe, nu se va folosìde arborii bAtrAni nepusi in tAere regulatA in momentul ce-

72 COD. CIV.CARTEA II.ART. 1243,1244.

lebrArei cAsAtoriei, ace0i arbori neconsiderándu-se ea fructe 1).Tot pentru acelea$i motive, el nu va aveá, drept la ar-borii desrAdAcinati prin furtunA sau prin faptul unui tertiu,.el putându-se folosi numai de arborii cAzuti de bAtrAnete,pentrucA numai ace0i arbori se considerA ca fructe 2).

El nu va aveá, trig drept la comoara gAsitg in fonduldotal, pentrucA comoara nu este un fruct al pgraAntului

Si thesaurus fuerit inventus in fruetum enim non eompu-tabitur». (Comoara gäsitä intr'un fond nu se considerä ca fruct).(L. 7 § 12, Dig., Soluto matrimonio, 24. 3)4).

Barbatul se 'va folosì insI de sporirea naturaPA adusAfondului dotal prin aluviune, formarea unei insule, schim-barea albiei unui ráu, etc.

El se va folosi, de asemenea, de servitutile active sta-bilite in folosul fondului dotal (art. 536 C civil), de dreptulde a váná, i de a pescul la epocele permise de lege, etc.

68 quInquies. Folosinta bunurilor dotale nefiind con-feritA bArbatului in teresul sAu personal, ci spre a sustine-sarcinile cAsAtoriei, fructele i veniturile bunurilor dotale nusunt, in principiu, susceptibile de cesiune, nici de urmAriredin partea creditorilor si cat timp n'au ajuns la scadentA

n'au fost percepute. Cu toate acestea, fiindeA ceeace pri-sose0e din venitul dotal asupra trebuintelor casnice apartine-personal bArbatului, acest excedent, care se fixeazA in modsuveran de instantele de fond, poate fi cedat de el i urmAritde creditorii lui 6).

Prin aplicarea acelora§i principii se decide cA creditoriipersonali a pArintelui in vestit cu uzufructul legal al copiilorsAi, pot sl urmAreascA acest uzufruct, deducándu-se, tot dupAaprecierea judecAtorilor, sumele necesare pentru cre0erea ieducarea copiilor 6).

Vezi tom. I mentionat, p. 489, No. 682.Ve7i tom. I al acestei lucrliri, p. 489.Vezi tom. 1 al acestei lucrliri, p. 491 si tom. VIIL partea 1-a,

p. 309, Illirbatul nu va putehs ja o parte din comoarli decat in calitate de-gisitor, cealaltri parte fiind atribuitii femeei. in calitate de proprietarri a fon-dului dotal.

4) Vezi tom. I al acestei lucrliri, p. 491.9 Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 311 f}i 344.6) Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 5 17 si tom. VIII, partea 1-a

p. 311, text si nota 3. Mai vezi tom. I al acestei lucrriri. p. 333.

OBLIG. $1 SARCINILE CE INCUMBI BX.RBAT.ART. 1243 § 1. 73

Cat pentru veniturile ajunse la scadentá $i percepute debarbat, ele fijad definitiv intrate in patrimonial lui, nti maiincape indoiala ca pot fi urmarite de creditorii siii, ramanandea femeea, in asemenea caz, sa cearä separatia de banuri 1).

69. Obligatiile si sarcinile ce incumbá bárbatuluiIn privinta bunurilor dotale (art. 1243 § 1). Folosintace barbatul are asupra bunurilor dotale ti impune obligatiileunui uzufructuar. Astfel, el va trebul, inainte de a intra infolosinta, s'a' faca, eu cheltuiala lui, inventarul luerurilor mis-egtoare si constatarea stgrei imobilelor dotale (art. 540 C. civil),dará, de mobilele si imobilele asupra carora el devine pro-prietar, in virtutea preteluirei facuta prin contractul matri-monial (art. 1245, 1246 C. civil).

O alta obligatie a härbatului ca uzufructuar, este de af3uferl sarcinile anuale privitoare la fructe, precum: facereareparatiilor de intretinere (art. 545), plata contributiilor (art..548), plata cheltuelilor proceselor privitoare la folosintg's, sieelelalte eondamngri la cari aceste procese pot da nastere(art. 553), plata anuitatilor la credit, a pensiilor viajere si arentelor la cari ar fi supuse bunurile dotale (art. 551, 552C. civil), etc.

.g.Precum toate rodurile zestrei sunt ale bArbatului, asa, sitoatil sarcina casei el are a o purtà», zice Andr. Donici (capit, 33,§ 17).

Plata tuturor cbeltuelilor si sarcinilor bunurilor dotalelasá a se presupune ca barbatul se foloseste de toate veni-turile dotei, de unde rezultg, ca, de cAteori femeea si-a rezer-vat, prin contractul matrimonial, o parte din venitul dotal,conform art. 1242 C. civil, ea va trebul sa plateasca impo-zitele si cheltuelile de intretinere aferente la partea din ve-niturile rezervate2).

Barbatul mai trebue inca sa faca reparatiile cele maricari, in genere, nu cad in sarcina uzufructuarului (art. 545C. civil), de cateori aceste reparatii au devenit necesare intimpul folosintei sale, avgnd irisa dreptul de a fi despggubit

Vezi tom. VIII mentionat, p. 312.Vezi supr A, p. 67.

74 COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II.ART. 1243 § 2.

de aceste cheltueli, fie indatä, daca femeea are bunuri para-fernale, fie in once caz, la desfacerea cäsätoriei sau la se-paratia de bunuri:

tCheltuelile ce le va face barbatul pentru adaogirea acaretu-rilor zestrei, i pentru Inlocuirea lor qi pentru desbaterea rnoOilor,nu le pagubeSev., zice Andr. Donici (capit. 33, § 18) 1).

69 bis. Dad s'ar fi urmat regulele dela uzufruct (art.541 C. civil), ar fi trebuit ca bärbatul sa de, la intrareasa in folosintä, cautiune ca se va folosì de luerurile dotaleca un bun proprietar. Art. 1244 C. civil Il scuteste insä, inprincipiu, de aceastä obligatie: 1° pentrucä ar fi contrarä ra-porturilor de incredere ce trebue sä existe tare soti: si 2°fiindd ipoteca legalä, pe care o are femeea asupra imobilelorbärbatului, a fost consideratä ca o sigurantä suficientä pen-tru ea2).

69 ter. Dar dad bärbatul este scutit, in principiu, dedarea unei cautiuni, el poate fi supus acestei obligatii princontractul matrimonial, sau prin donatiunea ori testamentul&cute de un tertiu femeei3). Dad bärbatul nu poate sa deacautiunea la care este supus, se vor aplica dispozitiile art. 542dela uzufruct.

69 quater. Responsabilitatea bgrbatului ca adminis-trator si uzufructuar al dotel (art. 1243 § 2 C. civil).Ca orice uzufructuar, bärbatul trebue sà se foloseascä de-dotafemeei ca un bun pä'rinte de familie. El trebue sa se ingri-jeasd, de dota femeei, ca 0 de lucrurile sale proprii:

Sed etiam diligentiam praestabit, guam in suis rebus exhibet».(Barbatul va presta pentru lucrurile dotale aceen diligen01 pe careo aduce pentru conservarea propriilor sale bunuri). (L. 17, Pr., infine, Dig., De jure dotium, 23. 3).

Responsabilitatea bärbatului fiind mai mare cleat aceeaa unui uzufructuar ordinar, de oarece el este .0 administra-

Vezi i codul lui Ipsilant, capit. pentru zestre, § 4, reprodus in tom.VIII, partes 1-a, p. 315, nota 1.

Vezi tom, VIII, partea 1-a, p. 305, nota 4, 2-a §i p. 315. Cpr. L. 2,in fine. Cod, Ne fidejussores vel mandatores dotium dentur, 5. 20.

i femeea 'ar putea fi supusii, prin contractul matrimonial, la darescautiuni pentru a asigurà plata dotei. Vezi tom. VIII, partea 1-a. p. 315, nota 4.

Vezi supra, P. 64 i infra, No. 108..Vezi supra, p. 64 §i infra, No. 108.Vezi supra, p. 65.Vezi tom. III, partea II, p. 664; tom. V, p. 494, nota 3; tom. VIII.

part,ea I, p. 319, 320; tom. IX, ed. II, p. 169, nota 2, etc.

RESPONSABILITATEA BXRBATIMULART. 1243 § 2. 75

torul dotei, el raspunde nu numai de degradArile cauzate prinlipsa reparatiilor de intretinere, dar 0 de cele ca,uzate prinlipsa de reparatii mari. El raspunde nu numai de dol 0 deculpa lata, dar 0 de o simplä neglijentA (culpa levis inconcreto). Prin aplicarea acestui principiu, el rAspunde deprescriptiile ca?tigate asupra averii dotale:

Si fundum (Wale petere neglexerit vir, cum id faeere pos-set, rem periculi sui fait». (Daca bilrbatul a neglijat de a reven-dicà fondul dotal dela tertii, el va suferI consecintele pierderii ace-stui fond, afarX de cazul cAnd ar fi fost In itnposibilitate de exe-cutà aceastii actiune). (L. 16, in medio, Dig., De fundo dotali, 23. 5).

Daca nu existä nici culph, nici simplä neglijenta dinpartea lui, el n'are nicio rAspundere in privinta prescriptiilordobandite de tertii, de cateori prescriptia era aproapeplinitä in momentul celebr5.rei casätoriei 1).

In baza acestui principiu, art. 1275 C. civil dispune eh'dad, dota cuprinde obligatii sau titluri de rentA, care au peritIn taul sau in parte, Para negligenta barbatului, el n'arenicio raspundere 0 se libereaza restituind titlurile 2). Cpr.art. 1274 § 1 C. civil). BArbatul ar fi insä responsabil deinsolvabilitatea debitorilor, daca n'a.r fi urmArit creanta femeeila timpul oportun.

De asemenea, el ar fi responsabil de novatiunea creanteipe care femeea constituise dota 3). Bärbatul räspunde dearderea imobilului dotal din cauza neglijentei lui sau a per-soanelor de care el raspunde.

De cateori insa cauza focului este necunoscutA, bärbatulnu va fi presupus in culpä, pentrucA art 1435 C. civil, carestatornice0e o prezumptie de culpä in contra locatarului fiindo dispozitie exceptional5, este de strictA interpretare 4).

In cat prive0e chestiunea de a se tì daca barbatuleste In culpa de a nu fi asigurat imobilul dotal, vezi tom.VIII, partea I-a, p. 320.

76 COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. S. II.

INALIENABILITATEA BUNURILOR DOTALE.

70. Origina si caracterul acestei inalienabilitAti.Inalienabilitatea dotei dateazä, dela legea fulia de fundo do-tali, data sub impäratul August 1).

Inalienabilitatea dotei trecuse si in dreptul nostru an-terior, asá a ea este traditionalä in tara noastra.

Caärbatul n'are voe sa Instraineze zestrea sau s'o pue amanet»,zice art. 1639 lit. d din codul Calimach.

Este de observat ca codal Calimach s'a departat de asta-data de codul austriac, pe care 1-a avut de model, clici dupäacest din urma cod dota este totdeauna alienabila.

«Dota austriaca, chiar imobiliara, nu este niciodata inalienabilazice un autor 2). Se poate deci califica regimul austriac de dotal,insa sub cond4ia de a adaoga ca este vorba in specie la un regimdotal imperfect».

70 bis. Care este caracterul acestei inalienabilitäti? Cu.toata discutia ce exista asupra acestui punct, se poate afirmàca inalienabilitatea dotei imobiliare se intemeiaza pe incapa-citatea personala a femeei, dota ei nedevenind inalienabila decat pe cale de consecintä. Legea declarä, in adevar, fondul dotalinalienabil spre a apära pe femee in contra propriei sale inex-periente, contra inraurirei barbatului, pentru ca ea sa nu devievictima increderei sau slabiciunei sale. Este deei vorba, inspecie, de o incapacitate contractuala, organizatä in interesulfemeei.

Ratiunea care a determinat pe legiuitor sä admita ina-lienabilitatea fondului dotal, zice foarte bine Curtea din Bucu-resti, este ocrotirea intereselor de familie, prin punerea doteiimobiliare la adapostul abuzurilor de influentä din parteasotului si pro tectiunea femeei contra propriilor sale slabiciuni 3).

Din cele mai sus expuse rezultä urmAtoarele consecinti :

In cAt prive§te dreptul roman, vezi tom. VIII, partea I-a, p. 321.Roguin, Tr. de droit civil comparé (Le régime matrimonial). 911,

p. 812, 813.Cr. judiciar din 1920, No 40, 41. p. 334 (rezumate). Vezi qi tom. VIII,

partea I-a, p. 323 urm.

INALIENABILITATEA BUNURILOR DOTALE. -ART. 1248. 77

Obligatia contractata de femee in timpul cäseitorieieste null si ramäne fara efecte in privinta bunurilor dotale,ch,iar Im urma desfacerei ceiscitoriei, atunci dud bunurileei nu mai sunt dotale, cid, daca bunurile dotale n'ar fi ina-lienabile si in urma desfacerei casatoriei, prin aceasta s'arvalida o instrainare indirecta consimtita la o epoch,' cândinstrainarea directa era interzisä, i ca chipul acesta s'ar violaintreaga economie a regiamlui dotal 1);

2° Obligatia contractata de femee inainLe de edsätorieeste valida, chiar daca ea si-a constituit dota mai in urmaintregul ei patrimoniu, pentruca atunci fiind capabila de acontractà, nu poate singura sa desfiinteze pactul care oleap.'de persoanele cu care a contractat in mod valid;

3° -Obligatia femeei, cu toate ca a luat nastere in timpulcasatoriei, este valida, dacg, rezulta dintr'un delict sau quasi-delict, pentruca, in asemenea caz, obligatia nu rezulta dinvointa ei

4° Nulitatea obligatiilor contractate de femee, in timpulcasätoriei, fiind pur relativg, poate fi acoperita prin confir-marea ei expresa sau tacitä, indeplinitä in urma desfacereieasatoriei; pentrucil, in acest moment, vointa ei nu mai estesupusg, inräurirei bärbatului ;

5° In fine, bunurile dotale ce o femee sträina le-ar ava,in România, vor fi alienabile, de cateori legea ei personalapermite instrainarea lor. Inalienabilitatea fondului dotal ne-fiind, in adevär, de ordine publica, de oarece sotii pot princontractul lor matrimonial sa permita insträinarea lui (art.1252 C. civil), nimic nu se opune ca legea strginri, care arpermite instrainarea, sa fie aplicatil in România. *i vice-versa,{mew romanca, care ar aveà imobile dotale inteo taraunde aceste imobile sunt alienabile, n'ar putea sä, le instrgi-neze, pentrueä statutul sat' personal, care o urmareste pretu-tindeni, nu admite instrginarea lor.

71. Inalienabilitatea dotei linobiliare (art. 1248 C.civil, 18 § ultim C. com.). Imobilul dotal fiind inalienabil

1) Vezi tom. VIII, partea I, p. 325, text ai nota 3, p. 337 ai 340 i 545;tom. X, p. 336. Mai vezi infrà, p. 79 ai No. 515.

78 COD. CIV. CARTEA IIL TIT. IV. CAP. II. ART. 1248.

In timpul disatoriei nici bärbatul, nici femeea, nici amândoisotii impreunä, nu pot sà-1 instritineze nici direct, nici indirect.

Si and art. 1.248 C. civil opre0e insträinarea, el in-telege a oprì once act prin care proprietatea fondului dotal,sau o desmembrare numai a acestei proprietäti (de exemplu:un uzufruct, o ervitute, o antichrizä, etc.), ar fi transmiseunui tertiu in timpul casgtoriei.

Femeea nu poate sä" dispue de bunurile sale dotale prindonatiuni intre vii, nici chiar in favoarea bärbatului 1), cinumai prin testament, pentrucd testamentul nu-i va produceefectele sale cleat la moartea ei, aded, atunci and cäsätolianu.li mai are fiinta :

( Dah er kann auch eine Yertiusserung des fundus dotalis vonder Frau durch ein Testament besttitigt werdenv , zice Zachariae.(Prin urmare, instritinarea fondului dotal poate fi facutA de femeeprin testament 2).

Sunt de asemenea oprite: tranzactia, compromisul, im-pärteala ascendentilor (art. 749 urm. C. civil 3), i chiar in-stitutia contractualrt.

Legea opre0e nu numai instainarea directä" a fonduluidotal, dar 0 ipotecarea lui, dispozitie foarte inteleapa, ipotecafiind mai periculoasä, decat vänzarea, intruat femeea poatesä nu vadA de indatä consecintele ei.

Regula inalienabilitatei se aplia, nu numai la contracte,dar i la quasi-contracte, ap c.,4 fondul dotal nu poate fiinstrainat nici prin efectul unui quasi-contract.

In cat privWe insA delictele sau quasi-delictele femeei,ele obligA, din contra, fondul dotal, pentrucä, altfel, femeeadoted ar aveh privilegiul de a-0 insu0 averea altuia, färä,nicio räspundere4).

Chestiunea este Ina, controversatii. Vezi tom. VIII, partea I, p. 335,336.Handbuch des fr. Civilrechts III, § 607, 037), p. 411, nota 7 (ed.

Crome).Vezi tom. III, partea II, p. 871 si tom. VIII, partea I, 331, text si

nota 1 si p. 382. Vezi si tom. II al aeestei lucriiri, No. 441.Vezi tom. I al acestei lucriiri, p. 267 si p. 263; tom, III al ace-

leiasi lucriiri, p. 131 si p. 390, etc. Mai vezi tom, I al Coment. noastre, p. 755;tom. III, partea 1-a, p. 196; tom. IV, partea 1-a. p. 444, noia 2; tom. V.p. 473 urm.; tom. VII, p. 28, text si nota 1; tom. VIII, partea 1-a, p. 114 sip. 332 urm. p. 353. etc. Vezi 0 infrec, p. 164, precum si C. Bucuresti, Cr. ju-diciar din 1920, No. 40, 41, p. 334 (rezumat,e).

Vezi supra, p. 77 0 infra, No. 103.Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 35, nota 5; p. 367 urm., p. 348, 349,

430, 435, 496, 545, etc. Vezi qi inf.?* No, 97.Vezi supra, p, 77 id 79, etc.

INALIENABILITATEA DOTEI IMOB. 79

Fonddl dotal poate, de asemenea, fi expropriat pentrucauza de Militate publicä.

Cand incepe i dud inceteazA inalienabilitateadotei imobiliare. Inalienabilitatea dotei imobiliare incepedin ziva celebrärii easatoriei i inceteaza odatä cu des facereaei, fie prin moarte, fie prin transcrierea Iwtaririi de divort.In urma desfacerii cAsatoriei, imobilul dotal tot inalienabilramane in privinta obligatiilor contractate in timpul casato-riei ; caci altfel s'ar valida instrainarile fäcute in timpul pecand imobilul era inalienabil 1).

Dacä, in timpul casatoriei, patrimoniile sotilor au fostdeosebite, imobilul dotal tot inalienabil ramane i in urmaacestei separatii, devì el devine prescriptibil (art. 1878 C.civil). Separatia de bunurf nu este, in adevär, un nou regimmatrimonial, care se substitue regimului dotal, ci un corolarqi un complement al acestui reghn 2).

Scoaterea imobilului dotal de sub urmärirea cre-ditorilor femeei. Prin exceptie dela dreptul comun,

femeei dotale, contractate in timpul ca'satoriei, nu potniciodatä fi executate asupra imobilelor sale dotale, nici chiarIn urma desfacerii cOsatoriei, pentruca sunt atinse din capulloculni de un viciu esential vevnic persistent 3), solutie admi-sibila chiar atunci and contractul matrimonial ar autorizape femee a-vi insträina sau ipoteca hnobilele sale dotale.

Cele mai sus expuse se aplica creditorilor cari au con -tractat cu femeea in timpul cäsätoriei. Cat pentru creditoriichirografari, cari au contractat cu femeea inainte de casätorie,drepturile lor se märginevte la bunurile ce aceasta vi-aconstituit ea insavi dota vi care, in momentul cilsatoriei fa-ceau parte din patrimonial ei. Aceste bunuri fiind gajul cre-ditorilor ei, femeea nu poate sà le ridice garantia lor prinadoptarea regimului dotal.

Care este lush' dreptul acestor creditori (chirografari)?Chesiunea este controversatä, lush' dupä sisteraul admis de

80 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IV.- CAP. II. - ART. 1878.

jurisprudentä, acesti creditori vor putea urmärl numai nudaproprietate, respectand folosinta bärbatului.

In cat priveste chestiunea de a se sti daca creditoriifemeei din timpul casätoriei sunt sau nu in drept sa urml-reaseä veniturile fondului dotal, ea este iaräsi controversatä.Mai intAiu, este cert ca aceste venituri nu pot fi urmarite decreditorii femeei pentru nici o parte, cat timp tine folosintabarbatului, pentrucä ele apartin acestui din urrna Cu o anurnedestinatie. -Prin urmare, numai creditorii bärbatului pot sa leurmareasca pentru partea care prisoseste asupra trebuintelorcasnice. Ele nu pot fi urtnarite de creditorii femeei nici in-urma separatiei de bunuri sau desfacerei casatoriei, acesticreditori neavand asemenea drept cleat asupra prisosttlui cear rdmanea dupa satisfacerea sarcinelor casatoriei, si ttmaiIn privinta datoriilor contractate de femee fn urnza sePtt-rafiei de bunuri sau desfacerei cAsätoriei.

In fine, se decide, de asemenea, ca veniturile fonduluidotal nu pot fi urmarite de creditorii femeei pentru datoriicontractate de ea inainte de cAsAtorie, fiindca prin aceastas'ar lipsi pe barbat de folosinta imobilului dotal.

74. Imprescriptibilitatea fondului dotal (art. 1878C. civil). Imprescriptibilitatea fondului dotal nu este decko consecintä, a inalienabilitatei lui, pentruca prescriptia esteun mod de Instrainare :

4 Alienationis verbum etiam usueapionenz eoutizzet2. (CuvAntulinstrAinare cuprinde IA uzucapiunea). (L. 28, ab initio, Dig., Deverborum signifiratione, 50. 16).

(Ali ?tare videtzer qui patitur usucapionem». (I )gsa un lucrusA, se dolAndeasca prin prescriptie insemneazA a-1 insträina 1).

Cat pentru dota mobiliarä, ea fiind, &ph' cum stim,alienabila (art. 1249 C. civil), este si prescriptibilä 2).

Desì, in principiu, irnobilul dotal este imprescriptibil,totusi acest principiu suferä trei exceptii, si anume:

1° Fondul dotal este prescriptibil, de cateori posesiunea

Veil tom. XI, p. 78 fA 189. Vezi FA infra, No. 544.Vezi infra, No. 549.

IMPRESCRIPTIBILITATEA FONDULUI DOTAL. ART. 1878. 81

tare conduce la uzucapiune, a inceput a curge inainte de-casätorie (art. 1878 C. civil 1).

2° Al doilea caz exceptional in care imobilul dotal poatefi prescris, este acela in care contractul matrimonial Il declaraalienabil (art. 1252 C. civil). In adevar, dreptul comun fiindaplicabil in asemenea caz, nimic nu se mai opune la uzuca-parea lui de catre tertii. Aceasta solutie este admisibiläatunci and fondul dotal a fost preteluit, declarandu-se eaproprietatea lui trece la barbat (art. 1246 C. civil).

3° In fine, imprescriptibilitatea fondului dotal inceteazaprin efectuI separatiei de bunuri judiciare, fondul dotal devineprescriptibil, (lee tim ea', in asemenea caz, el rämane inalie-nabil 2). Tinand Ins& socoteala de art. 1880 C. civil, aplicabiloricarei femei maritate, deci i femeei dotale, vom decide earegula dupa care prescriptia carp in timpul casatoriei contrafemeei separate de bunuri, va suferì exceptie de cAteori ac-tiunea ce femeea ar exercita contra tertiilor detentoii, ar fide natura a se resfrange asupra barbatului. De exemplu :barbatul. a instrainat un imobil parafernal al femeei; ea esteIn drept a ataca vAnzarea, insa cumparatorul avand in specierecurs In garantie in contra barbatului, care a vandut imo-bilul femeei, actiunea acestei din urma se resfrange in contrabä'rbatului, i prescriptia aeestei actiuni este suspendata intimpul casatoriei. Legiuitorul inchipuit ea femeea nu vaF.ctionh pe tertiu de frica ca barbatul sa nu sufere conse-eintele acestei actiuni. De aeeea, legea vine in ajutorul ei,suspendand cursul preseriptiei in tot timpul casatoriei 3).

Asupra chestiunei de a se ti daca art. 568 Pr. civ.este sau nu aplicabil imobilului dotal nedeclarat alienabil,atunci and acest imobil ar fi fost vandut la licitatie publica,fara ca nimeni sa fi opus dotalitatea lui, vezi tom. VIII,partea I-a, p. 350 urm. 4).

75. Cazurile exceptionale in care fondul dotal estealienabil. Principiul inalienabilitatei fondului dotal sufera

Cpr. art. 22, partPa III, capit. 16 C. Caragea. Vezi infra, No. 662.Vezi infra, No 549 ei No. 562.Vezi tom. VIII, partea I, p.340, 350; p. 411, nota 1 si p. 638; tom.

XI, p. 190, etc. Vezi i infra, No. 117, in fine ì No. 662.Vezi ei tom. JI a acestei lucriiri, p. 143, nota 5.

D. Alarcandresco, Princioiile Dreptului Civil Roinftn. Vol. IV.

82 COD. CIV. CARTEA P1.CAP. II. ART. 1252.

mai multe exceptii care, ca toate exceptiile, sunt de strictäinterpretare:

Ert exceptio firmat vim legibus in casibus non exceptis, itaenumeratio infzrmat eam in casibus non enumeratis» 1).

Astfel, justitia n'ar puteh autorizh instrh'inarea sau ipo-tecarea fondului dotal bentru alte cauze cleat acele strictdeterminate de lege, de exemplu: pentru a plät1 datoriilebärbatului spre a-1 pune din nou capul afacerilor sale, etc. 2):

Singura exceptie, pe care o admite atht doctrina cat sijurisprudenta, este aeeea relativä la delicfele i quasi-delictelefemeei dotale 3).

Exceptiile dela regula inalienabilitätei fondului dotalrezultà sau din conventia pärtilor sau din lege.

76. Exceptiile dela principiul inalienabilitAtei, carerezultA din vointa pArtiloi (art. 1252 C. civil). La Ro-mani, inalienabilitatea erh de esenta regimului dotal 'i deordine publica, a0 cit pärtile nu puteau, prin conventia lor,sit deroage deba ea:

(Respublicae interest mulieres dotes salvas habere, propter quasnubere possunt». (Interesul Statului cere ea dotele sit fie pgstratefemeilor, pentru ea sit poatii mai usor recgsqtori). (L. 2, Dig., Dejure dotium, 23. 3).

«Este oprit a se face alatuiri asgtoreste intr'acest chip casd aibd voe Mrbatul a lristrclina luerurile nemi,yeatoare ale xestrei»,zice art. 1610 lit. d din codul Chalimach 4).

Astäzi, inalienabilitatea nu mai este de esenla regimuluidotal, ei numai de natura lui ; ea nu intereseazä deci ordineapublicä, deoarece pärtile pot s'o Inläture prin conventia lor(art. 1252 C. civil) 5).

Vezi tom. VIII, partea I-a, 352.Contra: art. 1405, in fine C. italian, care permite instrginarea dotei,

cu autorizarea justitiei, de citeori existiL o uecesitate sau utilitate evidentli, neisoli casi di neeessitei ad utilita evidente.

Vezi supra, p. 79.In privinta codului Caragea, chestiunea este indoeJnicii, des1 C. de casatie

si tribun. Prahova au decis di, sub acest cod, piírtile puteau sli prevadiinarea fondului dotal. Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 354, 355.

Proibilia instrainiirei imobilului dotal In afaril de cazurile anume pre-vlizute de lege neinteresind ordinea publica, de aici rezultli cit tribunalele n'arputek sit refuze de a autentifica un contract de vfinzare, sub cuvAnt cit imobilul

viindut ar fi dotal. Contra: Trib. Prahova (Dreptul din 1920, No. 19, p. 222),care considerit, pe nedrept, proibitia instfähirtrei fondului dotal ca interesAndordinea

') Vezi art. 16 § ultim C. com., dupg care imobilul dotal al femeei co-merciante nu poste fi intritinat, nici ipotecat deal dupg formele preffizute decodal civil.

2) Vezi tom. VIII. partea I-a, p. 357, text si nota 1; tom. X, p. 556,nota 1 si 583, nota 1. Mai vezi Cas. Sa. 1, Jurispr. rom. din 1915, No. 39,p. 610; Dreptul din 1915, No. 78 si Cr. judiciar din acelasi an, No. 84; Dreptuldin 1916, No. 32; Trib. R. SArat, Cr. judzciar din 1915, No. 84, p. 687. Cas.fr. Sectii-unite, Sirey, 39. 1. 449; Sirey 69. 1. 59; Planiol, III, 1547; Colin etCapitant, III, p. 310, etc. Vezi i %merest, No. 474. Contra. C. Galati (deciziecasat1), Or. judiciar din 1915, No. 84, p. 685.

Vezi asupra acestui adagiu tom. I,.al acestei lucrrtri, p.265 si tom. II,al aceleias luerftri, No. 724, etc.

4) Autorizarea data pentru ipotecarea unui imobil dotal, nu poste fi lutingla alte imobile. Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 357, nota 1 t5i tom. X, p. 556,nota 1, in fine.

Vezi tom. VIII, partea T-a, o. 358: Zaharice, Handbuch des fr. Civil-rechts. III, § 507, p. 417, text si nota 32 (ed. Crome).

CAZTJRILE DE A.LIENABILITATE. - ART. 1252. 83

Sotii pot deci stipula ath alienabilitatea, schimbul, catipotecarea fondului dotal, dee art. 1252 C. civil nu vor-

beqte despre ipoteca 1)Instrainarea °data permisa, sotii n'au nevoe de a recurge

la formele vAnzärei publice, aceasta forma nefiind prescrisacleat in cazurile preväzute de art. 1253 C. civil.

76 bis. Clauza prin care se permite instrainareadului dotal fiind o derogare dela regula generalg, care esteinalienabilitatea, este de stricta interpretare; de unde rezultaca o clauzd prin care s'ar permite instrdinarea fonclului dotal,nu atrage, in genere, facultatea de a-1 ipotea 2). Ipoteca fiind,In adevar, mai periculoasä cleat instrainarea directà, ad i nuse aplica adagiul cunoscut:

c Qui peut le plus peut le moins. (Non debet eui plus lieet,quod ' minus est non licere). (L. 21 Dig., De div. regulis jurisantiqui, 50. 17) 3).

Facultatea de a angajet bunurile dotale, cuprinde insä,pe aceea de a-1 ipoteca, 4), iar facultatea de a vinde imobi-lului dotal, nu autoriza schimbul acestui imobil 5).

Facultatea de a instreanec cuprinde insa atat vanzareacAt i schimbul imobilului dotal, pentruca expresiunea gene-ra% a 'Enstrdinet, cuprinde, in generalitatea sa, toate modu-rile de strä'mutare ale proprietatii cu titlu oneros:

«Facultas alienandi eontinet, et facultas permutandiv.

84 COD. CIV.CARTEA 111.TIT. IV.CAP. U.ART. 1252.

Facultatea de a face un compromis in privinta imobi-lului dotal sau de a-1 ipotecA, nu atrage Irma pe aceea de a-Ivinde, dupil cum si facultatea de a insträinA imobilul nu.atrage pe aeeea de a se face un compromis 1).

In Franta se controverseaza chestiunea de a se sti dacafacultatea de a instrainA, ipotecA sau angaji bunurile dotale-conferà sau nu femeei dreptul de a renunta la ipoteca ei le-gala. La noi, femeea nu poate nici intr'un caz sg, renunterIn favoarea barbatului, la ipoteca sa legalä (art. 1281 0, 1760,C. civil), nici chiar atunci and s'ar fi obligat la aceasta princontractul ei matrimonial 2), ea putAnd sä renunte la aceastäipoteca si la rangul inscriptiei sale in favoarea tertiilor,numai in cazurile in cari legea deroagA dela principiile inalie-nabilitätii (art. 1253 C. civil) 3).

77. Cazul &id insträinarea fondului dotal a fostincuviintatA, sub conditia de a se intrebuintA banii prinsidin vAnzare in cumpArarea unui alt fond (rem ploi). Re-intrebuintarea dotei consistti in eumpärare de irnobile Cu pretulprovenit din insträinarea unui fond dotal sau inlocuireaCu un alt imobil, dobandit Cu pretul provenit din instral-narea primului imobil.

Clauza de reintrebuintare (remploi) isi trage origina sadin vechea jurisprudentä a parlamentelor franceze. Ea ellnecunoscutä la Romani, unde barbatul putea sä prefacä fonduldotal chiar in bani, ex re in peeuniam, de cateori aceastäprefacere ell folositoare femeei 4), si hoe mulieri utile sit 5).Aceastä solutie trecuse si in dreptul nostru anterior :

4Cand este spre folosul femeei, atuncea si din bani in lucruri se

pot preface, cum si din lucruri In bani», zice codul lui Andr. Donici 3).

I) Vezi toin. VIII, partea 1-a, p. 368.Cpr. Colin et Capitant, II, p. 902.Vezi tom. VIII, parten 1-a, p. 30, nota 21; p. 359 §i p. 682; tom. X

p. 535, 567 e p. 609, etc. Mai vezi infra, No. 127 ei No. 586, precum ei tom. Ial acestei lucriiri, p. 128, No. 146. Cpr. Cas. S. 1-a ei C. Craiova, Bult. 1910,p. 13; Dreptut din 1911, No. 62, etc.

Vezi tom. VIII, partea 1 a, p. 362, text ei nota 1.. Clauza de In-trebuintare temploil, de care vorbeete art. L 47 § 1 C. civil, lei aveit, dincontra, fiintrt la Romani (L. 21, Dig., De pactas dotalibus, 23.4). Vezi torn. VIIImentionat, p. 205, nota 2 ei p. 861, nota 3.

L. L. 26, 27, Dig., De jure dotium, 23. 3; L. 21, Dig., De pactis do-talibus, 23. 4. etc.

3) Cpr. art. 1643 C. Calimach.

CLAUZA DE REINTREBUINTARE. - ART. 1252. 85

Pentru ca banii proveniti din instrainarea unui fond dotalsit fie intrebuintati in cumpararea unui alt imobil, trebue cacotractul matrimonial sí cuprinda in aceasta privinta o clauzaexpresa, care sa nu lase nici o indoiala in aceasta privinta,

Intrebuintarea banilor proveniti din instrainarea unuifond dotal se face cu cheltueala femeei in modul indicat princontractul matrimonial. Un imobil care devine, la rândul luídotal, trebue deci sa ja locul acelui instrainat.- Nu este inAnevoe ca noul imobil sa fie de felul celui vechiu, daca con-tractul matrimonial n'o spune anume. Imobilul dobändit inlocul celui instrainat trebue sa, fie la adapostul oricarei evic-tiuni sau oricarei rezolutiuni, pentruca femeea trebue sa pri-measca echivalentul real al bunului instrainat. Intrebuintarean'are nevoe sa fie facuta imediat dupa instrainarea fonduluidotal, ea putand sà aiba loe in tot (impul crisatoriei, i chiarin urma separatiei de bunuri, pentruca aceastä separatie nuface sa inceteze regimul dotal. Ea nu poate insä sà aibe loein urma desfacerii casatoriei, pentru crt atunci nu mai existanici dotà, nici regim dotal.

Daca', barbatul nu face intrebuintarea la care Il obligacontractul matrimonial, el nu datoreste numai restituireapretului irnobilului instrainat, ci poate fi condamnat si ladaune catre femee; refuzul salt autorizand chiar, dupa, unii,pe aceasta din urma a cere separarea debunuri.

Lipsa facerii intrebuintarii sau nefacerea ei in conditiileprescrise de contractul matrimonial, autoriza pe femee a cereanularea instrainarii imobilului dotal, femeea neputänd fi con-da mnatä, a restitui pretnl vfinzarii, decat atunci and s'ar sta-bili ca s'a folosit personal de acest pret (art. 1164 C. civil).

Tertii cari cumpä'rä un imobil dotal cu al carui pretunneaza a se dobancli altul, sunt obligati a supravegea fa-cerea itArebuintarei de catre barbat, daca nu voesc a fi su-pusi actiunei recusorii din partea femeei. Daca intrebuintareanu se face, tertiul poate depune pretul lor la casa de con-semnatii.

Daca tertial este evins din imobilul cumpArat sau obligatsrt plateasca pretul din nou, el are recurs in contra bärba-tului din a carui neglijenta el sufera aceastä paguhrt.

86 c. CIV.-CARTEA III.-- TIT. IV.- CAP. II.- ART. 1250, 1251.

In cat priveste efectele intrebuintärii in urma facerii ei,vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 370 urm.

Imobilul femeei ti pierde caracterul dotalithtii in mAi-nile tertiului achizitor, pe child acel dobAndit in locul celuiinstrAinat devine, din contra, proprietatea femeei, cu toatecaracterele dotalithtii; de unde rezulth a el nu poate fi ur-mArit de creditorii femeei, etc.

Exceptiile dela principiul inalienabilitAtei, carerezultà din lege. Cazurile exceptionale in care imobiluldotal poate fi instrhinat, adech: däruit, vhndut sau ipotecat,sunt prev5zute de art. 1250-1253 C. civil. In unele dinaceste cazuri, autorizarea barbatului poate fi inlocuith prinaceea a justitiei (art. 1250, 1251), iar in altele se cere numaiautorizarea justitiei (art. 1253 C. civil).

Cazurile in care autorizarea bArbatului poate fiinlocuità prin aceea a justitiei. (C6pAtuirea copiilor comunisau nAscuti dinteo cäsAtorie anterioarà) (art. 1250, 1251C. civil). Imobilul dotal poate fi instrhinat pentru caph-tuirea copiilor comuni sau nhscuti dintr'o chshtorie anterioaril,exceptie ca re-vi ave fiinta si in dreptul nostru anterior:

aMuerea and va vol . . sg mgrite vre-o copilg a sa, estevolnicg sg vAndg lucrul de zestre al ei prin adeverirea judecgtei»,zice codul Caragea (art. 34, partea III, capit. 16) ;

iar art. 15 din acelasi cod (7oco-cit), adaogh' eh' :

«Mama este slobodg sg inzestreze fata cu zestrea sa».

Astai, in ambele cazuri, fie ch este vorba de copiicomuni, fie din acei nascuti din alth chshtorie a mamei,aceasta are nevoe de autorizarea bärbatului sau a justitiei(argum. din art. 1249 si 1250 9. civil).

In caz cand autorizarea nu se da de bArbat, ci de jug-titie, femeea nu poate dispune decht de nuda proprietate adotei ei, folosinta rhmânand bhrbatului (art. 1251 C. civil).Pentru ca bhrbatul sii-si piarda uzufructul pe care i-1legea, trebue sä consimth si el la instrhinare, adech sä auto-rize pe sotia sa a-si chpatul copiii.

Art. 1250 C. civil se aplica nu numai copiilor legitimi. dar si celoradoptat], si chiar copiilor naturali ce mama ar fi avut inainte de a se casiitorl.Vezi tom. VIII, partea I, p. 379, nota 1.

Mal vezi L. 6, Dig., De testamentaria tutela, 26, 2; L. 48, Dig., So-luto matrimonio, 24. 3, etc. Cpr. art. 62, 826, 966 C. Caliroach (42, 681, 763C. austriac), art. 2068 C. german. Vezi si tom. II al acestei lucriíri, No. 563,in fine.

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 331. text si nota 2 si p. 382. Vezi sisupra, p. 79.

CAZURILE EXCEPT. DE INSTRXINARE. - ART. 1253. 87

Prin copii se intelege aici nu numai copiii din gradulintliu, dar i copiii copiilor, adeca: nepotii (art. 842 C. civil 1):

cLiberorum appellatione nepotes et pronepotes, cceterique quiex his descendunt, continetur» . (L. 220, Pr., Dig., De rerborumsignificatione, 50. 16).

O altä lege din Digeste exprimA aceeai idee in tirmA-torii termeni :

4Inter liberos nepotem quo que ex filia contineri, divus Pius re-scripsit.. (L. 15, Dig., De pollicitationibus, 50, 12 2).

Prin cuvAntul cdpeituire nu trebue s5, intelegem numaiinzestrarea copilului, cu ocazia c5sgtoriei, ci once stabilireprofesional5, prin care el este Pus in situatia de a dobandio carierä, o profesie, o artil, un meOeFig, etc.

Femeea chiar avand bunuri parafernale poate sä,'-i in-straineze bunurile dotale pentru dipatuirea copiilor ei, cäciart. 1250 C. civil ii confera acest drept in mod absolut, iar nuinteun mod subzidiar, dupg epuizarea bunurilor parafernale.

Instrainarea pentru stabilirea i cApAtuirea copiilor sepoate produce sub forma unei impArteli fAcutà,' conform art.794 urm. C. civil, O. chiar printr'o institutie contractualli, cutoat,e cl asenienea dispozitii nu pot sä, aib6 de obiect bunu-rile dotale 3).

80. Cazurile de instrAinare in care se cere numaiautorizarea justitiei (art. 1253 C. civil). Art. 1253 dincodul civil prevede cinci cazuri in care fondul dotal poatefi instrAinat, cu autorizarea justitiei, cu indeplinirea unoranumite formalitäti.

Autorizarea justitiei trebue sä fie special5, O. prealabila,pentruch" numai astfel tribunalele pot EA indeplineascä rolulde protectiune ce le-a incredintat legea.

88 C01). CIV.- CARTEA 111.- TIT. IV.-CAP. II. - ART. 1253.

Justitia nu va autoriza instrainarea fondului dotal deckIn cazurile exceptionale strict determinate de lege, i nurnaiatunci cand aceasta autorizare va fi necesarA.

Incheerile prin care tribunalele ineuviinteaza insträinareasau ipotecarea fondului dotal, apartinand jurisdictiei gratioase,iar nu celei contencioase, nu dobandesc autoritatea lucruluijudecat, O. pot fi modificate dupa cererea femeei sau a re-prezentantilor ei 1).

Tribunalul competent spre a autoriza insträinarea fon-dului dotal, in cazul art. 1253 C. civil este aceI al domici-liului partilor, iar nu acel al situatiei imobilului. Chestiuneaeste it-14. controversatä 2). Incat priveoe int6 vanzarea imo-bilului dotal, care se va face, daca justitia a incuviintat-o,prin licitatie publica, la tribunalul situati ei, imobilului, con-form dreptului eomun (art. 495 Pr. civ.) numai un singurautor (Duranton) fiind de parere ca vanzarea s'ar putea facela tribunalul care a dat autorizarea 3).

Ordonanta de adjudeeare ce se va da cu ocazia acesteivanzari nu este supusa recursului in casatie, ea putand fiatacata numai pe cale de actiune in nulitate, nefiind vorbaIn specie de o vanzare silitA, ei de o vanzare voluntara 4).

Pretul itnobilului dotal instrainat conform celor mai susexpuse, va fi primit de persoanele aratate prin hotartrea deautorizare. Achizitorul imobilului trebue sa se asigurepretul imobilului instrainat a fost intrebuintat la desti-natia prevgzutA prin hotarirea care a incuviintat vanzarea.El are deci, in principiu, responsabilitatea pe care o aredebitorul banilor dotali, in caz de stipularea unei clauze deintrebuintare prin contractul matrimonial. Obligatia sa de asupraveghea intrebuintarea banilor la destinatia hotarita dejustitie, rezulta din aplicarea regulelor generale in materie devaliditatea platei. Obligatia de a supravegbea intrebuintarea

') Vezi tom. III al acestei lucriiri, p. 533, text si nota 5.Vezi tom. VIII. partea 1-a, p. 384, text si nota 4.Vezi tom. VIII mentionat. p. 385.Aceeasi solutie este admisä. in privinta vänzlirilor pentru esire din in-

diviziune, cari sunt tot viinzilri voluntare. Vezi tom. III, partea II-a, p. 514,text si nota 1, precum si tom. VIII, partea 1-a, p. 386, nota 1. C. Bucuresti.Dreptul din 1913, No. 66, p. 523 nrm. Vezi i tom. II al acestei lucrrtri, p. 144,No. 313.

CAZURILE EXCEPT. DE iNSTRXINARE. ART. 1253 § 1 0 2. 89

banilor prini din vánzarea imobilului dotal nu inceteazacleat atunci and este o imposibilitate de fapt de a se faceacest control, cum ar fi, de exemplu, cazul cäutärei sänätatiisotilor sau copiilor, intâmpinarea cheltuelilor zilnice, etc. 1).

Art. 1253 din codul civil preväzand c imobilul dotalnu poate fi insträinat i deci nici ipotecat, cleat cu incu-viintarea justitie i in cazurile anume statornicite de lege, deaici rezultä câ vánzarea sau ipotecarea acestui imobil färä au-torizarea justitiei este anulabild, aceastä instreinare fiind lip-sitä de garantia prescrisà de lege pentru asigurarea doteiimobiliare. Nulitatea este insä relativä, (art. 1255 C. civil) 2).

Aceste consideratii génerale odatä expuse, trecem la ca-zurile de insträinare preväzute de art. 1253 C. civil.

lo Scoaterea bArbatului sau a femeei dela in-chisoare (art. 1253, lo C. civil). Iznobilul dotal poate fiinsträinat, cu autorizarea justitiei, pentru scoaterea bärbatuluisau femeei dela inchisoare 3).

Acest paragraf referindu-se dui:a pärerea tuturor, la in-chisoarea pentru datorii, nu are nici o aplicare in dreptulnostru, unde constrAngerea corporalä pentru datorii nu existä,fiindcg, legea din 24 Septemvrie 1864 s'a näscut moartä, eaneaplicAndu-se nici odatä i fiind azutä', In desuetudine 4).

20 Procurarea de alimente familiei (art. 1253,20 C. civil). Irnobilul dotal mai poate fi insträinat, tot cupermisiunea justitiei, spre a procurl alimente familiei, adia-copiilor (art. 185), pärintilor (art. 187), socrului i soacrei(art. 188) §i chlar înii sotilor (art. 195, 196), de§1 legeanu se referä cleat la art 185, 187, 188 C. civil, pentrucä

sotii fac necontestat parte din familie.Imobilul dotal ar puteá, de asemenea, fi insträinat spre

a se da alimente copiilor femeei, näscuti dinteo cäsätorieanterioarg, i bärbatul n'ar puteà cere ca, in privinta lor,

Vezi tiim. VIII, parrea 1-a, p. 56 0 388 urm. Vezi i supra, p, 12,No. 13, in fine.

Vezi tom. VIII mentionat, p. 390 0 p. 420 urm.Cpr. art. 1641, lit. v, C. Calimach; art. 34, partea III, capit. 16 C,

Caragea. Vezi 0 L. 20, in medio, Dig., soluto matrimonio, 24. 3, etc.Vezi tom. I al aceatei lucriiri, p. 50 0 tom. III al ocestei

No. 267 qi 269. Mai vezi i snfret, No. 462.

90 -COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II. ART. 1253 § 3.

numai nuda proprietate sa fie insträinatil, pentrucá el blandIn casatorie o vaduvä Cu copii a tiut prea bine ca sotia luiare obligatii fa tä de ace0i copii.

Instrainarea va mai putea fi autorigatá pentru copiiiadoptivi, ai femeei (art. 314 C. civil), §i. chiar pentru copiiiei naturali recunoscuti, nu insa pentru copiii anteriori aibärbatului, care sunt sträini pentru femee.

Prin alimente se intelege tot ceeace este necesar la sus-tinerea vietei omului, .conform pozitiei sale sociale 1).

4Der Unterhalt umfasst den gesamtem Lebensbedarf», ziceart. 1610 din codul german. (Intretinerea cuprinde tate nevoilevietei).

ePrin legatum de hranä se cuprind :- hrana, imbr4amintea silocuinta», zice art. 813 din codul CaIimach (672 C. austriac) 2).

Astfel expresiunea <<alimente> cuprinde nu numai hrana,ci i locuinta? imbracamintea, incalzitul, cbeltuelile de boala,

chiar cheltuelile necesare la cre0erea §i educarea copiilor,dupa cum dispune anume art. 171 din codul civil portughezdela 1867 3).

4(Educatiunen este 'Aiwa sufletului», a zis Troplong.

Facultatea conferita de lege de a insträina fondul dotalspre a procura alimente familiei, fiind personalá femeei, fur-nisorii nepIttititi nu pot dobandi dela justitie dreptul de a-Iinstraina, dupa cwn creditorii aceluia care are drept la 0pensie alimentara, nu pot sä exercile drepturile lui in bazaart. 974 C. civil 4).

83. 3° Plata datoriilor anterioare asAtoriei (art.1253, 3° C. civil). Imobilul dotal poate, in al treilea loe,fi insträinat, tot cu permisiunea justitiei, spre a pläll dato-riile femeei sau ale constituitorului dofei, atunci cánd aceledatorii au o datä. (certet) 5), anterioarci cci' sdtoriei 6), fruit

Cpr. C. Caen, Dreptul din 196, No. 24, p. 192.Cpr. L. 6, Dig., De alimentis vel Cebariis legatis, 34. 1.Vezi tom. I al acestei lucriiri, p. 211, No. 32d.Vezi tom. VIII., pattea I-a, p. 397, 398.Chestiunea de a se stl dad" art. 1182 din codal civil este sau nu apli-

cabil in specie, este controversatri. Vezi toro. VIII mentionat, p. 398, nota 2.Cu toate acestea, s'a deis a datoriile de care vorbeste art. 1253, 39,

trebue s'a' fie anterioare nu numai contrae tului de ca-seito7ie, dar anterioare siepocei dotalitclizi imobitului. C. Bucuresti, Or. judiciar din 1920, No. 40, 41,p. 335 (rezumate).

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 400 urm.

CAZURILE EXCEPT. DE iNSTRXINARE. - ART. 1253 § 4. 91

insa a fi nevoe ca datoria sa fie lichidata, legea neprescriindaceasta conditie.

Creditori anteriori casatoriei având ea garantie bunurilepe care femeea si le-a constituit dota, legea da acestei dinurma dreptul de a cere ea justitia sa permita instrainareafondului ei dotal, spre a plati pe creditorii sai anteriori;aceasta pentru a inlaturà urmarirea silita din partea acestorcreditori. Aceasta nu este cleat aplicarea unui prineipiu cu-noscut :

«Bona non intelliguntur ni.si deduct° aere alieno».

Pentru ca imobilul dotal sa poata fi instrainat spre aservi la plata datoriilor femeei, legea cere sa aceste datoriiWA fie anterioare ceiscitoriei, adicá celebrarei casatoriei, iarnu anterioare contractului de asätorie, dupa cum se exprimatextul corespunzator francez 1); de unde rezulta ca i dato-riile care ar rezultà din contractul de capätorie pot fi platitecu dota inalienabila a femeei, pentruca aceste datorii suntanterioare ceisatoriei.

Nu numai datoriile femeei anterioare celebra'rei casà-toriei pot fi pilitite cu dota ei inalienabilA, dar O. datdriileconstituitorului dOtei, daca aceste datorii au dobAnda datacerta, de astadata nu inaintea celebrarei casatoriei, ci inainteacontractului de easatorie, neputand sa fie vorba de a platipe creditorii daruitorului, atunci cand titlul ereantei lor esteposterior donatiunei; de oarece .ei n'au putut sa aiM ca ga-rantie niste bunuri care, in momentul and au contractat,esise in mod definitiv din patrimoniul debitorului lor.

84. 4° Facerea de reparalii mari la imobilele dotaleale femeei (art. 1253 4° C. civil). Femeea Poate, in alpatrulea loe, sa insträineze fondul el dotal, tot cu autorizareajustitiei i prin licitatie publicä, spre a face reparatii marispentru conservarea imobilelor dotale (art. 546 C. civil), iarnu Lreparatii uzufructuare, care sunt in sarcina bArbatului(art. 1243 § 1 C. civil.

Aceste reparatii trebue sk" fie indispensabile, iar nunumai folosiloare, chiar daca ar fi de natura. a marl valoarea

92 COD. CIV.-CARTEA 1253 § 5.

fondului, cAci imobilul dotal nu trebue sä serveascA la sco-puri de speculatii

Der fundus dotalis soli nicht xu Spekulationsmecken dienen»,zice Zacliarite 1).

Dispozitia legei fiind exceptionalä trebue sa fie restransAIn marginile ei. Astfel, instrainarea fondului dotal nu estepermisa spre a aduce im,bunätei firi, oricat de folositoare arfi, de exemplu : constructii noug, plantatiuni, destglingrifrichements), etc.

S'a decia Msà ca. fondul dotal poate fi instrginat pentrua replanta o vie distrusA prin filoxerä; pentru a platì chel-tuelile separatiei de bunuri debandita de femee, de exemplu:onorariile avocatilor, care au aparat bunurile dotalc, fiindcgaceastä separatie are de obiect conservarea dotei.

Judecatorii care vor autoriza instrainarea trebue sà arateIn jurnalul de autorizare ca este vorba de reparalii mari(art. 546 C. civil) 0 cg, aceste reparatii sunt absolut necesarela conservarea fondului dotal, putin importA cauza, care afücut ca ele sa fie necesare, fie vechimea, cazul fortuit, etc.

Daca reparatiile mari au devenit necesare din cauzalipsei de intretinere, ele vor fi in sardina barbatului pentruca,el axetst obligatia de a intretine imobilul in bung.' stare.

Autorizare pentru insträinarea sau ipotecarea imobiluluidotal, trebue, in principiu srt preceada instrainarea, pentrucä,altfel controlul justitiei ar fi cu neputinta. Singura exceptiece se poate aduce acestui principiu ar fi cazul unei absoluteurgente, precum ar fi, de exemplu, atunci dud o furtuna arfi descoperit imobilul dotal, sau ar fi dAramat in parte unzid, etc.

85. 50 Instrginarea pentru cauzA de indiviziune4art. 1253, 50. C. civil). In fine, imobilul dotal poate fiinstrainat, tot cu pertuisiunea justitiei i dupa formula van-zärilor publice, atunci and femeea Il stäpaneW in indivi-ziune cu altii, fie chiar cu bärbatul ei, i este recunoscut ea

1) Hatuibuch des fr. Civilreehts, III, § 507, p. 419 420, nota 47 (ed.Crome).

CAZURILE EXCEPT. DE INSTRXINARE. - ART. 1253. 93

nu se poate imp5rti upr 0 frtra pierdere, (1111)5 cum se ex-prima art. i388 C. civil :

eSi commode dividi non possit». (Instit, De officio judicis,4, 17, § 5).

In aceste cazuri, justitia va puta, autoriz1 instrainareaIntregului imobil comun, iar nu numai partea indivizA cefemeea ar aveà in acest imobil, instrAinarea acestei pgrti ne-putând fi incuviintatä deat pentru celelalte cauze prev5zutede art. 1253 C. civil.

In once caz, art. 1253, 50 prevede ipoteza in care atAtfemeea dotalä cAt 0 tertii coproprietaii cu ea, sunt de acordpentru a instr5ina imobilul dotal ; caci dacA ei nu sunt deacord 0 unul din ei porne0e o actiune in impArtea1ä cerandvanzarea imobilului indiviz, femeea n'are nevoe de o autori-zare specialrt, dup5 cum o spune anume paragraful penul-tim al art. 1253 C. civil, de0 aceasta nu mai erà nevoe de spus.

85 bis. Presupunând acum ea vanzarea imobiluluicomun a fost permisà, de justitie, trei ipoteze se pot prezentà:

1°. Femeea a devenit adjudeca,tara acestui imobil. Inasemenea caz, intregul imobil ii apartine, Insh," acest imobilnu este in intregimea lui dotal, afar5, de cazul and ea 0-arfi constituit dot5 i bunurile sub viitoare. Imobilul nu vafi dotal deck pentru fractiunea care apartineà mai inaintefemeei ; ceeace prisose0e peste aceast5, parte rAmti,ne para-fernal.

2°. Dac5 imobilul a fost adjudecat asupra unui tertiu,femeea va primi partea sa in bani, i aceasth sumA, careeste dotalrt, va fi intrebuintata conform ultimului § al art.1253 C. civil.

3°. Daca imobilul comun s'a adjudecat personal asuprabArbatului, imobilul va fi proprietatea lui, femeea primindu-0partea ei in bani, care bani se vor intrebuinta la dobAndireaunui alt imobil de se poate.

In toate cazurile prevrtzute de art. 1253 C. civil, ceeaceprisose0e din pretul vanzärei peste trebuintele recunoscute{le justitie, rämfine dotal 0 se va intrebuinta spre cumpä-rare de alte iMobile, dac5 aceasta este ni putintri (art. 1253§ ultim C. civil).

94 COD. CIV. r ARTEA TIT. IV. CAP. II. ART. 1254.

86. Schimbul imob1lului dotal (art. 1254 C. civil.Schimbul imobilului dotal este permis de lege, sub anumiteconditii, chiar daca el nu este ineuviintat prin contractul matri-monial, pentruca el nu jigneste intru nimic interesul femeei.

Schimbul imobilului dotal era admis i in vechea noastralegislatie, unde el putea fi schimbat chiar in contra unorlucruri miscatoare, daca acesta era spre folosul femeei, si h,ocmulieri utile sit. (L. 26, Dig., De jure dotium, 23. 3) 1),lucru ce nu mai este cu putinta astazi 2).

IQ Prima conditie ceruta pentru ca schimbul sà poataava, loe este consimtimantul femeei, de oarece imobiluldotal este al ei.

«Id quod nostrum est, sine facto nostro ad aliunz transferri nonpotest». (Ceaee ne apartine nu poate fi transferat altuia färà consimti-rantul noastru). (L. 11, Dig., De div. regzdis juris antiqui, 50. 17).

Consimtimantul barbatului este si el necesar, fiindca', elare usufructul imobilului dotal, si acest consimtimânt nu poatefi inlocuit prim acel al justitiei.

Daca femeea este minora, consimtimantul femeei nu estesuficient; mai trebue i incuviintarea consiliului de familieomologatä, de tribunal (art. 401, 403 C. civil).

2° A doua conditie este ca schimbul sa fie folositortilor, ceace este o chestie de fapt de suverana apreciere a in-stantelor de fond.

3° A treia conditie este ea valoarea imobilelor schim-bate sä fie aproape aceeasi, sau ca noul ori nouale imobilesa aiba cel putin valoarea de patru cincimi a celui vechiu,dupa o preteluire facuta prin experti, randuiti de tribunaldin oficiu, iar nu dupa cererea partilor conform dreptuluicomun (art. 112 Pr.. civ.), expertiza fiind o conditie esentialaa schimbului, dei judecatorii nu sunt legati prin parereaexpertilor :

Dictum expertorum nunquanz transit in rem judicatam» 3).

Vezi tom. VIII, partea I, p. 411, text si nota 3.Vezi tom. VIII, menOonat, p. 413, nota 3. Imobilul dotal ar putea 'msg.

fi schimbat contra unei servituti (art. 471 C. civil), nu lush,' contra unui uza-fruct, pentruci1 uzufructul se sttinge prea usor. Vezi tom. VIII, loco supra cit.

Vezi tom. III al acestei lucriiri, p. 412. Mai vezi tom. VIII, partea I,11. 413, 679, nota 4; tom. X, p. 657, ad notarn. etc.

Vezi tom.Vezi tom.

p. 418, nota 1, etc.Vezi tom.Vezi tom,

414, nota 1 0

SANCTIIINEA INALIENABILITXTEI. - ART. 1255. 95

Imobilul dotal poate fi schimbat nu numai Cu un alt¡mobil al unei tertiu, dar chiar cu un alt imobil al bärbatului,art. 1307 C. civil dela vanzare nefiind aplicabil in specie,cäci art. 1409 dupg care regulele de la vanzare se aplicàschimbului, se refer/ numai la conditiile generale in privintaconsimtimantului, transcriefi, räspunderei in caz de evictiune, etc.

Chestiunea este insä controversatä 1).Art. 1254 C. civil presupunänd cazul unei schimb intre

douä imobile apartinand la doi proprietari deosebiti, de aicirezulta cg, sotii n'ar putea, printr'o operatie pe nedrept cali-Beath' schimb, sä Led dintr'un imobil dotal al fetneei un imobilparafernal, sau vice -versa.

4°. In fine, ultima conditia cerntä de art. 1254 C. civil,pentru ca schimbul hnobilului dotal sä poatä avea loe, esteautorizarea justitiei. Tribunalul competent este acel al domi-ciliului aotilor. Acest tribunal va verifica valoarea imobiluluisi utilitatea schimbului, nu insä si necesitatea lui. Speseleschirnbului sunt in sarcina femeei.

Dacä s'au indeplinit formele legale, imobilul primit inschimb devine dotal, hind inalienabil; ing poate si el, larandul lui, fi schimbat cu un alt imobil, si asa mal departe

86 bis, Pe lang6 conditfile mai sus expuse, cerute deart. 1254 C. civil, schimbul imobilului dotal este supustranscrierei, pentrucä este ca neputintä ca un imobil sit deviedotal, färit ca tertii sä nu fie vestiti despre aceasta. Cu toateacestea, chestiunea este controversatä 3). Ceeace, in specie, estesupus transcrierei este contractul de schhnb, care n'are nevoede a fi autentic. Credem insä el ar fi bine sä se transcriesi jurnalul Iribunalulul prin care se autoriza schimbul 4).

Lipsa transcrierei poate fi invocatä nu numai de tertii(art. 723 Pr. civ.), dar si de femee (argum. tras din art.1255 C. civil(

87. Sanctiunea principiului inalienabilitätei fondului

VIII, partea I, p. 414, text 0 nota 3.VIII, mentionat, p. 363, text 0 nota 4; 11

VIII mentionat, p. 416 urm.VIII, p. 417, nota 1.

96 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IV. - CAP. II.- ART. 1255.

dotal (art. 1255 C. civil). La Romani, insträinarea fon-dului dotal era radical nuld, bärbatul putand sa-1 revendice,de oarece el era proprietarul lui.

Astäzi, nulitatea fiind pur relativä, numai femeea saumostenit orii ei si bärbatul in timpul cAsätoriei, o pot pro-pune, iar nu tertii, cärora instrdinarea le-ar aduce vreunprejudiciu. Aceastä nulitate este susceptibilä de confirmare(art. 1167, 1190 C. civil) si se prescrie prin 10 ani (art.1900 C. civil).

Din cele mai sus expuse rezulta c'a', in caz de a se fiinsträinat fondul dotal fata indeplinirea formelor legale, do-banditorul acestui imobil nu poate cere anularea insträinärei,pentruca nulitatea nu rezultä, in specie, din indisponibilitateabunurilor dotale, ei din incapacitatea femeei märitate 1).

Tot ce poate face tertiul achizitor care, in urma in-cheierei contractului a descoperit cä fondul dobandit de elera dotal, este sa retie pretul dacd n'a apucat a-1 OM (art..1364 C. civil).

Tertiul va putea cere anularea contractului de cateorisotii au intrebuintat manoperi frauduloase spre a-1 face sIcreadä cA, fondul dobandit de el nu era dotal, pentrucä, inasemenea caz, consimtimantul säu a fost viciat (art. 960 C. civil).

Chestiunea de a se sti daca tertiul dobanditor are ac-tiunea in anulare atunci cand bärbatul a vandut imobiluldotal ca al säu propriu, este controversatä 2).

O altä consecinta a caracterului relativ al nulitgeisträinärei, este cä, actiunea in anulare nu poate fi exercitatäde creditorii bärbatului, pentrucl actiunea pe care o poateexercità bitrbatul, in timpul cäsätoriei nu este o actiunebäneascä, ci o actiune eminamente persona% care, ca atare,11 este exclusiv personalä (art. 974 C. civil).

Aceeasi solutie este, in genere, admisä i In privintacreditorilor chirografari ai femeei ehiar anteriori cdsätoriei,numai creditorii ipotecari fiind in drept a urmärì imobiluldotal in orice mäng ar trece, spre a-1 face sä rein tre inpatrimoniul femeei din c,are el nu putea sä iasg.

Vezi supra, p. 76.Vezi tom. VIII, partea I, p. 422, text 0 nota 2.

1). Confirmarea Instriliniirei fondului dotal este cu putintli in timpulsätoriei, numai atunci and contractul dotal declarrt fondul dota! alienabii (art.1262 (J. civil). In asemenea caz, nu poate mns sI fie vorba deck de confirma-rea Insteilintirei fäcutri, de blirbat, crtci insteginarea la care ar fi participatfemeea este validri ab initio.

D. Alexandresco, Principiile Droptului Civil Roman. Vol. IV. 7

SANCT11JNEA. INALIENABIL1TXTII. ART. 1255. 97

In fine, ultima consecintä a caracterului relativ al ac-tiunei in anulare este posibilitatea din partea femeei de aconfirma insträinarea in urma desfacerei càsätoriei.

Persoanele care pot sä exercite actiunea in anulare sunt,duprt art. 1255 C. civil: bärbatul in timpul cäsätoriei, incalitate de administrator al bunurilor dotale (art. 1242 C.civil); in urma desfacerei casätoriei sau separatiei de bunuri,acest drept treee la femee, chiar daca ea a figurat ea van-zätoare in act. Femeea poate sa exercite actiunea in anularechiar daca insträinarea i-ar fi folosit personal, rämanand cadobanditorul irnobilului s'o actioneze in repetitie, conformart. 1164 C, civil.

De cateori fondul dotal a fost insträinat numai debärbat, sau de femee eu concursul lui, aceasta din urmä are,dupä pärerea generalä, doul drepturi deosebite: 10 acela de acere anularea insträinärei; 20 acela de a cere ca bärbatul saumo§tenitorii lui s'o despägubeaseä, de valoarea imobiluluiinsträinat.

AceastA din unnä, actiune, de care art. 1255 C. civilnu vorbe§te-, rezultä din dreptul comun. Nici inteun caz insä,femeea nu poate cere plata din nou dela achizitorul imo-bilului dotal.

Actiunea prin care femeea cere anularea insträinärei fon-dului dotal §i apoi revendicarea acestui fond dela tertiul achi-zitor, este de competinta tribunalului situatiei imobilului.Dupl. articolul 1255 C. civil mo§tenitorii i reprezentantiifemeei au acelea§ drepturi ca §i ea.

87 pis. Exceptiile ce pot fi opuse actiunei in anulare§i instrainärei fondului dotal sunt : eonfirmarea insträinäreidin partea femeei, prescrierea actiunei i exceptia de garantie.

Confirmarea instrainärei nu poate sä emane dela bär-bat, ci numai dela femee i aceasta in urma desfacerei crtsrt-toriei, fie prin moartea barbatului, fie prin transcrierea hotä-rarei de divort

98 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. IV.- CAP. II.-- ART. 1255.

Confirmarea, care ar rezulta din testamentul femeei,facut in timpul asatoriei, se considera ca posterioara casatoriei,{linda testamentul nu-si produce efecte deat la moartea ei(art. 802 C. civil).

Dreptul de confirmare, pe care il are femeea, il au imostenitorii ei.

Confirmarea poate, conform dreptului comun, fi atatexpresa (art. 1190 C. civil), at si tacita (art. 1167 C.civil). Daca femeea a lasat sa treaca 10 ani dela desfacereaasatoriei, tara a exercita actiunea in anulare, exista din parteaei o confirmare tacita a acestei instrainrui (art. 1900C. civil).

Confirmarea expresa sau tacita a instrainärei consoli-deaza dreptul de proprietate al tertiului achizitor al caruititlu devine inatacabil, cu efect retroactiv :

87 ter. O alta exceptie care poate fi opusa actiuneiIn anulare de catre tertiul achizitor al fondului dotal, esteprescriptia. Termenul acestei prescriptii este totdeauna dezece ani, fie a insträinarea emana dela ambii soti, fie delafemee, autorizata sau neautorizata, fie a emana numai delabarbat (art. 1255, 1900 C. civil).

Cu toate acestea, chestiunea este controversata 1).Prescriptia la zece ani este aplicabila chiar atunci and

bärbatul ar fi insträinat fondul dotal ca al sciu propriu,pentruca calitatea luata de el in actul de instrginare nuschimba natura actiunei femeei, care ramâne tot o actiune inanulare cu toate acestea, chestiunea este si de astädata con-troversatä 2).

In at priveste punctul de plecare al prescriptiei (chestieiaräsi controversata), vezi tom. VIII, partea I, p. 433urm. iar in at priveste exceptia de garantie, vezi acelasitom., p. 425, nota 2.

87 quater. Efectul direct si cel mai insemnat al ac-tiunei in anulare organizata al (art. 1255 C. civil), este de

Vezi tom. Vil, p 89, nota 3; tom. VIII, partea I-a, p. 432, text Ilinota 6, etc.

Vezi tom. VII p.; 81, nota 1; tom. VIII, partes I, p. 433, text0 nota 1.

Vezi tom. VIII, partes I, p. 436.Vezi tom. VIII, mentionat, p. 437, text qi nota 2.Vezi asupra acestui punct, tom. VIII mentionat, p. 437-439.Vezi tom. VIII, partea I, p, 440.Vezi supra p. 68, No. 67. Cpr. 2 Planiol, III, 1578, care vorbagte

de art. 1249 din codul nostru.

CONDMA DOTE' MOBLLIARE ART. 1249. 99

a obligA pe achizitorul imobilului dotal a-1 restitui cura omnieauza, adid, : ca toate adaosele fire0i ce el a putut sä pri-measa prin aluviune sau alte imprejuräri.

In privinta fructelor se va aplica (art. 485 C. civil).Achizitorul evins are i el drept la restituirea pretului

ce 1-a plätit, insä intinderea acestui drept variazà, dupà cumel Il cere dela bärbat sau dela femee 1).

In cát prive§te cheltuelile fá'cute la tertiul achizitor alimobilului dotal, el le poate cere toate dela bärbatul vAnzátor,dacl este de bunä credintä.

Fatä cu femeea el nu va fi insä despAgubit deat inlimitele plus-valutei aduse imobilului dotal, färd a puteà niciintenn caz exercita dreptul de retentie asupra imobilului,dei chestiunea este, in aceastä privintä, controversatá 2).

Ultimul cap de cerere al tertiului achizitor al imobiluluidotal este relativ la daunele ce poate datoreascä bär-batul sau femeea 3).

88. Conditia dotei mobiliare in timpul asAtoriei(art. 1249 C. civil).-- Dota mobiliarä este ea inalienabiläsau alienabilà in timpul casätoriei. La Romani, dará' decazul de insolvabilitate a bárbatului, dota mobiliarä putea fiinstrainata. Este adevärat cà Bartolus a sustinut contrariul,intemeindu-se pe legea 30, Cod, De jure dotium, 5. 12,insä aceastä eroare a celebrului jurisconsult italian a fostcombätutä cu succes incl din secolul al XVI-lea de cätreCujacius.

In vechiul drept francez, unele parlamente. precum aceldin Dijon, admiteau principiile dreptului roman, iar altele, deexemplu, acel din Paris, intindeau inalienabilitatea i la dotamobiliarä 4).

In da prive0e dreptul nostru anterior, dota mobiliarrterl alinabilä 5).

Aceeai solutie este admisibilä i astäzi, de cateori dota

100 COD. CIV. CARTA ILI. TIT. IV. CAP. II. ART. 1249.

compune din mobile corporale, i nu suferä nici indoialäIn cazurile and bärbatul a devenit proprietarul ei. Bärbatulputand in aceste cazuri BA insträineze dota mobiliara de bunävoe, se intelege cà i creditorii lui o vor putea urmäti, elrämanând obligat a restitui femeei lucruri de aceea0 cantitate,calitate i valoare, sau pretul estimatiunei, aceastä creantä afemeei fiind garantatä printr'o ipotecä legalä. (art. 1281,1754 "urm. C. civil).

Dota mobiliara este alienabild chiar cand a rämas pro-prietatea femeei (argument din art. 1249 C. civil, care nuexista in textul francez).

Dota mobiliarà fiind alienabilä este, de asemenea, pres-criptibilä 1), solutie admisä i in Franta 2), de0 acolo juris-prudenta declarit in mod invariabil dota mobiliarä inalie-

tim, de asemenea, cg dobanzile creantilor dotale sepreseriu prin cinci ani, conform (art. 1907 C. civil 3).

Dota mobiliarä fiind in toate cazurile alienabilä, de acirezultä crt ea poate fi urmäritä de creditorii femeei, fie ante-riori, fie posteriori crtsätoriei. Ea n'ar putea insä fi urmäritäde creditorii bärbatului, dei chestiunea este contro' versatä 4).

Dota mobiliara nu poate Insä fi innsträinata cleat cuautorizarea bärbatului sau a justitiei.

In Franta, chestiunea alienabilitätei dotei mobiliare estefoarte controversatil, doctrina admitand in mare parte aliena-bilitatea, iar jurisprudenta considerand-o in mod invariabilàea inalienabilii.

Jurisprudenta este atat de bine stabilitä in sensul inalie-nabilitätei, incat autorii nu se mai inceareä a o rästurna

II serait oiseux de chercher à s'esrhner contre un mur»,zice T. Hue (IX, 450) 5).

Dar dacii dota mobiliara este, in principiu alienabilrt,

') Vezi tom. VIII, parten I, p, 442 §i tom. XI, p. 79.21 Vezi Colin et Capitant, III, p. 329.

Vezi supra, P. 53, No. 66 quat. i infra, No. 112.Vezi tom. VIII, parten I, p. 442, text §i nota 6..Planiol zice, de asemene,a, c echestiunea nu se mai pledeazii, (III,

1577). Vezi asuprk acestei controverse, de care legiuitorul nostru ne-a ferit prinintroducerea art. 1249 C. civil, Colin et Capitant, p, 326 urm.

Vezi supra, P. 69.Cpr. C. Bueure§ti, Dreptul din 1913, No. 76, p. 603. Vezi Ili tom.

VIII, partea I, p. 444.Vezi tom. VIII, parteti I, p. 447, text §i. note.Vezi tom. VIII, P. 447, text qi nota 6.

SEPARATIA DE BIINURI sAu DE PATRIMONII. 101

nimic nu impiedica pe parti de a stipula inalienabilitatea ei,In baza principiului libertatei conventiilor matrimoniale (art.1224 C. civil), alienabilitatea dotei mobiliare neinteresandordinea publica 1).

In fine, trebue sa observara ca, de cateori dota mobi-liara a fost declaratä inalienabila, ea va puteà fi instrainataCu autorizarea justitiei O. ct.; formele statornicite de lege Intoate cazurile exceptionale in care i dota imobiliará, estealienabila 2).

SEPARATIA DE BUNURI SAU DE PATRIMONII(JUDICIARI).

89. Consideratii generale si istorici asupra acesteiinstitutii. Separatia de bunuri sau de patrimonii este judi-ciara (pronuntata de justitie i contractuala (adoptata desoti prin contractul lor matrimonial).

Separatia de bunuri judiciara sau judecatoreasca este omasura de protectie conferita femeei dotale pentru a-0 salvainteresele sale, de cateori daraverile barbatului sunt In atastare incat dota sa este in primejdie (art. 1256 C. civil).

Aceasta institutie proteguitoare 4i are origina sa indreptul roman, unde femeea puta., chiar in timpul cásatoriei,(etiam constante matrimonio), sa, ceara restituirea anticipan,'a dotei sale de cateori barbatul era, TAU administrator, sauera redus la saracie, i chiar atunci cand mijloacele sale de-venisera neindestulatoare pentru restituirea ei 3). i pentruca femeea 9A', ¿liba acest drept nu era nevoe sa a0epte ruinacomplecta a bárbatului, ci era suficient ca acesta sá fi inceputnumai a face un rail uz de averea femeei :

c Viro incohante male substanlia uti, . (Nov. 97, capit. 6, Pr.,in fine) 4).

In dreptul vechiu francez, separatia de bunuri era, de

102 COD. CIV. CARTEA iir. TIT. IV. CAP. II. ART. 1256.

asemenea, admisä', de cateori daraverile barbatului mergearail, cam maritus vergit ad inopiam 1).

Dreptul roman faceá, admisibilä separatia de bunuripentru doul cauze deosebite : risipirea dotei i dezordineadaraverilor barbatului. Art. 1256 C. civil este redactat inaeela sens.

90. Cauzele care autorizA pe femee a cere separareade bunuri (art. 1256 C. civil). Femeea poate cere sepa-rarea de bunuri 'de ateori dota ei este in primej die i atuneiand dezordinea daraverilor barbatului este ajunsä in apgrad inat este indoiala ci averea sa ar puta, fi indestulapentru restituirea ei (art. 1256 C. civil).

Femeea poate cere separatia de bunuri,. chiar dad aparäsit domiciliul conjugal färä invoirea bärbatului. lath' cumse exprima, in aceasta privintä un autor italian :

liticonosciuto che sia il periculo della dote, la moglie puùdomandarne la separazione, quand'auche abbia di fatto abbandonatoJa casa coniugale, 2).

Dad, dota este sau nu in pericol, aceasta este o chestiede fapt care se apreciaza in mod suveran de instantele defond 3).

Insolvabilitatea barbatului este neapärat o eauzä de se-parare, filet aceasta insolvabilitate trebue A. fie reala i, inonce caz, posterioarä, iar nu anterioara casatoriei.

Intrebuintarea veniturilor dotale la o alta destinatie deatla trebuintele casnice poate Ind fi pentru femee o cauza deseparare de bunuri4).

SgAreenia sau avaritia bärbatului nu poate insa fi ocauzä de separare de bunuri, pentruca ea nu pune dotafemeei in pericol. Ea ar puta, insa constitui o insulta grava

In cfit priveste dreptul nostru anterior, vezi C. lui Andr. Donici, capit.33, § 22; (art. 1621 C. Calimach ; art. 36, 38, partea Ill, capit. 19 C. Caragea. etc.

Pacifici-Mazzoni, Instituzioni di diritto civile italiano, IV, 203, p..459, text si nota 3 (ed. a 4).

Pacifi-Mazzoni, op. cit., IV, 203, p. 768. Curten de casatie este SnailIn drept s califice faptele constatate, atribuindu-le adeviiratul lor caracter. Vezitom. VIII, partea I, p. 451, nota 1 si p. 454, text si nota 1.

In dit priveste cazurile asupra ckora a avut a se pronunth jurispru-denta in aceastii materie, vezi tom. VIII, partea I, p. 454 urm.

1) Mai vezi L. 53, Dig., De obligationibus et actionibus, 44. 7. Vezitom. I al acestei lucrliri, p. 227, No, 303, P. 292, No. 424; tom. II al aceleiasilucrliri, No. 673, etc.

SEPARAT1A DE PATRIMONII. ART. 1257. 103

de naturd a permite femeei sd cearrt divortul, mai ales daclel nu i-ar da cele trebuitoare.

91. Cine poate cere separarea de bunuri (art. 1257C. civil). Numai femeea poate cere separatia de bunuri,bärbatul neavAnd acest drept, pentrucd beneficiul separAreieste o mäsurd de protectie conferitd femeei contra bdrbatului.

Acesta fiind tin drept eminamente personal al femeei(art. 974 C. civil), nu poate fi exercitat de creditorii ei, färäconsimtimAntul sau (art. 1257 C. civil). pentrucd actiunealor ar fi de naturä', a tulburá, relatiile dintre soti i a dapublicitdtei secretul afacerilor bärbatului.

Odatg insd ce creditorii au dobándit consimtimántulfemeei, fie printr'un act autentic, fie printr'un act sub sem-ndturd privatd, ei au o actiune utilä, fiind in asemenea cazmandatarii ei, ins4i femeea lucrand prin intermediarul lor.

Dar dacd creditorii femeei nu pot sg, exercite actiuneain separare contra vointei sale, invita muliere, ei pot sg,continue instanta inceputd de dansa, in cazul and ar fimurit pendente lite.

Aceeqi solutie este admisä, i in privinta moOenitorilorei, in baza principiului cunoscut, a cdrui aplicare o &ilia inart. 303 C. civil:

Omnes actiones quae morte vel tempore pereunt, semei in-clusae juchcio, salvae permanent» . (Toate actiunile care se stAngprin nioarte sau trecerea unui timp oarecare, odata intentate, ramilnvalide). (L. 139, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17)1).

91 bis. Principiul cà creditorii femeei nu pot cere se-pararea de bunuri färä consimtimdntul femeei suferd exceptieIn caz de faliment sau de insolvabilitate a bArbatului.

Drepturile creditorilor fiind, in adevär, in aceste cazuricompromise, legea vine in ajutorul lor, permitdndu-le de aexercità, drepturile femeei pánd la concurenta sumei creantei lor(art. 1257 C. civil).

Creditorii care, in specie, exercitd drepturile femeei, n'aunevoe de a pune pe aceasta din urmg, in cauzrt.

104 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. IV. - CAP. II.- ART. 1261, 1264.

91 ter. Daca femeea, fiind cornercianta, a fost declaratafalitä, creditorii ei, reprezentati prin judecatorul sindic, nupot, nici In asemenea caz, Ed ceara separarea de bunuri Metconsimtimántul ei, pentrucä textul art. 1257 C. civil esteabsolut si nu sufer a1t exceptie decat acea prevazuta de§ 2 al textului de mai sus.

De aici rezultà ca nici judecatorul sindic nu va puteácere separarea de bunuri in numele femeei falte, acest dreptapartinand numai ei. Judecatorul sindic este insä in dreptde a. interveni in instanta de separare, spre a ocroti intereselemasei creditorilor, si el va trebui neaparat sa fie pus incauza pentru ca hotararea dobanditä de femee sä, fie opozabilaacestei mase.

Persoanele contra carora se exercitä actiuneaIn separare. Actiunea in separare de bunuri se exercitanumai contra barbatului. Daca acest din urma este interzis.sau pus sub consiliu judiciar, actiunea se exercita In contratutorului sau in contra barbatului asistat de consiliu sat'.Daca barbatul moare pendente lite, actiunea va fi conti-nuata contra mostenitorilor sh'i. Daca barbatul este declaratfalit, actiunea va fi indreptatii contra judecatorului sindicpunandu-se in cauza si pe barbat.

Drepturile conferite bArbatului in caz de se-parare de bunuri (art. 1261, 1264 C. civil, 633 Pr.civ.). Separatia de bunuri fiind foarte periculoasa pentrucreditorii barbatului, legea le confera douà drepturi de apärare,si anume : 1° dreptul de a interveni in instanta spre a opripronuntarea separatiei (art. 1261 C. civil), si 2° dreptul dea o anula prin actiunea paulianä, de cateori separarea a fostadmisa in frauda drepturilór lor (art. 975 si 1264 C. civil).Ei nu pot tug cere direct separarea de bunuri, pentruca nielbarbatul nu are acest drept.

Creditorii ferneei n'au hash' dreptul de a interveni sprea opri separatia, ei avand, din contra interes la admiterea ei.

Prin derogare dela dreptul comun, nici creditorii bär-batului nu mai pot ataca hotarlrea de separare dupa expi-rarea termenului de trei luni dela ultima afisare prevazutade art. 632 Pr. civ. (art. 633 Pr. civ.). Termenul este, in

') Vezi tom. VIII, partea I, 467, 468. text si nota 1.Vezi torn. VIII, partea I, p. 468 si p. 484, 485, text si nota 8. Vezi

infret, p. 109.Contra: Nov. 140 a lui Justinian.Cpr. art. 1067, 1297 C. civil.

SEPA RATIA DE PATRIMONII. - ART. 1258-1260. 105

specie, foarte scurt, spre a nu se lasa situatia sotilor preamult timp in incertitudine.

Prescriptia speciala, statornicit'a' de art. 633 Pr. civ. nuse aplica Mat' deck atunci and se ataca însäi hotarareaintervenitä asupra separatiei de bunuri, iar nu si atunci andse ataca licbidarea pretentiilor femeei ea prejudiciabile inte-reselor creditorilor. In asemenea caz, creditori au 30 de anispre a exercita actiunea lor (art. 1890 C. civil) 1).

Aceastä prescriptie speciala nu se aplica, de asemenea,atunci cand creditori ataca hotararea pentru neindeplinireaformelor legale, sau pentruel n'a fost executata dupa modulprescris de art. 1262 C. civil, creditorii avand In asemeneaeaz, cu toata, controversa ce exercita asupra acestui punct,30 de ani spre a exercita actiunea lor 2).

94. Formele §i procedura separArei de bunuri (art.1258, 1260 C. civil). Separarea de bunuri dintre bärbat

femee nu poate aveà loe deck prin hotarare judeca-toreasca, Cu mijlocul judeccilei, zice codul Caragea (art. 37,partea III, eapit. 16) 3), solutie admisa si in vechiul dreptfrancez.

«La justice peut seule faire des gparations, zice Denizart,parce qu'un acte volontaire, dans une matière de droit public, telle-qu'une séparation, est absolument sans effet>>.

Tot astfel se exprima i Potbier (Tr. de la com-munanté, VII, 514, p. 277) :

«La séparation de biens ne peut se faire par le seul consen-tement mutuel des parties ; il est nécessaire qu'elle soit ordonnéepar une sentence du juge, rendue avec connaissance de cause».

Legea oprind pentru consideratii de ordine publica once-separatie voluntara, se intelege cä once conventii interveniteIn aceastä privinta intre soti, fie chiar omologate de justitie,ar fi nule i neavenite. Sanctiunea la care sotii ar fi supus oseparatie de bunuri voluntarä' ar fi nula, ca i insâi separatia,o conventie ilicita ne putAnd da loe la o obligatie valida 4).

106 C. CIV.- CT. nr.- T. IV.- CAP. 1I.- ART. 1259 C. CIV., 628 PR. CIV.

Ca o consecinta a oprirei separatiei voluntare, art. 1260C. civil, dispune c märturisirea bArbatului i, pr;n urmare,

refuzul lui de a jura nu fac nici o proba In asemeneamaterie. A admite, In adevar, märturisirea bärbatului, ar In-semria a autoriza o separatie voluntarä.

Separatia voluntara fiind null i neavenitä, de aici re-zultä ca, dacä', in urma unei asemenea separatii, bärbatul arfi restituit dota femeei, aceastä restituire nu-1 libereazä, inprincipiu, tinandu-i-se In seama numai sumele cu care femeeas'ar fi tnavutit pe nedrept.

94 bis. Legea considerand separatiile voluntare cahind contrare ordinei publice, de aci rezultä cä dispozitiaunei legi straine care ar permite o asemenea separare, n'arproduce nici un efect in Romania ; iar pe de alta parte, dis-pozitia legei romane fiind o lege de protectiune privitoare lacapacitatea persoanelor va urmäri pe Romani in sträinätate(art. 2, § 2 C. civil).

94 ter. Procedura separaliei de bunuri. Prin dero-garea dela dreptul comun, femeea nu poate cere separarea debunuri in contra barbatului cleat numai in urma autorizareiprezidentului tribun., care Ii va face observatiile ce va credede cuviinta (art. 1259 C. civil, 628 Pr, civ.).

Daca cererea In separare este respinsa, femeea n'arenevoe de o noua autorizare a face apel sau recurs, lar con-ditiile de publicitate prescrise pentru regularitatea cererei tuprima instantä, n'au nevoe de a fi reinoite In apel. Femeean'are, de asemenea, nevoe de o nouä, autorizare pentru aurmäli executarea hotararei de separare.

94 quater, Cererea pentru separarea de bunuri va fipublicata conform art. 629 0. 630 Pr. civ., sub pedeapsa denulitate, aceastä nulitate putand fi opusä atat de creditoriibärbatului anteriori sentintei de separare, cat 0 de insu0bärbatul (art. 1259 C. civil).

t$i cererea de separare de bunuri intre soti, dintre careunul este comerciant trebue sa fie publicatä conform art. 10C. com. (art. 21, al initio (J. com.), ambele publicatii avandmenirea de a vesti pe creditorii barbatului despre cerereafemeei.

SEPARATIA DE PATRIMONII. 107

94 quingules. Hotatirea de fond asupra cererei de se-parare nu poate fi pronuntata cleat o luna cel putin dupaafisarea i publicarea acelei cereri (Mt. 631 § 2 Pr. civ.21 § 2 C. com.), acest termen Bind infiintat tot in favoareacreditorilor barbatului, pentru ca ei sä poata interveni in in-stan ta conform art. 1260 C. civil.

Art. 631 § 1 Pr. civ. recunoaste femeei dreptul de aIut cu autorizarea tribunalului de astadata, iar nu numai cuaceea a prezidentului, mäsurile asiguratoare i conservatoriice ar crede de cuviinta, pentru asigurarea dotei sale.

Hotarirea primei instante, care declara desfacute patri-moniile dintre What i femee, se publicd si ea, dupa formelesi la epocile prevazute de procedura civila (art. 632 Pr. civ.)

Neindeplinirea acestei formalitati, face ca hotärirea deseparare sa nu fie opozabila tertiilor 1).

94 sexles. Aceasta publicitate are de scop, Pe de oparte, prevenirea creditorilor barbatului, care s'ar crede indrept a contestà separatia de patrimonii (art. 1264 C. civil,633 Pr. civ.), lar pe de alta parte, prevestirea .tertillor, carear vol sà contracteze cu sotii, despre schimbarea adusa situa-tiei lor hänesti.

94 septles. Aceasa publicitate interesand ordinea pu-hotaririle de separare pronuntate de tribunalele straine

nu vor puteà fi aduse la indeplinire in Romania, cleat in-deplinindu-se publicitatea ceruta de legea noastra, si aceastaoricare ar fi legea care ar carmui interesele bänesti ale so-tilor, fie legea romana, fie cea straina

Ramane insa bine inteles ca execuatorul nu va fi necesardeck atunci cand ar fi vorba de a se face acte de executarecontra barbatului, care ar avea avere in Romania; caci, inprivinta capacitatei femeei, hotarirea straing, ti va produceefectele sale in Romania de plano, fat% a fi investita cuformula executorie de catre judecatorii romani, dei ches tiuneaeste controversatä 2).

Cpr. art. 21 § 3 C.-com.2) Vezi tom. II, al Coment. noastre, No. 365; tom. III, partea II, nota

1 de la p. 119, 120, tom. VII, p. 460, text si nota 2; tom VIII, partea I, p.479, nota 1. Vezi si tom. Iir al acestei lucriiri, No. 410, in fine.

108 COD. CIV. - CARTEA UT. - TIT. IV. - CAP. II. - ART. 1262.

Art. 1259 din codul civil pronuntg nulitatea In caz deneindeplinirea publicitatei statornicitg de lege 0 nulitatiea poatefi opusrt atAt de bärbat. cgt 0 de creditorii lui, nici intr'uncaz insrt de femee

95. Executarea hotarirei de separare (art. 1262 C.civil). Separatia de bunuri pronuntatg printr'o sentintgjudecrttoreascg, publicatg In regulg, este nulg i neavenitg, dadihotgrirea care o admite nu se executg de femee n termencel mult de o lunei dela pronunfarea ei.

Termenul de executare curge deci, in toate cazurile, delapronuntarea hoteirfrei, i aceasta chiar in privinta 1100,-ritrilor pronuntate in lipsä', 2).

Dacg in termenul de o lung s'ar produce o opozitie saltun apel inainte de a fi inceput executarea, hotgrirea nu se.va mai puteg execua decgt in urma respingerei opozitiei sauapelului. Fiind insg el executarea complectä, a hotgrirei esteadeseori Cu neputintg inteun termen atlt de scurt, femeatrebue eel putin sä fi inceput urmärirea contra bgrbatuluiaceastg urmärire sg nu fi fost intreruptg. Restituirea tru-soului facut femeei in termenuld efipt de lege, se considerg caun inceput de executare. Se considerä, de asemene, ca uninceput de executare once act care tinde a constrange pebArbat la executaree hotgrirei. Astfel ar fi, de exemplu,soma tie, un comandament prealabil, etc.

Dar daeg o somatie extrajudicial% se considerg ca uninceput de executare, comunicarea hotgrirei n'are, in genere,acest caracter, ea fiind consideratg cu un act preabil al exe-cutgrei. Aceastg dispozitie este o derogare dela dreptul comun,dupg care o hotarire judecgtoreaseg poate fi executatg timpde 30 de ani, din ziva de and a dobAndit autoritatealucrului judecat (art. 404 Pr. cir). Motivul acestei deroggrieste cg intgrzierea femeei de a aduce hotgrirea la indeplinirear dovedi neseriozitatea cererei ei i coluziunea intre soti.

Dacg hotgrirea se executg de bung voe, femeea trebuepe deoparte, primeascg in realitate dota ei, in mä'sura

11 Vezi tom, VIII, partea I, p. 475, text si nota 4, §i p. 480.2). Vezi tom. VIII, partea I, p. 481. Contrit: Cas Sa. II-a, Bult. 1884,

p. 498. care, In contra textului, face s curgil termenul de o lunil din mo-mentul and hotrirlrea a dobindit autoritatea lucrului judecat.

I) Vezi tom, VIII, partea I-a, p. 487.

SEPA RATLA DE PATRIMONII. -- ART. 1262. 109

averei barbatului i in termenul de o lunä, iar pe de akaparte, plata dotei trebue sa fie constatata printeun act au-tentic, partea care invoaca separatia de bunuri neputand sa de-fere adversarului situ juramantul decizor asupra faptului res-tituirei dotei.

Sanctiunea art. 1262 C. civil este nulitatea separatiei,nulitate care nefiind de procedura, ci de fond, n'are nevoe dea fi opus a in lintine litis. Ea poate deci fi propusa in oncestare s'ar afla procesul, deci i in apel, chiar in urma morteibarbatului.

Ca .once nulitate, ea poate fi invocata timp de 30 deani, art. 623 Pr. civ. nefiind aplicabil in specie. Ea poat,efi propusä" in mod incidental si pe cale de exceptie, Ea poatefi opusä nu numai de tertii, adea de creditorii barbatulni,dar kA de insui$i barbatul in contra femeei. Nulitatea poatefi propusa O. de femee in contra bä'rbatului, pentruca ase-menea nulitate este considerata ca de ordine publica, ca unace are de scop inlaturarea fraudelor.

Nulitatea n'ar putea insä fi invocata de soti contra ter-tiilor care au contractat de buna credinta cu barbatul sauCu femeea, in vederea unei separatii pe care ei o credeausincerä', pentruca nimene poate face un titlu dinfrauda sa :

41sTemint fraus sur' patrocinan i debet». (Nu se poate trageniciun folos din propria sa frauclà).

Frauda se intoarce, din potriva, in contra aceluia carea comis-o

Aequum est ut fraus in mum auctorem retorqueatur, (Cpr.L. 25, Cod, De legatis 6. 37).

Dad, separatia de bunuri a fost anulata dupa cerereauneia din partile interesate, ea va fi considerata ca nulà ev aontnes, caci femeea nu poate fi separata fata de barbatneseparata, fata de tertii. Chestiunea este, cu toate acestea,controversata 1).

96. Momentul de and hothirea de separare 1st

110 C. CIV.CART. III. TIT. IV.CAP. ILART, 1263, 1268, 1269.

produce efectele sale (art. 1263, 1268, 1269 C. civil).*tim c hotäririle judeatore0i sunt declarative i constitu-tive de drepturi. Hotaririle declarative sunt acele care con-statà existenta unui drept sau unui fapt preexistent, iar ho-täririle constitutive de drepturi sunt acele care creazä un dreptsau o stare oarecare, precum sunt: hotärarile care pronunta,interdictia, divortul, care declarà pe un comerciant falit, etc. 1).

tim, de asemenea, cà hotädtrile declarative de drepturihi produce in genere, efectul lor din ziva cererei in judecatä,pe cAnd hotäririle constitutive de drepturi nu produc, dincontra, efecte decat din ziva pronuntärei lor.

Hotärirea care pronuntä separatia de bunuri este o ho-Mire constitutiVä, iar nu declarativa de drepturi, fiindcä creazilpentru soti o starea cu totul alta decAt aceea pe care ei oadmisese prin contractul lor matrimonial. Ca atare o asemeneahotarire ar fi trebuit sä, nu produca efecte, dupl dreptul co-mun, cleat din ziva pronuntärei ei. Prin derogare dela dreptulcomun, art. 1263 C. civil dispune insa cà hotärirea carepronuntä separatia de bunuri hi produce efeetele sale, se in-telege atat in privinta sotilor cat 0 in privinta tertiilor, dinziva de and cererea in judeeata a fost coraunicatä bärbatului.Efectul retroactiv al hotärirei pfinà in ziva c,ererei garanteazape femee i sustrage bunurile ei dela urmärirea creditorilorbärbatului. Astfel prin efectul separatiei de bunuri, venitulimobilului. dotal, de unde era proprietatea bärbatului i putelfi urmärit de creditorii lui, deducilndu-se sumele necesare lacheltuelile casnice, intrA in patrimoniul sotiei i numai poatefi urmärit de creditorii bärbatului; iar acest din urmd vatrebui sä, restitue fructele i veniturile percepute de el in urmacererei de separare, deducandu-se partea contributorie a femeeila sarcinile crtsätoriei.

Dee hotärirea de separare are efect retroactiv i in pri-vinta tertiilor, totu0 actele de administratie fäcute de barbat,de bung, credintä, in urma cererei femeei i inainte de pro-nuntarea hotärirei, sunt valide, pentrucä altfel administratiabunurilor femeei ar fi ramas in suspensie pitnä ce ar fi luat-o

1) Vezi tom. VII, p. 547, ad natant i p. 565. Hai vezi tom. III al acesteilucriiri.

SEPARATIA DE PATRIMONII. - ART. 1265. 111

femeea. Actele facute in acest interval de timp de bärbat infrauda dreptufflor femeei pot insa Ii atacate de aceasta dinurma prin actiunea pauliana (art. 975 C. civil).

96 bis. In baza principiilor de mai sus, art. 1268 dincodul civil dispune c contractele de inchiriere sau de arend areale averei dotale, pe un period cel mult de cinci ani, in-cheiate de barbat in timpul instantei de separare, räman valide$i in urma separatiei de bunuri sau desfacerei cäsatoriei. Con-tractul incheiat de bdrbat pe un period mai lung de cinciani, va puta, fi redus, independent de once frauda, insanumai dupa cererea femeei sau a mo§tenitorii ei, aceasta nu-litate fiind relativa. Cat pentru contractele frauduloase, elevor puta, fi anulate, conform dreptului comun, chiar daca aufost incheiate numai pe un period de cinci ani.

96 ter. In privinta reinoirei contractelor de incheieresau de arendare, art 1269 C. civil lag o latitudine oarecarebarbatului. El permite, in adevar, sä, reinoiascìt contractul doiani sau un an inainte de expirare, dupa cum este vorba debunuri rurale sau de bunuri urbane. Reinoirea facuta inainteaacestei epoce, n'ar produce niciun efect in privinta femeeisau mo$tenitorilor ei, afara de cazul cand vechiul contractar fi expirat i cel non ar fi fost pus in lucrare in momentulseparatiei de bunuri sau desfacerei casatoriei. Din cele maisus expuse rezulta ca, femeea poate sa fie obligata cel multpentru Feapte ani in privinta bunurilor rurale, i vase aniin privinta bunurilor urbane.

96 quater. In fine, este de observat c dispozitiilerelative la contractele de inchiriere san de arendare ale ave-rilor dotale a femeilor maritate, se aplica §i la contractelede inchiriere sau de arendare ale averilor minorilor (ait 1419C. civil).

97. Efectele separatiei de bunuri. Capacitatea cefemeea dolAndeste prin separare, in privinta administrAreiaverei sale (art. 1265 C. civil). In vechiul drept francez,In provinciile de drept scris, separatia de bunuri avea deefect de a face pe femee sa iasä de sub puterea bärbatului,$i de a redeveni capabila; pe and in provinciile de drept

112 COD. CIV. CARTEA M. TIT. IV. CAP. II.ART. 1265.

obipuelnic, femeea separata de bunuri dobandiá, numai liberaadministratie a avutului sau 1).

Astazi, ea 0 in provinciile drmuite de cutume, ferneeacare a &bandit separatia de bunuri, dobandeee libera admi-nistratie a avutului sä'u (art. 1265 C. civil); insa aceastaseparatie lasa sh' subziste incapacitatea femeei, aa cumaceasta incapacitate existà inainte. De aceea am 0 vazutimobilul dotal ramane inalienabil i in urma separatiei debunuri, de e el devine prescriptibil (art. 1878 C. civil) 2).

Ferneea separata putând ing face, in mod valid, toateactele de administratie, poate sa-0 inchirieze sau sa-0 arendezeimobilele sale pe un period eel mult de rinci ani; sä ja cuchirie mobilele sau imobilele altuia; sa iá, sau sa reinoiaseäo inscriptie ipotecara; sä, opereze transcrierea unui act; sa facareparatiile de intretinere la imobilele sale, sil-0 primeaseilveniturile sub dare de chitanta; sä dispue de veniturile eieum intelege, sub indatorirea insa de a contribul, dupa pu-terea mijloacelor sale, la cheltuelile casniee FA la erWereacopiilor comuni (art. 1266 C. civil), etc. Ea are decinumai administratia, dar 0 folosinta acestei averi, dupä cumo are 0 in privinta averei parafernale (art. 1285 C. civil).

Ea poate sä urmareasca in justitie i srl, primeasca capi-talurile sale mobiliare, dand chitanta de primirea lor, deeminorul emancipat n'are acebt drept (art. 428 C. civil), pen-truca ea are libera administratie a avutului ei 3), etc.

Hotarirea de separare nu scute§te insa pe femee, maiales in ceeace priveW prhnirea banilor dotali, de a observaclauzele cuprinse in contractul matrimonial.

In cAt prive§te actele de instrginare, femeea separata debunuii poate dispune de averea sa mobilä i chiar o insträinadar nu poate instrainá, imobilul dotal fara autorizarea bär-batului sau, la caz de refuz, MIA aceea a justitiei (art. 1265C. civil). Insträinarea averei sale mobiliare nu este insa per-misa deck numai intrucat este necesará administratiunei avereisale, dee chestiunea este controversata i dee solutia admisade eodul actual este criticatil de unii autori, care ar vol ea

Vezi tom. I al acestei luerrui, p. 255.Vezi supra, p. 78 urm.Vezi tom. VIII, partea I, nota 4 dela p. 498, 499 ttii p. 501.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 502, 503 §i 505.Loysel, op. cit., II, p. 99. No. 669. Vezi asupra fidejusiunei e alte

maxime infra, No. 442.Vezi Chaisemartin, op. cit., p. 262, No. 11.Chestiunea de a se sti dacil femeea poate singuiä srt proceadii la 1m-

piirtea1a unei succesiuni mobiliare, este controversatil. Vezi tom. III, partea II,p. 476 si tom. VIII, partea 1, p. 506, nota 3. Mai vezi tom. II, al acesteilucrilri, p. 133, No. 288.

6). Chestiunea de a se sti dscil femeea poate contraca o societate cublirbatul el, este controversatii. Vezi tom. VIII, partea I, p. 131, nota 2; p.533, tom. VIII, partea I, p. 134 si tom. IX, p. 477. Vezi si infra, p. 119.

D. Aksalulresco. Principiile Dr.ptulni Civil Romiln. Vol IV. 8

SEPA RATIA DE PATRIMONII. ART. 1265. 113

femeea separata de bunuri sa aiba o capacitate mai marecleat o are astazi.

Din sistemul mai sus expus rezultä ca ferneea separatäde bunuri nu poate, daca nu este autorizata conform legei,sa cumpere alte imobile in locul celor Instrainate. Ea nupoate sa-si plaseze capitalurile sale inteo renta viagera, ase-menea operatie fiind un act de instrainare. Ea nu poate, fdrä",autorizarea, sa daruiasca nici imobilele, nici rnobilele sale 1);nici sa garanteze pe un tertiu, fidejusiunea neputand niciinteun caz fi considerata ca un act de administratie:

eQui r6pond paye», sau «Qui répond, il doit», zice un vechiuproverb.

Un alt proverb zice de asemenea:

cQui répond paye et le sien rdpand» 2).

Un proverb italian exprima aceeasi idee, zicand.

4 che accetta, paga*.

cRiirgen soll man witrgen», zice un vechiu proverb german(Cautiunile trebuesc strangulate) 3).

Femeea separata de bunuri nu poate accepta o dona-tiune sau un legat particular, fara autorizarea bärbatului saua justitiei. Ea nu poate, fail autorizare, sa primeasca sau salepede o succesiune ab intestat sau testamentara, nefiindvorba, in specie, de un act de administratie 4).

Ea nu poate sä se imprumute cleat pentru trebuinteleunui act de administratie. Ea nu poate, fara autorizare, sacontracteze o societate Cu un tertiu 5), sà faca tranzactii

114 COD. CIV. CARTEA III. TIT, IV. CAP. II. ART. 1267.

asupra drepturilor sale imobiliare (art. 1706 C. civil), silfaeä. un compromis1) etc.

Ea nu poate juca la Burg, nici sä voteze concordatulbärbatul ei (art. 849 C. com.), nici sä renunte la ipoteca salegal (art. 1281, 1760 C. civil).

Femeea chiar separatä, de bunuri nu poate contractà unangajament teatral fä'xä," autorizarea bärbatului, aceastil auto-rizare neputilnd, in spetä, fi inlocuitä, prin acea a justitiei.Chestiunea este insä. controversatI2).

Femeea separatä de bunuri nu poate sta in judecatk-färä autorizarea bärbatului sau a justitiei, oricare ar fi naturaactiunei ce ar exercitá, si chiar atunci and s'ar urmäri unimobil al ei ipotecat Ea nu poate, färä autorizarea bärba-tului sau a justitiei, sä-si insträineze imobilele sale, nici sille greveze de ipoteei, servituti, antichrezä, etc.

In caz de separare de bunuri, bkbatul nu este respon-sabil pentru intrebuintarea fAcutä, de femee cu pretul imo-bilului säu insträinat cu autorizarea justitiei, afarä numaidaa el a luat parte la contract sau este probat a pretul afost primit de dansul, sau a fost intrebuintat in folosul lui.De câteori ins" Anzarea imobilului a fost facutà cu consim-timântul lui sau numai in prezenta lui, el räspunde de nein-trebuintarea pretului, nu insä si la utilitatea acestei intre-buintki (art. 1267 C. civil 3). El ar räispunde insä de uti-litatea intrebuintärei de ckeori ar fi fäcut-o singur si färäniel un mandat din partea femeei.

Dei (art. 1267 din codul civil) nu vorbeste deck devânzarea imobilelor, totusi se decide, in genere, a responsa-bilitatea bärbatului ar ava, loe, pentru identitate de motive,si atunci and el ar interveni la o vanzare mobiliarà sau arautoriza-o, cu toate a ar fi relativä la acte de administratie.

In fine, art. 1267 C. civil se aplicit atk in caz deseparatie contractualä at si in caz de parafernalitate ; acifemeea separatä prin conventia ei matrimonialà, ca si aceeacare are avere parafernalà, nu este mai putin supusä inrau-

Femeea comerciantg poate face lug un compromis pentru tot cepriveste comertul sliu. Vezi tom. VIII, partea I, p. 508, ad notant.

Vezi tom. VIII, mentionat. p. 508, text si nota 4.Vezi tom. VIII, partea I, p. 514 urm.

SEPARATIA DE PATRIMON1I. - ART. 1266. 115

rirei bkbatului decat cea separata juedecatoreste 1). i apoi,femeea care are avere parafernalä, este ca $i cum ar fi se-parata de bunuri, cu aceasta deosebire ca parafernalitateaeste opera contractului, pe and separatia de bunuri esteopera justitiei.

98. Contribuirea femeei separate de bunuri la sar-cinile casatoriei (art. 1266 C. civil). S3paratia de bunuri

subziste atat legältura casatoriei cat i sarcinile cedecurg din ea, legea obligä', pe femee a con tribui la acestesarcini, dupä puterea mijloacelor ei $i ale bärbatului. Dadbru-batul nu mai are nimic, ea este datoare sa intampinesarcinile casätoriei in totul, prin aplicarea art. 194 C. civil.JudecAtorii vor statua deci, ez aequo et bono, dupä impre-jurarile fiecarei cauze, art. 1284 C. civil nefiind aplicabilIn specie.

Hotäririle intervenite in asemenea materie, ca t3i celecele date in privinta pensiilor alimentare, avänd un caracterpro vizor, n'au autoritatea lucrului judeeat i pot fi modi-ficate, clack' a intemnit o schimbare fie in averea personaläa femeei, fie in aceea a sotului ei 2). -

Chestiunea de a se ti dad.' femeea care, dupä art. 1266C. civil, contribue la cheltuelile casnice, trebue sa versesumele necesare in manile bärbatului, sau dad tertii cre-ditori au actiune directä pentru aceste sumi in contra ei, estecontroversata 3).

Pentru ca tertii sa se poata adresa direct femeei, trebneea ea sä-0 fi luat o obligatie personala critre dansii. Altfeleste greu de a admite actiunea tertiilor contra ei. In catprive0e fug furniturile facute direct femeei, atunci dud eadirigue0e menajul comun, nu mai ramane indoialà ca tertiiau actiune contra ei, pentru a-i cere plata acestor furnituri.

Intrucat contributia femeei n'a fost determinata de jus-titiei, ea nu va putea fi compensatä cu dobanzile dotei datoritede barbat ; datoria dobanzilor este, in adevar, lichidä, peand partea contributorie a femeei n'are ina acest caracter.

Chestiunea este, cu toate acestea, controversatä.

Vezi infret, No. 119, p. 115 FA 118.Vezi infret, No. 118.

2). Vezi tom. VIII, partea I, p. 519 urm.

116 COD. CIV.- CARTEA LII. - ITT. IV. - CAP. II.-ART. 1270.

99. lncetarea separatiei de bunuri i restabilirearegimului primitiv adoptat de soti (art. 1270 C. civil,634-637 Pr. civ.) Separatia de bunuri, statornieití printr'ohotruire judecatoreasca, fiind un remediu contra unei pericol,care poate sa fie trecator, femeea poate renunta la beneficiulei, i ambii soti sunt liberi, daca cred de cuviinta, sa resta-bileaseA regimul matrimonial stipulat din capul loctilui, solutiecare era admisrt si in vechiul drept francez.

Pentru aceasta se cere mnsà consimtimantul mutual albarbatului si al femeei constatat in forma solemna, i aceastapentru a se inlatura atat contestatiile "cat si fraudele posibilein aceaste materie.

Partile trebue sa se prezinte in acest scop, n persoanä,inaintea tribunalului care a pronuntat separatia; tribunalulact de vointa lor, and o sentinta prin care se declara patri-moniile din nou unite, si care se publica in extract, cahotarirea de separare.

99 bis. Daca unul din soti sau amandoi sunt comer-cianti, incetarea separatiei de bunuri se mentioneaza si in re-gistrul firmelor din 18 Martie 1884).

99 ter. Prin efectul sentintei pronuntate de tribunalIn urma cererei partilor, lucrurile sunt puse in s_tarea de maiinainte, ea si cum sepamtia judiciara n'ar fi avut loc. Sepa-ratia de bunuri este deci stearsa cu efect retroactiv, i aceastänu numai fata de soti, dar si de tertii interesati. Se respectàinsa, fat4 de tertii, actele facute de femee, in limitele capa-citatie sale, sub regimul intermediar de separare (Art. 1270C. civ. § 3 si 673 Pr. civ.).

Vechiul regim matrimonial nu poate fi restabilit de soti,deck asa cum era din capul locului, ei neputand aducanici-o schimbare i nici sa adopte un alt regim. Once con-ventie prin care sotii ar modifiea regimul matrimonial anterioreste nulä, in baza principiului imutabilitatei conventiilormatrimoniale. In asemenea caz nulitatea nu atrage numai clanzamodificatoare a vechiului contract matrimonial, ci intreagaconventie care desfiinteaza reparatia i restabileste vechiulregim adoptat de soti din capul loeului, asa ca sotii vor

Vezi tom. VIII, partea I, p. 526, text i n'eta 2.Vezi infra, p. 118.Vezi supra, p. 11, No 11.Cpr. art. 126 C. civil.

SEPARATIA DE BUNURI CONTRACTUALX. 117

contiuueil a fi separati de bunuri. Chestiunea este insa eontro-versan.* 1).

Art. 1270 C. civil nu se aplica irisa reparatiei contrae-tuale, principul imutabilitätei conventiilor matrimoniale opunän-du-se, in timpul casätoriei la modifieorea regimului de sepa-ratie contractuall2).

Separatia de bunuri contractualA. Separatiade bunuri poate sa rezulte nu numai dint'o horarire jadee&toreascä, dar si din conventia partilor, care stim cä, sunt liberede a adopta regimul matrimonial ce ar crede de cuviintá,prin urmare, si acel al separatiei de bnnuri. Mai mult Inca,stim, cu toata controversa ce exista asupra acestul punct,In lipsa unui contrat matrimonial, separarea de bunuri nu-mita i regim de parafernalitate, este in legea noastra, regi-mul legal sau de drept comun, ceeaee se vede admis i inalte tari, de exemplu: in Rusia, in Serbia in Bulgaria, inAustralia, etc. 3).

Sub separatia contractuala, ca si sub cea judi-ciara, femeea va ayeà administratia i folosinta averei sale,intrudit aceste drepturi n'ar fi fost marginite prin contractulmatrimonial, fiecare sot primindu-si la desfacerea casatorieiaverea sa inapoi.

Barbatul n'are, sub acest regim, niciun drept la admi-nistratia averei femeei daca' contractul matrimonial este mutIn aceasta privintä.

Se poate basa intämpla ca barbatul sa administreze avereafemeei, fie in virtutea unui mandat expres al ei, fie färilvointa ei. In asemenea cazuri, barbatul va da seama fenteei,atät de eapitalurile primite de el, cât s't de dobänzile i fruc-tele percepute4).

Sub regimul de separare, fiecare din soti fiind proprie-tarul i administratorul averei sale, se intelege eA fiecareva piad datoriile sale, creditorii neputând sa urmareasca decätbunurile debitorului säu.

118 COD. CIV. CARTEA TIT. IV. CAP. II. ART. 1267.

In caz când mobilele ambilor soti au fost amestecate laun loe, chestiunea este controversath, tnst singura solutieadmisibilh' este aceea care pune in prineipiu ch, creditorii carevor vol s urmareasca bunurile debitorului lor, vor trebui shdovedeasca eh aceste bunuii sunt proprietatea acestui debitor

in cazul de fa ta neexistAnd o confuziune de drept, cinumai de fapt, proba va putea fi facutä prin toate mijloacele.

In caz de faliment al barbatului, totul este presupus a-iapartine lui (prezumtia muciana) (art. 792 C. com.), i aceastaoricare ar fi regimul matrimonial al sotilor ; femeea insa poate

dovedeasca contrariul i, in aceasta privintä, toate mijloacelede proba sunt admise, precum : martori, prezumtii, etc.1).

Chestiunea este trig controversat5,2).Ca 0 femeea separata judecatore0e, acea separata prin

contract se poate obliga in vederea administratiei sale, al%nicio autorizare, 0 obligatiile sale vor putea fi urmärite decreditorii sai nu numai asupra mobilelor, dar 0 asupraimobilelor sale:

.tQui s'oblige, oblige le sien» (art. 1718 C. civil) 3).

In afara de actele de administratie, ea nu poate instrainamobilele i imobilele sale, cleat Cu autorizarea barbatului saua justitiei (art. 199 C. civil). Ea nu poate sta in judecatä,chiar in privinta actelor de administratie sau de folosintä,decat tot cu autorizarea bärbatului sau a justitiei. InteuneuvAnt, in lipsa de dispozitii legislative care sa reguleze sepa-ratia contractuala, vom aplich dispozitiile dela separatia judi-ciara, pentruca ambele separatiuni constituesc unul i acela0regim matrimonial.

Pe baza acestor principii, am i vazut cA art. 1267 delaseparatia judiciara se aplica i separatiei contractuale4).

101 bis. Dar dac5, separatia contractual, i cea judi-ciara nu formeaza, in principiu, decat unul i ace1a0 regim

I) Cas. rom. Cr. judiciar din 1916. No. 9, p. 74. Vezi qi tom. III alacestei lucriiri, p. 473, No. 376.

Vezi asupra acestei celebre prezumtii, neadmisa de legiuitorul nostruin materie civilii, supra, p. 32, No. 34 bis si tom. III al acestei lucriiri, No. 376.Mai vezi tom. II al aceleiasi lucritri, p. 1038, nota 1.

Vezi suprci, No. 516.') Vezi supra, p. 115 si infra, No. 115.

Vezi supra, p. 117.Vezi supra, p. 113, nota 5, precum jinfra, No. 338. Cpr. Colin et

Capitant, II, p. 614, 645. Contra: Surville, Eléments d'un cours de droitcivil fr., I, 349 si II, 1180.

3). Vezi infra, No. 367 si tom. I, al acestei lucriiri, p. 256, No. 346,precum si tom. IX, ed. II, p. 562. Cpr. Cas. fr. Sirey, 1911, 1, 19.

SEPARATIA CONTRACTUALX. 119

matrimonial, existä insä si oarecari deosebiri intre aceste dougseparatii astfel, separatia judiciarä poate fi provizorie, sotiiavand facultatea de a o revoca si de a se reintoarce la re-gimul lor primitiv (art. 1270 C. civil si 634 urm. Pr. civ.),pe dud separatia contractualä tine, din contra, cat timp tine

cUltoria, principiul imutabilitätei i irevocabilitätei con-ventiilor raatrimoniale opunandu-se, in specie, la aplicareaart. 1270 C. civil si 634 urm. Pr. civ.) 1).

Tot din principiul irevocabilitätei conventiilor matrimo-niale mai rezultä ca sotii, care au adoptat separatia de bu-nuri prin contractul lor de casätorie, nu pot sä contractezeintre ei o societate civilä sau comercialä, caci prin asemeneasocietate ei ar schimba conventia lor matrimonialä, 2).

1 0 I ter. In ce mäsurä fetneea separatä de bunuri princontractul ei matrimonial trebue sä contribueascä la sarcinileclsätoriei ? Art. 1537 din codul fr. dispune ca, in lipsa uneianume conventii,femeea contribue cu a treia parte din veniturilesale, fiind eliminat de legiuitprul nostru, existä indoiala dacätrebue sä se aplice, in specie art, 1266 dela separarea judi-cial* sou art.. 1284 dela averea parafernalg. Oricare ar fitextal ce s'ar aplica in specie, femeea va remite partea eicontributorie in manile bärbatului, care va pläti cheltuelilenecesare la cresterea i educarea copiilor, si ea nu va puteafi autorizatä, in principiu, de a pläti pe furnisorii casei pen-truca acesti furnisori se plätesc, in genere, de bä'rbat, desidirectiunea gospodä'riei apartine, in principiu, femeei, dupà cumdispune anume art. 1356 din codul german.

Femeea nu este presupusä a avea mandat tacit delabarbatul ei, decat pentru cheltuelile zilnice ale casei, pentruintretinerea i imbräcämintea ei personalä ; i aceasta insä subconditie ca cheltuelile facute de ea sä nu fie excesive 3).

,q.)bligation de la femme faite sans l'autorisation du marl...de victuailles et provisions ordinaires de la maison, pour mar-

120 COD. CIV.CARTEA III.TIT. II.REST. DOTEI.

chandises de drap, linge et autres effets servant à l'usage n6ces-saire et ordinaire, est valable>>, zice prezidentul Lamoignon.

Barbatul este deci, in principiu, obligat a pläti toatelucrurile trebuitoare femeei, precum i gospodruiei casnice,'ugh* de ea pe credit, daca bash' aceste cheltueli nu sunt preamari 1).

Barbatul n'ar puteà, bash' fi condemnat a Odd datoriile-contractate de femee, in vrrna pärasirei domiciliului conjugal,mai ales atunci and el i-ar fi plait pensia alimentará' la.care ar fi fost condemnat de justitie.

El ar puteä sa opreasel pe femee de a 'alai face chel-tueli casniee, insä pentru aceasta trebue sä vesteascä', pe fur-nisori prin notificari directe i individuale, un simplu anuntiupublicat prin ziare nefiind, in genere, suficient pentru aceasta,judecatorii fondului fiind insa suverani apreciatori a impre-jurarilor fiecarei cauze.

In fine, femeea care, de fapt, are un domiciliu deosebitde acel al bärbatului, nu mai obliga pe aeest din urma crttrefurnisorii ei.

RESTITUIREA DOTE!.

102. Dota fiind adusa barbatului spre a-1 ajuta laeustinerea sarcinilor casatoriei (art. 1233 C. civil), trebue säfie restituitä femeei sau reprezentantilor ei, de ateori acestearcini au incetat

Cessante causa, cessat effectus»

Aceea0 solutie era admisa 0 la Romani:Soluto matrimonio, solvi mulieri dos &bet» . (La desfacerea

.cOsAtoriei, dota trebue A' fie restiuitii femeei). (L. 2, Pr., ab initio,Dig., Soluto matrimonio. 24. 3).

dBArbatul, de va fi O. sàrac, zestrea care au luat-o o plAteSe»,zice pravila lui Matei Basarab (glava 265, in medio).

Codul Calimach conferea femeei o ipotecä täcuta asuprabunurilor barbatului (art, 1640, 1667), obligadu-1, la resti-

') Cpr. art. 321, partea II, tit. I, din Allgemeines Landrerlit ffir diePreussisehen Staaten.

RESTITUIREA DOTEI. ART. 1271 C. C1V. SI 717 PR. C1V. 121

tuirea dotei dupa deslegarea cununiei prin moarte sau dinalte prieini (art. 1649 urm.), iar dreptul femeei era, garantatprintr'un privilegiu, de cateori bärbatul avea si alti creditori.

(Fäcandu-se concurs de creditori asuprä averei bärbatului, seprotimise0e zestrea nu numai mai Intaiu decAt creditorii ce maiinainte, ci 0 cleat cei din urmä, mäcar §i amanetari de vor fi» 1).-

Codul Caragea conferä, de asemene a, femeei care aveaun act dotal trecut in registrul de foi dotale, dreptul de ase despagubi de creantele sale dotale din intreaga avere abarbatului, cu preferinta asupra creditori ipotecari posterioricägtoriei :

eZestrea se protimiseste celor cu zälog dupà nuntä imprumu-Mori» (art. 23, partea III, capit. 8).

In dreptul actual, barbatul trebue WA,' restitue dota fe-meei, insä' dreptul acestei din urmà nu mai este garantatastäzi printr'un privilegiu, ci printr'o ipoteca legala, supusainscriptiei, ea toate ipotecile in genere. Femeea poate insaurmari restituirea dotei sale pana la jumatatea pensiei, lefeisau recompensei nationale a barbatului (art. 409 Pr. civ.).

103. ImprejurArile care atrag restituirea dotei (Art._1271 C. civil, 71 7 Pr. civ.). Bärbatul sau mostenitoriilui sunt datori a restitui dota femeei sau mostenitorilor ei,in urmatoarele imprejurari:

1° Cand casatoria este desfacutä prin moartea sau di-vort (art. 209 C. civil) ori anulatä. In adevär, in caz deanularea unei casatorii putative, anularea produce efectele-unui divort, eäsätoria nefiind anulatä deal in viitor, faraefect retroactiv 2);

2° Card justitia a separat patrimoniile dintre soti printeohotarare rAinag definitiva (art. 1256 urm.). In asemeneacaz, nu numai casatoria subzistä, dar si regimul dotal cuinalienabilitatea fondului dotal. 3) ;

30 In caz de absenta declarata a unui din soti, hind*dupa art. 109 C. civil, toti acei care au drepturi subordo-

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 539, text 0 nota 5.9 Cpr. Colin et Capitant, I, p. 185,

Vezi supret, p. 77 0 79, etc.

1) Vezi tom. TM, panca 1-a, p. 545.Vezi tom. VIII menWmat, p. 545 si 546.

3) In privinta cazurilor in care brirbattil poste fi scutit de obligatia de arestitul dota, vezi tom. VIII mentionat, p. 547, 548.

') Vezi tom. I al acestei lucrliri, p. 386, No. 531 si trimeterne Scute acolo.

122 COD. CIV. - CARTEA Ill. - TIT. IV. - CAP. II.

nate mortei absentului, pot sa le execute in mod provizor,sub indatorirea de a clà cautiunel);

4° In fine, dota poate fi cerutl de femee sau mosteni-torii ei in caz de faliment al barbatului, fartt ca ea EA maialba nevoe de a provoch separatia de patrimonii (art. 719,790, 791 C. com.). Chestiunea este ins'd controversatä 2).

Daca dota a fost restituitä in timpul casätoriei, inaintede a se intOmpla unul din evenimentele mentionate mai sus,barbatul este expus a o restitul din non, afara, de cazul candrestituirea anticipatä ar fi folosit personal femeei (art. 1164 C.

sau dad ea ar posedh inca, in momentuldotei, obiectele sau valorile restituite in timpul casatotiei.

Dar daca dota nu poate fi in principiu; cerutä delabarbat in timpul eAshtoriei, el este in drept st restitue fe-meei o parte din ea, pentru ca aceasta din urma sä-si poatacapatul copiii. In asemenea caz, barbatul nu poate fi trasdin nou la raspundere 3).

Actiunea femeei sau mostenitorilor ei pentru restituireaAlotei se prescrie, conform dreptului comun (art. 1890 Codcivil) din ziva in care trebuih sri, se faca restituirea, Tot prin30 de ani se prescriu i actiunile ce minorului ajuns la ma-joritate ar aveh contra tatälui, fostul sau tutor pentru resti-tuirea dotei sau parafernei mamei sale savarsita din viata,prescriptia de 10 ani, statornicita de art. 1901 C. civil ne-fiind aplicabilä in specie 4).

103 bis Persoanele drora trebue sA se restitue dota.Dota se restitue, in genere, femeei sau mostenitorilor ei.

(Dreptnrile i indatorirele cererei si a intoarcerei zestrei treeqi la naostenitorii biírbatului i ai femeei», zice art. 1665 din CodulCalimah.

Daca, in momentul desfacerei casätoriei sau sepaxatieide patrimonii, femeea este inch' minora, ea nu va puteO sa-siprimeasca dota cleat cu asistenta unui curator (art. 428 C.civil).

PERSOANELE CXRORA TREBUE SX SE REST1TUE DOTA. 123

Dota se va restitul hag constituitorului ei in cazurilepreväzute de art. 316, 317 i 825 C. civil.

In codul fr., dota mai poate fi restituía constituitoruluiei in caz de reintoarcerea legala a bunurilor daruite, eeeacela noi este cu neputintä pentruca art. 747 din codul fr.a fost eliminat de legiuitorul nostru, ca si de eel italian1).

104. Persoanele care trebue sA restitue dota. Dotase restitue, in principiu, de barbat sau de mostenitorii lui.

Bärbatul räspunde de dota femeei, chiar dacl el n'ar fiprimit-o, consimtind s'o primeasca altul, de exemplu: tata lui.

cEtiamsi alío, jussu mariti dos detur, nihilominus maritusde dote obligatur». (3iirbatul este obligat a restitui dota, ajar dacael a dat ordin ea sn fie data unui tertiu), (L. 12, Dia., De juredotium, 23, 3).

Persoanele cArora incumbA dovada primireidotei i in ce consistA aceastA dovadA. Dovada primireidotei incumbä femeei sau mostenitorilor ei. Ei trebue sädovedeascd : I°, ca a existat o dota si 2° i cà bärbatul aprimit-o. Existenta dotei se va dovedi prin infatisarea con-ventiei matrimoniale 2).

Dovedirea primirei dotei de cAtre bArbat.Dovedirea primirei dotei se face in mod deosebit dupa cumdota emana dela Insni femeea sau dela un tertiu, ruda saustrain. Daca femeea si-a consLituit ea insäsi doa, dovada seva face conform dreptului comun, adica prin chitanta bar-batului datä fie aparte, fie in contractul de casätorie, mar-torii nefiind adraisi de cAteori va fi vorba de o suma maimare de 150 lei, dedt atunci când axista un inceput de probäscrisa (art. 1191) sau and chitanta bärbatului a fost pier-dua printr'un caz de forth' majorä (art. 1198 C. civil). BacaIn contractul matrimonial s'a prevazut clauza cä elebrareacasätoriei va fi consideraa ca o chitanta de primirea dotei,asemenea clauza fiind validä, ti va produce efectele sale, insa

') Vezi tom. II acestei lucran.2) Daca dota a fost constituitä sub legea veche, ea va putek fi doveditil

intre parti, atat prin martori eta i prin prezumptii, transcrierea cerutii de Regul.organic nefiind prescrisrt deck In privinta tertiilor. Vezi supra, p. 20 si tom.III al acestei lucran, p. 453, No. 361 bis.

I) Vezi tom. VIII, partea I, p. 554, nota 1.Vezi suprci, p. 15.Vezi tom. VIII, partea I, p. 558. Cpr. L. 38, Dig., De jure dotium,

23. 3 si Novel. 100, tit. 1 al lui Justinian. In clit priveste dreptul nostru ante-rior, vezi tom. VIII, mentionat, p. 568, 564

124 COD. CIV. - CARTEA iir. - TIT. IV. - CAP. II.

bärbatul va putea sa dovedeasd crt n'a primit dota in rea-litate 1).

$tirn, de asemenea, cit bärbatul poate sit dovedeaseä,n'a prinait dota, eu toate cit ar fi declarat in contractulmatrimonial d ar fi primit-o. Aceasta nu insemneaz1 apreface conventia matrimonialit, ci a stabili eä una din enuntarile

este mincinoag. Bärbatul fiind insä parte contractantrt, nuva putea face dovada neprimirei dotei prin martori i pre-zumptii, dedt atunei când va aya, un inceput de probäscrisä 2).

106 bis. Regula mai sus expusä, dupg care femeeasau mostenitorii ei trebue, eänd cer restituirea dotei, sä, dove-deasd c5 ea a fost primitä de bärbat, suferä o exceptie in-semnatä, prevrtzuta de art. 1277 C. civil.

Dupa ce acest text, a drui origina se griseste in dreptulroman 3), si in vechea jurisprudentä a parlamentelor fran-ceze, femeea, mostenitorii ei i dura,' unii, i creditorii ei (art.974 C. civil), desi in aceastä privintrt ebestiunea este contro-versatä, pot cere dota dela bärbat, la epoca restituirei, färä afi nevoiti sit dovedeasd, primirea ei, bärbatul fiind presupusdi a primit-o, dad, sotii au fost dsätoriti zece ani, si dadacest termen a expirat inaintea evenimentului care a provo-cat restituirea ei. Aceti zece ani eurg din ziva de când dotaa devenit exigibilit. Dacit dota urma a fi plä'titä in maimulte termene succesive, termenul de 10 ani va eurge, pentrufiecare fractiune, din ziva fixatrt pentru fie care platä par--tialä. Dad, dota a fost constituitä sub o conditie oare care,termenul de 10 ani va curge dela indeplinirea conditiei, pen-trud numai atunci dota este exigibilä.

106 ter. Art. 1277, nu se aplica, cu toatit controversacare existä i asupra acestui punct, de ckeori femeea s'ainzestrat ea insitsi, ei numai atunci efind dota a fost CODS-tituit5, de un tertiu, fie ruda sau sträin, in care caz bärbatul

1) Dreptul din 1920, No, 16. p. 1.2. Sentinta tribunalului a fost eriti-eatii In Dreptul din 1920, No. 21, p. 251, 252.

REST1TUIREA DOTEI. 125

este declarat responsabil fata de femee, pentruca a neglijatde a pritni plata dotei.

Aceasta interpretare se confirma i prin origina art.1277 C. civil, unde tot astfel se intelegeau lucrurile devechile parlamente franceze. De aceea, un vechiu autor, Bre-tonier, reaminteste ea la parlamentul din Toulouse, novela100 nu se aplica de cateori femeea se inzestrase ea insaside suo.

106 quater. Dispozitia art. 1277 C. civil, nu esteinsa" absoluta; caci clack' femeea, mostenitorii .si chiar credi-torii ei pot cere dela What dota constituitä de tertii, fat% aavea nici o dovada de facut, legea rezerva barbatului, 'nos-tenitorilor sau creditorilor si dovada contrara, acestia putandsa stabileasca crt bilrbatul n'a primit nimic i crt el nu esteIn culpa, de oarece a facut cuvenitele diligente spre a obtinedota, mrtsuri cari au ramas infructuase. Tribunalele vor aprecianatura faptelor, si nu este numai deck nevoe ca barbatulfi pornit o actiune avand de obiect plata dotei incercarilefricute sub alte forme fiind suficiente.

106 quinquies. Mai mult Inc5, bArbatul va fi scutitde once restituire chiar In lipsa oricarei masuri luata, de elpentru plata dotei, dacrt el va dove& ea constituitorul ei erafalit sau insolvabil inainte expirarei celor 10 ani prevazutide lege, sau in momentul and dota ar fi putut fi cerutrt, saua murit in cursul celor 10 ani, lasand de mostenitoare pefemeea inzestratil.

Dispozitia art. 1277 din codul civil nu se aplica de ju-decatori din oficiu, ci trebue sa fie propusrt de parti, cu toatecà tribunalul Dolj a decis, in aceasta privinta, contrariul 1).

106 sexies. In fine, vom observa cà dispozitia spe-ciala statornicita de art. 1277 C. civil, nu foloseste decatfemeei i mostenitorilor säi, tertii constituitoiii ai dotei saumostenitorii lor trebnind sà faca dovada liberarei lor conformdreptului comun, iar biltbatul avand 30 de ani spre a ceredota dela ei.

126 C. CIV. - CARTEA III. - T. IV. - CAP. II. - A RT. 1272, 1273.

Dispozitia art. 1277 din codul civil se intemeiaza, inadevar pe ideia ca sotul, care are exercitiul actiunilor dotale,ar fi avut posibilitatea, dad.' ar fi reclamat la timp, s1-0 in-caseze dota §i de aceea, ca o sanctiune a negligentei sale fatade tertiul constituitor al dotei, legea Il obliga la re-3tituireaei, dupa trecerea termenului de 10 ani, cbiar daa, in reali-tate, el n'ar fi primit-o, afarä de cazul and ar dove& ca afacut diligentele necesare spre a §i-o procura, i eä acele dili-gente au ramas fara efect.

Prin urmare, tertiul constituitor al dotei nu poate in-voca acest text, deck, cu privire la raporturile dintre sot 0sotie i moOenitorii acesteia, el trebuind sà faa dovada libe-rarei sale, conform dreptului comun, daa nu poate invocaIn contra sotului prescriptia de 30 ani 2).

106 septles. In once caz, art. 1277 C. civil fiind oderogare dela dreptul comun, nu se aplica' deat regimuluidotal, 0 Inca 0 sub acest regim, el nu se aplicà bunurilordotale dobandite de femee in cursul casatoriei, nici bunurilorparafernale.

Acest text este criticat de autori, el fiind rezultatul uneierori 0 a unei interpretari gre0te a textelor din dreptul roman,care agaduesc barbatului exceptia non numeratae dais, decateori asatoria a -Phut 10 ani. Ca atare, el nu mai areastazi ratiunea de a fi 2).

107. Momentul c4nd trebue sA se fuck* restituireadotei (art. 1272, 1273 C., civil). Restituirea dotei trebuesa se faca, dupa cum tirn, la desfacerea asatoriei sau la sepa-ratia de patrimonii (art. 1271 C. civil).

Se na0e lush' intrebarea ; restituirea dotei trebue sti sefaca indata, sau lArbatul are vreun termen in aceasta pri-

Cas. I, No. 11. din 26 Ianuar 1920. Jurispruden(a romcind diu 1920,No. 7, p. 83, No. de ordine 106. Aceasti decizie este foarte juridicli. In adeviir,art. 1277 mentionat nu presupune primirea dotei de crttre biirbat, decit in fo-losul femeei care eere restituirea ei. Prin urmare, noel care a promis dota nueste liberat, dacii nu poste sä invoace prescriptia ordinarrt (art. 1890 C. civil);de uncle rezultrt crt bkbalul dela care femeea eerea restituirea dotei, poate shcheme in garantie pe constituitorul ei, care va fi obligat s'o plliteascli dacriactiunea biírbatului nu este prescrisrt, conform dreptului comun,

Vezi in privinta critieei art. 1277 C. civil, tom. VIII. partea I, p.565, 566.

Vezi tom. VIII mentionat, p. 567, text §i nota 1,Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 671, 572. Contrà : L. 24. Dig. Soluto

matrimonio, 24. 3.

RESTITUIREA DOTEI. - ART. 1274, 1276, 1276. 127

vinta ? La Romani, in legislatia lui Justinian, dota care eon-sistà in mobile sau in lucruri incorporale, trebuia sa fierestituitrt in termen de un an dela desfacerea crtsatoriei, 'Jaraceea care consista in imobile, trebuia BA fie restituita imediat I).

In dreptul actual, legea distinge intre cazul and dotaconsista in imobile sau mobile care au ramas proprietateafemeei (art. 1272 C. civil), si acel in care ea consista' inbani sau alte mobile preteluite, care au devenit proprietateabärbatului (art. 1273 C. civil). In privinta celor dintai, res-tituirea se face indata, iar in privinta celor de al doilea, ease face inteun an din momentul cAnd obligatia a luat nastere.

107 bis. Dar daa bä'rbatul se bucura de termenul deun an, in privinta lucrurilor a caror valoare sau pre II da-torete, aceasta este numai atunci and dota se restitue inurma desfacerei casätoriei prin moarte sau desprtrtenie, hUinsa si in cazul de separatiune de bunuri; caci, in asemenea cazdota femeei fiind in pericol pericolul ar devenì si mai maredaca s'ar da un termen barbatului. In caz de separare de bunri,bArbatul trebue deci sa restitue dota indatä, sau sa asigureplata ei ; art. 1273 § 2 fiind expres in aceasta privinta. Maimult Incà, chiar atunei and barbatul are drept la termenulde un an, el va pierde beneficiul acestui termen in cazurileart. 1025 C. civil, sau and ar fi falit (art. 719 C. com.).

Termenul de un an, statornicit de art. 1273 C. civil,poate fi mgrit sau micsorat prin contractul matrimonial.

Art. 1273 C. civil acordon'and barbatului sau mosteni-torilor sai, de ateori dota nu urmeaza a fi restituita 'tn,specie, un termen pentru a se libel* fara a pre3crie niciogarantie, ferneea sau mostenitorii ei n'ar putdt, afara de cazulunei stipulatiuni contrare In contractul matrimonial, sa cearaca barbatul sau mostenitorii lui srt dea cautiune pentru aasigura restituirea dotei ce ei urmeaza a face peste un an2).

108. Obiectul restituirei i starea in care bArbatultrebue s'A restituiascA bunurile dotale (art. 1274 § 1, 1275,1276 C. civil). Barbatul trebue á restitue tot ce a pi-knit

128 COD. CIV.- CARTEA I11.-TIT. IV.- CAP. I/.

ea dotl, ehiar i trusoul femeei, daca el a fost preteluit färä.deelaratie eä preteluirea nu face vanzarea (art. 1245 C. civil);eaei dota fiind in mnile lui un depozit, once depozitar areobligatia de a restituì lucrul depozitat (art. 1591 C. civil).

Atat femeea cat i mostenitorii ei au, in aeeastä pri-vintA, o actiune in restituire, care se prescrie prin 30 de ani(art. 1890 C. civil).

Dota trebue SA fie restituita eu toate aceesoriile ei, eutoata sporirea ei, dupa cum se exprimä,* art. 1649 din codulCalimach.

Imobilul dotal se va restitul deci eu toate cresterile siimbunatatirile ce a primit, fie printr'un eveniment al naturei,fie prin Juana omului, rAmAnAnd Insä ca bArbatul sa fie des-pAgubit de femee de toate cheltuelile fdeute in privinta repa-ratiilor neeesare, iar in privinta celor utile numai in limitaplus-valutei adusa fondului1). CAt pentru cheltuelile volup-toase, barbatul n'are, in principiu, drept la despAgubire, elputAnd numai sä le ridice, daca aceasta se poate face farastricAciune (art. 539 C. civil), si dacl femeea nu preferAle pAstreze, platindu-le barbatului2).

108 bis. Niei intr'un caz trig, bArbatul nu are, dupa'pArerea noastrA, dreptul de a retine fondul dotal pang la platacheltuelilor i se cuvin, pentruca dreptul de retentiune fiindun drept exceptional, nu poate fi admis deck in eazurilecare legea il confera anume, i niciun text de lege nu-1 acordäbArbatului 3).

BArbatul ar putea mnsà, cel putin dupa unii, sä com-penseze eheltuelile la care are drept cu dota alienabila cedatoreste sotiei sale 4).

El ar putea, de asemenea, sä impute asupra dotei cetrebue sa restitue, cheltuelile de inmormantare ale sotiei sale.Cheltuelile de inmormantare fiind o sareina a suceesiunei,

Chestiunea de a se sti dacg constructiile filcute de htirbat pe fonduldotal, In timpul eàsätorii, sunt sau nu dotale, este controversatil. Vezi supra,.p. 38 urm.

Cpr. L. 9, Dig., De impensis in res dotales factis, 25. 1. Vezi torn.VIII, partea I, p. 201 i 575. Vezi i supra, p. 38, precum i infra, No. 182,in fine.

Vezi e supra, p. 39, No. 38 ter. si infra, No. 182, tu fine.Vezi tom. VIII, partea I, p. 676. 577, text si nota.

I) Vezi torn. IV, partea II, nota 2 dela p. 215, 216; tom. VIII, partea Ip. 578, 579; tom. X, p. 386, 387. Cpr. Cas. S. I, Suit. 1913, p. 1762. Princheltueli de inmormintare se inteleg numai acele pentru transportarea e ingro-parea corpului, nu mns i cele trebuitoare pentru ridicarea unui monument,pentru doliul vliduvei, pentru dobAndirea unei concesii Inteun cimitir, etc. Vezitom. VIII mentionat, p. 579, text si note. Mai vezi i infra. No. 428.

2) Vezi .tom. VIII mentionat, p. 673, nota 3 i p. 579. Vezi i infra,No. 528.

D. Al exandresco Principiile Droptului, Civil Ronitin. Vol. IV 9

RESTITITIREA DOTEI. ART. 1276. 129

trebue, in adevär, sä fie platite de InuOenitorii femeei, iarnu de sotul ei, tribunalele apreeiind in mod .suveran, aceastacheltuialä dupa conditia socialä i materiala a sotilor 1)

108 ter. Cat pentru cheltuelile ocazionate cu boalafemeei, barbatul nu este in drept a le imputá asupra dotei,ele constituind o sarcina a casätoriei, afarä poate de cazulcand ar fi prea mari 2).

108 quater. Barbatul trebue sa restitue bunurile dotaledupa cum 0 uzufructuarul trebue sä restitue lucrurile supuseuzufructului, adeca : in starea in care se ggsesc atunci andinceteaza folosinta sa, nedeteriorate prin culpa sau faptul lui(art. 1274 § 1 C. civil), 0 aceasta atat in privinta mobilelorcat 0 a imobilelor.

Art. 1272 C. civil presupune cá restituirea imobilelordotale se face in natura', gal% de ca,zul and bärbatul adevenit proprietarul lor (art. 1246 C. civil).

Tot astfel, in privinta mobilelor, care n'au devenit pro-prietatea barbatului (art. 1245), le va restitul tot in natura.

Daca dota consista in bani, bärbatul va restitui o sum/egala in moue& availd curs in momentul restituirei, oricarear fi fost valoarea monedelor primite de el.

Dac.5, dota consista in alte lucruri fungibile, care n'aufost preteluite, bärbatul va restitul o cantitate egalä de lucruride aceea0 specie 0 calitate, sau pretul lor in caz cánd el adevenit proprietarul lor.

Daca barbatul este in imposibilitate a infatiO, lucrurilein natura sau le infativaza deteriorate, el trebue sä dove-deasca ca aceste lucruri au perit, ori s'au deterioratculpa lui. Daca lucrurile au perit prin culpa barbatului, sanau fost validate, valoarea ce se va restitul femeei va fi, ingenere, aceea din momentul restituirei, iar nu din momentul

1) Vez) supra, p. 64 i 75.

130 COD. CIV. CARTEA TIT. IV. CAP. II.

perirei sau vanzarei lor, pentruca Cu aceasta suma, femeeaeste pagubita in realitate.

Daca dota consista in creante sau rente care au peritin totul ori in parte ara negligenta barbatului, el nu arenici o räspundere, si se libereaza restituind titlurile acestorcreante sau rente (art. 1275 C. civil) 1).

In caz de a se fi constituit dota o renta, barbatul fiindasimilat unui uzufructuar, este in drept a percepe veniturileei, Mira,' a fi obligat la nici o restituire, dará de titlul rentei(art. 1275 C. civil).

Dad. dota consista in efecte publice, barbatul n'aredrept deat la cupoanele acestor efecte.

108 quinquies. Ultima aplicare a principiului c bar-batul trebue sä restitue lucrurile dotale in starea in care seafla in momentul restituirei, o gásim in art. 1276 C. civil.Dupa acest text, de cateori dota consista inteun uzufruct cefemea, aya, asupra unor lucruri straine, bärbatul trebuerestitue insusi dreptul, iar nu fructele percepute in timpulcasatoriei, ramAnand insa ca, in privinta fructelor ultimuluian, sà.' se aplice art. 1280 C. civil. Cát pentru fructele per-cepute inaintea celebrarei chisititoriei, ele nu apartin barbatului,ci mírese dota.

Solutia data de lege in privinta uzufructului, se aplicapentru identitate de motive la cazul cAnd dota consista inteundrept de uz sau de abitatie, sau inteo renta viagera (art.527 C. civil).

108 sexies. Daca dota consista,' in obligatia constitui-torului de a hrani i intretine pe soti in timpul casätoriei,barbatul sau mostenitorii lui n'au nimic de restituit, afarapoate de cazul cand, prin contractul matrimonial, s'ar fi pre-teluit alimentele datorite de constituitor.

109. Drepturile speciale femeei. Aceste drepturisunt de doua feluri: 1° dreptul femeei de a-si ita rufele,vestmintele i alte obiecte destinate la uzul ei personal (art.1274 § 2 §i 3 C. civil); i 2° dreptul ei la abitatie i lahainele de doliu.

DREPTUL FEMEEI LA RUFE, VESTM., ETC.-ART. 1274 § 2 0 3. 131

1° Dreptul femeei de a-si luà miele, vestmintelesi celelalte obiecte destinate uzul ei personal (art. 1274§ 2 §i 3. Pentru motive de umanitate si de blind cuviinta,legea permite femeei de a luá toate rufele, hainele precumvi obiectele destinate la uzul ei personal si actual, adeca, decare ea se servea in momentul cand dota trebuia O. fie res-tituita, Para a se distinge daca acele lueruri fäceau parte dindota, sau au fost cumparate de barbat in timpul casätoriei 1).

Femeea poate sa ia in natura si rufele sau hainele eipreteluite, care au devenit proprietatea bärbatului, sau sa cearapretul estimatiunei acelor constituite dotä, ramanand ea, incaz and ea ar retine lucrurile ce servesc la uzul ei actual,valoarea acestor lucruri sa fie imputata asupra pretului ce-ieste datorit si dedusa din acest pret. Art. 1274 § 2 i 3,cuprinzand niste dispozitii derogatorii dela dreptul coman,este de stricta interpretare. Ca atare, dreptul de care se bucurafemeea, nu apartine nici mostenitorilor, nici creditorilor ei.Acest drept apartine insa femeei cat timp n'a renuntat la el,oricare ar fi evenimentul care ar fi adus restituirea dotei.

Art. 1274 nu se aplica la rufele si hainele ce ar provenidin averea parafernala a femeei, aceste trebuind in once cazsa,"-i fie restituite, fie el au fost sau nu dobandite in timpulcasatoriei.

2° Dreptul femeei supravietuitoare la abitafiunesi la hainele de doliu (art. 1279 C. civil). Art. 1279din codul civil conferä femeei supravietuitoare trei drepturideosebite, si anume: 1° dreptul la hainele de doliu; 2° dreptulla abitatie in anul de doliu; 3° dreptul de optiune intredobänzile sau fructele dotei sale in cursul acelui an, i ali-mente din succesiunea barbatului ei defunct.

Aceastä creantä a femeei nu este garantatä prin privi-legiul statornicit de art. 1729 § 2 C. civil, nici prin ipotecaei legala, flindca cu toata controversa ce exista asupra acestuipunct, ipoteca legala' nu garanteaza decat dota alienabila afemeei 2).

In privinta juvaerilor femeei, vezi tom. VIII, partea I-a p. 593, nota2. Femeea ar puteb. sI-si ià ceasornicul tji asternutul ei, pre,cum gi obiectelenecesare gospodiiriei. Vezi tom. VIII mentionat, p. 693.

Vezi tom. I, partea I-a, p.695, 596 si 664 urm. Vezi si infrci, No. 123.

132 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IV. - CAP. II. - ART. 1279.

Femeea care n'a adus nicio dota bárbatului, ca si ceainzestratä, are drept la alimente, pentrucd legiuitorul n'a voitca vaduva unui bárbat bogat sd-si intrerupa de odatd si fdranicio tranzitie obiceiurile ce contractase in timpul cdsAtorieisale. Vaduva saraca, care vine la succesiunea bärbatului ei,In baza art. 684 C. civil, poate deci cumula partea ei de suc-cesiune Cu alimentele ce legea confera, oricärei vdduve, ingenere, pentru anul de doliu, fiindcd dreptul de succesiune,conferit femeei särace este cu totul deosebit de cel prevazutde art. 1279 C. civil 1).

Femeea dotald nu poate irisa cumuld dobänzile saufructele dotei cu alimentele ce i s'ar cuveni din averea ba'r-batului, pentrucd ea trebue sd aleagl una s'au alta (art. 1279§ 1 C. civil) 2).

In caz cand femeea are dota, ea poate cere in cursulanului de doliu sau alimente dela mostenitorii bärbatului,sau dobanzile ori fructele dotei sale, dupd cum va crede maiavantajos, ea putând sä renunte la unul din aceste drepturi.Daza,' fructele si dobänzile dotei sale sunt insuficiente, ea isiva exereita dreptul san, ceränd alimente, care vor fi propor-tionate cu averea barbatului.

Acest drept de optiune apartine femeei majore, ea sicelei minore si, dupd unii, chiar acelei care s'ar fi casltoritdin nou, inaintea expirarei celor 10 luni de vdduvie pre-vazute de art. 210 C. civil.

Dreptul de optiune odatà exercitat de femeee, este ire-vocabil, chiar dac'd lucrul ales de ea are mai puting valoaredeck cel abandonat

In toate cazurile, abitatia in cursul anului de doliu sihainele de doliu se vor procuri femeei din succesiunea bar-batului. Femeea nu trebue, in adevdr, sa planga pe barbat cucheltuiala ei.

«Non debet uxor propius sumptibus luger e m aritum» 3).

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 595, 696 i p. 669. Vezi tom. II alacestei lucrliri, p. 71, No. 136.

Vezi tom. II al acestei lucrliri, p. 72, No. 137.Vezi tom. II, al acestei lucrrtri, p. 71, No. 135.

Loysel, op. cit. I, p. 167, No. 33.Idem, I, p. 164, No. 29.Vezi tom. VIII, partea I, p. 601.Vezi tom. VIII, partea I, p. 602.

FRUCTELE DOBINZILE DOTE!.- ART. 1278, 1280, 133

De aceea Loysel zicea :

«Femme veuve porte le deuil aux &pens de son mall, 1).

tot Loysel ne spune ca :«Le mari fait perdre le deuil à sa femme, marls non la femme

au mari» 2).

Ceeace insemneaza cä brirbatul, care se insote0e Cu ovaduva, o face sa piarda doliul primului ei bA,'rbat ;. pe andfemeea care se märita cu un vaduv poarta doliul femeeinoului ei bärbat, din cauza ca ea intra in familia acestuibärbat -urmeaza conditiunea.

Daca femeea a murit in cursul anului de doliu, faraexercita dreptul säu, acest drept nu se transmite mwte-

nitorilor sai, ea neputand, de asemenea, sa cedeze sauAna' acest drept altuia, tot astfel, creditorii femeei n'arputea sa propreasca in manile moOenitorilor bärbatului, baniice i s'ar cuveni pentru bainele de doliu 3).

111 bis. Pe langa hainele de doliu ale el O. ale familieisale, femeea mai are dreptul de a locui in casa barbatuluiIn tot timpul anului de doliu, caci ea trebue säii Weaselbarbatul in casa ei :

domo mariti, lugere debet mulier», zice o veche maximA.

Daca nu este cu putinta ca ea sä continue a locui inacea casä, ea are drept la o despägubire spre procura olocuinta potrivita ca pozitia ei socialä. Femeea are drept laaceasta locuintä, oricare ar fi averea ei personalä, chiar dacabarbatul ei iar fi lasat un legat oricat de insemnat.

Acest principiu n'ar suferi exceptia cleat atunci candcasa in care locuiau sotii, in timpul casatoriei, ar fi fostlrtsata femeei in uzufruct sau in deplinä' proprietate 4).

112. Fructele i dolAnzile dotei i impfirlirea acestorfructe in ultimul an al cAsAtoriei (art. 1278, 1280 C.civil). Oricare ar fi cauza care ar aduce restituirea dotei,

134 COD. CIV.CARTEA III.TIT. IV.CAP. ILART. 1280.

barbatul ori moOenitorii lui datoresc, de drept, femeei saumNtenitorilor ei, dobanzile i fructele dotei, (art.1278) i aceastaprin derogare dela art. 1088 C. civil, din ziva in care dotaa trebuit sa fie restituita 1).

In caz de absenta barbatului, dobanda eurge din zivatrimeterei in posesiune provizorie a bunurilor sotului absent.

*tint insa ca femeea supravietuitoare are alegerea de acere, pentru cursul anului de doliu, sau dobanzile ori fruc-tele dotei sale, sau o pensie alimentara din succesiunea bar-batului ei defunct (art. 1279, § 1, C. civil).

In privinta trusoului insd, dobfinda nu curge, afara deo stipulatie contrarä, dead din ziva cererei in judecata, con-form art. 1088 C. civil 2).

Dobfinzile dotei se prescriu, ca once dobanzi, in genere,prin 5 ani din momentul lichidarei lor3).

Aceea4 solutie este admisa i in privinta dobanzilm-datorite de constituitorul dotei (art. 1241 C. civil) 4).

Dispozitia art, 1278 C. civil fiind exceptionala i dero-gatorie dela dreptul comun (art. 1088 C. civil), nu se aplicädeal dotei propriei zise, nu insá i averei parafernale.

In privinta ultimului an al casatoriei, art. 1280 dincodul civil, are urmatoarea dispozitie intunecoasä i rauredactata, imprumutata dela dreptul roman 5) : FructeledobAnzile ultimului an se impart intre barbat i femee saumoOenitorii lor, in proportie cu timpul cAt a tinut casatoriain acest an. In adevar, ba'rbatul n'are drept la aceste fructe,fie ele naturale sau civile, cleat pana in momentul desfacereicasatoriei. Punctul initial al acestui ultim an este ziva ani-versarei sau celei corespunzatoare celebrarei casätoriei 6), iarnu ziva celebrarei casatoriei, dupa cum in mod impropriu seexprima art. 1280, fn. fine C. civil ; pentru ca' anul incepeIn ziva celebrarei casatoriei nu numai atunei cand ea a durat

I) CPr. art. 1649, 1650, Calimach.Vezi supret p. 54. No. 56 bis.Vezi supra, p. 64 si p. 100.

5) Vezi tom. VIII, partea I, p. 605, nota 5 si tom. XI, ed. II, p. 328,nota 1.

Vezi tom. VIII mentionat, nota 2 dela p. 607, 608. Tot acolo se-aratii i dreptul nostru anterior In aceastii.

Cpr. art. 1416 C. ialalian, care are urmlitoarea cuprindere awlo.si computa dal giorno eorrispondente a quell° del matrimonio*.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 604, nota 3 Fg p. 608, nota 2.Cpr. Colin et Capitant, III, p. 342 lit. C.

AVEREA PARAFERNALX.-ART. 1283. 135

un singar an 1). AceastI solutie deroga dela regulile admiseIn materie de uzufruct, du$ care fructele civile se doban-dese prin zi cu zi (art. 525 C. civil), iar cele naturale $iindustriale se dobandesc prin perceperea lor (art. 524 C.civil). In caz de separare de bunuri, femeea va ave . dreptla fructele $i dobanzile dotei sale din ziva dud s'a facutcererea ht separare (art. 1263 C. civil) 2).

Solutia admisa de art. 1280 C. civil este mult maiechitabill deck aceea admisä" de art. 524 din acela$ cod, eafiind conformA ca notiunea dotei. Fructele dotei fiind, inadev6r, menite a sustine sarcinele cäskoriei, nimic nu estemai just deck ca barbatul sà le dobAndeascg in proportie catimpul pentru care el a suportat aceste sarcini :

gDotis fruetum ad maritum pertinere debere aequitas suggerit;eicm enim ipse onera matrimonii subeat, aequum est eum etiamfructus pereiperez. (Echitatea voeste ca fructele dotei A apartielArbatului ; cAci el trebuind sa sufere sarcinile cUstitoriei, este justdi el sA, perceapA fructele dotei). (L. 7, Pr., Dig., De jure do-tium, 23, 3).

AVEREA PARAFERNALÀ.

113. Stim cà sub regimul dotal, bunurile femeei seimpart in bunuri dotale $i parafernale, parafernalitateaneputand sà," existe deck sub regimul dotal.

Aceastl distinctie intre bunurile femeei, pe care o admi-teau $i legile noastre anterioare, este imprumutata dela dreptulroman.

eroatA averea miscsaloare sau nemiqatoare, cAtg are muereadarà din zestrea ei, exopricI se zice» (C. Caragea, art. 44, parteaIII, capit. 16).

Tot astfel se exprima $i art. 1283 din codal civil actual:

«Tooth,' averea femeei, care nu este dotalà, este paraferng sauavere extradotala».

136 COD. CIV.CARTEA III.Trr. IV. CAP. II. ART. 1285, 1286.

Parafernalitatea este deci regula generala, iar dotalitateao exceptie 1).

Din definitia pe care legea o dä bunurilor dotale rezultIca dacä" sotii au stipulat regimul dotal, nestipulând nici o-

constituire de dotä, toate bunurile femeei Bunt pa rafernale,asa cd vom aveà un regim dotal färä dotä. 2), solutie care-erá admisä si la Romani. In asemenea caz, adoptarea regi-mului dotal, sub care toate bunurile femeei sunt parafernale,produce efectele unei separatii de bunuri contractuale 3). Dt.aceea am si vAzut ch regimul legal sau de drept comun nitpoate fi altul in dreptul nostru, cleat acel al separatiei debunuri 4).

Ceeace distinge bunurile parafernale de cele dotale este,pe de o parte, c2a' ele se administreazA de femee, care are sifolosinta lor, iar pe de altä parte, el ele pot fi insträinatede dänsa cu autorizarea bkbatului sau a justitiei (art. 1285C. civil).

114. Administratia i folosinta bunurilor parafernale(art. 1285, 1286 C. civil. La Romani, in vechiul dreptfrancez si in dreptul nostru anterior 5), femeea ave a asuprabunurilor parafernale drepturile cele mai intinse, ea. putand,färä, concursul bärbatului, sä, le administreze, sa exerciteactiunile privitoare la ele si sä le insträineze atat Cu titluoneros cat si cu titlu gratuit 6).

Aceasta a si flcut pe un vechiu autor, Guy-Coquille,sä zica :

«Les biens paraphernaux sont ceux que la femme a, outresa dot, sans congé de son marl, a l'égard des quels bien elle estdame de ses droits et en peut disposer».

Astäzi, dupà art. 1285 din codul civil, femeia are numai:administratia si folosinta parafernei sau exopricei sale, eaneputând sä dispue de dAnsa, nici sà steà in judecatä,' färsä

VeziVezi

31 VeziVeziVezi

ragea, etc.Vezt

supra p. 12, 52 0 37, Cpr. Planiol, III, 1657.supra, p. 32.supret, p. 32.supra, p. 11.art. 1659, 1660 C. Calimach, art. 46, partea III, cap. 16, C. Ca-

tom. VIII, partea 1-a, p. 630.

ADMINISTR. AVEREI PARAFERNALE.-ART. 1286. 137

autorizarea bärbatului sau a justitiei (art. 197, 199, 201C. civil). Numai femeia autorizatl a face comert are o capa-citate neingräditä in privinta bunurilor sale parafernale(art. 16 C. com.).

Dreptul de folosinta cuprinde pe eel de a percepe fruc-tele si de a dispune de ele fära nicio autorizare, o asemeneaautorizare nefiind necesard deal pentru instrainarea fonduluiparafernal.

In privinta dreptului de administratie, capacitatea femeeise determina' dupa principiiie care armuesc drepturile femeeiseparate de bunuri (art. 1265 C. civ.) 1).

Daca femeia a dat bärbatului mandat de a-i administraaverea ei parafernalä, fie prin contractul de cäsätorie, fie intimpul easatoriei, acest din urma va ave a c'atre ea toateobligatiile unui mandatar (art. 1286 C. civil, care este deprisos), fiind ca acest principiu rezulta din regulile delamandat.

aDach muerea va di exoprica ei In mhnile bArbatului ea s'othrmuiasca, trebue bihrbatul sà Ingrijeasch de ea ca de Ins110rile sale ; iar de nu, once i se va Intimpla din nepurtarea lui degrijh sau din viclequg, este dator», zice codul Caragea (art. 47,partea III, cap. 16).

Daca femeea a dat mandat bärbatului sau in timpulcasätoriei, nimic nu se opune la revocarea acestui mandat(art. 1552, 10, 1553 C. civil), revocarea putand fi nu numaiexpresä, dar si tacità.

(Dach ocarmuind bhrbatulexoprica'

se vhde§te primejdia,poate femeea iar4i ocirmuirea ei, de0 i-ar fi läsat-o rnaiInainte de apururea», zice art. 1664 din codul Calimach.

Daca mandatul a fost dat bit'rbatalui prin insusi con-tractul de casatorie, el este irevocabil, pentru cà conventiilematrimoniale nu pot fi schimbate in urma celebrarei &Asa-toriel. La caz de o rea administratie din partea barbatului,femeea nu va putea cere decat separarea de bunuii, pentrucadesl art. 1256 C. civil nu vorbeste deal de dotd, totusiacest cuvant trebue interpretat in sens larg, el referindu-se

Vezi supra, p. 111 urm.

138 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. IV.- CAP. II.- ART. 1286.

la toate bunurile a chror administratie a fost ineredintatäbärbatului.

Daeä barbatul s'a folosit de bunurile parafernale alefemeei in contra vointei acestei din urniä, ipoteza preväzuthde art. 1579 C. francez (eliminat de legiuitorul nostru),bärbatul fiind considerat ca un posesor de rea credinth, varestitul atat fructele existente eft §i cele consumate.

In fine, art. 1580 din codul fr., iarh§i eliminat de legiui-torul nostru, aplicAnd averei parafernale ceeace legea zice inprivinta averei dotale, dispune eh' bArbatul care se folose§tede bunmile parafernale ale femeei, este tinut de toate obligatiileuzufructuarului. Acest principiu fiind aplicabil §i la noi inbaza regulelor generale, bärbatul se va folosì, in aserneneacaz, ca un bun proprietar, fAra insh a face inventar §i a da.cautiuni (art. 540, 541 C. civil).

Bhrbatul n'are dreptul a fi despägubit de cheltuelile deculturä i araturh, el neavAnd drept la nici o despkubire,chiar dacà n'ar fi cules recolta preghtitä de el. Aceemi solutieeste admisibilä i in privinta cheltuelilor voluptoase. In dtprive§te insh cheltuelile necesare, el are dreptul la o desph-gubire integrall, lar in privinta celor utile numai pang laconcurenta plus-valutei fondului parafernal.

Barbatul nu poate, färä, un mandat expres, sh insträi-neze exoprica sau paraferna femeei, §i daeä, el a contravenitacestei regule, femeea are o actiune contra tertiilor achizitoripentrucà s'a vAndut lucrul ei.

413Arbatul n'are voe sA cheltueascii sau sA insträineze exo-prica femeei, fgrti, inserts si de martori incredintatA invoirea ei,fiind ea in vArstil legiuità», ?lee art. 16b2 din codal Calirnach.

115. InstrAinarea bunurilor parafernale. Bunurile pa-rafernale, fie aduse de femee la chsätorie, fie dobandite deea in timpul cAgtoriei, Bunt, in principiu, alienabile (art.1285 C. civil) §i. prescriptibile (art. 1877)1). Ele pot decifi urmärite de creditorii femeei, fie anteriori, fie din timpulcasätoriei. Ele pot de asemenea, fi insträinate de bärbat inbaza unui rnandat special al femeei (art. 1536 C. civil) i de

1) Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 629 e 636 urm., precum e tom. XI.p. 187.

INSTRXINAREA PARAFERNEL-ART. 1285. 139

femee, Cu autorizarea bärbatului sau a justitiei (art. 1285 C.civil), autorizarea barbatulut putând fi nu numai expresa,dar $i tacita, autorizarea scrisa a bärbatului neavând insänevoe de a fi autentica.

Femeea poate, ce e drept, sa le declare inalienabile princontractul de -casatorie, cu toata pärerea contrara a lui Pla-niol (III, 1665), insA asemenea clauza nu va fi in genere,opozabila tertiilor, ea fiind obligatorie numai pentru barbat.

Din analogia ce exista intre femeea dotalil, ca privirela bunurile sale parafernale, $i cea separata de bunuri, sededuce, ca drept cuvänt, ca art. 1267 C civil, care deter-mina cazurile in care barbatul este responsabil pentru lipsade tntrebuintare sau de reintrebuintare, se aplicä la cea dintaica $i la cea de a doua; a0, ca dupa pärerea, aproape una-nima a autorilor, barbatul care a incuviintat instrh'inarea imo-bilului parafernal, raspunde de lipsa de intrebuintare a banilorproveniti din aceasta instrilinare1).

Cu toate ca femeea are, dupa art. 1285 C. civil nevoede autorizarea bärbatului sau a justitiei spre a-si puteá, in-straina averea parafernalei, totu$i se admite in Franta c,a

ea poate sa-$i rezerve prin contractul matrimonial dreptulde a instrainà mobilele sale parafernale flea nicio autorizare,asemenea clauzä, nefiind nula deck in privinta intobilelor.Solutia contrara ne pare big singurl juridica in legislatianoastra; caci pe langa ca art. 1538 din codul fr. pe care seintemeiaza sistemul opus, nu exista in codul nostru, apoi,art. 1285 C. civil nu distinge tare mobile- $i imobile, iarpe de altä, parte, asemenea clauza ar vatämá, drepturile bar-batului de cap al familiei $i al asociatiei conjugale (art. 1224C. civil).

Femeea parafernala nu poate deci singura EA, faca deckacele insträinäri cari se considera ca acte de administratie,precum ar fi, de exemplu : vänzarea recoltelor $i a lucrurilorsupuse stricaciunei, etc.2).

In cat prive$te insa capitalurile sale, ea nu poate con-

Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 517, text 0 nota 3 0 p, 6311 632. Maivezi §i suprec, 114. p. 118 ai infra, p. 141.

Vezi tom. VIII, partea 1-a, p, 622, 632, etc.

140 COD. CIV. - CARTEA pi TIT. IV. - CAP. II. - ART. 1877.

tracta nicio instrainare i nicio obligatie fära autorizareabarbatului sau a justitiei.

Femeea are nevoe de autorizare nu numai pentru a in-strainä bunurile parafernale, dar i pentru a da un mandat,fie bärbatului ei, fie unui tertiu.

Starea in judecatà a femeei cu privire la bu-nurile ei parafernale. Femeea nu poate sta in judecata,nici ca reclamanta, nici ca prttt, in privinta bunurilor saleparafernale, fara autorizarea bärbatului sau justitiei. Vomaplica deci in speta cele spuse supret, p. 114, in privintafemeei separate de bunuri; §i. aceasta incapacitate atarnandde statutul personal al femeei o urmarqte chiar in tärile incare femeea maritata este capabila, precum: in Grecia, inRusia, in Germania, in Englitera i chiar in Turcia (FeturaAli Efendi, Neh,er Baascinda), etc.

vice versa, femeea, capabila dupä legea sa personalä',va putea instrainà, MI% nicio autorizare, bunurile sale in Ro-mania 1).

Prescrierea bunurilor parafernale (art. 1877 C.civil). imobilul dotal este, in principiu, impre-scriptibil, din cauza ina1ienahilitei lui, el nedevenind pre-scriptibil deal in cele trei cazuri exceptionale prevazute deart. 1878 C. civil.

Bunurile parafernale fiind, din contra, alienabile, conse-cinta neapitrata este ca ele sunt i prescriptibile in folosultertiilor, prescriptia nefiind suspendata in timpul asatoriei,cleat in folosul barbatului (art. 1881 C. civil).

Prescriptia va curge insa in contra femeei separate debunuri, in privinta bunurilor a caror administratie Ii apartine(art. 1265 C. civil), ea neavänd, in asemenea caz, nici unrecurs in contra barbatului.

Nu este insa supusä prescriptiei, pe cg,t timp tine casa-toria, actiunea in anulare a femeei contra actelor fäcute deea, färä autorizarea barbatului sau a justitiei, In cazurile incare legea declara acea autorizare obligatorie (art. 1879, 1904

Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 633, 634.

1) Vezi supra, p. 81. Mai vezi tom. VIII, partea Fa, p. 349. 350, 411nota 1, 639; tom. XI, p. 190. etc.

Vezi tom. VIII mentionat, p. 639.3) Vezi suprec, p. 114, 118; p. 138, 139.') Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 518, nota 3; p. 534, nota 1 Qi p. 641.

CONTR. FEM. PARAF. LA SARC. CXSXT. .ART. 1284. 141

C. civil). Prescriptia nu curge deci in folosul acelor care ardetine bunurile unei femeei neautorizate.

Nu este, de asemenea, supusa prescriptiei, iar4i pe cattimp tine cäsatoria, nicio acune a femeei care ar putease resfranga, in contra barbatului, de ar fi exercitata de femeecontra unui tertiu (art. 1880 C. civil) 1).

Dispozitia art. 1880 C. civil, dupg care prescriptia estesuspendan' in timpul casatoriei, in cazurile in care actitineafemeei s'ar puta resfrange in contra bärbatului, se aplicachiar femeei separate de bunuri. Art. 1880 C. civil face deciexceptie dela art. 1878 din acelasi cod 2).

118. Contribuirea femeei, cu bunurile ei parafernale,la sarcinile dsätoriei (art. 1284 C. civil). -- De cateoritoate bunurile femeei sunt parafernale (caz in eare regimuldotal exista numai cu numele), ea trebue sa contribuiascä lasarcinile caskoriei ca a treia parte din veniturile sale, dacain contractul matrimonial nu se determina partea ei contri-butorie la aceste sarcini.

Codul fr. admite aceeasi solutie in privinta femeei sepa-rate de bunuri prin contract (art. 1537 C. fr.). Legea noastran'are insa nicio dispozitie in aceasta privinta, asa ca nu sestie dacg, in caz de separatie contractuala, trebue sil se apliceart. 1284 C. civil sau art. 1266 dela separatia judicial% 3).

Pentru ca femeea sà contribuiasca ca a treia parte dinveniturile sale la sarcinile casatoriei, art. 1284 din codulcivil cere ca conventia matrimonian'," a sotilor sa nu determinepartea contributorie a femeei la aceste sarcini; caci daca arexista o asemenea conventie, ea va fi executata in totul, fieca ar mari sau ar micpra partea contributiva a femeei. Fe-meia s'ar putea chiar obliga a contribuì la sarcinile casätoreslipana la concurenta tuturor veniturilor sale parafernale, dupacum ea ar puta conveni cà nu va contribul de loe la aceste-sarcini, de cateori mijloacele barbatului ajunge la ..intimpi-parea lor 4).

142 COD. CIV. CARTEA III. TIT. IV. CAP. II.

Dacä bärbatul ar devenl insä insolvabil in timpul cha-toriei, femeea va contribul de suo la tot ce este necesarfamiliei. Partea contributorie a femeei trebue sti fie plätitäinainte pentrueä este menitä a servi la cheltuelile zilnice,bärbatul avänd contra femeei, spre a o sill la plata, aceleasiactiuni pe care once creditor le are contra debitorului san.Tribunalele, la caz de contestatie, vor fixä, evaluarea venitu-rilór din care femeea datoreste o parte, ce trebue s pläteascii.

termenele la care trebue sä se facA plata.Hotäririle pronuntate de tribunale in aceastä privintä,

pot fi modificate, ca i in materie de alimente, (lupa cumvenitul femeei s'a märit sau s'a micsorat 1).

SOCIETATEA DE ACHIZITII SAU DE CASTIGURIADAOSA REGIMULUI DOTAL

119. Legea noasträ reglementAnd regimul dotal, permitesotilor de a combina acest din urmä regim cu acel al comu-nitätei (art. 1287 C. civil), sotii fiind liberi de a stipulà, osocietate de achizitii sau de castiguri chiar färA a adoptaregimul dotal 2).

De cateori societatea de achizitii sau de cAstiguri esteadaosä" regimului dotal, femeea se poate folosi in acelasi timpde garantiile exceptionale ale regirnului dotal si de eventua-litatea beneficiilor ce poate sA aducA comunitatea. Pentruaceasta se cere insA o anume stipulatie, care nefiind sacra-mentalä, poate sä rezulte din diferitele clause ale contractului.

Aceastä inovatie a legiuitorului nostru este departe dea fi fericitä, cAci, pe de o parte, societatea sau comunitateade achizitii, sträinä de moravurile noastre, nu s'a aclimatizatde cänd ayern codul civil, lar pe de alta parte, textele carecompun ac,eastä sectiune sunt necomplecte i lasä loe lamulte discutii.

Vezi supra, p. 114.2) Acest regim este regimul de drept coman In Spania (art. 1315 § 2 C.

spaniol) si In alte tári. Vezi supra, p. 11 nota 2. Comunitatea de achizitii existísi in codul german, sub numele de Errzingenschaftsgemeinschaft (art. 1519urm.), tasa nu ca regim accesoria, ci ca reg,im principal.

SOCIET. DE ACHIZITH ADAOSX EEG. DOTAL. 143

Comunitatea de achizitii este in totdeauna o societatecivilrt, chiar daeä in contractul matrimonial s'ar prevedehea are de obiect exploatarea until stabiliment comercial, deexemplu, a unui fond de comert.

In aceasta societate, bunurile sotilor se impart in dottä:bunurile care rarnan proprii ale alor si cele care formeazaactivul societatei. Bunurile proprii ale femeei pot fi dotale,parafernale i comune.

Bunurile dotale imobiliare sunt, in principiu, inalienabile,imprescriptibile ì neurmä'xibile, iar bunurile parafernale sunt,din contra, alienabile, prescriptibile i urmaribile.

Barbatul are administratia i folosinta celor dined (art.1242, 1243 C. civil), iar femeea a celor de al doilea (art.1285 C. civil).

Bunurile proprii ale sotilor sunt acelea ce el le ma,In momentul celebrarei casatoriei. Toate imobilele, creantele

chlorine existente la aceasta epoch' privesc deci respeetivpe fiecare din soti (art. 1288 C. civil).

Sunt, de asemenea, proprii ale sotilor: mobilele existentela epoca casatoriei, sau dobandite de ei cu titlu gratuit maiIn urmä, daca au fost constatate printr'un inventar regulat,adeca: fault conform formelor legale (art. 1289 C. civil).

Lucrurile dobandite de soti prin donatiune, succesiuneab intestat sau testamentara nu intl.% in comunitate, dacadäruitorul sau testatorul n'a manifestat o vointa contrara(art. 1290).

Nu fac, de asemenea, parte din societate sau comunit ate:lucrurile dobhndite in mod fortat de soti, precum comoaraatribuitä sotului, sumele chstigate la loterie, sau la tragere lasorti a unor obligatii; acele chstigate prin jocuri la noroc,pentruca toate aceste beneficii nu sunt rezultatul unei munci.Toate aceste sume ranahn deci proprietatea sotului care le-adobAndit.

Tot astfel, nu intra in comunitate, despagubirea ce unuldin soti ar priml, din cauza unui accident, dela autorul acestuiaccident, nici despä'gubirea platita unuia din soti de catreo companie de asigurare, etc.

N'a mai ramas deci, spre a se forml activul societatiisau comunitätii cleat economiile Matte de soti din veniturile

144 COD. CIV.CARTEA III. TIT. IV. CAP. II.

bunurilor a earor folosinta le apartine (art. 1290 C. civil) §ibeneficlile realizate de ainândoi sotii, sau de fiecare din ei inparte, prin munca lor, fie materialä, fie intelectuala, prin exer-eitiul unei profesii, unei meserii sau unui me0avg, etc. (art.1290 C. civ.) 1).

Astfel, intrà In comunitate: produsul oriedr" ei munci sauindustrii a sotilor, chiar i produsele care n'au caraeterul defrunte, precum: operile literare §i tiintifice ale sotilor facutede soti in timpul casatoriei, nu insa i operele sau inventiile&cute de soti inainte de casätorie.

Mai infra in comunitate: bunurile dobindite de soti cutitlu oneros in timpul asociatiei conjugale.

In fine, Curtea din Ia0 a decis noi am aprobataceastä deeizie)2), eä, in societatea de achizitii intra i imobilelece sotii singuri sau impreuna, au cumparat, in timpul &Asa-toriei cu banii pro veniti din economiile lor realizate dinveniturile lor dotale sau parafernale; insa aceste imobile nusunt, in codul nostru, ca in cel francez (art. 1402), presupusecà apartin comunitatei de c4tig, pina la proba contraed,asemenea prezumptie nefiind admisa de codal nostru decitin privinta mobilelor neinventariate (art. 1289 C. civil rom.);de unde rezultä eh' sotul care afirma cà imobilul dobindit intimpul casatoriei apartine societatei de achizitii, trebuedovedeascä ea acest imobil a fost cumparat cu banii socie-tatei; caci prezumtiile legale fiind de stricta interpretare, nupot fi intinse, fie pentru identitate de cauza, fie pentru altemotive chiar mai puternice, la cazurile neprevraute de lege.Aceasta, frumoasä deeizie a fost insä casata, pentrueä, conformart 1290 C. civil, fondul comun al societatei de achizitii,adoptata prin contractul matrimonie, fiind format de toatecite sotii c4tiga in timpul casatoriei, fie in parte, fie impreunä,urmeaza ea, fatä de o redactie ath de generala, trebue sa secuprinda in acest fond i imobilele eumparate de unul din-soti, prezumptia juridieä fiind ea ele au fost cumparate cu banieconomisiti de dänsul din venitul averei lor i care apartincomunitätei 3).

Vezi Dreptul din 1913, No. 39, p. 310 (cu observ. noastril).Vezi Dreptul din 1913, No. 39, p. 310 (en observ. noastril).Vezi Dreptut din 1916, No. 28 p. 220 si Cr. Judieiar din 1M9, No. 2

p. 18, 19,

SOCIET. DE ACHIZITH SA17 DE CISTIG.ADM. BUN. 145

S'a decis trig ca de si un imobil este cumpärat de sot,In timpul casátoriei, sub regimul societhtei de achizitii, conformcontractului matrimonial, ar intrà in fondul comun al socie-tatei, totusi aceasta stare de indiviziune nu se poate opuneunui creditor ipotecar al sotului asupra acelui imobil, atunciand de cumparatura al acelui imobil nu se face mentiunea imobilul este cumparat ca banii societatei de achizitiuni,sau peutru acea societate 1).

119 bls. Am vazut cum se compune activul comunitatei.Pasivul ei este destul de restrans. Societatea neavánd, inadevar, uzufructul bunurilor sotilor, nu este obligata la platadatoriilor corespunzatoare, care sunt o sarcina a fructelorAceste datorii sunt in sarcina respectiva a fiecaruia din son,pentru bunurile a earor folosinta Ii apartine. Ele sunt in sarcinabarbatului, in privinta bunurilor sale si a celor dotale, si insarcina femeei, in at priveste bunurile parafernale.

Nu intra deci in pasivul comunitatei deat datoriilecorespunzatoare cu bunurile ce ea dobandeste, i anume :acela care au de obiect achizitiunea sau conservarea bunurilordobandite cu titlu oneros si a valorilor comune. Datoriilecontractate pentru trebuintele casnice, cresterea i educareacopiilor sunt, de asemenea, datorii ale societatei.

120. Administratia bunurilor care compun societateade achizitii. Nu se stie cine administreaza averea comunaIn timpul casatoriei, pentrua legea noastra este cu desavarsiremuta in aceastä,' privintä. Daca am aplicá principiile coduluifrancez dela comunitatea legala, ar trebul sa decidem cä numaibarbatul are dreptul de administratie (art. 1421 C. fr.). Acesttext lipsind insa din legea noastra, nu-1 putem aplict. Comu-nitatea de achizitii sau de castiguri, fiind o societate, va aveádreptul de administratie;

«Societatea de achizitii tare soti, astel cum o define te codul,a fost In totdeauna citrmuitA, afara de oare care exceptii, de re-gulele societatilor ordinareo, zice un autor 2).

i) Trib. Tutova, Or. judiciar din 1912, No. 18, p. 241 §i Drephd dinacelaa an, No. 81, p. 646.

2) Troplong, Contrat de mariage, ¡II, 1853.

D. Alezandresco, Prineiviile Dreptului Civil Romitn. Vol. IV. 10

146 COD. CIV.-CARTEA III.-TIT. IV.-CAP. 11.-ART. 1291-1293.

De fapt insa, barbatul va fi mai intotdeauna acela careva administra, cu consimtimantul expres san tacit al femeei.

Creditorii comunitätei vor puteá sA urmäreascä drepturilelor asupra bunurilor comune. Daca comunitatea este adminis-trata de barbat, creditorii barbatului vor putek de asemenea,sa urmareasca,' bunurile comune.

Incetarea i lichidarea societAtei de achizitii(art. 1291, 1292, 1293 C. civil). Societatea de achizitiiinceteaza prin aceleasi cauze care aduc restituirea dotei, adecä:desfacerea cäsätoriei, separatia de bunuri i absenta unui dinsoti (art. 1271 C. civil). Mid aceastä societate inceteaza, ease lichideaza conform art. 1291 urm. C. civ. Alai intai, femeeati reih dota; apoi, fiecare sot isi ih din fondul comunaverea sa proprie, iar ceeace rarnâne se imparte in parti egaleintre soti sau mostenitorii lor, dupa regulele stabilite in pri-vinta impartirei mostenirilor.

Femeea are, in aceasta privinta, un privilegiu asupra avereibärbatului, transmisibil la rnostenitorii ei, i anume: acelade a-si exercith preluarile sale fie dotale, fie parafernale,inaintea lui (art. 1292 C. civil), precä'dere imprumutatä delavechiul drept francez. h codul fr., femeea mai are o pre-ferintä, imprumutata, tot dela dreptul vechiu, pe care legeanoastra n'a mai reprodus-o, i anume : aceea de a-si exercithpreluärile ei, de once naturd ar fi, asupra bunurilor propriiale bärbatului, in caz de insufienta a bunurilor comunitatei(art. 1472 C. fr.)

Partea ce se envine fie-carui din soti din comunitate,conform art. 1291 C. civil, neputand fi considered ca unbeneficiu rezultand din conventia matrimonialk sotul in contracaruia s'ar fi pronuntat divortul, nu poate fi departat, con-form art. 280 C. civil dela dreptul ce el are in averea comuna.

Dota ce bärbatul ar fi constituit femeei este un ade-varat beneficiu, un avantaj (art. 280 C. civil) supus revo-carei, confortn acestui text, in caz de a se fi pronuntat di-vortul in contra femeei.

Ipoteca legala a femeilor mAritate (art. 1281,1753 § 1 -- 1761 C. civil). La Romani, femeea maritataaveh nu numai o ipoteca legala, dar si un privilegiu, care

IPOT. LEGALX A FEMEILOR MiRIT.-ART. 1281, 1753-1761. 147

permiteà de a fi platita cu preferinta, chiar inaintea credi-torilor anteriori casatoriei, licet fuerint anteriores 1).

Astazi, acest privilegiu nu mai exista, insa femeea are oipoteca legala asupra imobilelor barbatului, supusä specializäreisi inscriptiei, pentru siguranta dotei sale alienabile (art. 1281,1754).

Legea belgianä, prin art. 64 § 2, permite viitoarei sotiide a stipulä in contractul matrimonial o ipoteca conventionaläasupra imobilelor viitorului ei bärbat, determinata prin acestcontract. Legiuitorul nostru e eliminat acest paragraf din art.1754 C. civil, insä, posibilitatea stipulärei unei asemenea ipotecirezultä din art. 1756 C. civil 2).

Ipoteca legala avand izvorul ei in casatorie, poate sarezulte si dintr'o casätorie putativa' daca femeea a fost de bundcredinta. (art. 183, 184 C. civil). Ea subzistil si in urmaseparatiei de patrimonii, pana', ce femeea isi va primi dotainapoi.

Ipoteca legal ti va aya loe chiar daca casätoria ar fifost celebratä in strainätate.

Ipoteca legala atarnand de statul personal al sotilor,femeea sträina, casátoritä fie in tara, fie in straingtate, nu vaavea o ipoteca legalá, in Romania, decat atunci cand legeapersonala a barbatului va recunoastea asemenea ipoteca. Ches-tiunea este insa, controversatai 3).

Ramane insa, bine inteles ca ipoteca femeei maritatestraine, ca si aceea a minorilor si interzisilor straini, va fisupusä specializarei si inscriptiei prevazute de legea noastril,chiar daca dupa legea lor nationalä ea ar fi oculta', pentrucapublicitatea este prescrisa, in interesul tertiilor si deci, inte-reseaze ordinea publica 4).

123. Creaniele femeei garantate prin ipoteca legalà(art. 1281, 1754, 1757, 1761 C. civil).Care sunte creantelefemeei pe care le garanteaza ipoteca legal? In dreptul nostruchestiunea este indoelnica, desi art. 1753 § 1 vorbeste de

I) Vezi tom. VIII, partes I-a, p 539 urm. §i p. 660. Tot acolo se arati§i dreptul nostru anterior in aceastii privin.

Vezi infret, p. 148.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 662, 663.Vezi tom. VIII, mentionat, p. 664.

') Cu toate acestea, Curten de Casatie a decis ex, atitt din combinaresart. 1753 qi 1767 C. civil, cfit ei din intreaga economie a legei, rezultii.c ipo-teca l?galii a femeei milritate tinde nu numai la asigurarea dotei sale alienabile.dar §i la asigurarea dotei sale inalienabile. Cas II, 20 Fevrutu. 1912, Bulet. 1912,p. 345 i Cr. judiciar 1912. No. 39. p. 359 (rezumate), precum ì Dreptut din1912, No. 37. Mai vezi i Trib. Ilfov, Dreptut din 1911, No. '72, p. 573.


drepturile i ereankle femeei, pentrudi alte t,ext,e nu vorbesedecát de dota alienabilet (art. 1281, 1754, 1757, 1761 C.civil). Credem, cu toate acestea, eh' numai dota alienabild afemeei este garantatä prin aceastä, ipotecA' 1); asa cá, o femeecare are numai bunuri parafernale n'are ipoteeä legalä, desi eaar fi stipulat regimul dotal. Femeea avand ciliar dotä, n'areipotecl pentru alimentele ce i se datoresc de bärbatul ei;nici pentru abitatia, hainele de doliu; nici pentru obligatiiledelictuale sau quasi-delictuale ale bärbatului, etc. Femeea nuva fi deci garantatä prin ipoteca sa legalá decat in privintadotei sale alienabile si a fructelor i dobAnzilor acestei dote(art. 1278 C. civil). Ea poate insä, dadt este prevä'zAtoare,sä complecteze garantia imperfectA pe care i-o dä legea, stipu-lAnd o ipotecà conventionalä prin contractul ei matrimonial(art. 1756 C. civil), atät in privinta parafernei cá,t si a altordrepturi eventuale ce ea ar puteit sä aibä', mai tArziu.

Bunurile bArbatului lovite de ipoteca legala(art. 1754, 1756-1758 C. civil). Legea noasträ cacea belgianä a admis o ipoteát generalei in acest sensdreptul femeei se exercitä asupra imobilelor sau bunurilorbärbatului (art. 1281, 1754 C. civil). Ipoteca este insä spe-eialei in sensul cá trebue sä, fie specificatä prin contractulmatrimonial (art. 1754, 1755 C. civil), sau in timpul cAsä-toriei (art. 1756-1758 C. civil).

Specializarea §i inscrierea ipotecei legale (art.1754-1757 C. civil). In codul fr., ipoteca femeei este nununiai generala, dar si oculta, cAci ea isi are fiintA indepen-dent de once inscriptie (art. 2135 C. fr.). Acest sistemzastros atat pentru tertii cát si mai cu seamä pentru bärbat,a cärui credit este cu desävársire micsorat, a fost, cu dreptcuvant, päräsit de legiutorul nostru care, reproducánd prin-cipiile legei belgiene dela 16 Decembrie 1851 a admis atatpublicitatea cát si specializarea ipotecei. In adevär, pentru

SPECIALIZ. I iNSCRIEREA IPOT. LEGALE.-ART. 1754-1767. 149

ca ipoteca femeei sä, poatil.' fi inscrisä, ea trebue sä fie spe-cialized. Ceeace insemneazä ea suma creantelor dotale trebuesä, fie determinatä, i sä indice imobilele asupra cärora inscriptiaurmeazä a fi luatä, ipoteca neavând rang decht din ziva aceleiinscriptii. Specializarea se face prin contractul de ch'siltorieIn cazurile art. 1754 0 1755 C. civil, i in timpul cäsätorieiIn cazurile art. 1756, 1757.

In cht prive0e dota pe care femeea poate s'o dobandeascIin timpul cAsätoriei, prin donatiuni sau succesiuni abintestatsau testamentare, (art. 1235 C. civil), ea nu va puteh luàinscriptie decat conform art. 1757 C. civil, cu autorizareaprezidentului tribunalului. Femeea va determina ea insusi, inasemenea caz, ca i in cazul art. 1756 C. civil, suma panlla concurenta cäreia inscriptia va fi luatä, inscriptia neavandrang deca dela data acestei inscriptii. Prezidentul se va mär-ginì a da autorizarea pe care o cere printeo suplic5. Dacäprezidentul refuzä autorizarea cerutä de femee, incheierea sapoate fi atacatä cu apel inaintea tribunalului din care pre-zidentul fac, parte (art. 66 bis: Pr. civ.).

Autorizarea prezidentului nu este prescrisä sub pedeapsitde nulitatea, asa eh' tertii i creditorii iptecari inscri0 dupgfemee, n'ar fi in drept sä, anuleze inscriptia ei pentru neinde-plinirea acestei form alitäti.

Inscriptia ipotecarà poate fi luatà nu numai de femee,dar si de constituitorul dotei, fie el rudri, sau sträin (art. 1759C. civil), MIA nicio autorizare.

Art. 1759 C. civil mai conferd dreptul de a luà ins-criptie ipotecarä i procurorului tribun drept pe care acestmagistrat nu-1 ruai are astäzi in urma legei din 29 Octombrie1877, care modificA atributiile ministerului public. Dreptulprocurorului ar puteh fi admis, cel mult, atunci chnd femeeaeste minor5.

Inscriptia ipotecarä poate fi luatä nu numai de femeesi de constituitorul dotei, dar si de viitorul bärbat, inainteacelebrärei chisätoriei (art. 1754 C, civil). El poate luh ase-menea inscriptie i in timpul cAsätoriei, in calitate de man-datar legal al sotiei.

Alai mult încà, femeea poate luh inscriptia ipotecarä in

150 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. IV. - CAP. 11.-ART. 1761.

termenul de trei luni dela moartea bärbatului (art. 1780 C.civil). Chestiunea este insd controversatO 1).

In once caz, inscriptia odatä luatd, n'are nevoie de afi reinoitä dt timp tine casätoria, chiar dad ar tine maimult de 15 ani, i dad, ar interveni o separatie de bunuri.Aceasta este o favoare conferitä, femeei mrtritate, ea 0 celor-lalte persoane care se bucud de o ipoted legald (art. 1786§ 2). Dad, cAsätoria a tinut insd 15 ani sau mai malt, fe-meea este datoare srt retnoiasca inscriptia in anul care a urmatdesfacerea ei. Dar daca casatoria a tinut, de exemplu, numai10 ani, femeea nu este datoare a o reinoi In al unsprezeceleaan. Acesta este sensul § 2 al art. 1786 C. civil. IpotecalegalA pe care o are femeea nu se perimti niciodatd in timpulcrtsätoriei, oricOt de malt ar tine aceastO d'sltorie 2).

26. Reducerea ipotecei legale conferità femeei (art.1761 C. civil). Ca 0 tutorul (art. 1764 C. civil), bArbatulpoate cere reducerea ipotecii legale a femeei, de ekteori eaeste excesivI, oricine ar fi luat inscriptia ei. Dad sigurantaconferità femeei mgritate, in loc, de a devenl excesivä, a de-venit cu total inutild, de exempla, din cauza unei intrebuin-tAri a banilor dotali, un bOrbatul va putea sd dobandeaseäliberarea imobilelor sale de once ipoted.

Bárbatul n'ar puta, insd cere reducerea ipotecii stipu-latä prin contractul de cOsätorie, dal in specie fiind vorbade o ipoteed conventionará, ea nu poate fi desfiintatl prinvointa unilateralà a uneia din pä'rti.

Dreptul de a reduce ipoteca femeei poate fi executatde creditorii bärbatului, conform art. 974 C. civil 3). Redu-eerea se va cere dela justitie, tribunalul competent hind acelal situatiei imobilului (art. 1780 C. civil).

Femeea n'are nevoe de a consiruti la aceastä reducere,ea trebuind insd, sd fie push, in cauzd, de bärbat. Tribunaluljaded contestatia barbatului in mod sumar i de urgentä, inurma unui raport de expertizrt, cu dreptul de apel la Curte,dad suma in litigia comportä, apel. Concluziile ministerului

Vezi tom. VIII, partea I-a, 676 urm.Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 677, text i nota 3.Vezi tom. III al acessei 1ucr.rì, p. 64, nota 2.

NER. FEM. LA IP. LEGALL-ART. 1281, 1760 si SIG. FEM. CIS. 151BUB LEGEA VECHE. - ART. 1815.

public nu mai sunt cerute astäzi, afarä, de eazul and unuldin soti sau amandoi ar fi minori.

Reducerea ordonatä de tribunal nu este irevocabilä. Eanu impiedica deci luarea unei noui inscriptii de dteori aceastaa devenit necesar pentru femee.

Imposibilitatea in care se gase§te femeea de aputek renuntà la ipoteca ei legalä (art. 1281, 1760 C.civil). Pentru ca garantia pe care legea o conferà femeeirnäritate sä nu devie iluzorie, art. 1281 din codul fr. (adaosde legiuitorul nostru) dispune eä, sub pedeapsd de nulitate,femeea nu poate renuntà nici inteun caz la ipoteca ei legalä.;iar art. 1760 din acela cod dispune cä femeea nu poate re-nuntà, nici la dreptul ce are de a luá, o inscriptie ipoteearäasupra imobilelor bärbatului ei, niel la inscriptiile luate fiede ea, fie de alte persoane, in numele ei

Din imprejurarea cl art. 1760 C. civil prevede cä, fe-meea nu poate renunta la inscriptia sa ipotecarä, adieä, larangul ei 'tu favoarea bdrbatului säu, Curtea din Iai atras concluzia eh' ea poate sà renunte la rangul ei, in fa-voarea unui terfriu. Aceastä decizie a fost insä, cu drept cu-/Ant, casatä, pentrueä femeea nu poate renunta la rangul eiipotecar nici in favoarea tertiilor, i aceasta chiar clack' ea arfi separatä de bunuri 2).

Dar daeä femeea nu poate, in principiu, sä" renunte niciIn folosul barbatului, niei in folosul tertiilor, la ipoteca sa

aceastä renuntare este cu putintä de ate ori este vorbade cäpätuirea copiilor (art. 1250 C. civil), de procurare dealimente familiei, etc. 3).

Siguranta femeilor cAsAtorite sub legea veche(dispozitie tranzitorie) (art. 1815 C. civil). Art. 1815din codul civil prevazand eh' femeile cäsätorite pgnä la codulactual, sunt datoare, in curs de un an dela aceastä epod,

Este deci nul i fiira niel un efect clauza unui contract matrimonial,prin care femeea si-ar rezervà de mai 1nainte dreptul de a puteii renunth la ipo-teca sa legal, sau la inscriptia luatá in baza acestei ipoteci. Cpr. Colin et Ca-pitant, II, p. 902.

Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 30, nota 2; p. 79, 3b9, 508 §i 681, 682.etc. Mai vezi supra, p. 84.

Vezi supra, p. 84 si infret, No. 586.

') Vezi tom. VIII, partea 1-a. p. 683 urm., unde se aratil diferitele sis-teme admise de jurisprudenti. Mai vezi si tom. X, p. 732.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 153, nota 1,"in fine li p. 688.Vezi Arhiva sedad tei f liinlifice fi literare din lafi, anal VII (1896),

p. 153.Vezi asuprk teoritrelor, tom. II al acestei lucrilri, No. 638.


sa ja o inscriptie asupra imobilelor bärbatilor lor, pentru asi-gurarea dotei lor, conform principiilor codului actual, chestiunea.este de a se stì daca aceastä, dispozitie tranzitorie are deobiect daramarea drepturilor doban-dite in puterea legei vechi,8au conseryarea lor? Acest text este o enigma. El este attitde necomplect i de rau redactat, incât nu putem tì care afost intentia legiuitorulni, de aceea, el a i dat loe la discutiifara sfarit 1).

IPOVOLONUL (VADUVAR ITUL) SI CONTRA-ZESTRE.

129. Ipovolonul, de care vorbe0e art. 1678-1681 din.codul Calimach i codul lui Andr. Donici (capit 34, § 1),nu era in vechile moravuri grece0i decat un prezent denunta. El deyenise apoi o donatiune propter nuptias i, infine, in dreptul bizantin, un c4tig pentru vacluya supravie-tuitoare care ti marea dota (augntentum dotis).

Femeea care purcedeá ingreunatä in anal jalirei, perdeáipoyolonul 2).

In arhiva Academiei romane se gasete manuscrisulunei adrese a pravilistului Christian Flehtenmacher, catrecinstita yorniciei obOei, in urmatoarea cuprindere :

(DupA pravila, cuprinsii in § 957 din condica politiceascA(Calimach), numai atunci se impArtAseste vAduva ce are copii, dinclironornia mortului ei bArbat, luAnd parte cAt unul din fii, cAndnu se insqeste de al doilea. Asemenea si pentru ipovolonul, cAci dupAlegiuirea cuprinsA in Harmenopol, cartea I, titlul 10, § 4, femeeite se insotqte prin a dona cununie, nu se dA ipovolon» 3).

.Femeea a carui barbat se savarOse din viata, aya, dreptla ipoyolon, fie ca fusese fecioara sau vacluya in momentulcasiltoriei, pe cand teoretrele se cuvineau numai fetelorfecioare 4).

. Virgo, ob virginitatis honorenz, theoretrum habet, Indita

Vezi tom. VIII, parten I, p. 154, 165 §i 689.Vezi si art. 1230, 1231 C. austriac.Cpr. Troplong, Contrat de mariage, I, préface, p. 79.Mai vezi art. 1671, 1673 din acela§ cod.

IPOVOLONUL. TEORITRELE SI CONTRA-ZESTRE. 153

autem id non habet, sed pactum hypobolon et arrhaboneno, Har-menopol (De hypobolo, 4, 13, § 3) 1).

Nu trebue sä confundAm ipovolonul cu contra-zestrea.(contra dos), de care se ocupA art. 1669 i 1677 din codulCalimach 2).

Contra-zestre (progamia-dora) ere o libertate ante-nuptialà in care bärbatul sau alteineva, in numele lui,faca, femeei, i pe care ea o dobandeá la moartea bärbatului.

Contra-zestre nu putea nici inteun caz sä, emane delafemee, ci numai dela bärbat.

qicee donatio fit a solo sponso», zicea Vinnius.

Prin acest pact, care se puta, face O. in timpul casa-toriei, färä a se puteà insl alinge prin el drepturile tertiilor

ale mNtenitorilor rezervatari, bärbatul oferA o dotA femeeiaa precum i femeea aducea o dotA in casa bärbatului :

gDonatio propter nuptias est contractus quo quis dotem con-trarianz uxori offert», zice Cujacius 3)

In timpul cagtoriei, femeea nu avea, nici posesiunearnici proprietatea, nici venitul contra zestrei, ci numai dreptulde amanet asupra ei :

«In vremea cAsAtoriei nu se cuvine femeei niel stApAnirea.nici proprietatea, cum nici intrebuintarea rodurilor contra zestrei, cinumai dritul de amanet, asupra ei», zice art. 1672 din codul Ca-limach 4).

Dupä moartea bärbatului tnsä, väduva care, neavândcopii, se märitä in urma expirdrei anului jälirei, dobAndeacontra-zestre n deplinä proprietate, i numai in uzufruct cAnclaya copii minori, pierzAnd-o de tot atunci eAnd se mAritainaintea expirärei unui an dela moartea bArbatului (art. 147,

150, 151 i 1675 C. Calimach).In caz de a muri femeea färl copii, inaintea bärbatului,

moOenitorii ei nu aveau niciun drept la contra-zestre. Dacafemeea lag copii in viatä, aceOia aveau drept la nuda pro--

154 COD. CIV. - CARTEA III. - TÍT. V. - ViNZAREA.

prietate a contra-zestrei, iar bärbatul numai la uzufructul ei(art. 1676 C. Calimach). Femeea neinzestratä n'aveà dreptla contra-zestre, ca vä'cluvg sgracä, ci numai la o parte dinuzufruct sau in depling proprietate din averea bärbatului.(Art. 959, 960, 1677 C. Calimach).

Contra-zestre cazA,nd cu timpul in desuetudine, a fostinlocuitil, la popoarele moderne, prin prezenturile de muitil(munera sponsalitia) 1).

Aceste prezenturi se restituiau altA datä, i se restituescastgzi atunci and dinteo calla nejustificatä i imputabilä

vointei pgrtilor, cäsgtoria proectatä nu poate sä raai aibä loc.

cCAnd nu se mai face nunta, darurile dinaintea nunOi se In-toarce Inapoi», zice codul Caragea (art. 6, parten TV, capit. 2) 2).

Aceste sunt dispozitiile codului Calimach in privintacontra-zestrei. In egt prive0e codul Caragea, s'a decis, deasemenea, eh' darurile dinaintea nuntei n'au earacterul uneiinzestrgri 0 nu inträ in patrimoniul femeei decgt eventual,In caz de vinä din partea bärbatului ori de predeces al acestuia,Cu conditie ca sa nu existe copii, cäci dug sunt copii, daruleste al lor, iar femeea se folose0e de rodul lui, in caz depredeees al sotiei, moWnitorii aceteia ne avand niciun dreptasupra darului dinaintea nuntei, care se intoarce in patri-moniul bä'rbatului 0 se cuvine mo0enitorilor lui 3).

VÀNZAREA

130. Intre contractele cu tithi oneros, cel mai intre-buintat este astilzi vânzarea; cäci dacg toti nu vgnd, toticumpgrä.

tTout le monde ne vent pas, mais tout le monde achète»

Cumpgratorul fiind representant cu titlu particular al ván-

3) Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 156, ad notam Op. 693 Mai vezi tom.IV, parten I-a, p. 670, nota 2 §i p. 725, nota 2.

Vezi tom. VIII, mentionat, p. 693, textsi nota 2.Vezi Dreptul din 1912. No. 27, P. 211 e Cr. Judieiar din 1914, No.

19, p. 155. Recursul flout In contra acestei decizii a fost respins. Vezi Bult.1913, p. 1761; Dreptul din 1913, No. 81, p. 643 urrn. i O. judieiar din 1914,No. 19, p. 155. Vezi tom. VIII, partea I-a, 693, 694.

') Vezi tom. VIII, partea. II, p. 9, nota 1 (ed. a 2-a); tom. XI, p. 121,nota 3.

2) Corso di diritto commereiale, III, 2604, in fine, p. 385 (ed. a 4-a).

DESPRE V1NZARE. VINZ A REA ART. 1294. 155

zalorului, este reprezentat de acest din urnià pentru toate acteleanterioare vanzärei, el fiind insg un tertiu pentru actele fAcutede vanzator in urma vanz6rei. C. Douai, D. P. 1908. 2. 372

Justitia din 1916, No. 9, 10, p. 291 (ca observ. noasträ).Vanzarea Li trage origina sa din schimb, zice o lege

romanä, :

«Origo emendi vendendigue a permutationibus caepit» (L, 1,Pr., Dig., De contrahenda emptione, 18. 1).

vremea veche, Ong .a nu se afla moneda intre oameni,se wing schimbAndu-se lucruri, iar dupg ce s'au aflat moneda, apoiau Mat numele lor vanzarea i campgraura. Deci, vAnzarea si cum-pgrgtura este una din tocmelele sau contracturile cu indatorirele acelecare urmeazg, dupg dreptatea neamurilor, precum este si imprumutarea,schimbgtura, ngimirea, Invoiala i altele asemenea, :Wick: se alcg-tueste cu bung prirnire dupg amtindoug pgrtile i prin bung cre-dintg». (C, A ndr. Donici, capit. 11, § 1).

Vänzarea nu impiedia, insä, schimbul de a existá, si inviitor. El îi va avea fiintä, de câteori pärtile vor dispuneuna in favoarea celeilalte de obiect,ele ce le convin.

131. Natura §i forma vanzArei (art. 1294 C. civil).Art. 1294 din codul civil defineste vänzarea in mod inexact.Vänzarea poate fi definitä astäzi: un contract cu titlu oneros,sinalagmatic si consensual, prin care una din pärti (vAnza-torul), transferä, celeilalte pärti (cumpärätorul), proprietatealucrului sau dreptului vandut, pentru pretul pe care acestdin urmä se obligä, a-1 plät1 vanzätorului in bani. Cel cevinde färä nicio rezervä, transmite deci cumpärgtorului, casuccesor cu titiu particular 1), toate drepturile pe care le ava,vAnzAtorul asupra lucrului vändut.

Nu se poate, in adevär, concepe o vänzare färä, idea detransferare a proprietrttei :

Immaginare una compera e vendita senza transferimento diproprieta è asache ripugna alla essenza di guella», zice Vidari 2).

156 COD. CIV. - CARTEA III. --TIT. V.- ART. 1295 § 1.

Partile ar putea insa, eu toate acestea, in baza princi-piului libertätei conventiunilor, sa facä $i astä'zi o vAnzareromana, obligändu-se a procura cumparatorului numai pa$nicaposesiune a lucrului vändut 1).

Pentru ca vänzarea sa stramute proprietatea, trebue eacumparatorul sa accepte lucrul vändut cu intentia de a de-venì proprietarul lui. Apoi, strämutarea imediata a proprie-tätei mai cere ca lucrul vändut sa fie cert $i determinat inindividualitatea sa, $i ca partile sä nu fi derogat dela prin-cipiul de mai sus prin vointa lor, amânând strä'mutarea pro-prietä'tei pentru un timp determinat, sau Edna la indeplinireaunui fapt ulterior, pe care ele 1-au prevazut anume.

Strä'mutarea proprietatei, care caracterizeaza vänzarea, seindepline$te astazi intre parti, prin efectul imediat $i instan-taneu al consimtimantulni (art. 971, 1295 § 1 C. civil).

Se poate insa $i astazi ea vänzatorul sa se oblige atransmite mai in urniä cumpä'rätorului proprietatea lucruluivändut. Aceasta se va intampla de cateori el a vändut unlucru pe care nu-1 are actualmente in patrimoniul lui, darpe care il va dobändl mai tärziu, sau atunci cand partileau convenit ca proprietatea lucrului vändut sa ramile inertun timp oarecare pe capul vânzatoruli 2).

132. StrAmutarea proprietatei intre pärti (art. 1295§ 1 C. civil). -- Vänzarea fiind un contract consensual, esteperfecta intre pä'rti prin consimtimäntul lor, adieä : prin ac-cordul lor asupra lucrului vändut $i a pretului stipulat, cutoat,e ea lucrul n'a fo8t inca predat $i pretul n'a fost numarat,(art. 1295 § 1 C. civil) 3), $i cu toate ea nu s'a incheiatniciun act scris pentru constatarea contractului, daca partilen'au subordonat existenta contractului unui asemenea act 4).

Pentru aceasta trebue insä ca lucrul vandut, mobil sauimobil, sä fie determinat in ipso individuo, cad clack' el arfi determinat numai in genere (art. 964 i 1103 C. civil),precum ar fi, de exemplu, cazul cänd s'ar fi vändut un cal

Vezi tom. VIII, partea II, p. 13.Vezi tom. VIII, partea II, p. 13 si 16.Cas. S, III, Bult. 1912, P. 1578. Cpr. Instit., De emptione et ven-

ditione, III. 23, Pr. ig L. 17, Cod. De fide instrumentorum, 4. 21.Cpr. Trib. Prahova, Cr. judieiar din 1916, No. 42, p. 338.

STRXMUTAREA PROPRIET. iNTRE PXRTI. -ART. 1295 § 1. 157

sau o casa, fara a se arata anume care cal sau care casa,proprietatea nu va fi stramutatä, decal prin traditie, sauprinteo noua conventie, care ar determina lucrul sau 1-arindividualizh 1):

Proprietatea nu este, de asemenea, stramutata prinefectul consimtimantului, atunci card nu s'au vandut lucruriCu grämada (art. 1299 C. civil), ci dupil, greutate, nurniirsau milsurg (art. 1300 C. civil). In asemenea caz, nu numairiscul i pericolul marfurilor vandute ramane asupra capuluivAnzatorulni pana la cantarirea, numararea sau masurarea lor,dar i ins4i proprietatea acestor lucruri. In aceastA din urmaprivinta, chestiunea este insa controversatä 2).

Solutia de mai sus este almisa in vanzarile alternative 3)In vanzarile unui lucru viitor, care urmeaza a fi fabricat

de vanzator cu materialul lui. In asemenea caz, proprietateanu va fi stramutatä cleat atunci cand lucrul vandut va fiIn stare sa fie predat de vanzator 4).

In fine, proprietatea nu se stramuta indata prin efectulconsimtimantului, de cateori conventia partilor este expresaIn aceasta privintä, caci ele pot foarte bine sa deroage delaprincipiul inscris in art. 971 i 1295 § 1 C. civil (paotulreservati donrinii), intrucat stramutarea imediatä a pro-prietatei nu este de esenta, ci numai de natura vanzärei,intrucat principiul formulat de textele mentionate nu inte-reseaza ordinea publica. Chestiunea este Insa foarte contro-versata, 5).

RAmane insa bine inteles a, in asemenea caz, risculpericolul lucrului vandut privWe pe vanzator, care a rämasproprietar, riscul nefiind decAt un accesoriu al dreptului deproprietate.

4) Vezi tom. III al acestei lucrrtri, p. 42 si p. 53. Mai vezi tom. III,partea II, p. 8; tom. V, p. 17, nota 2; p. 126 si 127; tom. VIII, partea II,p. 14 si 15. Cpr. Planiol, I, 2597. 2744 ; Colin et Capitant, I, p. 929; CesareVivante, Tr. di diritto contereiale, IV, 1627, p. 139 (ed. a 3-a), etc.

Vezi tom. VIII, partea II, p. 15, tut si nota 2 si 188, text si nota 3.Vezi si tom. III al acestei lucrilri, p. 59, 60 No. 47 bis. Mai veziinfrà, No. 105.

Vezi tom. VIII, partea II, p. 15, text si nota 4 i p. 172, text sinota 3.

Vezi tom. VIII, partea II, p. 16.5) Vezi tom. VIII, partea II, p. 15 urm. i autoritAile citate, p. 17 nota

1. Mai vezi tom. III al acestei luerdri, No. 43, p. 52.

158 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. I.

Daca vanzarea este supusä unei conditii (art. 1296 C.civil), strämutarea proprietätei dela vanzgtor la cumpärätornu se va realiza cleat prin indeplinirea conditiei 1).

Daca s'a vandut lucrul altuia, nici conventia nici traditianu pot strämuta proprietatea ; cdci, spre a strämuta proprie-tatea, trebue a fi proprietar :

e Nano dat good non habet».

133. Dovedirea Vanzarei. Vanzarea este un con-tract consensual :

«Consensu pera gitur emptioD . (VAnzaren se perfecteazA prinsingurul consimtimant). (L. 1 § 2, Dig., De contrahenda emptione,18. 1).

Ca atare, actul scris nu este necesar pentru validitateacontractului, el servind numai ca mijloc de proba (ad pro-bationem). In lipsa unui act scris, vanzarea va putea decifi doveditä, conform dreptului comun, prin martorii kii pre-zumptii de cateori este vorba de o snmä mai mica de 150lei, iar pentru sume mai mari, prin märturisire, jurämant, O.prin martori sau prezumtii, in cazurile in care aceste dovezisunt admisibile.

Aceastä solutie este admisibilä numai in privinta yang-rilor de natura civilä; cäci, in privinta celor comerciale, probatestimonialä i prezumptiile sunt in totdeauna admisibile dupä,aprecierea judecaorilor (art. 46 C. civ.). Judecätorii sunt insäliberi de a respinge aceste dovezi, chiar in materie comercialä,destul fiind ca ei sa 0 motiveze decizia lor, crtci altfel ea arfi casabilä pentru lipsä de motivare 2).

Art. 493 din co 1'11 comercial, fdcand exceptie dela acestprincipiu, dispune cl:

'Once insträivare sau cesiune totaià ori parOafti a proprietateisau folosinOi unui vas trebue facutA prin act scrim

Del chestiunea este controversatä, pärerea generala este

9 Vezi tom. VIII, partea II, p. 19, 'iota 2 si p. 169.2) Cas. S. III-a, Jurispr. ronuin. din 1916, No. 8, P. 120, No. de or.;

dine 121.

Vezi tom. IV, partea I-a, p. 272, nota 2, tom. VIII, partea II, p. 22,text si nota 2, 3; tom. XI, p. 359, etc.

S'a decis In adevrir c, desl dupit coduI Caragea (art. 6, parteacap. 2), vitnzarea bunurilor nemiscgtoare si a tiganilor trebuiii sà fie flicutri prinact scris, totusi aceasta este numai In privinta tertiilor, did intre pri vfinzareaputeà fi dovedidi prin märturisirc sau jurrunfint Cas. S. I, Bult. 1894, p. 35 siBult. 1895, p. 27.

Aceeasi solutie este admis i dupii art. 219 din legea bulgarrt asupracontractelor dela 5 Decembrie 1892, care vueste ca contractele

avtlnd de obiect transmiterea dreptului de proprietate sau unui alt drept realnsupra unui imobil, s fie flicute, sub pedeapai de nulitate, prin act autentic.Cpr. Judecia. Ocol. Ac. Cadânlar (Silistra), Cr. judiciar din 1914, No. 20, p. 171,

Vezi tom. V, p. 170, tom. VIII, partea II, p. 26; tom. X, p. 745.etc. Vezi i infret, No. 526.

DOVEDIREA VXSZkREI. 159

msa ca, actul scris nu este cerut, in specie, ad solemnitatem,ci ad probationem 1).

Dar daca redactarea unui act scris, fie autentie, fie subsemnatura privatä, nu este neeesar pentru existenta vänzareiintre parti, ele pot foarte bine sa convie a vänzarea nu vadeven1 perfecta cleat prin incheierea unui act scris, partileputänd sa revie asupra vänzarei pana la redactarea actului,pentruca, in asemenea caz, nu exista o vänzare conditionalä,ci un simplu proiect care nu leaga pe parti.

Cateodatä partile constata vänzarea printr'un act subsemnatura privata impropriu numit zdelcd (project), convenindintre ele ca acest act va fi inlocuit intre ele printr'un actdefinitiv. Contractul este, in asemenea caz, perfect dinmomentul incheierei acestei zdelce, i refuzul uneia din pärtide a incheia actul definitiv, nu-i ridica aceasta perfectiune,garb', de cazurile, bine inteles, and partile ar fi manifestato vointa contrara.

Principiul cà actul seris serve0e numai ca mijloc deprobä, se aplica i vänzarilor imobiliare, solutie admisä i indreptul nostru anterior 2), insa in caz de vänzari imobiliare,partile incheie obipuit un act scris, spre a-1 puteà transcrie,de oarece altfel, vAnzarea, dee valida intre pàri, n'ar fi opozabilatertiilor; de unde rezulta ca din doi cumparatori succesivi aiaceluia imobil, acela va fi proprietar care va fi transmis maiintäi titlul sau, iar nu acela al carui titlu are o data ante-rioara, chiar daca acest achizitor ar fi fost pus in posesiuneaimobilului cumparat 3).

160 COD. CIV.- CARTEA TIT. V.- CAP. V.- ART. 1295 § 2.

134. StrAmutarea proprietätei fatA de tertii (art. 1295§ 2 C. civil). Fatä de tertii, proprietatea nu se mai strd-mutd, in privinta imobilelor 0 a drepturilor real ce pot fiipotecate, prin simplul efect al consimtimântului, niel prinposesiunea imobilului viindut, ci numai prin transcriereaactului seria care constatd vânzarea, fie acest act chiar subsemnIturd privatd (art. 724 bis Pr. civ.) 1).

Achizitorul, spre a puta opune achizitia sa tertiilor, va.trebui sä transcrie nu numai titlul sdu; dar i titlul autorului

dacd acest titlu n'a fost transcris 2).De eke ori va fi vorba de o vAnzare verbalä a unui

imobil, constatä' printeo sentintä judecdtoreascd, aceastä vanzarenu va puteA, fi °push' unui tertiu, care ar fi cumpä'rat, cubuild credintd, acela imobil dela ace14 vAnzdtor, decat deladata transcrierei hotArirei, care constatä' vânzarea, cä'ci aceahotdrire tinând, in specie, loe de act de vanzare, trebue säfie transcrisä spre a fi opozabild tertiilor 3).

Pentru ca curnpdrItorul, care 0-a transcris titlul, sá devieproprietar, el trebue sa fie de bund credintä, adicä' van-zarea consimtitä &are el sä nu fie rezultatul unei fraude con-certatä intre vanzätor i acest cumpArdtor, contra unui achi-zitor anterior. Achizitoru posterior al unui imobil, care 0-atranscris titlul, poate deci s'a,' invoace lipsa de transcriere aunei achizitii anterioare, chiar daca el a avut cuno0infadespre aceastä achizifie, acest drept incetand pentru el nu-mai atunci cAnd ar fi existat fraudd din partea lui, concer-tatd, cu vAnzAtorul contra primului achizitor (art. 723 Pr. civ.)Se poate intamplà, ca mai multi achizitori ai aceluia imobilsä fi transcris titlul lor in aceea0 zi, in lee de a-1 fi tran-scris in timpuri deosebite; i, in asemenea caz, se na0e in-trebarea asta: care din achizitori va fi declarat proprietar?Chestiunea este controversatd 4), insä, in once caz, art. 1779

4) Prin transcriere se intelege, in dreptul nostru, reprodueerea literallilar nu numai In extract a titlului in registrele tribun. situatiei :mobi-

lului. Vezi tom. VIII, partea II, p. 25, nota 3. Vezi si tom. X, p. 738.2) Vezi tom. V, p. 171, text i nota I; tom. VIII, partea II, p. 28,

nota 1.Cas, S. I. Bult. 1913, P. 1575; Cr. judiciar din 1914, No. 20, P. 170

alte decizii citate In tom. VIII, partea II, p. 27, nota 2. Mai vezi infra,No. 624 bis.

4) Vezi tom. V, p, 171, nota 2; tom. X, p. 745.

STRIMUTA REA PROPRIET. FA TA DE TERTII. 161

dupg care ipotecile inscrise In aceeas zi au acelas rang, nueste aplicabil in specie 1).

Obligatia de a transcrie contractul de vhnzare presu-pune ch acelas imobil a fost cumphrat de mai multe persoanedela acelas vanzator, chci dad, un imobil a fost vAndut ladoi cumpärätori succesivi de &are doi vânzAtori diferiti, cariambii pretindeau a fi proprietari, nu mai poate fi vorba deefectele transcrierii, fiindch ea nu reguleazh cleat relatiile ju-ridice intre persoanele detinând drepturile lor dela acelas autor.

Transcrierea avand de scop apärarea Interesului tertiilor,numai acestia pot sh opue lipsa ei 2). Lipsa transcrierii nupoate deci fi invocath, de pärtile contractante, nici de moste-nitorii lor universali sau cu titlul universal, pentruch tran-scrierea n'a fost infiintath in folosul lor. Ea nu poate fi in-vocatä niei de creditorii lor, in baza art. 974 C. civil 3).

Se naste insh intrebarea: ce trebue sh decidem aci printertii ? Aeesti ar fi, duph unii, nu numai aeei cari au dobanditun drept real asupra imobilului, dar si toti acei cari, neluhndparte la actul netranscris, au interes a-I inläturà. Astfel sunt,pe langä acei cari au dobAndit on drept real asupra imo-bilului, un al doilea achizitor sau un al doilea cesionar; cre-ditorii ipoteCari, fie ipoteca lor legal sau conventionalàduph unii, chiar creditorii chirografari ai vanzAtorului 4).

Credem insh cà creditorii chirografari ai vfinziltoruluiai proprietarilor precedenti, n'au acest drept, pentruch ei ne-vând niel un drept asupra imobilului, nu pot beneficiA dedispozitiile art. 723 Pr. civ.

In cht priveste celelalte persoane, cari nu pot invoch lipsatranscrierii, precum creditorii chirografari ai unei succesiuni;creditorii chirografari cari au urmh'rit imobilul debitorului lor,etc., vezi tom. VIII, partea II, al coment. noastre, p. 30 urm.

135. Spezele sau cheltuelile vanarii (art. 1305 C.civil). Cumphrätorul fiind interesat ea achizitia facuth de

Vezi tom. VIII, partea II, p. 28; tom. X, p. 610, text fi tots. 4 sip. 745. Mai vezi infret No. 490 §i 526.

Cpr. Cas. S. 1-a, Bulet. 1912, p 600.Vezi tom. VIII. partea II, p. 29 si tom. X. p. 746, precum

No. 526.4) Vezi tom. V, p. 171 urm. ; tom. VIII, partea II, p. 29 urm.; tom. X,

p. 607 si 746, etc. Vezi i infret, No. 526.D. Alesandre.m. Principfile Dreptului Civil Román. Vol. IV. 11

Vezi infra, p. 204, No. 166.Vezi tom. VIII, partea II, p. 34 i 125 urm. Vezi í supra, No. 401.Cpr. Colin et Capitant, II, p. 413.

162 COD. ('IV. CARTEA nr. TIT. IV. CAP. I.

el sa fie constatata printeun act regulat, toate cheltuelile van-precum: timbrul fix pe care se serie actul, taxa de in-

registrare care, dupa L. din 1920, este de 5 la sutä, plata onora-riului convenit redactorului actului, etc., sunt in sareina lui,pärile fiind insa libere de derogA dela aceasta regula in totulsau in parte (art. 1305 C. civil).

Prin aplicarea art. 1305 C. civil, art. 551 :Pr. civ. punetoate cheltuelile vanzärilor suite imobiliare in sarcina adju-decatarului (cumparatorul).

Dupa art. 1317 C. civil, si in lipsa unei stipulatii con-trare, cheltuelile pentru ridicarea lucrului vAndut sunt tot insarcina cumpäratorului, numai acele ale predarii fiind in sar-cina vänzatorului 1).

Elementele esentiale contractului de Onzare.Din art. 1294 si 1295 C. civil rezultil ca trei elernente suntnecesare pentru existenta unei vänzari: 1° consimtimAntulpartilor ; 2° un lucru care se vinde, far% care contractul arfi lipsit de obiect; 3° i, in fine, un pret.

<<Cele neaparate infiintkri ale unui lucru de cumparare i devlinzare sunt: a) buna 1nvoire a ambilor prirti; b) un lucru a caruinegociatie nu este oprit; c) pre0.1 cumpargrei», zice art. 1413 dincodal Calimach.

La aceste elemente trebue sa mai adù'ogam un al pa-trulea, si anume: capacitatea partilor contractante. Lipsaacestui element nu impedica insa vAnzarea de a se formal,ci permite numai pärtei ineapabile de a cere nularea con-tractului (art. 952 C. civil)2).

Cat despre eauza obligatiei nu mai vorbim, fiindeittoate contractele sinalagmatice, cauza fiecarei obligatii esteexecutarea obligatiei celeilalte parti3).

1° Consimtimantul *Won Vrtnzarea flindun contract, nu poate sa existe fara consimtim&ntul partilor(art. 948 C. civil), si acest consimtimant poate fi nu numai

Val tom. VIII naentionat p. 8, nota 1, p. 35 §i 39. Cpr. VidariCOrS0 di diritto comerciale, III, p. 387, nota 2 (ed a 4-a). Vezi si art. 1154C. Calimach (863 C. austriac). Vezi si tom. I al acestei literati, p. 65, No. 44.

Partea a crtrei consim(imitnt a fost viciat, san care erli riscabilil, inmomentul contractrtrei, este in chept a cere anularea contractului, i aceastàactitme se prescriu prin 10 ani, conform art. 1900 C. civil. Vezi tom. VIII,partea II, p. 37, text §i nota 2.

Cpr. art. 1240 C. Calimach (923 C. auitriac), reprodus in tom. VIII,partea TI, p. 36, nota 1.

Vezi Chaisemartus, op. cit., p. 270, No. 19.Vezi asupra contractului Mokatra, tom. VIII, partea II, p. 39, text

nota 2 §i tom. X, p 96, ad notam; Dernburg, Das biirgerliche Recht des deut-schen Reichs tend Preussens, II, § 24, p. 206, nota 8. Cpr. Arndts, Lehrbuchder Pandelden, § 280, p. 465, nota 4 (ed. a 6-a), etc.

ELEMENTELE V1NZXREI. CONS. PXRTII.OR. 163

expres dar si tacit, atat din partea cumpäratorului cat si dinpartea vanzatorului 1).

Ca in toate contractele, consimtimántul trebue sä emanedela o persoana capabila sä fie rezultatul unei vointespontanee si libere, adeca nu fi fost din eroare, sa nu fifost surprins prin dol su fraudä, ori smuls prin violenta 2).

Faptul ea un comerciant isi recomanda marfa sa, sprea o putea vinde, nu constitue un dol de natura a aduceanularea vanzarei, daca el n'a intrebuintat manoperi fraudu-loase pentru a induce pe cumparator in eroare7 sou pentrua-1 impiedicá de a examina lucrul vandut 3).

celeder Kaufmann lobt seine Waare», zice un proverb german.(Once negutätor ii laudä marfa.4), sau:

«Once tigan îi lauda ciocanul»

Consimtimantul partilor trebue sa existe asupra lucruluivandut, asupra pretului i asupra naturei contractului.

Nu exista deci vanzarea daca o parte a inteles sà vandaun lucru, iar celalta srt-i inchirieze.

Nu exista de asemenea, vanzare, ci un alt contract, decateori partile, sub aparenta unei vanzari, au fäcut o con-ventie care exclude vointa de a cumpara si de a vinde.Pothier (Vente, III, 38) citeaza ca exemplu faimosul con-tract numit Mohatra (imprumut uzurar ascuns sub forma adoua vanzari a aceluiasi lucru 5).

Tot astfel, daca ti-am vandut mosia mea pentru un pretpe care n'am- primese niciodatä, nu exista vanzare, ci o

164 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. I.

donatiune deghizata care, dupa jurisprudenta este valida, declteori este facuta intre persoane capabile1).

Manifestarea consimtimântului in VanzärileMute prin corespoudentä. Ca toate contractele, vanzarease formeaza printeo oferta sau propunere, Metal fie de vAn-zator, fie de cumparator, 0 acceptata in conditiile in careeste facutA :

eBieten tozd wiederbieten maeht den /cant's., rice o mahinirt ger-mang. (Oferirea i intoarcerea ofertei constitue cumpärarea) 2).

NIA: la acceptarea nexistand contract, autorul oferteipoate s'o retraga. In urma acceptarei, contractul fiind per-fect, el nu mai poate fi desfiintat decât prin vointa comunaa tuturor partilor.

Aplicarea regulelor relative la consimtimant a dat loela dificultati in privinta vAnzarilor ce se fa.c prin cores-pondenta, telegraf, telefon, etc. 3).

FAgAduinfile sinalagmatice de Vanzare. Prin-cipiile generale fiind suficiente pentru a rezolvi dificultatilela care pot da loe promisiunile de vAnzare, legiuitorul nostrua eliminat art. 1589 din codul fr., dupti " care < la pro-viesse de vatte vaut vente'>.

In lipsa acestui text, vom decide deci ca fagaduinta dea vinde sau de a cumpark confer% partilor dreptul reciprocde a cere executarea contractului, daca. ele au fost de acordasupra lucrului 0 asupra pretului De cateori una din- eles'a pus prin faptul &In in situatia de a nu-0 puteft executafagaduinta, ea: va fi supusa catre cealaltà. la daune 4).

Vezi asupra donatiunilor deghizate tom. II al acestei lucrilri, No. 535,535 bis.

Vezi Chaisemartin, Prorerbes et maximes de droit germanique, p.270, No. 18.

2) Vezi asuprà acestei chestiuni, tom. V, p. 38 urm. si tom. VIII, parteaII, P. 209, etc. Mai vezi IFA tom. III, al acestei lucriiri, p. 19, No. 18 bis.

4) S'a decis, en drept curvant, di obligatia unilateralii, precum este indrept promisiunea de vinzare, inceteazil de a mai fi obligatiune unicii, 6 aceastiipromisiune devine angajament, din momentul ce cealaltri parte a acceptat pro-misiunea. de oarece obligatia unilateralii a propunAtorului s'a stAns prin acordulcelor doui1 vointe si puanclu-se Mean contract perfect de vfinzare, care singurtrebue sii determine, efectele juridice fatii de prirtile contractante. Trib. Ilfov,Dreptul din 1919, No. 6, p. 70.

FXGXDTIINTA IJNIL. DE A VINDE *I DE A CUMPXRA. 165

Dupa codul civil rusesc (grajdanski zacon), promisiuneade vanzare nu transfera proprietatea &cat atunci &ad a fostconfirmata printr'un act de vankare, intarit Cu formele legale,conform acestui cod. Deci, daca se constata ca acela care afäcut promisiunea de vanzare nu mai voeste sa vandä, si els'a conformat dispozitiilor cuprinse in actul de pronaisiunede vanzare, restituind pretul si clauza penal, cu drept cuvantCongresul judecatorilor de pace din Basarabia a repus instapanirea lucrului fagaduit pe acela care Meuse promisiuneade vanzare, admitandu-i astfel hctiunea in revendicare 1).

Fälkluintele unilateralä de a vinde. Se poateintampla ca fagäduinta de a vinde sa nu fi fost acceptatäde cealalta parte. In asemenea caz, aceasta fägaduinta unila-terala este o simplit policitatie, färä efecte juridice. Autorulfagaduintei este insa legat in acest sens a nu poate sa van&altora lucrul oferit, panä la expirarea termenului fixat de el.

FAgAduinta unilateralä de a cumpära. raga-duinta de a cumpitra, neacceptatä de acela caruia ea estefacuta este un contract unilateral, acel .care a promis de acumparà fiind singurul obligat. Cealalta parte, nefiind obli-gata poate vinde lucrul altei persoane, fä'ra," a se expune ladame, el putand, de asemenea, constrange pe acel care apromis de a cumparl sa-si execute fágaduiala si sä deviecumparator.

Arvuna (art. 1297, 1298 C. civil. Arvuna(arrha) consista hate° suma de baui sau un lucru mobilce una din pArti a celuilalt cu ocazia unui contract, deetemplu o vanzare (art. 1297, 1298) sau o locatiune(art. 1416 C. civil) 2), ca un semn al perfectiunei contractului(arrha confirmatoria) 3), sau pentru a-si procurá mijloculde a se putea dezista de el (arrh,a poenitentialis).

2) Cas. I, No. 6, din 23 Ianuarie 1920. Jurispr. rom. din 1920, No. 9,p. 122, No. de ordine 144.

2) In citt priveste arvuna, pe care altgdatrt mirele o dgdetl, la logodnA,miresei sau Mirintilot ei (cpr. art. 67 urm. C. Calimach). Vezi tom. VIII, partea I,p. 153. Vezi si tom. I al acestei lucriíri, p. 211, No. 274.

9 Acesta era caracterul arvunei la Romani, Inainte de Justinian. Vezitom. VIII, partea II, p. 45, text si nota 1. Cpr art, 346 C. german.

Cpr. Trib. Prahova, Tribuna iuridied din 1919, No. 42--44, p. 191,urm. (cu observ. noastra).

Vezi tom. VIII, partea II, p. 47, nota 2, in fine.S'a decis cà arvuna fiind o lichidare si o evaluare auticipata a daunelor

ce ar incerch creditorul de pe urina neexecutarei contractului din partea debito-rului, aceasta Imprejurare inipiedica pe creditor de a reclamh alte daune pelinea: cele convenite, a caror evaluare sa se faci de judeciltor. Trib.Dreptut din 1920, No. 29, P. 347.

Vezi tom. VIII, partaa II, p. 46, text i nota 6.Vezi tom. VIII mentionat, p. 49.

166 COD. CIV.-CARTEA III. - TIT. V. - CAP. I.

Art. 1297 si 1298 (imprumutat dela art. 1217 § 2C. italian), au fost explicate in tom. VI, p. 287 urm. i intom. VIII, partea II, p. 44 urm.

Spre deosebire de dreptul francez, unde arvuna se consi-dera ca o facultate de dezicere i ca nu mijloc de a se lepande contract, in dreptul nostru, ca si in cel italian, arvuna seconsidera", in genere, ca un semn al perfectiunei contractului

ca un mijloc de constrangere la executarea .lui 1), solutieadmisa si prin art. 1220 din codul Calimach (908 C. austriac),partile fiind insa libere de a-i da, prin conventia lor, expusAsau tacita, caracterul unei clauze de dezicere. La caz de indoialli,arvuna nu va aveà insa acest din urma caracter, pentruca,In principiu, conventiile leaga pe acei care le-an incheiat.

cDie Draufgabe gilt int Zweifel nicht als Reugeld», ziceart. 336 § 2 din codul german. (Arvuna nu este presupusO, la cazde indoialg, a fi fost data cu titlu de dezicere).

Chestiunea de a se stl daca tribunalele pot acordApartilor o dating mai mare decat arvuna simpla sau indoita,de cate ori ele au dat arvunei caracterul unei clauze de dezi-cere, este controversata 2).

Art. 1298 C. civil nefiind abrogat prin art. 68 C. com.se aplic i vanzarilor comerciale 3).

Art. 1297, 1298 C. civil se ap lied nu numai vanzareidar si contractului de locatiune 4). S'a decis 'MA cu dreptcuvant, ea in caz de vanzare facuta prin dare de arvuna,conventia accesorie a arvunei nu produce nici un efect decateori vanzarea a fost executata de parti. Cas. S. I, Bult.1912, p. 1179.

Uneori, arvuna este un mijloc de proba a contractulul(argumentum emptionis et venditionis). A ceasta se va

LUCRURILE CE POT FI VINDUTE.- -ART. 963, 1310, 1311. 167

int(timpla atunci cand ea va ti foarte mica in raport cuvaloarea lucrului vAndut 1).

Câteodata ea este un acompt asupra pretului si seimputa asupra lni. In asemenea caz, partile n'au facultateade a desfiintà contractul prin restituirea arvunei indoit sauprin pierderea ei. Cuvantul carvunro este deci intrebuintatimpropriu in specie.

142 bis. ilna acum ne-am ocupat de consimtimantulpartilor, trecem acum la al doilea element esential al vAnzarei,§i anume: lucrul care face obiectul contractului.

143. Lucrurile care pot face obiectul vfinza'rei(art. 963, 1310, 1311 C. CiV.). -- Al doilea element necesarla formarea yanzarei, este lucrul vandut (res quae veneat).Nu se poate, in adevar, concepe o vanzare, dupa cum nu sepoate concepe nici un contract, in genere, Para un lucru caresù', faca obiectul lui.

«Nee emptio, nee venditio, sine re quae veneat, potest intelligi»(L. 8, Pr., Dig., De contrahenda emptione, 18.1).

Once lucruri pot fi vandute, afara de cele pe care o legele-a scos din comert 2).

Aceasta materie a fost tratatä in tom. III al acestei lu-crari, p. 38 urm., No. 30 ter 3).

Faptele pot face si ele obiectul unei conventii, insa pentruaceasta trebue sit fie licite.

Astfel o conventie care ar ava de scop achizitia, ex-ploatarea sau cesiunea unei case de toleranta este inexistentil,nu atat pentrua aceste case ar fi scoase din comert, ci maimalt pentruca asemenea conventie se considera', in genere, caintemeiata pe o cauza ilicita (art. 966, 968 C. civil) 4).

VAnzarea unui lucru pe care legea il declara afara dincomert fiind nula in sens de inexistenta, de ad rezulta caea nu poate fi confirmata, etc. Dee, in asemenea caz, vAn-

') Vezi tom. VIII mentionat, p. 49, text gi nota 4.Vezi tom. VIII, partea II, p. 53, nota 5,Mai vezi t;ii tom. VIII, partea II, p. 50 urm.1 ezi totn. V, p. 145 foi p. 405, nota 1 ; tom. VIII, partea II, p. 50,

51; tom. IX, ed. II, nota 5 dela p. 35, 36, etc. Mai vezi t,om. I al acetstei lueritri,p. 53 text §i nota 2; tom. III al AceleNti lucriiri, p. 47, text gi nota 5.

Vezi t,om. VIII, partea II, p. 82.Vezi tom. III al acestei luc.airi, No. 30, p. 35.

168 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. V. - CAP. I.

zatorul n'are obligatia de a stritmuta proprietatea eumpara-ratorului, totusi el trebue sa-1 despä'gubeasca la caz de evic-tiune.

Pentru ca un lucru sa poata face obiectul unei vanziiri,nu este suficient ca vinderea lui sa nu fie opritg, ci mai trebueca el sa existe in momentul contractului sau, cel putin, sitpoata exista fiziciamente ori legalmente; eaci daca lucrul aincetat de a exista, in acel moment, sau n'a avut niciodatafiinta, vAnzarea este inexistenta pentru lipa de obiect (art.1311 § 1 C. civil).

Cu toate acestea, conventia desì inexistenta, totusi ar puteauneori da loe la daune 1).

Daca atat cumparkorul cat si vanzatorul stiau de peireatotala a lucrului vandut, unii admit in specie cornpensareadolului, desì dreptul actual nu consacra maxima :

gDolus cum dolo compensatur» 2).

Daca lucrul vandut, in loe de a fi pierit in totul in momen tulcontractului, era pierit numai in parte, cumparkorul- are, inasemenea caz, contrar dreptului 'roman, facultatea sau de ase lasa de contract, sau de a priml partea lucrului ritmasIn fiinta, cerand reducerea pretului (art. 1311 § 2 C. civil).Dreptul de optiune al cumparkorului nu va fi admis deckatunci and ambele pärti sau macar cumparatorul ignoran,In momentul contractului, pierderea partiala a lucrului.

Dispozitia art. 1311 se aplica chiar atunci cand s'ar fivAndut, pentru un pret unic, mai multe obiecte din care unular fi pierit inaintea incheerei contractului.

Chestiunea de a se tl daca art. 1311 C. ci-vil este saunu aplicabil vanzarilor comerciale, este controversata.

Lucrurile viitoare pot face obiectul unei vanzari. Pentrua se cunoaste insa efectele acestei vanzari, trebue a se vededaca exista o vanzare a unor lucruri pe nadejde (art. 1427,1710 C. Calimach) o emptio spei, de exemplu: vfinzarea pes-telui ce voiu prinde cu navodul sau a vanatului ce voiu ucide,or o emptio rei speratae, de exemplu: vanzarea unei recolteviitoare sau a puilor ce animalul meu va LTA., etc. In cazul

I) Vezi tom. III al acestei lucriíri, No. 30.Vezi tom. III, al acestei lucriíri, No. BO.Vezi tom. II al acestei lucrgri, No. 188, p. 94 si tom. III al ace-

leeasi lucriiri, No. 30.Cpr. Colin et Capitant, op. cit., II, p. 433, 434.

3) Rem alienam distrahere quern posse nutla dubitatio e,st, nam emptioest et venditio, sed res emptori auferri potest». (L. 28 Dig., De contrahendaemptione, 18. 1). Vezi tom. VIII, partea II, p. 88, nota 2 si p. 71, nota 1.

DESPRE VINZAREA LITCRIJLIII ALTIJIA. 169

intaiu, vanzarea este un contract aleator, 0 obligatia cumpa-ratorului exista, cu toate ea vanzatorul n'ar prinde nici unpe0e sau n'ar ucide nici un animal; pe and in cazul van-zarei unui lucru viitor (res futura sau sperata), vanzareaeste conditionalä, 0 indeplinindu-se conditia, nu se datore0enici pretul 1).

Dacä, partile au inteles a cumpara 0 a vinde un lucruviitor sau o speranta numai, o alea, o spes, aceasta este ochestie de interpretare 0 de fapt La caz de indoiala, con-ventia va fi interpretatä, contra vanzatorului 0 in favoareaeumparatorului (art. 933 0 1312 § 2 C. civil) 2).

0 suecesiune deschisa poate face inca obiectul uneivanzari. Stim insa ca nu se poate face o conventie asupraunei suecesiuni nedeschise, nici chiar ca consimtimantul ace-luia despre a cärui succesiune este vorba (art. 702, 965 §2, 1226 C. civil), pentruca asemenea conventii (pacte succe-sorale) sunt contrare moralei 0 cuprind un votum mortis 3).

Se poate insä promite lucrul altuia, pentruca fagadui-torul n'are de cat sa-1 dobandeasea spre a-1 preda cumpara-torului. Aceasta ne aduce a vorbi despre vanzarea lucruluialtuia, chestiune foarte controversata in dreptul nostru.

144. Vfinzarea lucrului altuia. Art. 1599 dincodal fr. clispune ca vanzarea lucrului altuia esta nuld, 0.cu toate acestea chestiunea este foarte controversata in Franta,unii considerand-o ca inexistentä, altii ca anulabilä 4), iaraltii, in fine, ca rezolubilä.

Ace1eea0 discutii s'au ivit 0 in dreptul nostru, unde art.fr. 1599 lipse$te. Credem ea, in dreptul actual, conttar coduluiCaragea, dupa care vanzarea lucrului altuia era numai anu-labila (art. 44 § 9, partea III, capit. 2) 0 contrar dreptuluiroman, unde era valida inter partes i null in privinta ade-varatului proprietar, care putea sa-0 revendice lucrul sat' 5),

1) Vezi in acest sans autoritätile citate In tom, VIII, partea II, p, 92,nota I. Mai vezi asupra acestei chestiuni, tom. III, partea II, p. 588, nota 4;torn. IV, partea I, p. 330. nota 3. tom. V, p. 131; tom. VI, p. 261, nota 1;tom. X. p. 194, nota 2; tom. XI, p. 259, 260, etc. Cu toate acestea, ches-tinnea este controversatä i dupli unii, vänzarea lucrului altuia ar fi izbitii nu-rpai de o nulitate relativä, pe care o poate invock numai cumpärätorul, iar dupii

ea ar fi rezolubilä cu daune (art.1020. 1021 C. civil), tot numai din parteacumprtriltorului. Vezi tom. VIII mentionat, p. 94, text §i note.

170 COD CIV. - CARTEA III.- TIT. V. - CAP. I.

vanzalea unui corp cert i determinat, care in momentul in-cheierei contractului apartinea altuia, este null la noi, cain Franta, cu toata eliminarea textului fr. din codul nostru,.pentru lipsa de cauza (art. 966 C. civil). Cumpdatorul avand,in adevar, de scop dobandirea proprietatei lucrului cumparat,proprietatea nu poate fi stramutata. vanzatorul nefiind pro-prietarul lucrului vandut. Vanzarea este deci nula, in sensde inexistentä, pentru lipsa de cauza, cauza nefiind altcevadecat scopul principal si imediat ce partile si-au propus princontract 1).

Consecintele acestui sistem sunt cí inexistenta vanzareipoate fi propusa nu numai de vanzator, dar si de cumpa-rä'tor, i chiar de once parte interesata, cumparatorul avand30 de ani pentru a cere restituirea pretului, in caz cand el1-ar fi platit.

Contractul fiind, in specie, inexistent, aceastä inexistentanu este supusa confirmà,"rei exprese sau tacite, nici prescriptiei;de unde rezulta ca vanzatorul va putea oricand sá invoaceinexistenta contractului, daca cumparatorul ar cere exe-cutarea lui.

Solutia de mai sus in privinta vanzarei, este aplicabilaschimbului lucrului altuia. Art. 1407 din codul civil con-

sidera, in adevar, sehimbul ca nul, de ateori unul din coper-mutanti nu este proprietarul lucrului fagitcluit de el. Dacaschimbul lucrului altuia este nul, cum s'ar putea ca van-zarea lucrului altuia s'a fie valida?

Dar daca vanzarea lucrului altuia este nula, cineva s'arputea foarte bine obliga a-si procura un lucru stain sprea-1 ceda altuia. In asemenea caz, vanzatorul si-a promisfaptul säu propriu, iar nu faptul altuia, contractand o obli-gatie de a face care, la caz de inexecutare, se va preface indaune (art. 1075 C. civil)

') Cpr. Planiol, II, 1418, 10; Gasea, Trattato della compra-vendita,324, p. 442.

Vezi tom. VIII, partes II, p. 97, 98. Art. 59 dia codul comercialitalian valideazli, din contra. vánzarea lucrului altuia, text eliminat de legiuitorulnostru: sLa vendita commerciale della cosa altrui è valida,.

DESPRE VINZAREA LUCRULUI ALTUIA. 171

Apoi, chiar vanzarea lucrului altuia este valida de cateori are de obicit un lucru determinat numai in genere (art.964 C. civil). Pentru ea vanzarea lucrului altuia sa fie nulain sens de inexistentä, trebue sä aiba de obiect un corp cert,

determinat care, in momentul incheierei contractului nuapartine vAnzAtorului. Asemenea vanzare este inexistenta,pentruea vanzatorul nefiind proprietarul lucrului vandut,poate indeplini obligatia de a strämuta proprietatea acestuilucru la cumparAtor.

Nemo dat quod non haba».

Astfel, daca ti-am vandut grau, porumb, cArbuni, etc.vanzarea este valida de§i nu am actualmente aceste producteIn posesiunea mea pentruca amandoi am inteles a face, inspecie, o vanzare productiva de obligatii, iar nu a-ti transmiteimediat proprietatea productelor vandute, aceasta fiind chiarCu neputintao lucrul vandut fiind determinat numai in gen.Productele vandute neapartinand nimanui, n'am vandut inrealitate lucrul altuia i, deci vanzarea este valida', fie eacivila sau comercialä 1).

Principiul inexistentei vanzarei lucrului altuia se aplica',la noi i in materie comercialä, de cateori este vorba de uncorp cert i determinat 2).

Acest principiu se aplica nu numai la imobile, darla mobile, i chiar la vanzarea unui vas (lucru mobil duplart. 490 C. com.), nefiind nicio ratiune de a distinge intreaceste doua categorii de bunuri.

CumpAratorul de burra credinta al unui mobil corporal,devenind irisa proprietarul lucrului vandut prin prescriptiainstantanee (art. 1909 C. civil), el nu va fi expus la actiuneain revendicare din partea adevaratului proprietar a acestuilucru, decAt in cazurile exceptionale prevazute de textul dernai sus.

Vanzarea lucrului altuia fiind, dupa parerea noasträ,nula in sens de inexistenta, nu constitue pentru cumpArAtor

Vezi tom. VIII, partea II, p. 99; tom. XI, p. 259, 260.Vezi asupra acestei chestiuni foarte controversate, tom. 1, al acestei

lucrilri, No. 254, p. 199, urm. ; tom. II, al aceleiaei lucriiri, No. 469; tom. IIIal acelehtei lucriiri, p. 288. Mai vezi i infra, No. 483.

Vezi tom. VIII, partea II, p. 20, ad notam ei p. 106; tom. XI, p. 40, etc.Vezi tom. V. p. 99, 100. Opr. art. 1174 C. Calimach (881 (J. austriac).Vezi tom. VIII, partea I, p. 102, nota 2; toa). IX, ed. 2, p. 40, etc.

172 COD, CIV. CARTEA III. - TIT. V. - CAP. 1

o justd cauzd care sd-1 poate conduce la prescriptia achizitivAde 10-20 de ani, pentrucd neantul nu poate sä producdefecte juridice; pe eänd solutia contrard este singurd juridicaIn teoria acelor care admit numai anularea sau rezolvireaacestei vänzdri 1).

144 bis. Tot ca vänzarea lucrului altuia trebue sdconsiderdm i vänzarea emanatd dela un erede sau mostenitoraparent. Curnpärdtorul, indiferent dacd este de bunk' sau derea credintä, n'a putut dobandi nici un drept, pentrueä, vAn-zdtorul nefiind proprietar, n'a putut transmite proprietatea pecare el n'o awl Indatä, deei ce adevdratul mostenitor se vaivi si-si va cere luerul sat, se va aplicá principiul:

'Resoluto jure &Julie, sol vitur jus aecipientis»2).

145. Inchirierea lucralui altuia. Chestiunea inchi-rierei lucrului altuia este si ea controversatä. Adevärul esteInsd cd aceasta inehiriere este validd intre pärti, pentruert nueste un contract tranzlativ de proprietate ci un contract pro-ductiv numai de obligatii ; or, nicio reguld de ratiune si dedrept nu se opune la contractarea unei obligatii Cu privirela luerul altuia, afard de daunele la care ar putd sä deàloc inexecutarea obligatiei. Inchirierea lucrului altuia este deivalidd 3), pe de o parte, in baza principiului libertä'tei con-.ventillor, iar pe de alta, In baza dreptului recunoscut oricrtruicontraetant de a promite faptul altuia, principiu consacrat inFranta prin art. 1120 C. civil, si admis i la noi, desi aeesttext n'a fost reprodus In codul nostru 4).

Rdrntine insd bine inteles cd arendarea sab Inchirierealucrului altuia, fAcutd chiar de un posesor de blind credintil,nu este obligatorie pentru proprietarul lucrului, care ar puteàin totdeauna sd-si ceard lucrul sdu de la arendas sau chirias,acest contract fiind pentru el res inter alios acta 5).

Dar dad, aceastA chestiune este controversatd, nu mai

II) Vezi tom. VIII, partea II, p. 103; tom. IX, ed. II, p. 40, 41, etc.Vezi tom. III, partea 1-a, p. 231, text si nota 2; tom. III, partea II,

p. 450, nota 3; tom. VIII, partea II, p. 103; tom. a, ed. II, 40, 41 si 55, text sinota 6, etc. Vezi si supret, No. 250. Trib. Bacliu a admis cu drept cuvint ne-gativa. Vezi Justilia (Craiova) auul 1922, No. 12, pag. 3 urm.

Mai vezi Instit., De divisione rerum et qualidate, II, 1, § 41.Vezi Cbaisemartiu, op. cit., p. 269, No. 17.Loysel, op. cit. I, p. 384, No. 408.

DESPRE PIIETUL VINZXREI. 173

rámáne indoiald c. poate dà Cu chirie sau in arena lu-crul altuia, de cateori locatarul are asupra lucrului un dreptreal sau personal. Astfel, uzufructarul poate sä iuchiriezealtuia lucrul supus uzufructului (art. 534 C. civil); locatarulprincipal poate et subinchirieze luau' incbiriat de el, decateori aceastá facultate nu i-a fost interzis6 prin contract(art. 1418 C. civil), etc. 1).

CAt pentru inchirierea sau arendarea lucrului indiviz, decutre proprietarul in indiviziune, chestiunea este iarási con-troversata 2).

146. 30 Pretul vinzarei. Al treilea si ultimul ele-ment necesar pentru existenta unei vânzári este pretul.

t Sine pretio nulla est venditio» (L. 2 § 1, Dig., De contra-henda emptione, 18. 1).

<<VAnzarea cea fArA de pret nu se tine nici Inteo samA»,zice Andr. Donici (capit. 11 § 16).

4 Pretium autem constant aportet, nam ?tuna emptio sinepretio esse potesty . (Trebue sA se fixeze un pret, cAci nicio vAnzarenu poate A' existe far's*, pret). (Instit., III, 23, De emptione et ren-ditione. § 1, ab initio 3).

4 Gelt maeht den Mulct», zice nn proverb german. (Banulface tArgul 4).

Iar Loysel zice, de asemenea :

cll fa ut payer, qui veut acheter 5)

Sub denumirea de pret se intelege tot ce a intrat inmána vanzátorului, fie cu titlu de pret principal, fie cu titlude dolAndil, prezenturi (pots-de vin, epingles); etc.

Pretul trebue sá aibà' trei calitáti. El trebue sä consisteIn bani, sá fie serios si determinat sau, cel putin, sá, poatefi determinat

<<Pretul lucrului vAndrit trebue sit fie In bani, adevArat, iar

1) Vezi tom. Vilt, partea II, p. 110 urm.

174 COD. CIV. - CARTEA TIT. V. - CAP. I.

nu iconomicos, hot:Arid i drept», zice art. 1415 C. Calimach, 1054,in fim. C. austriac).

Pretul trebue sà consiste in bani. Pretulvanzarei trebue sa consiste in bani, de0 legea n'o spuneanume, pentruca daca el ar consista inteun lucru, contractuln'ar mai fi o vanzare, ci un schimb (art. 1405 C. civil).

Acest principiu era admis i la Romani cu toate cAasupra acestui punct erau oare care discutii1).

4.Pretium in numerata pecunia consistere debet». (Instit. Gaius,III, § 141, ab initio 9i Instit. Justinian, De emptione et venditioneIll, 23, § 2, ab initio) .

0 lege din codul lui Justinian exprima aceea0 idee,zicand:

«Emptionem rebus fieri non posse, pridem placuit». (S'a decisde mult di o vtinzare nu poate avea loe, dttndu-se lucran i in loculunui pret), (L. 7, ab initio, cod, De rerum permutatione, etc. 4, 64).

Astfel, pretul unei vänzari nu poate sä consiste in pro-ducte, productele neputand fi asimilate banilor numerari decalin cazul art. 1145 § 2 C. civil, in privinta compensatiei.

El nu poate, de asemenea, sa consiste in obligatia de aintretine cu cele trebuitoare pe pretinsul vanzator, in tot timpulvietii sale, aceasta nefiind o vanzare, ci un contract nenumit.

Daca pretul a fost din capul locului fixat in bani, con-tractul ramble tot o vanzare, cu toate ch. cumparatorul s'arfi liberat mai in urna dand un alt lucru.

Daca pretul consista parte in bani i jumatate in altlucru, se presupune eä partile au inteles sa faca o vanzare.

Pretul trebue sa" fie serios (art.1303 C. civil).Pretul trebue sä fie serios (verum) sau real, lar nu simulatsau fictiv, nu iconomicos, dui:A cum se exprimä art. 1054,in fine din C. Calimach), nici derizoriu sau riclicol. Nese-riozitatea pretului este o cauza de anulare a vanzarii.

Pretul este serios de câteori el este stipulat cu intentiede a fi cerut i plait. Daca el este simulat sau fietiv, nuexista vanzare, ci o donatiune.

1) Troplong, vente, I, 150, p. 194 (ed. a 5-a).

PRETILL VINZXREI. - ART. 1303. 175

Pretul nu trebue sa fie derizoriu. Asifel, n'ar existavanzare, daca' nu s'a vandut o mosie cu un ban (uno nummo).Pretul poate insa, fi superior si chiar inferior valoarei lucruluivandut.

Nu trebue deci sA confundrun vilitatea pretului eu ne-seriozitatea lui, pentruca pe and neseriozitatea pretului aduceneexistenta ynzArii, vilitatea lui nu impiedica, din contra,vanzarea de a-si avea :

g Si quis, donationis causa, minoris vendat, venditio valet.., quo-liens vero viliore pretio res donationis causa distrahitur, dubiumnon est venditionem valere» (0 vanzare este valida de cateori van-zatorul 10 vinde lucrul cu un pret inferior, cu intentia de a face odonatiune cumparatorului, fiind incontestabil cä ea este valida, decAteori lucral este vandut sub valoarea sa, pentruca vanzatorul vreasa gratifice pe cumparator). (L. 38, Dig., De contrahenda emptione,18, 1).

De aci rezulta eh' este valida', vanzarea unui hnobil atuncicand pretul lui consista' intr'o rentil anualrt, mai mica', deckvenitul lui, pentruca, in specie, exista un pret serios. Cu toateacestea, chestiunea este foarte controversata in Franta si Curteade Casatie a variat asupra ei. Aceasta a si facut pe unul dincei mai ilustri membri ai ei, i anume, Troplong sa-i adre-seze o critica cam aspra, insa bine meritata. Tata, in adevär,cum se exprima savantul magistrat i autor :

«Les cours sont en lutte d'arrOts, et la Cour de cassation,saisie trois fois de la question, n'a vu rien de mieRx 5 faire (ellequi est chargée de maintenir l'unité de la jurisprudence) que depasser tour a tour d'un système à rautre, de consacrer succès-,sivement le pour et le contre, et de mettre tout le monde d'accorden se mettant en désaccord avec elle-m6me» 1).

Daca asemenea critica a putut fi adresata Curtei de casatiedin Franta, cu atat mai mu-lt ea ar putea ave a loc la noi,unde nu exista aproape chestie in care sa nu se fi pronuntatdecizii contradictorii.

La Cour souvent varie,Bien fol est qui s'y- fie!

176 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. -CAP. I.

.149. Pretul trebue sA fie determinat, sau s'A poatefi determinat prin clauzele contractului (art. 1303, 1304C. civil, 60, 61 C. com.). In once vanzare, pretul trebuesa fie cert i determinat (art. 1303) de ambele p5rti, iar nunumai de una din ele 1), niel de tribunale, de0 legea n'ospune anume.

«Sed et eertum pretiunz esse debet» (Pretul trebue sI fie de-terminat). (Instit., De emptione et venditione,III, 23, § 1, ab initio).

Partile pot tus ado ptà once mod de determinare ar credede cuviinta (cpr. art 60 C. com.), destul fiind ca ele sa fielegate prin modul convenit intre ele. Determinarea pretuluieste deci suficienta atunci and lucrul s'a vandut cu pretulce el coasta sau este cotat la burs, cu pretul Cu care 1-acull:II:drat 0 vfinzatorul, pentru suma ce cumparatorul areactualmente in pungà sau in casa lui de fier, pentruca pretuleste cert, de0 el este necunoscut de una din p'arti.

«Magi's enim ignoratur quanti emptus sit, quanz in rei veritateineertum est» . In asemenea caz, pretul nu este, in adev'gr, in sinenecert, ci numai fatA de contractanti) (L. 7 § 1, in fine, Dig., DeContrahenda emptione 18.1).

Vanzarea ar fi insa nal5, daca ar fi fficutd pentrut pretulce lucrul valoreaut, afarA de cazul and ar fi vorba de lucruricare au un curs, precum sunt, de exemplu, productele. Eaar fi, de asemenea, null and ar fi facuta pentru pretul cese va oferi vanzalorului, etc.

Un proprietar sau un arendq ar putea insä sa-si vândarecolta cu pretul cu care o vor vinde i vecinii lui 2).

Cu toate cI pretul se determina, in genere, de ins4ipartile contractante, totu0 determinarea lui poate fi lucre-dintatà unui sau chiar mai multor experti randuiti de parti,fie prin insu0 contractul de vanzare, fie chiar mai tarziu (cpr.art. 61 C. com.), sau de tribunale, insil numai atunci andpgrtile le-au inskinat cu aceastà alegere.

Fixarea pretului nu poate deci fi läsat la vointa cumpaditorului, nicila vointa vanzkorului sau la acordul viitor al pitrtilor. Vezi tom. VIII, parteaII, p. 116, nota 1. Pretul odatr, hotiirit de pärti nu mai poate sub nici uncuvAnt fi rnie4orat de judeditori.

Vezi tom. VIII, partea I.-a, p. 118.2) La Romani, fixarea pretului de eätre experti erit foarte controversatli

intre Sabinieni ii Proculeieni; càci, pe and Labeon§i Cassius, nu voiau ca fixarea

PERSOANELE CARI POT CUMPXRA SAIT VINDE.ART. 1306. 177

Persoanele insarcinate de parti cu fixarea pretului uneivanzari sunt ni0e adevarati mandatari. Judecatorii nu potnici ineun caz sa modifice preteluirea fäcuta de ei. Pärtilen'ar putea, de asemenea, di atace preteluirea expertilor eaexagerata sau insuficienta, afara de cazul cand ar exista frauda:

4Fraus omnia corrumpit»

Daca expertii, nu se inteleg, nu voesc sau nu pot fixapretul, nu exista vanzare, devi textul nostru n'o spune asemene,dupa cum o spune textul corespunzator francez. Daca expertiifixeaza pretul, ei vor trebui sa-1 fixeze dupa valoarea celucrul vandut avea in momentul incheierei contractului, pen-truca de atunci vanzarea 4i are fiinta. De cate ori bag expertiiau fost randuiti de justitie, i chiar de parti, insa in urmaineheierei eontractului, fixarea pretului se va face dupa valoareace lucrul avea in momentul numirei lor, pentruca numaiatunci vanzarea a de venit perfecta.

149 bis. Capacitatea partilor contractante. Mara decele trei elemente neeesare vanzärei (consensus, res 0 pretium),partile trebuesc sa fie capabile. Capacitatea se distinge insade cele trei conditii mai sus expuse, intru aceasta ea lipsaei nu este un obstaeol la formarea contractului, ci numai ocauza de anulare relativa (art. 952 C. civil 1).

Ca,pacitatea nu este o regula speciala vanzarei, ci oregula generala aplicabilä tuturor contraetelor in genere(art. 949 C. civil).

Cajoacitatea Bind o regunt generalä, lar incapacitatea oexceptie, pot cumparà i vinde toti acei carora legea nu le-ainterzis anume acest drept (art. 1306 C. civil). Singurelepersoane incapabile sunt deci acele carora legea le-a ridicatcapacitatea printr'un text de lege. Astfel, pentru ea strainiisa fie incap ¡bill de a cumpara imobile rurale, a trebuit untext expres, care sä declare ea dreptul de a dobandi asemeneaimobile este un drept politic dela 1866, modif. la 13 Octombrie1879, sau art. 18 Const. 1923.

lui sii fie litsatli la arbitrariul unui tertii, Ofilius si Proculus erau de prirerecontraril Justinian a consacrat aceastii din urmii solutie, care a trecut 4n codulactual. Vezi tom. VIII, partea II-a, p. 122, text si note.

1) Vezi supra, p. 162.D Alexandresco. Principiile Dreptului Civil Belau. Vol. IV. 12

178 COD. CIV. - CARTEA III- TIT. V. - CAP. II. - ART. 1307.

Persoanele incapabile de a contractO, precurn: minorii,interzisii, etc., nu sunt incapabile de a fi legate prin obligatiilece rezultä din eumpärare sau vAnzare, ci numai de a contractOele singure aceste obligatii. Ele pot insä sä cumpere si sävOndä, trig miele, precum : minorii si interzisii, numai prinreprezentantul lor legal, iar altele, precum : minorii emancipatisi femeele märitate, numai al autorizarea unor anumite persoane,menite a le complectO capacitatea.

Cele zise in privinta persoanelor fizice se aplieä si persoa-nelor morale, precum : Statul, comunele, judetele, stabilimentelepublice, etc. Aceste persoane sunt obligate prin contractul devindere-cumpärare, dacä au contractat prin reprezentantul lorlegal, cu indeplinirea formelor legale.

Sunt insA anumite persoane, de altfel capabile, eäroralegea le interziee In mod absolut contractul de vindere-eumpilrare. Ace,tia, sunt incapabilii de care se ocupg capit.de fatä. Unele persoane sunt oprite de a puteà vinde(art. 1248 C. civil), altele de a cumpära (art. 390, 1308,1309 C. civ., art. 7 § 5 Constit. art. 409 Pi.. civ.), altele,In fine, sunt oprite de 'a cumpiirà si de a vinde (art. 1307C. civil).

149 ter. VfinzArile dintre soti (art. 1307 C. civil). --Vtinzrtrile fie direete, fie prin persoane interpuse, sunt, inprincipiu, oprite intre -soti, ele nefiind permise deaf pentrueauzrt de lichidare, in cele trei cazan i limitativ determinatede art. 1307 C. civil ; si aceasta penIru a se impiediaintelegerea dintre soti, pentru fraudarea tertiilor :

<4136rbatul nu este volnic a vinde muerei, niel muerea barba-tului», zice codul Caragea (art. 4, partea III, cap. 2).

Aceastä solutie erà admisä si in unele cutume franceze :

«Gens mariés ne peuvent céder, donner ou transporter l'un Al'autre quelque chose que ce soit, ni faire contrats ou confessions,par lesquels les biens de l'un viennent A l'autre en tout ou enpartie», zice art. 410 din cutuma Normandiei.

«Gens mariés, constant leur marine, ne peuvent contracterau profit l'un de l'autre», ziceA de asemenea cutuma din Nivernais.

Codal italian a admis principiul contrar, recunoscAnd:

3) Vezi tom. VIII, partea II, p. 130. In codul german, vanziirile sunt,de asemenea valide, ca i In dreptul roman, de cateori sunt sincere si lipsite defraudii. Vezi tom. VIII, partea II, nota 4 dela p. 130, 131.

Vezi L. 8 § 6, in medio §i L. 31 § 4, Dig., De donationibus intervirum et uzorem, 24, I.

Vezi tom. VIII, partea II, p. 131, text si nota 2.Vezi tom. VIII, partea. II, p. 132, text si nota 2.Vezi In privinta donatiunilor dintre soti, tom. II, al acestei lucrliri,

No. 638.Vezi supra p. 113, nota 4 si p. 119.Vezi tom. VIII mentionat, p. 134 si p. 135, text si nota 2.

VINZARILE DINTRE SOTI. ART. 1307. 179

de bune vanzärile dintre soti, de cateori sunt autorizate dejustitie (art. 136), inovatie care este departe de a fi ferieitä 1).

Codul nostru actual a admis, cu drept cuvänt aceastädin urmä solutie, contrar dreptului roman 2), ocrotind astfelpe tertii in contra fraudelor, care ar fi fost inevitabile.Aceste fraude neputänd insä sä se produca deck in van-zärile voluntare, nirnic n'ar impiedica pe unul din soti de acumprira, de bunä eredintä, la mezat public, imobilul celuilaltsot, care s'ar vinde dupä cererea creditorilor ski 3).

Se admite, de asemenea, cä, proibitia prevAzutrt la art.1307 C. civil, nu se aplica vänzärilor consimtite tareviitorii soli.

Dispozitia art. 1307 C. civil nu este consecinta uneiregule generale, ci, din contra, o derogare dela dreptul conmn,care permite, in genere, contractele cu titlu oneros intre soti ;de unde rezultà cà schimbul este permis intre soti, dei ches-tinnea este controversatà 4).

donatiunile sunt permise intre soti, big sunt revo-cabile (art. 937 C. civil) §i reductibile dupä cererea mo0e-nitorilor rezervatari (art. 939 C. civil) 5).

Sunt insà oprite donatiunile i testamentele mutualefäcute prin unul i acelavi act (art. 938 C. civil), tranzactiile,care sunt mai periculoase de cat vanzärile, i chiar societatea,dei in aceastä privintä chestiunea este controversatà 6).

Daca sotii au facut o vAnzare in contra dispozitiilorexprese ale art. 1307 C. civil, vänzarea va fi nulä* in sensde anulabilrt, nulitatea fiind pur relativä. Chestiunea este insäcontroversatä 7).

Din imprejurarea eh' asemenea vänzare este numai anu-labilä, iar nu inexistentä, rezultä cA ea poate fi confirmatä.

180 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V.CAP. II. ART. 1307.

In urma desfacerei cgsätoriei, in acel moment nimic ne maiopunändu-se la vânzgrile ce fostii soti ar fi facut intre ei.

Cine poate sg cearg anularea vgnzgrei fricutg in dis-pretul art. 1307 C. civil ? Unii nu codera aceastg actiunedeeät sotului .vanzgtor, mostenitorilor i creditorilor lui. Ade-vgrul este insg cä actiunea trebue sg apartie nu numai sotuluivanzItor, dar si sotului cumpgrgtor, deci si mostenitorilor,precum i creditorilor ambilor soti : In adevgr, sotul cum-pgrgtor fiind tot atg,t de incapabil de a cumpgrk pe egtsotul vanzgtor este incapabil de a vinde, incapacitatea areaeelasi caracter fatg de amandoi 1).

149 cluster. Exceptiile admise de art. 1307 C. civil.Legea, dupg ce °preste vanzárile dintre soti, admite trei exceptiidela aceastg regulg, care nu se referg la o vAnzare propriuzisg, ci la o adevgratg datio in solutum.

149 quinquies, Prima exceptie (art. 1307, 1). Primaexceptie prevede ca2.ul când unul din soti cedeazg celuilalt,caz de separare de bunuri, drept platg a unei datorii, o averea sa, -fie mobiliarg, fie imobiliarg.

Separatia de bunuri atrage mai in totdea una dupgo lichidare care constitue pe unul din soti debitorul celuilalt.

In asemenea caz, sotul debitor poate, in loe de bani,sa deà celuilalt sot un lueru, acesta fiind singurul caz pre-ygzut de Pothier.

OdatA separatia de bunuri admisä de justitie, datio insolutum este permisk chiar dacg ea n'a fost precedatä de olicbidare, dack bine inteles, datoria ce se pläteste nu esteindoelnicg si plata n'a fost filcutg in frauda creditorilor so-tului plätitor.

In urma incetärei separatiei de bunuri (art. 1270 C.civil), datio in solutum permisg de art. 1307 C. civil n'armai fi cu putintg ; acea facutg in timpul separa,tiei ar fi insgmentinutg, pentru cg sotii erau atunci capabili de a o face.

149 sexles. A doua exceptie (art. 1307 § 2 C. civil).--Al doilea caz in care datio in solutum este permisä intre soti,este relativ la cesiunea averii sale, pe care bgrbatul o poate

1) Vezi tom. VIII mentionat, p. 136, 137.

VANZXRILE DINTRE SOTI. - ART. 1307. 181

face femeei, chiar ne.separata de bunuri, pentru o cauza le-gitima, precum .ar fi, de exemplu: pentru un - imobil ce erldator sa-i cumpere cu bani dotali, sou pentru o sumä ce-idatorà. In acest caz, numai barbatul poate face o cesiune fe-meei, nu insa, . i femeea barbatului; pe and in cazul intliu,cesiunea poate fi reciproca.

Legea indica exempli gratia douà cazuri in care cauzacesiunei din partea barbatului este legitima. si aniline: 10 candbarbatul n'a intrebuintat banii &tali ai femeei, sau banii pro-veniti din vanzarea unui imobil al ei, la cumpärarea unuialt imobil; si 2° cand el are sa-i del o suma de bani.

Celelalte cazuri cari ar puta, sa motiveze o datio insolutum din partea bärbatului catre femee, ar fi, dupa unii,lasata la aprecierea ouverana a instantelor de fond. Adevaruleste insa ca nu poate sa existe o cauza,' legitima de dare inplata, decal in ipotezele care prezinta acelas caracter pe carele prezinta cazurile statornicite de lege, chestiunea de a se stldaca inteun caz determinat exista sau nu o cauza legitimade a se admite de bung o datio in solutum facuta intre sotifiind o chestie de drept, jar nu o chestie de fapt.

149 septles. A treia excepfie (art. 1307 § 3 C. civil).A treia exceptie formulata de art. 1307 C. civil este specialäfemeei. Ea prevede cazul and femeea ar cedà bärbatului oavere a ei, fie mobiliara, fie imobiliara, drept plata unei sumepromisa ca dota. Bärbatul trebue insa sa, consimtil a-1 priml,dici creditorul nu poate fi silit a priml alt lucru cleat acelace i se daforeste (art. 1100 C. civil). Imobilul astfel cedatbärbatului nu va fi. dotal, ci va deveni proprietatea lui.

Cesiunea permisa femeei ar puta, de asemenea, Ed aibaloe atunci and ea si-ar fi constituit dota o creanta contraunui tertiu, care War putel fi Incosata din cauza insolvabi-litätii debitorului.

Dispozitia exceptional6 a art. 1307, 30 nu poate insafi aplica atunci and femeea ar vol sä se libereze debärbatul ei pentru o datorie strainá de constituirea doteifiindca once exceptie este de stricta interpretare:

cExceptiones sunt strictissimce interpretationis,.

182 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. T. - CAP. II.

Art. 1307 C. civil, dupä ce enumära cele trei cazuriexceptionale in care datio in solutum este permisa intre soti,adaoga ea, in toate cazurile, mostenitorii rezervatori a bar-batului i ai femeei au dreptul de a ataca asemenea operatiidaca ascund benefici indirute. Aceasta nu este deck o apli-care a dreptului comun. Datio in solutum facuta, de femeebarbatului sau de bärbat femeei nu va fi deci mentinutä decat in limitele partei disponibile. Pentru ca aceasta Datiosolutum sä poata fi redusa, mostenitorii rezervatori vor trebuisa dovedeascl ca lucrul dat de unul din soti celuilalt, dreptplata, valora mai mult deck datoria ce urma a fi stransa :

Creditorii sotului cesionar conservä, conform principiilorgenerale, dreptul de a cere, in numele lor personal, anularea&mi in plata', facutil in frauda drepturitor lor. Pentru aceastase cere insa ca Datio in solutum sa fie facuta nu numai indauna, dar 0 In frauda lor i ca sotul cesionar sa fie consciusfraudis (art. 975 C. civil).

149 octies. Incapacitatea tutorilor, mandatarilor, admi-nistratorilor stabilimentelor publice, etc., (art. 390, 1308C. civil, art. 230 L. generala a vamilor din 1 lulie 1905).

Persoanele prevazute de art. 1308 C. civil nu pot sacumpere bunurile de care trebue sa ingrijeasca, pentrucadaca ar fi altfel, ele ar fi putut pune interesul lor personalmai presus deck datoria ce le incumba. Or, iatä ce a zistribunul Faure in raportul sau cätre Tribunal:

lOn n'a pas voulu mettre l'intérOt personnel aux prises avecle devoir».

Aceste persoane sunt :10 Tutorii. Ei nu pot, in adevilr, sil cumfiere bunurile

minorilor, interzi0lor ce le administreaza nici de bung voe,nici la mezat public, nici direct, nici prin persoane interpuse.

gEpitropul nu poate sà cumpere din lucrurile copilului, nicicuratorul, Did procuratorul», zice Andr. Donici (cap. 28, § 13) 1).

Aceasta proibitie se aplica, cotutorilor, tutorilor ad hoc,

') Cpr. L. 34 § 7, Dig., De contrahend a enzptione, 18. 1. Codul lui Andr.Donici permitet insrt tutorului de a cumpark lucrurile minorului la sultanmexat (cap. 28, § 19).

INCAPACITATEA TUTOR., MANDAT... ETC, - ART. 1308. 183

tutorilor de fapt (protutori) (art. 347 C. civil), administra-torilor provizori randuiti unui alienat conform art. 32 dinlegea dela 15 Decembrie 1894), si, dupa unii, chiar tataluiadministratorului legal in thnpul casatoriei (art. 343 C. civil) 1).

Tutorul este oprit nu numai de a cumpara, dar si dea lua cu chirle sau in arena.' bunurile minorului sau inter-zisului. Aceasta proibitie este la noi absoluta (art. 390 C. civil),pe cand in Franta consiliul de familie poate sl autorize petutorul autorizat a inchiria tutorului imobilele minorului(art. 450 § ultim C. fr.).

Tutorii mai sunt opriti de a primi cesiunea cu titluoneros a unei creante in contra pupilului (art. 390, in fineC. civil).

Proibitia art. 1308, 10, nu se aplica, tug curatoruluiminorului emancipat, consiliului judiciar, consiliului ingrijitorranduit mamei (art. 345 C. civil), etc.

Aceste persoane, care nu pot cumpara de buna voebunurile minorului emancipat, sau risipitorului ori aceluislab de minte, le pot Jug cumpara la mezat public.

2° Paragraful 2 al art. 1308 declara pe mandatariincapabili de a cumpara la mezat public, bunurile ce stintinsarcinati a vinde, ci putand insa sa le cumpere de bungvoe de la mandantii lor, daca acestia sunt capabili si consimtla vanzare

Aceasta incapacitate nu loveste insa pe cei insarcinatinumai cu aduainistrarea bunurilor mandantului sau cu acaror administratie n'au fost insarcinati.

Incapacitatea de a cumpära lovind nu numai pe manda-tarii conventionali, dar si pe cei legali sau judecatoresti, cura-torul unei succesiuni vacante nu poate sa cumpere bunurileacestei suecesiuni ; sindicul nu poate sa cumpere bunurilefalitului ; portareii sau functionarii politienesti nu pot sàcumpere bunurile mobiliare cu a calror vanzare sunt insar-cinati in baza unei hotariri definitive ; functionarii vamalinu pot sa." cumpere bunurile ce ei vand (art. 230 L. vamilordin 1 Iulie 1905) ; judecatorii tribunalului si grefierii nu potsa cumpere imobilele la a caror adjudecare proced.

') Vezi tom. II al Coment. noastre, p. 502, text §i nota 1; tom. VIII,ed. III, p. 148. etc.

184 COD. 01V.- CARTEA Ill. - TIT. V. - CAP. II.

Cat pentru moOenitorul beneficiar, el administrand ininteresul sau propriu i avand interes ea bunurile succesiunisa nu se vanda eu un pret derizoriu, poate, eel putin dupäparerea unora, sä', le cumpere, dei el reprezinta pe creditori 1).

3° Paragraful 3 al art. 1308 C. civil declara pe admi-nistratorii averei comunelor i ai stabilimentelor publice inca-pabili de a cumpara bunurile incredintate ingrijirei lor, codulnostru neadmitand nici o dispensa in aceasta privinta, dupäcum au admis art. 1457 din codul olandez 0 art. 1457 dincodul ]talian.

Astfel, Ministrul de agricultura 0 de domenii n'ar puteacumpara un bun al statului ; un efor n'ar putea cumparabunurile eforiei; prefectul n'ar putea cumpgra bunurile jude-tului, etc.

In cat prive§te comuna, numai acei care administrenza,bunurile ei, adecä, primarii i ajutorii lor, sunt incapabili dea-le cumpara. Cat pentru consilierii comunali, ei pot cumparabunurile comunei, fiind numai opriti de a indeplini vre unserviciu sau vre-o functiune retribuita, de comuna, precumde a ha parte, direct sau indirect la once intreprindere saufurnitura fäcuta pentru comuna (art. 24 L. din 31 Iulie 1894).

4° In fine, § ultim al art. 1308 C. civil dispunefunctionarii publici nu pot SA cumpere bunurile Statului alecaror vanzari se fac printean0i, aceasta incapacitate neexis-tand pentru functionarii care nu proced la vanzare.

Vanzarile facute contrar proibitiilor statornicite de art.1308 C. civil sunt nule, nulitatea fiind de asta data chiarexpresa; fie eh' vanzarea a fost facuta direct, fie prin per-soane interpuse.

Daca exista sau nu interpunere de persoane straine,aceasta este o chestie de fapt de resortul aprecierei judecä-torilor de fond, prezumptiile statornicite de art. 812 0 941C. civil nefiind aplie,abile in specie. Dovada interpunerei unorpersoane sträine se poate face prin once probe; martori, pre-zumptii, etc. Nulitatea care rezulta din art. 1308 C. civileste relativa, ea neputand fi propusa de acel cara a calcatlegea, ci numai de acela al carui bun a fost instrainat.

1) Vezi tom. VIII, partea II, p. 152, text §i nota 4.

INCAP. MAGISTR. $1 AITXILIARILOR LOR, ART. 1309. 185

Nulitatea fiind in specie, relativä, poate fi confirm ata deacel care era in drept s'o propue, confirmarea neputand insäsä aibä loe de cat atunci &and cauza proiLtiei a incetat.

Actiunea in anulare se prescris prin 10 ani, conformdreptului comun (art. 1900 C. civil 1).

149 navies. Incapacitatea magistratilor §i a auxilia-rilor lor (art. 1309 C. civil). Proibitia art 1309 C. civilexista si la Romani in privinta avocatilor:

q3roconsulul trebue s asculte pe avocati Cu rabdare, lugca un spirit patrunzator (sed CUM ingenio), ao, ca el sa nu fiedesprquit de danii. El nu trebue sà sufere pe acei care se tilde-letnicesc Cu pricini rele, sau care cumpara drepturi litigioase. El nutrebue sä permitä a pie& decat acelor care au fost invoiti prinedictul sau» 2).

Legea 15, Cod. De procuratoribus, 2, 13, considerlcumpärarea unui proces de cItre un avocat, ea fiind con-trarà bunelor moravuri contra bonos mores.

«Este fara tarie tocmala aceea prin care un avocat se vatocmi ca sà ia o hotarata plata, sau va cumpara pricina de gal-ceava IncredintAta lui», zice art. 1172 din codul Calimach (878) C.Rustriac.

In privinta judecätorilor, desi nu avern nici un textpozitiv, totusi se crede ert ei nu puteau sa cumpere drepturilitigioase.

«In vechia Roma, zice Portalis In expunerea de motive aart. 1309 C. civil, guvernatorii nu puteau dobandi nimio in intin-derea provinciilor lor, i tot asa ì magistratii in intinderea jitris-die(zunei ion» 3).

Codul nostru, impins de consideratii de moralitate si deordine publieä, opreste pe functionarii arätati in mod limi-tativ de art. 1309 C. civil de a cumpära drepturi litigioasede competinta curtei in a cärei circumscriptie isi exereità.'funetiunile lor, i aceasta sub pedeapsä de nulitata, cheltueli

daune-interese.

In cat priveste punetul de plecare al acestei preseriptii, vezi tom. VIII,partea II, p. 154, 155.

21 L. 9 § 2. Dig., De officio proconsulis, 1. 16.Vezi tom. VIII, par,tea II. p. 157, nota 1.

186 .COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. II.

Se intelege ca i cumpararile -Matte prin persoane in-terpuse sunt nule, desi legea n'o spune anume de astadatä,dupa cum o spune in textul precedent, fiind de principiunu se poate face pe calea indirecta ceeace legea opreste dea se face pe calea directä'

4Clim oind una via prohibetur alicui, ad id alia non debetadmitti».

De aceea, Mcenochius ziceà (de praesumptionibus, prae-sumpt. 189, No. 82) ;

Quod directo fieri prohibetur, eliam dicitur prohibetum perindirectunz».

Nu exista insa nici dol, nici frauda din partea aceluiacare face pe calea indirecta ceeace ar fi putut face pe calea.directä:

«Non dwitur faction in fraudem quod, cessante fraude, (Pquèfieri potuisset», zica. Surdus, decizia 215, No. 11.

Functionarii care nu pot cumparà nici direct nici indi-rect, prin persoane interpuse drepturi litigiose, personale saureale, adica drepturi supuse unei contestatii actuale sau even-tuale 1), sunt urmatoarele : prezidentii si judecatorii tribu-nalelor, curtilor de apel, Curtei de casatie i Curtei de compturi,judecatorii de ocoale si ajutorii lor, judecatorii sindici (art.731 urm. C. civil), magistratii stagiari, judecatorii tribuna-lelor mahometane din Dobrogea ; membrii ministerului public,avocatii si chiar aphrätorii de pe langa judecatoriile de ocoale 2).

Nu sunt insa opriti de a cumpara drepturi litigioasejuratii, grefierii, portareii i toti acei pe care legea nu-i opresteanume, proibitia art. 1309 C. civil neputAnd fi aplicataacestor persoane, textul de mai sus constituind o exceptieexceptiile fiind de stricta interpretare.

Se decide, in adeviir, in genere, desi, chestiunea este controversatii,in specie, simpla eventualitate a unui proces este suficientii, pe and in cazalart. 1403 C'. civil se c,ere, pentru ca dreptul sii fie litigios, ca in momentulziirei sä existe proces situ contestatie asupra fondului procesului Vezi tom. VIII,partea II, p. 158 urm. nota 3. Vezi i infra, No. 237.

In privinta apriatorilor îns, art. 1309 C. civil se aplicii numai inprivinta drepturilor litigioase de competinta judeciitoriei pe %net care ei suntautorizati exercitit profesia lor. Vezi tom. VIII, partea II, p. 160, nota 4.

pentru judecitorii Curtei de casatie ì ai Curtei de compturi, eiexercitinduli jurisdictia lor asupra rei intregi, nu pot cumplirh nici un dreptlitigios. Cpr. Colin et Capitant, op. cit., II, p. 422.

2) Vezi tom. VIII, partea ir,p. 162.'3) Vezi tom. VIII. partea II, p. 162, 163.

Vezi tom. I al acestei lucriíri, p. 228.Vezi tom. VIII, partes II, p. 164, nota 2. Mai vezi tom. III al a-

cestei lucrilri, p. 395, nota 5.

INCAP. MAGISTR., AVOCATI, ETC. - ART. 1309. 187

Persoanele chiar oprite de art. 1309 C. civil sunt opritede a cumpä'rà drepturi litigioase numai daca aceste drepturisunt de competinta Curtei in a 6.'1.6 circumscriptie ele isiexercitä functiunea sau profesiunea lor 1) ; de unde rezultaea un judecator dela curtea din Iasi ar putea si cumpere undrept litigios de competinta unei alte Curti.

Se decide chiar de unii, ca un judecator dela Curte arputett cumpara un drept litigios de ultim resort a tribuna-lului care cade in jurisdietia Curtei din care eumparatorulface parte 2).

Sanctiunea proibitiei art. 1309 C. civil este nulitateacesiunei facuta in disTretul legei, chiar daca cesionarul a fostde bunrt credinta. Aceastä nulitate fiind absoluta, poate fiinvocata de once parte interesatii, prin urmare, nu numaide cedent si de debitorul cedat, ci i de insusi cesionarul in

pentrua, legiuitorul a inteles s'a asigure justitiei siauxiliarilor ei respectul i demnitatea ce li se cuvine Ches-tiunea este insa controversata 3).

Justitia este instituitit pentru a termina contestatiile dintreOrti, iar nu pentru a face din ele o negutitorie §i un trafic», azis Portalis In expunerea de motive.

Aici nu se aplica deci adagiul cunoscut :

<<Nemo ex delicto suo actionem consequi debet» 4).

Aceasta nulitate fiind de ordine publica nu poate fiacoperita prin confirrnarea expresil sau tacita a vOnarei fAcutain contra legei, nici chiar in urma incetarei cauzei care pro-duca, nulitatea, dei in aceasta din urmä privinta chestiuneaeste controversata 9.

Nulitatea prevazuta de art. 1309 C. civil fiind absolutasi intemeiata pe un motiv de ordine publica, nu poate faceobiectul unei tranzactii intre parti, ea putilnd fi propusa

188 COD. CIV.CARTEA Irr. TIT. V.CAP. 111. ART. 1296.

pentru prima oarl inaintea Curtei de casatie, dacá nu cereo verificare a alementelor de fapt 1).

Cbestiunea de a se sti dad, trebue sau nu sg, se con-sidere ca o cesiune de drepturi litigioase pactul asa numitquota litis prin care cesionarul (un avocat) ar dobAndi undrept 1itigio, cu obligatia de a-1 face sä fie recurroscut dejustitie, pentru o parte din ace8t drept ce i se abandoneazg,este controversat6 2).

149 decies. Diversele modalitgi ale vfinzgrei (art. 1296C. civi.). Vanzarea este susceptibilä de modalitrttile tuturorcontractelor in genere. Ea poate sg, fie pull i simplä, supusäunei conditii suspensive sau rezolutorii, Cu termen, alter-nativg, etc.

gEmptio tam sub condittone quam pure con trahi potest,(Institut., De emptione el venditione, 3. 23, § 4).

Un alt fragment din Digeste zice, de asemenea :ght traditionibus rerum quodcamque pactum sit, id valere

manifestum est (L. 4b, Dig., De pactis, 2.. 14).

Aceasta insemneaza a in contractele, care au de obiect strg,mutarea proprietätei, once conventii sunt valide, intrucat, bineinteles, nu sunt contrare ordinei publico i bunelor rnoravuri.

Conditia la care pärtile ar supune vánzarea, ca si oncecontract in genere, nu poate ing fi imposibilg, imoralä sauilicitä (art. 1008 C. civil), nici potestativä din partea uneiadin proti, de exempla : &el vánzätorul sau cumpgrätorul vavol, si voluerit, eaci, in asemenea caz, ea ar fi null(art. 1010 C. civil).

Vánzarea este ins/ validä dacg conditia atárng de vointaunui tertiu. Exempla : vánzarea, fgcutg, sub conditia ca pretulsä fie determinat de un tertiu (art. 1304 C. civil) 3).

Vezi tom. vim mentionat, p. 126, ad notanz 0 p. 165.Vezi tom. VIII, partea II, p. 165 .urm. i infret, No. 238, Iji fine.

Pactul nurnit quoira litis, adici conventia prin care un avocat se InsArcineazal,pentru o parte din ceeace va dobindi in justitie. a face at cheltuiala sa

necesare, este validii In dreptul nostru, judeciltorii avand ìns facultateade a reduce sums stipulat, In caz de viiditit exagerare (art. 21 L. p. organ,corpului de avocati din 12 Martie 1907), Inlocuitrt azi prin L. p. Organ. i unif.corp. avoc. din 19 Febr. 1923.

Vezi tom. VI, p. 33; tom. VIII, partea II. p. 118 urm. i p. 169.Mai vezi supra, p. 176.

1) Vezi i L 3, Dig., De eantrahenda emplione, 18.1.

MODALITXTILE VINZIREL - ART. 1296. 189

De cfiteori conditia este suspensivii, o parte nu se poat(lezice frtra consimtimantul celeilalte, dee vânzarea nu esteperfecta. deck prin indeplinirea conditiei.

Conditionales auten2 venditiones tune perficiuntur quunz lis pletafuerit conditio». (Vtinzärile cond4iona1e nu sunt perfecte deciit laindeplinirea conditiei). L. 7, Pr., ab initio, Dig., De contrahendaemptione, 1,8. 1).

O alta. lege din Digeste zice, de asemeneaQuod si sub conditione res venierit, si qua* dem defecerit

conditio, nulla est emptio» vtinzare conditionall este nu% decAtepri conditia nu se Indepline0e). (L. 8, Pr., Dig., De periculoet commodo rei venditae, 18. 6).

Daca conditia se indeplineste, proprietatea este stramutatAla cumprtrator eu efect retroactiv, din momentul contractului(art. 1015 C. civil), de uncle rezultà mai multe consecintefoarte importante, pe care le-am expus in torn. VIII,partea II, p. 170, 171.

Legea n'a Impins msA fietiunea retroactivitatei pang aface pe cumparator sa, sufere perderea fortuitä a lucrului.asupra caroia el nu erà inch' proprietar, cki riscurile lucruluiviIndut rmiìn, pAnä la indeplinirea conditiei, pe seama Onzil-torului (art. 1018 C. civil) ; de unde rezultä ell de cateorilucrul vândut piere prin caz fortuit, pendent& conditione, elpiere pentru vânzator, care n'are drept la pretul lui (art. 1018).

Dacil vttinzarea a fost facutA sub o conditie rezolutorie,ca In cazul art. 1372 urm. C. civil (pactum de retroemendoretrovendendo), vAnzarea este perfectA de indatg, iar proprie-tatea este strainutata, cu toate consecintele ei, dela vanzgtorla cumparator.

«Pura est sed sub conditione resolvitur» (L. 2, Pr., Dig.. DeIn rem addictione, 18. 2)1).

Indeplinindu-se însA conditia, rezolutorie, strAmutarea.proprietittei este stearsd cu efect retroactiv, cumparrttorulfiind presupus ca. n'a fost niciodata. proprietar ; de underezultit eh' toate actele conferite de el asupra lucruluicumpArat vor fi desfiintate In baza regulei cunoscute

gRexoluto jure dantis, salvitar jus accipientis» (art. 1770 C. civil).

190 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. III.

Din contra, vânzatorul fiind presupus ca n'a incetat nicio-data de a fi proprietar, a putut sa confere tertiilor drepturireale asupra lucrului vandut, in tot timpul strecurat intrevanzare i indeplinirea conditie rezolutorii. Aceasta nu estedeck aplicarea principiilor generale in materie de conditierezolutorie.

Vanzarile alternative lasá i ele proprietatea in incerti-tudine. In adevar, asemenea vAnzare având de obiect unulsau altul din doul ori mai multe lucruri, numai optiuneacumpäratorului sau vAnzatorului va determinO lucrul vOndut.Philá la aceasta optiune nu se poate zice cá proprietatea estestramutata, fiind cil nu se cunoWe ind lucrul care faceobiectul contractului.

Optiunea odata insa facutil, 4i va produce efectele saledin mornentul conventiunei §i dreptul cump'ardtorului asupralucrului, care a facut obiectul acestei optiuni, va existhdin acel moment.

Clauza addictio in diem.. Se poate intamplaca partile sá convie ca vanzarea va fi desfiintatd dad, inteuntermen determinat, care nu poate fi mai lung de cinci ani(art. 1373 C. civil), vanzatorul va gasi un alt cumparatorcare sa-i ofere conditii mai avantajoase deck cele intai(pactum addictionis in diem). Acest pact ax puteh fi sti-pulat i astazi. Efectele acestei clauze fiind, in genere, aceleale unei conditii rezolutorii ordinare, vitnzatorul 4i va reluillucrul dela primul cumpilrator, liber de dreprurile reale con-stituite de acest din urmä, pe dud era proprietar, spre a-1dh noului cumphiltor care-i okra conditii mai avantajoase,dad primul cumparator nu voWe a dh vanziltorului acelenifoloase.

Pactul de preferintA sau protimiseos. O altilstipulata mai des deal cea precedentä, pe care o pre-

vede anume art. 1442 i urm. din codul Calimach (art. 1071C. austriac), sub numele de dritul de inapoi cumparare (Kaufmit Vorbechalt des Rückverkaufes), cunoscutd la Romanisub numele de pactum de protimiseos (pact de protimisiresau preferinta), este aceea prin care vanzatorul îi rezervrtdreptul de a-0 reluh, lucrul vAndut, cu preferinta inaintea

') Vezi tom. VIII, parte& II, p. 174-176.Cpr. Zachariae. Handbuch des fr. Civilrechts, JI, § 332, p. 468, nota

3 (ed. Crome). Chestiune,a este insa controversatii. Vezi autorii citati procontrec in tom. VIII, mentionat, p. 175 si 176, nota 4.

Vezi supra, No, 238..Vezi asupra pactului de protimisis in dreptul nostru anterior, nota 2

dela p. 176, 177. Mai vezi asupra acestui drept, Zacharide, Gesehichte des Gris-chiseh-riintischen Rechts, § 59, p. 236 urm. (ed. a 3-a, Berlin, 1892), precumautorii citati in tom. VIII, partea II, p. 177, nota I. Dreptul de protimisis aexistat atit in vechiul drept germanio (Niiberrecht, Kachtarruht) cât i in va-chiul drept francez sub numele de retrait I ignager. Vezi tom. VIII, partea II,p. 178, nota 2.

DESPRE PACTUL DE PROTIMISIS. 191

altuia, in caz and curnpäriltorul primitiv se va decide a-Ivinde 1).

Daa cumpilratoral cu pact de prelerintä, alandu-Oobligatia luatil fatä de vänziltor, a vandul lucrul unei altepersoane, vAnzätorul nu poate sä eving'ä pe noul cumpä'rätor,ci va ave numai o actiune in contra cumpärätorului säu 2).Solutia contrara nu va fi admisa i vänzarea nu va putet1fi reziliatä fatä de tertiul achizitor, deat atunci and el afost de rea credintil, adea a cunoscut pactul de preferintä

intentia vänzätorului de a se folosi de el.cFraus onznia corrumpity.

1 52. Pactul de protimisis 3). Nu trebue sä con-fundrtm pactul protimiseos cu o institutie imprumutatä deladreptul bizantin, cunoscut sub numele de dreptul sau pactulde protimisis 4). Acesta era un drept real de preemtiune saupreferintg, care apartina rudelor i vecinilor unui vänzi-ttorde imobile.

Dreptul de protimisis nu ava insil loe, deat la vän-zärile de bunä voe, lar nu §i la cele silnice. Aceasta se spuneIn codul lui Andr. Donici (cara. 25, § 6), In codul Calimach(art. 1437) i In codul Caragea.

«In vanziirile ce se fac cu rnezat, protimisis nu se cm, i acelce aciaoga mai mult la pret, acela cumpara», zice acest din urmacod (art. 48, parten III. capit. 2).

Gänd un proprietar voa sil vändä de bund voe unimobil, el trebuiä mai intai sil-I ofere rudelor sale, care eraupreferate, pentru ca bunul sil nu iasä din familie, i apoivecinilor, care aveau interes milri proprietatea lor maitärziu.

Vezi asupra pactului displieentiae, Arndts, Lehrbuch der Pandekten.249, p. 380. 70 (ed. a 6-a). Windscheid, Lehrbuch des Pandektenreehts, I,

§ 93, nota 3 si II, § 323, nota 1 (ed. Kipp din 1900).Vezi tom. VIII, partea II, p. 179.Vezi torn. III, partea I-a, p. 231, 235; tom. IV, partea II, p. 552.

192 COD. CIV. - CARTEA III. - TLT. V. -CAP. III.

«Si infra certum ten2pus res ita distracta sit, ut si displicuisset,inempta esset». (L. 3, Dig., De con trahenda emptione, 18. 1).

0 altd lege din Digeste zice, de asemenea:

«Sed et lila emptio pura est ubi con renit, -ut si displicueritinfra diem certum, inempta sit». (VAnzarea nu este conditionalA Incazul and se convine a atunci and lucrul va displace cumpArA-torului 1ntr'un termen oarecare, vAnzAtorul 11 va la lnapoi). (L. 2§ 5, Dig., Pro emptore, 41. 4) 1).

Partile trebue sa hotarasea, In asemenea caz, termenulIn care contractul va putea fi reziliat. Acest termen nu poatefi mai lung de cinci ani (analogie din art. 1373 C. civil).

Dacrt vanzatorul nu se conforma legei i vindea unimobil direct la strrtini, rudele sa. u vecinii puteau, inteuntermen determinat, sa revendice imobilul vandut, platindcumparatorului pretul acestul imobil.

Dreptul de protimisis a fost defiintat in Moldova prinlegea din 5 Mai 1839, iar in Muntenia prin legea din 15Martie 1849. Pentru orapl Braila, el fusese defiintat printr'olege speciala acestui ora, din 1 Mai 1836 2).

Clauza de dezicere (pactum displicentice).0 alta clauzä', care ar fi . i astazi licita inteo vanzare, esteaceea prin care una din parti sau amandouai0. rezerva dreptulde a desfiinta contractul, dacd vanzarea nu-i va convenìin ai tarziu.

Pactul de non alienando.--Dupii pärerea gene-rala, oprirea vremelnica de a instraina lucrul ar fi valida,atund cand este privitoare la persoane anume determinate: i nula atunci and ar fi obsoluta, fk'rd' nicio margina saurestrictie 3).

Dupä prtrerea noastra Met, clauza de neinsträinare, chiarvremelnica de ar fi, este nula, intrucat §i ea scoate, pentru

VINZAREA CU GRXMADA, GREUTATE, ETC.ART.1299, 1230. 193

un timp determinat, bunarile din comer, M detrimestul inte-resului public 1).

Aceste sunt clauzele cele mai obipuite, de care legeanu vorbe.$te, ce pot fi stipulate intr'o vAnzare. CAt desprepactul eomisoriu (art. 1367 C. civil) yi pactul de rA'scum-'pgrare (art. 1372 C. civil), vom vorbi despre ele mai la vale.

155. Vanzarea facutà cu grAmada sau chip greu-tate, numAr, ori mAsurA (art. 1299, 1300 C. civil).Unele lucruri se vAnd cu grgmada, cu hurta (art. 1248 C.Calimach), lar altele dupg greutate, numgr ori Ingsurg. Legeadistinge aceste vAnzgri, pentrucg ele nu produe toate acelayiefect. VAnzarea se. zice eu grgmada (en bloc, per aversionentsau in aversione), de cateori nu este loe la numgrare, cAntitriresau m'Asurare, pentru a se deteminO, fie lucrul vAndut, fiepretul vAnzgrei 2). De exemplu: îi vAnd cu pretul unic de100.000 lei tot grilul sau porumbul ce am in cokserile mele;tot vinul ce am in emula sau in pivnitg, toatg recolta anului1926 de pe mo0,a mea, etc.

Si omne vinum, vel oleum, vel frumentum, vel argentum,quantum-cungue e,sset, uno pretio venierit». (L. 35 § 5, in medio,De contrahenda emptione, 18. 1).

Ceeace caracterizeaza deci vAnzarea cu grAmada este cgatAt lucrul vAndut cAt i pretul lui sunt determinate inmomentul contractului. De aceea, in aceste vanzAri, proprietateaeste strgmutatg la cumpgrgtor, cu toate consecintele ei, prinefectul consimtimAntului, conform dreptului coman (art. 971,1295 § 1, 1299 C. civil).

VAnzarea unei totimi determinate, pentru un pret unic,se considera ca fiind fgcutg tot eu grgmada, chiar atuncieAnd s'ar determinO cantitatea vAndutg.

Astfel ar fi, de exemplu, cazul, cAnd ay fi zis : iti vAndpentru 10.000 lei tot grAul sau porumbul ce am in magaziamea, eare cuprinde 100 de hectolitri 3). Singurul efect ce ar

Vezi tom. III, partes I-a, p. 236, nota 1; tom. IV, partes I-a, p. 193urm.; tom. IV, parten II, p. 552, nota 3, etc.

Cpr. art. 1451 § 2 C. italian i art. 223 § 2 din legea bulgarit dela3 Decembrie 1892, asupra obligatiilor i contractelor.

Mai vezi i alte exemple de vánzliri cu gritmada in tom. VIII, parte& II,p. 193.

D. Alexandresco. Principiilo Droptului Civil Roman. Vol. IV. 13

Vezi tom. VIII mentionat, p. 193.Vezi tom. VIII, partea II, p. 15, text si nota 2, orecum si p. 188,

189, text si nota 3. Mai vezi tom. III al acestei lueriiri, p, 9, 60, No. 47 bissupret, p. 156, No. 132.

194 COD. CIV.- CARTEA 111.- TIT. V.-CAP. III.

puta, produce ariltarea cantitatei vändute ar fi ca, la caz devanzatorul s'a complecteze cantitated vandutil, sau sa

sufere o micsorare proportionala din pret.Chestiunea de a se sti daca in ce cazuri exista vanzare

dupil greutate, numar sau masura (art. 1300 C. civil) sau ovanzare cu gramada este o chestie de fapt si de intentie apartilor contractante 1).

In cazurile unei vanzari Cu grarnada, atat pretul cal silucrul vandut fiind determinate, vanzarea este, conform princi-piilor generale, perfecta. din momentul contractuluiproduce toate efectete sale atat in privinta stramutarei proprie-tätei, cal si a riscurilor lucrului vändut (art 1299 C. civil).Riscurile sunt, in adevar, pe seama cumparatorului dinmomentul ce vanzarea este perfecta.

Nanz perfecta emptione, periculum ad emptorern respiciet».(Riscurile sunt In sarcina cumparatorului atunci cand vfinzareaeste perfecta). (L. 8, Pr., ab initio, Dig., De periculo et comnioderei readitae, 18. 6).

Prin armare, vanzarea pura si simpla este perfecta indatace lucrul vandut i pretul sunt determinate.

Lucrurile se petrec insa Cu totul altfel atunci candmarfurile n'au fost vandute cu gramada, ci dupl, greutate,numar sau mäsurä. Nici lucrul nici pretul nefiind in aserneneacazuri determinate in momentul contractului, vanzarea va finumai producatoare de obligatii, ea nefiind perfecta niel inprivinta strämutarei proprietatei, nici in privinta riscurilorluerului vandut. De aceea, art. 1300 din codul civil zice citlucrul rArnane In riseul i pericolul vanzatorului pana lacantar;re, numarare sau masurare, fara a se distinge dacalucrul a perit inainte sau dupa expirarea termenului pentrupredare 2).

Asa dar, prin derogare dela dreptul comun, atat proprie-tatea cfit i riscurile lucrului vandut Aman pe seama Onza-torului pana, la cantärirea, numararea sau mäsurarea lucrurilorvandute, asa ca creditorii personali ai vanzatorulni pot urmärl

Vezi tom. III al acestei luerilri, p. 59, No. 47 bis.Vezi tom. VIII, partea II, p. 192 text si nota 5.Vezi tom. VIII mentionat, p. 195 text i nota. 1.

VINZAREA SUBORDONATI GUSTIREI. - ART. 1301. 195

lucrurile vandute inainte 'de cantärirea, numgrarea sau mäsu-rarea lor.

Dupg principiile generale de drept, riscul-pericolul lucruluivan,dut este, in adevär, strans lt-gat cu calitatea de proprietar,el nefi,ind deck, un corolar al dreptului de proprietate. Asadar, ramane bine stabilit ch. daca marfa s'a vandut dupggreutate sau milsurg, conform art. 1300 C. civil, atat proprie-tatea lucrului vgndut cat i riscul-pericolul lui Mu:lane asupravanzatorului si nu tree la cumpärätor, decat in momentulcantarirei, numargrei sau mgsurärei 1).

Dacg pgrtile n'au dispus nimic in privinta canthireinumärgrei sau mäsurgrei, aceste operatii se vor face, in genere,la locul unde märfurile vandute urmeazg a fi predate.

Operatia cantgrirei, numgrärei sau mäsurgrei nu-si vaproduce, in principiu, efectele sale, decat dacg va fi fäcutäIn mod contradictor fatg de cumpärgtor sau de mandatarul säu.

Art. 1300 C. civil, care voeste, pentru perfectionareavanzärei ca lucrurile vandute sg fie cantarite, numgrate saumäsurate, nu poate fi invocat de cumpärgtorul care a primitmarfa in magaziile sale si a fost in situatia de a o verifica.Predarea lucrmilor vandute lasä, in adevär, a se presupunecg lucruri au fost cantärite, numgrate ori rnäsurate, saucumpärgtorul a renuntat la aceste operatii.

Cat pentru punerea in intarziere de a asista la can-tgrirea, numä'rarea sau mäsurarea märfurilor vandute, ea numai face sg treaca astäzi riscul acestor lucruri pe capul cum-pgrätorului, ci-1 supune numai la daune in caz and marfavandutd ar fi pierit la vanzator in urma acestei puneri inintarziere. Chestiunea este insä controversatg 2).

156. VAnzarea subordonatA gustArei (art. 1301 C.civil. La Romani, vanzarea lucrurilor care se gusta inaintede a se cumpgra era imediat perfecfd, afarg de cazul anddin contract sau din alte imprejurgri rezultá cg aceste lucruriau fost cumpArate sub conditia de a fi gustate, in care cazvanzarea nu devenea perfectä cleat atunci cand cumpärätorulle gusta se declara convine 2).

196 C()D. CIV. -CARTEA III. - TIT. V. - CAP. III.

Astazi, in privinta märfurilor care, duprt obiceiu, segusta, precum : vinul, oloiul, otetul, raehiurile, i uneori chiaruntul, vänzarea nu devine, In principiu, perfectä deck pringustarea i aprobarea lor, cumprträtorul fiind insä liber de arenunta, la gustare, in mod expres sau tacit, intrucat dispo-zitia art, 1301 C. civil a fost introdusa in fav-oarea lui. Ins-tantele de fond apreciaza in mod suveran daca pärtile auinteles sau nu sä primeasca marfa vanduta fAra a o maigusta 1).

Dacä cumparatorul n'a renuntat la facultatea ce-i dalegea, gustarea se va face cortform conventiei partilor, sauconform uzurilor locale,.

Gustarea marfurilor vandute se face, in genere, inaintede predarea lor. Daca cumparatorul nu va gusta, marfa cum-paratä sau, gustand-o, va declara' cA nu-i convine, vanzareaeste inexistentrt (art. 1301 C. civil), pentruch este supusaconditiei potestative a gustärei din partea cumparatorului, iarnu unei conditii suspensive, dupa cum este vanzarea pe in-cercate (art. 1302 C. civil), dupa cum pe nedrept sustiu unii 2).

Neexistand vanzare, proprietatea nu este strAmutatA lacumpArAtor, lar riscul ramane tot pe seama vänzatorului,chiar clack' cumpäratorul a fost pus in intArziere sä, faca gus-tarea 3). Exista insä o fägaduintä de vkare unilateralä.

In urma gusta'rei, cumparatorul va accepta sau va refuzalucrul dupa gustul lui personal, fAra ca vanzAtorul sa poatAprovoca o expertizA spre a stabili ch. marfa vandutä erá, decalitate Mina, dark' de cazul cand din conventia partilor arrezulta, ca ele au avut in vedere o marfrt conformä gustuluigeneral, adica o marfa care se gase§te peste tot locul sauand pArtile ar fi prevazut anume facerea unei asemeneaexpertize.

Gustarea märfurilor cumpärate are deci mare impor-tanta, fiindca' dela ea atArna efectele vanzArei. Daca cum-par'atorul a prima marfa, el este presupus sau ea a gustat-o

i-a placut, sau ca el a renuntat la gustarea ei.

I) Vezi tom. VIII, partea II, p. 196, text si nota 1. Cumplirätorul poate,printr'o c1auz expresi, rezerve dreptuI de a gustit i milrfurile care obis-nuit se cumpirariifr a fi gustate.

Vezi tom. VIII mentionat, p. 198, text si nota 3.Vezi tom. VIII mentionat, p. 199, text si nota 1.

Vezi tom. VIII mentionat, p. 201 §i p, 220, 221. Mai vezi infra, p. 203.

VINZAREA FICUTI PF tNCERCATE. ART. 1302. 197

Punerea märcei pe marfa cumprtrata las, in genere, ase presupune eä, el a gustat marfa i ca ea ti convine, dqlchestiunea este controversatà.

Se decide, de asemenea, eä predarea lucrului vandutrezultä, ca suficientg din partea cumpä'ratorului de a fi pus,-cu consimthnantul vangtorului, marca sa pe lucrul cumprtrat 1).

157. Vfinzarea Menta' pe incercate (art. 1302 C.civil). Vanzarea fä'cutá, pe incereate l'essai), auf Probeoder auf Besicht (art. 495 C. german), precum ar fi van-zarea unui cal, unui ceasornic, o masinä, o hainä, un cainede vanat., etc. este aceea prin care cumparatorul isi rezervädreptul de a lucera, lucrul cumpärat inginte de a-1 cumpäraIn mod definitiv.

De cateori este vorba de o vanzare pe incereate, vana.-torul trebue deci sä permita cumparatorului de a examina

Incerca lucrul vandut, dupä cum dispune anume art. 495§ 2 C. german.

Dreptul de a incerca lucrul cumpärat rezultä sau dintr'oanume stipulatie a pärtilor, sau dinteun consta nt ori dinimprejurgri, san din insäsi natura lucrului vandut, precum arfi, de exemplu, cazul cand cineva ar fi insärcinat pe un croitorsrt-i faca o hainä.

Art. 1302 din codul civil ziee cà vanzarea pe incereate-este presupusä conditionalä. In genere, conditia va fi suspensiva,insä nimic n'ar impiedica pe pärti de a face din conditiaincereärei o conditie rezolutorie. La caz de indoialá,conditia va fi considerata ea suspensivä, iar nu ea rezolutorie,dupà cum disimile anume art. 495 din codal german:

cDer Xauf ist im Zweifel unter der auf schiebenden bedin-gung der Billigung gesehlossen». (In caz de indoiala se presupuneca aceasta vanzare este fama sub conditia suspensiva a aprobarei*,zice acest din urnag text.

Daca vanzarea pe incercate a fost frtcuta sub o conditiesuspensivä, cumparatorul n'a fost niciodatä, proprietarul lucruluicumpärat, daca el l-a refuzat in urma incereärei, sau dacaincercarea a devenit cu neputintä, pentruca, in ambele cazuri,

198 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. III.

conditia nu s'a indeplinit. Vanzarea pe incercate este relativämai ales la unele mobile corporate, trig nimic n'ar irupiediclpe pärti de a stipula o asemenea clauzä si in privinta unuiimobil. In asemenea caz, cumpäratorul va trebui s facä ase transcrie actul de vfinzare inainte de incercare.

Daca conventia pärtitor nu fixeazä termenul in careurmeaza a se facle incercarea, acest termen va fi fixat dejudecAtori la stäruinta vanzätorului 1).

Cumpärätorul este obligat a face incercarea; &del, la dincontra, vanzätorul ar puteá cere rezilierea contractului i dame(art. 1021 C. civil) sau executarea lui. Dacä cumpärätorula fost deelarat decäzut din dreptul de a mai face incercarea

recunoscut proprietar definitiv, riscurile vor fi din acelmoment pe seama lui.

1 58. Vfinzarea pe mostra. Vanzarea se zice pemosträ (ad speciem), sur éch,antillon, nach Probe oder nach,Iluster (art. 494 C. german), atunci cánd pärtile au convenitca marfa, ce urmeazI, a fi predatä, cumpärätorului, sä fieconformä unei probe sau unei mostre ce i s'a dat mai'nainte 2).

Chestiunea de a se stl dacl vánzarea pe mosträ estepura i simplä sau conditionalä este controversatä 3).

De cateori s'a incheiat o vänzare pe mosträ, este sufi-cient ca marfa. predatä Ea' fie conformä mostrei datd cumpä-rätorului. Vfinzatorul este acela care trebue sä dovedeascaconformitatea märfurilor vándute cu mostra, daca el n'a fostscutit de aceastä dovadä, prin contract. De cAteori lucrurilepredate de vânzä'tor nu sunt conform mostrei date de el,cumpärätorul este liber sä cearä' rezilierea vanzärei, sauinlocuirea märfurilor predate cu altele conform mostrei.

Vánzarea pe mosträ, nu dd loe, in principiu, la garantiepentru vicii ascunse, dacd marfa predatä este conformä mostrei.Existä insä, cu toate acestea, un caz in care actiunea ingarantie pentru vicii ascunse ar fi admisibilä, i anume :

La Romani, termenul incerciirei erb, de essezeci zile (sexaginta dies)(L. 31 § 22, Dig., de aedilio edicto 21. 1).

Cpr. art. 225 din L. bulgaiii dela 3 Decembrie 1892, asupra obligatiilorcontractelor, precum i art. 354 (Y. comercial bulgar din 29 Mai 1897.

Vezi tom. VIII, partea II, p. 207, text §i note. Mai vezi asupra uneiasemenea viinari, tom. I, p. 67.

I) Mai vezi L. 21 si 33, Dig., De contrahenda emptione, 18. 1.2) Loysel, op. cit., I. p. 381, No. 402.

OBLIGATIILE VA.NZXTORULITI. ART. 1312. 199

atunci cilnd din cauza micimei sale, mostra n'ar fi permiscumparatorului sit constate viciile ascunse ale marfurilorcumparate.

OBLIGATIILE VANZATORULUI.

Art. 1312 si urrn. din codul civil nu se ocupade toate obligatiile vAnzalorului, ci numai de cele principale,pentruca obligatiile care deriva din contractul de vanzare potsa varieze in infinit dupil termenii contractului.

Obligatia vfinzAtorului de a explid indatoririlece intelege a luà asuprAli (art. 1312 C. civil). Van-zatorul i once alta parte care contracteaza o obligatie, ingenere, este dator sà explice indatoririle ce intelege a la,asupra-si, c,aci altfel once clauza, obscura sau indoelnica seinterpreta in contra lui (art. 1312 C. civil).

e Veteribus placet, pactionem obscuram vel ambiguam, venditoriet cui locavit noreré, in quorum fuit potestate legem apertius con-scribere». (Cei vechi au decis cà obscuritatea san ambiguitatea uneiconventii sà fie interpretate contra vanzgtorului Sall locatorului,pentrucil ei puteau sä se exprime In termeni mai clari). (L. 39, Dig.,De pactis, 2. 14).

'In contrahenda venditione, ambignum pactum contra rendi-torem interpretandum est» . (In contractele de vfinzare, clauzele In-doelnice se interpretA totdeauna in contra vanzAtorului). (L. 172,Pr., Dig., De diversis regulis juris antigui, 50. 17) 1).

Tot in acest sens Loysel zicea:Qui vend (le pot) dit le mot» 2).

Paragraful 1 al art. 1312 este o dispozitie generalaaplicabila oricarui contract in genere, iar § 2 al acestui texteste o derogare dela art. 983 C. civil, _dupa care, la caz de

conventia se interpretä', in favoarea debitorului. Dacas'ar fi aplicat acest din urma text, contractele indoelnice arfi trebuit sa, fie interpretate and in contra vanzatorului, and

favoarea sa, dupa,' cum el ar fi debitor sau creditor. In

2) Loysel. loco supra cit.

200 COD. CIV.-CARTEA M.-TIT. V.-CAP. IV.

loe de aceasta, art. 1312 C. civil reprodueänd principiileromane voeste ca, in toate -cazurile, clauzele obscure sau in-doelnice Ed fie interpretate in contra veinzeitorului i clauzaeste obscura de câteori nu se poate sti ceeace cineva voeste:

gObscure loquitur qui quod dixerit non appareat» , zicea Cu-jacius asupra legei 39, Dig., De pactis, 2. 14.

acelasi autor adauga :

cAmbiguè loquitur si utru7n dixerit non appareat; ?um am-biqua oratio est quae pluribus modis accipi potest».

Aceasta dispozitie traditionala, criticata de unii autori,se explica prin urmatoarele consideratii: vänzatorul fiind acelacare,. in genere, dicteaza conditiile contractului, cunoaste maibine cleat cumparatorul imprejurarile pericolului evictiunei,existenta servitutilor pasive sau active, etc., si prin urmare,el trebue sa se explice ciar i lämurit in privinta obligatiilorce contracteazä, once reticenta din partea lui devenind sus-pectä si constitaindu-1 in culpa. Un limbagiu obscur esteadeseori un artificiu :

Qui obscure loquitur, fallendi causa id lacere videtur, et ab-eo dolus non abest», zice Cujacius asupra legei 21, Dig., De contra-henda emptione, 18. 1. (Cine vorbeste in termeni obscuri o face-spre a inselh, i, ca atare, este culpabil de dol).

In adevär, experienta dovedeste cà existä mai multicumparatori inselati, deât vänzatori temerari.

De aceea Loysel zice:

eI/ y a plus de fols acheteurs que. de fols vendeurs"» 1);') Loysel, op. cit., I, p. 382, No. 403.

iar un alt proverb, extras din la Farce de Pathliu, exprimaaceeasi idee in termenii urmatori:

(Or, n'est-il si fort entendeurQui ne treure plus fort vendeur 2).

Paragraful 2 al art. 1312 fiind o derogare dela art. 983C. civ i, ca atare, o dispozitie exeeptionalä, nu se aplica la.

Vezi tom. V, p. 299 si tom. VIII, wirtea II, p. 212; tom. IX, ed. 2,-p. 56, 57, etc. Vezi 1 supra, No. 255. Mai vezi tom. III al aeestei lucritri p. 89,No. 78 bis.

Cpr. Cas. III, 5 Decembrie 1919, Jurisprud. romand din 1920, No. 6.p. 52, No. de ordine 69. Vezi tom. V, p. 300 si tom. VIII, partea II, 212;tom. IX, ed. II, p. 57. Mai vezi tom. III acestei luerliri, No. 78, in fine.

Cpr. art. 1423 C. Calirnaeh (1061 C. austriae).

PREDAREA LITCRTILUI VANDIIT. ART. 1314. 201

alte contracte, nici chiar contractului de locatiune, eu toatá,analogia ce existá futre aceste douN, contracte 1).

In once caz, atát art. 1312 cat i art. 983 C. civil nusunt apticabile decat ca un ultimurn subsidium, dupä, ce ju-decatorii uzánd de toate mijloacele de interpretare preväzutede art. 977 urm. G civil, au fost in imposibilitate de a des-copal adevärata intentie a pärtilor contractante2).

161e Obligatiile principale ale vinatorului (art.1313 C. civil). VanzAtorul are doul obligatii principale:10 aceea de a predh lucrul vándut (art. 1314 urm. C. civil);ká 2° de a räspunde de evictiune (art. 1336 urm.).

Pe lângä, aceste obligatii principale, el mai are obligatiade a pästrá lucrul panä. la predarea lui (art, 1074 § 1 C.

putand fi constrans §i. la obligatiile speciale, care ar'puteà sä, rezulte din termenii contractului.

162. Predarea lucrului vândut (art. 1314 C. civil).Prima obligatie a vfinzátorului consistä in predarea lucrulniTfindut. Art, 1314 C. civil define§te predarea dupä Domat:stramutarea lucrului vándut in puterea i posesiunea cum-pArätorului. Aceastä, definitie este insä neexactà; caci, indreptul actual, proprietatea fiind strámutatá prin simplulefect al consimtimAntului, de cateori este vorba de un corpcert i determinat (art. 971 i 1295 § 1 C. civil), predareanu poate produce alt efect, da* de a dá, eumpArátorului po-Besiunea lucrului vandut, pe care el n'o are cat timp acestlucru se gáse§te in mana vanzatorului. De cateori infla van-zarea are de obiect un lucru nedeterminat, predarea specia-lizeaza i individualizeaa, luerul vándut.

Obligatia de a predà luerul nu existä numai in con-tractul de vanzare, ci in toate contractele (art. 1074 C. civil),chiar i in cele constitutive de drepturi personale, precumeste contractul de inchiriere sau de arendare.

202 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. V.- CAP. IV.

Dupg ce defineste pledarea, legea se ocupa in art. 1315,1316 §i 1318 C. civil, se ocupa despre modul cum ea se-indeplineste, edictand oarecare regule, care au un caracterenunciativ, iar nu limitativ, de oareee partile sunt libere dea admite modul de predare ce le convine. Regulele pe carelegea le enumara exempli gratia sunt deosebite, dupa cumeste vorba de imobile, de mobile sau de creante (lucruri in-corporale).

1° Predarea imobilelor (art. 1315 C. civil).Predarea consistand In punerea lucrului vandut la dispozitiasi libera posesiune a cumpärätorului, art. 1315 cuprinde ainexactitate cand zice c,a predarea unei cladiri se indeplinestenumai prin remiterea cheilor sau titlurilor de proprietate, carese cuvin in totdeauna cumparatorului ca niste accesorii alelucrului vandut (art. 1325 C. civil). Remiterea cheilor fi atitlurilor de proprietate nu scuteste deci pe vanzator de afa,ce traditia materiala a lucrului vandut, cumpärätorul fiindIn drept a o cere si a expulsa chiar pe vänzator care, inurma vanzarei, ar continua sä ocupe imobilul.

Art. 1315 C. civil, cunt se afla redactat la vänzarea unorimobile nedeterminate de individualitatea lor, atunci, de exemplu,and s'a vandut unul din mai multe imobile ce vänzatorulare in apelasi oras. Remiterea cheilor sau a titlurilor de pro-prietate este, in asernenea caz, necesara spre a determina imo-bilul vandut.

2° Predarea lucrurilor mobile (art. 1316 C..civil). Art. 1316 C. civil prevede. trei moduri de predarea lucrurilor mobile :

1° Traditia realä. adica : remiterea lucrului de manu admanum, ; sau dad, este vorba de un lucru avand un volumori o greutate considerabilä, o strärautare care pune lucrulvandut la dispozitia cumpäratorului ;

20 Remiterea cheilor cladirei in care se ggsesc lucrurilevandute. Aceasta este- iarasi o traditie reald, fiindca ea punelucrul vandut la dispozitia cumparatorului. Aceasta traditiene mai avand astazi caracterul simbolic de altädatä, n'are

PRED. LIJCR.: IMOB., MOB., 1 CORP.-ART. 1315, 1316, 1318, 1391. 203

nevoie de a fi facuta la fata locului, dupa," cum trebuia safie facuta la Romani 1).

3° Consimtimantul partilor in doua cazan i determinate,anume : 10 atunci cand stramutarea nu se poate face in

momentul vanzarei ; 2° si atunci cand cumparatorul are lucrulvandut in posesiunea sa, cu un alt titlu, de exemplu : cutitlu de locatar, uzufructuar, depozitar, comodatar, etc, Inaceste cazuri, posesiunea nu poate sa consiste decat in inter-vertirea posesiunei cumparatorului.

La aceste cazuri trebue s adaogam pe acela al consti-tutului posesor, care are loe atunci and priiiteo conventieposterioara vanzatorul continua a poseda lucrul vandut, irisade astadata eu titlu precar, de exemplu : ca locatar, uzu-fructuar, etc. 2). Aceasta traditie fictiva nu-si produce efeetelesale fata cu tertii, in ochii carora vanzatorul a pastrat, inurma vanzarei, posesiunea pe care o aya inainte ; de miderezulta ea', daca in urna primei vanzäri, vanzatorul, care apdstrat lucrul in posesiunea so, 1-ar fi vândut altui achizitor,care de astadata ar fi dobandit posesiunea reala a lucrului,aeest al doilea achizitor va avea precadere fatä cu cel dintai.

Aceste sunt modurile de predare ale lucrurilor mobileArt. 1316 C. civil nefiind fusa limitativ, se admite c5, predareaar rezulta si din faptul ca, cumpargtorul a pus, ca consimti-mantul vanzatorului, marca sa pe lucrul cumparat 3) ; dinremiterea scrisorei de trasura a märfurilor vandute, care s'arafla inca in mana carausului insarcinat ca transportarea lor;din remiterea titlurilor de proprietate, daca asemenea titluriexista, etc.

Marfurile depuse in dokurile sau magaziile generalese predau prin girarea recipisei de primirea lor in acelemagazii (art. 6 L. p. magaziile generale din 28 Iunie 1881).

165. 3° Predarea lucrurilor incorporale (art. 1318,1391 C. civil). Art. 1318 O. 1391 din codul civil mi.aerul de a nu admite, in privinta creantelor, decgt doug, mo-

9 Vezi textele citate In tom. VIII, partea II, p. 219. nota 4,yezi asupra constitului posesor de care vorbelte art. 573 din codul

Calimach (428 C. austriac), tom. IV, partea I, p. 265, nota 3; tom. V, p. 164.text i nota 2; tom. VIII, partes II, p. 218, nota 1 qi p. 220, etc.

Vezi supret, p. 196.

Vezi supret, P. 161, No. 135.Cpr. art. 448 C. german.Vezi tom. VIII, partea II, p. 203 0 P. 224.

204 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. V.- CAP. IV.

duri de predare, i anume: remiterea titlurilor, care constatidreptul vandut sau lasarea cumpgratorului de a se folosi dedreptul vfindut (quasi-traditie) ; insa aceste texte fiindele enuntiative, ca i celelalte doua precedente, vânzatorutpoate face predarea prin toate mijloacele de natura a pun&pe cumparator sau cesionar in posesiunea dreptului cedat.

Spesele predArei si ale ridicAret lucrului vindut(art. 1317 C. civil). tim eh' in lipsa unei stipulatii con-trare, spesele vanzarei sunt in sarcina cumparätorului (art.1305 C. civil). 1). Art. 1317 din cod dispune ca spesele pre-darei sunt, in lipsa unei conventii contrate, in sarcina vAnza-torului, predarea cä'zând in sarcina lui. Oda ta ce el §i-a inde-plinit insa obligatia sa, cumparätorul trebue, in lipsa uneiconventii contrare, sa plateasca cheltuelile ridicarei, cari cuprindpe acele ale ambalajului, transportului, taxele vamale, etc 2).

Locul unde i momentul dud trebue sA sefad' predarea (art. 1319 C. civil). Prin aplicareaart. 1104 C. civil, art. 1319 din acelav cod dispunepredarea trebue, in principiu, sa' se faca la locul undelucrul vAndut se gase§te in momentul vAnzarei, daca partilen'au convenit altfel in mod expres sau tacit.

(Ai dan i debet ubi est». (Lucrul trebne s'a." fie predat acolo.unde se gAseste). (L. 38, Pr., Dig., De judiciis, 5. 1).

Astfel, s'a decis, in privinta hainelor ce sunt comandatela un croitor, ca obiceiul fiind de a se incera aceste hainela domiciliul clientului, acesta poate, in lipsa unei conventiicontrare, sà refuze plata hainelor comandate, daca croitorulnu vine sa le ceara la domiciliu 3).

Art. 1319 C. civil nu se aplica ¡Del cleat corpurilorcerte §i determinate, pentruca numai aceste lucruri au osituatie. In privinta lucrurilor determinate numai ín genere,art. 1319 nu este deci aplicabil, fiindea nu se poate zice caaceste lucruri se gasesc in cutare loe in momentul incheiereicontractului. Predarea ace,stor lucruri se va face deci la domi-ciliul debitorului, adica a vanzatorului (art. 1104 § ultim).

De cilteori, din contra, vAnzlitorul a acordat un termen cumpliriitoruluipentru plata pretului, el trebue sä prede5, indati lucrul, fija, a-1 mai putaretine, de oarece el a avut incredere in cumpárlitor ; fidern emptoris secutusest (art. 1322 C. civil). Vezi tom. VIII, partca II, p. 234; tom. X, p. 450, etc.Mai vezi infra No. 449.

Vezi asupra exceptiei non adimplcti contractas, infra, p. b55, t,om. IIIal acestei lucari, No. 156, p. 195 urm. si tom. VIII, partea II, nota 4 dela p. 226 nrm., etc.

Vezi Gasea, Trat. della compra-vendita, II, 894, p. 87.

DREPTUL DE RETENTIE AL VINZXT. ART. 1322. 205

Daca partile n'au fixat prin conventia lor momentuleand trebue sa se faca predarea, ea se va face indata cevanzarea a devenit perfecta', afara, bine inteles, de acelelucruri pentru predarea carora un termen oarecare estenecesar, din cauza imprejararilor ce erau cunoscute ctunpa-ratorului, In asemenea caz existand o conventie tacita cavanzatorul se va folosl de acest termen.

168. Dreptul de retentie al vinzgtorului (art. 1322,1323 C. civil). Pentru ca cumparatorul sa poatä cere dela vanzator predarea lucrului vandut, el trebue 0.-0 indepli-neascl obligatia, adica sa plateasea imediat tot pretul, iar nunumai parte din el, daca nu i s'a acordat niciun termen inaceasta privinta 1) ; eaci daca el nu-si indeplineste obligatia,nici vanzatorul nu poate fi silit a-si indeplinl pe a sa (art. 1322C. civil).

Aceasta dispozitie imprumutata (lela Pothier ( Vente, III,63, p. 27), este pe cat se poate de echitabiK fiind nedreptinteun contract sinalagmatic, precum este vanzarea, ca unadin parti sä ceara indeplinirea obligatiei celeilalte, fara a-siindeplinl ea Insasi obligatia sa corelativa, care rezulta dinaeelas contract.

Faeultatea conferita vanzatorului, prin art. 1322 C. civilde a retine lucrul vandut, guodant pignoris jure, se numeste.drept de retentie.

4 Venditor esim quasi pignus retinere potest rem quani venditiv.(Cc i Onza-toral ponte retine lucrul \Ir:ALA, cu titlu de amanet, pitnAla plata pretului). (L. 13 § 8, in fine, Dig., De actionibus empti etrenditi 19. 1).

Acest drept se exercita prin exceptia asa zis/.: nonadimpleti contractus 2).

Dreptul de retentie al vanzatorului, fie vorba de imobilesau de imobile 3) este foarte rational, pentrueä cumparatorul

1) Vezi tom. VIII, partea II, p. 232.

206 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. IV.

nu se expune la nici o pagubä executändu i cel dintäiobligatia de a plät1 pretul ; pe cAnd vänzatorul nefiind decätun creditor al pretului, va ven1 in concurentä Cu ceilalticreditori ai cumparatorului, dacA presupunem crt acest dinurmä a devenit insolvabil sau a fose declarat falit. Iatäpentru ce este firesc lucru ca cumpärätorul sä-i executecel dintai obligatia sa.

Dreptul de retentie fiind indivizibil, vänzatorul care apredat o parte din lucrul vändut, poate sh" retie parteanepredatà pentru a se garanta tot ce i se datore0e. Dardaca el ar fi creditor pentru mai multe lucruri vändutesuecesiv, el n'ar puta sä retie un lucru pentru plata celuilalt.

DacA vänzätorul moare lrtsänd mai multi mWenitori,fiecare din ei poate sä exercite dreptul de retentie, de ateoripretul n'a fost integralmente plätit.

Dreptul de retentie obliga pe vänzätor a conserva lucrulce retine, ingrijind de el ca un bun proprietar (art. 1080C. civil), pentrucä el nu este descärcat de obligatia de a-1predà cumpärätorului.

Dreptul de retentie este pierdut p-entru vänzAtor, decateori el s'a desesizat in mod voluntar de lucrul vändut,acest drept nu renwe atunci când lucrul reinträ in mäinilevänzrttorului sub un alt titlu.

De câteori insä vänzraorul a fost deposedat de lucru incontra vointei sale, prin faptul cumpArrttorului sau unui tertiu,el poate sä-1 revendice, daca este vorba de un lucru mobil,sau sä, redobandeascA posesiunea lui prin actiunea 'in reinte-grare li, duprt unii, chiar prin actiunea in complängere1 ,

In ()rice caz, de cAteori lucrul vändut a trecut in manauuui posesor de bunä credintä, restituirea lui nu poate ficerutä, cel putin dupä unii, decat in caz de pierdere sau defurt, conform art. 1909 C. civil.

Duprt art. 1322 C. civil, vänzAtorul nu mai poate exercitadreptul de retentie, de cateori el a acordat cumprträtorului untermen pentru plata pretului, de clarece el a a vut increderein cumprettor, fidem emptoris secutus est.

Termenul de gratie ce cumprtriltorul ar fi dobändit dela

CONSEC. PRED. LITCRULUI VINDUT. - ART. 1320, 1321. 207

justitie (art. 1021 C. civil) nu aduce 'Irish' pentru vanzätorpierderea dreptului de retentie, pentrucd nu se poate deduceo recunoa,$tere din acordarea unui termen care nu emanddela el. Existenta unui asemenea termen oprWe pe vanzAtorde a cere rezolutia contractului, nu insd de a putea invocaexceptia non adimpleti contractus.

Regula dupd care vanziltorul nu poate sa exercite dreptulde retentie asupra lucrului vandut, de cateori el a acordatcumparatorului un termen pentru plata pretului, suferd ex-ceptie atunci cand acest din tirmä a fost declara in stare defaliment sau a devenit insolvabil in urma vanzdrei (art. 1323C. civil), pentrucd aceste imprejurdri aduc pierderea bene-ficiului termenului (art. 1025 C. civil); de unde rezultäatilt neda rea sigurantelor promise cat §i micorarea celor datevor permite vanzdtorului de a nu preda lucrul vandut, pen-trued, in aceste cazuri el .este In pericol de a pierde 'atatpretul cat i lucrul. Cumpdrdtorul falit sau insolvabil poateinsd cere imediat predarea lucrului vandut, (land cautiune cd,va pldfi pretul (art. 1323 C. civil).

169. Consecintele lipsei predarei lucrului Vandut(art. 1320, 1321 C. civil). De cateori vangtorul nu preddlucrul vandut, cumpdriitorul are alegerea, dupà,' ce 1-a pus inintarziere, de a cere sau desfiintarea contractului, sau execu-tarea lui prin punerea in posesiune, ceeace nu este dec,ataplicarea dreptului comun (art. 1020, 1021, 1320 C. civil).

Pentru aceasta trebue trig ca lipsa de ptedare sau in-tarzierea ei sit' fie imputabild, vanzAtorului; de unde rezultdcd art. 1320 C. civil nu va fi apiicabil de cateori vanzà-torul n'ar fi putut sä' faca predarea din cauza unui caz fortuit,care nu s'ar datori culpei sale, ceeace este o chestie de faptde suverana apreciere a instantelor de fond. Cazul fortuit seva dovedi de vanzdtor. Astfel ar fi, de exemplu, o grey&generald In toate uzinele §i fabricele care produc mdrfurilevandute; un rdzboiu general, precum a fost ritzboiul mondial,act real, care ar intrerupe toate comunicatiile i ar impiedea,pe vanziltor de a face predarea, etc.

Rezolvirea contractului va fi ceruta de cumpAratorjudecdtorii pot, dupd imprejuriiri sit acorde vanzatorului de

1) Vezi tom. III al acestei luciftri, No. 155 ter, p. 335 si tom. VI, p. 90,91; tom. VIII, partea II, p. 239, etc.

208 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. IV.

bunä credintä un termen pentru a efectua predarea (art. 1021,1101 C. civil). acest din urma pudtnd sa execute contractul,cat timp hotarirea care pronunta rezolvirea lui n'a devenitdefinitiva 1).

In loe de a cere desfiintarea contractului en daune-,cumparatorul care plateste pretul la timp-poate cere exeeutarealui, adeca punerea in posesiune a lucrului vandut manu mili-tari, daca este vorba de un corp cert si determinat care segaseste in posesiunea vanzatorului. Daca este vorba de unlucru determinat numai.in genere, sau daca corpul cert vandutnu se gaseste in posesiunea vanzátorului, cumparatorul vacere daune (art. 1075 C. civil), putand chiar fi autorizat dejustitie a cumparà, in socoteala vanzatorului, lueruri de speciacelor vandute (art. 1077 C. civil).

Pentru ea conseeintile lipsei de predare la timp, deter-minata de art. 1320 si 1321 C. civil sa poata ave a loe,vânzatorul trebue sa fie pus in intarziere (art. 1079, 1081C. civil), punerea in intarziere putand sä, rezulte dintr'o che-mare in judectrtä, sau dinteo somatie extrajudiciara facutaprin portärei, ea putand sa rezulte, in materie comercialachiae &rite° scrisoare sau telegrama.

Punere in intarziere va fi inutila numai atunci candpartile au stipulat ea vAnzatorul va fi de drept in intarziereprin expirarea: terrnenului, sau and din imprejurari ar rezultacal predarea nu se poate face in urma termenului fixat departi (art. 1079 C. civil).

1 70. Starea in care lucrul vfindut trebue sA fiepredat (art. 1324, 1325 C. civil). Luerul vAndut trebuesI fie predat in starea in care se g'a'sWe in momentul pre-därei, afarà de cazul cand el ar fi fost deteriorat intre vAnzaref.i predare prin culpa sau faptul vanzatorului sau a oamenilorde care el raspunde. Acesta este sensul art. 1324 C. civil,care este räu redaetat.

Acest text nu se ocupa deck de cazul and vanzareaare de obiect un corp cert si determinat; eaci de cateorilucrurile vandute vor fi determinate numai a genere, v(tnza-

STAREA IN CARE LT.JCR. TRERUE S.k FIE PREDAT.ART.1324, 1325. 209

toral va trebui sä le predea in stare buna, riscurile fiind peseama lui pana l.a predare. In caz de vanzare facuta dupämosträ, el va trebui sä predea lucrul conform mostrei; cadaltfel cumparatorul a 1)00, refuza de a pläti pretul. Dadi

vandut un lucru fabricat de o cash' anume determinatä,vanzatorul nu va pute4 sä, predea un alt lucru fabricat aiurea,chiar dacI aeest lucru ar fi de o calitate egalä sau superioarä,eumpärätorul. fiind in totdeauna in drept de a cere lucrulpe care l-a cumpärat.

Cumparatorul devenind proprietarul luerului eumparatdin mornentul contractului, are drept la toate fructele lucruluicumparat din momentul vanzarei, chiar daca s'ar fi stipulatun termen pentru predare, partile putand insa sa deroagedela aceastä regulä atilt in mod expres cat si in mod tacit 1).

Aceastä solutie nu se aplica, bine inteles, cleat vanza-rilor unor corpuri certe si determinate, nu insä i celor deter-minate numai tn genere, cumpäratorul neputandniciun drept asupra fructelor unor lucruri pe earc el n'adevenit proprietar.

In cat priveste fructele percepute de vanzator pendenteeonditione, presupunand ca este vorba de o vanzare supusäunei conditii suspensive, ele se compenseazh' cu dobanda pre-uIui, aceasta va fi, de cele mai multe ori, vointa ph.rtilor

contractante care inainte de toate, va trebul sa fie respectatä.Art. 1325 din codul civil complecteaza regulele relative

la starea in care lucrul trebue sä fie predat, dispunand caobligatia de a preda lucrul etharinde accesoriile sale si totce a fost destinat la uzul sat' perpetua 2).

Astfel, vanzarea unei case cuprinde atenansele ei, precum;grädina, ograda sau =tea, podul casei, puturile, fantanele,usele, ferestrele, broastele, cheiele, eandelabrele si trichelelepentru instalarea gazului sau luminei electrice, sobele de fier,de tuciu, de porcelane, teracon, etc.

«Cu cumpArarea casei nu se socotesc insg i lucrurile miq-

Cas. S. 1, 3 Martie 1914. jarisprzulen(a rom4nd din 1914, No. 15,p. 246, 247, No. de ordine 226.

Art. 903 din codul civil dispune, de asemenea, ell lucrul legat se. vapred4 cu accesoriile neeesare, In stares in care se gilsa la rnoartea testatorulni,lar nu la moartea donatorului, dupa cum In mod inexact prevede textul demai sus.

D. Alexandtesco, Principiile Dreptului Civil RomAn. Vol. IV. 14

epv. Cas. fr. Seepi-unite. Sirey, 42. 1. 385. Vezi toin. VIII (ed.p. 654, text si nota 4. Mai vezi Colin et Capitant, II, p. 447, 448.

210 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. V. - CAP. IV.

cktoare din cask', precum: mesele, scaunele i altele», zice Andr..Donici (capit 12 § 9).

Imobilele prin destinatie apartin, de asemenea, ea aece-sorii, cumparatorului. Recoltele prinse de rddacini, nu ins/si cele deslipite de pamant Inca fac parte din fondul vandut,daca nu s'a stipulat contrariul, precum e toate lucrurile-mobile pe care proprietarul a inteles sä le aseze pe fondpentru totdeauna (art. 468 C. civil).

Vanzarea unui vas cuprinde tot ce serveste a-1 punein miseare, precum: carma, panzele, catargul, ancorelechiar alupa care se intrebuinteaza spre a merge dela portla vas.

Vanzarea unui fond de eomert cuprinde toate märfurilece 1 compun: cantarul, cumpenele, rafturile, dulapurile, firme,etc. Vanzarea de vin in stiele cuprind nu nurnai vinul, dari sticlele, afará, bine inteles, de cazul unei conventii con-

trare; vanzarea de vin in butoae cuprinde i butoaele, inlipsa unei conventii contrare; vanzarea unui cal de calariecuprind seaua, hamurile, etc., daca in momentul vanzarei,hamurile erau pe el; vanzarea unei opere de arta cuprinde,in genere, gall de o anume rezerva sau de o lege specialä,precum este legea fr. din 9 Aprilie 1910, dreptul pentrucumparator de a reproduce aceasta opera prin gravura, lito-grafie, fotografie, etc. Chestunea este ins6 controversata1).

171. Regulele relative la predarea cuprinsului si in-tinderei lucrului vandut (art. 1326, 1334 .4. civil. In re-gula generala, vanzatorul trebue sà predeA, lucrul vandut incuprinsul si intinderea arätatä in contract, pentrucrt pretul atrebuit srt fie aratat in vederea acestui cuprins si acestei in-tinderi (art. 1326 C. civil).

Principiui art. 1326 C. civil se aplica la lucrurile mo-bile. In privinta imobilelor, el sufera insa oarecare mondificrtri,pentrucrt mai ca seamit in privinta pamantului pe care legeal-a avut In vedere, de cele mai multeori eumpArritorul nucontracteaza de cat in vederea cuprinsului si intindereimantului vandut. Legea reglementeaza in art. 1327 si urm..

CUPRINSUL iNTIND. LUCRULUI VANDUT.-ART. 1334, 1335. 211

consecintele care ar putea sa rezulte inteo vAnzare, dineroarea asupra intinderei imobilului vandut 1).

Riscul si pericolul lucrului vandut (art. 1335C. civil). Art. 1335 din codul civil ne trimite, in pri-vinta riscurilor $i a teoriei culpelor la principiile generale aleobligatiilor, pe care le cunoasteni 2). S'a decis, cu drept cu-vant, di dei art. 971 $i 1295 C. civil fac räspunzator pecumparator de riscurile lucrului cumpärat din momentul vân-zarei $i independent de once traditie, aceastä rAspundere pre-supune insa o vanzare care a avut fiinta, iar nu o vanzarecare a fost reziliata din eauza ca vanzatorul nu $i-a indeplinitobligatia predarei3).

Art. 66 din codul comercial dispune, in aceasta pri-vinta, ea cumparatorul este obligat sa primeasca marfurile Instarea in care se vor afla la sosire insa eu o potrivita scd-dere de pret. Duit insä in timpul calätoriei marfurile van-dute au suferit a$a" avarii $i au ajuns la destinatie atat dedeteriorate ineat nu-i pot servì la intrebuintarea pentrn carefusese destinate, cumparatorul poate cere rezilierea contractului.

Räspunderea vanzAtorului. Prima obligatie avanzatorului consistä, dupa cum am väzut, in predarea lu-erului vandut impreuna cu toate accesoriile lui (art. 1413urm.). A. doua obligatie a Anzatorului consist6 In a garantape cumparAtor in contra oriertrei tulburäri $i evictiuni (art.1313, 1336 urm. C. civil) $i in contra viciilor ascunse alelucrului vandut (art. 1352 urm. C. civil).

Obligatia de garantie. A. garanta insemneazaa asigura, sub raspunderea sa executarea unei fagaduinti.Obligatia de garantie consistä, in specie, in a apara pe cum-Orator de once paguba at privire la lucrul vandut $i a-1despagubl de cateori el a suferit o daunä.

Obligatia de garantie nu este speciald contractului devanzare,

Ea i$i are Muth' in materie de schimb (art. 1409 C.

Vezi asupra acestor teste, tom. VIII, partea II, p. 251 urm. (ed. 2-a).Vezi Aubrv et Rau, V, § 349, p. 20 urm.Cas. S-a 1.-a, Bult. 1912, p. 616.

212 COD. ('IV. - CARTEA III. - TIT. V.- CAP. IV.

civil), de datio in. solutum, in contractul de locatiune,tranzactie, in imparteala, in constituire de dota (art. 1240 C.civil), in toate transmiterile proprietätei cu fitlu oneros,uneori aliar in contractul de donatiune (art. 828 C. civil.De aceea, codul Calimach se ocupá de obligatia de garantie-la titlul tocmelelor in genere 1).

Obligatia de garantie 'exista deci i in dreptul no:truanterior. O hotárare a Divanului Domnesc din 19 Martie1710 cuprinde urmatoarea spetä care ne dovedeste existenta.acestei obligatii. Un negutitor, anume Neacful cumparaseroabä de la un anume Stan. Descoperindu-se cá aceastäroaba erà furata dela Stanciu Carlova 2), acest din urma orevendica dela posesorul ei, iar judecata dandu-i ctistig de-cauza, obliga pe Neacsu sá pläteasca. lui Carlova valoarearoabei furate, ramanandu-i recurs in contra vânzatoruluiStan, pe care, de altfel, Neacsu îi i chiaml In garantie 3).

Obligatia de garantie nu este de existenta, ci numai de-natura vanzarei, aldea vanzatorul se poate sustrage dela ea.(art. 1338 C. civil). Aceastä obligatie nu este de esentavAnzarei decat atunci catad actiunea provine din faptul per-sonal al vanzatorului (art. 1339 C. civil).

Obligatia de garantie este de douä" feluri : de dreptde fapt. Garantia de drept (art. 1837) este aceea privitoarela propietatea lucrului sau la alte calitäti neaparate, färacare lucrul n'ar puteà servi la uzul säu &ese.

Garantia de fapt, care rezultä numai din conventiapartilor, este aueea care se adaogä de pärti in cazurile incare ea nu exista, de exemplu : in caz de perireaIn caz de forta majora sau viciuri intrenseci a lucrului, etc.

Buna sau reaua credinta a vànzatorului nu exercita nici

In cat priveste garantia speciala In materie de vanzare, vezi art. 1240urm. din Rcest cod (923 urm. C. austriac). ('pr. art. 32 urm., partea III, capit.2 C. Caragea.

Dupa pravila lui M.atei Itasarab (glava 316, Zacon 15 i 16), cel cevindea ficiorul sau robul altuia, acela, de era boier, era. bagat In oena, iar <jeera sluga. ce se zice om niai de jos, era. mai Intai purtat de coadele cailorapoi spanzurat; iar de era om dea fire,a, i se ab. capul i In once caz, prigu-basului i se restituik valoarea indoitii a feciorului san robului. Vezi i pravila.lui Vasile Lupu capit., pentru furii care (in drumurile /lira arme, priciva a 13-a.

Vezi acest document publicat si adnotat de P. Negulescu in Dreptuidin 1901, No. 1, p. 6 urn3.

1) Cas. 1°, II, Balt. 1910, p. 1400 si Drepitel din 1911, No. 5, p. 36 urm.(ea observ. noastrii). Mai vezi Cas SR. I, Bult. 1911 p. 1184 si Dreptul din 1912,.No. 2, p. 15. Mai vezi tom. X, p. 728, nota 2; tom. XI, p. 339. Vezi i infret,No. 5224 si 599.

CONSEC. LIPSEI PREDAREI LIICRULUI. 213

o inraurire asupra obligatiei de garantie, ci numai in privintadeterminärei cuantumului daunelor.

Obligatia de garantie mdstä si in vanzdrile silnice, cerereade evnctiune totalä, Sal' partialä, prescriindu-se prin cinciani din momentul executh'rei ordonantei de adjudecare (art..568 Pr. civ.) adica dela data procesului-verbal de punere inposesiune al portärelului, iar nu dela data incheierei tribu-nalului care constatd executarea ordonantei de adjudeeare 1).

RAspunderea vanzAtorului pentru evictiune (Defi-nitie). A evinge insemneazd a la, ceva dela cineva, inbaza unei hotärari judeatoresti, a-1 invinge, adied a-1 daafarä.

tEvineere est aliquid vineendo auferre».

Evictiunea este deci perderea totalh', san partiald a lucruluivandut, prin efectul unei hotdrari judeedtoresti. Garantia de-evictiune lash' deci a se presupune cd s'a vandut lucrul altuia..

Evitiunea este totald sau partial (art. 1337 C. civil)..

Conditiunile cerute pentru ca evictiuneapoata da loc la garantie din panca vinzAtorului. Pentruca vänzAtorul sd poatd fi chemat la räspundere pentru evic-tiune, trebue ea sd existe din partea unei persoane o tulbu-rare de drept, adicá isvoratd dinteo pretentie asupra luerului,,manifestat'd printr'o actiune in justitie, o simpld temere dinpartea cumpärdtorului de a fi evins, neconstituind o tul-burare de naturä', a da loe la actiune in garantie, asemeneatemere autorizänd pe cumpArätor numai de a suspenda platapretului (art. 1364 C. civil).

Apoi se mal cere ca evietiunea sà-0 aibh' cauzainteun viciu inerent dreptului vänzätorului. Astfel, garantian'ar avea loc dacd evictiunea ar proveni dintr'un caz fortuit,de exemplu, dintr'o lege care ar modifica dreptul de pro-prietate, ceeace in vechiul regim se numea faptul prince-pelui (le fait du prince).

214 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. IV.

O altA conditie cerutA pentru ca evictiunea sä poatäloe la o actiune in garantie, este ea ea sä provie dintr'ocauzä anterioara vAnzärei, precum ar fi, de exemplu, cazuland in momentul vanzärei lucrul nu apartinea vanzatorului 1).

Pentru ca evictiunea sa. poatä dà loc la actiunea ingarantie mai trebue, in al patrulea loe sä nu existe o sti-pulatie contrarä, cäci garantia fiind numai de natura, nu insa

de esenta vânzärei, pärtile pot s'o radreasa sau s'omiepreze i chiar s'o excludä cu totul (ert 1338 C. civil) 2).

In fine, trebue ea cumpärätorul sä nu fi contribnit elinsuki la rezultatul evictiunei, el ar fi contribuit la .acestrezultat atunci and n'ar fi pus pe vAnzAtor in cauzä acestdin urma ar fi putut dovedi cä erau mijloace suficiente pentruca cumpärätorul sí e4tige procesul (art. 1351 C. civil) 3).

177. Obligatiile ce rezulta pentru vanzator din ga-rantia ce datore0e. Vinzatorul are trei obligatii principale:1° aceea negativa de a nu tulbura pe cumpärätor in pose-;iunea sa; 2° aceea pozitivä, de a apärà pe cumpärätor incaz de a fi atacat de altii; 3° i aceea de a-1 despägubi incaz and ar fi evins.

17E1. 1° Obligatia negativa de a nu tuiburà pe cum-Orator. Vanzatorul nu poate tulbura pe cumpärätor in-posesiunea sau proprietatea sa. Dacä el ar viola aceastä obli-gatie. {rand acte care ar tinde la evictiune, precum ar fi,de exemplu, actiunea in revendicare, cumpärätorul i-ar puteaopune exeeptia de garantie:

Qum de evietione tenet ad/os, ezondena agentem repaid ex-eeptio». (Cine trebue sil garanteze nu poste sil eving) 4).

Vanzätorul n'ar puta sa eying pe cumphrator nicidirect, niel indirect, niel chiar in urma unei nou5,

Riispunderea pentru evictiune ar existh trait Cu toate c cauza evic-tiunei ar fi posterioarii vinziirei, de cAteori ea a fost produsii prin Insusi fap-tul vfinziitorului. De exemplu : acest din urmit a constituit o ipoteca asupraimobilului vindut, In urma vfineirei.

Cpr. art. 1247 C. Calimach (922 C. austriac).Cpr. Cas., S.I, Butt. 1912, p. 1459. Vezi i inf.,* p. 216.Vezi asupra acestei celebre maxime, formulara de Godfredus. tom. I

al acestei 'Licari, p. 450, text si nota 2; tom. H, al aceleasi lucrifiri, p. 109,188, No. 544, etc. Mai vezi infra, No. 189, No. 285, precum si No. 554.

') Cpr. Judeciit. ocol. rural Odobesti (Putna), Cr. judiciar din 1915. No-68, p, 559 urm. (cu observ. d-lui C. St. Bossie).

RXSPUNDEREA DE EVICTIIINE.- ART. 1337. 215.

dobändith' in urma vilnzärei. Astfel dad, ti-am vandutbilul lui A, acest din urma va puteá, singur sä exercite ac-tiunea in revendicare; eu nu voiu ave a nici inteun caz ase-menea actiune, nici chiar in calitate de mo$tenitor al lui A,pentrueä eu fiind obligat a garantá, pe cumparator, voiu fica drept cuvAnt respins prin exceptia de garantie: Quem deevietione tenet actio, etc.

Aceasta exceptie va putea, fi opusà nu numai vänza-torului, dar $i mo$tenitorilor sau reprezentantilor sai uni-versali puri $i simpli.

Exceptia de garantie nu poate insä fi opusä reprezen-tantilor cu titlu particular ai vânzätorului, precum ar fi deexemplu, un donator al bunurilor sale prezente, pentrucaace$ti reprezentanti dobändind numai un bun particular, nusunt tinuti de obligatine autorului lor.

Mostenitorii benefician i ai vänz5torului vor puteä insä,.In numele lor personal, sa evinga pe cumparätor, pentrucapatrimoniul lor este deosebit de acel al succesiunei, emit-nand ca acest din urma sa recurgä. in garantie contra mo$te-nirei beneficiare a vanzätorului.

Exceptia de garantie este insa opozabila fidejusoruluivänzatorului $.1 mo$tenitorilor sai puri $i simpli, pentrucrtfidejusorul fijad tinut a executA obligatia de garantie con-tractatä de vanzator, nu poate, in aceasta calitate, sA eyingpe cumpärator.

Obligatia de garantie este prin insä$i natura ei indivi-zibilä, sub once forma s'ar prezenta : de unde rezulta caexceptia de garantie, care este $i ea indivizibilä, poate fiopusä pentru tot unuia din mo$tenitorii puri $i simpli aivanzAtorului,- care ar tulburà pe cumparätor in posesiunea sasau numai pentru o parte a lucrului vAndut 1).

Se decide insti, in genere, ca obligatia de a repara evic-tiunea consumatä, prin restituirea pretului $i plata de dauneeste, din contra, divizibild intro mo$tenitori, fiindea ea arede obiect o prestatie baneascä, adieä, o suma de bani. Fie-care mo$tenitor al vânzatorului nu va plati deci (led t partea

') Vezi RodiN.e, Dr la solidarité et de l'indivisibilité, 431, p. 351 (ed.tlin 1852).

Cpr. art. 124g, 1250 C. Calimach (932 C. austriac).Cas. S. I, Bult. 1912, p. 1459. Vezi i supra, p. 214 0 infra, p. 225

216 COD. CIV. CARTEA TIT. V. CAP. IV.

sa. din despagubirea datorita cumparatorului envins. Aceastaera i teoria lui Dumoulin, care calificl parerea contrarainepta, insolens, stupida, etc.

Un juriseonsult modern, fost profesor la Toulouse,,combate insa parerea lui Dumoulin in termenii urmatori

cLa doctrine de ce grand jurisconsulte est véritablementktrange. L'obligation de livrer est, suivant lui, divisible ; l'obligationde défendre, indivi3ible ; et l'obligation de payer les dommagesredevient divisible. 'C'est toujours pourtant la méme obligation.Comment s'expliquer dès lors d'aussi étrarges transformations ?C'est, dit Dumoulin, que l'esprit ne comprend pas des parts dapsl'obligation de défendre, qu'on &fend ou qu'on ne &fend pas. Onest surpris qu'un aussi grand esprit se sont arr6té A une si misé-rable cavillation», etc. 1).

179. 2° Obligalia pozitivA de a apArá pe cumpArätorIn caz de tulburare de drept (aft. 1351 C. civil). Vaned-torul are obligatia pozitivà de a apära pe cumparator de cateori el este tulburat printeo actiune judecatoreasca intemeiatape o cauza anterioara vanzarei. Cumparatorul poate sa cearä,In acest scop, un termen spre a alma pe vanzator ca garantIn cauza (art. 112 Pr. civ.) 2).

Cumparatorul are numai facultatea, nu insa i obligatiade a uza de acest drept. El se poate judea singur, daca areincredere in dreptatea eauzei sale, i daca vanzatorul n'a inter-venit singur in proees. Facand aceasta cumpäratorul comaeo imprudenta, caei, pe langa ea el rämane singur expuspericolului sau cbeltuelilor procesului, apoi, el se mai expune,In cazul cand ar pierde procesul, a vedea pe vanzator chematde astadata in garantie pe cale principala, spunandu-i ca elavea mijloace suficiente pentru ea cumparatorul sa dobandeaseac4tig de cauza, daca il cheama ca garant in cauza, in procesulpe care l-a pierdut 3).

Pentru ca vanzatorul sä, scape de raspundere, nu estesuficient ca el sa sustie ca avea exceptii peremptorii de spusautorului evictiunei, ci trebue sa le arate i sA dovedea sea,valoarea lor. Chestiunea de a se k;t1 dad, existau sau nu

RXSPUNDEREA DE EVICTIUNE. - ART. 1337. 217

mijloace suficiente spre a se cktigh procesur, in caz dadvänzätorul n'ar fi fost chemat in cauzA, este o chestiefapt, care scapä de sub controlul Curtei de casatie.

30 Obligatia vinzAtorului de a reparà daunapricinuità prin evictiunea îndeplinitä. Fie el vänzätorula fost sau n'a fost pus in cauzä de dtre cumpärätor, el este-obligat, de cateori nu se gäse§te in cazul prevazut de art. 1351C, civil, sä." repare paguba cauzatä, prin evictiune. Aceastä dinurmä obligatie este totdeauna divizibilä, pentru eä are de-obiect o sumä de bani. Ea se divide deci de drept intremo§tenitorii vanzritorului sau acei ai cumpärätorului (art. 1060,C. civil).

Prestatiunile datorite de vfinzAtor in caz &idcumprAtorol a fost evins. Sub aceastä rubrid vom tratà;1° despre evictiunea totalá (art. 1341, 1346 C. civil); 2° despreeNictiunea partiald (art. 1347, 1348 C. civil), i In fine, despre-evictiu" partialä rezultAnd din inexistenta servitutilor activedeclaxate de vanzätor, sau din existenta servitutilor pasive-ascunse de el (art. 1349 C. civil).

10 Evictiunea totalä (art. 1341-1346 C. civil),In caz de evictiune totalä, consumatä, vanzätorul, fie chiarde bunä credintä, trebue sä restitue cumpärittorului primitiv,sau subachizitorului, dacä acesta exercitä actiunea in garantie,pretul ce a primit, pentrud altfel el 1-ar detine fArä cama.Pretul ce urmeaza a fi restituit este acel arätat in contract,afarä dr cazul cand ar fi simulat, in care caz cumpärätoruldovedind simulatia, va cere pretul adevarat.

Actiunea in restituirea pretului poate fi indreptatá nu_numai contra vânzatorului sau moOenitorilor i reprezen-tantilor sái universali ori cu titlu universal, dar §,1 'in contratertiului cesionar al acestui prez, care nu poate avd maimulte drepturi dedt asa ceden tul.

Restituirea pretului se märg-inete la ceeace a plätitcumparAtorul; de unde rezultä cá dacäi el a plätit drept pretveniturile unei rente viagere, el nu va avea drept dedt laveniturile plätite, iar nu la suma fixatä in contract ea capital.

Pretul se datore0e in intregimea lui, chiar daca in mo-

2 18 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. IV.

mentul evictiunei lucrul ar avea o valoare inferioari acestuipret, fie cä deteriorarea lucrului se datorete unui evenimentde fortä, majorä, fie negligentei cumpiritorului, pentruci cum-prtritorul are drept la el cu titlu de restituire, iar nu cu titlude damn, (art. 1341, 1342 C. civil).

Aceastä,' solutie, aprobatä, de Dumoulin, combituti insrtde Pothier, era admisrt 0 de Papinian; in caz de evictiune

«Si lotus fundus quern flumen diminuerat, evictus sit, jurenon diminuetur evictionis obligati°, non magis quam si incuriafundus delerior factus sit». (Dadi fondul care a fost micsorat prinruperea apelor este evins In totul, obligatia contractata de vfinzAtorIn caz de evictiune, nu va fi de loe raic§oratä, dupit cum ea n'arfi micsorata, daeä prin negligenta cumpärätorului fondul ar fi su-ferit o deteriorare oarecare). (L. 64, in medio, Dig., De evictio-nibus, 21. 2) 1).

Art. 1342 C. civil impune vinzitorului restituirea inte--grali a pretului, chiar in cazul citnd lucrul vindut ar fipierdut din valoarea sa din cauza negligentei curnpä'ritorului.Acest din urnti aveà, in adevir, dreptal de a fi negligent-cu privire la lucrul pe care Il considerà ca al siu 2).

«Si quasi suam rem neglexit, nulli querelae subjectus est».4Daci cineva a neglijat un lucru pe care II credea al säu, nimenenu se ponte plAnge de aceastä negligentä). (L. 31 § 3, in fine,Dig., De hereditate petitione, 5. 3).

Principiul inscris in art. 1342 C. civil sufere insi ur-niritoarea restrictie:

qDaci cumpärätorul a tras foloase din striciciunile cea adus lucrului, vinzatorul are drept si opreasci din pret o-sumä egali ca acele foloase (art. 1343 C. civil), pentruertnimene nu se poate inavuti in detrimentul altuia:

«Jure naturae aequum est, neminent cum alterius detrimentoet injuria fieri locuplettorem». (L. 14. Dig., De condictione indebiti,12. 6 si L. 206, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17). Art.549, partea finalà, din codul Calimach traduce aceastá lege In ter-

Acelas jurisconsult, tot in legea suscitatii, dii o solutie contrarg., atuncicand evictiunea In loc de a fi totalli, este numai partiatd. Aceastrt contradictie

lui Papinian a dat loe la dificulati si la discutii. Cpr. Troplong, Vente, I,489, p. 602, nota 5.

Cpr. Planiol, II, 1505. Cu toate acestea, art. 1342 C. civil este criticatde autori. Vezi Colin et Capitant. II, p. 460.

RXSPUNDEREA DE EVICTIIINE. -ART. 1341. 219

menii urmätori: 4Dupa cel deob$te principiu nu se cuvine a cistigAsau a se imbogg# cineva in paguba altuia» 1).

Restituirea pretului nu ajunge intotdeauna pentru a des-pagubi pe cumparator de paguba -i aduce evictiunea ; de-aceea legea permite eumparatorului de a cere, in al doilealoe, restituitea fructelor luerului vandut, de cateori el esteobligat a le intoaree proprietarului care 1-a evins (art. 1341,.2° C. civil).

Cat timp eumparatorul este de buna eredinta, el doban-deOe proprietatea fructelor, nefiind obligat a le restitui pro-prietarului evingator, deck atunci eand el a aflat ea a cum-parat dela un non dominus (art. 485 C. civil). El are insa,In asemenea caz, dreptul de a le cere dela vanzatorulpentruca se a§tepta a se bucurà de ele.

Vanzatorul mai trebue sit restitue cumparatorului atateheltuelile procesului de revendicare intentat de adevaratulproprietar cat i acele ale reeursului in garantie (art. 1341,.3° C. civil). Vankatorul trebue, in adevar, sà sufere chel-tuelile ambelor procese, pentrua aceste cheltueli sunt o con-seeinta a evictiunei pe care el o garanteaza.

Vanzatorul trebue, pe lânga cele de mai sus, sarestitue cumparätorului eheltuelile contractului de vanzare, pe-care el le-ar fi plätit, precuru taxele de tnregistrare 5%),plata redaetorului actului, etc. (art. 1341, 4° C. civil).

Dad, toate aceste prestatii nu ajung pentru despagubireacumparätorului, el va putea cere dela vanzator i alte daune-interese, care vor varia dupa imprejurari si pe care tribu-nalele le vor acorda conform dreptului comun (art. 1350 C.civil) 2).

Mara de aplicarea dreptului comun, art. 1344-1346C. civil considera, ea daune datorite cumpäratorului evinsoareeare prestatii speciale,. Unele din aceste prestatii suntrelative la marirea valorei lucrului vandut (art. 1344 C..

2) S'a decis c, de cateori pArtile au derogat, prin conventia lar, delaart. 1311 C. civil, prevAzAnd c, in caz de evictiune cumpiirlitorul sä nu poatäcere dela vanzlitor decit un alt plimint de aceeaki intindere, cumplirrttorul nupoate cere daune, in caz de evictiune. Cas. Sa. I-a, Bult. 1913, P. 1070.

2) Vezi asupra acestm regule, tom. I al acestei lucriiri, p. 265, 371,.p. 393 si p. 461; tom. II al aceleiasi lucrâri, p, 334, No. 367; tom. III, p. 94,.si 106, No. 84 si 92, etc.

') Prin cuvintele «in timpul evictiuneiz. ce se viid in art. 1344 C. civilse intelege momentul ecictiunei, :laica data exereitlirei actlunei, pentruca atunciBe produce evictiunea; de unde rezultil cii. plus-valuta (excedentul valorei) ceurmeazii a se piad cumparlitorului de catre vanzlitor este accea din mornentulexercitarei actiunei, iar nu aceea din momental pronuntiírei hotararei. Cas. I,No. 107, din 6 Iunie 1919. Tribuna juridicei din 1919, No. 39, 41, p. 183 urm.(cu observ. noastrA).

Cas. Sa. I, Bult. 1910, p. 1331 i Dreptul din 1911, No. 8 P. 57.

220 COD. CV. CARTEA IIT. TIT. V. CAP. IV.

civil), altele la imbunatatirile aduse de cumpärätor lueruluide care el este lipsit prin evictiune (art. 1345 C. civil), iaraltele, in fine, la cheltuelile de simpla pläcere, fäcute pentruinfrumusetarea lucrului din care cumpäratorul este evins (art.1346 C. civil).

Cumpärätorul nu este niciodatä expus la pagube ; el are,din contra, in totdeauna ocazia de a trage foloase din evic-tiune. El are, in adeviir, pe de o parte, drept la restituireapretului intreg, de cateori lucrul a pierdut din valoarea sa,tu momentul evictiunei. fie chiar prin faptul E au neglijentasa (art. 1342 C. civil) ; iar pe de alta parte, pe Muga pretulvanzttrei, el are drept la excedentul de valoare ce lucrular fi dobandit din once cauzà, in momentul evictiunei (art.1344 C. civil) 1).

Aceasta solutie este admisibila orick de mare ar fivaloarea cu care lucrul ar fi crescut, Ira a se distinge dacavanzatorul este de bunä sau de rea credintä, i fära a seadmite exeeptia statornieitrt de art, 1085 C. civil ; cäci art.1344 deroaga, In cât priveqte plus-valuta, in materie de evic--tiune, dela art. 1085 C. civil. Aceasta rezulta din art. 1350C. civil, dupä care, numai 'ehestiunile privitoare la daunelenepreväzute la titlul vanzarei sunt chmuite de regulile drep-tului comun. Chestiunea este lusa controversan.

Oricum ar fi, art. 1344 C. civil se refera numai la ra-porturile dintre cumparätor i vanzator, aceasta dispozitie nepri-mindu-0 aplicarea atunci cfind posesorul imobilului se gäse0efata de un proprietar care-1 revendiea i care n'are nici obli-gatie fata de el, in care caz se aplica art. 494 C. civil, iarnu art. 1344 din ace1a4 cod, i in acest din urma caz, nuse poate acorda posesorului excedentul valoarei in momentulevictiunei 2).

In fine, cumpärätorul evins poate cere dela proprietarul

RXSPUNDEREA DE EVICT1UNE. ART. 1345, 1346. 221

tare l-a evins si, in subzidiar, dela vänzä'torul sal], o despa-gubire pentru cheltuelile ce el a facut lucrului cumparat 1).

Ace.asta ipoteza este prevazuta de art. 1345 i 1346C. civil. Legea distinge si de astadata cheltuelele ce cumpa-ratorul a putut FI faca cu privire la lucrul cumparat, 'Inutile, necesare li voluptuare 2).

Cheltuelile necesare sunt acele care contribuesc la conser-varea lucrulu ; cele dutile sunt acelea care contribuesc lamarirea valorei lucrului ; lar cele voluptuare, sau de simpleplacere (art. 1346 C. civil), sunt cheltuelele de lux sau deagrement 3).

In cat priveste cheltuelile necesare neaparate pentruconservares lucrului, precum ar fi, de exemplu, refacerea aunui zid care ameninta ruina si a carui cadere ar fi atrasdistrugerea intregei cladiri, proprietarul care revendieä lucrul,trebue sa le plateascä toate, caci ele i-au pästrat imobilul siel ar fi trebuit srt le faca, daca nu le-ar fi filcut cumple&torul. Neplata lor ar fi din partea proprietarului o ina,vutirenedreapta. Art. 1345 impun plata impenselor necesare sivanzatorului, pentruca el a adus o pagubà cumparatorului,prin faptul cál i-a vandut un lucru ce nu-i apartinea.

Dupä dreptul comun, proprietarul care-si reia fondulsau restitue cheltuelile utile numai in limita plus-valutei,aduse fondului. Vanzatorul va plati si el aceste cheltueli,daca nu le plateste proprietartil revendicant, insii, in modulurmator : Daca' plus-valuta adusä fondului este mai micadecat cheltuelile &cate, vanzatorul nn le va platI deat panala concurenta aeestei plus-valute, obligatia vanzatorului fiind,In asemenea caz, identica cu aceea a proprietarului. Dacapresupunem ea plus-valuta adusä fondului intrece cheltuiala-actúa, proprietarul nu va restitui dedil sumele cheltuite de

') Obligatia de a se pläti cumpäriitorului spesele necesare, utile Qi de in-tretinere, aduse lucrului cumprtrat, este impusä, in primul loe, evingätorului, eaunul ce se foloselte de. aceste imbunät4iri, tli in al doilea loe, vtinzä'torului,acesta fiind intelesul cuvintelor 'el insu§i sau prin evingrttor», ce figurenzi inart. 1345 C. civil Cas. L Tribuna jurídica din 1919, No, 39-41, p. 183 (cu-observ. noastril).

21 Vezi supra, p. 128.9 Vezi tom. III, partes 1.-a, nota 4 dela p. 276, 277; tom. III, partea

II, p. 666, text §i nota 2; tom. VII, p. 280 urm., nota 1; tom. VIII, partea I,p. 575, nota 1. etc.

Vezi supret, p. 39 §i 127.Vezi sup,* p. 39 §i p, 127.

222 COD. CIV.-CARTEA 111.-TIT. V.-CAP. IV.

cumparator, pe dud vánzatorul fiind obligat a repara toatä.paguba adusa prin evictiune, va plati intreaga suma la carese ridica plus-valuta, pentruca aceasta este pagubA suferitiide cumpargtor.

P,roprietarul revendicant nu plate0e niciodata cheltuelilevoluptuare. Aceste cheltuali nu se platesc nici de vgnzator,de cdteori el este de bumf, crediniä. Ele ramân deci peseama curaparatorului, care le poate ridic, daca aceasta sepoate face sine detrimento rei (art. 539 C. civil) 1). In cazfug cand vânzatorul a vAndut cu rea credinicl, un lucrustrain, art. 1346 C. civil il obligg chiar la plata cheltuelilorvoluptuoare.

In fine, trebue sa adaogam ca cumpgratorul, fie chiarde bung credintä, care are drept la intoarcerea cheltuelilorfacute de el, nu poate niciodatä sa retie lucrul vandut panä.la plata acestor cheltueli, dreptul de retentie fiind, dup.parerea noastra, un drept exceptional, care \nu poate fi exer-citat decg in cazurile anume statornicite de lege 2). Itim insa.ca aceasta chestiune este foarte controversata.

183. 20 Evictiunea partialà (art. 1347, 1348 C.civil). Evictiunea totalä aduce rezilierea vanzarei, pentrucgintregul lucru fiind luat dela cumpargtor, contractul nu maiare obiect. De cateori tug cumparatorul nu este evins decatdinteo parte a lucrului vândut, fie pro indiviso, fie prodiviso, rämgne o parte din acest lucru care poate sä Lea'obieetul vanzgrei. Art. 1347 si 1348 din codal civil permitea toate acestea cumpAratorului, de a cere reziliarea vanzareide cgteori partea lucrului din care el este evins are o ap.insemnatate, Inca flea acea parte el n'ar fi cumpgrat lucrul,ceeace este o chestie de fapt de suverana apreciere a ins-tantelor de fond.

Dad, cumpärglorul dobAndeOe rezilierea contractului, elrestitue ceiace-i ramâne din lucru, iar despagubirea la- careel are drept se calculeaza ca in caz de evictiuue totalä, elavând drept la restiturea pretului, la daune, etc.

Daca vgnzarea ramgne in picioare, cumparätorul are

Aceastrt dispozitie aprobará de majoritatea autorilor, reprodusrt i prinart. 1493 din codul hallan, este criticara de Troplong i considerará de acestautor ea o distraetiune 1egis1ativ. Cpr. Troplong, Vente. I, 516, 517.

Cpr. art. 43, partea III, cap. 2 C. Caragea ; art. 1246 C. Calimach(928, In fine C. austriac), etc.

RXSPTINDEREA DE EVICTIIINE. - ART. 1349. 223

drept la o desprtgttbire pentru prejudiciul cauzat prin evic-tiunea partialä a lucrului vandut. Art. 1318 din codul civildispune 61, in acest caz, el este in drept a eere valoareapärtei din care a fost evins dupa o preteluire din momentulevictiunei, iar nu in proportie eu pretul total al vanzärei, fiecí valoarea lucrului vandut s'a marit, fie crt ea s'a micsorat 1).

Textul de mai sus, nefacand nici o deosebire se aplicaatat in cazul cand cumparatorul a fost evins de o parte dinlucrul materialmente determinata', cat i in eazul cand el a fostevins de o parte indeviza din lucrul vandut. Art. 1347. si1348 C. civil se aplica si vanzarilor silite, regulele garantieifiind aeeleasi pentru toate vanzarile in genere.

1 84. 30 Evictiunea partialà rezultind din inexistenta-servitutilor active declarate de vAnzator, sau din existe*servitutilor pasive ascunse de el (art. 1349 C. civil). CurnpA-rittorul eare este lipsit de o Aervitute activa la care se astepfaduprt contract, nu dobandeste tot ce trebuia sä-i procure.contractul i suferrt o evictiune partiall O asemenea evictiunesufera i cumpäratorul care in contra asteptarilor sale, esteobligat a suferl asupra fondului cumphrat exercitiul uneiservituti.

De aceea, art. 1349 C. civil dispune cà dacrt fondulvandut este instircinat de servituti neaparente, nedeclaratede vanzator si de o asa insemnatate incat se poate presupuneca cumparatorul nu 1-ar fi cumprtrat, daca le-ar fi cunoscut,-ceeace este o chestie de fapt, el poate cere sau reziliereavanzarei sau o despägubire 2).

Daca "vanzarea este mentinutä. cumprtratorul va ayadrept la o despagubire egala ca prejudiciul suferit, tinandu-sesearna de valoarea fondurilor in momentul evictiunei (art. 1348C. civil).

Cumpärätorul n'are Ins6 drept la nici o despagubire,daca servitutea pe care vanzatorul n'a deelarat-o erä, aparenta.sau daca fiind chiar neaparentä, el avea cunostintä de ea.

224 COD. CIV. CARTEA irr. TÍT. V. CAP. IV.

Servitutile de care vorbeste art. 1349 C. civil suntnumai acele care rezulta din faptul omuhji, iar nu si celeasa zise naturale sau kgale (art. 578 urm., 586 urm.),pentru cii. acestea nu sunt adefarate servituti, ci sunt sarciniinerente proprietatei, pe care cumparatorul este presupus ale cunoaste.

In consecinta, s'a decis c faptul din partea vanzatoruluiunui imobil de a nu fi deelarat cumpäratorului ca imobilulvandut erà supus alinierei, nu autoriza pe cumparator a cerereiilierea vanzarei 1).

Desl art. 1349 C. civil nu vorbeste decät de servitutineaparente, totusi se decide, in genere, In baza art. 1337din acelas cod, a garantia este datorita de vänzator pentruonce alte sarcini reale opozabile cumparatorului, precum arfi : un drept de uzufruct sau de uz inteo padure, un dreptde besman, de antichreza, o ipoteca, etc., chiar daca cumpa-rätorul ar fi avut cunostinta despre aceastä ipoteca.

Desl art, 1349 mentionat nu se ocupä cleat de servi-tutile pasive care ar greva, imobilul vandut, totusi dispozitiase aplic i atunei cand vanzatorul ar fi declarat cìt existaIn folosul fondului vändut o servitute activä, care n'ar avelinsa fiinta ; 6.6 se poate intamplä ca cumpdratorul sä ficumpärat fondul tocmai din cauza acestei servituti.

Garantia de fapt, &lid care rezultà din conventiapArtilor (art. 1338 C. civil). Garantia impusa, de lege vänza-torului nefiind, dupä cum stim, de esenta vänzarei i neinte-resänd ordinea publica, partile pot s'o modifice prin conventialor, märind-o sau micsoränd-o, sau chiar stergänd-o cu totul(art. 1338 C. civil). Asemenea clauze fiind insa derogatoriidela dreptul comun sunt de ma mai strictä interpretare 2).

10 Clauzele care mAresc garantia de drept.Spre a marl obligatia de garantie, o clauza generala nu estesuficienta, ci trebue o clauza expresa care sa enunte in modlamurit faptele pe care vänzatorul intelege a le garantà. Astfelar fi, de exemplu, o clauza compusa in termenii urmatori :

Lib. Paris, D. P. 1908. 5. 61C. Bucuresti. Dreptul din 1912, No. 66, p. 551.

') Vezi tom. VIII, partea, II, p. 74, nota 2. In privinta vfinziirei uneiuzini se decide insii, in genere, ch vanziitorul poate sh. deschidh in vecinhtate unstabiliment similar, de chteori acest drept n'a fost interzis prin contractul devánzare. Vezi tom. VIII, partea II, p. 76, ad no/am.

Vezi tom. III al acestei lucriiri. p. 48, nota 4 0 autoritätile citateacolo, precum 0 tom. VIII. partea II, p. 75 ad notam.

Magenitorii care n'au acceptat succesiunea ar puteh inshs deachidhun comed similar, chiar In veeinhtatea stabilimentului vindut.

Vezi tom. I al acestei luerilri, p. 503, precum 0 tom. II, al aceleia0lucrari, No. 266 0 No. 756, etc.

3) 0 asemenea clauzii de nerhspundere figureazil in art. 11 al legei pentruinstriiinarea unor piirti din bunurile Statului i riiscumpärarea embaticurilor din12 Aprilie 1881.

D. .Akxandresso, Prineipiile Dreptului Civil RomAn. Vol. IV. 15

RXSPITNDEREA DE EVICTIIINE. ART. 1338-1340. 225

garantez cí. fondul ce ara vandut lui X nu va fi inundatde ape un timp de 5 ani, etc.

Se intamplä uneori cä vanzatorul unui fond comercialsan industrial sä iee fata de cumpä'rätor obligatia de a nuexercita o industrie sau un eomert similar, obligatie care, dealtfel, rezulta din insu$i contractul de vanzare 1). 0 asemeneaclauza este, nu mai ramAne indoiala, valichi, daca este mar-ginita la un timp sau la un loe anume determinat; caci ointerdictie absoluta i nemärginitä ar pune o piedicä libertäteicomertului i industriei i, ea atare ar fi ilicitä 2).

De cateori vanzatorul unui fond de comert a luat oasemenea obligatie, ea este opozabila mo$tenitorilor sài, pentrucaace$tia gäsind in succesiunea autorului lor foloasele vanzarei,trebue s'a," sufere i sarcinile ei 3).

gSecundum naturam est, comn2oda cujus que rei cum sequi,quem sequuntur incommoda. (Este natural ea, acel care suferesarcinile sg trag i foloasele). (L. 10, Dig., De div.. regulis jurisantiqui , 50, 17) 4),

187. Clauzele care micpreazA garantia de drept (art.1338, 1339, 1340 C. civil). Art. 1338 C. civil permitepartilor de a descard, pe vanzator in totul sau in parte déobligatia de garantie. Aceastä obligatie nefiind de esenta, cinumai de natura vanzarei, pärtile pot chiar conveni ca vanza-torul nu va datorl nicio garantie 5).

Aceasta clauza de negarantie, deì permisä, este insämilrginitä prin douO, restrictii preväzute de art. 1339 0 1340C. civil.

Dupa art. 1339 C. civil, aplicabil la once vanzare, in

1) Vezi inf.,* No. 276, in fine, precum vi tom. I al acesteiNo. 141, p. 125. torn. III al acelei* lucriiri. No. 37, i 123, in fine.

S'a decis c art. 1340 C. civil. dupli care cumpäditorul tTebue sä fie ga-rantat de vinzlitor In ceeace privWe predarea materiala a lucrulni vindut, seaplicä numai la vanzilrile de lucruri corporale, iar nu $i la vilnzarile de drepturiincorporale, unde se aplicii totdeauna numai art. 1302 C. civil. Cas. S. III,Bult. 1913, p. 478.


genere, chiar la aceea a unei creante (art. 1392 C. civil),si a unei succesiuni (art. 1399-1401 C. civil), vitnziltorulnu poate sä se sustragä dela räspunderea pentru evictirmecare ar rezultà. dinteun fapt personal al säu, pentrucl stipu-latia generala prin care vAnziltorul s'ar sustrage dela garantiace ar rezultil din faptul Eau personal ar echivalA cu o con-ventie prin care el s'ar sustrage dela responsabilitatea rezul-Mud din dolul säu. Or, stiut este ca:

«Illud nulla pactione effici potes, 72 e dolus praestetur». (L.27 § :3, Dig., De pactis, 2. 14)1).

Se admite insä, in. genere, validitatea clauzei prin carevanziltorul ar stipula eh nu räspunde de cutare fapt al skipersonal, anume determinat, care ar fi anterior vanzärei sipe care 1-ar aduce là cunostinta cumpärätorului.

In once caz, stipulatia prin care vtinzAtorul se descareäde räspundere pentru evictiune, nu-1 scuteste, in principiu deobligatia de a restitui pretul, in caz de evictiune, ci numaide daunele care rezultà din neexecutarea contractului, pärtilefiind presupuse a fi renuntat la ele (art. 1340 C. civil).

Pentru ca vanzgtorul sa fie scutit, de restituirea pretului,se cer dora conditii, i anuine: 1° cumpärätorul trebue säfi cumpärat lucrul pe rAspunderea sa proprie; 2° cumpärätorultrebue sä fi cunoscut pericolul evictiunei la facerea vttnzäreiart. 1340 C. civil) 2).

Ultimul caz in care evictiunea cumpärätorului nu ditloe nici la daune, nici la restituirea pretului, si in caregarantia datorità de vilnzator inceteazil, este cazul preväzutde art. 1351 C. civil, despre care am vorbit supra, p. 214si p. 216, in care evictiunea se datoreste culpei cumpäriltoruluicare, In loe de a pune pe vanzàtor in eauzA pentru ea sit'fie apArat de el, urmäreste singur i pierde procesul in reven-dicare intentat de tertii. In asemenea caz, cumpäriltorul nu

Vente. 111, 207, p. 86, 87 (ed. Bugnet).C. BucureSi, Dreptul din 1912. No. 66, p. 564.Vezi Marcadé, Prescription, art. 2257, No. 213, P. 237. Vezi tom. III,

partea II, nota 3 dela p. 824. 825; t,om. VIII, p. 717, 713 (ed. I) ; tom. VIII,partea I, p. 249 (ed. II); tom. XI, p. 199. Mai vezi tom. II, al acestei lucrrtri,No. 419, In notrt. precum i sztpret, No. 65, in fine, p. 51 si No. 566.

'RXSPUNDEREA DE EVICTIITNE. ART. 1890. 227

poate cere nimic dela vanzgtor, nici chiar restituirea pretului,dacg vanzatorul stabileste c ave mijloace suficiente spre arespinge actiunea revendicantului. Cumpärgtorul va suferi inasemenea caz consecintile culpei sau negligentei sale:

Qui sua culpa damnum sentit, sentire non videturD, sau:Quod quis ex culpa sua damnunz sentit, non intelligitur

damnum sentire» (Acel care suferà o &wig din propria sa culpàn'are dreptul de a se plftnge). (L. 203, Dig., De div. regulis jurisantiqui, 50. 17).

«Les lois ne sont pas faits pour entretenir la négligence», zicePothier 1).

Prescrierea actiunei in garantie (art. 1890 C.civil). Räspunderea de evictiune inceteazA de ateori actiuneain garantie este prescrisä, si ea se prescrie, conform dreptuluicomun, prin 30 de ani (art. 1890 C. civil).

Prescriptia nu curge, in privinta actiunei in garantie cattimp evictiunea n'are loe; ceeace insemneazg cg, prescriptiaincepe a curge din momentul admiterei evictiunei, adia deatunci and hotargrea care a condemnat pe cumpargtor adelgsh in totul sau in parte lucrul vgndut, a devenit

Obligatia vânzgtorului de a garanta pe cumpgrgtor fiind,in adevgr, conditional', nu poate lua nastere deat in mo-mentul indeplinirei conditiei, adia atunci and evictiuneaare loe i, prin urmare, terruentul prescriptiei ordinare nuincepe a curge din ziva vânzgrei, nici din ziva tulburgrei cinumai din ziva admiterei in mod definitiv a evictiunei 2).

Aceastg solutie admisg in Franta prin art. 1257 fr.este admisibilg si la noi, fiinda paragraful din acest text,relativ la actiunea in garantie a fost eliminat ca de prisos,dupg pgrerea lui Marcad 6 3).

Persoanele drora apartin actiunea i excep-tiunea de garantie i persoanele drora aceste exceptiipot fi opuse. Garantia poate fi cerutà" pe cale de actiunesau pe cale de exceptiune.

228 COD. CIV. -- CARTEA III. TIT. V. CAP. IV.

Pe cale de acfiune, atunce4 cAnd cumpdrittorul, tul-burat printr'o actiune in justitie, cheamd pe vfìnzätor ca sa-1apere ; sau cfind in urma evictiunei, il actioneazä pentru a-icere prestatiile prevrtzute de art. 1341 111113. C. civil.

Pe cale de exceptiune, atunci când acel care tulburä'pe cumpärätor si care tinde la evictiune este tocmai acelacare trebue sä-1 garanteze. In asemenea caz, cumpilratorul iiva opune maxima :

«Quern de evic(ione tenet actio, etemden2 agenion repellet ex-ceptio» . (Cine trebue sg garanteze nu poate s'a evina 1).

In principiu actiunea in garantie nu se exercitil deciltatunci cAnd pretinsul proprietar si-a manifestat pretentiilesale, fie printeun act de posesiune, fie printr'o actiune inrevendicare. Se admite insä, cu toate acestea, eh* cumpä-r4torul ar puteA, sí actioneze pe vAnzätor, indatä ce s'ar dovedicà i s'a vilndut un lucru sträin, de exemplu: prin comunicareatitlurilor de proprietate ale adevrtratului proprietar. .

Atilt actiunea cilt si exceptiunea de garantie contra viln-zittorului, mostenitorilor sau reprezentantilor srti universalipur si. simpli. Mat actiunea cat si exceptiunea de garantieapartin cumpärätorului, sau mostenitorilor ori reprezen-tantilor säi universali sau cu titlu universal.

Ele ar puta fi exercitate si de reprezentantii cu titluparticular ai cumpärdtorului, precum ar fi, de exemplu, unsubachizitor.

In asemenea caz, insä, subachizitorul nu este in drepta cere lela vAnzrttorul originar pretul plittit de primul cum-pärätor, ci pretul plätit de el.

RASPUNDEREA VANZATORULUT PENTRU VICIILEASCUNSE ALE LUCRULUI VANDUT.

190. Independent de evictiunea, de care am vorbit,vänzätorul räspunde catre cumpärätor de viciile ascunse 'sat'reclibitorii ale lucrului vqndut (art. 1336, 2°, 1352 urm.C. civil). Pentru ca defectul sau viciul ce are lucrul vandut

1) Vezi supret, p. 214.

este suficient capläcere, ci trebuela care 'era des-simtitor valoareadad. lucrul poate,serveaseä la uzulnu va putea sA

') Cpr. art. 39, partea III, capit. 2 C. Caragea.Vezi, in privinta acestor viinzliri, codul lui Andr. Donici(art. 12-15,

capit. 11); art. 1241-1244 C. Calimach; art. 40-42, partea III, capit. 2 (Jod.Caragea; art. 418 urm. C. german, etc.

S'a decis insrt cit' invaziunea furnicilor nu poste ail. constituiasch unvicia inerent imobilului de naturii a permite cumprtriitorului il exercite actiuneain garantie contra vfinziitorului. Trib. Paris, Pand. fr., vo Vices rédbibiloires,167.

Vezi pravila lui Matei Basarab, glava 378. Vezi tom. IX, ed. II,p. 196, ad natant.

VICII REDIBITORII. 229

sa angajeze raspunderea vanzatorului, nuel sd lipseasca pe cumparätor numai de osä faca lucrul impropriu la intrebuintareatinat, sau, cel putin, A micsoreze in modlui (art. 1352 C. civil); de unde rezultä cacu toate defectele sale, chiar ascunse, säla care era dPstinat, actiunea in garantieaiba loe 1).

Defectele sau viciile de care este vorba in specie, senumesc redibitorii (art. 1359 C. civil), pentrucl pot atragerezilierea vanzarei.

(cliedtibere est, lacere ut rursus habeat venditor quod ha-buerit» . (A se servi de actiunea redibitorie este a face ca vanzà-torul sg-si reià lucrul, spre al aveh ca qi mai inainta (L. 21, Pr.,Dig., De aedilito edicto, 21, 1).

Cuvintele vicii redibitorii se aplica mai cu seama lavtinzarile de animale domestice 2).

La noi, räspunderea civila pentru vanzärile de animaleeste aceea determinata de art. 1352 urm. C. civil, iar raspun-derea penald este astazi carmuita de art. 72 urm, din legeapolitiei sanitare veterinare dela 2 Dccembrie 1912.

Art. 1352 urm. C. civil se aplicA atat in materie civiläcat si in materie comercialä, la vanzarile mobiliare cat si lacele imobiliare.

Ca exemple de vicii ascunse in materie imobiliara,putem cita: starea temeliei sau a materialului intrebuintat,etc., inteun cuvant viciile de constructii 3)

AltAdatä se cerca rezilierea vanzärei unei case pentrucäera ,locuita de stafii, näluci, strigoi, etc. 4).

Rdspunderea vanzatorului existä si in privinta vanza-rilor de mobile incorporale, precum: creante, titluri la pur-

230 COD. CIV. CARTEA HI. TIT. V. CAP. IV.

tator 1); de exemplu : titlurile evite la sorti, sau lovite deproprire in baza legei din 23 Ianuar 1883, etc.

Ea nu este insa admisa in privinta vanzärilor publice(art. 1360 C. civil), pentrucä In asemenea vanzari, lucrulvanzandu-se pe adevärata lui valoare, cumparatorul este pre-supus ca a inteles sa-1 dobandeasca asa cum se gasevte 2).

Inca priveste insa vanzarile &cute in targuri,iarmaroace, etc., rasplinderea pentru viciile ascunse are loe,pentruca aceste vanzari nu sunt publice.

191. Conditiile cerute pentru-ca viciile lucrului VandutsA poatà dà loc la rgspunderea vinzatorului (art 13521354 C. civil). Pentru ca viciile lucrului vandutda loe la raspunderea vanzatorului, se cere urmatoareleconditii : 1° Viciul trebue sa fi existat in momentul vanzarei,adecä sa fie anterior formärei contractului, de cateori van-zarea are de obiect un corp cert i determinat. Dacia estevorba de o vanzare conditionalä, viciul trebue sa existe inmomentul indeplinerei conditiei;

2° Viciul trebue s'a fie ascuns (art. 1352, 1353 C.civil), aded, sa nu poata fi väzut la prima vedere sauinspeetare a lucrului vandut, i aceasta chiar in materiecomerciala; cu tot art. 70 din codul comercial 3). Daca viciulera aparent, cumparatorul l-a cunoscut sau a pututcunoasca, el fiind presupus eh' a cumprtrat lucrul asa cum segAsete.

«Daca metehnele unui lucru sunt vazute, atunci nu are loe in-chizejluirea (g,arantia), Mara numai daca s'au dat anume fagaduintaci lucrul este slobod de toata metehnea insarcinarea», zice art.1245 din codul Calimach (928 C. austriac) 4).

Astfel, näravul ce ar avea un bou de a impunge, larun cal de a svarli, sunt vicii ascunse care pot a loe larezilierea vanzarei. Aceeasi solutie este admisa in privinta

') C. Gaud, Dreptul din 1909. No. 51, p. 408 Cpr. Alb. 1Vahl, Revuetrimestrielle de droit civil, tom. XII, anul 1914, p. 5 urm.

Unii autori criticit Insrt legea in aceastrt privintri, zicind cA, uneori,cumparAtorii sunt mai insrdati in vinzarile publice de citt in cele de bunit voe.Vezi Acolas, Manuel de droit civil, III, p. 304.

Casare Vivante, Trattato di diritto commerciale, IV. 1657, p. 175(ed. a 3-a).

Cpr. art. 41, partea III, capit. 2 C, Caragea; art. 460 C. german, etc.

de asemenea, unnätoarele :

recalcitrans et jumenta, guce sine(De emptione et venditione, M,

Pentru ca un asemenea viciu s poata angajit raspunderea vanzatorului,trebue sä presupunem calul ca n'a fost vandut in 1)rezenta prilor, fiindcà, Inasemenea caz, viciul nu erh aparent pentru cumpariitor, sau ca viniiitorul aIntrebuintat manoperi frauduloase pentru a ascunde infirmitatea animaluluivandut.

Cpr. Trib. Botosani, Cr. judieiar din 1898, No, 43, p. 349. S'a deeisbig ch. daca, In regula generala, partile pot sà micsoreze prin conventia lorIntinderea garantiei legale, aceasta nu poate sà tag, loe deck atunci and van-zatorul a ignorat veule lueriuti, nu Ina tA atund cand el le cunostea si nule-a dat pe fatil, pentruca in asemenea caz, el este de rea credinta. C. Bucu-resti, Dreptul din 1915, No. 44, p. 347. Cpr. art. 476 C. german. Vezi si Cas.S. III, (lo Iunie 1915), Jurispreul. ronuind din 1915, No. 35, p. 550, No. deordine 572.

Cpr. C. Bucuresti, Dreptul din 1915, No. 44, p. 347.

VICIILE REDIBITORIL --ART. 1352-1354. 231

naravului ce-1 au unii cai, iuti peste Misura de a se speria,färä nici o cauzil :

Bovem, qui cornu petit, vitiosum esse plerique dicunt; itemmulas quae cessum dant. Ea quo que jumenta quae sine causa ter-bantur, et semetipsa eripiunt, vitiosa esse dicuntur». (Cei maimulti jurisconsulti cred cti un bou care impunge este vicios ; ca sicaii care azvArl. Caii care se sperie fàr nici o cauzá" sau care delasine se pun pe fuga, sunt si ei vicios». (L. 43, Pr., Dig., De cedi-litio edicto, 21, 1).

In Harmenopol, gasim,Vitiosa etiam est mula

causa turba ntur ac fugiunt»3, § 64).

Cumpäratorul unui cal chior sau schiop nu poate insä,din aceasta cauza, sä rezilieze vanzarea sau sä, ceara o sea-dere din pret, daca a väzut animalul inainte de a-I cumparä,pentruca acest viciu nu este aseuns, ci aparent 1),

Dacà exista vicii ascunse, vanzätorul este responsabil,chiar daca ar fi fost de buna credinta, adica daca n'ar ficunoscut existenta viciilor ce faceau lucrul cumparat netrenicde uzul la care era destinat, afara numai daca, in acest caz,el ar fi convenit cu cumparatorul ca sa nu raspunda deviciile lucrului vandat (art. 1354 C. civil) 2).

30 In fine, pentiu ca viciul ascuns sä angajeze raspun-derea v(inzatorului se mai cere ca acest vicia sä facA lucrulvandut impropriu uzului la care era, destinat, sau à mic-soreze atat de milt valoarea lui inch sa se poatä presupunecà cumpäratorul nu 1-ar fi cumparat, sau 1-ar fi plätit maieften, daca i-ar fi cunoscut viciile (art. 1352 C. civil) 3).


Va sä zicä, nu once viciu ascuns aduce rezilierea van-zarei sau micsorarea pretului. Spre a produce acest rezultat,viciul trebue sa fie gray, ceeace este o chestie de fapt desuverana apreciere a instantelor de fond 1).

192. Actiunile la care dan loc viciile ascunse (art.1355-1358 C. civil). De cAteori se constata eh' lucrulvândut aveä vicii ascunse chiar necunoscute de vânzator,cumparatorul, daca nici el nu le cunosteá, are astäzi, dupiialegerea sa, doua actiuni, ca s'i la Romani, si anume : 1°actiunea rezolutorie, care tinde la restituirea pretului inschimbul lucrului vándut (aotio redh,ibitoria) ; i 2° o altàactiune, care tinde la restituirea numai a unei pärti din pret,dupl o preteluire facutä prin experti, e la pästrarea lucrului(cog° cesteniatoria sau quanti nrinoris) 2).

Cea dintai tinde la desfiintarea contractului, iar cea dea doua las, din contra, sä, subziste contractul, cumparatoruldobAndind, cu titlu de despägubire, restituirea unei parti dinpretul plait.

Cumparatorul avand alegerea intre ambele actiuni, poatesa paraseasca pe cea intentará, spre a exercith pe cealaltä,ci't timp n'a intervenit in cauza o hotrträre sau o primiredin partea vánzätorului. Numai atunci el nu va puteá, saexercite actiunea redebitorie &lid s'a pus el insusi in impo-sibilitate de a restitui lucrul, de exemplu, daca l-a vandutunui tertiu.

Cumpäratorul ar puteá, chiar, in virtutea principiilorgenerale, s6 nu exercite niciuna din acecte actiuni, ci sä." cearä,pur si simplu ca vánzatorul sä, repare defectele lucrului vândut,daca aceasta este cu putintrt.

Actiunea redebitorie este indivizibila in acest sens c'ä,dacä viciul ascuns exista numai pentru o parte din lucrulvandut, acest viciu va atrage rezilierea intregului contract

De ateori cumparatorul exercitä actiunea redibitorie 'sijudecAtori o gasesc intemeiatä, vánzarea este desfiintata sitotul este pus in starea de mai'nainte, cumpariitorul avánd

Opr. Cas. s. III, (15 Iunie 1915; Jurisprud. remand din 1915, No35, p. 550, No. de ordine 572.

Cpr. C. Bueure§ti, Dreptul din 1915, No. 44, p. 347.

') Cpr. C. Buctire0i. Dreptul din 1915, No. 44, p. 347; C. Chambery,D. P. 1912. 2. 103.

VICII REDIBITORII. - ART. 1355-1358. 233

drept la restituirea pretului, dacä l-a plätit 0 a dobanzei luidin ziva plätei. El trebue sä restitue vanatorului lucrul vandut,cu toate fructele 0 accesoriile lui. Chestiunea este trig contro-versatä in privinta imobilelor atinse de un vicia redibitor,pe care cumpärätorul le-ar fi grevat de drepturi reale infolosul unui tertiu.

Daca cumpärätorul a insträinat imobilul vandut, el nuva putea exercita actiunea redibitorie, ne mai avand niciuninteres. Desfiintarea vanzärei nu va putea fi cerutä, in asemeneacaz, decat de sub-achizitorul acestui imobil 66, ca 0 inprivinta actiunei in garantie pentru cauzl de evictiune, subachi-zitorii pot exercità 0 actiunea in garantie pentru vicii ascunse,fiindcA ace0i din urmä au dobandit lucrul cu toate drepturilece avea cumpärrttorul primitiv (cum omni causa).

Cumpiarkorul, .care exercità actiunea redibitorie, are el,pe langil restituire pretului, drept la daune? Art. 1356 01357 C. civil disting tare cazul and vanzdtorul a cunoscut0 cand el n'a cunoscut viciile lucrului. Dupä aceste texte,numai vanettorul de rea eredinlä datore§te daune-interese,aceste daune fiind carmuite de dreptul comun (art. 1084urm. G. civil). Pentru a dobandl daune cumpärätorul vatrebui deci sä dovedeascA reaua credintä a vanzätorului, adecl:cuno0inta ce el ave a de viciile lucrului. Se admite, cutoate acestea, c'ä vanzätorul este presupus a cunoa0e viciileJucrului vandut, de cateori este vorba de un fabricant carevinde märfuri fabricate de el insu0; ea'ci el nu poate sä nuiicunoascl marfa 1), sau dacä n'o cunoa§te, este o culpä profe-sionalä din partea lui, care il face resonsabil:

elmperitia culpa adnumeratur». (Ignorantia se considera ea ouegligenfa, de care omul raspunde). (L. 132, Dig, De div. regulisjuris antigui, 50. 17).

Dacä vanzätorul era de bunä credintrt, adecai nu cuno0eaviciile lucrului vandut, 0 prin proferia sa nu era tinut a lecunoa0e, el nu poate fi apucat decat pentru restituirea pretului§i spesele {Acute de cumpärätor, iar nu pentru daune.

234 COD. CIV.CARTEA m.TIT. V.CAP. IV.ART. 1359.

Ce se va intamplä in caz and lucrul vandut i predatva perl in mânile cumpärätorului? Trei ipoteze sunt posibile:

1° Perderea s'a intamplat din culpa cutnpärätorului; inasemenea caz ea este pe seama lui, conform dreptului comun.

20 Perderea s'a Intamplat din cauza viciilor lucrului,in asemenea caz, ea va fi pe seama vanzätorului. Independentde daune, acest din urmà va restitul deci pretul; daa lucrula perit numai in parte, cumpärätorul va restitui ceeace varämane dinteansul.

30 Lucrul a perit prin caz fortuit; in asemenea caz,pierderea prive0e pe cumpärätor (art. 1358 C. civil), pentrueäel este proprietar sub conditie rezolutorie i pentrua, dupäregulele ordinare ale acestei conditii, perderea intamplatdpendente conditione este pe seama cumpäratorului, care esteactualmente proprietar. De aei rezultà ca. el nu poate exercitOnici actiunea redebitorie nici actiunea quanti minoris.

193. Termenul in care trebue s'A se exercite actiuneacare rezultà din viciile redibitorii (art. 1359 C. civil). --La Romani, actiunea redibitorie se prescrià prin 6 luni, laractiunea quanti minoris printr'un an 1). In caz de dol dinpartea vanzä'torului, cumpä'rätorul avea îns actiunea ex empto,care tinea 30 de ani.

Codul actual nu fixeaza niel un termen, ci voe0e eaatat actiunea redibitorie cat i cea quanti minoris, sä fieexercitatti ntr'un termen scurt (art. 1359 C. civil), dupanatura viciului i obiceiul locului uncle s'a incheiat contractul,

aceasta pentru motivul cä viciul este cu atat mai greu deconstatat, cu at a trecut mai mult timp dela vanzare.

Daca existl uzuri locale, judeatorul le va respectà 2).In caz contrar, judeatorii fondului vor decide dupä impre-

L. 19 § -6, Dig., De wdititio edicto, 21, 1,Este de observat c uzurile sunt desfiintate prin art. 1 din codul co-

mercial. Vezi tom. XI, p. 415, nota 1 FA infra, No. 330, precum §i tom. I, alacestei lucrilri, p. 29. Art. 52 din noua lege a burselor dela 14 Iunie 1913,autorizi insk camerile arbitrale sà splice i uzurile comerciale, de unde rezultila camera arbitralk nu violesiä legea atunci and, in lipsa unei stipulatii expresein contract, aplick i uzurile comerciale pentru a constatit culpa unei pärti inexecutarea contractului. dupli cum este, de exemplu, faptul cà cumpärktorul n'aprocurat sacii pentru inclircarea màrfei cumplirate. Cas. S. III, (13 Iunie 1916),Jurisprud.nqa roincia, din 1916, No. 10, p. 153, No. de ordine 157.

1) Cpr. Zachariae, al Handbuch des fr. Civilrechts, II, § 336, in fine, p.494(ed. Crome); Colin et Capitant, II, p. 470; Trib. Bayeux, Dreptzel din 1915,No. 52, p. 413 (cu observ. noastra).

ViCII REDIBITORII. 235

jurArile cauzei si natura obiectului vândut dad, actiunea afost sau nu exercitatà in timp util.

Regula art. 1359 G. civil, dupä care actiunea trebue sä,fie exercitatà inteun termen scurt, nu se aplia numai actiuneiprincipale, indreptatä de cumpärätor contra viinzätorului, dar

celei recursorii, indreptatä de acest din urmä contra pro-priului srtu vAnzAtor.

Chestiunea de a se sti care este punctul de plecare altermenului preväzut de art. 1359 C. civil este foarte con-troversatä si nu exist, in aceastä privintä mai putin deeinci sisteme. Sistemul care ni se pare cel mai juridic esteacela care lasä la facultatea judecgtorului de fond dreptul dea stabili, dupä imprejurAri, momentul decând va incepe acurge termenul acestei prescriptii 1), dad, pärtile n'au stabilitele insäsi acest moment prin conventia lor.

Finele de neprimire ce pot fi opuse actiu-nilor exercitate de cumprAtor. Aceste fine de neprimirisunt in numär de trei : 10 renuntarea cumpärätorului, carepoate fi atlt, expresil cat si tacitil, care insä nu se presupune:

gJur suo facile renuntiare nemo prcesumitur» (Nrimeni nueste presupus ca a renuntat la dreptul sau).

Dovadd de aceastä este un alt adagiu, care zice eh", decAteori cineva are mai multe drepturi, renuntarea la unuldin ele nu impiedicA exercitarea celuilalt :

Qui habet duo jura, remittemlo 2.17214M, non videtur remitterealiad».

2° Cunostinta ce el ava despre viciile ascunse, fie elvAna,torul i le-a denuntat, fie ca cumprträtorul s'a informatel insusi despre existenta lor ;

3° Si, in fine, perderea lucrului vandut (art. 1358 C.civil).

Natura actiunilor la care dau loc viciile redi-bitoriii. Actiunea redibitorie si quanti minoris sunt mo-bili are (art. 474 C. civil), pentrucl lucru mobil, in caz de

236 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. V.

desfiintarea contractului, sau o sum ä de bani, adicA tot unlucru mobiliar, in caz de restituirea pretului.

Ca atare, aceste actiuni vor fi indreptate la tribunalulsau judeeltorul domiciliului paritului (art. 58 Pr. civ.).Dacä, contractul cuprinde o alegere de domieiliu, actiunea vaputea fi indreptata la tribunalul sau judecittorul acestui do-miciliu (art. 58 Pr. civ.). Daca paritul nu are un domiciliucunoscut, judeciltorul competent este acel al resedintei salede fapt (art. 58 Pr. civ.).

OBLIGATIILE CUMPARATORULUI.(OBLIGAT/I ACCESORII).

196. Pe langä obligatia principalä ce are cumpärä-torul de a pläti pretul (art. 1361 C. civil), el mai are si

alte obligatii accesorii.1° Astfel, el trebue sä primeasca lucrul cumpärat, obli-

gatie pe caxe art. 1318 C. civil o presupune 1). Aceastä pri-mire se va face la locul si in timpul determinat prin con-tract, sau prin uzurile locale (art. 970 C. civil) ; 066, daeäel nu le-ar primi nici in urma punerei in intâxziere ce i-arface vânzAtorul, el ar putea fi condemnat la &tine, vänzä-torul putand sä uzeze de dreptul ce-i conferä art. 1121 C.civil, adia, s1-1 depue in alt loc cu permisiunea justitiei.

Osebit de aceasta, el va puteà cere, conform dreptuluicomun, ea justitia sä rezilieze vilnzarea pentru inexecutareaobligatiilor cumpärätorului (art. 1021 i 1365), putänd chiarIn unele cazuri, dacä nu cere mentinerea contractului, sil sefoloseascA de dispozitia exceptionalä a art 1370 C. civil,care declarä vanzarea de producte si de lucruri mobile rezi-liatä de drept färä interventia justitiei si färä punerea inintAziere, de cateori cumparätorul n'a ridicat lucrul vandutIn termenul stipulat de pärti, fie in termeni expresi, fie ininod implicit, sau de uzurile locale (art. 970 C. civil).

Dispozitia art. 1370 C. civil fiind exceptionalä nu poatefi aplicatä cleat numai in cazurile anume prevAzute de el,Mt insä si atunci cand in lipsä, unui termen stipulat depärti, vänzatorul ar fi pus pe cumpArätor in intärziere de a

1) Zachariae. Handbztele des fr. Civilrechts, II, § 336, p. 495, nota 3 (ed.Crome); Aubry et Rau. V, § 356, p. 143, text §i nota 3 (ed. a 5-a); Colin etCapitant, II, p. 476, etc.

OBLIGATIILE CUMPARXTORULUI.- ART. 1370. 237

riclica marfa cukupäratä si el nu s'ar fi conformat acesteisomatii. In adevar, rezolutia contractulur trebuind, in regulagenerala sí fie cerutä in justitie (art. 1021 C. civil), cazu-rile in care ea are loe de drept sunt exceptionale si nu potfi. intinse prin interpretare, dei chestiunea este controversatä.Iatä cum se exprima, in aceasta privintä Zachariae :

(Ohne kontratkliche frist ist art. 1657 nicht andwenbar, son-dern art. 1184 massgebend». (In lipsa unui termen convenOonal, nuse poate aplicit art. 1667 (al nostru) 1370), ci numai art. 1184 (alnostru 1021)1).

Dispozitia art. 1370 C. civil nu poate, de asemenea, fiinvocatä de vänzator, daca neridicarea marfurilor vändute sedatoreste faptului lui, precum ar fi, de exemplu, lipsa depredare la timpul oportun.

In once caz, acest text nu poate fi invocat decät devanzator, caci ar fi contrar echitatei -ca cumpäratorul säpoatä invoca culpa lui, spre a cere rezolutia contractului.

*i chiar insusi vfinzatorul este liber de a nu-1 invoca,de cAteori voeste ca contractul sa fie mentinut, ceeace esteliber sa facA, pentrucA rezolutia vanzilrei se face in interesul lui.

In Franta se discuta chestiunea de a se sti daca art.1370 C. civil este sau nu aplicabil in materie comercianLa noi chestiunea nu mai poate fi discutata fata de art. 67C. com., afimativa fiind singura admisibilä. In adevär, codulde comer t necuprinzänd nicio derogare dela principiul inscrisin art. 1370 C. civil, i art. 1 din codul comercial se apliclacolo unde codul civil nu dispune, urmeaza ea art. 1370 C.civil ti are aplicarea sa la vänzärile comerciale.

20 A doua obligatie accesorie a cumpärätorului este dea restitul vänzatorului cheltuelile fäcute de el, in urma van-zärei, pentru conservarea lucrului (art. 1074 § 1).

30 El trebue sä plateascA, in lipsa unei conventii con-trare, spesele vAnzrirei (art. 1305 C. civil) si cheltuelile ridi-cArei lucrului cumpArat.

238 COD. CIV. .-- CARTEA III. TfT. V. CAP. V.

4° Dar din toate obligatiile sale, cea mai de eitpetenieeste acea de a pläti pretul.

.:CumparAtorul este dator sa primeascil lucrul indatti sau latermenul tocmit qi s'a plgteascál totodatà qi pretul In bani; cad,Intr'alt chip poate vanzaorul sA, opreascl lucrul», zice art. 1424din codul Calimach (1062 C. austriac).

197. Plata prefului (art. 1361, 1362 C. civil).Pretul trebue sa se plateasea in ziva, 0 la locul aeterminatFin contract (art. 1361 C. civil), conventia partilor fiind inaceasta privintä, legea lor (art. 969 C. civil). Daca conventialor este muta in aceasta privinta, cumparatorul va plAtIpretul in locul 0 in timpul la care se face predarea lucrului(art. 1362 C. civil).

In regula generala, plata facandu-se la domiciliul debi-torului (art. 1104 § ultim)2), prin art 1362 se deroaga delaaceastä regulä, pentru motivul ca predarea 0 plata facandu-sein acela0 timp, partile nu pot in acela0 moment s ii fie inloeuri deosebite.

De cateori va fi trig vorba de o vanzare in care pretulurmeaza a fi platit in urma preda.'rei, nu se va mai aplica,art. 1362 C. civil, ci regula dreptului comun, dupa careplata trebue sa se faeä la domiciliul debitorului pretului,adica a cumparatorului (art. 1104 § ultim).

Daca pretul a fost declarat platitor dupa vointa cum-paratorului, el va fi exigibil indata, in lipsa altor elementede apreciere.

Plata pretului poate fi facuta nu numai de cumparätor,dar 0 de altul pentru el, cu consimtimantul sau fära con-si4mantu1 lui (art. 1093 C. civil).

Plata poate fi facuta in mod valid de altul etiam proinvito et ignorante debitore, vanzatorul neavind interes dea cerceta din ce mana ii vine banii, ci numai de a fi plittit.

Tertiul .care a platit pretul contra vointei cumpara-torului, are in contra acestui din urma 0 in baza art. 991C. civil, o actiune in regres pentru gestiune utila, alai% decazul eand tertiul platitor ar fi avut intentia de a face o

2) Cas. Sa. III-a, Jurisprud. row-2nd din 1915, No. 30. p. 471, No deordine 480.

OBLIGATILLE CUMPXRXTORIII.M.- ART. 1361-1363. 239

liberalitate cumparatorului, ceeace, nici inteun caz, nu sepresupune.

Pretul se platete, in genere, in bani, fara ca vanzatorulsa poatá,' fi silit a-I primi pro parle (art. 1101), plata luifiind

Plata pretului este garantata vanzatorului prin dreptulde a retine lucrul vandut (art. 1362 C. civil), printr'un pri-vilegiu (art. 1730 § 5 O. 1737 § 1 C. civil), printeun dreptde revendicare (art. 1730 § 5) §i, in fine, printr'o actiuneIn reziliere (art. 1021 i 1365 C. civil).

198. Cazul cand cumparAtorul datomte dobAndapretului (art. 1363 C. civil). Dupa art. 1363 C. civil),aplicabil i in materie comercial, cumparatorul datorWedobanda pretului in cele trei cazuri utmatoare : 10 candexista o anume conventie In aceasta privinta ; 20 catad lucrulpredat eurnparatorului produce fructe naturale san eivile ; 30

In fine, eand curapäratorul a fost pus in intarziere de a piad.10 Prima ipoteza nu sufera nici o dificultate, eonventia

prtrtilor find legea lor. Daca ele nu au stabilit cuantumuldobanzei, ea va fi cea

2° Cumparatorul datorekde dobanda pretului, in al doilealoe, de cateori luerul vandut este de natura a produce fructenaturale sau civile, daca partile n'au derogat dela aceastaregula prin con ventia lor. Pentru ca dobanda pretului sacurga de drept, trebue ea lucrul vandut sa fi fost predatcumparatorului, pentruca numai prin predare acest din urmaeste pus in pozitia de a putea 'percepe fructele. Cumparatorulva datori dobanda pretului eu toate ea n'a fost pus in pose-siunea luerului vandut, numai atunci cand vanzatorul 1-asomat sa-1 primeasca i el nu s'a conformat acestei puneriIn intitrziere.

«Qui in mora est culpa non. vacat».

3° Iti fine, cumparatorul datorete dobanda pretului deeateori el a fost pus in intarziere sa plateasca (art. 1363.§ ultim). Prin derogare dela art. 1088 C. civil, o simpläsomatie este de astadata suficientá, nefiind nevoe, in specie,de o cerere in judecatd. O cerere in judecata, facuta

240 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. V.-CAP. V.- ART. 1364.

inaintea unui judecAtor inconpetent, ar face insA 0 ea slcurgä dobanda pretului, pentrucä o asemenea cerere euprindesomatia de a PM.

199. Cazul cind cumpArAtorul poate sa retie pretul,suspendand plata lui (art. 1364 C. civil). CumpärAtorulpoate, fArà a avea nevoe de autorizarea justitiei, sA sus-pende plata pretului, nu insA i cea a dobanzei lui, chiardadi, n'ar fi tulburat in realitate, destul este ca el sacuvinte suficiente de a se teme de o tulburare serioasA, ceaceeste o chestie de fapt 1), pentruel el nu se poate expune aperde i lucrul i pretul. (Art. 1364 C. civil). Aceasta nueste cleat o aplicare a exceptii non adimpleti contractus,de care am vorbit supra, 205. Cumpärätorul nedobandind,In adevAr, executarea obligatiei principale a vanzAtorului, esteIn drept sA suspende executarea obligatiei sale 2).

Legea citeazä, exempli gratia, actiunea ipotecarg i ceain revendicare, insA acestea nu sunt singurele cauze care potsri autorize pe eumpärAtor a retine pretul. Astfel, se decidecu drept cuvant, cri cumpärätorul poate sri suspende platapretului de cateori proprietatea imobilului vandut este grevatAde o conditie rezolutorie, a cArei indeplinire poate sa-i rä-peascA lucrul vandut. CumpArAtorul, zice foarte bine tribu-nalul Muscel, poate beneficia de dispozitiile art. 1364 C.civil, nu numai in cazurile prevAzute de acest text ci (xide cate ori un tertiu ar pretinde un drept real asupra lui 3),de exemplu, embaticul 4), privilegiul Statului pentru taxa desuccesiuni, etc. 5).

Art. 1364 C. civil nu obligA pe cumpArAtor a consemnapretul deck atunci cand va voi sä se libereze, insA in asemeneacaz, banii nu vor putea fi ridicati de vanzAtor &cat dad'

1) Cpr. Cas. Sc. I-a, Jurisprucl. romdnit din 1915, No. 14, p. 210, No.de ordine 196; Bult. 1910, p. 396; C. Bucuresti, Dreptul din 1910, No. 65,p. 521 (ca observ. noastrà ; Dreptul din 1911, No. 24, p. 187, etc.

Cpr. Colin et Capitaut, II, p. 478.Vezi Dreptul din 1913, No. 46, p. 365,C. Bucuresti. Or. judicial. din 1902, No. 47, p. 289.Cas. Sc. 1-a (2 Noembrie 1915), Jurisprud. reman din 1915, No. 14,

p. 210, No. de ordine 196; Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts, II, § 336p. 501, nota 23 (ed. (rome), etc.

Zachariae, op. si loco supra cit; C. Bucureati, Cr. jzuliciar din 1910,No. 479 ai Dreptul din 1911, No. 24, p. 187.

C. Bucureati Dreptul din 1889, No. 81, consid. dela p. 651, etc.Cpr. Trib. Muscel, Dreptul din 1913, No. 46 p. 365; C. Bucure*ti,

Cr. judiciar din 1916, No. 56, p. 479. Mai vezi C. Craiova, Dreptul din 1902,No. 47. p. 377. Cpr. Trib. 1ai, Cr. judicial. din 1913, No. 15, p. 177. Veziinsri Cas. s. II. Bult., 896, P. 902 0 Dreptul diu 1896, No. 43, p. 375; Bult.1890, p. 327, 328. Aceastil, din urmil. decizie dupii ce pune mai Intâi in prin-eipiu c art. 1364 C. civil nu se aplicii vánziirilor suite, decide apoi cà adjude-eatarul este dator srt depue pretul, el putind cere o cautiune dela creditorulurmiiritor, conform art. 1364 C. civil, aplicabil, In aceastri privinta, i vtanatilesuite, ceea,ce necontestat constitue o contradictie. Ce aceea, aceastii decizie este,co drept cuviint, criticatii de Degré. Vezi Dreptul din 1896, No. 43, p. 371urm. i Ser. juridice, I, p. 456 urm.

D. diezandresco. Prhicipiile Dr.ptulni Ciil Roman. Vol IV. 16

013LIGATIILE CUMPXRXTORIILUI. ART. 1364. 241

el va face sa inceteze pericolul evictiunei sau va da cau-tiune

Art. 1364 C. civil, necuprinzand o dispozitie de onlinepublica, parle pot necontestat sa renunte la beneficiul lui.Aceasta renuntare n'are nevoe de a fi expresa, insa ea trebuesà fie neindoelnica, pentruca renuntarile nu se presupun.

Cumparatorul nu va putea, de asemenea, sa invoacebeneficiul art. 1364 C. civil, de eke ori el a cumparat periscul i pericolul sat', sau dad, el a cunoscut in momentilvanzarei pericolul evictiunei (art. 1340 C. civil).

De cateori cumparatorul este in drept a suspenda platapretulul vAnzatorul are douä mijloace la dispozitie spre a-1constrange la plata i anume: 10 de a face sa inceteze peri-colul evictiune; 20 de a da cautiune, depunand o suma debani sau prezentAnd o persoana capabila i solvabila (art.1659 C. civil), care sa raspuncla de pretul principal, nu insa0 de daunele la care vilnzatorul ar puteil. fi condamnat, inbaza art. 1341 C. civil

Dreptul de a da cautiune, fiind o facultate conferita van-zatorului, el nu poate fi silit la aceasta de catre cumparator.

Daca pericolul evictiunei este numai partial, cumpara-torul nu va putea s'A retie cleat o parte corespunzatoare dinpret care, la caz de contestatie se va aprecia in mod suverande judecatorii fondului.

Chestiunea de a se tí daca art. 1364 C. civil se aplicasau nu la vanzarile suite, este controversata.

Unele hotarari aplica acest text 0 la vanzarile silnice 3),solutie generalmente admisa 0 in Franta.

242 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V.CAP. V. ART. 1365.

Dar daca aceasta chestiune este controversata, s'a decisinsa ea textul de mai sus, desi este de strictä interpretare,totusi se aplica in materie de arendare sau locatiune, pen-truca el nu este decat aplicarea principiului general, dupacare, in contractele sinalagmatice, obiectul obligatiei uneiparti este cauza obligatiei celeilalte si, printr'o dreapta reci-procitate, partea care nu-si indeplineste obligatia sa nu estein drept sä (Tara executarea obligatiei partei adverse 1). Pentruaeeleas motive, art. 1364 C. civil se aplica i in materie deschimb 2).

200. Consecintele neplAtei pretului. ReziliereavfinzArei (art. 1365 C. civil). De cateori cumparatorulnu-si indeplineste una din obligatiile sale, de exemplu : dacäel nu plilteste pretul sau dobanda lui in cazurilc in careeste datorita (art. 1363 C. civil), vanzätorul care si-a implinitpe a sa, sau care este gata a si-o indeplini, are alegerea dea-1 constriinge la executarea vAnztirei (art. 1021 C. civil),sau de a cere desfiintareh contractului prin aplicarea drep-tului comun (art. 1021, 1365 C. civil), si aceasta fie cà arfi vorba de imobile sau de mobile, de o vanzare civilá saucomerciala, cu restrictia art. 67 din codul comercial in pri-vinta vanzarilor de lucruri mobile.

Pentru ca vanzatorul sá poatä cere rezolutia contractului,trebue ea el sa-si fi indeplinit obligatiile sale, sau sa fie gataa le indeplini ; caci, inteun contract sinalagmatic, partea carenu si-a indeplinit sau nu este gata sa-si indeplineasca obli-gatia sa, nu poate cere rezolvirea contractului 3).

Vanzatorul poate sii renunte la dreptul de a cere rezo-lutia vanzarei, trig asemenea renuntare nu se presupune, ea

Cas. S. E, si C. Bucuresti, Bult. 1704. p. 1581 §i Dreptul din 1905.No. 59, p. 484; Dreptul din 1904, No. 67, p. 546 §i Ch.. ju,cliciar din 1905,No. 30, p. 236. Mai vezi Cas. S. I, Cr. judiciar din 1915. No. 78, p. 642, (rezu-mate) f¡Ii din 1916, No. 2, p. 16 (tor. rezumate). Vezi tom. IX, ed. II, p. 148,nota 4. -- Astfel, existit o justrt eauzli de ternere pen tru arendas atunci crindproprietarul cere depArtarea lui depe mogie, flicfindu-i proces de reziliere si, inasemenea caz, arends-sul este in drept, ping la rezolvirea procesului, s suspendeplata arenzei. Vezi tom. IX, ed. II, p. 148, nota 4, precum i infra, No. 270.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 12. nota 3.C. Constanta, Dreptul din 1914, No. 62, p. 420.

2) C. Constanta, Dreptul, loco supra cit.2) C. Constanta, Dreptul loco supret cit.

Cpr. Colin et Capitant II, p. 481. Con tractul prin care cumpilrii-torul s'ar obligk, a subveni la toate nevoile vänziltorului si a pliiti, in momentulmortei sale o sumä fixti mostenitorilor sài, nu poate fi considerat ca infiintändo rentä viagerii.

4) Guillouard, Vente, II, 590. Baudry et Saignat, Idem, 542, Troplong,Idem, II, 643, C. Paris, D. P. 78.2.36. Actiunea in reziliare apartine i tertuluicare ar fi plätit pretul vánzrttorului si care ar fi fost subrogat In drepturileacestui din urmrt. Baudry et Saignat, Guillouard, loco supra cit.

Baudry et Saignat loco eit.; T. Huc. X, 166, p. 230; Zachariae, Hand-buch des fr. Oivilrechts, II, § 316, p. 497, nota 11 (ed. Crome), etc.

6) Vezi in acest Bens: Mourlon, Tr. théorique et pratique des subrogationspersonnelles, pag. 37 si 157 urm. (ed. din 1848) ; Baudry et Saignat, Vente, 542;Laurent XVIII, 111; Demolombe, XXVII, 641; Aubry et Rau, IV, § 32i p. 306,text si nota 75 (ed. a 5-a) ; Massé-Vergé, III. § 563, p. 436, nota 21; Beudant,Contrats et Obligations, 821, p. 502; Sirey et Gilbert, Code civil annoté III,

REZILIEREA VINZXREI. ART. 1365. 243

trebuind sg fie prevazuta in mod expres, sau sa rezulte dinacte i imprejurgri neindoelnice 1).

Vanzatorul care are alegerea de a cere, fie executareacontractului, fie rezolutia lui, poate utmäri sucqesiv aman-dotta, aceste actiuni, farg niciun pericol pentru cumparator,care are la indemang cane de opunere legale 2).

Rezolutia vanzarei nu poate insg fi cerutii de cateoripretul ei consista lute() renta viagera (art. 1647 C. civil) 3).

Actiunea rezolutorie pentru neplata pretului apartinemai intai vanzatorului si in urma mortei lui, mostenitorilor

sau alor reprezentanti cu titlu universal, si chiar lega-tarului particular, cgruia aceasta actiune ar fi fost legatg. Eaapartine, de bung seama, si cesionarului cgruia vanzatorul arfi cedat creanta pretului (art. 1396 C. civil) 4), precum si ere-ditorilor vanzgtorului, in baza art. 974 C. civil 5).

Aceeasi solutie este admisibila si in priVinta imprumu-tatorului a carui bani au servit la plata pretului i earefost subrogat in drepturile vanzatorului. El va putea decieere rezilierea vanzarei 6). Actiunea rezolutorie se va exercitacontra cumparatorului sau mostenitorilor lui, daca el s'a sa-var0t din viata.

S'a decis ea, de cate ori cumparatorul nu pläteste pretulmarfurilor primite, vanzatorul poate cere rezolutia vanzarei,aceasta nu numai contra suszisului cumpgrator, dar si in contracreditorilor lui, care ar fi urmarit mgrfurile vandute, farg caalta conditie sit fie cerutg, deck aceea a neplgtei pretului.(Vezi C. Rennes, Pand. P6r., 1906. 2. 108).

art. 1654, No. 28 (ed. a 4-a ; T. Huc. VIII, 77; Pand. fr., v. Oblig. 4368;Larombik.e. Oblig..IV art. 1251, No. 13. Cpr. Cas. fr Sirey, 95.1 321; Pand.Périod. 95.1.264; D. P. 96.1.585, etc. Vezi i tom. VI al Coment. noastre. p. 648.ad notam. Contrh: Com-Delisle, Revue critique de jurisprudence, tom. IV,anul 1854, pag. 317, No. 6. Argumentele date de acest din urmii autor. suntfoarte bine comblitute de Mourlor. (op. 0 loco supra cit.).

Rrunime insh bine Inteles cä tertii dobinditori de bunk' credinti a unormobile corporale, au putut deveni proprietarii acestor lucruri prin prescriptiainstantanee, In baza art. 1909 C. civil. Cpr. Planiol, II, 1565, 1; Baudry etSaignat. Vente, 566-II 0 569, in fine ; Guillouard, Idem, II, 623; Aubry etRau, v. § 356, pag. 162 (ed. a 5-a). Vezi tom. VI al Coment. noastre, pag. 94.

Tot astfel, vâniritorul nu va putea srt-§i reia imobilul vfindut, &wit acestimobil a fost uzucapiat de un tertiu de bunk credin, prin prescriptia de 10sau de 20 de ani (art. 1895 urm. C. civil). Cpr. Planiol II, 1565, 2; Aubry etRau, loco cit. pag. 162, test si nota 62; Baudry et Saignat, Vente. 569, In fine ;Duranton, XVI, 364, etc. Vezi tom. VI al Coment. noastre, p. 96.

In ceeace priveSe cesiunea unei creante, actiunea In rezolutie a cedentuluiposte fi exercitatii 30 de ani, chiar in contra unui al doilea cesionar. Aubry etRau, loco supra cit., pa. 162, nota 61.

Cas. fr. Sirey, 96.1. 443; Garssonet, Tr théorique et pratique deprocédure, IV, § 1275, pag. 128 (ed. a 2-a revNzutN. de Ch. César-Bru, prof. laUniversitatea din Aix-M'arseille).

244 COD. CIV. - CARTEA III. - TTT. V. - CAP. V.

Rezolutia, vinzarei produand, in adevar, efectele uneiconditii rezolutorii indeplinite, desfiinteaza cu efect retroactivdreptul de proprietate al cunaparatorului i poate fi opusatertilor 1) care sunt reprezentantii lui, ea si creditorilor careau urmarit lucrul vindut ; ca'ci este de principiu ca o urmarirenu poate sà aiba, de obiect dealt bunurile debitorului 2).

Vom aplica deci, in specie, atit in privinta efectelorrezolutiei intre parti cit si fata de tertii, cele spuse relativla conditia rezolutorie expresa.

Actiunea in rezolutiune este ea divisibiia oriChestiunea poate sa presinte interes de cite ori exista dincapul locului mai multi covinzatori sau mai multi cocumpa-ratori, sau and vinzatorul ori cumparatorul s'a savirsit dinviata, lasind mai multi mostenitori, sau in fine, and vinzä-torul a cedat parti din creanta sa la mai multi cesionari, oricumparatorul a instrainat lucrul vindut, fractionându-1 in maimulte parti.

In principiu, aetiunea rezolutorie este divisibila saudupa dreptul comun. Ea este indivisibilä de cite

ori lucrul vindut nu poate fi impartit, fie din cauza insasi anaturei sale (art. 1057), fie din cauza caracterului ce partilei-au conferit prin contract (art. 1058). In asemenea cazuri,

NATURA AGTIUNEI REZOLTJTORIE.- ART. 1368, 1369. 245

lucrul vândut neputänd fi luat inapoi in parte, unul dincovanzatorii sau din moOenitorii ori cesionarii vfinzAtoruluivor fi in drept a cere reziliarea pentru tot.

De cele mai multe ori, insä, lucrul vändut va fi divisibil,ap cd i actiunea rezolutorie va fi tot divisibilä, atat dinpartea vänzAtorului at i din acea a cumpärAtorului 1).

S'a decis de atre Curtea de Casatie, in Sectii unite(20 Martie 1914), a devi actiunea in rezolvirea vAnzäreieste sau nu susceptibilä, de diviziune, totu0 in rezolvar3adiferitelor chestiuni ce s'ar putea ridiea cu privire la efectulvänzärei, trebue a se avea in vedere, in afard de once altAconsideratie, intentia partilor.

Astfel, in vanzarea unei moO de atre un proprietarunic, intentia vanzä.torului fiind ca atunei and vAnzarea ardevcni rezolubilä' prin neplata pretului intreg, vänzAtorulsä.-.i reia imobilul in intregimea lui, urmeazä, a in caz deincetare din viatä a cumpärätorului, v(ingtorul are actiuneIn contt a moOenitorilor cumparritorului ca slli reía imobilulintreg, Chiar and este divizibil, 3i acei din mWenitori carise opun la actiune, n'o pot inlätura deat plätind intregulpre i deci, i pärtile din pret datorite de acei din mo0e-nitorii carinu se opun la actiune in rezolutiune 2).

201. Natura actiunei rezolutorii (actiune realà) (art.1368, 1369 C. civil). Chestiunea de a se ti daeä actiunearezolutorie pentru neplata pretului este reald, personalrt, saumixtl, este foarte controversata in Franta. Art. 1368 dincodul nostru declarä aceastä, actiune realä, devi ea tinde ladesfiintarea numai unui contract, .i,ii aceasta in toate cazurile,adia fíe a este exercitaa contra unui subachizitor, fiecontra cumpärltorului primitiv, ap, a aceastA actiune va fiintotdeauna introdug la tribunalul situatiei imobilului (art.59 Pr. civ.).

VAnzätorul sau moOenitorii lui au deci o actiune incontra tertilor care au dobandit drepturi asupra lucruluivAndut i care nu 1- au prescris incg. Aceastä, actiune nu este

Baudry et Saignat, op. cit. 543, 544, T. Hue. X., 168. Cpr. 0 Guil-louard, Vente, 543, 544, T. Huc. X. 166, Cpr. 0 Guillouard, Vente, II, 574.

Vezi Dreptul din 1914, No. 37, pag. 289 0 Cr. judiciar din acela§ an,No. 39, pag. 312.

Cpr. Colin et Capitant, II, p. 480.2) Cpr. Planiol, II, 1668.

246 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. V.

¡Da. o actiune in revendicare, care tot reala ar fi fost chiardaca legea n'ar fi spus-o anume. Rezultatul ar fi fost deciacelasi chiar dacà actiunea rezolutorie ar fi fost personali,asa cum ar fi trebuit si fie in realitate, pentruca ea se in-temeiaza pe neexecutarea obligatiilor personale ale cumpara-torului.

Hothirea pe care vanzatortil o va dobandi contra cum-paratorului nu va fi opozabila tertiului subachizitor decitatunci cilnd acest din urma a fost pus in cauzil.

Cu toate ci actiunea vanzitorului este reaa, legea pre-vede ca el nu poate invocA rezolutia contra autoritatei publice,sau contra adjudecatarului in vAnzári silnice. Prima restrictieeste privitoare la expropriere penttu cauza de utilitatePrin expropriere, imobilul intrAnd, in adevar, in domeniulpublic, reziliarea vAnzarei nu poate sa-1 faca sa reintre indomeniul privat al vAnzatorului 1).

A doua restrictie este referitoare la art. 565 Pr. civ.,dupd care adjudecarea bunului cumparat, urmati, dupa cerereaunui creditor al cunaparatorului purgheaza (curata), imobilulde privilegiile sau ipotecele care-1 grevau, când ea a ramasdefinitiva. Prin adjudecare, vanzatorul pierzind privilegiul ceaveà pentru plata pretului ce-i erft datorit, pierde prin aceastainsusi dreptul de a opune rezilierea adjudecatarului, in pH-vinta caruia ordonanta de adjudecare a fost adusa la inde-plinire 2).

Art. 565 Pr. civ. pune la adapost de pericolul reziliereinumai pe cei care au cumparat la mezat imobilul vândut,iar nu si pe cei care au putut cumpere de buna voe.Pentru acestia s'a creiat dispozitia art, 1369 C. civil, impru-mutati dela legea franceza din 23 Martie ,1855 (art. 7).Dupa acest text, actiunea rezolutorie nu este supusa uneipublicitati speciale, ea fiind unificatil cu prilegiul vAnzato-rului care se pastreaza prin inscriere (art. 1780 urm. C.civil); asa eh' stangerea acestui privilegiu va aduce fata detertii, stangerea actiunei rezolutorii. Tertii, doritori de a cum-para un imobil, vor consulta deci registrele tribun. situatiei

1) Un asemenea termen poate fi incuviintat pentru prima oaril. de Curte.

MODUL CUM SE iNDEPL. REZILIEREA. - ART. 1366. 247

imobilului si-1 vor cumpda, fdrd nicio grijä, indatä ce nuvor vedea, inscris privilegiul vanzdtorului; cdci, din lipsa in-scrierei acestui privilegiu, ei vor putea conchid la lipsaactiunei rezolutorii, totul fAcandu-i sä cread, cd pretul a fostpldtit, de oarece vanzatorul n'a inscris privilegiul ce-i conferdlegea.

Art. 1369, aplicabil nu numai la art. 365, dar si incazul art. 1367, adica in cazul stipuldrei unui pact comiscriuexpres, nu se ocupd cleat de tertii, nu insd si de pärtilecontractante, tare care actiunea rezolutorie existd, at timpnu este prescrisä, chiar daed privilegiul vânzdtorului s'ar fiperdut sau dacä vanzatorul ar fi renuntat la el.

Prin tertii se intelege aci toti acei care au dobAndit untitlu particular dela cumpdrAtor drepturi asupra imobiluluivAndut si care la rândul lor, au indeplinit formalitatile ge-nerale spre a face ca drepturile lor sit fie opozabile altorpersoane.

Creditorii ipotecari ai cumpArdtorului sunt si .ei tertii,nu fug si creditorii chirografari care n'au niciun drept spe-cial asupra imobilului vdndut debitorului lor.

Art. 1369 C. civi nu se aplicd cleat actiunei rezolu-torii pentrq neplata pretului, nu bag si celei care ar aveade cauzd neexecutarea unei alte obligatii din partea cumpd-rdtorului (art. 1365, 1369 C. civil.

202. Modul cum se indeplineste rezilierea (art.1366 C. civil). In lipsa unei conventii contrare (art. 1367C. civil), rezilierea vânzdrei pentru neplata pretului n'are loede drept. Ea trebue s'a' fie cerutd si. pronuntatd de justitie,insd judecdtorii au facultatea, dacd vtinzdtorul nu este inpericol de a pierde si lucrul si pretul, de a acorda un termeneumpdrdtorului spre a-si indeplini obligatia sa (art. 1021,1366 C. civil) 1).

Dacil exercitd sau nu pericol pentru vitnzdtor de aperde si lucrul si pretul, aceasta este o chestie de fapt desuverana interpretare a instantelor de fond.

Legea nu cere, pentru ca judecdtorii sä poatd relizavAnzarea, ca cumpärdtorul sa fie pus in intdrziere printr'o

248 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. V.

somatie extrajuridica, chemarea in judecata fiind o punere inintarziere destul de energica.

De0 art. 1366 C. civil nu vorbe0e cleat de imobile,totu0 se decide, in genere, ca termenul de gratie poate fiincuviintat 0 in materie de vanzari mobiliare, de0 chestiuneaeste controversata.

Rezilierea vanzarei neavand loe de (kept, ci numaiprintr'o hotarare juclecatoreasca, cumpäratorul ramane liber dea plati pretul, chiar in urma pronwatarei rezilierei, cat timpsentita care a admis-o n'a Minas Inca definitiva

Efectele rezolvirei vAnzgrei intre pArtile con-tractante, Rezolutia vanzarei pentru neplata pretului des-fiinteaza vanzarea Cu efect retroactiv, adica atat pentru viitorcat §i pentru trecut (art, 1015 C. civil) ; de unde rezultàurmatoarele consecinte :

1° Vanzatorul 1.0 reia lucrul vandut liber de once sar-cini reale, restituind pretul sau aconturile ce primise 1).

20 Vanzatorul este in drept sa ceara fructele perceputede cumpärator, restituind acestui din ulna dobanda pretuluipana In ziva restituirei.

Daca cumparatorul a platit numai o parte din pret,fructele lucrului vor fi compensate cu dobanzile ce s'arfi platit.

Rezolutia vanzarei nu da insä loe la restituirea taxelorde mutatiune ce ar fi fost platite conform legei timbrului.

3° Cumparatorul trebue sa despag,ubeascl pe vanzatorde deteriorarile aduse prin faptul sau, nu insa 0 Fin cazfortuit, avand i el dreptul de a fi despdgubit de cheltuelilenecesare 0 utile ce ar fi facut pentru conservarea i intre-tinerea lucrului vandut.

4° In fine, cumparatorul poate fi condemnat a des-pagubi pe vanzator de toata dauna pricinuita prin neexecu-tarea contractului (art. 1021, 1081 C. civil).

Efectele rezolutiei in privinta tertiilor. Rezo-lutia vanzarei desfiinteaza contractului nu numai in privintaraporturilor dintre parti, dar 0 in privinta tertiilor. Cumpa-

2) Cpr. C. Constanta, Dreptul din 1914. No. 62, p. 490.

9 Vezi tom. I al acestei lucetirl, p. 200, p. 437 §i 450, p. 495, precumsi ton). II ai acestei lucriiri p. 17 urm., No. 427 bis, 564, 639; tom. III. No.59, 152, 427 quingues etc.

2) Vezitom.I al acestei lucrliri, p,201 ; tom. III, No. 152 li 155 ter. etc.

ST1NGEREA ACTIUNEI REZOLUTORII. 249

ratorul fiind, in adevär, presupus cä n'a fost niciodatä pro-prietar, n'a putut sa transmita altora drepturi pe care nu leavea el insus.

«Nenzo plus juris ad alium tran,sferre potest, guanz ipsehabet». L. 54, Dig., De div. regulis juris antigui 50, 17 §i. art.580 in fine, 1521 C. Calimach 1).

Toate drepturile reale, precum : insträinarea lueruluivândut, costituirea unei ipoteci, a unei servituti, a unui uzu-fruct, etc., concedate de cumparator, vor didell prin aplicarearegulei cunoscute :

«Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis», (art. 1179 C.civil) 2).

Drepturile reale constituite asupra lucrului de darevanzator, in timpul strecurat intre vanzare si rezolutia ei,vor ramAneà, din contra', valide, ca unul ce emanä dela ade-varatul proprietar.

Chestiunea de a se sti dacl contractele de arendare saude inchiriere consimtite de cumpärator asupra lucrului vandut,sunt sau nu valide, este controversata. Interesul general sichiar al insusi proprietarului cerand Irish' ca bunul sa fieadministrat pendente conditione, pentru ca el sa-1. ma instare bunä, credem eA el va trebui sa respecte contracteleconsinitite de buna credinta, in marginile unui act de admi-nistratie; adicä, pe timp de cinci ani cel mult (art. 427, 534,1268, 1269, 1419 C. civil). ì aceasta chiar dad. *duicurent ar fi fost plait in mOnile cumparatorului, in calitateasa de proprietar aparent al lucrului. Regula : resoluto juredantis, etc., nu se aplica deci decat la actele de depozitie,iar nu la actele de administratie.

205. StAngerea actiunei rezolutorii. Actiunea re-zolutorie se stange: 1° prin renuntarea vAnzatorului; 2° prinprescriptie. In privinta tertiilor, ea se stange, in materie imo-biliara, prin stangerea privilegiului vânzatorului (art. 1369C. civil), iar in materie de mobile corporale, prin instrai-

250 COD. C1V.- CARTEA TIT. V.- CAP. V.- ART. 1890.

narea fäcutrt in folosul unui subachizitor de bunil credintä,cAruia lucrul a fost predat (art. 1909 C. civil).

10 Renuntarea vfinzAtorului. Actiunea rezo-lutorie, fiind conferitä vanzaorului in interesul säu particular,se intelege di el poate sä renunte la ea, fie in mod expres,fie in mod tacit. Renuntarea tacitä nu poate insä sà rezultedecat din acte neindoelnice prin care vanzätorul intelegeabdice dela dreptul sail de a rezilia contractul, fiindcA re-nun-Virile sunt de strictä interpretare i nu se presupunniciodatti.

Dacä acelai imobil a fäcut obiectul mai multor van-zä'ri succesive, renuntarea expresä sau tacitä a primuluivanzätor la actiunea sa rezolutorie nu jagne0e intru nimicactiunea vanOtorului subsecvent.

Prescrierea actiunei rezolutorii (art. 1890 C.civil). Actiunea rezolutorie pentru neplata pretului se pre-scrie prin 30 de ani, conform dreptului comun (art. 1890C. civil), dach" imobilul a rämas in mAnile cumpraltoruluisau a motenitorilor

Dad.' cumpärätorul primitiv a insträinat insä imobilul,noul achizitor, care ar fi de bung credintä, adic5 : care n'arti cä pretul primei vanzäri este incd datorit, it va prescrie

prin 10 sau 20 de ani (art. 1895 urm. C. civil) 1), puttindsA invoace dispozitia art. 1909 C. civil, de cateori va fivorba de un mobil corporal.

Pactul comisor expres sau conditie rezolutorieexpresA (art. 1367 C. civil). Pactul comisor expres desprecare ne-am ocupat in torn. III, No. 127 urm. al bicrärei de fatri,O. care ne vine dela Romani (lex eomniissoria), este o conventieprin care se stipuleaz1 cä, contractul va fi reziliat dacI unasau cealaltä din pärti nu-§i va indeplini obligatiile sale.Aceastil conventie, care nu trebue confundatä cu exceptianon adimple(i eonOactus 2), face ca conditia rezolutorie tacit)," :subinteleasä in toate contractele sinalagmatice (art. 1020,1021 C. civil), sä" devie expresä din tacitä ce era.

Dacli subachizitorul este de rea credintA, temenul prescripOei va fi tot'de 30 de ani.

Vezi tom. III al acestei luciari. No, 156.

PAÇTUL COMISOR EXPRES. 251

Acest pact poate fi stipulat nu numai In toate contrae-tele sinalgmatice, de exempla: vánzarea, locatiunea, etc., darsi in contractele unilaterale, in care conditia rezolutorie tacitanu este subinteleasà, de exempla: jute° ipoteca1), o dona-tiune2), etc.

208 bls. Formele obisnuite ale pactului comisorexpres i modul cum opereazà rezoIuia. ktim cà pactulcomisor expres este, in geneie, conceput sub una din for-mele urmatoare:

10 sau el se margineste a reproduce formula art. 1020,1021 C. civil, $i in asemenea caz, el se confunda cu con-ditia rezolutorie tacita i rezilierea n'are loe de drept, cinumai printr'o hotraire judecatorea sea, judecatorii putánd,dupä imprejurgri, sa, acorde un termen de gratie paritului(art. 1021 C. civil), afara de cazul cánd vAnzatorul ar fi inpericol de a perde i lucrul i pretul (art. 1366 § 1 C.civil);

2° sau el se margineste a reproduce formula art. 1367C. civil, $i in asemenea caz, interventia justitiei este exclusa,insa contractul nu va fi. desfiintat, in specie, fara o mani-festare de vointa din partea creditorului. Partea care si-a in-deplinit obligatia pastreaza, in adevär, in acest caz, dreptulde optiune 'rare exacutarea contractului i rezilierea lui;

30 sau, in fine, *tile au preväzut cà contractul va fireziliat farä cerere judecata, soma(ie sau altä punere'In 'Entarziere si, in asemenea ipoteza, cea mai favorabilapentru creditor, contractul este reziliat de drept in baza vo-intei pä'rtilor, fard somatie sau cerere in judecata, iar partilenu se vor adresá, justitiei, la caz de contestatie deck pentruca ea sa se constate daca conditiile din care ilecurge rezi-lierea au fost sau nu indeplinite 3).

Trebue insa sa facem o observatie care este de mare

1) Astfel, intio ipotea neplata procentelor la termenul stipulat nu aducepentru debitor pierderea beneficiului termenului, in privinta capitalultti, dacif

n'au stipulat, In aceastrt privintii, un pact comisor expres. In lipsa unuiasemeuea pact, neplata procentelor nu poate deci s aducii restituirea imediatrta capitalului, ci numai a procentelor. Cas. I. Bult. 1912, p. 1663. Vezi i tom.VI al Coment. noastre, p. 98, nota 3.

Vezi tome IV, partea 1-a, p. 428.3) Vezi tom. III al acestei lucertri No, 157 bis, in fine.

') Baudry et Saignat, Vente, 555, p. 586 (ed. a 3). Cpr. Larombière,Oblib. II, art. 1184, No. 60, etc.

Cpr. Beudant, vente et foliage. 266, p. 197; Gasea, Trattato dellaecnnpra-vendita, II, 1304, p, 525, 526.

Gasca, op. cit., II, 1293. P. 516.

252 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. VI.

insemnätate, si anume : pentru ea pactul comisor sA," operezeIn conditiunile de mai sus, prin simpla vointd a pärtilor sipentru ca judecätorii sd," nu mai poatd da termene de gratie,iar cumpArdtorul sd nu mai poatd plai pretul, trebue sit seprevadä c. ä plata se va face la donviciliul veinzdtorului ;crici, in lipsa unei asemenea clauze vânzAtorul nu se va foloside rezolvirea de drept a contractului si fOira somatie, dealtatunci Ond se va justifia 0, s'a prezentat in persoand sauprin mandatar la locul unde urmA a se face plata. IatO cumse exprimsa, in aceastil privintO, un autor :

Ilia clause que la vente sera r4solue de pleizz de droit etsans sommation, a défaut du paiement du prix, ne produit son effetconiplet que s'il est en menze temps convenu que le prix sera payéau domicile dzt vendeur» 1).

In citt priveste efectele rezilierei procluse de pactul co-misor expres, atat intre pOrti cat si in privinta tertiilor, elesunt acelea produse prin pactul comisor tacit 2).

Pactul comisor expres poate fi invocat nu numai de acelaIn favoarea ciiruia a fost stipulat, dar si de creditorii, cesio-narii lui, etc. 3).

FACULTATEA SAU PACTUL DE RÄSCUMPARARE(Art. 1371, 1378 C. civil).

209. Pactul de rAscumparare, numit mai bine de uniiretract conventional, in codul italian, reiscumpcirare conven-tionalA (art. 1545, 1528) in codul german TViederkauf (art.497 urm.), iar in codul Calimach, inapoi cumpdrarea (art.1439 urm., corespunzätori Cu art. 1068 C. austriac), ti trageorigina sa din legele romane, unde el se numia pactums deretroemendo et de retrovendendo.

Vanzarea Cu pact de rascumpOrare este, in genere, con-sideratri ca un rau sistem de credit, desi ea a existat in legilecele mai vechi, precum la Indieni, la Egypteni, etc., a putut

Glasson, Elé»zents de droit français, I, 165, p. 586 (ed. a II). Veziinsa Beudant, vente et Image, 316. 317, p. 231, 232.

contret: Art. 497 urm. C. gertuan ; art. 573. 585 C. civil japonez din28 Aprilie 1896 ; art. 1415 urm. C, italian ; art. 1439 ann. C. Culimach (1068urm. C. austriac), etc.

Pactul de rascurnparare poate fi stipulat nu numai inteun contract devAnz tre, dar si intent] contract de schimb. El poste fi stipulat in vrtnzarilemobiliare, ca t3i in cele imobiliaxe

Expresia räseumparare este. in adevar, inexacta, dupa cum o observaPothier i toti autorii dupii el; caci cumpaxatorul rinde lucrul din non,ci prima vanzare este reziliata in folosul vanzatorului. Vezi tom. VIII, parteaII, p. 171, nota 3; tom. X, p. 482, ad. notam.

PA CTUL DE RXSCUMPXRARE. 253

aduca foloase altadata, inainte de organizarea regimuluiipotecar modern. Astazi, ea nu mai are insa aproape ratiunede a fi si, de cele mai multe ori nu este &cat o sorgintede cA,stiguri ilicite pentru carnatari i serveste a ascunde con-tractul pignoritiv, pe care legea Il proiba (art. 1689, 1701C. civil, 488 C. com.). Troplong (Vente, II, 692, p. 186)zice, intre altii, c vanzarea cu pact de rascumparare aduceo piedicä imbunatatirei proprietatilor i progresului agri-culturei, iar Glasson zice cí ea prezinta pericole pentru ere-ditul public, de oarece lash' proprietatea in incertudine 1). Deaceea, codul civil portughez din 1867 (art. 1587) si codulpenal al obligatiilor n'o mai admit 2).

Pactud de räscumparare constitue o conditie rezolutoriea vanzarei la care este adaos 3), lar nu o obligatie impusacumparatorului de a revinde lucrul. Astfel, de cateori cum-paratorul isi exercita facultatea de rascumparare stipulata deel, nu se indeplineste o nouä vanzare sou o rascurnparare,dupa cum irnpropriu se exprimä legea 4), ci vanzarea estedesfiintatä si lucrul se reintoarce la vanzator. Nu exista decidoua vanzari succesive, ci una singurä, care se rezolva infavoarea vanzatorului ; de unde rezulta e fiscul nu va percepela indeplinirea conditiei o nona taxa de inregistrare, dar nicinu va restitui cea veche. Tot astfel, nu este nevoe de onoua transcriere, daca vanzarea a fost transcris'a din capullocului, etc.

Aceasta solutie era admisa si la Romani.Facultatea de rascumparare, pentru a pastra caracterul

conditiei rezolutorie, trebue sa fie stipulata in insusi contractulde vanzare.

Pactul de rascumpArare poate fi stipulat atat in privinta

254 COD. CIV.CARTEA III.---TIT. V. CAP. VI. ART. 1373-1376.

mobilelor cat si a imobilelor, tertii putand insg sä" invoaceprincipiul inscris in art. 1909 C. civil in privinta mobilelorcorporale dobandite de bung, credintä.

De cateori vanzarea cu pact de räscumpärare va aveade obiect un imobil, ea va trebui sä fie transmisg, spre a fiopozabilä tertiilor.

Dreptul de a exercita facultatea de räscumpärara estehnobiliar, cand are de obiect un imobil, i mobiliar atuncicand are de obiect un mobil, stiut fiind ca:

(As assumit natturam rei pro qua company.

Acest ch.ept este transmisibil atat mostenitorilor vanzg-torilor cat si rnostenitorilor cumpgrätorului, chiar daca ei arfi minori (art. 1376 C. civil).

Dacä din contract ar rezulta insä cà pärtile au voit sä--1restranga numai la vanzAtor, conventia lor va fi respectatg.

Pactul de räscumpgrare poate fi cedat altuia, el nefiindun drept personal al vanzätorului. El poate deci fi exercitatde creditorii vanzgtorului, in baza art. 974 C. civil 1).

Pactul de räscumpgrare poate fi subordonat unei conditiisuspensive sau rezolutorii.

210. Termenul in care pactul de rgscumparare poatefi exercitat (art. 1373-1376 C. civil). In vechiul dreptfrancez, pactul de rgscumpärare putea fi exercitat 30 de ani,dacà pg'rtile nu hothrise un termen mai scurt. Legiuitorulactual a redus, cu drept cuvant, acest termen la cinci ani(in codul civil japonez din 1896, 10 ani).

«Le bien public, a zis Portalis in corpul legislativ, ne comportepas que l'on prolonge trop une incertitude, qui ne peut que nuireA la culture et an commerce».

Pärtile pot stipula un termen mai scurt, nu insä mailung. Dacg, ele au stipulat un termen mai lung de cinciani, conventia lor nu este nulä, insg, termenul va fi redusde drept la cinci ani.

Daca pärtile n'au stipulat nici un termen, räscumpärarea

p. 617.1) Cpr. Cas. S. II, Bult. 1908, p. 1690, 1691 0 Dreptztl din 1908, No. 75,

1) Vezi tom. III a1 acestei luerrtri, No. 153, p. 182.

PACTUL DE EIXSCUMPIRARE. 255

se va putd. face In timp de cinci ani, pärtile fiind presupusea fi admis termenul ml mai lung pe care ti permite legea.

Acest termen nu poate fi prelungit de judecatori,nu pot acorda termen de gratie (art. 1374 C. civil), nielchiar de insä0 pärtile contractante, textul nostru fiind expresin aceasta privintä.

Termenul fixat pentru executarea pactului de rascum-parare curge din Momentul vanzarei, iar nu din momentulpredarei lucrului vandut 0 a platei pretului, dal% de cakulcand partile ar fi stipulat contrariul.

Calcularea termenului de cinci ani se face dupa reguleledreptului comun. Ziva in care termenul incepe (dies a quo)nu se numara, ci numai ziva in care termenul expira (diesad quem), aceasta din urmä zi intrand in computarea terme-nului chiar daca cade intfo zi de sarbatoare.

(Dies termini non computantur in termino»«Dies a quo non computatur in termino"eDies ad quem computatur in termino, 1)

Astfel, daca presupunem un contract cu pact de räscum-parare incheiat in ziva de 1 Tulle 1924, avand termenul dedoi ani, rascumpararea va putea fi exercitatä eel tarziu panaIn ziva de 1 Iulie 1926 inclusiv).

Daca vänzatorul, in termenul prescris, nu incepe a exercitA,dreptul sail de rascumpärare, cumparatorul devine ipso jureproprietar irevocabil, far& somatie san interventia unei hothririjudecatore0i (art. 1375 C. civil), vanzatorul nu se va adresajustitiei, spre revendica, lucrul, deck atunci cAnd cumpl-ratorul ar refuza de a-1 restitui.

Chestiunea de a se sti daca vanzatorul trebue sau nusà faca o oferta reala cumparatorului este controversata. Parereagenerala este ea el trebue sa faca cumparatorului, inainteaexpirärei termenului ofertä sincera i serioasa de a-i restitulpretul cu toate accesoriile lui (art. 1377 C. civil). Aceastaoferta n'are insa nevoe de a fi urmata de consemnare; caci,In specie, fiind vorba -de indeplinirea unei conditii, aceastaconditie se considera ca indeplinita de cateori acel obligat subaceast6 conditie a impiedicat indeplinirea. ei (art. 1014 C.

256 COD. CIV. CARTEA III. TIT. V. CAP. VI.

civil). Or, cumparatorul a impiedicat, in specie, indeplinireaconditiei prin refuzul sau de a priml oferta facutä de van-zator 1).

Termenul stipulat pentru rascurupararea lucrului vândutcurge In contra tuturor persoanelor, chiar in contra minorilorsi interzisilor (art. 1376 C. civil); pentruel, nu este vorbaIn specie de o prescriptie, care sa fie suspendata conformart. 1876 C. civil, ci de indeplinirea unei conditii rezolutorii.Legea rezerva Irish', in asemenea caz, recursul minorului sauinterzisului contra tutorului, care n'ar fi exercitat la timppactul de rescumparare (art. 1376 C. civil).

211. Persoanele contra carora pactul de rascumpArarepoate fi exercitat (art. 1381 C. civil). Pactul de ras-cumparare poate fi exercitat nu numai contra cumparatoruluiprimitiv, dar si In contra tertiilor achizitori ai bunului vAndut,pentru cä cumparatorul având un drept rezolubil n'a pututsa transmitii mai multe drepturi deal- avea el insusi (art.1770 C. civil). Vanzatorul, in asemenea caz, este obligat arestitui tertiului achizitor numai pretul i prestatiile ce eldatorekl cumparatorului, obligatiile sale neputand fi mariteprin transmiterea la altii a lucrului vAndut de el.

«Nemo ex alterius facto praegravari. debet»

VAnzatorul cu pact de rascumparare are deei douitactiuni: una personal6 contra cumparatorului sän, i 'altareala (in revendicare) contra tertiilor care, dei n'au luatnicio obligatie fata de el, totusi stint tinuti ea detentori ailucrului vandut i cumparat de ei.

Dreptul vânzatorului de a urmari lucrul vândut inmânile tertiului achizitor nu se aplica decAt in materie imo-biliara; caci dacil ar fi vorba de vAnzarea unui mobil cor-poral, tertiul aebizitor de bung credinta va putea sa invoaceprescriptia instantanee (art. 1909 C. civil), spre a respinge

1) In consecintli, s'a decis ch legea neprevliziind procedura prin care vtin-zlitorul trebue manifeste vointa de a- vi exercita pactul de fiiscumpliraire,aceastà procedurli ramble la latitudinea sa, nefiind nevoe de a se adresit justiVei,ci fiind suficientii o simplii notificare. VanzAtorul cu pact de eascumpiirare poate

exercite actiunea sa i in contra unui al doilea cumprultor, chiar daciipactul de fiiscumprirare n'a fost declarat in al doilea act. JudecAt. ocol ruralBoteni (111u,ce1), Tribuna juridied din 1920, No. 10, 11, p. 43.

PACTUL DE RXSCUMPXRARE. --FINELE DE NEPRIMIRE. 257

actiunea vanzatorului, care atunci se va reintoarce contra cum-paratorului sari,

Finele de neprimire opozabile actiunei vinza-torului. Aceste fine de neprimire sunt: 1° neexecutareapactului de rascumparare in termenul stipulat de parti;20 renuntarea lui expresä, sau tacita.

1° In adevar, de cateori vAnzatorul declara vointade a rascumpara lucrul in termenul util, dreptul sari este stins

vAnzarea devine definitiva afara de cazul and el n'a pututsä.li execute pactul de rascumpärare din cauza faptului sau culpeicumparatorului, in care caz se va aplica art. 1014 C. civil.

2° A doua fine de neprimire opozabila vAnzatoruluieste renuntarea lui. Aceasta renuntare poate fi expresa SaUtacita. Recunoat3terea tacita exista atunci dud vAnzatorul aconsimtit la vAnzarea filcuta de cumparator in folosul unuitertiu, fa.'ra rezerva dreptui sail de rascumparare, solutiecare era admisa i in vechiul drept francez de Despeisses,dupa cum ne atestä. Merlin.

Renuntarea vAnzatorului mai este tacita, cel putin dupäunii, de cateori el îi retrage pretul ce consemnase.

Drepturile vinzAtorului §i ale cumpArAtoruluiinaintea exercitArei pactului de edscumpArare (art. 1378,1379 C. civil). Prin vfinzare Cu pact de rascumparare,cumparatorul dobandeOe proprietatea lucrului vandut, fug, oproprietate rezolubild; de unde rezulta ca el poate sä insträineze,si ipoteze, etc. imobilulul vAndut ; lug toate drepturile con-simtite de el vor cadea la exercitarea pactului de rascum-pArare, prin aplicarea regulei:

'Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis,.

Vinzatorul fiind proprietar sub conditie suspensiva, vaputea i el sa ipoteceze imobilul vAndut i chiar sa-1 van&altui cumparator, trig aceste drepturi nu vor ramAnea inpicioare cleat daca conditia se va indeplinl, adeca dacia el1i va exercita in termenul util dreptul de rascumparare (art.1770 (J. civil). Chestiunea este insa controversata'.

Cumparatorul exercita toate drepturile vfinzatorului pentruca acest din urma i le-a transmis prin vânzare (art. 1378

D. diercrouirtsco, Principiile Dreptului Civil Romin. Vol. IV. 17

1) Vezi asupra art. 1445 C. civil tom. IX, ed. 2, p, 208. Vezi i infrtiNo. 285 bis.

258 COD. CIV. CARTEA M.TIT. V.- CAP. VI.

C. civil). El se foloseste de lucrul cumpArat, percepe fruetele,face contracte de inchiriere sau arendare, etc.. (art. 1380§ ultim C. civil).

Daca vAnzAtorul nu era proprietarul lucrului vAndut,cumpArAtorul poate sa-1 prescrie contrà adevAratului pro-prietar.

Daa, cumpArAtorul ar fi urmArit de creditorii ipotecariai vAnatorului, anteriori vAnzarei, el va putea sl le opuebeneficiul de discutiune, in calitatea sa de tertiu detentor(art. 1379, 1794 C. civil). *i Mudeä legea nu face nici odistinctie, el va puteA sa opue acelasi beneficiu ereditorilorchirografari, care ar voi sa exercite pactul de rAscumpArareIn locul vAnzAtorului, in baza art. 974 C. civil.

Am zis cA' cumpAratorul cu pact de rAscumpArare exercitAtoate drepturile vAnzkorului (art. 1378 C. civil). Art. 1445admite insA o exceptie dela acest principiu, in, privinta expul-sitirei arend4ului sau chiria,sului. Dupà acest text, pentru caeumpAratorul sà poatA expulsA pe arendasul sau chiriasulimobilului vAndut, trebue ea el sit fi devenit proprietar ire-vocabil, adicA ca termenul stipulat s fi trecut, Mel ca vAn-zAtorul sA-si fi luat imobilul inapoi, i aceasta, dupA unii,fie eh' contractul ar ave A sau n'ar avea data cerutA 1),

214. Conditiile cerute pentru exercitiul pactului derAscumpArare i efectele exercitärei acestui pact (art. 1377,1380 C. civil. Spre a puteA exereith pactul de rAscum-pdrare si a-si reluA lucrul inapoi, vAnzAtorul trebue sà res-titue 10 pretul priniitiv al vAnzärei, nu Insa i dobAnda lui,care se compenseazA cu. fructele lucrului, pe care le Os-treaza cumprträtorul ; 2° vAnztitorul trebue s'A restitue speselecontractului de vAnzare, (art. 1377 C. civil) ; 3° el trebuesg, restitue cumpArAtorului toate cheltuielile necesare fAcutepentru conservarea lucrului, desi legea uitä a vorbi dèspreele, iar cheltuelile utile vAnzAtorului nu le va restitui decAtpAnA la concurenta plus-valutei ce ele au adus imobilului(art. 1377 C. civil). Legea nu vorbeste de cheltuelile deintretinere, pentrucä, ele sunt o sarcinä a folosintei, pe care

t) Cpr. art, 500, in fine, C. german.crp. art. 498 § 1 C. german.

3) Cpr. art. 830 C. civil.

PACTIM DE RUCUMPXRARE, - ART. 1377. 259

a avut-o cunvaratorul. Cumparätorul n'are, de asemenea,drept la eheltuelile voluptuoare,, el putand insg, sä le ridiceconform dreptului comun, daca acesta se poate face sinedetrimento rei (art. 539 C. civil) 1).

Spre a a cumparatorului o sigurantä care sa-i garan-teze executarea obligatiilor vanzatorului, art. 1377, § 2 C.civil ti confera un drept de retentie, caci vanzatorul nu poateintra In posesiunea lucrului decat dupa ce si-a indeplinittoate obligatiile sale. Cuparatorul este insg in drept a renuntala garantio ce-i confera legea.

In cat priveste cumparatorul, el trebue s restitue van-zatorului lucrul vandut cu toate accesoriile lui, cum omnicausa 2). El nu restitue insa fructele produse de lucru, pen-truca, aceste fructe se compenseaza cu dobanda pretului, pecare vanzgtorul o pastreazg.

(Fructus eum usuris compensatur,

Daca lucrul vândut a fost degradat prin culpa saufaptul cumpäratorului, el va trebui sä despggubeasca pe van-zator de prejudiciul ce sufera din aceastä cauza, vanzatorulneavand drept la nici o despägubire pentru degradarile aduselucrului prin caz fortuit sau forta =jora.

Pactul de rescumpgrare fiind indeplinirea unei conditiirezolutorii, exercitarea lui in termenul stipulat de parti punelucrgrile In starea In care lucrurile ar fi fost, daca vanzarean'ar fi avut loc (art. 1019 C. civil) ; de unde rezultg cavanzalorul. îi va relua lucrul liber de toate sarcinile reale,ipoteci, servituti, etc., constituite de cumpArator 3), (art. 1380C. civil. Aceasta nu este (leca aplicarea regulei eunoscute :

(Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis» (art. 1770 C.civil).

Vanzatorul este insä. dator s respecte contractele dearen& sau de inchiriere incheiate de bunä, credinlä decumpgrator pendcnte conditione pe un period cel mult decinci ani (art. 427, 534, 1268, 1269, 1380 § 2, 1419 C.

Vezi tom. VII, p. 9, nota B.Vez:. art. 1251 urm., 1422 si 1957 C. Calimach (934 urm., 1060 oi 1487

C. austriac) ; art. 44, partes III, cap. 2 C. Caragea ; art. 16, cap. 11 C.Andr. Donici, etc. Aceiali solutie este admisli kli prin art. 308 din legea bulgarrtasupra obligatiilor si contractelor din 1892, care reproduc art. 1529-1537 dincodul civil hallan,

260 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. VII.

Pactul de rAscumpArare privit sub raportuldivizibilitAtei si a indivizibilitAtei lucrului cumpArat (art.1382-1387 C. civil). Materia acestor texte a fost stu-diatrt in tom. VIII, pp. 790, 792 (ed. II, partea II), la carene marginim a trimete pe cetitorii nostri.

RESCIZIUNEA VANZAREI PENTRU CAUZADE LEZIUNE

Imediat dupá rezolutia vanzárei prin exercitareapactului de rascumpárare, legiuitorul francez se ()cura eeresciziunea vanzgrei pentru cauzá de leziune (art. 1674-1685).AceastA sectiune a fost eliminatá de legiuitorul nostru, caren'a mai admis rezilierea vanzárei pentru leziune, oricat demare ar fi aceastá leziune, solutie care se vede admise si decodul german 1).

Legile noa3tre anterioare 2), reprodueand, in aceastáprivintil, o constitutie pe care Justinian o atribue lui Diocle-tian, admiteau, din contra, leziunea ca o cauzd de anulare incontractele cu titlu oneros, de cateori ea era mai mare dejumátate din obisnuitul pret al lucrului ('laesio enornris).

Aceastá actiune se prescriea in codul Calimach prinpatru ani (art. 1957), iar in codul austriac prin trei ani(art. 1847).

LICITATIA

Se numeste licitatie (dela licitar, liceri),vanzarea publicá a unui lucru comun si indiviz. Once lucru,fie aliar incorporal, poate fi licitat Se poate, de asemenea,licita un drept de uz, de uzufruct, de inchiriere etc. Nuexistá insä loe la licitatie intre nudul proprietar si uzufructuar,pentru cá intre ei nu existá indiviziune, luerul supus uzufruc-

1) Este vorba, de exemplu, de un tablou, de un ceasornic, de oscumpli., etc.

DESPEE LICITATIE. - ART. 1388-1390. 261

tului fiind in acelas timp obiectul a douä drepturi reale deose-bite : dreptul nudului proprietar i dreptul uzufructuarului.

tim c, dup. art. 728 C. civil, nimene nu poate fiobligat a ramble in indiviziune i cà, in genere, un singurcomunicat, afarà de exceptia statornicitil de art. 505 C. com.,poate oricAnd cere impärteala lucrului comun. De cfite oriinsä impärteala in naturà este cu neputintä, sau lucrul nupoate fi impArtit usor i färg, perdere (art. 1388 C. civil),lucrul comun se vinde, iar pretul se imparte intre coproprietari.Aceastà vanzare se numeste

217. Cazurile in care licitatia poate sA aibA loc(art. 1388, 1389, 1390 C. civil). Licitatia are loe:10 Atunci and lucrul comun nu poate fi impärtit usorLira perdere (art. 1388, ab initio); 20 când el nu poate. fiimpärtit in naturä (art 736 C. civil) 1) ; 30 and pärtile nuse inteleg intre ele (art. 1388 in fine); i in fine, 10 candunul sau mai multi dintre copropridari sunt incapabili sauabsenti (art. 736, 747 C. civil).

Licitatia poate sä fie rezultatul unei conventii dintrepärti, care o preferä impärtelei.

Licitatia echivaleaz1 cu impäiteala ; existä insA intre eleoarecari deosebiri. Astfel, kite() impartealä, numai coproprie-tarii i creditorii lor pot intervenl, pe cAnd in licitatie fiecaredin coproprietari poate cere a se chemA i persoanele sträine.Admiterea acestora are chiar Ice de drept, de ate ori unuldin proprietari este minor say interzis (art. 1389 C. civil).

218, Formele i efectele licitatiei (art. 1390 C. civil.Duprt art. 1390 C. civil, formele licitatiei, sunt deteyminate

de art, 728-750 C. civil si de art. 691-701 Pr, civ.In cât priveste efectele licitatiei trebue sä distingem

cazul cAnd adjudecatarul este o persoanä sträinä de acelacând el este unul din coproprietari. In cazul întâiu, licitatiaeste o vanzare fitcutä de toti coproprietarii impreunä, de underezultä urmätoarele consecinte

10 Ordonantele de adjudecal'e sunt supuse transcrierei

262 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. V. - CAP.. yA.

de cate ori este vorba de un imobil (art. 722, 60 Pr. civ.),tribunalul fiind obligat a da adjudecatarului stain o ordo-nanrä, care poate fi investitä ca formula executorie, ea fiindun act autentic fäcut de tribunal in marginile competinreisale 1).

2° Drepturile reale consinarite in timpul indiviziunei decare covanzätori sunt menrinute (art. 1324 C. civil).

3° ComoOenitorii covanzätori au toate drepturile van-zatorului, adecä privilegiul vanzAtorului, in caz and a.djude-catarul nu plilte0e prerul, acriunea rezolutorie, etc.;

4° ComoOenitorii vanzatori sunt rinuri de toate obliga-tiile vanzatorului (art. 1356 urm. C. civil), in special, deobligaria garanriei;

59 Fiscul '4i va percepe taxele sale de mutariune delaadjudeeatar, etc. In cazul al doilea, adecI atunci and unuldin coproprietari a devenit adjudecatar, operaria nu se maiconsiderà ca o vanzare, ci produce efectele unei impärreli(art. 786 C. civil), adjudecatarul plätind celorlalri coproprie-tari prerul adjudecärei, deducanda-se partea din prer ce i secuvin lui1).

Adjudecatarul nu mai este in specie proprietar in ca-litate de adjudecatar, ci in calitate de coprtrta adjudecareane mai fiind pentru el un act atributiv, ci numai declarativde proprietate, solurie care era admisä i in vechiul dreptfrancez, dupä cum ne atestä Lebrun. Iatä consecinrele ace,stuisistem :

10 Dacä bunul licitat este un imobil, ordonanra de ad-judecare n'are nevoe de a fi transcrisä, pentrucrt dupä sistemuldeplorabil al legislariei noastre, numai actele translativesunt supuse transcrierei, nu insä i cele declarative de drepturi 3).

Cas. S. II, 29 Ianuar 1916, Cr. judiciar din 1916, No. 33, p. 267.Idem, C. Iasi. Justilia din 1915, No. 3, p. 75, precum i Dreptul din 1915,No. 75, p. 594.

S'a decis, cu drept cuviint, a In vânzri1e pentru esire din indiviziune,de cilteori adjudecatarul este unul din comostenitori, el n'ere s depue din pretdeceit cuvenite celorlalti comostenitori, iar nu i partea sa. Prin urmare,slisirseste un exces de putere instanta de fond atunci cind anuleazi o ordo-nantii de adjudecare pe motive di adjudecatarul, care ea comostenitor, n'adepus pretul intreg al vinzirei. Ces. Sa. 1-a, Belt. 1913, p, 31. 32,

Cas. S. I, 29 Martie 1913, Jurisprud. ronaind din 1913. No. 19, p.294, No. de urdine 390, (nereprodusii in Buletin). Vezi si infra, p. 277, nota 1.

VINZA REA CREA NTEEOR $1 ALTOR LITCRURI INCORP. 263

2° Adjudecatarul fiind printr'o fictiune, presupus a fiproprietar Inca din momentul inceperei indiviziunei, toatedrepturile reale concedate de ceilalti coproprietari, inainte delicitatie, stint desfiintate prin efectul acestei licitatii, ea ema-Mild a non domino 1).

3° Plata pretului este garantatA, in specie, prin privi-legiul copartasilor (art. 1737 30, 1741 C. civil), iar nu prinprivilegiul Anzatorului ; i nici aetiunea rezolutorie stator-nicita de art. 1365 C. civil nu este admisibila in specie.

4° In specie, nee. xistAnd o vAnzare, fiscul nu va percepetaxele ce se percep pentru v'Anzari 2). Fiscul i0 va percepeînsi taxele sale, de cAteori unul din comWenitori va eum-para un bun al succesiunei dela un coniNtenitor, In urmasavitrsirei impartelei, pentruca, in asemenea caz, exista oadevaratit vanzare 3). etc.

VANZAREA CREANTELOR I ALTOR LUCRURIINCORPORALE

219. Transmiterea unei creante se poate face abit cutitlu oneros, cat i ca titlu gratuit. De cAteori ea are loe cutitlu oneros, ea este o vAnzare, prin urmare un contractconsensual 0 nesolemn.

Daca cesiunea creantei are loe eu tidu gratuit, ea esteliberalitat i, ca atare, este supusrt solemnitatei contrae-

tului de donatiune (art. 813 urm. C. civil) it).

Legea nu se ocupa in capit. de fata cleat de vAnzareacreantelor ; insa, ca toate acestea, art. 1393 C. civil se aplica

cesiunilor gratuite. El se aplicA, de, asemenea, i cesiuneiunui contract de locatiune.

Prin crear4d se intelege in capit., de Ltd de drepturileexistente in contra unei persoane determinate (jus adversus

Pentru ea o ipotecli sau un alt drept real constituite de un copiirtasIn timpul indiviziunei sit ritmile valide, trebue ea imobilul sit fi clizut in lotulacelui mostenitor. Vezi tom. II al acestei lucrgri, p. 126 si p. 177, nota 1.

Vezi C. Botez, Legea asupra tazelor de timbru iinregistrare, p. 199,No. 5 (ed. a III). Azi este In vigoare legea taxelor de timbru i Inreg ain 1920.

'3) Beuaant, vente et louage, 343, p. 249.4) Cpr. art. 1846 C. Calimach (1397 C. austriac).

') Vezi tom, III, partea II, p. 481, nota 1. Vezi Lug art. 413 C. german.Cpr. C. Iasi, Cr. judiciar din 1904, No. 20, P. 165 (cu observatia

noastrii).Vezi tom. VIII, partea 1, p. 601.S'a decis, in adeviir. cii notificarea cesiunei are de efect de a face ca

cesionarul sg. poatii opune dreptul su debitorului cedat ; de unde rezultii adebitorul cedat nu poate opune lipsa de notificare sau acceptare, (lea nu jus-tificii a a pliitit cedentului datoria, pentrn a nu fi obligat &Cs p1iiteasc.4 inciiodat/ cesionarului aceeasi datorie. Cas. S. I, Bult. 1913, p. 830.

264 COD. Gay. CARTEA III.- TIT. V.- CAP. VII.

eertam personam)) ir nu de drepturile reale (jura in re),ca,re se exercita. asupra unui lucru.

Art. 1391 urm. C. civil nu se aplicaY deci drepturilorreale, precum : uzufructul, servitutea, etc., care sunt carmuitede regulele generale, ci numai celor personale. Aceste regulenu se aplica, de asemenea, cesiunei de drepturi succesorale,Cu toata controversa ce exista asupra acestui piinct 1).

In principiu, toate creantele care fac parte din patri-moniul creditorului, fie pure si simple, conditionale sau eatermene si chiar eventuale, pot face Obiectul unei vanzari,chiar si cele viitoare, daca au fiinta in germen, cu toate caele nu exista inert in forma lor definitiva. 2).

Prin exceptie insa, nu pot fi cedate nici in total, niciIn parte, pensiile nationale si lefile eclesiasticilor, militarilorsi tuturor functionarilor platiti de Stat, comuna, judet siinstitutiile de binefacere, ale diror bugete se voteaza deCamera (art. 409 Pr. civ.), uzul si abstatia (art. 571, 573C. civil) creanta ce vaduva are, pentru doliul ei, in contrasuccesiunei bärbatului (art. 1279 C. civil) 3), etc.

Creanta ce se vinde poate fi constatatA printr'un actsub semnAtura privata sau printr'un titlu executor (actautentic sau hotarire judecatoreasca).

Daca creanta este constatatà printeun titlu executor,exproprierea debitorului nu poate fi urmarita decat in urmanotificarei titlului facutta acestui debitor (art. 1833 C. civil).Aceasta nu este dead o aplicare a art. 1393 C. oivil, dupacare cesionarul nu poate opune dreptul sh'u unei a treiapersoane, deci nici debitorului cedat, care necontestat esteun tertiu, cleat dupa ce i s'a notificat cesiunea 4).

De aceea se si decide ca notificarea poate, in specie,fi inlocuita prin acceptarea debitorului facuta inteun actautentic si, dupit unii, chiar printr'un act sub semnatura

DESPRE (IESIUNEA DE CREANTX. ART. 1393-4395. 265

privatii, (lee in aceastä din urma privintä chestiunea estecontroversatä 1).

Conditiile cerute pentru existenta cesiunei decreantA intre *tile contractante. Cesiunea de creantäfAcutA cu titlu oneros fiind o vAnzate, isi produce efectele saleindatit ce pärtile au cäzut de acord asupra lucrului si asuprapretului (art. 1295 § 1 C. civil), proprietatea creantei vändutefiind din acel moment sträinutatd la cumpärätor, inainte depredarea titlului. si de plata pretului.

Predarea din partea vänzatorului se va indeplini prinremiterea titlului creantei insit aceastä predare nu esteneces.arri pentru perfectiunea contractului i strärnutareaproprietätei.

Toate regulele dela vänzare, relative la consimtimäntla lucru si la pret, la capacitatea de a insträink etc. suntdeci aplicabile si cesiunei de creante, daca pArtile n'au derogatdela ele.

Intre soti, cesiunea de creantä nu poate sä aibit loe decat in cazurile in care este permisä si datio in solutum(art. 1307 C. civil).

Cât pentru tutor, el nu poate sä' primeascä cesiuncavreunui drept sau vreunei creante contra minorului (art. 390,in fine C. civil) ; insä la caz de calcarea acestei dispozitii,anularea nu poate fi propusä decat de minor, cu toatäcontroversa ce existä asupra acestui punct 3). Aceeasi solutieeste aplicabilä i in privinta proibitiei statornicite de art 1308.

Conditiile cerute pentru existenta cesiunei decieantA in privinta tertiilor (art. 1393-1395 C. civil).Duprt art. 1393 din codul civil, cesionarul (cumpärätorul) uneicreante nu poate optime dreptul säu terii1or, deca duprt ceeesiunea a fost notificatä debitorului, fie de cesionar, fie decedent (art. 1395 C. civil), sau acceptatä de debitor printr'unact autentic 4).

Vezi tom. X, p. 757, text si nota 4. Mai vezi infrec, No. 530, in fine,.Cpr. art. 153' C. italian si art. 316 din legea buigarli asupra obliga-

tiilor i contractelor din 3 Decembrie 1892.Cpr. Trib. Lisieux, Cr. Judieiar din 1915, No. 80, p. 657 (cu observ.

noastrii). Vezi tom. I al acestei lucrki, No. 585, p. 429.Autenticitatea actului de acceptare a debitorului cedat, fiind preserisli

266 COD. CIV..- CARTEA HL - TIT. V. - CAP. VII.

Pärtile nu pot, prin conventia lor, st lipseasca pe tertiide aeest mijloc de publicitate. Astfel, s'a deeis ca, desi intrepartile contractante, conventia de a se OM suma depusa,constatatä printeun libret sau carnet, bri cine s'ar prezentacu el, este valida, fata insa de creditorii cedentului, trans-miterea sumei depuse spre fructificare nu poate fi opozabiliitertiilor i, deci, sumele constatate ca depuse la o banca sanalt institut de credit prin acel libret, nu pot fi socotite eaesite din patrimonial depunatorului, cat timp nu se stabilestecit au fost cesionate printr'o notificare Wan' conform art. 1393C. civil. Prin urmare, instanta de fond, ea drept cuvant, a va-lidat o poprire infiintata in manile unei band pe sumele ce eadatora, pe baza unui libret, constatand depunerea Matta de-bitorului creditorului proprietar 1).

Formalitatea notificarei avand de scop numai apgrareaeestia nu pot invoca lipsa ei decal atunci cand ar

suferi din aceasta cauza _vreun prejudiciu. Astfel, debitorulcedat, singurul tertiu de care vorbeste legea, nu poate sainvoace lipsa notificarei cesiunei, daca nu dovedeste platacreantei sau stängerea ei prin alt mod legal 2).

Daca cesiunea este relativa la o creanta ipotecara sauprivilegiata, ori la un contract de chirie sau de arenda peun timp mai lung de doi ani (art. 1394 C. civil), ea vamai trebul, pe langa formalitatile prescri3e de art. 1393 C.civil, sa fie transcrisil, in privinta tertilor, in registrul tribun.situatiunei bunurilor. Legea noastra nu este expresa". inaceastä privintA, de cat in ceeace priveste contraetele dearena sau de inchiriere, insa aceiasi solutie se aplieä i ce-siunei creantelor privilegiate sau ipotecare (art. 722 Pr. di.).

Notificarea prevazuta de art. 1393 C. civil se face prinportarei, in persoana sau la domiciliul real al debitorului,iar nu la domiciliul ales pentru executarea obligatiei, acest

ca un mod de probli irnpus cesionaruhd, in raporturne sale cu tertiiie persoane,de aci rezultiic de citteori debitorul a dat cuiva mandat de a accepta cesiuneaIn nurnele lui, procura n'are nevoe s fie autenticii, fiind sufficient ca actul deacceptare s fie investit cu forma autenticitii(ei. Trib. Saint-Bribus, Justifia din1915, No. 2, p. 63.

Cas. S. II, Bult. 1913, p. 915 si Cr. judiciar din 1913, No. 47, p. 563(rezumate).

2) Cam S. II (17 Ianuar 1914), Cr. judiciar din 1914, No. 24, p. 172(rezumate).

Cpr. Cas. Sn. JI, Dreptul din 1915. No. 75, p. 693 oi Cr. juclietiar din1916. No. 18, p. 152 (rezumnte).

Vezi tom. V, p. 181 urm. Vezi i L N. Cetarescu, Cr. jutliciar din1899, No. 22, p. 169 urm.

CESIIINEA DE CREANTÀ. ART. 1393-1394. 267

domiciliu exceptional neproducandu-si efectele sale decatpentru actele anume determinate de lege (art. 97 C. civil).Chestiunea este hash' controversata.

Daca debitorul este domiciliat in straina'tate, notificareai se va face la domiciliul au de acolo.

Notificarea cesiunei se va face debitorului creantei inpersoanä sau la domiciliul sh'm real, chiar daca banii derstinati ao platl s'ar gasi in mana unui tertiu insarcinat cu facerea platei.

Modurile de publicitate indicate de art. 1393 C. civilnu pot, in genere fi inlocuite prin alte formalitati1).

Cat pentru chestiunea de a se sti daca tertii care ar filuat cunostinta de cesiune prin alte mijloaee, pot sau nu sainvoee lipsa formalitätei prescrise de art. 1393 C. civil, eaeste controversatà 2).

Formalitatea prevazuta, de art. 1393 C. civil se aplica,In principiu i in materie comerciala. Ea nu se aplica, insaeambillor (art. 277 C. com.), cekurilor (art. 365 C. com.)warantelor (art. 5 L. din 28 Iunie 1881), politelor de in-carcare (art. 565 C. com.), care se transmit prin gir ; titlu-rilor la purtator (art. 171 C. cont.), biletelor de banca, acaror propyietate se stranwtä," prin traditie, cesiunei unorelrepturi succesorale, etc.

Subrogatia are o mare analogie eu cesiunea de creantà ;subrogatia nefiind ing o vanzare, ci o plata, art. 1393 C.civil nu-i este aplicabil, dupa cum el nu este aplicabil nicinovatiunei indeplinite prin schimbarea creditorului, nici dele-gatiei. si aeeasta chiar atunci and delegatia nu desearea, pedebitorul originar.

Legea nefixand niciun termen pentru notificarea cesiuneisau aceeptarea debitorului inteun act autentic, se intelegeele vor putea avea oricand, chiar in urma mortei ceden-tului sau a incetArei platilor sale, destul este ca aceste for-malitati sa se indeplineasca inainte de a se &ban& drepturide alte persoane, asupra creantei cedate.

Moartea cesionarului sau a debitorului cedat, nu impe-

Ou toste acestea, art. 317 din legea bulgaril asupra obligalor si con-tractelor din 1892, modifiand art. 1539 -din codul italian, nu admite ca modde publicitate acceptarea debitorului, ci numai notificares cesiunei.

Trib. cir. Messina (Italia), Justillo din 1915, No. 2, p. 65.

268 00D. CIV.- CARTEA III. - TIT. V. - CAP. VII.

dica de asemenea notificarea cesiunei, aceasta notificare pu-tând fi Menta, mostenitorilor debitorului dupl cererea wnte-nitorilor creditorului san cesionarului.

Notificarea prescrisa de art. 1393 C. civil poate fi in-locuita prin acceptarea cesiunei facuth de debitor inteun actautentie, fie prin insuyti actul de cesiune, fie printr'un actposteriori

Aceasta aceeptare va fi o dovada si mai bulla deetttuotificarea en, el a avut cunostintä despre cesiune 1).

Legea prescrie in specie, un act autentie, pentrucäacceptarea debitorului inlocueste notificarea, care se face totprin act autentie, adee,ä: prin ministerul portä'reilor.

Aceasta nu insemneaza însá ea acceptarea facuta de de-bitor printr'un act sub semnäturá, privatä ar fi lipsitä deefecte; eaci o asemenea acceptare, insuficientä pentruea ce-siunea sa fie opozabila tertillor, o face necontestat opozabilädebitorului cedat, care nu va mai puta pläti eedentului, indetrimentul cesionarului, fara a se expune la o a douaplata 2), stiut fiind ea:

eQui paye mal, paye deux foisP.

222. Efectele notifickei sau acceptkei cesiuneiprintr'un act autentic. Notificarea cesiunei faena debi-torului sau acceptarea ei printr'un act autentic face ea cesio-narul sä fie proprietarul creantei cedate atAt fatä de debitorulei cnt si in privinta tertiilor; asa ca, in urma indeplinireiuneia din aceste doua formalitnti, debitorul poat,e sa plateaseadatoria in mäinile cesionarului; de unde rezulta cá dintremai multi cesionari ai aceleasi creante, acela va fi consideratca proprietarul ei, pare a notifieat cel mntâi debitorului cesiuneasa, sau a carei cesiune a fost acceptata de debitor, cu toatecg, cesiunea sa ar fi posterioarä, in data.

Daca ambele notificad au fost faeute in aceeasi zi, $idaca ele aratä oara la care au fost facute, cesionarul care vafi notificat cel dintai cesiunea sa, va fi preferat, art. 1779

') Cpi. Trib. Arcis-sur Aube, Justilia din 1915, No. 2, p. 64.

CES1UNEA DE CREANTX.. ART. 1396. 269

dela ipoteei nefiind aplieabil in specie. Daca notificarile nua,ratIl oara la care au fost inmanate debitorului, ambii cesionarivor impiirti deopotriva creanta cedata:

,Conrursits partes fiunt? .

Se poate intampla ca cesionarul unei creante sa fie inconflict cu unul sau mai multi creditori ai cedentului care,In calitatea lor de tertii, ar fi facut o poprire in mainiledebitorului cedat. Daca poprirea a fost facuta,' dupa ce cesiuneaa fost notificatä debitorului sau acceptata de el, ea nu maiproduce niciun efect, pentrucà," suma poprita nu mai apartineAeedentului. Daca poprirea a fost insa facuta In mainile debi-torului cedat inainte de notificarea sau acceptarea cesiunei,ea este opozabila cesionarului, care nu mai poat,e primi baniiIn urma poprirei efectuate 1).

Dar daca in urma unei prime popriri, formalitatile art.1393 C. civil au fost indeplinite, si apoi au intervenit altepopriri din patea altor creditori ai cedentului, cesionarul vaveni in urma primei popriri si inaintea celorlalte, flindca inmomentul facerei acestor din urma popriri, cedentul nu maiera proprietarul creantei, de oarece cesionarul indeplinise cerin-tele art. 1393 C. civil.

223. Efectele lipsei de notificare sau de acceptaredin partea debitorului cedat (art. 1395 C. civil). Cattimp ce,siunea creantei n'a fost notificata debitorului, sau aecep-tata de el printeun act autentic, cedentul isi pastreaza drep-turile sale, 4n privinta tertiului, in contra acestui din urma.El poate deci sa faca acte conservatorii, sit actioneze pe debitori sl primeaseA suma datorita (art. 1395 C. civil), iar cesio-

narul n'are nici o actiune contra debitorului creantei. Se admiteinsa, in genere, desì chestiunea este controversata, ca lipsa denotificare sau de acceptare din partea debitorului nu impiedicape cesionar de a face acte conservatorii. Cesionarul ar putachiar, inainte de once notificare, sit urmareasca pe debitorulcedat si sa dobandeascä contra lui o condemnare, cu exceptieinsà in privinta urmarirei imobiliare (art. 1833 C. civil).

270 COD. CIV. CARTEA TIT. V.- CAP. VII.

Obligatia de garantie in materie de cesiunede creantA (art. 1392, 1397, 1398 C. civil). (Garantia dedrept). In vanzarea unei creante, ca i in once vanzare,In genere, garantia de drept este totdeauna subinteleasa. Yana.-torul unei creante sau unui alt drept trebue deci, afara decazul unei conventii contrare, sit garenteze clunparatoruluiexistenta i validitatea creantei vandute 1), nu insa i incasareaei (art. 1392, 1397 C. civil) 2).

De cateori insa o creanta a fost cedata cu titlu gratuit,obligatia de garantie nu mai exista (art. 828 C. civil), solutiacontrara nefiind admisibilä deck atunci cand cesiunea ar fifost facuta cu titlu de dotA (art. 1240 C. civil).

cAce1 ce färä platä cedeazál altuia vreo pretentie, ii face undar si nu este dator cu nimio mai mult», zice art. 1846 din codulCalimach (1397 C. austriaa

Da cateori creanta a fost cedatä cu titlu oneros, cedentulriispunde nu numai de existenta creantei ceelate, dar i deaceea a accesoriilor ei, precum : privilegii, ipoteci, fidejusime,etc. 3). El nu garanteaza insä, eficacitatea garantiilor acce-sorii cedate odatä en dreptul principal.

Astfel, cessionarul n'are actiune contra cedentului, in cazde nesolvabilitate fidejusorului care g,aranta creanta cedatil.

Garantia de fapt. Efectele garantii de faptpot fi restranse sau intinse prin vointa pärtilor (art. 1338C. civil). Garantia astfel modificata se nume,te, dupa curntím garantie de fapt.

Stipulatia care ar avea de obiect restrangerea garantieide drept, fiind derogatorie dela dreptul comun, nu se presu-pane niciodata. Ea n'are insa nevoe de a fi constatata intermeni sacramentali putand fi dedusa din imprejurarilecare conventia a fost incheiata.

Clauza de negarantie nu produce nici un efect, decateori evictiunea provine din faptul cedentului, de oara*art. 1339 C. civil se aplica la toate vanzarile in genere.

') Creanta ar fi inexistentg atunci and n'a avut fiinà niciodatA ; andnu apartinea cedentului, sau eand erit stiing in Inomentul vAnzkrei.

Cpr. art. 437 C. german. L. 74 § 3, Dig., De erietionibus, etc. 21. 2,Colin et Capitant, II, p. 172.

CESIUNEA DE CREANTI. - ART. 1392, 1397, 1398. 271

Dupa cum partile pot inicsorà obligatia de garantie, totastfel ele pot s'o mareascl printr'o conventie speciall Dacaexista indoialä asupra intentiei partilor, judecatorii vor apliatextele legei.

garirea garantiei legale este, in genere, relativa la sol-vabilitatea debitorului creantei cedate. In priticipiu, in afarade exceptia admisä in materie de imparteala (art. 789 C.civil), v:Inzatorul unei creante garanteaza existenta ei, nu insasi solvabilitatea debitorului :

t.Prcestat veritatem, non bonitatern nominis».

El poate sa garanteze aceasta solvabilitate printr'o anumestipulatie, insä art. 1397 C. civil, aplicabil si in =Aeriecomerciala, dispune cà cedentul nu va garanta niciodata sol-vabilitatea debitorului, decei t numai pcind la concurentasumei prefului primitä de el. Aceasta dispozitie se aplicaprin temerea ce a avut legiuitorul ca c3siunea sa nu ascundao conventie uzurara.

In adevar, in lipsa acestei proibitii, o creanta insol-vabila ar fi putut fi cedata pe un pret mic, i stipulareagarantiei solvabilitatei ar fi putut asigura cumparatoruluibeneficii enorme 1).

De ateori vanzatorul creantei a garantat sol vabilitateadebitoruloi, aceasta se intelege, afara de cazul unei stipulaticontrare, de solvabilitatea actual', adica, existenta in momentulcesiunei, iar nu la cea viitoare (art. 1398 C. civil). DacavAnzatorul s'a marginit a zice cá garanteazd solvabilitateadebitorului, judecatorii vor decide in fapt, prin interpretaravointei partilor, daca ei au inteles sau nu ca solvabilitateaactuala sa fie garantata. Cat pentru clauze prin care vilnza,'-torta ar fi promis garanfia de fapt, sau garantia pentruonce tulburäri sau impiedicdri, mai toti autorii recunosccA asemenea clauza a avut in vedere solvabilitatea actuala adebitorului.

226. Exercitarea si prescrierea actiunei in ga-rantie. Actiunea in garantie apartine cesionarului, de cAteori solvabilitatea debitorului este garantata.

1) Cpr, Planio/, I, 1635,

1) Vezi infret, No. 470.

272 COD. CIV.CARTEA III.TIT. V.CAP. VII.

In caz de insolvabilitate a debitorului cedat constataprin discutiunea bunurilor sale, cesionarul va chenaa pe cedentIn judecata, pentru ca acesta sa, fie condemnat la restituireapretului cesiunei i la daune daca este loc.

Daca cesiunea este constatata printiun act autentic, cesio-hurul va putea, sa-1 investeasca cu formula executorieurmareasca contra vfinzatorului restituirea pretului, ramanandac,estui din urna dreptul de contestatie.

In once caz, cesionarul creantei poate inainte de a dis-cuta bunurile debitorului principal, sa faca o proprire Snmhnile debitorilor vhnzatorului, spre a-si conserva dreptulsal, care ar puteh fi compromis prin insolvabilitatea debi-torului.

Actiunea in garantie este supush, in privinta compe-tintei, regulelor ordinare ale procedurei.

Aceasta actiune se prescrie prin 30 de ani, conformdreptului comun (art. 1890 C. civil), dispozitia exceptionalaa art. 789 C. civil, nefiind aplicabila in specie. Termenulprescriptiei incepe a curge din ziva exigibilitrtei creantei.

227. Predarea accesoriilor creantelor vfindute (art.1396, 1744 C. civil). Prin aplicarea art. 1318 din codulcivil, art. 1396 din acelas cod dispune ca vanzarea uneicreante transfera cumparatorului nu numai creanta vhnduta,dar si toate accesoriile ei. Toate sigurantele creantei (pH-vilegii, ipoteci, amanet, etc.) tree deci, in calitatea lor de acce-sorii la cumparator, in lipsa unei conventii contrare, fiind deprincipiu ca creanta vanduta trebue sA intre in patrimoniulcumparatorului asa cum existä in patrimoniul vanzatorului.Art. 1744 dela titlul privilegiilor cuprinde o aplicare aacestui principiu 1).

Vfinzatorul garanteaza nu numai existenta creantei darsi a sigurantelor accesorii, frill a garanta insä eficacitateaacestor sigurante.

Cesionarul se foloseste, de asemenea, de avantajele se-cundare care rezulta din creanta cedata, precum si de avan-tajele ce poate sa confere forma autentica a creantei cedate

1) Vezi tom. III, al acestei lncrgri, No. 350 bis.

D. Aterandreseo, Princioille Droptului Civil Rozokia. Vol. IY. 18

CESIUNEA DE CREANT.X. 273

chiar daca cesiunea ar fi constatatä print'un act sub sem-ngtura privatg.

Actiunile in justitie care apartineau cedentului, pentrua dobandi executarea creantei, tree necontestat la eumpgrgtor,ele fiind inseparabile de dreptul eedat.

In cat prive0e tug actiunile In rezolutie sau in anu-lare care apartineau cedentului, chestiunea este foarte con-troversatä.

Nu poate fi considerat ea cedat °data cu creanta, bene-ficiul suspendarei preseriptiei de care cedentul putea sg sefoloseascä ca minor, sau ea sot, in timpul casatoriei (art. 1881C. civil). Suspendarea prescriptiei este, in adevgr, un bene-fieiu inerent persoanei creditorului care, ea atare, nu poatefi cedat.

228. Exceppile ce debitorul cedat poate s'A opuecesionatului. Dupg' cum cesiunea transmite cesionaruluicreanta cedatg cu toate accesoriile ei (art. 1396 C. civil), totastfel ea trece in manile debitorului cu viciile ce puteaaibä, iar debitorul nu este obligat fata de e,esionar cleat inlimitele in care era obligat fatg, de cedent ; de unde rezultgel el poat,e sg,' opue cesionarului toate exceptiile ce ar fiputut opine cedentului, inainte de notificare sau acceptareacesiunei.

Astfel, debitorul creantei cedate poate sà opue cesiona-rului compensatia, exceptia de dol, lipsa de cauzd sautatea ei (art. 966 C. civil), prescriptia, lucrul judecat (art.1201 C. civil), etc.

El ar putea sg opue cesionarului chitanta emanata delacedent, chiar dacg, aceastä chitantg n'ar avea datä' certg ;pentrucá, dupg pgrerea generalg, art. 1182 C. civil nu seaplica chitantelor care constata o primire de bani, devi ches-tiunea este controversatä 1).

Debitorul, care ar avea dela creditorul cedent un eontra-inscris constatand eg creanta cedatg era, simulatg, n'ar puteainsg sg opue acest act secret cesionarului (art. 1175 C. civil).

Cesionarul n'ar putea, de asemenea sa invoace, pentrna cere plata deia debitorul cedat, regula statornicitg de art.

274 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. VII.

1909 C. civil, fiindca acest text nu se aplica la mobilele incor-porale, precum sunt creantele.

Am aratat ca debitorul cedat poate opune cesionaruluitoate exceptiile ce le-ar fi putut opune cedentului. Trebueinsil sa reamintim ca., de cateori cesiunea are de obiectcreante la ordin transmisibile prin gir, situatia debitorului numai este aceeqi. Favoarea de care se bucura aceste titluri afilcut pe legiuitor sa edicteze att 349 din codul comercial,care constitue o derogare dela dreptul comun $i care a fostcreata in scopul de a inlesni libera circulatie a cambiei $itotodatil pentru siguranta ce trebue sa aiba posesorul ei ea,la scadenta ca va avea banii sai.

Acest text a fost studiat in tom. VIII, partea II-a alComent. noastre, la titlu: Vanzarea sau tesiunea unor creante,sub rubrica : Exceptiile ce debitorul cedat poate sä opuecesionarului. Nu se puteau intinde asupra acestui text inacest tratas elementar, cu ata't mai mult cu cAt aceasta ma-terie face parte din dreptul comercial.

VANZAREA UNEI SUCCESIUNI SAU UNORDREPTURI SUCCESORALE (Art. 1399-1401 C. civil)

229. 0 succesiune nu pote fi vandutà decal in urmadeschiderei succesiunei caci altfel ar constitui un pact succe-soral oprit de lege (art. 965 § 2, 702 ,1226 C. civil) 1).

,Nulla est viventis hereditas». (Ex lege 1, Dig., De here-dilate vel actioe vendita, 18. 4) 2).

Trei feluri de conventii pot fi facute cu privire la osuccesiune:

10 Se poate vinde succesiunea cuiva; de exemplu: itivand succesiunea cutarei persoane, dela care sunt ehemat. Inaceasta vânzare, de care se ocupa art. 1399-1401, eu, Incalitate de vfinzator, nu garantez decat calitatea mea de moo--tenitor, fiindea contractul nu cuprinde, in specie, decat dedrepturile ce am la acea succesiune;

Vezi tom. H al acestei luerrtri, No. 188, p. 94 urm.Vezi supra, 42, No. 40.

1) In cat priveste viin?area fácutii de un mostenitor aparent, vezi tom. Ial acestei lucriiri p. 200 urm.; tom. II al aceleiasi lucfäri, No. 466; tom. III,p. 288. Vezi £i supra, p. 172. No. 144 bis.

VINZ. UNEI ItIOT. SAU UNOR DREPTURI SUCCES. 275

20 Se poate vinde universalitatea bunurilor care compuno succesiune, cu specificarea lor, de exemplu : duprt inventar(art. 1711, 1716 C. Calimach). Asemenea vanzarea este ar-muitg de principiile generale. In adevar, art. 1399 C. civilzice cg, dacg, nu s'au specificat obiectele compuse in succe-siune, vanzgtorul nu rgspunde cleat de calitara sa de moste-ni tor ; deci lucrurile se petrec altfel atunci and obiectelevtindute an fost specificate cu deamgnuntu11).

.30 In fine, se pot vinde drepturile ce cineva are la osuccesiune. In asemenea caz, vAnzarea are de obiect o alea.VAnzatorul nu garanteazg, in asemenea caz, nici calitatea sade mostenitor, contractul fiind aleator sau de noroe, dup.cum se exprimA art. 1711 din codul Calimach (1278 C.austriac).

Ipoteza prev5zutA de art. 1399-1401 C. civil esteaceia in care cineva transferrt altuia, pentru o sumg, de bani,toate drepturile active si pasive ce el pretinde a aveà inteosuccesiune. Ceeace vfinzgtorul transmite prin acest contractnu este deci calitatea sa de mostenitor, care este

personaliincesibilà, ci masa bunurilor si datoriilor defunctului, pa-trimonid sau activ si pasiv (universum jus defuncti). Mos-tenitorul care a vAndut succesiunea rgmane deci mostenitor :

ISemel heres, senzper heres».

El inceteazI insii de a fi proprietarul patrimoniului in-strginat..

Acest contract are deci in totdeauna un caracter aleator.De aceea codul Calimach se ocupa,' de vitinzarea unei suc-cesiuni sub titlul ca,re trateazg despre tocmeala de noroc (art.1711 urm.).

230. Efectele vinzArei succesiunei intre pArtile con-tractante. (Inexistenta retractului succesoral) -- De ateorivAnzarea unei succesiuni este fAcutil unei persoane strAine,care nu are niciun drept la succesiune, cumpArgtoral devine,prin simplul fapt al consimtimântului, proprietar pe intreaga

') Vezi tom. II, al acestei lucrlizi p. 134, nota 3. Retractul succesoralzu exista nici In codul german.

2) T. Huc., V, 19 gi Le code civil italien et le code Napoléon, I, p. 232,No. III.

276 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. V.- CAP. VIII.

succesiune, sau pe partea cuvenita mo$tenitorului vanzator,daca sunt mai multi mostenitori. Cumpäratorul ia locul van-zatorului $i exercita toate drepturile pe care le-ar fi pututexercita acest din urnal

El poat,e deei cere indiviziunea, actionand pe ceilalti mos-tenitori In impärteala, i ace$ti como$tenitori nu poate sa-1departeze, platindu-i pretul cesiunei, pen truca legiuitorul nostru,imitand pe cel italian, a eliminat art. 841 din codul francez,care autoriza asemenea exceptie, numita In Franta: retraitsuecessoral 1).

Inovatia admisa de legiuitorul nostru este de asta datanemerita, pentrucá retractul succesoral, pe langa ca, admiteexproprierea silita a cumparatorului, fat% nici o utilitatepublica, apoi, el este In contradictie Cu principiul modern allibertatei tranzactiunilor.

(Retractul succesoral este violarea cea mai brutard a dreptuluide proprietate si a liberatei conventiunilor... el.este un drept arbitrar,intemeiat pe motive fa4e, i codul italian cu drept cuvrmt nu l'amai reprodusv, zice un autor modern 2),

Prin urmare, bine a facut legiuitorul nostru de a desfiintataceasta institutie de alte timpuri. Pentru a fi trig logic panala capat, legiuitorul trebuia sa desfiinteze $i retractulaceleasi motive opunandu-se $i la existenta acestei institutii.

231. Efectele vanzArei succesiunei in privinta tertiilor.Tertii fata de care trebue sa determinam efectele. ce,siunei

drepturilor succe,sorale, sunt mai intai : credit9rii i debitoriidefunctului, $i apoi reprezentantii Cu titlu particular aicedentul ui.

Cesiunea fa,cuta de mo$tenitor fiind, In privinta creditorilorsuccesiunei $i a legatarilor cu titlu particular, res inter aliosacta, nu poate sa faca situatia acestora mai rea.

Prin insu$i faptul cesiunei, cedentul a acceptat succesiunea(art. 691 C. civil) $i a devenit debitorul lor, el nu poate decisa le dea, Para consimtimantul lor, un alt debitor in locul lui.

1) Dull succesiunea a fost vindua unui mostenitor, instrliinarea seconsideri ca o impiirtealI (ve7i suprci, p. 261), si imprtrteala filnd declarativI,iar nu tranzlativi de drepturi (art 786 C. civil), nu este, dupl.). legea noastril,supusi transcrierei. Vezi suprci, p. 262,

VANZAREA DE DREPTURI SUCCESORALE. 277

Ramanand moWnitor, Cu toate ca vi-a cedat drepturile, cedentuleste obligat la plata datoriilor defunctului, insa de ckeori elva platI aceste datorii, va ava recurs contra cesionarului.

Creditorii succesiunei. carora cesiunea nu le este opozabila,n'au actiune directa contra cesionarului ; ei pot trig exercità.pe cesionar, exercitând drepturile debitorului lor (art. 971C. civil).

In cat prive0e pe debitorii succesiunei, este cert ca cesio-narul are o actiune directa' in contra lor, pentrucä, prin cesiune,el a devenit proprietarul creantelor cedate. Cedentul poate. siel, at timp cesionarul nu este cunoscut debitorilor succesiunei,sit cearg plata dela acWi din urmä, ramánánd ca sumele primitedela ei sä fie restituite cesionarului.

Tertii nu Bunt, in specie, numai creditorii §i debitoriidefunctului, ci i toti acei care au dobandit dela cedentdrepturi in opozitie Cu acele ale cesionarului. Astfel fiindlucrurile, chestiunea este de a se stI cum se vor regulàraporturile cesionarului cu ace0i tertii ?. Intre cesionarulsuccesiunei §i dobAnditorul unui mobil corporal din aceea§isuccesiune, preferinta se va determink in principiu, dupadata titlului sau respectiv, acel pus in posesiunea lucruluiavand precadere, daca este de bung credinta (art. 972 C. civil).

Daca succesiunea vânduta, unei persoane care nu estemoWnitor, cuprinde imobile, cesionarul nu va putel opunetitlul sh'u tertiilor, deck daca acest titlu a fost transcris 1) ;be unde rezulta ca din mai multi cesionari ai aceleai succ,e-siuni coprinzAnd imobile, acela, va fi preferat care va fiindeplinit formalitatea transcrierei.

Daca succesiunea vfinduta cuprinde creante, chestiuneaeste controversata, lug se decide, in genere, ca art. 1393C. civil nu se aplica cesiunilor unei universalitati de bunuri,precum este aceea a une succesiuni, ci numai la vánzareauneia sau mai multor creante individuale. In consecinta, sedecide el cesionarul va fi admis a stabili prin martoriprezumptii c5, debitorul succesiunei, care au fgcut plata inralnile cedentului, tiau ca el nu mai erá, creditorul lor.

278 COD. CIV. - CARTEA, III. - TIT. V.- CAP. VIII.

232. Obligatiile vAnzAtorului unei succesiuni;VAnzAtorul unei succesiuni are, ca once vänzkor, in genere,douà obligatii de indeplinit : 1° a predä lucrurile vändute ;si 2° a rAspunde de ele (art. 1313 C. civil).

233. Predarea lucrului vfindut. Vänzkorul trebue säpredea cumpärätorului tot ce provine din suceesiune:

Omne quad ex hereditate pervenit»

Lucrurile succesiunei trebue stt fie predate in starea incare se gäseau 'in momeutul desehiderii cesiunei 1). El trebuesä le preildt nu numai cu accesoriile existente in momentuldeschiderii ei, dar e cu cele datorite propriei sale admini-stratii, precum ar fi : amanetul, ipoteca, fidejusiunea dobänditede dänsul, etc.

Obligatia de garantie (art. 1399 C. civil).A doua obligatie a mostenitorului, cari vinde dreptutile salesuccesorale, este garantia. Aceastä obligatie se deosebeste insade aceea a vänzArilor ordinare, pentrucA mostenitorul care-sivinde drepturile sale succesorale nu vinde lucruri anun3e de-terminate, ci o universalitate de bunuri. De aceea, in lipsaunei conventii contrare, el nu garanteazà deck calitatea sade mostenitor 2).

El garanteazsá mnsä evictiunea care ar rezultä dintr'unfapt- al sat' personal, precum ar fi, o cesiune anterioara aaceleiasi succesiuni fäcutä unei alte persoane, si el nici nus'ar puteä sustrage dela aceastä räspundere printr'o conventiespecialh. Art. 1339 din codul civil fiind o dispozitie generalrt,se aplicA, in adevär, la once vänzare in genere. Efectele ga-rantiei sunt acele determinate de art. 1341 urm. pentru oncevânzare in genere. Cesionarul evins va avea deci drept larestituirea pretului e la daune, daeä este loc.

Obligatiile cesionarului. Ca once cumpärätor,cesionarul creantei trebue sA pläteaseä pretul cesiunei, fiindstint cä fara, pret nu exista vänzare. In al doilea loc el trebuesa pläteaseä datoriile suceesiunei i sä. indeplineaseit obliga-

Cpr. art. 2374 C. german.Cpr. art. 2376 C. german.

Vezi L.L. 3 4, Dig., De litigiosis, 8. 37.L.L. 22 i 23. Cod, Mandati, vel contra, 4. 35.

3) Dreptut din 1885, No. 56,

VANZAREA DE DREPTURI LITIGIOASE. 279

tine. cu, care defunctul si-a grevat patrimoniul. El trebue sarestitue vanzatorului cheltuelile de inmormAntare, datoriilelegatele platite de diinsul, impozitele platite in contul succe-siunei, nu îns i taxele de Inregistrare pereepute de fiscpentru transmiterea sueeesiunei.

VANZAREA DE DREPTURI LITIGIOASE(RETRACTUL LITIGIOS).

236. Institutia retractului litigios este de origina ro-mana. O constitutie a, imparatilor Gratian, ValentinianTheodosie, confirruata de Justinian, opresc cesiunile de drepturilitigioase 1). Vin apoi dour', eonstitutii celebre, cunoscute Subnumele de Per diversas et ab Anastasio (lex Anastasiana)21,care permiteau aceluia contra earuia existà un drept contestatvdndut sa se libereze de cesionar, numarandu-i pretul ce-siunei, spesele contractului i dobanda din ziva când cesio-narul platise dreptul stipulat.

Dupa aceste legi, cumparatorii de procese erau consi-derati ca niste adevarati spoliatori, iar Pothier ii consideraea odiofi.

«Considerttad, zice Curtea din Focsani 3), cit principiul art.1402 C, civil isi are origina sa Iii legea Ab Anastasio, pentru ra-Viunea de a impiedich cupiditatea cumpArAtorilor de procese, carespeculeaei In detrimentul debitorilor nenorociO, ingreuindu-le pozitiaprin substituirea unui nou creditor, dispus a inmultl rigorile deprocedurg, si a face astfel procesele interminabile; cit principiulaeestei legi, dela legea Ab Anastasio i panit astgzi, are aceea§i ra-#une, ca una ce distruge speculgiunile periculoase i cupide, ceeaceeste mai moral si mai util societàei, cleat o pretinsil atingere adreptului de proprietate», etc.

Orieum ar fi, institutia retractului litigios, admisa incodal italian (art. 1546 urm.), in codul portughez (art. 786urm.), in codul spaniol dela 1889 (art. 1535, 1536), in legeabulgara dela 1892 asupra obligaii1or i contractelor (art.

280 COD. CIV.CARTEA III. ITT. V. CAP. VIII. ART. 1403.

324-326), etc. criticata de unii autori 1), este apAratä dealtii, care o cred excelentä ?i, fnieleaptä 2).

237. Cazurile and dreptul se socoteste litigios(art. 1403 C. civil). Legea mai vorbeste de drepturi liti-gioase in art. 1309 C. civil, oprind cumpgrarea lor de func-tionarii ramurei judecItoresti si de avoeati, ins/ stim c5, inceeace priveste interpretarea textului mentionat, simpla even-tualitate sau posibilitate a unei contestatii serioase este sufi-cient/ pentru ca dreptul sa fie litigios i sä nu poatii ficumpärat de functionarii judecAtoresti 3); pe dind in cazulart. 1402 urm. C. civil, se cere ea, in momentul vanzgreisau cesiunei 4), sil existe proces sau 5), contestatie asuprafondului dreptului, adecl o instantá angajatil i neterminat/Inc,/ oricat de puternice ar fi mijloacele de aprtrare, pe carepAritul le-ar opune asupra acestei contestatii 6). Se excepteaz/insà, bine inteles, and dreptul invoeat se va intemeih pe osentint/ definitivä si va fi combAtut fära nici o sperant/ deizbAnd/ 7).

Si art. 1403 din codul civil, care defineste astfel deptulsau lucru litigios nu cere i conditia ca partea s/ aiM cunwtint/ de proces, ci numai sá existe proces in momentul ce-siunei ; de unde rezult/ cä, dacil actiunea pentru trimitere inposesiunea unei succesiuni a fost intentat/ i citatiile au fostplaite inainte ea paratul sit fi cedat drepturile sale in aceasuceesiune unui tertiu, i dacd prin acea actiune reclamantulcerea, sg, fie trimis in posesiune in contradictor cu pArkul,pe care il cheam/ In judecatA, In asemenea Imprejurari, con-

7) Vezi Acollas, Manuel de droit civil, III, p. 338, nota 4, Desjardins,Revue pratique de droit français, tom. 80. anul 1870. No. 109, p. 277 urm.

Guillouard, Vente, ir, 879. Dnvergier, Ideal, II, 354 urift.; Bedaride,D26 dol et de la fraude IV, 1781, p. 458 (ed. a 4-a), etc.

Vezi supra, p. 186, nota 1.Pentru ca dreptul 85: poatil,fi socotit litigios, se cere deci ca o contes-

tatie sit existe asupra insuei fqndului dreptului i litigiul sii fie deschis In sao-mental cesiunel, iar nu numai lis momentul dud se invoacii beneficiul retractutuilitigios ; de unde rezultil c atunci dind se cedeazii, bunuri dintr'o succeeitmedetinutii de un tertiu, in dauna succesiullei, nu se poate zicc a se cedeazi.drepturi litigioase. Cas. I, 1 Fevr. 1919. Jurispr. rom. din 1920, No. 16, p. 238.No. de ordine 253.

Textul francez zice $i, in loc de sau, ceeace este mult mai exact. Cpr.Trib. Gorj. Cr. judiciar din 1907, No. 22, p. 175.

Zachariae, Handbuch des fr. Civilrechts. II. p, 339, p. 530 (ed. Crome).7) Zachariae, op. 20 loco supra cit., nota 70.

Cas. S. I. (26 Ianuarie 1916), Jurisprud. rom., din 1915, No. 12, p.194, 194, No. de ordiue 179.

2/ C. Iasi, »rental' din 1914, No. 63, p. 497 (cu observ. noastrli).3) Becci, Carso tearico-pratico di diritto mile, VII, 278 bis. p, 520.

Daca, In acel moment, procesul ar fi luat shirsit printr'o hotiirfirerrimasiidefinitivi. sau prin tranzactia $rilor, dreptul n'ar mai fi litigios. Cpr.C. Iasi, Dreptul din 1914, No. 63, p, 498. Vezi 1rib. Tutova, Cr. judiciar din1906. No. 65, p. 523.

Vezi infrd, No, 319 Fii tom. III al acestei luerliri, p, 539, No. 416.

VANZAREA DE DREPTURI LITIGIOASE. - ART. 1403, 281

ditiile cerute de art. 1403 C. civil, $i anume : ca in mo-mentul cesiunei sa existe proces asupra fondului insu$i drep-tului, stint indeplinite 1).

S'a decis insä, cii, potrivit art 1403 C. civil, lucrul soco-tindu-se litigios atunci cand exista proces sau contestatie asuprafondului dreptului, urineaza de aci ea nu este suficient sa existeo simpla cerere introdusa in justitie, de care sa nu aiba cu-no$tinta cel chemat in judecata, pentru a fi vorba de lucrulitigios, $i nici chiar daca paritul a primit citatia pentru infa-tipre, ci trebue ca cel 9hemat in judecatä sa se fi prezentat

sh' fi contestat dreptul ce se invoaca in contra lui 2).Dreptul s'ar socoti trig litigios, dupit chiar daca

paritul nu s'a infati$at in instanta ; caci pe deoparte maxima :

«Contra contumaces omnia jura clamant»

nu mai este admisa astä'zi, iar pe de alta parte judecatorulnu poate sa presupuie cA päritul care nu s'a prezentat a re-nuntat la drepturile sale, $i cu at'At mai putin, cm ca't el arecunoscut validitatea dreptului reclammitului nu se do-vedefte contrariul 3).

In once caz, pentru ea dreptul sä fie litigios, procesulpendent asupra fondului dreptului trebue sa existe in momentulvánzeirei 4), iar nu in momentul când debitorul cedat inte-lege sà-$i exercite retractul ; i acest proces trebue s'a., fiependent inaintea orictirei instante judecatoresti, judecator deocol, tribunal, Curte sau Curte de casatie i chiar inainteatribunalelor administrative.

DificultAtile ce s'ar ivi inaintea prezidentului tribunaluluisau Curtei pe calea ordonantelor in 9.6/6.6 (art. 66 bis Pr.civ.), nu pot sa faca ca dreptul sa fie litigios, pentrucaaceste ordonante au un caracter provizor. De aceea se $idecide ca ele n'au autoritatea lucrului judeeat 5).

Cpr. Planiol, II, 1653; Zachariae, Handbztch des fr. Civilrechts, II§ 339, p. 539, nota 69, in medio (ed. Crome).

Cpr. Beudant, Vente et louage, 409, p. 293.Cas. S. I. Milt. 1889, p. 862.Zachariae, op. cit., II, § 330, p. 530, nota 69 (ed. Crome).

282 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. V. - CAP. VIII.

Dreptul se consideri insi ea litigios cand a fost cedatIn cursul unei instante de perimare, pentrucrt, in tot timpulinstantei de periraare, fondul procesului continui a fi con-testat.

Nu este suficient ea, in momentul vanzärei si existeproces pendent fie in prima instanti, fie in apel, fie inainteaCurtei de casatie, ei acest proces trebue si fie relativ la insusifondul dreptului ; ceeace insemneazi ci dreptul in sine trebuesi fie contestat. Astfel, dael 'Alibi' nu contesti fondul drep-tului reclamat, ci se mirgineste a plea, asupra unei chestiunide proceduri san de incompetenti, dreptul nu se socotestelitigios 1).

AceeasI solutie este admisibilä de elteori dezbaterile aude obiect o modalitate a dreptului ; de exemplu debitorulpretinde ci, in specie, exist5 un termen, iar creditorul sustinecontrariul, etc. 2).

Curtea de casatie a decis de asemenea, i cu dreptcuvänt, c'ä de cateori instanta de fond constati in fapt einu existi, lftigiu asupra fondului in privinta creantelor vAndute,ci numai in privinta modului lor de compensare, acele creantenu pot fi socotite litigioase i retractul nu poate fi exercitat 3).

In fine, se mai decide eh' dreptul nu se socoteste litigiosde cateori dezbaterile procesului n'au de obiect deal sigurantele

mijloacele de executare ce pot sä apartie creditorului 4).In rezumat, de cateori dreptul reclamat este reeunoseut

de parli, el nu este litigios, eu toate eh' ar existA procesasupra lui.

In baza acestor principii incontestabile trebue si decidemdrepturile succesorale cedate nu se socotesc litigioase in

sensul art. 1403 C. civil, desì intinderea lor este necerta,daci insisi calitatea de mostenitor nu este contestati, oricarear fi dificultiltile ce s'ar putea iff cu ocaziaimpirtelei lor.

Art. 1403 C. civil fiind limitativ, toate eonditiile mai

1) Vezi Beudant, Vente et louage, 410, p. 293.Bugnet asupra lui Pothier. III, Tr. des retraits, p. 259, nota 1.Beudant, op. cit., p. 293, nota 1. Cpr. Cas. rom. BnIt. S. II, anul 1880,

p. 416; Cas. fr. D. P. 51. 1. 242.Cas. fr. Sirey, 38. 1. 649.

RETRACTUL LITIGIOS. - A RT. 1402. 283

sus expuse trebue sa fie intrunite la un loe, eaci dad.' numaiuna. din ele ar lipsi, dreptul nu s'ar socod litigios si retractuln'ar putea fi exercitat. Regula care constata facultatea de aexereita retractul litigios fiind, in adevar, exceptionala, onceintetpretare extensiva' este, in specie, inadmisibila. De aceea,jurisprudenta a interpretat in totdeauna textele ale retractuluilitigios in sens restrictiv 1).

<<Un pareil droit doit Atre très exceptionnel dans une légis-lation qui attache une certaine importance A la stabilité des conven-tions; et qui, dAsirant que la circulation des biens soit libre, s'Accupepeu de leur origine», zice un autor 2).

Noi mergem mai departe, zicänd ea asemenea drept n'artrebuì sa mai existe astazi i cii legiuitorul a comis o gresalaand admis.

Cbestiunea de a se stì dadt un drept este sau nu litigiosnu este o purä' ehestie de fapt, läsata la suverana aprecierea instantelor de fond, asa cum pe nedrept sustin unii 3), ci ochestie de drept, pe care Curtea de casatie poate s'o censureze4).

Din cele mai sus expuse rezulta ci instantele de fondtrebue si arate in hotarirea lor daca procesul pendent inmomentul cesiunei este relativ la insusi fondul dreptului,pentru ca Curtea de casatie sa-si poatä exercita controlulei. Astfel, at fi casabila decizia care s'ar marginì a zice cadreptul este litigios, farä a arata ca litigiul are de obiectinsusi fondul acestui drept

238. Retractul litigios si cazurile in care acest re-tract poate fi exercitat (art. 1402 C. civil). Retractullitigios este faeultatea ce are aeela contra caruia un dreptlitigios a fost cedat de a se subrogh in drepturile cesiona-rului, platindu-i pretul cesiunei i celelalte aceesoriimute de art. 1402 C. civil.

Dreptul ce aveau la noi altadata, in societatea, aristo-cratica, rudele si chiar vecinii unui imobil de a revendica

284 COD. (MV. - CARTEA Ill. TIT. V. CAP. VIII.

imobilul vandut, sub conditia de a plati pretul cumpkato-rului (dreptul de protimisis), era deci un retract in toatäputerea cuvantului, i vechiul drept francez il numia chiarastfel : le retrait lignager. Acest retract, pe care Montesquieu1-a numit taina jurisprudentei franceze, a fost desfiintat, im-preuna cu alte drepturi feodale, prin legea din 17 Tulip1790. Dreptul de protimisis a fost desfiintat la noi chiarsub legea veche 1).

Pentru ca debitorul dreptului litigios sä poata expropriape cumparator, caci exercitiul acestui drept exceptional esteo adevarata expropriere inteun interes privat, trebue sä existe

vanzare a unui drept litigios, fie de bunä voe, fie Finmezat public, putin importa. Art. 1402 C. civil' vorbeste,adevär, de un drept va-ndut §-i de pretul vanzerei. Deci dacädreptul litigios n'a foat vandut, ci a fost deiruit, retractulmi va ave a loc : 1° pentrucA nu existä, in specie, o specu-latie din partea däruitorului ; si 20 pentrucrt nu existä un pret :

«Si autem per donationem cessio faca est, sciant omnes ku-jusmodi legi loc um non esse» Daca cesiunea a fost facuta, prin do-natiune, toti trebue sà tie cà aceasta lege nu se mai aplica in ase-menea caz). (L. 22 Cod, Mandati, v el contra 4. 35),

Pärerea generala este cà retractul litigios poate avealoe nu numai in caz de yanzarea unui drept, dar i in cazde schimb. Aceasta solutie este insä, dupä parerea noasträ,

pentruciti desi regulele dela vanzare sunt,principiu aplicabile si la schimb (art. 1409 C. civil), totusinu se poate pune pe proprietarul dreptului in situatia demai 'nainte, restituindu-se lucrul ce a dat in schimbul drep-tului 2).

Retractul litigios poate fi exercitat in once contract cutitlu oneros de drepturi litigioase, iar nu numai In cesiunilede creanta; crici desi 1402 C. civil vorbeste de drepturi li-tigioase, art. 1403 din acelasi cod vorbeste de lueru litigios,iar art. 1404 § 3 vorbeste de posesora fondului. Prinurniare, retractul litigios se aplicä atat cesiunilor de drepturipersonale eat i cesiunilor de drepturi reale, mobiliare sau

') Vezi supra, No. 152, p. 191.2) Cpr. Win et Capitant, II, p. 499, lit. A; Beudant, Vente, 421, p. 299.

Vezi C. Iai, Dreptul din 1914. No. 63 (cu observ. noastrli) ; Trib.Bacgu, Justifia din 1916, No. 8, p. 254. etc.

Cas. S. 1-a. Mt. 1901, p. 388 0 Dreptul diu 1901, No. n, p. 251.Vezi i minoritatea Curt,ei 1ai, Dreptul din 1914, No, 63, P. 502 urm. In acelasi

Baudry et Saignat, Vente, 935. Contrd : Guillouard, Vente, II, 893. Cpr.Trib. Gorj, C9's judsciar din 1907. No. 22, p. 175 0 Dreptul din 1910, No. 4, p. 30.

Vezi supra, p. 188, nota 2.

RETRACTUL LITIGIOS. ART. 1403, 1404. 285

imobiliare, i chiar vanzarei unui imobil a carui proprietateeste litigioasa. Aceasta solutie, admisa, si in vechiul dreptfraneez, rezulta din art. 1403 0 1404 § 3 1),

Dar aci se prezinta o chestiune foarte controversata.Iata despre ce este vorba: presupunand existenta actiuneirevendicare asupra unui imobil, nu mai incape indoiala caimobilul este litigios, si ca, in caz de vanzarea lui din t parteareclamantului in revendicare, paritul este in drept a exercitiretractul contra cumparatorului. In caz trig cand vanzareaemana dela paritul a carui proprietate este contestata, che-stiunea de a se sti dacA, in asemenea caz, reelamantulpoate sau nu sa exercite retractul contra eumparatorului esteeontroversata, Msg. negativa a fost consacrata de jurispredentanoastra 2).

In erice caz, conventia prin care cineva se obliga a ur-marl, eu cheltuiala sa un proees, sub conditia de a urmarìeu partile benefieiile acestui proces (pactul quato litis), nuconstitue o eesiune de drepturi litigiease i, ea atare, nu poateda loe la executarea retractului litigios, pentruca nu exista,In specie, nici vanzare nici pret. Pactul numit quato litis,era permis prin art. 21 din legea pentru organizarea corpului deadvocati dela 12 Martie 1907 3), mod. azi prin L, 0, avocatidin 19 Februar 1923 nu poate fi asimilat ca o cesiune dedrepturi litigioase, intrucat contractul de cesiune a unordrepturi litigioase este o vanzare prin care etunparatorul devinetapan pe procesul intreg pentru un pret determinat, care

consista intr'o suma de bani; pe and in pactul ash zisquota litis advocatul este interesat numai la o parte dinproces, iar pretul constil in munca, tiinta i talentul lui,care nu se poate apreciA eu inlesnire in bani, precura 0 incheltuelile facute de el, care de asemenea nu pot fi determi-nate inca dela inceput. Apoi, afarä de aceasta, intr'o cesiunede drepturi litigioase, paratul are beneficial retractulai liti-

C. Craiova, ('r. judieiar din 1897, No. 22, p. 171. Trib. Combrai, Cr.judwiar din 1916, No. 73, p, 601 (cu observ. noastrA); Baudry et Saignat.Vente, 935; Colin et Camtant, II, p. 499 lit. B. Contra: Guillouard, Vente, II,892. Vezi i suprez, p. 187.

Cas. S. 1-a (26 Ianuar 1915), Jurisprutl. ro9ncInti din 1915, No. 13,No. 194, Nu. de ordine 179 §.1 Dreptut din 1915, No. 19, p. 148.

286 COD. CARTEA TIT. V. CAP. VIII.

gios, raspunzand cumphAtorului pretul cesiunii, Cu toate acce-soriile lui (art. 1402 C. civil); pe and in pactul quotalitis nu se poate oferl advocatului pretul convenit, de oareceacest pret e ceva nedeterminat i necert; i apoi advocatulnici nu intervine in proces in numele Win propriu, ci in nu-mele mandatarului sau, ceeace nu are loe in cesiunile de drep-turi litig,ioase1).

Condifiile executArii retractului litigios (art. 1402C. civil). Debitorul cedat al dreptului litigios, care exercitaretractul, trebue sa restitue cesionarului: lo pretul real al ce-siunei, fAra ca sà fie nevoe de o oferta reala. Daca partile austipulat in mod fraudulos in contractul de cesiune un pretmai mare cleat cel adevarat, in scop de a face exercitarearetractului imposibila, debitorul va putea, in calitate de tertiu,sà dovedeasca simulatia prin toate mijloacele de drept i defapt. 20 Debitorul trebue sä, mai restitue cesionarului speselecontractului de cesiune, cheltuelile notificarei, etc. 30 Debito rutva restitul dobanda pretului cesiunei din ziva platii acestuipret. 40 In fine, debitorul cedat trebue sà plateasca cesiona-tului, dee. art. .1402 C. civil n'o spune anume, cheltuelileinstantei la, care a dat loe exercitarea retractului litigios, pen-truca cesionarul trebue s6 fie despagubit in totul.

Momentul dud retractul litigios poate fi exer-citat. Retractul litigios poate fi exercitat in once stare aprocesului, cat timp n'a intervenit in privinta dreptului con-testat o hotärire definitiva avand puterea lucrului judecat.Prin urmare, instanta de fond nu violeazA art. 1402 C. civilatunci clad admite retractul litigios dupg ce s'a pronuntatasupra dreptului contestat i dupa ce a stabilit filiatiuneapartilor in raport cu de cujus (in spetd fiind vorba de o tri-metere in posesiune), cAci nu intervenise inca o liotArire de-finitiva asupra dreptului de moOenitar care era contestat 2).

El poate deci fi exercitat pentru prima oara in apel, chiar

PERS. CARI POT EXERCITA RETRACTUL LITIGIOS. 287

daca n'a fast propus in prima instanta 1), si inaintea Curtiide trimitere, in urma casärei unei decizii anterioare 2).

El poate fi propus chiar daca procesul este pendent Ina-intea CtIrtei de casatie, caci dreptul continua a fi litigios chiarinaintea acestei instante 3).

Dar daca apelul facut in -contra unei hotariri este tardivCurtea Il respinge ca atare, prin aceasta hotärirea primei

instante a ramas definitiva prin neapelare i, deci, nu maiexista drept litigios tare parti, spre a putea fi vorba deexecutarea dreptului acordat litigantilor prin art. 1402 C. civil.In consecintd, inotivul de casare intemeiat pe faptill cainstanta de fond a respins apelul ca tardiv fiind netntemeiat,nici cererea de retract litigios facuta inaintea Curtii de ca-satie nu mai poate fi primita, fiind facuta dupa rezolvareadefinitivrt a procesului 4).

Persoanele cari pot exercità retractul litigios. Po-thier observa, cu drept cuvant, ca retractul litigios a fost in-fiintat in favoarea debitorului cedat, iar nu in favoarea ce-dentului, asà, cit acesta nu poate rdscumpara creanta vAnduta,oferind cesionarului restituirea pretului ce a primit 5).

Prin urmare, retractul litigios fiind un drept personal aldebitorului, nu poate fi exercitat decat de el, nu insa si decreditorii lui in baza art. 974 C. civil. Cu toate acestea, che-stiunea este controversatä.

Creditorii debitorului cedat pot insa sa-1 faca sa exerciteretractul, procurandu-i banii necesari la aceasta.

Retractul litigios neputând fi admis deck dupa cererea de-bitorului, zice Curtea de casatie S. II-a (31 Octomvrie 1911),instanta de fond comite un exees de putere i violeaza art.1402 C. civil, atunci când admite retractul litigios exercitatde creditorul urmaritor, in contra debitorului sail, care cum-

Cas. S. 1 -a (23 Marte 1916), Jurisprud. rom(ìnti din 1916, No. 22,p. 342, No. de ordine 338, lit. b; Trib. Bacriu, Justiga din 1916. No. 8,p. 256, etc.

Arntz, III, 1108. ?

Cas. S. 1-a, Billet, 1891, p. 1108.cas, S. 1-a (10 Decerrtvrie 1914), Jurisprud. rotatind din 1915, No. 12,

p. 182, No. de ordine 161.Cpr. Trib. Vfilcea, Or. judiciar din 1906, No. 58, p. 466.

Vezi Dreptul din 1912, No. 4, p. 27 (decizie nereintrodusa in Bulet.).Cas. S. I, (26 Ianuarie 1915), Jurisprud. remind, din 1915, No. 13,

p. 194, No. de ordine 179.S'a decis insa a autorizarea data tutorului de catre consiliul de fa-

milie de a face un tmprumut necesar spre a plati pretul cesiunei si accesmiileei, daca judecata va admite retractul litigios, implici autorizaren data tutoruluide a propune acest retract. Cas. S. I. decizia citata in nota precedenti.

288 COD. CIV. CARTEA M. TIT. V. CAP. VIII.

parase o creanta nu spre a specula asupra unui proces, cispre a se libera pe sine 1).

Minorii si interzisii pot exercita retractul litigios prinreprezentantul lor legal, fara a se conforma dispozitiilor art.413 C. civil, cu toatä amologia ce exista intre exercitareaacestui retract s'i tranzactia 2).

Tutorul are trig nevoe de autorizarea consiliului de fa-mine, spre a propune retractul in numele minorului sau inter-zisului, exercitarea acestui drept putand sä aduca, o atingerepatrimoniului incapabilului 3).

Solutia de mai sus este admisa si in privinta minoruluiemancipat (art. 430 C. civil).

Cat pentru risipitorul sau slabul de minte pus sub con-siliul judiciar, el nu va putea exercita retractul litigios fara,asistenta consiliului.

0 persoana moralit, precum : o comuna, o societateomerciala, etc. ar puteá, de asemenea, sä exercite retractul

litigios prin reprezentantul sau legal.In cat priveste femeea maritata, ea nu poate exercita

singura retractul litigios decat in caz de separare de bunuri,si inca si atunci numai in privinta actiunilor mobiliare,indreptate contra ei si cedate unui tertiu (art. 1265 C. civil).

Cat pentru actiunile imobiliare, femeea are nevoe sprea putea exercita retractul litigios, de autorizarea bärbatuluisau a justitiei.

In cat priveste drepturile litigioase ce ar exista contraunui falit, numai judecatorul sindic are capacitatea de aexercità retractul litigios.

241. Persoanele in contra drora se exercità retractullitigios. In principiu, retractul litigios se exercita in contratuturor cesionarilor de drepturi sau lucruri litigioase, care audobandit aceste drepturi sau aceste lucruri, fie prin justitie,

D. Alexandresco. Prineipiile Dreptului Civil Roman. Vol. IV. 19

RETRACTUL LITIGIOS. ART. 1402. 289

fie prineo cesiune de bunävoe, dal% bine inteles de exceptiilepe care le admite legea.

242. Efectele exercitArei retractului litigios. Intredebitorul cedat (reträgatorun 0 cesionar (retrasul), precum 0reprezentantii acestui din urma, retractul nu aduce nici ostramutare de proprietate. Dreptul care _Meuse obiectul cesiuneinu trece dela retras la reträgätor.

Cu alte cuvinte, retractul nu este o noua,' vanzare, cirezolvirea unui contract preexistent. Debitorul cedat (retraga-torul) nu devine deci reprezentantul cesionarului ; de unde re-zulta ea popririle ce creditorii cesionarului ar face asupra creanteicedate in manile debitorului cedat, raman fara, nici un efect.

Daca cesionarul a constituit asupra lucrului litigios, caretim ea poate fi i un imobil, drepturi reale, aceste drepturi

dispar in baza rezalvirei contractului, cesionarul fiind consi-derat ca 0 cum n'ar fi existat, perinde ac si non emisset.

Daca dreptul real cedat este un drept al carui cesiuneeste supusä transcrierei, debitorul cedat nu mai are nevoe dea transcrie retractul, de cateori cesiunea facuta retrasuluifusese transcrisa.-

A§a dar, In cat prive0e raporturile dintre debitorul cedat0 cesionar Ban reprezentantii acestuia, cesiunea se consideraca neavenitä, cesionarul perzand toate drepturile din cesiune,sub conditia insa de a fi despagubit de debitorul retragator,conform art. 1402 C. civil.

In cat prive§te insa raporturile dintre cedent 0 cesionar(retrasul), efectele cesiunei sunt, din contra, mentinute. Astfel,cedentul poate cere plata cesiunei, daca cesionarul nu 1-aplait, ramanand ca acest din urma sa-1 ia dela debitorulcedat. Intre cedent §i cesionar, obligatiile ce rezulta dincesiune nu sunt schimbate i ele trebuesc executate, cu toateexercitarea retractului a nimicit dreptul cesionarului asupradreptului cedat.

Cesionarul evins prin exercitarea retractului litigios,n'are, in genere, actiune contra cedentutui. El avand cuno§-tinta despre contestatia ce exista asupra dreptului mini:4rade el, a fäcut un contract aleator, tiind prea bine cä retractullitigios putea fi exercitat contra lui.

290 COD. CIV.-CARTEA III.-TIT. V.-CAP. VIII.-ART. 1404.

In ckt privete raporturile dintre cedent i debitorulcare a exercitat retractul litigios, chestiunea este mai con-troversatä 1).

243. Cazurile exceptionale in care retractul litigiosnu poate fi exercitat (art. 1404 C civil). Dupil art.1404 din codul civil, care este o reintoarcere la dreptulcornun, retractul litigios nu poate-, prin exceptie, fi exereitat :

1° De cAte ori cesiunea a fost facuta unui como§tenitorsau coproprietar al dreptului litigios. Motivul acestei dispoziti,imprumutatä deja L. 22, in medio, Cod., Illandati vel contra,este eä, in acest caz, cesiunea nu se mai considera ca ospeculatie din partea cesionarului, ci ca un mijloc avilnd descop incetarea indiviziunei. Legea presupunfind hash' c cesiuneaeste facuta, in specie, de un coproprietar sau comoOenitorunui alt coproprietar sau comoOenitor, retractul litigios vaputea fi exercitat de cAteori ea emanä dela o persoana strainade dreptul cedat. Chestiunea este insä controversatä.

2° Al doilea caz in care retractul litigios nu poate fiexercitat este acela in care cesiunea dreptului litigios a fosefacuta de debitor, unui creditor spre plata creantei sale. Incazul de Ltd exista, in adevar, o datio in solutum, de oarececreditorul prime$te aliud pro alio, adecä: un drept litigiosIn loe de banii ce i se datoresc. In specie lipsind ideea despecula, exercitarea retractului nu poate sii aiba loe. Pentruea retractul litigios sa poatä fi exercitat in cazul de fatä,debitorul trebue sii dovedeasca ca datio in solutum, n'a fostsincera, ci simulata sau frauduloasil.

3° Retractul litigios mai este inadmisibil de cateoricesiunea a fost facuta posesorului fondului asupra caruia exista,dreptul litigios, ceeace presupune cA obiectul litigiului esteun drept asupra unui imobil. Acest paragraf, ralactat in naodintunecos este, ca i celelalte, imprumutat dela Po thier:

qtetraotul litigios n'are loe atunei cAnd posesorul unui fond,urmarit de un pretins creditor ipotecar al vAnzätorului fondului,cumpärä aceastä creantii ca un pret mai mie deck valoreazä inrealitate» zice acest autor (Vente, III, 593, p. 234, 235, ed. Bugnet) 2).

I) Vezi tom. VIII, p. 878 (ed. I).2) Exemplu; A Imi vinde un imobil; B, In calitate de creditor ipotecar

al lui A, urmäreete acest imobil In baza actiunei impotecare. Vfinzlitorul meu(A), pe care 1-am chemat In garantie, contestil cteanta lui B, care astfel devinelitigioasii (art. 1403 C. civil). Mai tfirziu, eu cumpär ace,astii crean, spre a nuperde imobilul; A nu va puteit sii excrcite In contra mea retractul litigios,pentrucii n'am inteles sli speculez asupra acestei creante, ci am volt pur tA simpinag, pNetrez imobilul.

Handbuch des fr. Civilrechts, II, § 339, p. 532, nota 79 (ed. Crome).Corso di diritto commercia.le III, 2426, p. 276 (ed. a 4-a).Vidari, op. cit., III, 2427, p. 277.

RETRACTUL LITIGIOS. -- ART. 45 C. COM. 291

Textul art. 1404 din codul , civil fiind exceptional iconceput in termeni enunciativi, nu sufera alte exceptii. Este,de asemenea, de prisos de a observa ca cazurile prevazutede acest text in care retractul litigios este inadmisibil, nupot fi intinse la cazul prevazut de art. 1309 C. civil, undese vorbe0e tot de drepturi litigioase, caci dispozitiile art.1309 0 1404 C. civil n'au acela0 scop. In adevär, art. 1309voe0e sa asigure respectul magistraturei 0 a awdliarilor ei,pentru ca onarabilitatea celor insärcinati cu darea justitiei sänu poata fi suspectata.' sau bänuitä ; pe cand art. 1402 i

1404 C. civil au in vedere numai interese private.(Au/. den Fall des art. 1597 (1309 C. civ. rom.) ist der art.

1701 (1404 C. civ. rom) nicht anwendbar», zice Zachariae 1).

244. Inexistenta retractului litigios In materie comer-cialä (art. 45 C. com.). Retractul litigios n'are loc in cazde cesiunea unui drept derivänd dinteun fapt de comert, seintelege obiectiv sau subiectiv, intru cat legea nu distinge.

Motivele acestei dispozitii este ca, in materie comercialanu se poate face o culpa cumparatorului de a specula asupradreptului ce cumpärä, riscul 0 dorinta de ca0ig existänd intoate operatiile comerciale:

eValea e propria degli affari commerciali», zice Vidari 2).

Pentru ca retractul litigios sä nu poatit avea loc, textulde mai sus cere ea cesiunea dreptului litigios sci derivedintr'un fapt de comer', adecl: sä OA drept cauza un actde comert ; de unde rezultä ca cesiunea unui drept care arderiva dintr'un fapt civil ar fi carmuitä de art. 1402 C. civil,iar nu de art. 45 C. comercial, chiar dad, ea ar constitulprin ea insä0 un fapt de comert 0 daca ar avea loe intrecomercianti 3).

292 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VI. ART. 1405.

Aceasta este curat o anomalie. Legea trebuia sä zicApur si simplu c retractul litigios n'are loe n materie comer-cialci, fat% a se referi la cauza dreptului cedat, cu toate cAaceastA gresalä o comite si art. 43 din codul de comer t italian.

IndatA insä ce faptul din care derivA dreptul cedat estecomercial, retractul litigios nu va ave loe chiar dacl faptular fi comercial numai pentru una din pArti, fie creditorulsau debitorul (art. 56 C. com.). Este adevArat cA chestiuneaeste controversatA in Italia, trig mArturisim ca, nu pricepemrostul acestei controverse.

SCHIMBUL.

245. i$tim cA, din cal:el locului, tranzactiile omenestiau inceput prin schimb 1), i numai cu timpul, schimbul adat loe la contractul de vanzare, care nu este de cat unschimb contra unei sumi de bani.

Art. 1405 din codul civil defineste schimbul in modinexact. Schhnbul poate fi definit ast5zi: un contract sina-lagmatic, comutativ i consensual, prin care fiecare din piírtitransmite sau se obligä a transmite celeilalte proprietateaunui lucru altul deccit bani 2).

Ceeace distinge din vfinzarea de schimb este cä, pecAnd in acel dintAi contract, se dä un lucru pentru o sumade bani (pret), in contractul de schimb se da sau se pro-mite un lucru pentru un alt lucru res pro re 3).

cDiferentia inter permutationem et emptionem : emptio fitpretio, permutatio fit rebus», zice Cujacius.

Banii nu pot deci face obiectul unui schimb 4).O alta deosebire ce existA intre vAnzare i _schimb este

ca, pe citind in materie de vAnzare, cumpAratorul evins n'aredrept decAt la restituirea pretului si la daune (art. 1341 C.

Vezi supra, p. 349, No. 130,Cpr. art. 586 C. civil japonez din 28 aprilie 1896.Un lucru n'ar putea insii fi schimbat contra unui fapt, de exemplu:

contra unei prestatii de servicii. Un asemenea contract n'ar fi un schimb, ciun contract nenumit.

Cpr. art. 1399 C. Calimach (1046 C. austriac).

DESPRE SCHIMB. - ART. 1405. 293

civil), in materie de schimb, copermutantul poate cere saudaunele cauzate prin evietiune, sau restituirea luerului datde el in schimb, pentruca el trebue sä fie pus in situatiaIn care se &ea inainte de savarsirea contractului, el avandalegerea intre aceste doua actiuni, adica intre actiunea ingarantie i cea rezolutorie (art. 1408 C. civil).

A doua idee ce trebue cuprinsa in definitia schhnbuluieste crt, in acest contract, ca si in vanzare, proprietatea sestigmata astazi, intre pà4i, prin simplu efect al consimti-mântului (art. 1406 C. civil), ceeace nu este decAt aplicareadreptului comun (art. 644, 971, 1295 § 1 C. civil). Aceastalasä insa a se presupune ca este vorba de schimbul unorcorpuri certe si determinate, cad daca schimbul arlucran i determinate numai in genere, proprietatea nu va fistramutata deck la individualizarea lor prin traditie sau altäconventie, §i aceasta prin aplicarea regulelor dela vanzare.

Daca schimbul are de obiect un imobil sau un dreptreal susceptibil de ipoteeä, el nu va fi opozabil tertiilor deckdacä a fost transcris la tribunalul situatiei imobilului.

Daca unul din lucrurile schimbate este un mobil cor-poral se va aplica art. 1909 C. civil.

In fine, daca schimbul are de obiect creante, se va aplicaart. 1393 C. civil.

Schimbul i0 va produce efectele sale intre parti, chiardaca conventia a fost pur verbala, insä dovada acestui con-tract nu se va putea face deck conform dreptului comm.

Schimbul poate sä aibä' loc atk in privinta mobilelorcat 0 a imobilelor ; art. 1405 vorbe0e, in adevär, de lueruri.

In cat prive§te schimbul imobilului dotal (art. 1254 C.civil, vezi supra p. 94 urm.

*tim, de asemenea, ca art. 132 din constitutia dela 1866,permitea schimbul pämanturilor rurale, sub conditia ea Oman-turile primite in schimb sa fie de aceea0 intindere i calitate,

Dacà lucrurile schimbate n'au aceea0 valoare, parteatare prime0e obiectul ce] mai scump p1ate0e o diferentä inbani numita, sultä (dela solvere, solutum). In asemenen caz,eontractul va fi considerat, dupg imprejurari, ea un schimbsau ea o vanzare.

294 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. VI.- ART. 1409.

Punctele comune vanzArei i schimbului (art. 1409C. civil). Schimbul are o mare analogie cu vanzarea ; deaceea regulele dela vanzare se aplica, in principiu, O. schimbului.

gPermutatio vicem est emptioni» (L. 2, Dig., De rerum penult-tationibus, 19. 4).

Pentru ca schimbul sa fie valid intre parti se cer, ca 0In materie de vanzare, mai multe conditii : 10 partite trebuesa fie capabile de a contracta; 20 consimtimantul lor trebuesit fie liber 1;si neviciat ; 3° ele trebue sä aiba proprietatealucrurilor ceii propun a schimba, schimbul lucrului altuiafiind nul, ca i vanzarea lucrului altuia (art. 1407 C. civil) ;40 schimbul trebue sä aiba o cauza licita; i in fine, 5° lucrurileschimbate trebue 0, fie in comert.

Obligatia de predare exista nu numai in materie devänzare, dar i in materie de schimb. Copermutantii anobligatia reciproca de a-i predà unul altuia lucrul promis.

Deci, daca, unul din coschimbatori sau copermutauti,dupa ce a primit lucrul dat lui in schimb, dovedeOe cacelgalt nu este proprietarul lucrului ce i-a fagaduit, el nttpoate fi obligat a preda lucrul promis de dansul, ci numaia restitul pe cel primit. Aceasta o spune art. 1407 C. civil,.care necontestat prevede ipoteza schimbului unui corp cert ideterminat ; caci daca ar fi vorba de un lucru determinatnumai iu specia sa (in genere), coschimbatorul care n'ar fiproprietarul lucrului promis. ar puteá, in totdeauna saliprocure un lucru de aceeai specie, spre a transmite proprie-tatea lui celeilalte SAL

Din art. 1407 C. civil rezulta deci ca schimbul estenul de cateori unul din coschimbatori nu este proprietarullucrului fagriduit de el. Schimbul lucrului altuia este decinul, ca i vänzarea lucrului altuia.

Punctele in privinta cArora schimbul se deose-be*te de vinzare. Am vazut ca cele mai multe din dispo-zitiile dela vänzare se aplicl i la schimb. Unele dispozitiinu pot insa sa se aplice in mod direct acestui contract.

Astfel art. 1305 C. civil nu se aplica la schimb. Fiecare-

4) Art. 1301 C. civil fiind, din contra, aplicabil schimbului, prile potrAndniascli pe un tertiu spre a determink valoarea lucrurilor ee urmeaza a fischimbate. Dad]." tertiul refuz5 sau nu poat,e, sau nu poate indeplini misiuneace i s'a incredintat, schimbul nu va avek loc.

Vezi supret, p. 284.Vezi C. Turin, Dreptut din 1908, No. 83 (cu observ. noastrrt),Vezi tom. IX, ed. TI, p. 18 qi tom. X. p. 480. Mai vezi i infra, No.45.

CONTRACTITI. DE LOCATIITNE. ART. 1410. 295

parte putand, in adevär, fi consideran,' ca cumpärätor vänzáltor,spesele contractului vor fi in sarcina ambelor pärti pe jumätate 1).

Sunt, de asemenea, inaplicabile contractului de schimb,art. 1311 i 1312 C. civil.

In cál prive0e executarea retractului litigios, tim cächestiunea este controversatä 2).

In fine, privilegiile fiind de strictä interpretare 3), coschim-bátorul n'are asupra imobilului dat de el privilegiultorului (art. 1737 C. civil).

Dar dacä comermutantii n'au in genere privilegiul vAnzä-torului, se admite, in genere, de chestiunea este controversatä,eh' in caz de schimb cu sultä, copermutantul creditor al sulteiare, in baza art. 1409 C, civil, privilegiul vAnzätorului asupraimobilului a cärui proprietate o transmite i aceasta färä a sedistinge, dupá, cum pe nedrept disting unii, &cá sulta estemare sau micA 4).

CONTRACTUL DE LOCATIUNE.

248. Contractul de locatiune este de prima necesitate,cáci e1 procurà omului foloasele lucrului altuia, asociind folo-sintei proprietätei pe acei care nu sunt proprietari.

Legea distinge astäzi douä feluri de locatiuni: aceea alucrurilor §i a lucr arilor; pe cAnd Romanii distingeau treispecii de Iocatiuni : 10 locatio conductio remira; 20 locatioconductio operarum; i 3° locatio conductio operis faciendi.Codul actual confundä deci acest,e douä din urmii contractesub denumirea generalä de locafiune de lucreiri (art. 1410C. civil).

In locatiune de lucruri, locatorul se obligä a asigurA,locatarului folosinta lucrului inchiriat (art. 1411 C. civ.).ceeace distinge locatiunea de vanzare, contract in care ván-

296 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. VII.- ART. 1410.

zatorul transfera cumpiiratorului proprietatea lucrului vandut(art. 1294 C. civil).

In locatiunea luerdrilor, lucrarea fiind obiectul contrac-tului (art. 1410 C. civil), partea care presteaza ace,st lucrueste locatar, iar aceea care procura lucrarea este locator.

Dui:A' art. 1470 C. civil, locatiunea lucrarilor se sub-imparte in trei : lo contractul prin care unii pun serviciilelor la dispozitia altora (locatio operarum); 2° acel al carau-sil6r care se insarcineaza cu transportul persoanelor sau allucrurilor pe apa, ori pe uscat (art. 1474 urrn. C. civil, 413urm, C. com.); 30 si in fine, acel al intreprinzatorilor delucrari (locatio operis).

Art. 1413 din codul civil, care nu prezintä nicio uti-litate, ne aratä ea' locatiunea edificiilor i a niobilelor se nu-meste inchiriere, iar aceea a fondtwilor rurale, arendare;prestatiunea lucrarilor se numeste locatiunea munceiserviciului. In fine, se numeste antreprizei luarea sävarsireiunei lucrari drept un pret determinat, de cateori materialutse da de acela pentru care se executa lucraren 1).

Dad, lucratorul procura nu numai munca sau industriasa, ci si materialul, atunci contractul nu mai este o loca-tiune, ci o vanzare.

«Dacä me§terul a dat materia, se soaoteste a este cumpArarevitnzare», zice art. 1546 din codul Calimach (1158 C. austriac)2).-

Art. 1411 din cooul civil defineste locatiunea de lu-cruri, iar art. 1412, locatiunea de lucräri, fara a da lush' codefinitie generala.

Locatiunea sau inchirierea este un contract prin care-una din parti se obliga a procura celeilalte, fie folosintavremelnica a unui lucru (loca fijo rerum), fie presta ser-viciile sale un timp determinat, (locatio operarum), fie in_fine, a face in socoteala acelei persoane o lucrare determinata(locatio operis), toate acestea pentru un pret determinat.

Legiuitorul nostru a eliminat din textul corespunziltor francez (1711),paragraful relativ la contractul nuroit hail à Cheptel. Acesta este un contractprin care se incredinteazii cuiva un crud de vite spre a-1 pästrh, heäni i ingrij1in anumite conditii, de cele mai multe ori cu conditie ca fruptul sä se impartiIntre proprietar Ingrijitorul acestor vite.

Cpr. Instit.. de loeatione el conductione, III, 24, § 4.

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. ART. 1411, 1436, 1471. 297

Locatiunea este un contract consensual, sinaiagmatic,comutativ i nesolemn.

El este un contract consensual, pentrucä se formeazilprin simplul consimtimânt al pärtilor, actul scris nefiind.cerut cleat ad probationem 1).

4E/ hujusmodi contractus neque verba, neque scripturam utiquedesiderant, sed modo consensu convalescunt,. (Contractul de loca--thine nu cere nici solemnitatea cuvintelor, nici formalitatea scrip--turei, el devenind perfect numai prin consimtimantul pgrtilor).(L. 14, in medio, Dig., Locati conducti, 19. 2).

Ca in toate contractele nesolemne, consimtirantul poatefi expres sau tacit 2).

Locatiunea este un contract sinalagmatic, pentrua fiecare parte contracteazä obligatii reciproci. De aceea, con-tractul de locatiune incheiat sub semnäturä privatä este supusformalitätei dublului original statornicitä de art. 1179 C. civil 3).

El este un contract comutativ pentrua, fiecare din pärtiIi propun de a primi atat ct dä. In fine, locatiunea este uncontract nesolemn, pentru a nu este supus unei formespeciale.

249. Elementele esentiale ale contractului de loca-- Elementele esentiale ale contractului de locatiune,

care nu poate fi incheiat deat pe un timp determinat (art. 1411,1436, 1471 C. civil), sunt : 10 consimtimäntul pä'rtilor ; 2°un lucru, färá care contractul n'ar ava, obiect; 30 un pret,care, in genere, consistä in bani ; 40 0 in fine, capaci-tatea partilor, element esential numai pentru validitatea con-tractului.

Locatiunea prezintil oarecare analogii cu vânzarea pen-truca 0 din acest din urmrt contract se cere existenta con-ditiilor de mai sus; insti intre vanzare i locatiune existaacéasta deosebire insemnatä a, pe and in cea

vändut devine proprietatea cumpärätrtrului, in cea de adona locatorul rämäne proprietarul lucrului inchiriat, asupra

') Cpr. art. 557 C. com.. asupra cruia vezi tom. IX, ed. JI, p. 24, nota 1.Cpr. art. 1154 C. Calimach. Vezi supra, p. 162, No. 137 oi infra,

p, 301, No. 252.Vezi infra, p. 305 nota 1.

9 Vezi tom. I al acestei luceári, p. 434, No. 594.

298 COD. CIV. - CARTEA M. - TIT. VII. - CAP. I.

caruia locatarul nu dobandeste deal un drept vremelnic defolosinta (art. 1411 C. civil).

Din imprejurarea ca, in contractul de vänzare, vanza-torul transmite cumparatorului proprietatea lucrului vändut,iar locatorul numai posesiunea lucrului inchiriat, rezultä cacontraetul prin care Statul sau o comuna concedeaza cuivadreptul de a percepe taxele ce i se cuvin dupd lege, pe untimp oarecare, nu constitue o vanzare, ci o locatiune. Tot cao locatiune pare a fi considerat, la noi, dupl art. 1414 dincodul civil, care nu exista in codul fr., contractul prin carese concedeaza cuiva dreptul de a extrage carbuni, pietre, 'A-cura si alte materii de pe proprietatea sa.

Contractul de locatiune se apropie intrucatva de uzu-fruct, pentruc,a atat uzufructuarul ca, i locatarul se folosesede lucrul altuia, percepand fructele lui. Intre locatiune i uzu-f ruct existä insa mai multe deosebiri pe cari le-am semnalatIn tom. IX, ed. II, p. 28 urrn.

249 bis. Una din deosebirile prineipale ce existä intreuzufruct i contractul de locatiune, este ca uzufructul con-fer% un drept real asupra lucrului, pe dad chiriasul sauarendasul are astazi, ca i altadata, un drept personal saude creante contra locatorului '). In consecinta s'a deciscä chiriasul nu se poate opune la efectele judecatii prin cares'a anulat vänzarea imobilului inchiriat, intervenitä intre untertiu ea vanzator i a:el care inchiriat imobilul ca cum-Orator, chiar daca n'a luat parte la judecata.

Din personalitatea dreptului chiriasului mai rezultä ea, intredoi locatari ai aeeluias imobil, inchhiat dela acelas proprietar,nu poate sä, existe nici un raport juridic, ambii avand ra-porturi de drept personal numai cu locatarul, astfel câ ac--tiunea primului locatar in contra celui de al doilea este inad-misibila, si el nu poate expulza pe locatarul posterior, careare folosinta imobilului inchiriat, avand numai dreptul de acere daune dela debitorul sau, locatarul care, fiind in culpa,nu si-a indeplinit obligatia de a procura primului locatar fo-losinta iruobilului inchiriat. Primul locatar n'are actiune in

Trib. R.-Siirat, Trib. juridic din 1919, No, 37, 38, p. 171 urm. (cuobserv. noastrA).

Vezi tom. I al acestei lucriiri, p. 931, No. 587.2: Vezi tom. VIII, partea II, p. 50; tom. IX, ed. II. p. 36 nota 5, etc.

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. 299

contra celui de al doilea nici in baza art. 974 C. civil (ac-tiune subrogatorie ce s'ar exercith in numele locatorului), aldoilea locatar putand opune ca succes celui dintaiu c celce trebue sä garanteze nu poate sä evingä' 1):

Quern de evictione tenet actio, eurndenz a g entem repellit ex-eeptio» .

249 ter. Loeatiunea se deosebeste si de com.odat, caciacect dIn urmä contract este prin esenta sa gratuit (art. 1561C. civil), pe and locatiunea este totdeauna un contrect cutitlu oneros.

Ea se deosibeste de mandatul salariat, in aceastamandatul poate intotdeauna fi revocat (art. 1552 C. civil) siea mandatarul luereaza, pe soeoteala altuia, adica pentru man-dante, lar nu pentru sine.

249 quater. Chestiunea de a sti care este caracterulconsesiunei unui teren inteun cimitir, pentru inmormantare,este controversatil; se decide insa, in genere, eh concesiuneaperpetua confera concesionarului un drept real sui generis,care are multä asemanare cu proprietatea 2).

Se considerh' insä, ca o locatiune: abonamentul la telefon,concesiunea de a lipi afise pe un zid sau intr.° gara; come-siunea dreptului de a tine un bufet inteun restaurantinteo garg de drum de fier; concesiunea de a vana sou peseuipe o proprietate sträinä, etc.

250. Lucrurile care pot face obiectul contractuluide locatiune.Toate luerurile mobile sau imobile, eorporalesau incorporale, prezente sau viitoare, care sunt in comert(art. 963 C. civil), fie ele determinate sau nedeterminate, potface obiectul unei loeat;uni.

Prin lueru se intelege aci nu numai lucrurile propriudar inc:1 faptele licite 3), precum serviciile onmlui (art. 1470urm. C. civil).

Nu pot face 'Msà ob'eetul unei loeatiuni : luerurile care

300 COD. CIV. CARTEA III. TIT. vIr. CAP. I.

nu sunt in comer, luerurile care se consumä prin intre-buintare, precum; banii, vinul, oloiul, etc. 1), pentrucä omulnu se poate folosi de aceste lucruri färä a consuma; or, spre-a le consuma trebue a fi proprietarul lor, $i $tim ea contractuLde locatiune nu transferä proprietatea, ci numai folosintalucrului inchiriat (art. 1411 C. civil).

Nu pot de asemenea face obiectul unei locatiuni dreptulde uz $i de abitatie, pentruca aceste drepturi sunt personate-(art. 571, 573 C. civil), abitatorul putând lush' prin exceptie-sä inchirieze partea casei nelocuitä de el (art 572 § 2 C..civil) 2).

Servitutele nu pot fi inchiriete nici vAndute deosebit de-fondul dominant, ele fiind infiintate toemai pentru utilitateaacestui fond 3).

< < Servitus ambulat cum clonzinio» .

S'ar puta trig, dupä unii, da in arendä sau cu chirie-lucrul altuia. Un asemenea contract ar fi valid intre parti,locatiunea nefiind un contract translativ de proprietate, cipreductiv numai de obligatii 4).

Se poate lush fail discutie da in arena, sau atchirie lucrul altuia, de cateori locatorul are asupra ace,stuiluau un drept real sau personal. Astfel uzufructuarul poate-sä inchirieze altuia lucrul supus uzufructului (art. 534 C.civil); locatarul principal poate sä subinchirieze lucrul inchiriatde el, de clteori aceastä facultate nu i-a fost interzisä prin.contract (art. 1418 C. civil), etc. 5).

Nu se poate ins'a ca cineva sä,' ja in arena.' sau cu)chirie lucrul säu propriu, atunci cAnd el are proprietateadeplina a acestui lucru, dupti cum nu se poate ca cinevasäii cumpere lucrul säu, pentrucä proprietatea cuprinde dreptul

i) Cpr. art. 1466 C. Calimach (1090 C. austriac); art. 1545 C. spaniolidin 1889, etc.

2) Vezi tom. VIII, partea II, p. 68, nota 3; tom. IX, ed. II, p. 40 *11p. 49, nota 2, in fine.

a) Vezi tom. III, partea I, p. 610; tom. IX, ed. II, p. 40; tom. X,.p. 762, etc. Mai vezi infra, No. 534.

4) Vezi supra, No. 145, p. 172. 173.9 Vezi supra, No. 145, p. 173.

Vezi tom. IX, ed.II, p. 34 foi 41.Vezi supra, No. 149, p. 176 urm.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. 301

de folosinta pe care el 1-ar dobandi prin cotractul de loca-tiune. De aceea, legea romana zice foarte bine:

Negue pignus, negue depositum, negne preearium, negue locatiorei sum consistere potest». (Nu se poate ca cineva sa primeascllucrul su propriu Cu titlu de amanet, de depozit, de precariu, decumpgrare §i de locatiune). (L. 45, Pr., Dig., De div. regulis jurisantigui, 50, 17).

Pentru ca cineva sa poat 1u in arena sau cu chirielucrul sàu propriu, trebue s presupunem ca. el are numrinuda pr2prietate a acest ni lucru. Nudul proprietor poate decisa inchirieze lucrul san dela uzufructuar 1). In acest sensart. 1471 din codul Calimach (1093 C. austriac) zice ea:

(Proprietart/1 mate uneori sà, ja in posesie insu0 al eau lucrudacA intrebuintarea (uLal) sau folosirea (uzufructul) acestuia se cu-vine unei a treia persoa1».

Pentru ca locatiunea un,-.! lucru sa fie cu putinta, trebueca acest lucru sà aiba fiinta in momentul contractului, cacialtfel contracta) ar fi inexiatent.

Preful locafiunei. Dupa cum contractul delocatiune nu poate sä existe fail un lucru care sa faca obiectullui; tot astfel el nu poate sa existe fara pret (art. 1411 C.civil). Pretul poate sä rezulte dinteo conventie tacia sifie uueori subinteles, de exemplu: in tacita relocatiune saureconductiune (art. 1437, 1438, 1452 C. civil).

Pretul consista, in genere, in bani sau intr'o cantitateoarecare de producte, cand este vorba de un fond rural (art.1466.-1468 C. civil). In asemenea caz, contractul are asema-nare eu societatea, insa tot un contract de arena' ramane(art. 1467, 1468 C. civil).

Pretul trebue sil, fie serios e determinat de parti saulasat la arbitrariul unui tertiu, prin aplicarea regulelor delavanzare. Partile n'ar putea trig sá faca sit atarne pretul delavointa exclusiva a uneia din ele 2).

Consimtimântul *film. Regulele privitoarela consimtimântul partilor sunt acele dela obligatii in genere.

302 COD. CIV. - CARTEA III, - TIT. VII. - CAP. I.

Consimtimäntul pgrtilor, element esential oricärui con-tract in genere, trebue sa existe asupra lucrului care faceobiectul contractului 1); 2° asupra modului de intrebuintareal lucrului ; 3° asupra timpului cat trebue sa dureze eon-tractul; 5° vi in fine, asupra mnsài naturei contractului.

Consimtimäntul poate fi expres sau tacit (art. 1437,1452 C. civil) 2). El. poate fi pur i simplu sau subordonatunei conditii suspensive sau rezolutorii. Ca in once contract,consimtimântul ar atrage inexistenta loeatiunei, daca a fostdat de un om cu desävärvire beat sau nebun. Viciile deconsimtinant dau loe la anularea relativä a contractului delocatiune, in conditiile expuse la teoria generala a obligatiilor.

Eroarea asupra persoanei nu este o cauza de anulare acontractului de locatiune, deck atunci cand consideratia persoanei

fost determinanta In cauza (intuitus personne) (art. 954 C.

civil) 3).

253. Capacitatea pArtilor. In principiu, locatiuneanefiind un act de instrainare, nu este nevoe ea cineva sa fieproprietarul unui lucru spre a-1 puteà. inchirià. Legea consi-deränd trig contractul de locatiune ca un act de administratie,numai and este inehiriat pe un period cel mult de cinci ani

(in codul fr. nouä air°, nu-1 permite cleat in aceasta limitaminorului emancipat (art. 427), bärbatului administrator albunurilor dotale (art. 1268, 1269, 1419 C. civil), uzufruc-tuarului (art. 634 i tutorului, fie chiar tatal sau mama, attoate cà ei ar aveh uzufructul legal al bunurilor copiilor lor.

Aceeavi solutie este admisibilä vi in privinta tataluiadministrator legal .al averei copiilor minori in timpul egsa-toriei (art. 343 C. civil) 4).

Deci, daca o parte s'a referit la un lucru, iar cealalt la alt lucru,contractul este inexistent. Eroarea asupra calitätilor substantiale ale lucruluiInchiriat poate sir atraga si la anularen contractului, Irma nulitatea nu mai estede astadata absoluta, ca In ipoteza prunenta, ci pur relativä. Cät pentrn eroareaasupra calitatilor accidentale ale lucrului, ea nu atrage anularea contractului.Vezi tom. IX, ed. II, p. 46.

Vezi suprà, p. 203 si 297.In cat priveste eroarea asupra profesiunei persoanei, care, In genere. nu

este o cauza de anulare a contractului, poste uneori sa fie o calla de anularea contractului de locatiune. Vezi tom. IX, ed. II, din 1926 p. 47, 48.

Vezi torn. II, ed. III, al Coment. noastre, p. 497.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 281, 493 si 500, nota 1; tom. IX, ed. II,die 1926, p. 50. Vezi i suprec, p. 63.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 493; tom. IX, ed. II, p. 50.Vezi tom. VIII, partea I, p. 494 si tom. IX, ed. II, p, 50.Vezi tom. IX, ed. II, din 1926' p. 50.Cas. I, No. 258, din 4 Maia 1916, Jurispr. rom. din 1918, No. 1,

p. 467

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. 303

Contractele incheiate pe un timp mai lung nu sunt nule,ci numai reductibile la acest termen, dupg cererea incapabilului,iar nu dupg aceea a arendaplui sau locatarului capabil 1).

Reinoirea arendgrilor sau inchirierei averilor incapabililornu se poate face deat cel mult, cu doi pentru bunurile rurale

ca un an pentru clgdiri, inainte, de expirarea prirnuluicontract (art. 1269, 1419 C. civil) 2).

In privinta femeei mgritate 0 a moOenitorilor ei, aceastareinoire rgnagne fgrg, efect dacä, in momentul separatiei debunuri sau a desfacerei cgsgtoriei, contractul n'a inceput Incaa fi pus in lucrare 3).

Aceea0 solutie este admisg in privinta minorilor 0 inter-zisilor cu aceastg deosebire ca sfar0tu1 tutelei sau ridicarea inter-dictiei corespund separatiei de bunuri i desfacerei cgsgtoriei 4).

In cat privWe celelalte persoane cgrora aceste dispozitiirnai sunt aplicabile, vezi tom. IX, ed. II, din 1926, p. 51 urm.

Este de observat ca, dupg art. 516 § 1 Pr. civ., suntnule, dupg cererea creditorilor urmgritori, inchirierile i aren-&rile fgcute dupg data transcrierei comandamentului, farg capentru aceasta sl fie necesarg existenta vreunei fraude inprejudiciul creditorilor, cum se cere'pentru cazul când aseraeneainchirieri sau arendgri ar fi consimtite inaintea transcriereicontractului 5).

Art. 514 din Pr. civ. proclamg nulitatea de drept aoricgrei instrgingri a imobilului urmgrit, facutg in urmatranscrierei comandamentului, i acest text se referg nunumai la vAnzarea imobilului, dar si la ipotecarea lui, nuli-tatea urmarirei fiind insg pur relativä ,si neputând fi invocatgdecitt de creditorul urmgritor. Trib. Ilfov, Dreptul din 1919,No. 4, p. 44.

254. Modalitätile contractului de locatiune. Con-tractul de locatiune poate fi supus acelorasi modalitgti la carepot fi supuse toate contractele in genere. Astfel, el poate fi

Vezi tom. VIII. partea II, p. 212 si supret, p. 200.2) Cas. Sa. Dreptul din 1915, No. 3, p. 19.

304 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VIL CAP. I.

supus si este In totdeauna supus unui termen extinctiv, flindcanu poate fi incheiat cleat 'pe un timp determinat (art. 1411,1436, 1471 C. civil). De cele mai multe ori el va fi pursimplu insä, el poate fi supus unei conditii suspensive saurezolutorii, exprese ori tacite, etc.

Lucrurile viitoare putand face obiectul unei obligatii(art. 965 C. civil), pot fi inchiriate ; insa, in asemenea caz,contractul de locatiune este subordonat unei conditii suspensive,si anume : existen ta lucrului in momentul executär" ei lui.

255. Interpretarea contractului de locatiune. Inmaterie de vanzare, art. 1312 § 2 dispune ca once clauzitintunecoasá sau indoelnica se interpreta contra vanzatorului.

Daca west text ar fi aplicabil contractului de locatiune,asa precum sustin unii, ar trebul sà decidem ca, in principiu,contractul se interpreta contra locatorului, asa cum dispungatat vechiul drept francez cat i legea roman".

Ircteribus placet, pactionenz obscurcm vel ambiguam venditoriet qui locavit nocere, inguorumfuit potestate legem apertius conscri-bere». (eei vechi au decis a obscuritatea sau ambiguitatea uneiconventii trebue sN fie interpretatA contra vitnzkolului sau locato-rului, pentru ebt ei puteau saii declare vointa in mod mai clar).(L. 39, Dig., De pactis, 2. 14).

Art. 1312 din codul civil fiind insa o dispozitie dero-gatorie dela dreptul comun, nu poate fi aplicat contractuluide locatiune, cu toatä analogia ce existä intre aceste doulcontracte 1). Adevarata regula de interpretare va fi deci aceeaa art. 983 C. civil, dupä care clauzele indoelnice se interpretaIn favoarea debitorului, adeca : In favoarea locatorului saulocatarului, dupa cum clauza va constitul o obligatiefavoarea unuia sau altuia.

In once caz, nu poate sa fie vorba de interpretareaunui contract de locatiune ca i oricarui contract sau act Ingenere cleat atunci cand clauzele lui ar fi obscure sau In-doelnice, nu insä i atunci cand sunt clare i categoricenu lasa nicio indoiala asupra intentiunei partilor 2).

Contractul.de locatiune, fiind un contract sinalagmatic, este supus for-malitätei dublului original, de citeori este incheiat printr'un act sub semnituriiprivatii, (Art. 1179 C. civil. Vezi supra, p. 297. Nelndeplinirea acestei forma-Milli nu face ca instrumentul de probAsit fie nul, el constituind, In asemeneacaz, un Inceput de probli scrisii, de naturä a fi complectat alte dorezi. Vezitom. III al acestei lucrari. p. 435 nota 4, No. 351 quater.

2) Cpr. Cas. fr. Sirey, 1904. 1. 283.Cas. Sa. I-a. Bult. 1891, p. 1315.

4) In privinta contractelor de locatiune verbale, täglicluite de una dinpärti, legea Bind mai riguroasii, In scopul de a Inliiturä procesele mici, AceCnrtea de casatiei prin derogarea dela dreptul comun, nu admite proba testi-monialä decat atunci and contra,ctul a fost executat, adeci and chiriasul ocupiimobilul inchiriat, i aceasta chiar atunci cand pretul chiriei este mai mic de150 lei. De cfiteori hied acest pret este mai mare, dreptul comun relufindu-si

D. dlexandresco, Principille Dreptului Civil Roman. Vol. IV. 20

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. ART. 1416, 1417. 305

RE3ULE COMUNE LA LOCATIUNEA EDIFICIILORLA ARENDAREA FONDURILOR REALE.

250. Forma si dovedirea contractului de locatiunesau arendare (art. 1416, 1417 C. civil). Contractul delocatiune sau de arendare nu este supus la nicio formA, spe-cialà. El poat,e deci fi incheiat atat printr'un act autenticsau sub semnatura privati 1) prin corespodenta partilor 2) at

chiar in mod verbal (art. 1416, 1417 C. civil).cPutem sk. Inchiriem sau sA arendrtm sau prin Inscris sau

pin graiu», zice art. 3, partea III, capit. 4 din codul Caragea.Contractus locationis conductionisque, non intervenientibus

etiam instrumentis, ratus habeatur». (Contractul de locatiune sg fievalid, cu toate cit a fost incheiat fitrit niciun act scris). (L. 24, abinitio, Cod. De local° et conducto, 4. 65).

Contractul de locatiune poate deci fi nu numai scris,dar 0 verbal 0 legea timbrului supune contractele verbaleRoute pe un termen dela 3 luni in sus, ca si cele serse, lao taxit proportionall, chiar In caz and plata chiriei s'ar faceIn rate lunare 3).

Daa este vorba de inchirierea verbalà a unui lucrumobil, proba testimonialä si a prezumtiilor poate fi admini-strata,' conform dreptului comun, and valoarea lucrului in-chiriat nu intrece suma de 150 lei. De ateori este insavorba de inchirierea verbata." a unui imobil, contractul numai poate fi stabilit prin martori sau prezumtii, oriat demic ar fi pretul inchirierei, dad, el n'a primit niciun in-ceput de executare

306 COD. cry. CARTEA III. TIT. VII. CAP. II.

Art. 1416 0 1417 C. civil aduc in adevar, in aceastaprivinta o derogare insemnata dela dreptul comun, in scopttlde a se preintimpina procesele mici 1).

4Trebue secat izvorul proceselor mici de chirle, care ruineazaPC pArti», a zis Jaubert inaintea corpului legislativ.

Dar daca contractul de locatiune, care n'a primit niciuninceput de executare, nu poate fi dovedit prin martori siprezumtii, i aceastä dupa unii ehiar cand ar exista un inceputde proba', scrisa 2), se admite, in genere ca el poate fi doveditprin märturisire 3), dei chestiunea este controversata.

Ct pentru juramântul decizoriu, art. 1416 dispune eael poate fi deferit pärtei care tagadueste contractul. In pri-vinta jurämantului supletor, chestiunea este insa controver-sata 4).

Art. 1416 se ocupa de eazul cand contractul verbaln'a primit nicio executare, iar art. 1417 se ocupa de cazulcand contractul a inceput a fi executat.

Daca executarea nu se contesta, contractul este doveditprin insasi executarea lui, i in asemenea caz, proba DUpoate fi relativa, deck la conditiile contractului.

Daca, din contra', executaxea este contestata, insasi exi-stenta contractului fiind pus, in joc, aceasta executare nu vaputea fi doveditä prin rnartori sau prezumptii, pentruca a do-ve& executarea contractului este a dove& insasi existentalui, ceeace art. 1416 opreste. Prin urmare, art. 1417 con-stitue i el o derogare dela dreptul comun. Acest text maicuprinde Inca a derogare dela dreptul comun in privinta pre-tului, care la caz de contestatie, nu poate fi dovedit princhitanta proprietarului. Daca o asemenea chitanta nu exista,

aplicarea, dovada contractului poate fi Melia prin act seria sau prin martoriprezumtii, daciLexistrt Lin inceput de probiiscris. Cas. Sc. J-a, Jurisprud. ro-mad din 1919. No. 1, pag. 487 si Tribuna juridicti din 1920, No. 16, 17, P. 65(ca observ. noastril).

Solutia codului este, ca toate aceste criticatli de unii autori. Vezi Pla-niol, II, 1672.

Cpr. C. Douai, Sirey, 1912, 2, 136. Cas. fr. Sirey, 1909. 1. 381,Chestiunea este ins controversati. Ve,zi tom. VII, p. 253, nota 1 si torn. IX,ed. II, din 1926, p. 61, text si nota 3.

Cpr. Colin et Capitant, II, p. 520, 521.Vezi Répert. Dalloz, Supplément, Vo. Louage, 70. Colin et Capitant

nu admit juriimântul supletor (II, p. 520).

Vezi Surville, Elérnents d'un cours de droit civil fr.. II, 1081, p. 608(ed. a

Vezi tom. IX, ed. II, din 1926, p. 67. Cpr. Planiol, II, 1784.

CONTRACTUL DE LOCATT1JNE. -- ART. 1418. 307

pretul, oriat de mic ar fi nu poate fi, dovedit prin martori,ci numai printr'o preteluire facutd prin experti, dupä cererealocatarului sau locatorului, sau prin afirmarea proprietaruluisprijinita prin juramitintul ce-i deferä judecatorii. AceOia nupot deci nici inteun caz, in privinta fixArii pretului, sä de-fere juramântul locatarului, chiar daca," acest din urmä le-arinspirà mai multä incredere cleat proprietarul. Va sä zica,proprietarul este presupus mai cinstit cleat locatarul ! Aceastänedreptate strigkoare admisä 0 in codul Caragea prin legeadin 1852 (art. 5, partea III, capit. 4) este o rani4ita, a uneivechi prejudecati, care conferea altä data o superioritate ca-litatei de proprietar. Art. 1416 si 1417 din codul civil, carecuprind derogari dela dreptul comun numai in privinta sta-bilirei contractului de locatiune 0 pretului lui, nu se aplicala locatiunea mobilelor 1), nici la alte lucrari care sunt do-mite de dreptul comun. Ele nu se aplia deasemenea, lainchirierile comerciale, de exemplu: locatiunei unui fond decomert. El se aplicA lush' contractelor de arendä chiar pefructe, sublocatiunilor sau subarendärilor de contracte relativela imobile, precum 0 reinoirilor acestor contracte; nu insh'cesiunei acestor contracte, nici tacitei relocatiuni 2).

251. Sublocatiunea si cesiunea contractulni de lo-catiune (art. 1418 C. civil). Locatarul sau arendasul poate,In principiu, s'ä subinchirieze sau sä subarendeze lucrul in-chiriat sou arendat, dad, aceasta faculate nu i-a fost inter-zisa, prin contract, solutie admisa, ,0 in privinta apartamen-telor mobilate:

clVemo prohibetur renz, quanz eonduxit fruendanz, alii loeare,si nihil aliud eonvenit». (Nimeni nu poate fi impiedicat, in lipsaunei conventii oarecare, de a inchiria altuia lucrul ce i-a fost in-chiriat spre a se fo1os1 de el). (L. 6, Cod, De beato et conducto,4. 65).

cChiriasul sau arendasul poate si el inchiria altuia lucrul, afariínumai cD.nd se va tocml improtiva», zice codul Caragea (art. 6,partea IV, capit. L. din 1852).

Prin exceptie dela aceastä regula, art. 1467 dispune cii,

') Vezi infra, No. 348.2) Vezi tom. IX, ed. II, din 1926 p. 29, ad notclm,10 69, teat §i nota 1.

308 COD. CIV. CARTEA In. TIT. VII. CAP. II.

In caz de arendare pe fructe, once subarendare este opritä,dacei nu este anume permisä, dispozitie aplicabila si la ce-siunea contractului, desi textul nostru nu vorbeste de aceastadin urna, de care vorbeste frig textul corespunza'tor francez(art. 1763). Motivul acestei dispozitii este el arendarea pefructe este de cele mai multe ori facutA in vederea persoaneiarendasului (intuitu personne).

Tot pentru acelas motiv, art. 1519 C. civil dispuneun asociat nu poate, fara," Invoirea celorlalti asociati sA aso-cieze pe un tertiu la societatea din care face parte, chiar andel ar avea administratia acestei societriti 1), deaceea o legeromana ziee:

4 Socii meus socius, mens socius non est». (Asociatul asocia-tului meu nu-mi este asociat). (L. 19, in medio, Dig., F.o socio, 172 si L. 47 § 1, Dig., De div. regulis juris antiqui, 50. 17 si Har-menopol, Apendice, tit. II, § 37)

(Tovaräsul tovargsului meu, nu este al meu tovarAF,1», ziseAndr. Donici (capit. 27, § 4).

gettnd un tovarNs, bezi tovarAsii sKi, se va intovArAs1 i cualtii, aceea nu se socotesc tovarAsi ca tovarasii sAiv, zice codulCaragea (art. 5, partea III, capit. 14).

Un alt fragment din Digeste zice, deasemenea:

Socius mi1i esse non potest, quern ego socium esse nolui».(Nu mi se ponte da un asociat pe care nu voesc a-1 avea). (L. 19,in medio, Dig., Pro socio, 17. 2).

Este de observat cA art. 1418 vorbeste de subinchiriereacesiunea contractului, avand aerul de a spune cA subin-

chnierea i cesiunea contractului sunt unul i acelas lucru,ceeace nu este adevarat; crici, dupg pArerea genera16, sublo-eatiunea sau subarendarea constitue un contract de locatiune,iar cesiunea constitue o vanzare; deaceea se si decide, ingenere, ca% cesiunea contractului este supusl formalit6tii pre-vazuta de art. 1393 C. civil 2).

Din meat/ deosebire Intre subloeatiune si cesiune re-zultg mai multe consecinte, pe care le-am semnalat In tom.IX, ed. II, din 1926 p. 70 urm.

1) Faptul a proprietarul ar fi primit unul sau mai multe eisturi delasubloeatar sau subarenda% consitue o renuntare tacitii la clauzb, proibitivit din

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. - ART. 1418. 309

Sublocatiunea si eesiunea contractului nu scutesc insil,in principiu, pe locatarul principal de obligatiile contractatede el fatä de locator, el riimane deci obligat catre acest din:ulna, care n'are nici un raport juridic cu sublocatarul, sub-arendasul sau cesionarul contractului, afard' de cazul and elar fi acceptat sublocatiunea sau cesiunea contractului (art.17 L. asupra drepturilor proprietarilor din 1903).

Dacd proprietarul n'are o actiune directd contra sublo-catarului sau subarendasului, tot astfel nici acest din urmän'are o actiune directd contra proprietarului, ci numai actiuneaoblia care rezultd din art. 974 C. civil.

Cesiunea contractului transmittInd ins'a' cesionarului toatedrepturile cedentului (locatarului principal), se decide frieddiscutie, cd cesionarul are o actiune directd contra proprie-tarului locator spre a urmdri executarea contractului.

Se decide de asemenea, desi chestiunea este contro-versatä, cd si proprietarul are o actinne directd contra cesio-narului in privinta obligatiilor nascute din contract, el fiindparte contractantd de cateori a acceptat cesiunea (art. 17 L.proprietarul din 1903).

Oprirea ganerald de a subinchirià atrage mai in tot-deauna pe aceea de a cedá contractul, pentru a a cedâ estemai gray cleat a subinchira :

c Cessio est mains, subloeatio est minus» .

Clauza prin care s'ar dispune ea chiriasul sau arendasulprincipal nu va puteh sa subinchirieze, subarendeze sau sitcedeze contractul cleat persoanelor agreate de proprietar, echi-valeaza cu clauza care opreste sublocatiunea sau cesiunea,proprietarul putând sd refuze pe once persoane ce nu i-arconveni, fdra ca tribunalul sit poatà controlà motivele acestuirefuz. Tot astfel, clauza prin care locatarul sau arendasul arfi oprit de a subinchiria sau subarendO fdrä consimtimântulscris al proprietarului, echivaleazii tot ca interdictia de asubinchiria sau subarendà.

In once caz, proprietarul poate sa renunte in 'nod expressau tacit 1), la clauza proibitivä din contract, si isemenea

310 COD. CIV. - CARTEA III. --TIT. VII.- CAP. II.- ART. 1420-1424.

renuntare valideaza subinchirierea, subarendarea sau cesiuneacontractului.

251 bis. Sanctiunea violärei clauzei care oprestesubinchirierea, subarendarea sau cesiunea contractului.Violarea clauzei de a subinchiria, subarendà sau cea con-tractul, permite proprietarului, pe de o parte, de a expulsape subinchirias sau subarendas, ca unul ce se foloseste deimobilul sau fruit nici un drept ; iar pe dealta parte el poatesa ceara fatrt de chiriasul sau arendasul principal reziliereacontractului i daune interese 1). Dar daca contractul cuprindeun pact comisor expres, ceeace va intAmplA atunci cand incontract se va zice ea subinchirierea sau subarendarea incontra clauzei proibitive din contract ne aduce de drept rezi-lierea lui, judecatorii nu mai au facultatea de a acora ter-mene, nici sä refuze rezilierea, ci numai s'o constate ; caci,In asemenea caz, conditia rezolutorie din tacita ce eraa devenitexpresa 2).

252. Obligatiile locatorului (art. 1420-1424 C.civil). Prin insasi natura coutractului, locatorul are urmrt-toarele obligatii principale : (crtci el mai are si altele) 3) :

° a traa locatarului sau arendasului lucrul inchiriat sauarendat, cu toate accesoriile lui ; 2° a mentine lucrul instare de a putea servi la intrebuintarea pentru care a fostinchiriat sau arendat ; 30 sa se poata folosi neimpiedicat lalucru inchiriat sau arendat in tot timpul contractului.

La caz de neexecutarea acestor obligatii, daca ele n'aufost modificate prin conventia partilor, locatorul va fi pus

contract; renuntare care se apreciaza in mod suveran de instantele de fond.Vezi i alte cazuri de renuntare Ja clauza proibitivii din contract, In tom.IX, ed. II, p. 78.

(as. fr. D. P. 1910, 1, 141.Vezi tom. IX, ed. II, din 1926, p. 80, text si nota 2.

3) Astfel, locatorul fiind obligat a Intretine imobilul in bunti stare sprea servi la destinatia pentru care a fost Inchiriat sau arendat, adica a face repa-ratiile care nu se considera ca locative (art. 1420, 20 ai 1421 C. civil), se in-telege ca valoarea acestor reparatii va fi platitli de locator, daca ele au fostplätite de locatar. Locatorul va restitui, de asemenea, locatarului san arenda-sului, cheltuelele utile, altele decal acele pentru constructiile si plantatiilefacute de ele, numai cheltuelele voluptuoare ne (land loc la nici o restituire dinpartea locatorului, conform dreptului comun. Vezi tom. IX, ed. II, p. 127.

OBLIGATIILE LOCATORULIII. ART. 1421 § 1. 311

in intArziere, conform dreptului comun (art. 1079 C. civil),fiinda, in spetä, este vorba de o obligatie de a face 1).

Dupd art. 1424 din codul civil, locatorul (legea zice inacest text, din eroare, locatarul) nu poate aduce lucrului in-ehiriat schimbäri materiale, directe sau indirecte, care sämicsoreze folosinta sau agrementul lucrului inchiriat, pe carelocatarul le-a avut in vedere la contractare 2).

253., 1° Predarea lucrului inchiriat sau arendat sistarea in care el trebue s'A fie predat (art. 1421 § 1 C.civil). Locatarul fiind obligat, in lipsa unei conventii con-trare, a predà lucrul in asa stare inch sä" poata fi intrebu-intat, trebue s. facrt toate reparatiile, chiar i cele locative,necesare in momentul inträrei locatarului in folosintä, acestdin urmä nefiind obligat cleat la obligatiile locative sur-venite in timpul folosintei sale (art. 1421 § 2, 1447 C. civil).

Obligatia de a predh lucrul inchiriat sau arendat, cu-prinde si pe aceea de a preda accesoriile lui.

Spesele predärei sunt in sarcina locatorului, dacä con-trariul nu rezultä din stipulatia partilor (art. 1317 0. civil),iar spesele ridicArei luerului sunt in sarcina locatarului.

Predarea se face in genere, la locul unde se gäsWelucrul inchiriat sau arendat. Ea se va face in ziva fixatäprin contract.

Lipsa (le predare sau intarzierea in obligatia predäreipermite locatarului sau arendaplui de a cere dela justitiepunerea sa in posesiune manu militari, de cAtemi aceastaeste ca putinta (art. 1077, 1021 C. civil), iar la caz contrar,rezilierea contractului i daune-interese (art. 1021 C. civil).Locatarul sau arendapl n'ar putea insä, cel putin dupä unii;sä cearä, in asemenea caz, reducerea pretului contractului, nicisti retie el insusi din pret partea corespondentrt a valoareireparatiilor pe care locatorul nu le face.

Actiunea locatarului sau arendasului este o actiune per-sonal', pentruc5.5 dupä cum tim, contractul de locatiune

') Cas. I, No. 659 din 18 Iunie 1920. Cr. judiciar din 1920, No. 65, 66p. 532 (rezumate).

2) Trib. Arge1,4, Jiestitia din 1920, No. 5, p. 9.

312 C. CIV.-CARTEA III.-- TIT. VII.- CAP. II.- ART. 1520 § ULTIM.

confera locatarului sau arendaplui un drept personal, deichestiunea este controversata 1).

2° Intretinerea lucrului inchiriat sau arendat

(art. 1420 § 2, 1421 § 2 C. civil). In toate contractelede locatiune, fie de mobile sau de imobile, locatorul fiindobligat a face ca locatarul sau arendapl sa se poata foloside lucrul inchiriat sau arendat, are obligatia, in lipsa uneiobligatii contrare 2), de a fac.e in cursul contractuhti toatereparatiile necesare, afara de cele numite locative, care ramanIn sarcina locatarului sau arendaplui. De aceea Loysel ziceaea, daca este vorba de o cash' de locuit,

«Le locataire doit 6tre tenu elos et couvert» 3).

Chestiunea de a se ti care reparatii cad in sarcinalocatarului i care cad in sarcina proprietarului este o chestiede fapt

Daca locatorul nu face reparatiile necesare, locatarul sauarendapl poate cere rezilierea contractului (art. 1021, 1439.C. civil), sau ca justitia sa-1 autorize a le face el insui (art.1077 C. civil) 4). Locatorul poate fi condemnat §i. la daune,insa aceste daune nu vor fi datorite cleat in urma punereilui in intarziere, asemenea punere in intarziere nefiind ne-cesara pentru h putea cere rezilierea contractului.

3° Folosinta neimpiedicata a locatarului sau

arendaSului de lucrul inchiriat sau arendat. Dupg, art.1420 § ultim, locatorul este obligat a face ca locatarul sit'

se poata folosi neimpiedicat (paissiblement), in tot timpullocatiunei de lucrul inchiriat sau arendat. Locatorul garan-teaza deci pe locatar sau arenda contra perderei totale sanpartiale a lucrului inchiriat sau arendat; contra, viciilor lu-crului; i in fine, contra tulburarilor lui i a tertiilor.

Vezi torn. I al acestei lucräri, No. 594, p. 434 §i trimiterile fäcuteacolo.

Piírtile pot deci stipulh a locatorul nu va fi obligat la nicio reparatie,de once naturg ar fi. Cas. fr. D. P. 1913. 1. 392.

Loysel. op. cit., I, p. 417, No. 475.Locatarul c.are a flicut reparatiile necesare, poste fi autorizat de justitie

a retine costul lor din pretul chiriei situ arenaei. Vezi tom. IX, ed. II, din1926 p. 88.

OBLIGATIILE LOCATORITLIII. ART. 1423, 1430 § 1. 313

256. A) Garantarea pentru perderea lucrului inchi-riat sau arendat (art. 1423, 1430 § 1 C. civil). In lipsaunei conventii contrare, care este permisa, locatorul garan-teaza pe locatar sau arendas contra pierderii totale sau par-tiale a lucrului survenita in timpul contractului, in acest sensca el trebue sa sufere sau desfiiutarea contractului sau o mic-mare din pret (art. 1423, 1439 § 1 C. civil) 1).

Perderea totald a lucrului in timpul contractului aducede drept desfiintarea lui, din cauza lipsei de object, fie calucrul a pierit prin caz fortat fie altfel (art. 1423, 1439 § 1C. civil) 2).

.Tocmala darei i luarei in nahneala se desface dela sine§i,atunci cand va pierl lucrul naimit. Daca aceasta se va Intampladin pricina unei párti, se cuvine celeilalte parti s ceará despagu-bire; iar de va ft din intamplare, atunci nu este datoare sa ras-puna', o parte catre alta», zice art. 1492 C. Calimach (1112 C.austriac).

S'a decis cá, desì art. 1423 din codul civil dispuneanume ca locatarul este in drept a cere o reducere din chirienumai in cazul unei distrugeri materiale, totala sau partialä,a lucrului inchiriat, totusi acest caz se aplica i atunci candlocatarul se Oeste in imposibilitate de a se bucura de fo-

Chiriasul are drept la o scildere din chirie si dura art. 1105 din codulaustriac (art. 1482 C. Calimach), din cauza lipsei de folosinth, in care caz eleste dator sà flie . o ofertii realh de piafa' a chiriei, conform art. 1425 din sedascod (1877 urm. C. Calimach), rämfinand ca. prin bung inteleOre, sau pe calejudechtoreasch, sil se stabileasch reducerea de pret la care chiriasul are drept.Cas. I, 24 Febr. 1920, Jurisprud. rom. din 1920, No. 15, P. 218, No. de or-dine 230.

Cpr. Trib. Prahova, Or. Judiciar din 1920, No. 63, 64, p. 610. VeziCas. II, 9 Iulie 1919, Jurisprud. rom., din anul 1919, No. 31 si 32, p. 810,

No. de ordine 743. Duph art. 1424 di codal civil, zice aculará din urmh decizie,de cite ori lucrul inchiriat este distrito In total, contractul de locatiune estereziliat Ipso facto din momentul distrugerii. Desi acest text vorbeste numai delipsa de folosinth, provocatä de distrugerea imobilului printr'un caz fortuit,totusi motivul determinant, care 1-a condns pe lsgiuitor, este lipsa totalli de fo-losintä a chiriasului, ihrä culpa vreuneia din plirti, astfel ch evenimentul careimpiedich exercitiul dreptului chiriasului atrage de drept rezilierea contractului,fie el un caz fortuit sau de forth majorri, izvorith din rfisboiu. Intre cazul fortuitsi eel de forth majorh nu trebue sà se fach nici o distinctie, intructit pentruchiLias rezultatul este acelas, i aceasta cu atit mai mult cu cfit distrugereaimobilului statornicith de art. 1423 C. civil, nu este un caz limitativ, ci enun-ciativ. Odath ce contractul a fost reziliat de drept pentru lipsä de folosintri, to-talä in timp de riisboiu, instantele judechtoresti nu mai pot ordonh reintegrareachiriasului in drepturile ce rezulth diu contractul reziliat, care nu mai poateproduce nici un efect in favoarea sa.

Cas, S. 1-a, 29 Sept. 1919. Dreptul din 1919, No. 4, p. 38. Mai veziCas, 1, 21 Maiu 1920. Dreptul din 1920, No. 38, p. 446.

Cas. I, Dreptul din 1919, No. 4, p. 39.Cas. S. 1-a, No. 3, din 20 Ianuar 1918 (pronuntatli la Vezi P.

Popescu, furispruclenfa Curtii de Casatie pe anii 1917-1918, p7 151. In Reekssens s'a pronuntat i Curten din Poitiers, Sirey, 1916, 2, p. 1 (cu nota lui Al:Wahl). Vezi si C. din Bucuresti, care a decis c rechizitia totair, a imobiluluiInchiriat de catre trupele dusmane de ocupatiune constitue o turburare de fo-losinth, care poate fi asimilatrt cu c,azul fortuit de care se ocuprt art. 1423 si1439 din codal civil. Cr. judiciar din 1920. No. 31, 32, p. 311, precum i Cr.*lick?. din 1919, No. 20, 21, p. 211.

Cu toate acestea, tot Curten din Bueuresti a decis (Cr. judiciar din 1920,No 30, 31, p. 252, rezumate), crt ifisboiul i ocupatiunea, chiar daeli ar fi con-siderate ca niste cazuri de fortli majorli, nu pot fi asimilate acelor cazuri for-tuite, care fac imposibilá sau micsoreaai folosinta lucralui Inchiriat, din cauzadistrugerii totale sau partiale a acestui lucru. Dupli aceastii din urmrt deciziefolosinta lucrului Inchiriat nefiind atinsli prin rlisboiu sau ocupatie, de oarece

314 COD. C1V. - CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. Ir.

losinta imobilulul inchiriat clintr'un caz oarecare de forta ma-jora, deil materialmente el nu este distrus 1).

Ca exemple de cazmi fortuite, vorn citk: exproprierealucrului inchiriat sau arendat, pentru cauza de utilitate pu-blica; distrugerea lui prin foc, furtuna, cutremur, inundatie,etc.; distrugerea ecaretelor, patulelor, magaziilor, etc. intbn-plata printr'o revolutie, precum au fost, de exemplu, rA'scoa-lele tarane0i din 1907; rechizitia imobilului de puterea ocu-pantA 2), etc.

S'a decís, de asemenea, ctl folosinta imobilului inchiriatfiind un atribut al dreptului de proprietate, riscurile rechi-zitiunilor militare, facute in timp de rasboiu de armatele ro-rnâne, sunt in sarcina proprietarului, iar nu a chiriaplui.Legea rechizitiilor militare din 6 Aprilie 1906, modificataprin mai multe legi posterioare, nu aduc, in adevar, nici oderogare dela acest principiu. Din contra, aceasta lege Il con-firma in mod expres prin art. 3, care prescrie ca once re-chizitie implica raspunderea baneasca a Statului catre pro-prietarul lucrului inchiriat. In adev'är, proprietarul, prin faptulrechizitiunei, ne mai putând indeplineasca obligatia sa,aceasta rechizitie constitue un caz de fortrt majora, indepen-dentä de vointa cbirìaului, care-I impiedica de a se folosì delucrul inchiriat, punilndu-1 in aceea4i situatie ca i in cazulunei distrugeri materiale a lucrului; prin urmare, ansul fiindcomplect lipsit de folosinta lucrului (in. specie o instalatie debae), art. 1423 C. civil devine aplicabil 3),

lucrul inchiriat rilmine intact, nu este loe la exonerare sau reducere de chirie,fiind vorba, in spetrt, de niste riscuri profesionale sau inerente profesiunei chi-

Vezi in privinta evolutiei jurisprudentei asupra acestei chestiuni, notad-lui G. Plastara, In Cr. judiciur, loco cit.

Cas. I, 29 Sept. 1919, Dreptul din 1919, No. 4, p. 39.Cas. I, 19 Noembrie 1919, Dreptu? din 1920. No. 16. p. 187.Cpr. art. 1156 § 2, 1567 C. civil.

OBLIGATIILE LOCATORULUL 315

S'a decis, de asemenea, c rechizitia unui imobil de atreputerea ocupantä inamica, nu constitue nici o tulburare dedrept in sensul art. 1428 C. civil, laid o tulburare de faptIn sensul art. 1426 din acela cod, ei numai un caz de fortämajora, pe temeiul aruia, in virtutea art. 1423 C. civil,chiriawl poate cere reducerea chiriei, afard de cazul and elar fi luat asupra.ii toate cazurile fortuite prevä'zure i nepre-väzute, in care caz el trebue sa suporte singur toata daunasuferità 1).

In once caz, rechizitiile fácute de inamic i nepldtite nuangajeaza responsabilitatea Statului 2).

Rämâne insä bine inteles cä locatarul poate, ca i aren-dapl, sä ia printr'o clauzä expresä cazurile fortuite asupralui (art, 1460 C. civil) 3).

cJulianus dicit : si quis fundum locaverit, ut etiam si quidmajore accidisset, hoc ei proestaretur, pacto standuin esse».

zice cà daca cineva prime§te un fond In arena, InsArcinAndu-se cupierderile care pot sA provie dintr'o fortA majorA, aceastA conventieeste validA si trebue sA fie executatA) (L. 9 § 2, Dig., Locati con-ducti, 19. 2):

In lipsa unei stipulatii exprese, se intelege cA va fi vorba,In specie, numai de cazurile fortuite ordinare, nu trig i decele extraordinare (art. 1461 C. civil).

Art 1423 C. civil este aplicabil i arenarilor de mo0i,insA, in asemeuea caz, trebue ca imobilul sà fie atins in insäsubstanta sa, in ipso corp ore rei, precum ar fi, de exemplu,cazul unui cutremur, care ar scufunda imobilul, o inundatiecare ar impiedia intrebuintarea imobilului, etc. Cand insäarendaoil a fost numai stanjenit in exploatarea moOei dincauza operatiilor de rgzboiu, sau and din aceste cauze exploa-tarea a devenit mai grea, imobilul n'a incetat de a fi acelavin substanta sa i, ca atare, singura pretentie nu poote fi de

316 COD CIV. CARTEA III. TIT. VII. CAP. II.

cat reducerea pretului arendei, si aceasta numai atunci candel n'a luat asupra-si riscurile provenite din atari evenimente 1).

Din cele mai sus expuse rezulta O.' locatarul va puteasa invoace desfiintarea contractului, chiar atunci cand lucrular fi perit din culpa lui proprie, ramanand insa ca, in ase-menea caz, el sä, despagubeasca pe locator de toate daunelesuferite (art. 1453 C. civil).

Daca' lucrul a perit prin culpa locatorului, contractuleste iaräsi desfiintat de drept pentrucä executarea lui esteCu neputinta, tusa in asemenea caz locatorul va piad daunelesuferite de locatar sau arendas, fara ca locatorul sau loca-tarul din a caror culpa lucrul ar fi perit s'O poata fi obligatJa reclädirea sau reconstruirea lucrului distrus.

Venim acum la efectele perderei partiate. Aceasta per-dere, cand este rezultatul cazului fortuit, autoriza pe locatarsau arendas a cere dupa, imprejurari, o scadere din pret saudesfiintarea contractului, Ira, tusa a i se acorda vreo des-pagubire (art. 1423 C. civil) 2).

Locatarul sau arendasul are alegerea intre aceste dou'amijloace numai atunci cand partea perita este atat de in-semnatá in cat se poate crede ca, ara ea, el n'ar fi consimtita lua lucrul in arenda, sau cu chirle.

In cazul contrar, el poate cere numai o micsorare dinpret, dacà n'a luat cazurile fortuite asupra lui. Tribunaleleapreciaza in fapt daca,' perderea este destul de insenmatapentru a justifica rezilierea contractului.

Art. 1423 adaogà irisa ca nici inteun caz, fie perdereatotala, fie parti ala, locatarul 'sau arendasul n'are drept ladaune pentruca, in specie este vorba de un caz fortuit de

Cas. II, 17 Sept. 1919, Cr. judisiar din 1920, No. 22, 23, p. 192(rezumate). Vezi s'i Alex. Velescu, Or. judiciar din 1920, No. 8 si 9. p. 68 urm.

S'a decis cit legiuitorul edictilnd prin art. 1423. C. civil, cli.' areudasuln'are drept la nici o despligubire atunci citad contractul de arendare se rezi-lieazli. prin distrugerea lucrului arendat, n'avut In vedere decilt pagubele cedecurg din insi rezilierea contractului, lar nu si daunele pe care le ar suferiarendasul din causa independena de distrugerea lucrului si care rilmitne supusedreptului comun. Astfel, arendasul dupX ce a dobfindit rezilierea contractuluipe temeiul art. 1423 C. civil, poste cere dela proprietar cheltuelile Acate de elcu affiturile si semlinitturile, pe care le-a cules proprietarul in urma reziliereicontractului. Cas. Sectii-Unite. Bult. 1911, p. 1749 tii Dreptul din 1912, No.18, p. 137. Contrec : C. Bucuresti, Dreptul din 1911, No. 44, p. 348, (deciziecalma).

EFECTELE PERDEREI LUCRELIII iNCHIRIAT. - A RT. 1453. 317

care locatorul nu poate fi responsabil, fiind de principiu canimeni nu raspunde de cazul fortuit, daca nu 1-a provocatprin dolul, culpa sau neglijenta sa.

Casus fortuitus a nullo prastaturz, (L, 23, in fine, Dig.,De div. regulis juris antigui, 50. 17), sau :

c Que sine culpa accidunt, a nomo pr(estantur» 1).

Se poate intAmpla ca perderea partiala sa fie datoritafaptului locatorului sau locatarului ori arendasului. In cazcAnd perirea partiala a lucrului se datoreste faptului loca-torului, locatarul este totdeauna in drept a cere desfiintareacontractului i daune, pentruca., in specie, locatorul nu si-aindeplinit obligatia, i desfiintarea contractului impreuna cudaune este sanctiunea &easel a lipsei de executare a ori-carei obligatii in genere (art. 1021 C. civil).

In caz când pierderea partiala a lucrului inchiriat sauarendat se datoreste faptului locatarului sau arendasului, seadmite c'a locatorul este in drept a cere desfiintarea contrac-tului de cateori folosinta lucrului inchiriat sau arendat adevenit cu neputinta.

Sarcina probei in privinta, perderea lucrului incumbAlocatarului sau arendasului.

257. Efectele perderei totale a lucrului inchiriatsau arendat prin faptul locatarului (art, 1453 C. civil).Dei art. 1453 din codul civil figureaza sub rubrica care seocupil de inchirierile caselor, totusi el se aplica i la aren-darile de fonduri rurale, ca unul ce cuprinde o aplicare adreptului comun, dupä care, la caz de inexecutarea uneiobligatii, debitorul raspunde de daunele cari au putut fi pre-vazute la facerea contractului, daca, ineexecutarea nu provinedin dolul sail. (art. 1085 C. civil).

Dura textul de mai sus, la caz de desfiintarea contrac-tului din culpa locatarului, acesta va plati locatorului, inde-pendent de sumele provenite de reaua intrebuintare a lucrului,china pe tot timpul necesar pentru pentru o noua inchiriere,adeca pe tot timpul cAt obiceiurile locului lash' proprietaruluispre gasi un locatar.

1) Vezi tom. III al acestei locriiri, p. 260, No. 214.

318 COD. CIV. CARTEA III.- TIT. VIL- CAP. IL - ART. 1422,

258. B) Garantarea contra viciiior lucrului inchiriatsau arendat (art. 1422 C. civil). Locatorul trebue shgaranteze pe locatar sau arendas contra viciilor de care arfi atine lucrul inchiriat sau arendat, pentruca altfel el si-arindeplinì in mod imperfect obligatia impusa prin art. 1420C. civil.

Pothier, dela care art. 1422 a fost imprumutat, voia caviciile pe care proprietarul trebuia sa le garanteze, impiedicecu totu/ intrebuintarea lucrului, iar nu numai s faca, intre-buintarea lui mai putin comoda ; insa aceasta solutie n'a fostadmisa de legiuitorul actual, desi chestiunea este controversata 1).

Astfel, se decide, cu drept cuvant, cà existenta de soarecisau guzgani, plosnite 2), furnici, gandaci sau alte insecte inimobilul inchiriat, constitue un viciu care autoriza pe locatarnu numai a cere daune, dar chiar i rezilierea contractului.

Tot ca vicii, care impiedicA trite° limita oarecare folo-sinta locatarului, sunt considerate: un defect de constructie 3),de exemplu: starea rea a dusu melelor sau a cosurilor;_ ema-natia de miazme vatamaroare, umiditatea, infiltrarea apei inpivnita sau in odaile de locuinta, insalubritatea odailor inchi-riate, o boala contagioasa incuibata in imobilul inchiriat, etc.

Locatorul toebue sà garanteze pe locator in contra viciilorlucrului, fie acest lucru mobil sau imobil chiar daca acestevicii nu provin dela el, ci dela un vecin sau alt cineva, fieaceste vicii permanente sau vremelnice, chiar daca ele s'aumanifestat in urma incheierei contractului si in tot timpulexecutarei lui, dupa cum dispune anume art. 537 din codulgerman. Obligatia locatorului nefiind insa de ordine publieä,se intelege ca conventia partilor poate s'o restranga sau s'oinlature in totul.

Se decide chiar, in genere, desì chestiunea "este contro-

Vezi tom. IX, ed, II, din 1926, p. 97, text si nota 2.Vezi deciziile citate in tom. IY, ed. II, din 1926, p. 98, nota 2, la

care frebue s adiiogrtm, Trib. Constanta, Dreptul din 1913, No. 63. p. 502 0C. Caen,. Sirey, 86, 2. 31, precum si Cr. jueliciar din 1916, No. 17. p. 143 (cuobserv. noastrW, etc.

Vezi tom. IX, ed. II, din 1926, p. 99, text si note; Cas. Sa. I, Bult.1913, p. 608, 609. Aceastii din urn:a decizie pune, cu drept cuviint, in priu-cipiu cä constructia defectuasii a unui canal, desl inundatia provenia dincauza lui nu s'a repetat constitue un viciu al imobilului inchiriat, in sensullarg al art. 1422 C. civil.

GARANT. CONTRA VICILLOR LUCRUR. - ART. 1424-1428. 319

versata, ca in privinta viciilor aparente, pe care locatarul le-acunoscut, garantia nu va avea loc, el fiind presupus a firenuntat la ea, dui:A cum dispune anume art. 1606 § ultimdin codul civil portughez dela 1867. Sanctiunea garantieiviciilor este despagubirea locatarului, . despagubire care sedatoreste de locator, chiar daca el n'a cunoscut viciile lucruluiinchiriat. Pe langa despagubirea locatarului, contractul vaputea fi riziliat in virtutea conditiei rezolutorii tacite (art.1021), dupa cererea locatorului, de cate ori viciile lucruluiil fac impropriu la uzul pentru care era destinat. Daca viciilelucrului nu sunt destul de grave, locatarul va avea dreptnumai la o micsorare din pret.

C) Garantarea contra tulburarilor ce emanAdela fnsusi locatorul sau dela un tertiu (art. 1424 1428C. civil). Locatorul fiind obligat a procura locatarului sauarendasului, in tot timpul contractului, folosinta pasnica sineimpiedicata a lucrului incheiat sau arendat, trebue sa ga-ranteze pe acest din urmä atat in contra faptelor sale perso-nale, cat si in contra acelora care ar emana dela tertii.

10 Garantarea contra faptelor personale alelocatorului (art. 1424, 1425 C. civil). Locatorul este maiintai garant de faptul sau personal, atat de tulburarea defapt cat sí de ce de drept ce el comite contra folosintei sale.Prin aplicarea acestui principiu, art. 1424 dispune ca loca-torul nu poate, in cursul locatiunei, sä schimbe forma lucruluiinchiriat sau arendat, si nici destinatia acestui lucru.

Astfel, locatorul nu poate sa modifice modul de culturaal parnantului arendat, nici s'a cladeasca' pe terenul inchiriat;nici sä schimbe distributia apartamentelor, etc.

El n'ar putea sa stabileasca in imobilul inchiriat o in-dustrie sau un comert care ar jigni si impiedica folosiutalocatarului, pentruca el trebue sä asigure si sa garantezeaceastä folosinta, necum s'o impiedice1).

Se decide chiar de unii, desi chestiunea este de asta-data controversatg, ca proprietarul care ,,i-a inchiriat o partedin imobilul sau pentru exploatarea unui comert sau unei

1) Vezi tom. IX, ed. II, din 1926, p. 107, Cpr. Colin et Capitant, H, p. 527.

320 C. crv. CARTEA III. TIT. VII. CAP. II.-- ART. 1426-1428.

industrii determinate, perde prin aceasta insusi dreptul de- ainchiria o altg parte din acelasi imobil unei alte persoanepentru exercitiul unei industrii sau unui comer t similar saude a exercita el insusi in imobilul inchiriat sau inteun altirnobil vecin, industria sau comertul pe care le .exercitg lo-catarul, solutie pe care noi n'am admis-o 1).

Proibitia facutg locatorului de a tulburà posesiunea lo-catarului, fie in fapt, fie in drept, nu-1 poate constrAnge alasa lucrul inchiriat s5, se deterioreze. De aceea, art. 1425,irnprumutat dela vechiul drept francez, si care nu se aplicguzufructuarului 2), dispune cg reparatiile urgente necesareimobilului inchiriat trebue sl fie suferite de locatar, oricarear fi incodalitatea ce i-ar aduce dacg ele nu-1 lipsesc deatde o parte din folosinta sa si nu cer un timp mai Tung de40 de zile (in codul italian 20 de zile). Locatarul nu vaputea cere rezilierea contractului decgt in doug cazuri, sianume : 10 atunci cand lipsa lui de folosintti este totalet¡ si2° când reparatiile fäcute de locatar sunt de asa natur5 inciltlocatarul si familia lui se gAsesc in imposibilitate de a loculimobilul inchiriat (art. 1425 § ultim).

Dacg reparatiile urgente, pe care locatarul le face imo-bilului inchiriat tin mai mult de 40 de zile, locatarul poatecere o micsorare din pret proportionatg al timpul si partealucrului de care el a fost lipsit (art. 1425 § C. civil).

Trebue s5 adgog5m cA textul mentionat se refer5 lasimple reparalii care nu sufgr nicio intArziere, iar nu laimbungt5tirile sau prefacerile ce locatorul ar aduce imobiluluiinchiriat 3).

261. 2° Garantarea contra faptelor emanate delater(ii (art. 1426-1428 C. civil). De cgteori este vorbade tulburarea emanatg dela un tertiu, legea distinge intretulburarea de fapt §i tulburarea de drept. Locatorul nudatore§te nicio garantie pen tru tulburarea de fapt, locatarul

Vezi tom. IX, ed. II, p. 109 urm.. precum 0 tom. VIII, partea IIp. 76, ad notam, in fine. Vezi asupra aceste controverse, Beudant, Louage, 523,p. 370, text si nota 1.

Vezi tom. III, parten 1-a, p, 518 0 tom. IX, ed. II, p. 114.2) Opr. Colin et Capitant. II', p. 528.

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. ART. 1427. 321

fiind obligat a o face s'a inceteze el insusi (art. 1426 C.civil) 1).

Locatarul are deci, in caz de tulburare de fapt, o actiunedirecta in daune contra autorului tulburarei (art. 1426 C.civil). Aceastä actiune nu apartine locatarului decat atuncicand tulburarea aduce o paguba lucrului san, sau cand acestatulburare ar fi anterioara intrarei sale in folosinta.

La caz de deposedare, el poate sà exercite contra tul-buratorului actiunea posesorie numita reintegranda, pentrucadesi el poseda pentru locator (art. 1853 C, civil), si deci, nupoate, In principiu, sa exer cite actiunile posesorii, totusi elare folosinta materialä a lucrului, pe care tertiul o tulbura,ceeace, dupa parerea generala este suficient spre a pateaexecuta actiunea reintegrare 2).

Locatarul sau arendasul n'are insa actiunea in com.plangere 3).

In cat priveste tulburarile de drept, locatorul garanteaza,din contra, pe locatar sau arendas, daca acesta a fost instiintatde tulburare la timp (art. 1427 C. civil).

Tulburarea de drept a locatarului sau arendasului, decare proprietarul raspunde, exista de cateori tertiul pretindeca are un drept asupra lucrului inchiriat sau arendat,daca acest drept nu-i este recunoscut printr'o botilrire jude-cAtoreasca 4). Prin urmare, tertiul tulburator, spre a fi aparat

Cpr. Ca.. Sa. II, Bult. 1912, p. 1956. Aceastrt decizie pune in prin-cipiu cii arendasul care a suferit personal o vtitrimare prin faptul c i s'a di-strus recolta de pe mosie in urma reväxsKrei apelor, din cauza distrugerei unuidig de aparare, are interesal i calitatea de a exercia actiunea in daune pecale corectionalii, in numele Bit' personal, pentru paguba suferitit, care este con-secinta directii a delictului de distrugere, chiar &tea' proprietarul digului dis-trus 1111 exercità si el un asemenea drept.

Cas. fr. Dreptul din 1912, No. 41, p. 327. Vezi tom. IX, ed. II, din1926, p. 30, ad notam, 50 si p. 119, text si nota 5. Mai vezi tom. I al acesteilucriiri, p. 414, nota 2.

Vezi tom. IX, ed. II, nota 6 dela p. 119, 120. In cit priveste exer-citares actiunilor provizorii din partea locatorului, vezi infret, p. 341.

De cele mai multe ori, tulburarea de drept presupune din parteatertiulni o actiune in justitie, relativa la proprietatea imobilului inchiriat sauarendat. Judecät. ocol. II Campulung. Bult. Trib. Muscel din 1920, No. 6,p. 164. S'a decis eit dispozitia art. 1427 din codul civil, care defineste tulburareade drept, 'si are aplicare si c1ä drept chiriasului de a cere o scitdere din pretnumai atunci cfind este vorba de o actiune introdusit in revendicarea proprie-tAtei, iar nicidecum i in cazul unei rechizitii flicute de inamic, care nu poste avekla bazit nici un drept de proprietate asupra lucrului rechizitionat. In adeviir,rechizitiile fitcute de inamic in teritoriul ocupat, departe de a constitul exercitiul

b. Alexandresco. Prinelpiilo Dreptului Civil Itoinfin. Vol. IV. 21

unui drept, sunt, din contra, niste fapte de rilzboiu impuse populatiei din teri-toriul ocupat prin silnicie i negatiunei oricarei notiuni de drept, spre deosebirede rechizitiile %cute de autoritätile romfme, care sunt executate in virtutea uneilegi, ale cilrei dispozitii emanit dela organele legale ale tiirei. Imprejurarea cridusmanul se substitue de fapt puterei executive nationale nu-i poste, in adeviir,conferl drepturile pe care le-ar fi avut Statul romfin, de oarece ocupatiunea esteo stare de fapt cu totul provizorie, care dureazii numai atAta timp cit este susti-nutii de puterea armelor. C, Bucuresti, Dreptul din 1919, No. 1, p. 12 urm.

Cas. S. I, Bult. 1910, p. 26.Garantia previtzutii de art. 1428 C. civil, ea si cea previizutif de

art. 1441 din acelas cod, nu poate fi invocatif decfit de locatarul unui imobil,iar nu i de cei ce-i detin fuirui vreun titlu, intrucit dispoziiile acestor texte suntstabilite numai in favoarea locatarilor. Cas. S. I, Bult. 1913, p. 1536 i Dreptuedin 1913, No. 60, p. 477.

Cas. S. I, 13 Octombre 1915, Dreptul din 1915, No. 74, p. 585.S'a decis, ca drept cuvant, cà contractul de locatiune fácut pe un termen

determinat, Incetlind prin expiraren acestui termen, de aici urmeazii, a tacitarelocatie sau reconductie este un nou contract, cale formandu-se in baza consim-timantului tacit al pArtilor, presupune capacitates lor. De ctiteori, deci consimti-mfmtul ptirtilor nu poste fi dat cleat in anumite forme, relocatia sau reconductiatacitit nu mai ponte sit aibX loc. Cas. I, No. 11. din 4 Februarie 1919, Jurisprud.rona. din 1919, No. 6 si 7, p. 638 si Tribuna juridicd din 1920, No. 10, 11,p. 41 (Cu observ. noastrii).

322 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VII. CAP. II.

de actiunea in &tine ce i-ar intenta, locatarul, este suficientsa-si sprijine tulburarea ce face pe un drept de proprietate,de folosintä, de uzufruct, etc. asupra lucrului inchiriat oriarendat ; de unde rezultä c instanta de fond pentru a carac-teriza tulburarea de drept i, in consecintä, a respinge actiunealocatarului contra tertiului tulburätor, nu este tinuta ca, inprealabil, sa judece In fond dreptul pretins de acesta 1).

De ateori exista o tulburare de drept din partea unuitertiu, locatorn1 va trebui deci sä apere pe locatar, i, dacaevictiunea nu poate fi inlaturatd, sí-1 despägubeasca 2).

Daca proprietarul nu-si indeplineste obligatia de a garantape locatar de folosinta lucrului inchiriat, fdcand sa disparltulburarea adusä acelei folosinti, locatarul este in drept sarefuze plata chiriei 'Ana la incetarea tulburarei, in care cazel nefiind In culpä, pactul comisoriu nu poate sa operezecontra lui; caci clauza rezolutorie fiind consecinta i sanctiune,aneindeplinirei unei obligatii, ea nu-si produce efecte cleat atuncidud este doveditä, culpa pärtei fata de care se invoaca aceastaclauza 3).

S'a decis inteo afacere in care noi insine am sustinutrecursul, care a fost admis de Curtea de casatie, cä dispozitiaart. 1428 din codul civil pin care se dä' drept locatarului

CONTRACTUL DE LOCAT1UNE. 323

chemat in judecatä, de un tertiu ce pretinde a aveà un dreptasupra lucrului inchiriat, ea sä poatä, fi scutit de once chemareIn judecatä, arätând pe locatorul in al carui nume poseda,fiind cu totul facultativä, lar nu obligatorio pentru locatar,instanta de fond face o gresitä aplicare a textului de mai sus,atunci când refuzä locatarului exercitiul actiunei ce a exercitatcontra unui tertiu pentru realizarea ce rezultä in favoarea sadin contractul de locatiune 1).

S'a decis uneori c tulburarea cauzatä printr'un actadministrativ, de exemplu : prin executarea unei lucräripublice ; precum ar fi inältarea unei sträzi, ar fi asimilatäunei tulburäri de fapt, i c, In consecintä, niel o despägu-bire corespondentä cu micsorarea de folosintä n'ar fi dato-ritä de locator in asemenea caz. Aceastä solutie este insainadmisibilä, pentrueä un act administrativ regulat nu cons-titue o tulburare de fapt, ci un caz de fortä, majorä. Inspecie nu se va aplid, deci art. 1426, ci art. 1423 C. civil,dupä, care locatorul räspunde de cazul fortuit 2).

Contract de locatiune. Distrugerea totalä sau par-tialä prin caz fortuit a lucrului inchiriat. Rechizitionareahicrului inchiriat, de care autoritatea militarà. Fortä ma-jorä. Aplicarea art. 1722 C. civ. fr. (1423 C. civ. rom.Aplicarea acestui text chiar in caz de rechizitie verballTulburarea adusä folosintei locatarului de cätre autoritateamilitar. Tulburare de drept. -- Art. 1726, 1727 C. civ.fr. (1426, 1427, C. civil rom.).

Art. 1722 din codul civil (1423 C. civil rom.), care impu-terniceste pe locatar a cere rezilierea contractului sau o micsorare dinpret, in caz de distrugerea totalä ori partialä a lucrului prin cazfortuit, se aplicei de cateori locatarul nu se mai poate folosi de lucrulinchiriat, el gäsindu-se in aceiasi situatie in care s'ar gäsi, daceilucrul ar fi fost materialmente distrus.

In speter, dacä cea mat mare parte a lucrului inchiriat afost rechizitionata de autoritatea militara, aceastärechizitie constitueun caz fortuit sau de fortä mojord, independent de voin(a locata-

1 ) CaB. S. I, Bult. 1912, p. 24 §i Dreptul din 12, No. 33.Cpr. Colin et Capitant II, p. 428. Cei maj multi autori vàd insit in

actele administrative o tulburare de drept, care vild in actele administrative, otulburare de drept. Cpr. Aubry et Rau.. V, § 366, p. 301. 302, (ed. a V);Baudy et Wahl, Louage, I, 504 urm. i nota 4 P. Per. 1916, 2. p. 3, etc.

324 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. II.

rului, care suspendet once folosintet i det loc la aplicarea art. 1722C, civil (1423 C. civil roman).

Textul de mai sus se aplicei chiar atunci cdnd rechizitia afost feicutei NM" observarea formelor legale, adicei in mod verbal,pentrucd, In asemenea ea; cererea locatarului n'ar fi putut cleatsei intdrzie rechizi(ia, fard a-i permite set se sustragei dela ea inmod definitiv.

Tulburarea adusei folosintei locatarului prin autoritatea mi-Ward este o tulburare de drept, intrucdt aceastei autoritate a inter-venit in baza unei legi.

Denunprea prevdzuld de art. 1726, 1727 C. civil (1427,1428 C. civil romdn); in caz de tulburare de drept, nu are altscop decdt de a pune pe proprietar n intdrziere, pentru ca el sti[acá sei inceteze tulburarea ; de unde si consecinfa cei dacei tulbu-rarea rezultei dintr' o rechizitie, intdrzierea duset de locatar indenuntarea ce trebue set facet proprietarului, chiar dacd ar fi con-sideratd ca o culpei, nu-i poate fi iniputatd, intrucal asemenea in-tarziere nu este de naturd" a aduee vreo daund proprietarului, acestaneputtind cd impiedice adueerea la indeplinire a rechizitiunei.

(Din Pand. Périod., anul 1916, 2, p. 1).

NOTA. Decizia Curtei din Poitiers, a carei sumar1-am reprodus mai sus, este foarte importanta §i de o apli-care foarte practica netagaduita, In timpurile actuale, in urmarazboiului mondial, in care rechizitiile au fost la ordinea zilei.

Solutia admisä de Curtea din Politiers, fiind admisibiläIn dreptul nostru, ara crezut interesant de a o reproduce kJ.'

de a zice cateva cuvinte asupra ei, mentionänd asupra acesteichestiuni i jurisprudenta noasta

Este $tiut ea, in lipsa unei conventii contrare, care estepermisa, locatorul garanteaza pe locatar sau arenda4 contrapierderei totale sau partiale a lucrului inchiriat ori arendat,survenitä In timpul contractului, In acest sons ca el trebuesa sufere sau desfiintarea contractului, sau o scadere din pret(art. 1423, 1439 § 1 C. civil).

Pierderea totala a lucrului inchiriat sau arendat,timpul contractului, aduce de drPpt desfiintarea lui din cauzalipsei de obiect, fie ca lucrul a perit prin caz fortuit, fie altfel.

erocmeala d.rei i luarei In naimeala se desface dela sine,atunci and va peri lucrul näimit, zice art. 1492 din codul Cali-mach (1112 C. austriac) ; daca aceasta se va intftmpla din pricinaunei pärti, se cuvine celeilalte parti sa ceara despagubire, lar deva fi din intAmplare, nu este datoare s raspunda o parte catre alta'.

I) Cas. I, 21 Febr. 1920. Jurispruden(a rom., din 1920, No. 15, p. 218,No. de ordine 230.

2) Cas. II, 9 lulie 1919, Jurisprudenla ronand, din 1919, No. 31 si 32,p. 810, No. de ordine 734.

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. 325

S'a decis eh chiriasul are drept la o scldere din chiriesi dupä art. 1105 din Codul austriac (1482 C. Calimach),din cauza lipsei de folosintä, in care caz el este dator sti,faca o ofertä realä de plata chiriei, conform art. 1425 dinacelas cod (art. 1877 urm. C. Calimach), ramanAnd ca prinbunä tntelegere sau pe cale judechtoreascA, sä se stabileascareducerea de pret la care chiriasul are drept 1).

Am arätat mai sus eh' pierderea totala a lucrului, incursul contractului, aduce de drept desfiintarea acestui con-tract, insä textul de mai sus nu este limitativ, ci pur enun-ciativ.

Dupä art. 1423 din codul civil, zice cu drept cuvantCurtea noastrà de Casatie, de clteori luerul ine,hiriat estedistrus in total, contractul de locatiune este reziliat ipsofacto din momentul distrugerei. Desi textul de mai sus vor--beste numai de lipsa de folosintä provenitä din distrugereaimobilului printeun caz fortuit, totusi motivul determinant,care a condus pe legiuitor, este lipsa totalà de folosintä achiriasului, far/ culpa vreuneia din pärti, asa el evenimentul,care impiedicA exercitiul dreptului chiriasului, atrage de dreptrezilierea contractului, fie el un caz fortuit sau de fortä ma-joril izvorâtä din rtízboiu. Intre cazul fortuit si cel de fort/majorä nu trebue sa se facä nici o deosebire, intruat pentruchirias sau arendas rezultatul este acelas, si aceasta ca atAtmai mult cu cat distrugerea imobilului statornieitä de art.1423 C. civil, nu este un caz limitativ, ci enunciativ. OdatäCe contractul a fost reziliat de drept pentru lipsä de folo-sintg, instantele judecatoresti nu mai pot ordona reintegrareachiriasului sau arendasului in drepturile ce rezultä din con-tractul reziliat, care nu mai poate produce nici un efect infavoarea sa 2).

O altä decizie tot a Curtei de casatie, din 21 Mai1920, hotäräste, deasemenea, di desi art. 1423 din codalcivil prevede numai cazul unei distrugeri totale sau partialea lucrului inchiriat ori arendat, in care locatarul sau aren-

326 COD. CIV.- CARTEA III. -TIT. VII.- CAP. II.

dasul poate sa ceark redueerea pretului locatiunei seu arendei,totusi acest text se aplica si atunci and locatarul sau a ren-dasul se gaseste intr'o imposibilitate, provocata de o fortamajora, de a se folosi de lucrul inchiriat sau arendat, cutoate el materialmente lucrul n'ar fi distrus ; de oarece ar finedrept de a se impune locatarului sau arendasului sa pia-teasca fara cauza pretul unei folosinte ce nu i-a putut fi pro-curata de locator 1).

Art. 1423 din codul civil, vorbind de distrugerea imo-bilului prin caz fortuit, printre cazurile fortuite (vis divina,vis major), vom mentiona exproprierea imobilului inchiriatsau arendat pentru eauza de utilitate publica ; distrugerea luiprinteun foc celest (trasnet), furtunä, cutremur, inundatieneobisnuita, etc., distrugerea acareturilor, pätulelor, cosarelor,magaziilor, etc., intämplata din cauza räzboiului, sau printr'orevolutie interna, precum au fost, de trisi a memorie, ra'scoa-lele täränesti din 1907, etc. 2).

In privinta rechizitiilor, s'a decis nu numai in Franta,dar si la noi, ca folosinta imobilului inchiriat fiind un atributal dreptului de proprietate, riscul richizitiilor militare, facutein timp de razboiu de catre armatele romäne, cad in sarcina,proprietarului, iar nu in aceea a chiriasului sau arendasului.Legea rechizitiilor militare din 6 Aprilie 1906, modificataprin mai multe dispozitii ulterioare, nu aduce, in aceastii pri-vinta, nici o derogare dela acest principiu. Din contra, aceastalege il confirma in mod expres prin art. 3, care prescrie caonce rechizitie implica raspunderea baneasca a Statului, catreproprietarul lucrului inchiriat. In ndevar, proprietarul ne maiputänd, din eauza rechizitiei, sa-si indeplineasca obligatia sa,aceasta rechizitie constitue un caz de forth' maiora, indepen-denta de vointa chiriasului sau arendasului, care 11 impiediedde a se folosi de lucrul inchiriat sau arendat, punându-1 inaceias situatie ea si in eazul unei distrugeri materiale a lu-crului ; prin urmare, el fiind al totul lipsit de folosinta

Dreptut din 12 Octombrie 1920, No. 38, p. 446 urm. Mai vezi Cas.1,29 Sept. 1919, Dreptut din 1919, No. 4. p. 38 etc.

C. 13ucure0i si Cas. I. Dreptul din 1907, No. 85, /9. 697 o din 1908,.No. 39, p. 480, etc.

CONTRACT17L DE LOCATIIINE. 327

lucrului inchiriat sau arendat (in speta o instalatie de bae),art. 1423 din codul civil devine aplicabil 1).

M'Inane insa bine inteles ca locatarul poate ca $i aren-&su], s ja, printr'o clauza expresa caz urile fortuite asupra sa 2).

Pana acum am vorbit numal de rechizitiile facute dearmata romitna. Ce trebue sä decidem in privinta rechizi-

facute, in baza conventiei dela Haga 1912, de o armatastraina, de exemplu de puterile centrale, in timpul ocupatieiMunteniei i Olteniei ? Curtea din Bucure$ti a decis ca rechi-zitia totala a unui imobil de catre trupele du$mane de ocu-patie, constitue o turburare de folosinta care poate fi asimi-lata' cu cazul fortuit, de care se ocupa art. 1423 $i 1439din C. civ.) 3).

S'a decis, de asemenea, ca rechizitia unui imobil, facutade puterea ocupanta imunicA, neconstituind niel o tulburarede drept in sensul art. 1428 din codul civil, nici o tulburarede fapt in sensul art. 1426 din acela$i cod, ci numai uncaz de forta majorá, in baza art. 1423 C. civil, chiria$ulpoate cero reducerea chiriei, bfará de cazul and el ar filuat asuprali toate cazurile fortuite, prevazute i neprevazute,in care caz el trebue sa suporte singur toata dauna suferita 4).

Curtea din Bucuresti S. I, a decis irisa ca, conventiadela Haga din 1912 nu se poate forma temeiul unui dreptpropriu zis, intrucAt dispozitiile ei sunt numai ni$te simpledeziderate i expuneri de principii semnate de cei cari au par-ticipat la ea, lipsite insä de once sanctiune alta decItt aceeaa moralei publice. In consecinta, aceasta decizie pune in prin-cipia ca,' rechizitiile facute de inamic in teritoriul ocupat,departe de a constituí exercitiul unui drept, sunt numai nistefapte de razboiu impuse populatiunei din teritoriul ocupat,prin silnicie si negatiunea oricarei notiuni de drept, spredeosebire de recbizitiile facute de autoritatile militare romAne,c,are sunt exercitate in baza unei legi, ale carei dispozitiiemana dela organele legale ale tiirei.

Cas. I, No. 3 din 20 Ianuarie 1918 (pronuntatii la Iasi si publicatii.In Revista qerteralii de drept, anul I, No. 2).

Cp.r. art. 1166 § 2, 1567 C. civil, etc.Curierul judiciar din 1920, No. 31 çi 32, p. 311 si Curierul iudieiar

din 1919, No. i0 si 21, p 211, etc.Cas. I, 20 Sept. 1919, Dreptul din 1919, No. 4, p. 39.

C. Bucuresti, S, I. 26 Ianuar 1919, Dreptul din 1919, No. 1, p. 12.Dreptul, loco supra cit.

3 Curierul judicior din 1920, No, 30, 31, p. 252 (rezumate). Contret:C. Constanta (13 Martie 1919). Vezi, in privinta evolutiei jurisprudentei noastreasupra acestei chestiuni, nota d-lui G. Plastara asupra deciziei de mai sus aCurtei din Bucuresti.

4) Cas. I, 19 Noemvrie 1919, Dreptul din 1920, No. 16, p.187. Pa deciscii Statul roman devenind subachizitor legitim asupra mrirfurilor riimase In de-


Imprejurarea cä dumanul se substitue de fapt putereiexecutive nationale, nu i poate conferi in acela timp i drep-turile pe cari le-ar fi avut Statul roman, de oarece o out-patiune sträina este numai o stare de fapt en totul provizorie,care dereaza atata timp numai cat este sustinuta de putereaarmelor 1).

aceastä.' decizie adaoga ca art. 1427 din codul civil,care define§te tulburarea de drept, se aplica i drt drept chi-ria5ului sau arenda5u1ui de a cere o sdidere de pret numaiatunci cand este vorba de o actiune introdusa in revendicareaproprietatii, iar nici de cum 5i in cazul unei rechizitii ope-rate de inamic, care nu poate avea la baza nici un drept deproprietate asupra lucrului rechizitionat 2).

In fine, tot Curtea de Apel din Bucure§ti, S. 1 (26 Sept.1918) a decis ca eisboiul i ocupatiunea, chiar dad, ar ficonsiderate ca n4te cazuri de forth' majorä, nu pot fi asi-milate acelor cazuri fortuite care fac imposibilä, sau mic§o-reazä folosinta lucrului inchiriat, din cauza distrugerii totalesau partiale a acestui lucru. Folosinta lucrului inchiriat sauarendat nefiind deci atinsä prin rasboiu sau ocupatie strainkde oarece lucrul inchiriat ramane intact, nu este loe la exo-nerare sau reducere de chirie, fijad vorba, in spetä, de ni0eriscuri profesionale inerente profesiunei chiria0lor sau aren-da0lor 3).

Nu putem admite acest mod de a vedea al Curtei dinBucure5ti, i credem cà rechizitionarea imobilului inchiriat sauarendat, fie de armata romania, fie de o armata sträina, estepentru chiria5 un caz de forta majora, care räpindu-i folo-sinta lucrului inchiriat sau arendat, trebue sa-1 apere railcarIn parte de plata chiriei sau arendei.

In once caz, rechizitiile fdeute de inamic, in baza conven-tiei dela Haga din 11 Martie 1912 (anex5, art. 52), i ne-Waite de el, nu angajeaza resposabilitatea Statului roman 4).

pozitele hisate dela inamic, este propriettr al acelor miirfuri, lar acei ciiroraaceste miirfuri au fost rechizitionate, nu mai pot revendicit proprietatea lor, ciau numai o crean tfi In contra Statului, spre a fi despilgubiti. Trib. Prahova,S. III, Tribuna Juridicd din 1920, No. 80-81, p. 122.

9 op% Aubry et Rau, V, § 366, p. 301 (ed. a 5-a); Baudry et Wahl,Louage, 1, 554 urm., precum si nota In Pand. Périod. 1916, 2, p. 3, etc.

Vezi C. Apel Milan, Sirey, 1899, p. 1 urm. (cu nota lul Mb. Wahl).Cpr. Trib. Tutova, Dreptul din 1909, No. 48, p. 890 (cu observ. noastr). Vezisi tom. IX, ed. II, diu 1526, al Coment. noastre, p. 122, etc.

A ubry et Rau, op. si loco supra cit., p. 304.

CONTRACITUL DE LOCATIIINE. - ART. 1427. 329

Acestea sunt observatiile ce ne-au sugerat decizia Curtiidin Poitiers, a carei sumar 1-am reprodus mai sus.

Aceastä decizie mai are insä si alte puncte, asupra cä-rora nu vom insistà mult, ele fiind afarä de once indoialä.

Astfel, ea pune in principiu ea tulburarea adusä folo-sintei locatarului sau arendasului, prin autoritatea militarä,este o tulburare de drept, intruclt aceastä autoritate intervineIn baza unei legi.

Tot in baza aceluiasi principiu se decide, in genere, ellocatorul räspunde de piedicile aduse folosintei lucrului in-chiriat sau arendat prin exercitiul unor acte ce inträ in pu-tenle care apartin autoritätii administrative, precum ar fi, deexemplu, lucrärile de ridicarea unei sträzi sau altele ce ar fiexecutat autoritatea comunalä 1).

Tulburarea folosintei locatarului sau arendasului, prinactele regulate ale autoritätii administrative, se numeste indrept < faptul principelui> . Or, este stint ca acest fapt per-mite locatarului sau arendasului de a cere sau rezilierea con-tractului sau o micsorare a chiriei ori arendei 2).

Am arätat mai sus el locatorul räspunde de faptele au-toritätilor administrative. Aceasta lash' ins/ a se presupuneeh' aceste autoritäti au procedat in mod regulat, 616 respon-sabilitatea locatorului n'ar mai aveà loe atunci and putereaadnainistrativä ar fi procedat pe o cale ilegalä, rämânand caIn asemenea caz, locatarul sä ceara daunele ce i s'au cauzatprin actele ilegale si neregulate ale autoritätilor administra-tive 3).

In fine, decizia ce adnotäm mai hotäräste, cu drept cu-vânt, el denuntarea ce locatarul sau arendasut trebue s'o facälocatorului, spre a aduce la cunostinta acestuia tulburarea dedrept pentru ca el sä fad, sä inceteze (art. 1427, 1428 C.

330 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. -CAP. II.

civil), nu are nevoe de a fi faeutl de urgenta, intarzierea lo-catarului sau arendaplui neputaud sä aducä nici o daunaloeatorului, de oarece el nu poate si faca sa ineeteze rechi-zitia, care trebue sa.-0 urmeze cursul ei.

In rezumat, toate punetele hotarite prin decizia de maisus a Curtei din Poitiers, sunt juridice i admisibile i indreptul nostru. De aceea am 0 adus-o la cuno§tinta lumeinoastre juridice, pentru ea locatarii i arenda0i sa . tie carea fost ,situatia lor juridieä, ereatä prin rechizitiile militare, ema-nate fie dela autoritätile militare romane, fie dela puterilecentrale, care in tot timpul eat au oeupat cea mai frumoasa§i mai mänoasa parte a tärii noastre, au violat toate legiledivine 0 umane, neavand nimio sfânt. Imprejurarile maiCu seama vitejia armatelor noastre; care au avut de luptatnu numai in contra Nemtilor, dar 0 in contra Ru0lor (pre-tin0i no$tii aliati), au fa'cut ea cel putin biata Moldova sascape de urgia i färadelegile unui duman flamand 0 Parascupule, care, in lacounia sa, s'a mirat el insu0 de bogätiileaeestei täri, pe care, timp de doi ani, le-a exploatat fara mill0 Mira niei o fries de räpundere. Sfaretul a fost, s'a sfarmatCu desavar0re trufia nesatioasa a dumanului srdbatee.

262. Obligatiile locatarului sau arendaslui. Art.1429 din codal civil enumara obligatiile loeatarului, insa inmod incomplect, caci el mai are 0 alte obligatii deck aceleprevazute de acest text. In adevar, pe langl obligatiile saleprincipale (intrebuintarea lucrului dupa destinatia sa 0 platapretului), el trebue, in lipsa unei stipulatii contrare, sa pia-teasel cheltuelile contractului; sà mobilizeze in de ajuns casainchiriata (art. 1446 C. civil); sä inzestreze nao0a arendatäcu vitele i uneltele neeesare la exploatarea di (art. 1445); A.restitue, la finele contractului, lucrul inchiriat sau arendat, etc.

Cat pentru arenda, el mai este obligat, in lipsa uneiconventii contrare, sa-0 strangl recolta numai in locurileobipuite spre acest sfar0t (art. 1456 C. civil). El nu poatesä stoarea pamantul din cale afard spre a-1 face sa,' produclrecolte extraordinare, eAci aceakta n'ar Insemna a se folostca un bun proprietar.

CONTR. LA LOCATIUNE. OBLIG. LOCATARULDT. 331

1° Obligatiile de a plAti cheltuelile contrac-tului. Toate cheltuelile de timbru, transcrieri, onorarii, etc..sunt, in lipsa unei stipulatii contrare, in sarcina loeataruluisau arendasului, ele fiind fäcute in interesul lui. Impoziteledatwite statu1u-1, comunei, etc. sunt mns, afara de cazul uneistipulatii contrare, in sarcina proprietarului, locatarii i aren-dasii fiind obligati a le pläti, rAmAnfind ea ei sä le scadh'proprietarilor din câstiuri (art. 4 L. p. urmäriri din 24Martie 1877.

Taxele ce percep comunele pentru curätirea gunoiului(art. 4 L. qsupra maximului din 27 Martie 1903), ele suntIn sarcina loeatarului.

Locatarul pläteste, de asemenea, gazul, electricitateaapa ce consumä.

Curatirea latrinelor este insä, in lipsa unei conventiicontrare, in sarcina locatorului (art. 1449 C. civil), locatarulfiind obligat a curäti numai cosurile, pentru ca el trebue säse foloseaseä de lueru ea un bun proprietar (art. 1429 C.civil).

2° Obligatia de a mobila casa inchiriatAde a inzestra mosia arendatA (art. 1445, 1446 C. civil). --Art. 1446 din codul civil dispune c. contractul de locatiunepoate fi reziliat de cAteori locatarul nu mobileazg in deajunscasa inchiriatä, afarä de cazul and ar dà, garantii suficientepentru plata chiriei, lar art. 1455, relativ la arendarea mosiilor,prevede eh' contractul de arena,' poate fi reziliat, dupà cerereaproprietarului, dacl arendasul nu inzestreazN, mosia ca vitele

uneltele necesare la exploatarea ei, sau daeá el n'o cultivä',de fel, ori n'o cultivA ea un bun gospodar 1).

Motivul acestor dispozitii este asigurarea privilegiului,pe care art. 1730 C. civil Il conferA proprietarului asupramobilelor locatarului i asupra recoltei i pojijiei arendasului,privilegiu pe care proprietarului 11 are chiar asupra mobilelorsubloeatarului i pojijiei subarendasului, panä la concurentapretului subinchirierei sau subarendärei 2).

Vezi In privinta art. 1455 C. civil, infrei, No. 295.Vezi tom. IX, ed. II p. 70, nota 3 p. 130, 131; tom. X, p. 415. Cpr.

art. 611 Pr. civ., art. 1479 C. Calimach (1101. in medio C. austrinc). etc.

332 COD. CIV.CARTEA III.TIT. VII. CAP. II. ART. 1429, 1456.

Se decide, de asemenea, desì chestiunea este controversata,privilegiul proprietarului, statornicit de art. 1730, 1° C.

civil, se exereitä, i asupra mobilelor dotale ale femeei caregarnisese imobilul inchiriat de What, daca proprietarul n'afost prevenit c mobilele aflatoare in casa inchiriata de bärbatapartineau femeei sau unei altei persoane 1).

In cat priveste valoarea ce trebue sa aibä mobilele loca-tarului, judecatorii fondului vor decide in fapt dacä acestemobile procura sau nu locatorului o garantie suficienta. Ches-tiunea este trig controversata 2).

Sanctiunea nemobilarei suficiente a casei incbiriete sauneinzestrarei ori necultivarei mosiei arendate, este reziliereacontractului cu daune-interese (art. 1446, 1455 C. civil) siexpulsarea chiriasului sau arendasului in baza unei hotäririjudecatoresti. Locatarul sau arendasul poate insa sá impiediceexpulsarea, and garantii suficiente pentru plata ehiriei sauarendei, precum: o cautiune, o ipotee.ä, un amanet, etc.

Din imprejurare cä locatarul trebue sa aduch in easainchiriatä mobile suficiente, rezultä ca el nu poate, in prin-cipiu, sa scoata din ea mobilele aduse de el, afar/ de cazulcând el le-ar inlocui prin altele, sau and mobilele ramasear- fi suficiente pentru siguranta proprietarului.

Proprietarul care a inchiriat o pravalie unui comerciant,nu se poate însä opune la scoaterea din ea a mä'rfurilor vein-dute, eaci prin incheierea contractului el a consimtit tacita-mente la vAnzarea marfurilor chiriasului

265. 30 Obligatia de a se folosi ca un bun pro-prietar (art. 1429 ab initio, 1455 C. civil). Ca once de-tentor al unui lucru strain, locatarul sau arendasul trebuese foloseasca de lucrul inchiriat sau arendat ca un bun pro-prietor, adeca: ea si cum lucrul ar fi al sau propriu:

«Pe cel ce prime§te lucrul in n'aimeall 11 IndatoreSe pravilaea sA-1 Ingrijeascl ca Insu0 pre al sAu», zice codul Andr. Donici(art. 8, cap. 15).

Vezi supra, P. 62, 63 0 trimeterile Acute acolo, precum i infraNo. 538.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 132, text 0 note.

CONTRACTUL DE LOCATITJNE.- ART. 1429. 333

Iar codul Caragca zice, de asemenea, (art. 15, parteacapit. 4):

(Chiriasul este indatorat s6 intrebuinteze lucrul ca un bunrarinte de familie si de pe tocmala».

Astfel, locatarul nu poate sa degradeze lucrul inchiriat;el nu poate sä instaleze in imobil o industrie sau an comerta caror exercitiu ar aduce o pagubit imobilului sau celorlaltilocatari; el nu poate srt facA prin negligenta sa, sa faca imo-bilul sa nu poata fi locuit, introdueänd, de exemplu, in elplosnite, etc. El ar putea insa, in lipsa unei conventii con-trare, sa introduca in irnobilul inchiriat cgini sau alte ani-male nevatAmAtoare; el ar putea, de asemenea, sA introducaIn imobil o concubina, daca contractul nu-1 opreste, i dacaaceasta n'ar tulburl folosinta celorlalti locatari sau a veci-nilor, etc.

Locatarul este responsabil nu numai de abuzurile salede folosintA, dar si de acele ale oamenilor sài, precum ;rnembrii familiei sale, slugile i oaspetii lui, etc.

Mostenitorii unui calator, care a murit inteun otel deo boala contagioasa, nu rAspund catre otelier de acest fapt,aceasta fiind un caz fortuit, ing el trebue s'A plateasca chel-tuelile pentru dezinfectarea camerei in care a murit bolnavul.In once caz, otelierul este obligat a dezinfectä apartamentul,In urma parAsirei acestui apartament de catre bolnav,mänänd ca el sa exercite apoi recursul sau in contra bol-navului, daca s'a indreptat, sau mostenitorilor sAi; eaci, dacaIn lipsa unor asemenea masuri, un alt ealAtor, care ar fi o-cupat apartamentul nedezinfectat, s'ar fi imbolnavit din aceastacauza, otelierul va fi responsabil, aceasta constituind o culpadin partea lui.

Cele zise in privinta otelierilor este, de bunä seama,aplicabil tuturor proprietarilor care inchiriaza imobile altora.

Din combinarea art. 1021, 1429, 1430 (aplicabile i inmaterie comercialä) i din art. 1455 C. civil, rezulta cä lo-cataral i arendasul nu se foloseste, de lucrul inchiriat sauarendat ea un -bun proprietar, ca locatorul are facultatea de acere sau rezilierea contractului cu daune sau executarea lui,iar aceastd indoitä actiune locatorul o are numai in cursul

1) Cas. Sa. 1-a, 17 Mai 1916, Jurisprud:rina ' n 1916, No. 24, p. 377,No. de ordine 375.

334 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. VII. - CAP. II.

executarei contraetului, nu insa $i la expirarea lui, nemai pu-tându-se atunci concepe o cerere de reziliere sau de executarea unei obligatii contractu ale 1).

4° Obligatia de a se folosi de lucrul inchiriatsau arendat dupà destinatia sa (art. 1429, In medio, 1430C. civil). Pe länga obligatia de a se tolosi de lucru eaun bun proprietar, locatarul sau arendasul trebue WA, intre-buinteze lucrul inchiriat sau arendat numai la destinatia sa,care se determina prin conventia partilor sau, in lipsa uneianume conventii, dupa imprejurari, care se apreciaza in modsuveran de judecatorul fondului. Imprejurarile cele mai deeapetenie sunt, de buna seama, desinatia actuala a lucrului.?i profesia locatarului. A stfel, o casa inchiriatä spre a fi lo-cuita de locator impreuml eu familia sa, nu poate fi trans-formata in otel, in arciuma, birt sau atelier ; o casa incbi-riata pentru un comert cinstit nu poate fi transformata inteocasa de tolerant:A sau lute() casa de jocuri la noroc.

Daa locatarul sau arenda$ul nu se foloseste de lucrulinchiriat sau arendat conform destinatiei care rezulta dincontract san din imprejurari, el cater' una din obligatiilesale, $i aceasta autoriza pe locator a eere, dupa imprejurari,sau daune, sau rezilierea contractului (art. 1021, 1430, 1455C civil). Rezilierea contractului poate fi cerutä atät atunciand locatarul sau arendasul schimbl destinatia, at $i atunciand fara nici o schimbare de destinatie, el intrebuinteaza lucrulinteun mod din care poate sa rezulte o vatamare pentrulocatar, adica nu uzea0, de lucru ca un bun proprietar(art. 1429, ab initio), art. 1430 C. civil fiind, in adevarexpres in aceasta privintä.

50 Obligatia de a nu schimba forma lucrului.Dupä cum locatorul nu poate, in timpul locatiunei, sa

schirnbe forma lucrului inchiriat sau arendat (art. 1424 C.civil), tot astfel, aceasta forma nu poate fi schimbata nici delocatar sau arendas, pentruea el trebne sä pastreze lucrul sprea-1 restitul locatorului la finele contractului (argum din art. 1420$i 1431 C. civil).

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. - ART. 1447-1449. 335

Daca locatarul sau arendasul calca, aceasta obligatie,contractul poate fi reziliat de dansul la care poate ficondamnat si la restabilirea lucrurilor in starea de maiinainte, fara ca locatorul O. fie obligat a asteptà, expirareacontractului spre a exercità aceste drepturi.

Inovatiile, schimbarile si constructiile de mica insemnatate,care nu schimba destinatia lucrului si care pot usor sa dispara'la finele contractului ; nu stint, in principiu, oprite, dacacontractul nu cuprinde nici o clauza proibitiva in aceastaprivinta. Astfel, locatarul poate sä schimbe paretii internicare desprtrtesc camerele, el poate sa schimbe locul oglinzilor,sa bata usa in prtreti ; sa introduca in imobil gazul aerian,apa, lumina, electrica, sa instaleze telefonul, etc. In toate acestecazuri, locatorul ar puta insa sill pe locatar a restabilllocurile, la finele contractului, in starea lor primitiva. Dacalocatorul nu cere restabilirea locurilor in starea lor anterioara,locatarul este in drept a cere o despagubire dela locator.

60 Obligatia de a nu parasì imobilul. Obligatiace are locatarul de a se folosl ca un bun gospodar (art. 1429C. civil), 'A obliga a ocupà imobilul inchiriat, fie prin sine,fie prin oamenii sal; caci, la din contra, el va räspunde dedegradarile aduse imobilului prin fuptul neocuparei lui.

Locatarul unei pravalii nu poate deci s'o inchida si sa-sitransporte comertul aiurea; arendasul unui pamant nu poatesa-1 lase necultivat, etc.

Daca este vorba de o casa de tara, care nu se locuestecleat un tiny al anului, va fi suficient ca acea casa sa fielocuita in acel timp.

7C Obligatia relativa la reparatii (art. 1447-1449C. civil). Dupa art. 1421 § 1, locatorul trebue sa predealucrul in stare de a puteA fi intrebuintat, fiind obligat a face,in lipsa unei clauze contrare, toate reparatiile necesare, afarade cele zise locative, care sunt in sqrcina locatarului.

Reparatiile locative sunt indicate in uzurile locale(art. 1447 § 1 C. civil. Acest text face sa figureze, exempligratia, intre reparatiile locative : repararea vetrei, a gureia capacelor sobelor ; repararea tencuelei din partea de jos aparetilor camerelor si altor locuri de locuinti, pana la inaltimea

336 COD. OIV. CARTEA TIT. VII. CAP. ILART. 1429 § 1.

de un metru ; repararea parchetului si dusumelelor, intrucatnumai unele buati din ele sunt atacate, iar nu toate; repa-rarea geamurilor, ferestrelor, usilor, broastelor, verigilor situturor incuetorilor in genere ; addle reparatii ce se fac lapäreti, la bagdadii, sari, cosuri, cuptoruri, garduri, etc.

Art. 1448 C. civil dispune lug c niel o reparatielocattvg nu cade in sarcina locatarului, atunci and stria-ciunile sunt datorite vechitnei sau fortei majore, i trebuesa adauggm : sau unui vicia de constructie ori unui vicia almateriei lucrului inchiriat, 016 in toate aceste cazuri locatarulnu-si poate imputá nici o culpg.

In lipsa unei clauze si a unor uzuri contrare, curatirealatrinelor si a fantânilor este in sareina locatorului (art. 1449(1. civil), aceasta curatire nefiind consideratä ca o reparatielocativa ; numai intretinerea funiilor, lanturilor, ciuturilor,etc. sunt in sarcina locatarului. Tot in sareina locataruluieste curgtirea hornurilor sau cosurilor 1).

Daca locatarul nu face imediat reparatiile locative, lo-catorul poate sä-1 sileasca la aceasta chiar in timpul con-tractului. Locatorul care nu poate dobandl facerea reparatiilorlocative, poate cere daune i, dupg, imprejurgri, chiar reziliereacontractului, pentruca locatarul nu si-a indeplinit obligatiilesale (art. 1021 C. civil).

Actiunea locatoruIui pentru facerea reparatiilor locativese prescrie prin 30 de ani, conform dreptului comun (art. 1890C. civil).

Daca locatorul a facut el insusi reparatiile locative, lacare nu este obligat, se intelege ca el va avea recurs in contralocatarului, exercitand actiunea de in TeM, verso, sa actiuneanegotiorum gestorum.

270.8° Obligatia de a plati pretul chiriei sau arendei(art. 1429 § 1 C. civil). Eira pret ,nu poate sg existelocatiune (art. 1411 C. civil), dupa cum nu poate sg, existenici vanzare (art. 1303, 1304 C. civil).

cPraeses provinciae ea quae ex locatione debentur. exsolvi sinemora curabit». (Prezidentul provinciei va vegheA cà ceeace se da-

1) Vezi tom. IX, ed. II, din 1526, p. 136 EA p. 146.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. ART. 1429 § 1. 337

torete cito eauza imei loeatiuni sl fie plátit färA intarziere). (L. 17ab initio, Cod. De beato et conducto, 4. 65).

Plata pretului este una din obligatiile principale ale lo-catarului sau arendasului.

tina tusa d, prin aplicarea art, 1364 dela vAnzare, lo-catarul sau arendasul poate sa suspende plata pretului, decâteori exista o justa temere de evictiune, i asemenea temereexista atunci când proprietarul cere rezilierea contractului;aa ca, in acest cal; locatarul sau arendqul este in drept sasuspende plata pretului pâna la terminarea procesului de re-ziliere 1).

Aceasta plata se face la termenele stipulate prin con-tract (art. 1429 § ultim). Daca contractul nu prevede niciun termen, plata pretului se face la termenele determinate denatura lucrului sau de obiceiurile locului, de exemplu: la Sf.Dumitra si la Sf. Gheorghe 2).

Oricare ar fi ziva fixata pentru plata pretului, locatarulsau arendwl are toata ziva spre a face plata. Implinirea ter-menutui de platä inteo sarbätoare legalä nu indritue0e insape locatar sau arenda sa, araiLe plata pana dupa acea sal.-batoare.

Plata pretului se face de locatar san arenda sau demWenitorii sal, fiindca contractul nu se desfiinteaza prinmoartea locatarului sau arenda-,Aului (art. 1440 C. civil). Ease face locatorului, representantului sau mostenitorilor s'al

Primirea pretului locatiunei sau arendei se considerA caun act de administratie; de aceea tutorul are capacitatea dea-1 primi farä,' interventia consiliului de familie:

Plata castiurilor prin anticipatie M'Id .In genere, consi-derata ca un act de dispozitie, tutorul are pentru aceastanevoe de autorizarea consiliului de familie si de omologareajustitiei.

Minorul emancipat poate fila, sA-si primeaseg la fiecaretermen câstiurile fAra asistenta curatorului (art. 428 C. civil);pe cAnd el n'ar putea singar s'a.' le primeasca prin anticipalie,pentruca aceste cAvtiuri nu se considera ea venituri decat

Vezi tom. IX. ed. II, din 1926, p. 148, nota 4 oi supra, p. 658, 559.Cpr. art. 1477 C. Calimach (1100 C. austriac).

D. Alexandresco. Prineipiile Dreptului Civil Romftn. Vol. IV. 22

I) Prin urmare, de citteori este vorba de plata unei chirii sau arenzi pemai putin de doi ani, o asemenea platii este opozabilrt tertiilor frtrg a fitranscria Cas. Sa. 1-a, Bult. 1910, p. 18 i Dreptut din 1910, No. 27, p. 213.

Dupit art. 1118 din codul austriac, intrirzierea de a OW cloud rate.(cfistiuri din chick), dä." dreptul locatorului de a cere rezilierea contractului. Cas.I, 21 Fevruarie 1920, Jurisprud. rom. din 1920, No. 15, p. 218, No. de ordine,No. 230. Art. 1499, corespunzlitor din codul Calimach, prevede rezilierea (anu-larea) contractului atunci dud locatarul nu va pläti cfigtiul pe trecut, &wig ise va cere °data' ei de cloud ori i judeciitoria va porunci plata lui.

Beudant, Contrats et obkgations, 652, p. 392.

338 COD. CIV. CARTEA M. TIT. VIL CAP. II.

atunci and au ajuns la scadenta. In dipsa unui uz. sau uneiconventii contrare, plata avtimilor se face la domiciliul lo-catarului sau arendavului (art. 1104 C. civil).

Plata pretului se va dovedl, in genere, printr'o chitantäsemnata de locator, fie print'o mentiune fitcuta in dosul con-tractului.

Spre a se putea insa opune tertiilor, once act sau ho-tärtre care constata o cesiune sau o ehitanta de chirie oriarena, pe doi ani viitori sau mai mult, vor trebul sä fietranscrise (art. 1394 C. civil vi 722 § 2 Pi'. civ.) 1).

In afara de chitanta locatorului, locatarul sau arendavulpoate dovedl liberarea sa, conform dreptului comun, prinmarturisirea vi jurämäntul locatorului

Proba testimoniala vi a prezumptiunilor nu este admi-sibilà conform dreptului comun (art. 1191, 1197, 1198,4° C. civil).

Chiriile caselor i arenzile moviilor se prescriu prin eivciani (art. 1907 C. civil) de la data exigibilitatei fiec,lruicavtiu iar locatorul are un privilegiu pentru garantarea plateicreantei sale (art. 1730, 1° C. civil).

Neplata chiriei sau arendei la timp vi la locul indicatprin lege sau conventie, fie chiar a unui singur cfivtiu 2), au-toriza pe locator a cere rezilierea contractului, pe care tri-bunalele pot s'o admita sau s'o respinga du pa imprejuräri,acordänd locatarului un termen spre a se puta liberà (art.1021, 1101 C. civil), ele nefiind obligate a constata reziliereadecat atunci cänd rezolutia a fost anume prey:hula printr'unpact comisoriu. In asemenea caz, locatorul care vi-a indeplinitobligatiile sale, nu va cere rezilierea contractului, ci numaiexpulsarea locatarului sau arendavului 3).

Locatorul care-vi- indeplinevte obligatiile sale avAnd fa-

1) Tiib. Tecuci, Or. judiciar din 1920, No. 67, 68, p. 543.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. - ART. 1431-1434. 339

cultatea dupä art. 1021 C. civil, de a cere .§i executarea con-tractului, poate, in loe de a cere rezilierea lui, sil urmäreascamobilele locatarului sau arendaolui, avand in asemenea cazdrept la dobilnda pretului, care inlocue0e daunele interese.In caz de a se cerei dobAndl reziliarea contractului, loca-torul are drept 1?i la daune (argum. din art. 1021 i 1453C. civil)

Obligatia de a aparà lucrul inchiriat sauarendat contra uzurpatiunilor (art. 1433 C. civil). Lo-eatarul i arendapl, in calitatea lor de detentori ai lucraluiinchiriat sau arendat, End obligati a veghea la conservareaacestui lucru, sunt datori nu numai a instiintà. pe locator deuzurpiirile ce pot fi comise asupra lucrului, dar fi, de a-1aparec contra acestor uzurpeíri, obligatia pe care textul fr.(art. 1768) n'o impune nici locatarului, nici arendawlui.

Prin uzurpare nu se intelege numai luarea in posesiunein totul sau in parte, de catre un tertiu, a lucrului inchiriatsau arendat. ci chiar i tulburärile de drept aduse folosinteichiriaplui sau arendaplui, precum ar fi de exemplu, exer-citiul unei servituti, etc.

InOiintarea, de care vorbe0e art. 1433 C. civil, poatesil rezulte nu numai dintr'o somatie extrajudiciard, dardintr'o scrisoare i chiar dinteo declaratie verbalà.

100 Obligatia de a pastrà lucrul si de a-1restituì mostenitorilor sal (art. 1431, 1432, 1434 C. civil).Obligatia de a se folosi ea un bun proprietar, impusä, deart. 1429 C. civil, atrage pentru locatar sau arenda peaceea de a pästrà lucrul O. de_ a-1 restitui ca toate acceso-riile lui, in starea in care 1-a primit.

S'a decis cA diligenta ce trebue sä, pue locatarul inintrebuintarea i pdstrarea lucrului inchiriat fiind aceea aunui bun pArinte de familie, adecI a unui bun gospodar, elräspunde de culpa levis in abstracto 1).

Dacä s'a fäcut inventar, lucrul va fi restituit conformacestui inventar, afarà de ceeace a fost perit sau s'a degradat


din vechime sau din cauza unei forte majore (art. 1431C. civil).

tNäimitorul este dator, dupa Implinirea tocmelei de naimealasau de chirle, s dea inapoi lucrul dupa catagrafie, daca s'ausan macar in starea aceea precum l-a primity, zice art. 1487 dincodul Calimach (1109 C. anstriac).

In lipsa de inventar, locatarul sau arendasul este pre-supus ca a primit lucrul in stare bung (art. 1432 C. civil),ea i uzufructuarul (art. 669 C. Calimach, 518 C. austriac)si trebue sa-1 restitue in aceleasi conditii, garb', de cazul cândar stabili cä 1-a primit in stare rea (art. 1432 C. civil) 1),

ceeace, dupa parerea generala, poate fi dovedit in toate ca-zurile prin martori i prezumiii, fiind vorba in specie de unfapt material, iar nu de un fapt juridic; aceeasi proba fiindadmisa si in privinta locatorului, spre a dovedi ca a predatimobilul in stare buna.

In fine, art. 1434, 1° dispune cà prin aplicarea dreptuluicomun (art. 1156 C. civil), locatarul sau arendasul, rgspundede stricaciunile i pierderile intgmplate in cursul folosinteisale, daca nu probeaza ca au urmat fb'za culpa lui.

Dupa § 2 al aceluiasi text, si tot conform dreptuluicomun (art. 1000 C. civil), locatarul sau arendasul raspundenu numai de culpa sa, dar si de aceea a familiei sale aoamenilor säi i a sublocatarului sau subarendasului.

Daca s'au succedat mai multi sublocatari sau subaren-dasi, cu totii vor fi obligati in mod solidar (art. 1003 C. civil).

Locatarul sau arendasul nu raspunde 'MLA, de cazurilefortuite, daca nu le-a luat asupra lui.

Obligatiile de restituire se aplica la toate contractele delocatiune, in genere, chiar si la -cele de lucruri mobile.

In privinta imobilelor, restituirea nu se poat9 face cleatla situatia lor, cAt pentru mobile, ele se restituesc, in genere,la locul uncle au Jost predate.

Lucrul inchiriat se restitue fn natura, (art. 1431, 14321434 C. civil).

Prezumtia statorniciiii de art. 1432 C. civil nu se aplica celor trime§iIn posesiunea provizorie a bunuriIor unui absert. Vezi tom. I al Coment. noastrep. 502 ad notaro (ed. a 2-a).

1) Vezi tom. IX, ed. II, p. 165, text foi nota 1. In cht priveste exercitareaactiunilor posesorii din partea locatarului, vezi supret, p. 321.

Vezi tom. /II, partea I, p. 333, nota 1; tom. IX, ed. II, p. 165 urm.;tom. X, p. 560, nota 2, etc.

Vezi asupra acestei maxime, torn. I, al acestei lucrliri, p. 18, text ginOta 3, precum i trimeterile ficute acolo.

Vezi tom. III al aeestei lucriiri, p. 261, No. 215.

CONTRACTIM DE LOCATIIINE. - ART. 1435. 341

Daca locatarul sau arendasul refuza de a restitui lucrul,locatorul poate sa-1 actioneze in restituire. De asemenea, elpoate sa-si revendiee lucrul su, daca este vorba de imobile,

sa execute chiar o actiune posesorie, insa numai atunciand locatarul sau arendasul pretinde a avea dreptul laposesiunea lucrului trite° alta calitate de cat aceea de locatarsau arendas, pentructi actiunile posesorii nu pot fi exer-citate contra unui detentor cu titlu precariu 1).

Loca torul mai poate cere i daunele ce i se cuvin chiaratunci and lucrul i se restitue, insa nu in starea in caretrebuia sa-i fie restituit. El nu poate musa, in asemenea caz,sa ceara 'rezilierea eontractului, pentruca restituirea lucruluilasa a se presupune ea contractul este expirat

In cat priveste chestiunea de a sti care este soarta cons-tructiilor facute de locatar sau arenas asupra terenului in-chiriat sau arendat, ea este foarte controversata 2).

Iata insa un locatar care a facut cheltueli de simplaplacere, ce nu pot fi ridicate, precum picturi pe pilreti, etc.Este necontestat ea proprietarul nu poate fi obligat a plativaloarea lor ; dar nici locatarul nu le poate sterge, pentruca,dupa un principiu de echitate, vechiu cat lumea, ninieni nupoate face ran altuia, frira nici un interes pentru sine

ilfalitiis non est indulgendum» (L. 38, in medio, Dig., Derei vindidicatione, 6. 1) 3).

273. Responsabilitatea speciala a locatarului in cazde incendiu (art. 1435 C. civil). Art. 1435 din codulcivil nu este decgt o consecintA a art. 1424 din acelakii cod,DnpA primul din aceste texte, locatarul este, in principiu,responsabil de incendiul imobilului inchiriat, pentruca, decele mai multe ori incendiul provine din culpa acelor carelocuesc imobilul ;

«Incendia plerumgue fiunt culpa inhabitantiumP . (L. 3 § 1,Dig., De officio praefecti vigilum, 1. 15) 4).

') Chaismartios, op. cit., p. 175, No. 47.2) Vezi tom. IX, ed. II, p. 170, 171 text FA nota 2. Contra : C. Bu-

cure§ti, Dreptal din 1912, No. 82, p. 682 arm. Vezi si tom. VIII, partea I,p, 320 ad notarn.


«Les incendies arrivent ordinairement par la faute de ceuxqui habitent la maison», a zis tribunul Jaubert Inaintea corpuluilegislativ.

Aceastä dispozitie nu este de cat o aplicare a prin-cipiilor generale (art. 1156 i 1434 § 1 C. civil). Locatarulraspunde deci de incendiu, daca nu dovedeOe ca focul s'aintämplat prin caz fortuit sau forth' majora, ori se datorWeunui vicia de constructie, sau a venit dela o cash' vecinä. ;caci, duph' cum prevede anume o maxima germana, un vecinräspunde catre altul de incendia:

t Ein Nackbar ist denz Andern ein Brand schzddig».(Un vecin rgspunde cgtre celalt de incendiu) 1).

Locatarul fiind in culpa, trebue deci sh' dovedeasca, sprea scapa de raspundere, eh' focal nu-i poate fi imputat lui,proprietarul nefiind obligat a dovedi existenta unei culpe.

<<Chiriasul sau arendasul este dator a rgspunde pentru oncestricgciune sau perdere ce va cera luerul Inchiriat ori arendat,afarg numai dacg va dovedl cg aceasta s'a pricinuit farg, vreogresealg a lui», zice codul Caragea (art. 19, parten III, cap. 4).

Spre a scapá de räspundere, locatarul n'are nevoe sädovedeasca unul diu faptele prevä'zute de att. 1435 C. civil,ci este suficient ca el sh' dovedeaseä, prin once mod, conformart. 1434 § 1, ca incendiul nu se datore0e culpei sale.Chestiunea este insa controversata 2).

Daca locatarul nu poate dove& lipsa de culpä din parteasa i a onmenilor de care raspunde, el nu se va puteh aph'ràde raspundere cleat stabilind anal din cele trei fapte prevazutede art. 1435 C. civil, adecä : 10 cazul fortuit ; 2° un defectde constructie ; sau 30 comunicarea focului dela o casavecina.

274. 10 Cazul fortuit. -- tiin ca prin caz fortuit sauforth' majora (vis diviva, vis major) se intelege once evenimentintämplat dintr'o cauza strainä i neimputabila locatarului, la

Vezi asupra cazului fortuit, tom. III al acestei luctliri, No. 215,p. 261 urm.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 172, text si nota 1.

CONTRACTITL DE LOCATIUNE. - ART. 1135. 343

care el n'a putut sd, reziste, precum ar fi, de exemplu, incendiulcauzat prin traznet sau printr'o Diana criminal, etc. 1).

20 Viciu de constructie. Dovedirea din partealocatarului a unui vicia de constructie al imobilului inchiriatil scuteste de rdspundere, dacd se stabileste o relatie intreacest viciu si ineendiu, afarrt de cazul and viciul de constructies'ar datorl insusi locatarului ; de exemplu, atunci and viciulde constructie este eauzat prin, nefacerea reparatiilor locative 2)

30 Comunicarea focului dela o cas6 vecinA.Dovedirea acestei imprejurdri scuteste pe locatar de rdspundere,afard de cazul and casa vecind dela care a venit focal apartinealocatarului sau era locuitd de el.

Locatarul mai poate fi declarat responsabll de incendiu,chiar and focul a provenit dela o casd vecing, clack' existdculpd sau neglijenta din partea lui.

Art. 1435 din codul civil prevede cazul and intregulimobil este inchiriat unui singur locatar. Dacä', imobilul distrusprin foc a fost insd inchiriat la mai ruulti loeatari, toti vorfi responsabili de incendiu, fiecare in proportie Cu valoarealocativA a pArtei imobilului ocupat de el, fiecare din ei putândinsd sit se sustragii, dela aceastd rdspundere partialä, dovedindcd incendiul a izbucnit in apartamentul altui locatar. Cdt despresolidaritate intre ei nu poate sit fie vorba in dreptul nostru,unde art. 1734 din codul fr., modificat mai in urma prin legeadin 5 Ianuar 1883, care prevedea anume aceastä solidaritate,criticatd de autori, a fost eliminat de legiuitorul nostru tocmaidin aceastä. cauzd.

0 ultimil chestiune mai poate fi discutatä, si anumeaceea de a se sti daca art. 1435 din codul civil este sau nuaplicabil atunci and proprietarul locueste si el in imobilulinchiri at altora.

Daca se stabileste, in fapt, 6, incendiul a izbucnit inapartamentul oeupat de proprietar, locatarii vor fi necontestatla adgpost de once räspundere, proprietarul fiind singur respon-sabil in specie.

344 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. II.

Cat pentru cazul cand nu se stie daca incendiul a izbucnitla proprietar sau la locatari, chestiunea este foarte contro-versata 1).

Ltd care este, dupa noi, sistemul cel mai juridic. Dacanu se stie unde a inceput focul, fiecare locatar fiind presupusin culpa, va platl o despagubire proport.enata cu parteaimobilului ocupata de dansul, fat% ca proprietarul sä albavreo dovada de facut. Daca focul a izbucnit in partea caseiocupata de locatari, proprietarul va avea i in acest cazactiunea care rezulta din 1435 C. civil, tot fat% a aveá, nicio dovada de fa.'cut, el neputand sa ceara despagubiri pentrupartea casei ocupata sau rezervata de el, decat dovedind culpalor conform art. 998, 999 C. civil.

Partile pot sh convie in mod expres sau tacit ca locatarulnu va raspunde de incendiu, asemenea clauza nefiind contraedordinei publice. O astfel de clanza n'ar exclude insti respon-sabilitatea locatarului datorita dolului sau unei culpe grave,care se apropie de dol (dolo proximo), tiut fiind ea nimenenu se poate sustrage dela responsabilitatea care rezultä' dindolul salt 2).

277. Cauzele care aduc incetarea contractului delocatiune. Contractul de locatiune inceteaza: 10 prin expi-rarea termenului pentru care a fost incheiat 3); 20 prin pier-derea totala a lucrului inchiriat sau arendat (art. 1423, 1439§ 1 C. civil 4); 30 prin neindeplinirea obligatiilor uneia dinparti ; 40 prin rezolvirea dreptului locatórului; 50 prin consim-timantul mutual al partilor (art. 969 C. civil(; 60 prin conso-lidarea sau confuziunea, adeca prin intrunirea asupra aceleiasipersoane a calitätilor de locator si locatar 70 i in fine, prinexproprierea toted, a lucrului inchiriat Aau arendat, pentrucauza de utilitate publica.

Cat pentru moartea locatarului sau locatorului, ea, nuface sa inceteze contractul de locatiune (art. 1440 C. civil 5).

3) Vezi tom. IX, ed. II, p. 175 urm.Vezi supret, p. 226 si tom, I al acestei lucrrtri,

tom, III al aceleasi lucriiri, No. 37 si 123, in fine.Cpr. art. 1493 C. (Jalimach (1112 C. austriac).Cpr. art. 1492 0. Calimach (1112 C. austriac),Vezi infra No. 290.

p. 125, No. 141;

i) Vezi tom. IX, ed. II, p. 45, nota 2 tA p. 179.2) Vezi tom. IX. ed. II, p. 182, text §i nota 5.

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. - ART. 1436. 345

278. Incetarea contractului de locatiune prin expi-rarea termenului pentru care a fost incheiat (art 1436C. civil). Contractul de locatiune trebue sä, aibrt un terrnen,cAci contractul incheiat pentru vecinicie ar fi nul (art. 1411,1471 C. civil 1).

Dacä contractul a fost incheiat pentru un timp determinat,el inceteazd de drept la expirarea termenului, fie cä el esteverbal sau constatat printr'un act scris (art. 1436 § 1 C. civil).

Dacd ternienul contractului nu este hotdrit nici de pärti,nici de lege (art. 1450, 1451, 1452 C. civil), el nu inceteazddecat printr'un congediu ce una din phrti trebue sit de a celei-lalte, filed a se distinge iaräsi daca contractul este verbal saua fost incheiat printr'un act scris (art. 1436 § 2 C. civil).

Congediul este declaratia pärtei prin care intelege a faceca contractul sit ià sfarsit. Congediul nefiind supus nici uneiforme speciale, poate fi dat atat printr'un act scris, precum:o notificare, o scrisoare, o telegramA', i cbiar in mod verbal,de cateori el nu se tägddueste.

Dacd congediul este tägäduit, de acel care 1-a primit,dovada lui nu poate nici inteun caz fi frtcutä prin martoti

prezumtii, dovedirea congediului punand in cliestieexistenta contractului (art. 1416 C. civil. Chestiunea este insäcontroversata 2).

Congediul fiind un act de vointä unilateralä n'are nevoesa fie acceptat de partea care-1 primeste.

El se dä, observandu-se termenele defipte de obiceiullocului, pentru cit partea care-1 primeste sit poatd' lu mAsuriIn consecintg. Prirtile pot insä sil deroage dela aceste obiceiuri.

Dacti imobilul inchiriat apartine la mai multi proprietariIn indiviziune, tot trebue sd dea congediu. Dacd contractul afost incbeiat de mai multi locatari, ei trebue srt se inteleagdspre a da congediu locatorului. Dacl existä mai multi locatarisolidan, congediul trebue sd fie notificat tuturor, dupä cumel trebue sä fie comunicat tuturor locatarilor solidan.

Locatarul care päräseste imobilul, Lei a se conforma conge-

346 C. cm CT. ni TÍT. VII. - CAP. IL ART. 14374 1438, 1452.

diului primit, va pati cu titlul de daune, *duffle imobiluluicare din cauza sa a fi rdmas neinchiriat sau nearendat.

Tot astfel, clauza prin care se stipuleazA obligatia pentrulocatar, ca in cazul and n'ar mai vol sä locuiasa imobilulinchiriat dupil expirarea contractului, sä anunte pe proprietarcu ease luni inainte de termenul expirärei, neputând aveaalt inteles deal acela al facultAtei concedate locatarului dea ramâneA mai departe in imobilul inehiriat pe un nou termen,acesta este responsabil de daune, and fitrA a da congediulstipulat, prträsette imobilul la sfarsitul contractului s'Au 1).

Contestatiile relative la congediu pot fi judecate conformprocedurei sumare a legei proprietarilor, putandu-se, in asemeneacazuri, recurge si la procedura In référé (art. 66 bis Pr. civ.).

Daa locatarul refuza de a pargsl imobilul in urmaprimirei congediului, el va fi expulzat, mobilele sale fiindsvarlite afara din ordinul judeckorului. Nu ne vine insk" acrede, cu toata discutia ce exisat asupra acestui punct,proprietarul fdandu-si el insusi dreptate, ar puta scoateusele i ferestrele easei spre a sill pe locatar a pAräsi.imobilul 2); aci acest mijloc ar putea dà loe la scandalurisi la fapte regretabile.

Am. arkat mai sus a contractul de locatiune fAcut peun timp determinat inceteazä de drept prin expirarea acestuitermen. Cu toate acestea, daa la expirarea contractului, loca-tarul sau arendasul este läsat in posesiunea imobllului, seformeazg, un nou contract intemeiat pe vointa presupusä aprotilor, care se numeste tacitä relocalie sau recondurlie.

279. Tacita relocatie sau reconductie (art. 1437,1438, 1452 C. civil) 3). Existà tacitä relocatie sau recon-ductie in privinTa imobilelor si a locatiunei de servicii 4), de

Cas. S. I, Jurisprud. rom. din 1915, No. 1, p. 3, No. de ordine 1 0.Dreptul din 1915, No. 3, p. 19.

In once caz. scoaterea uselor i ferestrelor unei case de catre proprietarnu constitue o violenta. asupra persoanei i, deci, nu se poste imputa acestuiproprietar delictul de violare de domicilia (art. 151 § 2 C. civil). Cas. S. II,Bait. 1900, p. 195 (decizie pronuntatii in attire cu concluziile noastre ca procurorgeneral).

2) Tacita relocatie existà atilt in dreptul roman (L. 13 § 11 si L. 14,Dig., Locati conducti 19. 2) cAt-si in codal Calimach, sub nuniele de tdcutdinvoire a tocmelei (art. 1494, urra., 1114 urm. C. austriac).

4) Tacita relocatie n'are deci loe In privinta mobilelor. Vezi tom. II,ed. II, p. 188, nota 1.

Cas. I, Tribuna juridicit din 1919, si din 1920, No. 10 si 11, p. 41(cu observ. noastrii). Tacita relocatie nu intervine Insà niciodatli lntre locator

sublocatar, nefiind intre ei nici un raport juridic. Trib. Brälla, Or. judiciardin 1920, No. 63, 64, p. 433.

Judeclit. ocol. V, Bucuresti, Dreptul din 1913, No. 9, p.70 (cu obs. noastiii).

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. ART. 1436, 347

cateori, la finele unui contract seris sau verbal, locatarul sauarendawl ramane 0 este lasat de locator in posesiunea imobi-lului inchiriat sau arendat. In asemenea cas, se infiinteaza,prin efectul unei conventii tacite, un nou contract 1), pentruun timp nedeterminat sub acelea0 conditii ca i cel vechiu(art. 1437 C. civil), fiecare parte putand insa sa impiedicenoul contract de a se produce, and concediu celeilalte(art. 1438 C. civil).

Nu exista deci tacita relocatie, de cateori proprietarulmanifestat, fie inainte de expirarea contractului, fie in

arma expirlirei lui, intentia de a nu forma un nou contract;iar pe de alta parte, faptul proprietarului de a nu executaimediat hotarirea prin care a obtinut evacuarea imobiluluide catre locatar, nu constitue o tacita relocatie, intrucatnicaeri legea nu prevede un termen anumit inläuntrul cä'ruiasä aibl drept locatorul a-si executa titlu obtinut, i intentialui de a nu forma un nou contract rezultänd cu insuficientädin insäsi actiunea de evacuare ce a exercitat in contralocatarului 2).

Am zis ca tacita relocatie dä loc la un non contract.Aceasta o spunea i Pothier (Louage, IV, 342). Iata, inadeva, cum se exprima acest autor :

«Tacita reloca0e nu este contractul anterior care continua,ci un nou contract, format printr'o noua conven0e tacita a partilor.care sP substitue celui vechiu».

Din acest principia decurg mai multe consecinte impor-tante, pe care le-am semnalat in tom. IX, ed. II, din 1926, p. 189.

Tacita relocatie pote fi exclusa printr'o clauza expresa acontractului. Daca asemenea clauza n'a fost insa prevazutaIn contract, tacita relocatie va puta sa aibà loe, chestiuneade a se tì cat timp locatarul sau arendavul trebue, in urmaexpirärei contractului, sa pastreze posesiunea imobilului pentruca tacita relocatie sà aibà loe, fiind o chestie de fapt lasatäla suverana apreciere a instantelor de fond.

Tacita relocatie odata operatri, i timpul pentru care are

348 COD. CIV.-CARTEA III.- TIT. VII,- CAP. II.- ART. 1450, 1451.

loe, zice tribun. Tecuci, este determinat de obiceiul locului,tinandu-se sama in fixarea lui, de obiectul la care se referd,de destinatia ce se dd lucrului de &are locatar, de modulcum se face plata si de alte imprejurAri concludente in cauz11).

Desi un nou contract se substitue, in speeie, celui vechiu,totusi pretul chiriei sau arendei, precum i celelalte conditiiale contractului subzisat si in noul contract partial fiind pre-supus cà le-au stipulat in mod tacit.

In privinta timpului eät trebue s ie noul contract, elnu este insO acelasi, pentruca, in privinta timpului, tdcereapartilor poate fi suplinitä prin natura lucrului inchiriat sauarendat (art. 1452, 1462, 1464 C. civil) si prin alte impre-juräri. Astfel, in privinta unei case sau unui apartament,tacita relocatie este presupusa fäcutä pentru timpul fixat deobiceiurile locului (art. 1452 C, civil), lar in privinta fon-durilor rurale pentru timpul necesar arendasului spre a eu-lege toate fructele (art. 1462, 1464 C. civil) 2).

280. Termenul unor contracte de locatiune nede-terminate de *tile contractante (art. 1450, 1451 C. civil).In privinta mobilelor destinate la mobilarea unel case, unuiapartament sau unui magazin, art. 1450 C. civil dispune cd,contractul se consider% fdcut pentru termenul ordinar al in-chirierei caselor, apartamentelor i magaziilor, conform obiceiuluilocului. Termenul inchirierei mobilelor se determinä deci deimprejurd,ri. Pentru ca art. 1450 sä fie aplicabil se eere fug,ca conventia dintre parti sO nu cuprindA nicio stipulatie caprivire la timpul locatiunei.

'neat priveste mobilele nedestinate la garnisirea uneicase, unui aprtament, unei magazii, etc., termenul locatiunei,cand nu este determinat de pärti, se derermina dup6 desti-natia lucrului sau dupg imprejurari. Astfel, inchirierea uneitrAsuri sau unui cal este presupusA fäcutà pentru timpul ne-cesar cOldloriei la care tedsura sau calul trebue sA serveascl.

In privinta apartamentelor mobilate art. 1451 C. civiledicteaza o reguld specialä, neaplicabilä, inchirierei unui otelspre a fi exploatat. In privinta apartamentelor mobilate, ter-

1) Vezi Trib. juridicd din 1920, No. 28 e 29, p. 118.Cas. S. 1-a, Halt. 1902, p. 774; Cr. judiciar din 1909, No. 69.

CONTRArITUL DE L0CAT1IINE. - ART. 1423, 1439 §§ 1 si 2. 349

menul lacatiunei se determina dupa modul stabilirei pretului.Astfel locatiunea unui apartament mobilat se considera cafacut pe un an, daca s'a stipulat atta chirie pe an ; el seconsidera ea fä'cut pe o luna, dael s'a stipulat atata chiriepe luna, etc. Acest contract va nceta deci de drept, färaniciun congediu, la expirarea anului, lunei, etc.

Obiceiurile locale n'au putere in privinta acestor con-tracte, cleat atunci and nicio imprejurare nu constata modulde fixare al pretului.

Incetarea contractului de locatiune prin perireatotald a lucrului inchiriat sau arendat (art. 1423, 1439§ 1 C. civil). Aceasta materie a fost studiata supra,p. 313 urm. No. 256.

lncetarea (desfiintarea) contractului prin nein-deplinirea uneia din WV a obligatiilor sale (art. 1439 §2 1.. civil). Art. 1439 § 2 C. civil dispune ca in cazand una din parti nu-i indepline0e oblgatiile sale principale,cealalta parte poate cere desfiintarea contractului. Acest texteste insa de prisos, pentrucà nu este cleat o aplicare a art.1021 C. civil. Art. 1430, 1446 §i. 1455 C. civil, cuprind oaplicare a aceluiqi principiu.

In caz de netndeplinirea obligatiilor ale uneia din parti,contractul nu este desfiintat de drept, ci desfiintarea trebuesa fie ceruta in juditie, judecatorii avand facultatea da a oadmite sau de a o respinge, putând sa acorde un termenpartei care nu 0-a indeplinit la timp obligatia sa (art. 1021,1101 C. civil) 1).

Judecgtorii au deci facultatea, daca contraventia pgrteieste de mica insemnatate, s'o oblige la executarea contrac-tului (art. 1430, 1455 C. civil), sau sa acorde o despggubirebäneasca partei care cere desfiintarea.

Ramane bine inteles ea numai partea care §lia inde-plink obligatiile sale, poate cere desfiintarea contractului.

In caz and pä'rtile au stipulat un pact comisoria expres,se vor aplieg, principiile cunoscute privitoare la acest pact 2),

Cpr. Cas. Sa. I, Bult. 1910, p. 964 tfi Drephd din 1910, No. 66, p. 519.Vezi suprez, p.. 250 urm.

') Vezi asupra acestur adagiu, tom. I al acestei lucrilri, No. 254, 598,713, etc.

2) Vezi tom. I, al acestei lucrliri, p. 493, No. 685.

350 COD. CIV. CARTEA LEI.- TIT. VIL- CAP. IL

dacd partea in folosul eäreia pactul comisoriu a fost stipulatn'a renuntat la el, ceeace se apreciazd in mod suveran deinstantele de fond. .

In fine, mai este de observat cd, independent de des-fiimtarea contractului, partea care o cere vi-o dobandeste,poate obtine-vi daune, interese (art. 1021, 1453 C. civq

Efectele desfiintArei contractului. Contractulineeteazg, de a mai aveà fiintä in viitor, desfiintarea lui fiinddefinitivg. Prin urmare, locatorul va restitui asturile primiteprin anticipatie, iar locatarul va awl drept la restituireacheltuelilor filcute.

Dacä este vorba de un contract de arena', care a fostdesfiintat inaintea perceperei recoltei, arendasul va aVeft dreptla cheltuelile de argturä si semandturd.

In privinta trecutului desfiintarea contraptului avilndefect retroactiv, atrage rezilierea actelor emanate dela parteacohtra cäreia ea fost pronuntatd. Astfel, desfiintarea contrac-tului de locatiune pronuntatä contra locatarului, atrage des-fiintarea sublocatiunei sau cesiunei contractului consimtitd deel, in baza regulei cunoscute :

gResoluto jure dantis, solvitur jus accipientis» 1).

Incetarea contractului de locatiune prin re-zolvirea sau desfiintarea titlului locatorului. La Romani,contractul de locatiune incea de cAteori incetà si dreptul loca-torului. Astfel contractul de locatiune incheat de un uzu-fructar incetá la stângerea uzufructului.

Astgzi insg, contractele de locatiune relative la hnobile,incheiate de bunä credintä de cdtre uzufructuar, in limiteleunui act de administratie, 'Klieg, pe cinciani cel mult, iarnu pe noud, ea in codul francez, trebue sä fie respeetate deproprietar (art. 534 C. civil) 2).

Tot astfel, contractele de locatiune sau de arendare labunurile dotale, incheiate de bärbat In conformitate cu art.1268, 1269 si 1419 C. civil, nu inceteazâ prin desfacerea

i) Vezi EA art.. 1380 § ultim,Aubry et Rau., V, § 369,Vezi tom. IX, ed. II, p.Lnysel op. cit., I, p-. 413,

9 Allgemeines Landrecht fiirzicea, din contra:

%Saul' bricht nicht Miethes

explic,at supra.p. 352, 353.

201.No. 472.die Preussischen Staaten, (I, XXI, § 368)

CONTRA CTUL DE LOCATIUNE.- ART. 1441-1444. 351

dsgtoriei, dupA cum nu inceteaza nici actele facute de tutorprin ajungerea minorului la majoritate 1).

Se valideazà de asemenea, in genere si prin exceptie,contractele de ineniriere sau de arendare consimtite de dtremostenitorul aparent tot in marginele unui act de adminis-tratie, dacä acel care a contractat Cu acest mostenitor eade blind credinta 2).

Anularea sau desfiintarea titlului de proprietate al lo-catorului aduce si ea, dupA pgrerea generara, desfiintarea con-tractelor de locatiune consimtite de el.

Desfiintarea contractului principal, pentru neplata pre-tului, atrage desfiintarea sublocatiunilor san a cesiunilor con-tractului, sublocatarul sau cesionarul contractului, care sevede astfel evins prin culpa locatarului principal, avfind dreptulde a eere daune dela acest din urma, nu ins6 si dela locator 3).

285. Cazul dud lucrul inchiriat sau arendat a fostvandut sau transmis altuia (art. 1441-1444 C. civil).La Romani si in vechea jurisprudenta framed, instrainarealucrului inehiriat era o dug de desfiintare a contractului,dupd cum aeeasta se dovedeste prin legea asa zisg, Emptorent(L. 9, Cod, De locato et conducto, 4. 65), afark" de camland cumpiirAtorul se obligase a respecta contractul. In dreptulvechiu, vanzarea treed, deci inaintea locatiunei : Vente passebail.

De aceea Loysel - zicd :

eVendage (vendue) on achat passe louage» 4).

clfauf geht vor Miethe», zice un proverb german 5) saueKauf brieht Miethe» 6).

In dreptul actual, cumptiratorul imobilului, fie de bunl,voe, fie la mezat public, este, din contra, obligat a respectacontractul de locatiune sau de arendare incheiat de autorul

S'a decis tä, de cfiteori cineva ocupg un imotil In baza unui contractverbal de locatiune, anterior vfinziirei imobilului, contract prelungit de drept inbaza legei mrtsurilor exceptionale, si instants de fond face distinctie hotarándcrt nest contract trebue s. fie opozabil noului dobanditor, adecls Indeplineaseiconditiile cerute de art. 1441 C. civil, pentru ea chiriasul srtpoat beneficiit dedispozitiile legei autorizind luarea de mäsuri exceptionale, insemneazitc in-stanta de fond creeazit, o distinctie pe care legea n'o prevede, i violeazi art.37 din legea mäsurilor exceptionsIe, Cas. I. 23 Iunie 1919, Jurisprud. rom. din1919, No. 29 si 30, p. 727, .98, No. de ordine 733.

Cpr. art. 671 C. german. Chestiunea de a se sti dad art. 1441 C. civilse aplicä sau nu la lucrurile mobile, precurn, de exempla, la vasele plutitoare(art. 490 C. com.) este controversatä. Vezi torn. IX, ed. II, p. 205, nota 3.

Vezi supret, p. 214, No. 178 si trimeterile acute acolo, precum i infra,No. 509.

352 COD. CIV. - CARTEA III. - ITT. VII.- CAP. U.

säu, intrucat acest contract a fost fäcut prin act autentic sauprin act sub semnAturä privatä, care a dobandit datä certäinainte de insträinare (art. 1441 C. civi)) 1).

Astäzi, contrar dreptului anterior, se poate deci zice :

(Bail passe vente' 2).

Din acest principiu rezultä ca cumpärätorul unui imobileste, in unele cazuri, responzabil de evictiune, sit nu poate säevingä el insusi pe locatar :

(Quern de evictione tenet actio, eunzdem agentem repellit ex-eeptio». (Godfredus asupra, legei 17, Dig., De evistionams, 21. 2)3).

285. bis Cazurile in care cumpgrAtorul imobiluluiinchiriat sau arendat nu este obligat a respectà contractul.Art, 1441 C. civil, dupà care cumpArb.'torul este, in principiu,obligat a respecta contractul de locatiune sau de arendare.

1° Cand in contraetul de locatiune se prevede anumedesfiintarea lui din cauza vanzärei imobilului, in care cazdesfiintarea contractului este rezultatul conventiei pärtilor(art. 969 C. civil).

Dacä cumparätorul imobilului inchiriat sau arendat voestesä uzeze de facultatea rezervatä prin contractul de locatiunede a considerá acest con fract ea desfiintat, el trebue sa ves-teasel despre aceasta pe locatar inainte, cu timpul cerut deobiceitnile locului, iar pe arendas cel putin cu un an inainte(art. 1443 C. civil), pentru cà atat locatarul cat i arendasulsä nu fie expusi la daune.

Mai mult 1'114 locatarul are, in asemenea caz, afarä decazul unei conventii contrare, drept la daune, nu insä in

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. INCETAREA LIU. 353

contra cumparatorului, ci in contra locatorului, care nu-siindeplineste obligatia de a presta folosinta lucrului in tottirnpul contractului (art. 1420, 1442 C. civil).

In lipsa art. 1745-1747 din codul fr., care au fosteliminate de legiuitorul nostru, aceste daune vor fi apreciatede judecator dupa regulele dreptului comun.

Pentru a asigura plata desprtgubirei pe care el poates'o reclame dela locator, locatarul are dreptul de retentieasupra imobilului, drept opozabil cumparatorului, cu toate cael nu datoreste nici o despägubire.

Acest drept al iocatarului sau arendasului rezultä, dinart. 1444 C. civil, care si dispune ea ei nu pot fi expulzatiinainte de a fi despagubiti de catre locator.

Des1 cumparatorul imobilului DU datoreste personal nicio despagubire locatarului sau arendasului, totusi el nu poatesä-i expulzeze cleat p.lätindu-i despä'gubirea datorita de locator,ramanand, bine inteles, ca aceasta despägubire sa-i fie restituitade locator, a carui datorie a fost platita de achizitorul imobi-lului (art. 1444 C. civil.

20 Al doilea caz in care art. 1441 C. civil nu esteaplicabil este acela in care contraetul de locatiune nu esteautentic si n'are nici data certa. In asemenea caz, cumparatorulimobilului inchiriat sac arendat poate sa expulzeze pe locatarsau arendas, daca el nu s'a obligat personal a respectà contractulde locatiune sau arendare.

Dupa parerea generalrt, expulzarea nu va putea sä, aibaloc decat dupa ce achizitorul imobilului va da congediu loca-tarului, conform art. 1443 C. civil, andu-i un termen pentruea el sa-si poata gasi un adapost.

La regula ca locatarul poate fi expulzat de catre achi-zitorul imobilului, de ateori acest drept a fost rezervat princontractul de locatiune, sau and locatarul ar opune cumpa-ratorului un contract sub seranatura privata neavand datacerta se fac,e exceptie prin art. 1445 C. civil, in privintacumparatorului unui imobil cu pact de rascumparare. Dupg,acest text, despre care am mai vorbit supra, p. 600, cumpa-ratorul cu pact de rascumparare nu poate sa expulzeze pelocatar sau arendas cleat atunci când a devenit proprietarirevocabil prin trecerea termenului de rascumparare, färä. ca

B. dlexandresco. Principiile Dr.ptului Civil Romttn. Vol. IV. 23

354 COD. CIV. CARTEA HL TIT. VII. CAP. IL

acest termen sg, fi fost exercitat Motivul acestei dispozitiieste ea pendente conditione, cumparatorul imobilului avandnumai un drept supus rezolutiei, nu poate expulza pe locatarsau arend, pentruca daca, inlauntrul termenului stipulat,vanzatorul ti exercita dreptul de rascumparare, el va trebuisa respecte contractul, 'care este opera lui. Iti acest timp kii

cumparatorul trebue deci sa-1 respecte, §i numai cand dreptulacestuia a devenit irevocabil, el poate sä desfiinteze contractul,&rid afar)", pe locatar sau arenda.

286. Transcrierea contractelor de locatiune sau dearendare (art. 722 § 10, 723 Pr. civ.). Contractelede locatiune sau de arendare incheiate pe un period maiscurt de trei ani n'au nevoe de formalitatea transcriereispre a fi opozabile tertiile, destul fiindca ele sä fie autenticesau eel putin sa aiba data cert.)." 1). Cat pentru contracteleincheiate pe un period mai lung de trei ami, ele nu suntopozabile tertiilor, deci nici cumparatorului imobilului inchi-riat sau arendat, decal sub conditia de a fi transcrise fri.extract 2), In registrele tribunalului dela situatia imobilului(art. 722 § 10, 723 Pr. civ.).

S'a decis fug a contractele de Inchiriere sau arendarepe un termen mai mare de trei ani, netranscrise in registrelede transcrieri, dar ca dat6 certa, nu sunt lipsite de onceefect juridic fatä de tertii achizitori ai imobilului, ci numaireductibile la termenul de trei ani 3).

Contractele de inchiriere si de arendare incheiate pemai mult de trei ani, care au fost transcrise inaintea trans-crierei actului de instrainare a imobilului, sunt deci, pentrutot periodul lor opozabile achizitorului imobilului, chiar (lac)",ar fi posterioare tnstrainarei, destul este ea sa fi fost trans-

') Vezi supra p. 352, nota 1.2) S'a decis cii, dei dispozitia art. 722 § 10 Pr. civ. nu cere cleat trans-

crierea in extract a contractului de locatiune san arendare, totusi pentru eatranscrierea si fie valabili, trebne ca extractul sa cuprinda cel putin conditiileesentiale ale unui contract de arendrs, si anume : numele proprietarului, cuan-.tumul arenzei, numele mosiei si durata contractului de arendare, aceste conditiiInterestind cu deosebire pe tertii care voesc sii eerceteze registrele de transcrieri:astfel cii transcrierea unui contract de subareadare nn poate Inlocui transcriereaIn extract a contractului principal. Cas. Sa. I, Bult. 1912, p. 461 si Dreptuldin 1912, No. 38, P. 297. Contrà, C. Bucuresti, Dreptul din 1912, No. 7. p. 50.

2) C. Galati, Dreptul din 1915, No. 59, p. 369.

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. INCETAREA ivi. 356

crise inainte. i vice-versa, contractele incheiate pe un periodmai lung de trei ani, chiar avänd &tit certä inaintea insträi-närei, nu sunt opozabile cumpärätorului imobilului, daca actulde insträinare a fost transcris inaintea lor.

Dacg existä concurs intre doi locatari, din care unulare un contract supus transerierei i netranscris, lar celälaltun contract Cu datä, certä, netranscris i supus transcrierei,posedând pe langä aceasta i imobilul inchiriat, preferintatrebue sä se acorde sau locatarului pus in posesiunea imo-bilului, sau acelui care are un contract nesupus transcrierei,

CumsA datä certä, inaintea transcrierei celuilalt, ambele sis-teme putänd fi sustinute in drept Nici intr'un caz nu sepoate insä. preferintä a chui contract are datä certd ante-rioara, aa, cum sustin unii, principiul «prior tempore potiorjure» nefiind aplicabil drepturilor de creantä, dui:A cum este,in spetä, contractul de locatiune 1).

287. Incetarea contractului de locatiune prin con-simtimantul mutual al pArtilor. Contractul de locatiunepoate fi modificat i chiar desfiintat ca once contract sina-lagmatic, in genere, prin consiintimantul expres sau tacit alprirtilor dat in deplinA libertate ; cäci, dupd cum zice legearomanä : nimio nu este mai natural cleat ca o obligatiepoatä fi desfiintatä prin aceleai mijloace care au servit lacontractarea ei :

«Mild tam naturale est, quanz eo genere quidquid dissolrere,quo Colligatum est». (L. 35, ab initzo, Dip., De div. regulis jurisantiqui, b0. 17)2).

In privinta capacitatei Ortilor, regulele sunt aceleasi casi in privinta incheierei contractelor.

Desfiintarea contractului poate sä emane si deba justitie;big in cazul cänd aceastil desfiintare este opera justitiei, sub-locatiunile, subarendruile i cesiunile contractului, consimtitede locatarul sau arendawl principal sunt desfiintate 3); peand in caz de desfiintarea contractului prin consimtimäntul

Trib. R. Siírat, Tribuna furidica din 1919. No. 37, 38, 172, precumautorii citati pro e contra, in observ. noastrii, p. 172. nota 1.

Vezi tom. IlI al acetei lucriiri, No. 41, p. 49. Vezi infra, p. 380,No. 317,

Vezi tom. IX, ed. II, p. 198, 201 si 216.

356 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. II.

mutual al pärtilor, ele sunt, din contra mentinute, pentrulocatorul a trebuit sN ail)/ cunqtint/ de ele O. s'a obligat ale respecta 1).

Incetarea contractului de locatiune prin con-solidare sau confuziune. Consolidarea sau confuziunea seindepline0e, in specie, atunci and locatorul devine moOeni-torul locatarului, O. vice-versa. Aceasta imprejurare producestangerea locatiunei, dupa cum intrunirea aceIeiai persoanea calit/tilor de proprietar i de uzufructuar produce sean-gerea uzufructului (art. 557 C. civil). Acest mod de stän-gere al locatiunei nu este cleat o consecintä a principiuluigeneral inscris in art. 1154 C. civil.

Incetarea contractului de locatiune prin ex-propierea pentru cauzA de utilitate publicA. Expropiereatotal& a imobilului inchiriat sau arendat aduce de dreptdesfiintatea contractului de locatiune sau de arendare dinziva transcrierei hotarirei de expropriere (art. 23 L. din 20Octombrie 1864). Ned exproprierea este numai partiall,contractul nu este desfiintat in intregimea lui, ci numai pentrupartea expropriat/,' locatarul sau arendapl avänd, pentrupartea imobilului neexpropriatA, dreptul de alegere ce-i con-fer/ art. 1423 C. civil, adea: s/ ceara dup/ imprejur/ri,sau reziliarea contractului, sau o sadere din pret, el neavändmnsà nici inteun caz dreptul de a cere daune de la locatarexproprierea constituind un caz fortuit neimputabila acestuidin urmä 2).

Din impre¡urarea cà expropierea constitue un caz fortuitrezult1 a, locatorul nu poate fi silit a recladi imobilul, decateori exproprierea consist/ in distrugerea lui 3).

Neincetarea contractului de locatiune prinmoartea pArtilor contractante (art 1440 C. civil). Moartealocatorului sau locatarului nu aduce nici inteun caz desfiin-tarea contractului de locatiune, niei chiar atunci and acestcontract a fost incheiat in vederea profesiunei locatarului (in-

Vezi tom. mentionat, p. 216.Vezi tom. IX, ed. Il, p. 217 urm.Vezi tom. IX, ed, II, p. 93 i 218.

CONTRACTO", DE LOCATIIINE. .ARENDAREA PE BANL 357

&jiu personae), afarg, de cazul and pgrtile ar fi dispusecontrariul prin conventia lor si de cazul prevgzut de art.1485 C. civil, in privinta locatiunei de lucrgri1).

Aceasta nu este decat aplicarea unui principiu cunoscut,si anume: cg, drepturile i obligatiile omului nu se stângprin moartea sa, ci se transmit in mod activ i pasiv lamostenitorii lui.

qud persond quis lucrum capit, ejus fa ctum praestare debet».(MoOenitorul garanteaza faptele i fagaduintile aceluia pe caremoqtene0e, fiindca, el se foloseqte de ele). (L. 149, Dig., De div.regulis juris antiqui, 50. 17).

O altii lege din Digeste dela acelasi titlu zice, de ase-menea:

«Non debeo melioris conditionis esse, quam auctor meus a quojus in me transit». (Nu trebue s'a pretind mai multa favoare qi maimulte foloase, decat are acela a ciírui drepturi moOenesc). L. 175§ 1, Dig. lit. cit.).

<(De va inchiria sau va da in arena' stlipanul lucrul lui cusoroc, qi inaintea acelui soroc va murl, atunci moSenitorul estedator sa se tie de tocmeala pana la soroc», zice codul Caragea(art. 11, partea III, cap. 4).

REGULELE PARTICULARE LA CONTRACTULDE AR ENDARE

Prin inchiriere legea intelege locatiunea edificiilorsi a lucrurilor mobile, iar prin arendare, locatiunea fondurilorrurale (art. 1413 C. civil). Arendarea fondurilor rurale se facesau pe bani (art. 1454-1465 C. civil) sau pe fructe(art. 1460-1468 C, civil).

Arendarea pe bani. Textele cuprinse inaceastg, sectiune sunt relative : 10 la obligatiile particulareale locatorului (art. 1454 C. civil ; 2° la acele ale arenda-sului (art. 1455-1461 C. civil); 30 si in fine, la reguleleaplicabile incetgrii contractului de arendare (art. 1462-1465C. civil).

1) Vezi supra, p. 379, No. 314.

358 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. IV.

10 Obligatiile particulare ale locatoruluiart. 1454 C. civil). Locatorul fiind obligat a predalucrul inchiriat sau arendat (art. 1420, 1°), indeplinireaacestei obligatii va da a rareori loe la dificultati, de cateoriva fi vorba de locatiunea unui edificiu, pe and din contra,In contractele de arendä, se pot ivi dificultati cu privire lapredarea intinderei pamantului arendat.

Spre a curma aceste dificultati, art. 1454 C. civildispune cä daca contractul de arena arata o intindere maimica sau mai mare deck are fondul in realitate, pretul nuse va scadea 0 nu se va spori deck in cazurile i duparegulele cuprinse la titlul Wanzarei, aplicandu-se deci in specieart. 1327-1334 C. civil.

Se poate insa deroga dela regula statornicita, de art.1454 C. civil atat in materie de vanzare cat 0 de arendare,

aceastit derogare poate fi nu numai expresa, dar §i tacita.Termenul prescrierei actiunei in redueerea sau marirea

pretului pentru eroarea intinderei este de un an in materiede vanzare, dupa art. 1334 C. civil, 0 acest text se aplica,dupa toti autorii, i contractului de arena, insa acest termencurge dela data de cand arendapl a intrat in folosinta imobi-lului, iar nu dela data contractului, ea in materie de vanzareChestiunea este insa controversata 1),

20 Obligafiile particulare ale arendasului.Aceste obligatii sunt relative: a) la inzestrarea mo0ei cu vitele

instrumentele necesare pentru exploatarea ei (art. 1455 C.civil); b) la strangerea recoltelor in locurile obipuite (art.1456C. civil); e) la apararea fondului arendat contra uzurparilor(art. 1433 C. civil); cl) i la plata arendei convenite princontract (art. 1457-1461, 1469 C. civil).

A)* lnzestrarea mosiei Cu vuele si uneltelenecesare exploatärei ei (art. 1455 C. civil). Locatarularendapl fiind obligati a se folosì de lucrul inchiriat sauarendat ca ni0e buni proprietari (art. 1429 C. civil), estefiresc lucru ca cel dintai sa fie obligat a mobila casa inchi-

1) Vezi tom. 1X, ed. II, p. 227, text §i nota 2.

CONTRAOTuL DE LOCATIUNE. ART. 1456, 1433. 359

nigh' (art. 1446), iar cel de al doilea a inzestra mosia arendatäcu vite si unelte de agricultura.

Aceasta, dispozitie are de scop, pe de o parte asigurareaprivilegiului pe care art. 1730 C. civil 11 confera proprieta-rului asupra recoltei si pojijiei arendasului, iar pe de alta,interesul unei buni culturi a pämantului care, inteo taraagricola, ca a noastra, este o sorginte de avutie.

In caz de netndeplinirea acestei obligatii din parteaarendasului, proprietarul poate cere daune si chiar reziliereacontractului (art. 1455 C. civil).

Aceeasi solutie este admisibill si atunci and arendasula lasat mosia necultivata, sau n'a cultivat-o ca un bungospodar, cand a intrebuintat-o la alta cultura cleat aceeala care era destinata, cand n'a executat clauzele contrac-tului, etc.

B) Strangerea recoltelor in locurile obi§nuite(art. 1456 C. civil). Pentru a asigura plata privilegiuluiproprietarultai art. 1456 din codul civil obliga pe arenda$a-$i strange xecolta numai In locurile obi$nuite pentru acestsfar$it ; de exemplu : in hambarele si coprele situate pemo$ie. Arenda$ul n'ar putea, dupa unii, sa scoata recolta depe mosie, chiar daca n'ar exista acolo hambare, cosare, etc.,el fiind obligat a lag recolta pe camp, ceeace de multe oriar putea sä, pericliteze aceasta recolta.

C) Obligatia de a apArà fondul arendat contrauzurpArilor (art. 1433 C. civil). Arendasul are sarcina dea veghia la conservarea fondului arendat. El trebue deci nunumai sa instiinteze pe proprietar de uzurparile ce pot ficomise asupra acestui fond (art. 1768 C. fr.), dar inch* saapere fondul contra uzurparilor.

Aceasta obligatie a arenda$ului, ca $i a locataruluirezulta din art. 1433, pe care legiuitorul nostru, ca $i celitalian, l-a transportat din acest capitol In acel precedent,care se ocupa de regulele comune la locatiunea edificiilor $ia fondurilor rurale.

D) Plata arendei convenite. Cazurile dudarendwl poate dobandi dela proprietar o reducere din

360 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VII. CAP. IV.

pret (art. 1457-1461, 1469 C. Civil). -- Arendawl trebue,ca i locatarul s. plitteascd pretul stipulat prin contract (art.1429 § ultim), cu aceastä deosebire cd cel dintai este indrept a cere i a dobandi un scAzdmAnt proportional dinpret, atunci cand toatd recoltd sau cel putin juratate din eaa perit prin caz fortuit Inainte de culegerea ei (art. 1457,1458, 1459 C. civil), O. aceasta chiar in caz cAnd el ar fifost asigurat i compania de asigurare 1-ar fi despilgubit,afard de cazul cAnd arendawl ar fi renuntat la once scil-dere, land tóate cazurile fortuite asupra lui, cele ordinare,ca i cele extraordinare, cele prevAzute ca §i cele nepre-vazute (art. 1460, 1461 C. civil) 1).

lintamplarea ce ne n'adajduit'd de dumnezeiasca urgie, precuindin ncrodire peutru secea sau pentru potop de ploi, sau din In-tetmplare de foe ce nu se poate Intampina, sau din cutremur orialtrt nerodire, pravila n'o socoteste spre p5gubirea celui ce au datluerul su prin nrtimen16 iargsi serie pravila cà s socoteascajudeatorul ca milostivire i sà seadà dui:A cuviiotil pre acei ce auluat lucrul -prin ngimealii, cum si cel ce au dat lucrul säu, sà ierte

scadA celui ce 1-au luat prin orAndil», ziee codul lui AndreiDonici (capit. 15, § 2, in fine) 2)

Clauza prin care arendapl îi i-a asupraii bate ca-zurile fortuite, se referd numai la pierderea recoltei, iar nu§i la distrugerea lucrului, sau la cazul cand lucrul s'a Ricanetrebnic pentru obipuita intrebuintare 3).

1)- S'a decis a, de cAteori printr' un contract de arendare a uneiarendafiul a luat asupra lui toate cazurile fortuite prevtizute neprevAzute;ordinare i extraordinare, el nu mai poate cere rezilierea contractului pe motirde ltpsà de folosintA pricinnitti prin distrugerea recoltei, de oarece aceastti dis-trugere nu-i poste fi asimilatA Cu distrugerea imQd1u1ui arendat, previlzutti deart. 1423 C. civil, ale crtrui dispozitii nu pot salt aibA aplicarea dealt In cazde distrugerea inaterialti a insusi pAnitintultti arendat: Trib. Ilfov, Dreptul din1919. No. 3, p. 31.

In consecintif, Curtes din Bucure§ti a decis, judecAnd apelul asupra sen-tintei de mai sus, cri art. 1423 §i 1439 C. civil care previld cii contractul delocatiune se deshinteaiii atunci cAnd lucrul a perk In totul, 1§i gAsesc aplicarea.numai in caz de distrugerea imobilului inchiriat, adicA in materie de imobilurban (clAdiri), uncle distrugerea se opereazii in ipso corpore rei, iar nici decum in caz de arendarea unui imobil rural, unde numai fructele sunt nimiciterfit% ca pArnAntul in natura lui sà sufere vreo schimbare echivalentii cu disru-gerea unei cladiri. C. Bucure§ti. Dreptul, loco supra cit.. p. 30.

In cat privelte dreptul roman, vezi tom. IX, ed. II, nota 1 dela p.230. 231.

C. Bucuresti, Dreptul din 1920. No. 20, p. 23'7. Aceastli decizie puneIn principiu cà insugirea inamicului ocupant dintr'o mo§ie, asimilAndu-se cu

perderea vremelnidi a acestei porOuni, arendasul este indrituit a cere o sciderede arendi corespunzlitoare. Ocupantul in caz de rlizboiu este, dupg conventiadela Haga din 1907, in drept sä fileh rechizitie, conform art. 62 § ultim, FA

aceste rechizitii, regulat sau neregulat flicute, li conferti dreptul de proprietateasupra lucrului rechizitionat. Judeat. Ocol. Calafat (Dolj), Cr. judicial., din1919, No. 14. p. 141.

I) Vezi tom. III al acestei lucifiri, p. 57, nota 3.

CONTRACTED DE LOCATIIINE, .- ART. 1469. 361

Acest drept al arendasului nu este cleat o consecintäa principiului general inscris in art. 1123 C. civil, dupäcare once locatar care, printr'un eveniment de fortä majorä,este lipsit in totul sau in parte de folosinta lucrului in-chiriat, are o actiune in desprigubire contra locatorului. Pentruca arendasul s A aibá.' drept la o scddere din pret, se cer maimulte conditii

1° Perderea totalä sau partialä a recoltei trebue sä fiedatoritä cazului fortuit, iar nu din viciile luerului, nici dinculpa arendasului :

4 Nota quod licet remissio fiat propter sterilitatem, non, fitpropter vitiositatem fructuum», zicea Bartolus asupra legci 15 §2, Dig., Locati conduct?*, 19, 2.

2° Perderea recoltei trebue sä fi avut loc inainte deculegerea ei, adecA inaintea deslipirei ei de pnnAnt; cäci dacä"fructele au fost percepute de arenas, acesta a devenit pro-prietarul lor, si ele nu pot peri cleat pentru el:

«Res perit domino» 1).

Dach' arenda in loc de a se 'Arai in bani, se plätestcIn fructe (art. 1466 urm. C. civil), fructele culese apartinândIn comun arendasului si proprietarului, acest din urmä vasuferi o párte proportionalà din perderea lor fortuitä, gallde cazul and perderea s'ar fi intAmplat dupä ce arendasula fost pus in intarziere de a predA proprietarului partea defructe cuvenitä lui (art. 1469 C. civil). Aceasta nu este cleataplicarea principiului inscris in art. 1074 § 2, dui:a careriscul s'i pericolul lucrului datorit priveste pe debitor, inurma punerei sale in intArziere de a-1 pre& Faptul de anu predà lucrul in urma punerei in intarziere constitue decio culpä din partea debitorului, culpä de care el aspunde.

4( Qui in mora est culpa non meat», sau :

2) Vezi tom. II al acestei lucrilri, p. 990. 991, 1002, etc,; tom. III alaceleeasi lucrliri, p. 93, 369 bis, nota 1, p. 693, etc.

362 COD. CIV. - CARTEA III.- ITT. VII. - CA P. IV.

(Unieuigue sua mora noeet,. (L. 173 § 2, Dig., De din re-gulis juris antigui, 50. 17) 1)

3° Trebue ea eel putin juniätate din recoltä sä fi peritprin caz fortuit. Pentru apreeierea aeestei perderi trebue ase luá de bazä" o recoltä ordinarä. Deci, arendasul va aveadrept la o scadere de cateori pämantul nu i-a produs decittjumätate din recolta ce ar fi produs un mijlociu.

4° Pentru ca arendasul sä aibä drept la o scädere dinpretul arendei, trebue ca perderea suferitä de el sä nu fi fostcompensatä prin excedentele din anii precedenti sau urmatori(art. 1457 C. civil).

Daca contractul a fost fäcut numai pe un an, arendasulcare a perdut toatä sau jumAtate din recoltä prin caz fortuit,va trebui sä" fie despggubit in proportie cu arenda, compen-sarea nefiind, in specie, ca putintä (art. 1458 C. civil).

Daeä contractul de arena," a fost fa'cut pe mai multiani perderea jumätätei din recoltä poate fi compensatà" cuexcedentele ce au putut produce anii preeedenti, luandu-sede normä o recoltä mijlocie. Daeä" anii precedenti n'au produsexcedente suficiente, asemenea excedente vor putea sä existein anii urmätori; de aceea art. 1457 § 2 dispune cl com-pensarea nu se va face decAt la finele contractului.

Fiind insä c)", arendasul, lipsit de mijloace, ar puteh sänu aibl de o camdatä, ca ce sä pläteascg arenda, judeciltoriipot sä-1 scuteascä de a pläti o parte din cOstiu in proportieCu paguba suferitä. Aceastä mäsurä" fiind Insä provizorie, re-gularea definitivä se va face la finele contractului (art. 1457.§ ultim).

50 In fine, pentru ea arendasul Ed poatä cere o scäderedin pret, se mai cere ea el sä nu fi luat cazurile fortuiteasupra lui (art. 1460 C. civil).

Luarea cazurilor fortuite asupra arenda.sului, nu cuprindein genere decat cazurile fortuite ordinare, nu insd si celeextraordinare, precum : devastärile produse prin räzboiu sauo revolutie, inundatiile neobisnuite, etc., liber fiind ins)," aren-dasul de a lua s'i aceste cazuri fortuite asupra lui, când

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. - ART. 1462, 1466-1468. 363

atunci el nu va avea drept la nici o scadere din pret si nicila rezilierea contractului.

M'inane insá bine inteles e,l dacä cazul fortuit a dis-tras luerul arendat, contractul va fi desfiintat de drept, sauva putea fi reziliat, dupd cererea arendasului, el ne mai avanda plati nici o aren& (art. 1423 C. civil).

Regulele privitoare la incetarea sau expirareacontractului de arendä (art. 1462-1465 C. civil. Con-tractele de locatiune privitoare la cllidiri. fäcute fara, termen,se considera Mente pe un timp nedeterminat (art. 1436 § 2C. civil).

In privinta contractelor de arena, &A.' termen, ele seconsidera ca Mente pentru timpul necesar arendasului spre aculege toate fructele (art. 1462 C. civil). Contractul de aren-dare are deei in totdeauna un termen fix, el ineetând de dreptla expirarea acestui termen, -ara ea proprietarul sä mai aibanevoe de a da congediu, ca in contraetele de locatitme a edi-ficiilor (art. 1436 § 1, 1463 C. civil).

Daca arendasul ramane, in urma expirarei termenului,In posesiunea lucrului arendat, atunci se formeaza o nouäarendare sau o tacita relocatie pe timpul necesar la perce-perea .fructelor (art. 1464 C. civil).

Spre a impäca interesele arendasului care esa de pemosie cu acele ale arendasului care are sa,-1 inlocuiascá, art.1465 din codul civil dispune c,a cel dintai este obligat aprocura celui de al doilea incaperile necesare si alte inlesniripentru anul ce urmeaza, lar noul arendas trebue sa lase celuivechiu incAperile neeesare, procurandu-i toate inlesnirile pentrustrangerea recoltelor de pe camp (art. 1465).

Arendarea pe fructe (art. 1466-1468 C. civil).Daca pretul arendei consista inteo parte din fructe, contractulare multa asemanare ea societatea 1) cu care fi si asimileazaart. 1481 din codul Calimach (1103 C. austriac) insä totun contract de aren& 'Imane.

Dispozitiile privitoare la locatiunea lucrurilor si a aren-

1) Vezi tom. IX, ed. II, p. 32, 33, 43, text iyi nota 2, 236, 242, 244,

247, etc.

1) Vezi tom. I al acestei lucrItri, No. 686, p. 493.

364 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. CAP. IV.

darilor pe bani se aplica, in genere 0 la arendarea pe fructe,cu deosebire ca, pentru aceasta din urma, once subarendare0 deci, 0 cesiune de contract, este oprita daca n'a fost per-misa Fin contract (art. 1466, 1467 C. civil). Motivul acesteidispozitii, diametralmente opusii acelei edictata de art. 1418C. civil in privinta inchirierei 0 arendarei pe bani, este ea,de caeori pretul arendei consista inteo parte din fructe,acest contract a fost incheiat de proprietar in vederea per-soanei colonului partiar (intuitu personae).

In caz de contraven ire acestei dispozitii din partea aren-dawlui sau colonului partiar, proprietarul va putea cere re-zilierea contractului 0 daune-interese (art. 1468 C. civil).

Acest contract, ca 0 celelalte contracte de locatiune saude arendare nu se stitng nici prin moartea proprietarului,nici prin acea a colonului partiar.

Nici art. 1485 C. civil nu este aplicabil cazului de fatafiindc5, in specie, exista un adevarat contract de arena, larnu o locatiune de lucrari. Chestiunea este insa controversata.

Arendarea pe fructe poate fi constituita nu numai deproprietarul fondului, dar 0 de uzufructuarul lui, fiind tiutdi uzufructuarul poate sa inchirieze sau sa arendeze lucrulsupus uzufructului, in limitele unui act de administratie,adeca pe einei ani cel mult, iar nu pe Doug ani, ca in codulfrancez 1).

301. Competinta in materie de loeatiune sau aren-dare. In privinta contractelor de locatiune sau arendare,tribunalele competente sunt numai cele civile, i judecatoriilede ocoale, baza art. 30 din legea judecatoriilor de ocoale dela1907. Tribunalul sau judecatorul competent este in principiu,acel al domiciliului paritului (art. 58 Pr. civ.), iar nu acelal situatiunei imobilului, fiindca dupl cum ?tim contractulde locatiune sau arendare nu confera locatarului sau arenda-§ului un drept real, ci un drept personal sau de creanta,de0 chestiunea este controversata.

Aceea0 solutie este admisibila 0 in privinta arendareipe fructe, care tot un contract de arenda, ramane, de0 areoarecare analogie cu societatea.

CONTRAul UL DE LOCATITJNE. - LOCATIUNE DE LUCRAR!. 365

Locatiunea Watt-Hon Locatiunea lucrariloreste un contract prin care una din parti se obliga, drept unpret determinat, a face ceva pentru cealalta parte (art. 1412C. civil).

In acest contract, ca si in locatiunea lucrurilor, loratoruleste acela care procura munca sa :

aLocat artifex operanz steam» (L. 22 § 2, Dig., Loma conducti19. 2).

iar locatarul este acela care se foloseste de aceasta prestatie.StApanul este deci in specie lo catar, iar servitorul, muncitorul,architectul, intreprinzatorul, etc.. este locator.

Acest contract, ea toate contractele de locatiune, este uncontract consensual, sinalagmatic i comutativ. El poate decifi scris sau verbal.

Conditiile acestui contract, ca i oricarei locatiuni ingenere, sunt : un obiect licit, consimtimantul, capacitateapartilor IA un pret.

Lucrarea ce cineva s'a obligat a face, trebue sa fie cuputinta, stiut fiind

Impossibilium nulla e,st obligatio» (L. 186, Dig., De div.regulis juris antigui, 50. l'r) 1).

Pretul poate fi stipulat nu numai in mod expres, dar safie si subinteles sau s. rezulte din obiceiurile locului. Astfel,daca mí sui inteo birja, nu este nevoe sa ma inteleg cubirjarul asupra pretului orei, sau cursei, ci voiu plàtì pretulfixat de obiceiu sau de regulamentele politienesti.

Neexecutarea contractului de locatiune de lucrari, nu daloe la o actiune in constrangere contra locatorului, ci se rezolvaIn daune (art. 1075 C. civil).

«Nenzo potest praecise cogi ad factum» (Nimine nu poate ficonstrans a face ceeace nu vra s facä) 2).

Diferitele specii de locatiune de lucra'ri (art. 1470C. civil). Legea enumarrt trei specii principale de locatiunede lucrari : 10 locatiunea de servicii (locatio operarum),adeca : aceea prin care cineva se obliga, a pune serviciile

1) Vezi tom. III, p. 35.Vezi tom. III al acestei lueriiri, p. 255, No. 209.

366 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VIL CAP. V.

sale la dispozitia altuia (art. 1471, 1472 C. civil); 2° loca-tiunea unei lucrAri (locatio operis faciendi), care consistä,inteun fapt determinat ; 30 si in fine, locatiunea de lucräridin partea unui intreprinzätor, precum arhitect, un zidar,lemnar, etc. (art. 1478-1490 C. civil).

COt pentru chestiunea de a se determina natura cOntrac-tului inter venit intreun avocat i clientul s5u pentru apArareaunui proces, unii cred eh' el este un locator de servicii, dupäcum sunt i ziaristii, gazetarii, artistii dramatici, architectii,inginerii, pictorii, sculptorii, etc. 1), iar altii cred cA intre avocatsi client intervine un contract de mandat, sau un contractnenumit, cAnd s'ar aplicà regulele dela mandat.

In 06( e caz, avocatul, medicul, architectul, inginerultoti acei care träesc dintr'o pro fesie liberalä, au drept la unonorariu pentru serviciile prestate de ei, dacä nu s'a stipulatIn mod expres gratuitatea acestor scrvicii. In lipsa unui ono-rariu stipulat in mod expres de parti, acest onorariu se a-precià de tribunale, dupä munca depusä de profesionist (art.21 § ultim L. p. organ. corpului de avocati din 12 Martie1907) 2), azi art. 39, 41 din L. corpului de avocati dela 1923.

304. Locatiunea de servicii sau locatiunea muncei(art. 1471, 1472 C. civil). Dupä art. 1471 C. civilnimeni nu poate pune in folosul altuia serviciile sale cleatpentru o intreprindere determinatä si pe un thnp märginit 3).Daca s'ar intOmpla a se incheiO un contract in violarea

Ceea ce caracterizeazji contractul de intreprinderi de lucrai este cij elintervine intre stlipan i antreprenorul, care se ob1ig n confectiona lucrareapentra un pret fixat dupil valoarea 1ucrriIor, aricare ar fi munca ce trebue sitdepue; pe ciitti vreme contractul de inchiriere de servicii, n'are de object olucrare, ci numai locatorul hind totdeauna plait dupii mum sa, lar nu dupjjprodusul muncei sau lucrarea facutri (Cas. 8. I, Bult. 1911, p. 1029.

Vezi tom. III, partea II, p. 438, nota 3 ; tom. VIII, partea II, p.P2, nota 2; tom. IX. ed. II. p. 254 si p. 559, etc. Mai vezi i infrci, No. 356.

Legiuitorul a inteles deci sii irapiedice pe servitori de a pune ta ser-viciul patroralor munca i inteligenta lor pe toatjj viata, adicji de a renuntapentru toLdeauna la libertatea lot% iar nici decum de a declarà fàrà valoareconventiile in care patile n'au maginit dela inceput durata serviciilor pentrucare au con venit. Este deci valid con tractul de serviciu a caul durat/i n'a fostlimitati de piírti, durata contractului de muna sau a loeatiunei de serviciiputfindu-se, In asemenea caz determinit dupti obiceiul locului sau alte imprt.-juriíri pe care patile le-au avut in vedere. C, Bucuref,tti, Dreptul, din 1910, /. o.N. p. 416.

I) C. Craiova, Dreptul, din 1913, No. 11, p. 83.Cas. 1. No. 14 din 17 Decembrie 1917, Or. judicial-, din 1919, No. 8,

p. 83 (rezumate). Vezi tom. III al acestei lucriiri, p. 11.Cpr. C. Bucureati, Dreptul, din 1910, No. 52, p. 417, de cAteori con-

tractul este fault pe un timp determinat, refuzul uneia din pArti de a-1 exercithOnà la expirarea termenului convenit, dii loe la o actiune in daune In favoareaeeleilalte pArti. Cas. fr. irey, 1911, 1. 30.

CONTRACTITI. DE LC/('AW:ME. ART. 1472, 1471. 367

clauzei cuprinsa in art. 1471, un asemenea contract ar finul in sens de inexistent. Dispozitia aeestui text este deciun omagiu adus libertätei i demnitätei omului.

. Tot inexistent ar fi 0 contractul care ar supune mi-norii san femeile la o munca nepermisa prin legea din 2Februarie 1906, asupra muncei minorilor 0 a fezneilor inapzämintele industriale i stabilimentele miniere.

Contractul de locatiune de servicii, ffind un contractconsensual 0 sinalagmatic, existenta lui nu poate fi doveditä,conform dreptulni comun, cleat prin acte serse, miirturisire,juramant, proba testimoniala nefiind admisibila fara un in-ceput de proba scrisä, (art. 1197 C. civil) 1).

Dacä este vorba de plata unui eomision, contractul in-tervenit intre piirti este UD contract nenumit (de misitie), in-rudit cu locatiunea de servieii, in care acel ce presteazä,servicii are obligatia de a interveni pe lAnga pärti, sa facä,un lucru; de exemplu : sa vAncla, sà cumpere luerul oferitspre vanzare, sà inchirieze, etc. Aceasta obligatie din parteamisitului este de esenta contractului de misitie. De0 esteadevarat eä, in virtutea pnincipiulul libertätei eonventiunilor,phrtile pot conveni ea acela, care-0 presteaza serviciile salessä, nu aiba i obligatia de a starui pe lânga pà,'rti ca unlucru sa se faca sau sa nu se faca, totu0 de cftteori tribu-nalul recunoa$te unui reclamant dreptul la un comision, prinacesta insu0 tribunalul se referä', la prineipiile care carrnuesccontractul de misitie 2).

Dacä termenul contractului de locatinne de servicii estedeterminat, fie prin conventie, fie prin natura lucritrilor deexercitat, el va inceta dela sine la expirarea termenului dupg,cum dispune anume art. 620 § 1 din codul german, fara eavreuna din pärti sag poatä desfiinta inainte de termen, subpedeapsa de daune, afara de cazul cftnd o parte ar aveamotive serioase, care se apreciaza de judecatorii fonduluidupg, dovada facutä de acel eare pretinde câ le are 3).

368 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VII. CAP. V.

Lucrätorii sau servitorii cu ziva pot insd, fi concediatila expirarea zilei, MA, nici o in0iintare prealabil i fdrit aavea drept la vre-o despdgubire.

Daca termenul contractului nu este deterrninat nici princonventie, nici prin obieeiurile locului, nici prin natura lucrd-rilor de executat, fiecare parte poate rezilia contractul adnutunt, and congediul celeilalte, observând insä termeneleprescrise de obiceiurile locului (art. 1436 § 2 C. civil), sauprevAzute in conventie, fä'rä a fi in principiu, obligati" a pldtidaune; cäci, în asemenea caz, ansa nu face deck a uza deun drept ce-i apartine1).

Contractul incetând prin neexecutarea obligatiilor uneiadin pdrti, partea care nu este in culpd poate c3re desfiintarealui (art. 1021, 1439 § 2 C. civil), fie el termenul acestuicontract este determinat, fie eh' el este nedeterminat. In ase-menea cazuri, partea care nu este in culpd va da congediuceleilalte, iar partea congediata este in drept a se adresajustitiei, care va acora sau nu va acora daune, dupil, cummotivele rezilierei sunt sau nu intemeiate.

Ruperea contractului de locatiune de servicii cu duratdnedeterminatd, fiird motive legitime i fdrä, un congediu prea-labil in timpul oportun pentru gdsirea unui nou serviciu,deci 0'40 fatä de care s'a rupt in mod bruse, a cere daunein baza art. 970 C. civil, in favoarea pärerei de a se dacongediu util, putand fi invocat 0 art. 15 din legea servi-torilor. Timpul and trebue sä se dea congediu variazd dupdnatura serviciilor angajate, i este lasat la aprecierea suveranda instantelor de fond 2).

In once caz, faptul CA plata salariului se face lunar,nu insemneazd cd, contractul de lochtiune de servicii este petermen de o lung 3).

Contractul de munch' sau de servicii mai inceteazd prinnroartea lucratorului sau servitorului (art. 1485 C. civil).

Contractul fiicut pe un timp nedeterminat poate deci, in totdeauna,luk sffirlit prin vointa uneia din piírtile contractante, de chteori cealaltä partea ficut continuarea contractului ca neputintii pe tot timpul cât acest contractera lucriltor. Cas. fr. Sirey. 1911. 1. 24.

Cpr. Trib. Ilfov si C. Craiova, Trib, juridicei din 1919, No. 3, p. 117si No. 5, p. 33.

3) C. Craiova, decizie =pl.& cit.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 264.Acestia Bunt toti acei prevlizuti in mod limitativ de art. 2 din legea

servitorilor dela 16 Iunie 1892. Nu inteii deci In aeeastrt categorie toti acei pecare legea electoral din 9 Iunie 1884 (art. 18 § ultim) nu-i considerli ca ser-vitori, e anume: intendentii (Ingrijitorii de mosii), calfele, secretarii (gramaticii)si In genere, toti amploiatii caselor de comer t si stabilimentelor industriale, cli-rora li se va aplick dreptul comun.

Vezi tom. III al acestei lucriíri, p. 497, nota 2.

D. Alexandresco, Princioiile Dreptului Civil Romftn. Vol. IV. 24

CONTRACTUL DE LOCATIIINE. ART. 1472. 369

In cat priveste insä chestiunea de a se sti (lac/ moarteastilpanului aduce sau nu desfiintarea contractului, chestiuneaeste controversata 1).

In fine, contractul de loestiune de servicii ruai inceteazäprin imposibilitatea in care s'ar gäsi servitorul sau lucrAtorulde a-si presta servieiile sale, de exemplu_.: in caz de boardgravä. In asemenea caz insa, el nu datoreste daune stäpa-nului, pentrueä nu este in culpti, duprt cum nici strtpanulnu-i datoreste salariul stipulat.

Cat pentru art. 1472 C. civil, el constituind o derogaredela dreptul comun, nu se aplica decat servitorilor propriuziri 2). In privinta acestor din urmä textul de mai sus dispunecà patronul se crede pe cuvantul säu pentru cdtimea sala-rului ce se pretinde a fi stipulat; pentru plata salaruluianului expirat fi pentru aconturile date pe anul curent.

Dupä pärerea generalä, servitorul poate hieà sä deferepatronului juriimantul decizor asupra tuturor punctelor demai sus, dei chestiunea este controversatà 3). Nici inteun cazinsrt judecrttorii nu-i pot deferi jurämantul supletoriu.

In orice caz, art. 1472 din codul civil fiind o exceptieriguroasä dela dreptul comun, este de strietä, interpretare sica atare, nu poate fi intins la alte cazuri deaf acele pre-vrtzute de el. Pentru toate celelalte contestatii, dintre patronisi lucrätori, se va aplica dreptul comun.

Oricare ar fi motivele acostei dispozitii exorbitante siderogatorii dela dreptul comun, art. 1472 din codul civiltrebue sä disparä din legea noasträ, dui)/ cum el a dispärutdin codul francez si din toate legiuirile moderne.

Toate contestatiile relative la afacerile dintre patroni siservitori, cu privire la plata salariilor, sunt de competintajudeckoriilor de ocoale pang la valoarea de 3000 lei inclusiv(art. 27 L. judecAt. de ocoale din 1907).

370 COD. CIV.- CARTEA TIT. VIL-CAP. V.

Responsabilitatea patronului in caz dud lu-crAtorul a fost victima unui accident. Se discutä atat indoctrina cat si in jurisprudent/ claa, servitorul sau lucrrttorul,care a fost victima unui accident de mum,/ suferit cu ocaziaserviciului sau lucrärei sale, trebue spre a putea care daunedela patronul sari, s dovedease/ o culpa din partea acestuia,sau dach.' patronul trebue, spre a scApà de dispundere, sà do-vedeascá, cazul fortuit sau gresala ori imprudenta lucratorului.Cu alte cuvinte, chestiunea este de a se sti (lac/ responsa-bilitatea patronului este contractual/ sau delictualä. Cu toatitcontroversa ce exist/ asupra acestui punct, noi am sustinutresponsabilitatea contractualä, pentrucA contractul de muncäincheiat intre patron si lucrätor obligg pe cel dintaiu nunumai a pläti celui de al doilea salariul convenit, dar Inc/a veghia la siguranta vietei lucrätorului i a-1 apitra contraconsecintelor pericolelor lucfarei sale. Patronul nu poate decifi liberat de obligatia sa cleat dovedind ct accidentul s'a in-tamplat din culpa lucrätorului, ori din caz fortuit sau forth,'major/ (art. 1082, 1083, 1136, 1169 C. civil) 1).

Raporturile dintre patroni i lucriltori sunt carmuiteastai prin legea asupra organizärei meseriilor dela 27 Ianuar19122).

Contractul de transport sau de cArAusie (art.1473--1477 C. civil). Prin caraus se intelege once per-soanA sau companie care pentru un pret determinat, s in-siircineazá eu transportarea dinteun loe intealtul, pe apä. saupe uscat, a märfurilor, animalelor si a oamenilor. Prin ur-mare, sunt cArätai: companiile de drum de fier, -fie chiarStatul, de' cateori exploateazä, el insusi chile ferate, compa-niile de vapoare, companie internationalä de vagoane cu pa-turi3), intreprinzAtorii de transporturi publice sau deligente,companiile de omnibusuri sau de tramwaiuri, fie electrice saualtfel, etc.

Acei care au profesiunea de a muta Tnobilele persoa-

Vezi tom. III al acestei lucran i p. 138 urm., No. 117. Mai vezi tom.V, p. 498 urm.; tom. IX, ed. II, p. 272 urm., etc.

Vezi tom. III al acestei lucrari, loco cit., p. 140.5) Art. 1623 arm. C. civil nu se aplica companiei internationale a va-

goanelor de dormit, In privinta bagajelor calatorilor. Vezi infret, No. 425, in fine.

') Un viciu al lucrului ar existh atunci clind lucrul care urmeazii. a fitransportat ar fi fost rliu ambalat, sau and animalele de transportat ar fibolnave etc.

CONTRACTUL DE LOOATIUNE. - ART. 1473-1477. 371

nelor dintr'un loe in altul nu sunt ¡Lisa in genere, consi-derati ca caräusi, nici chiar atunei cand transporta aeestemobile cu eamioanele lor.

Contractul de transport fiind un contract consensual,nu este supus nici unei forme speciale. El poate deci sa' fieatat expres cat si tacit.

In eat priveste transportul marfurilor. expeditorul remiteIn genere, carausului o scrisoare de carat sau de trasurg(frach,tbrief) (art. 414 C. corn.). In lipsa acestei scrisori,dovada contractului poate, in materie comercial, sa fie Mena'prin once Mijloace (art. 46 C. com.).

Dovada remiterei cärausului a obiectelor de transport,mai poate fi faeuta si prin registrele acestui din urma (art.1476 C. civil).

In cat priveste transportul persoanelor cu drumul defier, contractul se constata printr'un bilet, care se remite ca-latorului si care, in genere, fiind la purta',tor, poate fi cedataltuia cat timp ealatoria nu e inch' inceputa.

Contractul de transport iA, nastere din momentul eon-simtimantului partilor, iar nu numai din ziva in care s'apredat carausului lucrurile ce el trebue sä transporte ; numai responsabilitatea carausului incepand din momentul re-miterei lucrului (art. 1475 C. civil).

Indata ce- marfurile, bagaj ere calatoralui sau alte lucrurii-au fost predate spre a fi transportate, carausul räspunde deperderea sau stricaciunea lor, afara, de cazul and ar dovedica aceasta perdere sau stricaciune se datoreste unui caz fortuit,sau unui viciu al lucrului (art 1475 C. civil, 425 C.com.) 1),

sau, in fine, ea el nu este in culpa, si ea si-a indeplinit toateobligatiile sale.

Responsabilitatea carausulni, se intemeiaza, in specie, peprincipiile generaie, adica pe art. 1156 C. civil, dupa careonce debitor al unni corp cert si determinat este obligat a-Irestitui, daca nu dovedeste cazul fortuit. El nu raspunde decide cazurile fortuite, cleat atunci egad ar fi luat aceste ca-

t) in cit prive§te chestiunea de a se §ti dad)." furtul prin escaladare sauefractiune, ori cu cbei mincinoase constitue san nu un caz fortuit este contro-versatrt. Vezi tom, V, p. 533, nota 3; tom. VI, p. 350, B51, nota 5; tom. IX,p. 284, nota 3; torn. X. p. 21, text §i nota 6,.precum §i p. 48, etc. Vezi infrit,No. 419, in notii 2, No. 424.

2) Vezi tom. IX, ed. II, p. 289 fA tom. XI, p. 452 urm.

372 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. V.

zuri asupra lui, sau le-ar fi provocat prin dolul ori culpalui (cams culpa determinalus).

Dovada ce trebue sa aduca cäräusul, spre a fi descarcatde raspundere, poate fi facuta prin martori si prezumptii,caci el n'a putut sa-0 procure o dovada scrisä despre eve-nimen ul intamplat.

Art. 1473 C. civil asimiland pe carausi hangiilor, incatpriveste paza si conservarea lucrurilor ce li s'a incredintat,de aici rezultä ea carausul rä'spunde de furtul aeestor lucruri,dupa cum räspunde si hangiul sau ospatAtorul (art. 1624 C.civil). El nu raspunde tug de furtul comis cu. mana Mar-math', acesta fiind un caz fortuit (art. 1625 C. civil) 1).

Intreprinzatorii de transporturi si de trasuri publice,cum si patronii sau capitanii bastimentelor mai sunt supusisi la regularnentele particulare, stabilite in vederea siguranteipublice, care au putere intre dansii si ceilalti ceth,leni (art.1477 C. civil).

Caräusul are, pentru toate creantele rezultand din con-tractul de transport, un privilegiu asupra lucrurilor trans-portate, pana' la predarea lor destinatarului (art. 437 C. com.,1730, 7 C. civil).

Interesul comertului cerand, in specie, o prescriptie catde scurtä, legiuitorul nostru a admis, ca si cel italian, pres-criptia de ease luni si de un an, dupät distinctia stator-nicita de art. 956 C. com. 2).

307. Responsabilitatea cArAusului in privinta trans-portului de persoane (art. 1475 C. civil, 425 C. com.).Principiile mai sus expuse se aplica nu numai la transportul delucruri, dar si la transportul persoanelor, siguranta persoanelormeritand deci numai multa, dar cel putin tot atata ingrijireca si marfurile incredintate caräusului. Prin urmare, atat inprivinta lucrurilor cat si a persoanelor. responsabilitatea cärau-sului reiulta din contract, lar nu din delict sau quasi-delict.

I) Vezi tom. III al acestei lucrìiri, No. 116, p. 138, text si note 1, precumtrimeterile acute acolo.

LOCATIITNEA DE LIICRXR1". -ART. 1478. 373

El se obliga, in adeva'r, a transportà atat marfa cat i persoa-nele inteun termen hotärit, la un loe anume determinat,printr'un contract (contractul de transport) 0 de cateori estevorba de o responsabilitate contractuala, cazul fortuit este insarcina debitorului care-I invoaca (art. 1156, 1169 C. civil) 11.

308. Locatiunea de lucrsäri (locatio operis faciendi)(art. 1478 C. civil). Existä o mare deosebire intre loca-tiunea serviciilor sau a rnuncei i locatiunea de lueräri. Inadevar, in locatiunea serviciilor sau a muncei, cineva seobliga a intrebuintà activitatea sau munca sa in folosulaltuia, pentru un timp i un pret determinat. Ceeace facedeci obiectul centractului nu este, in specie, un rezultatdeterminat, ci munca sau serviciile locatorului ; pe and inlocatiunea de lucräri cineva se obliga a face pentru altul olucrare determinata. Ceeace face deci obiectul acestui contractnu este munca locatorului, ci rezultatul acestei munci. Art. 1470C. civil cuprinde ambele contracte sub denumirea de locatiunede lucriiri insa, eu toate acestea, regulele privitoare la acestecontracte nu sunt acelea0.

De cateori se contracteaza, cu eineva pentru executareaunel lucrari, se poate convenì ca el sa pue numai munca sauindustria sa, sau sh procure 0 materia (art. 1478 C. civil).

De cateori cineva este insarcinat en facerea unei lucrari,comitentul procurand materia, contractul este o locatiune delucrgri, in care lucratorul nu rispunde cleat de greplile sale,riscurile fiind in sarcina comitentului (art. 1480 C. civil).

Daca lucrätorul procura i munca 0 materia, atunci numai exista" locatiune, ci o vanzare carmuit5 de regulele privi-toare la acest contract (argum. din art. 1413 § ultim). Deaceea, de cateori lucrul piere prim once chip, deci chiarprin caz fortuit, Thainte de a fi fost verificat 0 a great decomitent, chiar daca n'a fost Inca predat, pierderea lui prive?tepe lucrator, afar% numai daca comitentul era in intarziere dea-1 priral (art. 1479 C. civil).

In ipoteza de mai sus, adecl de cateori lucrAtorul procuraatat materia cat 0 minim sa, acesta rämane proprietarul

') Obligatia luatg de un pictor de a face un portret ar fi, dupg unii, ovinzare, iar duprt altii o obligatie de a face. Vezi tom. VI, p. 328, 339, ad?Wain; tom. VIII, partea II, p. 16, text si nota 3; tom. IX, ed. II, p. 295,nota 2, etc.

2) Dificultgfile ce s'ar ivl In executarea lucrgrei nu constituesc un caz

374 COD. CIV.CARTEA IIL TIT. VILCAP. V.

lucrului comandat, pang. la terminarea i primirea lui, iarcomitentul este proprietarul lucrului sub conditie suspensiva.

Regulele cuprinse in sectia de fata, se aplica nu nurnaicontractelor intervenite tare stäpfin sau comitent i antre-prenorul unei lucrari, ci i conventiilor facute intre antrepre-norul principal $i ceilalti antreprenori, precum : zidarii, lemnarii$i ceilal ti lucratori.

309. Forma si dovedirea acestui contract. Legeaneprevazand niel o forma speciala in privinta contractului delocatiune de lucrari, el poate fi incheiat atat printr'un actseris cat $i in mod verbal. In lipsa unui act scris, contractulnu va putea fi dovedit prin martori, cleat pana la suma de150 lei vechi, afar% de cazul cand ar exista un inceput deprob1 scrisa, sau cand ar fi vorba de o conventie comercialä.

3 1 O. Obligatiile locatorului. Acel care se obliga aface o lucrare trebue s'o savar$easca in termenul stipulat departi. Daca antrepenorul nu. $i indeplineste obligatiile sale,comitentul poate fi autorizat de justitie a aduce o lucrare laindeplinire cu cheltuiala debitorului (art. 1077 C. civil), afarade cazul cand prestatiunea promisa este de a$a fel luck sanu poata fi indeplinita, deck, de debitor in persoanä, in carecaz locatorul are drept numai la daune.

De exemplu, un pictor in renume s'a obligat a faceportretul cuiva 1).

Dacd antrepenorul refuza de a preda lucrul, in urmaterminärei lui, creditorul, adicä", locatarul se va putea puneIn posesiunea lucrului prin justitie, afara de cazul and ar fivorba de un artist, pictor, etc., in care caz creditorul vaavea drept numai la daune. In lipsa 'unei conventii speciale,timpul in care lucrarea va trebul sa fie terminata $i predatase va determina prin natura lucrarei.

Conform principiilor generale, intarzierea in terminareapredarea lucrului, provocata de un caz fortuit, nu atrage

niel rezilierea contractului, nici daune 2).

fortuit. O grevä general a lucriltorilor poate insil constitui un caz fortuit. Vezitom. IX, ed. II, p. 298.

CONTRACTUL DE LOCATITTNE. - ART. 1479-1482. 375

In lipsa unei conventii speciale, daunele-interese ce ur-meaza a se pral locataralui, vor fi calculate dupa prejudiciulsuferit. Conform dreptului comun, aceste daune nu vor fidatorite de lucrätor decat din ziva punerei sale in intarziere.

311. Responsabilitatea locatorului. Perderea sau de-terrorarea lucrului inainte de predarea lui (art. 14791482 C. civil). -- In caz cand lucrätorul s'a obligat a pro-curá in acelasi timp si manca si materia lucrului, pierdereaacestui lucru intamplata prin ()rice chip, fie chiar prin cazfortuit, inaintea predärei lui sau punerei in intArziere, este insarcina lucrAtorului, prin aplicarea regulelor dela vAnzare(art. 1479 C. civil). Indata insä ce lucrul a fost verificat siagreat de comitent, cu toate cii el n'a fost bid, predat, riscu-rile sunt pe seama acestui din urma. Riscmile rnai sunt incape searna lui, de cAteori el n'a prima lucrul, dei a fost pusin intArziere de a-1 priml, pentruca, in asernenea caz, nepre-darea se datoreste, culpei comitentului (art. 1014 C. civil).

Chiar daca lucrul a fost verificat si agreat de comitent,dovedirea pierderei fortuite este tot in sarcina lucrätoruluiprin aplicarea art. 1156 C. civil, de cateori el n'a predatlucrul.

In caz and materia a fost data de comitent, contractulne mai fiincl l) vanzare, ci o locatiune, riscul priveste pecomitent, prin aplicarea regulei : Res perit domino.

Daca lucrul a perit prin culpa lucrätorului, acesta da-.torete comitentului valoarea lucrului, putAnd fi condamnatsi la daune.

Daca lucrul a perit prin caz fortuit, comitentul pierdemateria ce incredintase lucrAtorului.

Daca lucrul a perit printr'un vicia al lui, comitentulpierde materia sa, fusa lucralorul nu pierde pretul munceisale, afard de cazul cand, prin profesiunea sa, el a putut sacunoasca viciul de care era atinsä materia, si nu 1-a comu-nicat comitentului.

Art. 1483 C. civil cuprinde o aplicare a acestui prin-cipiu, cánd face pe arhitect responsabil de viciile pamantului,

Mai vezi asupra acastei materii infra, No. 586 bis.Vezi tom. IX, ed. II, p. 308.

376 COD. CIV. CARTEA III. ITP. VII. CAP. V.

pe care proprietarul 11 OA pentru ridicarea unui edificiu; caci,prin profesiunea sa arhitectul a trebuit sO stie dacA pämântulera, sau nu in stare de a suferi clädirea proiectatä.

312. Responsabilitatea arhitectilor sau antrepeno-rilor (art. 1483, 1484, 1489, 1490, 1902 C. civit) 1). --

In principiu, odath ce lucrarea a fost verificatä si pri-mitO de comitentul, lucatorul este descärcat de once räspun-dere. Prin exceptie arhitectii si antreprenorii de lucräri in-semnate, fie chiar a construirei unui drum de fier, suntresponsabili timp de 10 ani din ziva terminhei lucrärei,(art. 1483, 1902 C. civil).

Pentru ca arhiteetul sau antreprenorul sä, fie reFponsabiltrebue ea däramarea totalä sau partialä a lucrärei sä, fie datoritäunui viciu de constructie, viciului pämantului s't chiar viciuluimaterialului intrebuintat ; pentru ch., in toate aceste cazuri,arhitectul sau antreprenorul erh dator sä se asigure cä toateconditiile cerute pentru solidita tea clädirei sunt indeplinite.

Dacil antreprenorul este insärcinat Cu facerea unei lucräri,färä, intermediarul unui arhitect, el exercitAnd fun ctiunea dearhitect, räspunde in aceleasi conditii ca si arhitectul.

Antreprenorul care lucreaza sub ordinele unui arhitect,nu räspunde ing, in genere, deat pentru neexecutarea planuluisi de reaua executare a lucritrilor intreprinse, iar arhitectulräspunde pentru reaua conceptie si viciile acestui plan.

Responsapilitatea arhitectilor si antreprenorilor inceteazadupä 10 ani dela terminarea ei. Care este insd durata actiuneiIn despdgubire deschisa in folosul proprietarului, in caz duddärâmarea a avut loc inaintea expirärei acestui termen ? Ches.tiunea este controversatd. Credem cg, arhitectii si antreprenoriisunt, dupä 10 ani, nu numai descArcati de räspundere, darchiar la adOpost de once actiune in despägubire din parteaproprietaruki sau mostenitorilor sAi (art. 1902 C. civil); deunde rezulta el dacä cladirea s'a dArâmat in ultima zi a celor10 ani dela terminarea ei, proprietarul nu mai poate sä-siexercite actiunea sa a doua zi 2).

Art. 1483 si 1902 C. civil nu se aplica cleat la imobile ;

CONTR. DE LOCATIITNE. -'-ART. 1483, 1484, 1989, 1490, 1902. 377

caci, in privinta mobilelor, lucrätorul este descarcat de onceraspundere indatà ce lucrul a fost primit de cätre comitent.

Independent de aceasta responsabilitate, care apasä asupraarhitectilor si antreprenorilor, ei mai rrtspund catre proprietari

vecini, conform dreptului comun, de daunele ce pot pricinulprin neobservarea regulamentelor relative la constructiile Cucare sunt insarcinati (art. 998, 999 C. civil).

Arhitectii i antreprenorii räspund nu numai de culpalor personalä, dar si de .aceea a persoanelor ce intrebuinteazä',(art. 1487 C. civil).

Regulele mai sus expuse relative la responsab;litateaarhitectilor i antreprenorilor se aplica zidarilor, lemnarilortuturor lucratorilor care contracteaza direct ca proprietarul,ei fiind considerati ca antreprenori pentru partea de lucrareMath' asupra lor (art. 1489, 1490 C. civil).

Räspunderea statornicita de art. 1483 si 1902 C. civilnu se aplic mnsà lucrittorilor care lucreazä Cu bucata sau cuziva, cu materialul dat de proprietar, responsabilitatea lorhind carmuitä de dreptul Comun.

De ateori un arhitect sau un antreprenor s'a insärcinata face o lucrare oarecare, conform unui plan fixat si clezbatutCu proprietarul, el nu poate cere nici o sporire de platä, nielsub cuvant de cresterea pretului muncei si a materialului, nicisub cuvânt ca s'art adus schimbäri la planul primitiv, dacaaceste schimbäri i adause n'au fost aprobate printr'un actscris, si pretul lor hotarit intre arhitect sau antreprenorproprietar 1); si aceasta pentru a se impieded, dolul si mano-perile antreprenorilor î arhitectilor, care nu aratä in genereproprietarilor, din capul locului, toate cheltuelile ce necesiteazalucrarile proiectate spre a nu-i sperià, i apoi pretexteaza oschimbare usoarä a planului primitiv, spre a puteá, sustinecà contractul nu naai poate fi executat in privinta pretului.

Dar, dad, in lipsa unei conventii serse, care sä mo-difice prima conventie, arhitectul sau antreprinorul nu poatecere nici o sporire la pret pentru adaosele facute peste planulprimitiv, totusi se decide de unii, desì chestiunea este con-troversata, cà ei au contra proprietarului actiunea de in reme

i) Cpr. Cas. S. I, Bait. 1913, p. 661.

378 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII. - CAP. V.

verso, pe care dreptul comun o conferd tuturor acelora carise inavutesc in detrimentul altuia.

Art. 1484 cere ca sd existe intre pä'rti un plan aprobatde ele, ap a, in lipsa unui asemenea plan, consimtimantulproprietarului va puta fi dovedit conform dreptului comun,dispozitia exceptionalä a textului suscitat ne mai fiind apli-cabild in specie.

Se decide insä, in genere, a planul putAnd fi kti verbal,poate fi stabilit conform dreptului comun.

Art. 1484 nu este, de asemenea, aplicabil de ateoripretul lucrdrilor, ce urmeazd a fi fdeute, nu este hotdrit demai inainte, ei urmeazd a fi determinat dup'd natura §i In-semngtatea lor.

In fine textul de mai sus nu poate fi invocat de an-treprenorul principal contra subantreprenorilor sau lucräto-rilor säi.

El poate insä' fi invocat contra lemnarilor, zidarilor klialtor lucratori, de atre proprietarul care a fdcut cu ace§tidin urmd, pentru un pret determinat, un contract de antre-priza (art. 1489, 1490 C. civil).

3 13. Actiunea directà ce lucrAtorii intrebuintati deun antreprinor au In contra proprietarului (art. 1488 C.civil). Printr'o favoare i prin exceptie art. 1488 din codulcivil confab.' zidarilor, lemnarilor i celorlalti lurcAtori intre-buintati la clädirea unui edificiu sau la facerea unei alte lu-crari date in antreprizd o actiune directd contra proprieta-rului, pentru ca ei sia scape de concursul celorlati creditoriai antreprinorului, ceeace este foarte avantajos and acest dinurma este insolvabil sau falit.

Actiunea directd, pe care o conferd art. 1488 C. civil,apartine tuturor lucrAtorilor intrebuintati de antreprenor, fieei pldtiti cu ziva, cu radsura sau cu butata, intrucat legeanu distinge, dupä cum ea apartine i efilor lucrdtori sau §e-filor de echipd. Ea nu apartine insd subantreprinorilor, carinu depun o muna material, ci speculeazd numa asupra lu-crdrilor incredintate antreprenortilui principal, nici tertiilorcari s'au mArginit numai a procurl materiale antreprenorului.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. ART. 1488, 1485, 1486. 379

Din imprejurarea c. actiunea lucrätorilor este o actiunepersonala i directa contra proprietarului, rezultä urmätoarelecon secinti

1° Sumele datorite de proprietar antreprenorului suntatribuite lucratorilor cu excluderea celorlalti creditori ai an-trepren orului ;

20 Falimentul sau insolvabilitatea antreprenorului n'arenicio inraurire asupra actitmei lucratorului.

3° Lueratorii n'au nevoe de a proprt In manile pro-prietarnlui, sumele ce acesta datoreste antreprenorului, ci pot

actioneze direct, cerand ca ceeace se datoreste antrepre-norului sä le fie plätit lor.

314. Incetarea contractului de locatiuni de lucrAri(art. 1485, 1486 C. civil, 492 § ultim C. com.). Dupaart. 1440 C. civil, contractul de locatiune nu se desfiinteazaprin moartea locatarului, nici prin aceea a locatorului1).

In privinta locatiunei lucrarilor, art, 1445 C. civil aadmis trig situatia contrara In caz de rnoartea lucrätorului,arhitectului sau antreprenorului, dad], pärtile n'au derogatdela aceasta regula fie in mod expres fie in mod tacit,pentructi, in specie, contractul a fost determinat de aptitu-dinea personala a acestui din urma, aptitudine netransmisi-bilä sAi 2).

Moartea lucratorului, arhitectului sau antreprenoruluiaduce desfiintarea contractului, chiar daca lucrarea trebuiàfacuta cu materialul acestui din urmä.

Desfintarea contractului poate fi invocata nu numai deproprietar, dar si de mostenitorii lucrätorului.

Fiind insa cà ar fi nedrept ca comitentul sa se inavu-teasca In detrimentul mostenitorilor lucrätorului, arhitectuluisau antreprenorului, eel dintai trebue sa plateascä, mosteni-torilor celui de al doilea, in proportie cu pretul defipt princonventie sau printr'o expertiz5, atat valoarea lucrärilor facutecat si aceea materialelor pregatite, de cateori aceste lucrärisau materiale pot siti aduca un folos oarecare.

Daca materialul n'a fost intrebuintat, ci numai adus de

Vezi supra, p. 356, No. 290.2) Vezi supret, p. 356. Cpr. art. 1550 C. Calimach (1162 C. austriae).

1) Cas. fr. Cr. judiciar, din 1914, No. 10, p. 79 (cu observ. noastrii).Prin aplicarea acestui principia se decide, In genere, CA distrugerea complectgprin filoxeril a viei arendate, constitue un caz fortuit care aduce desfiintareacontractului. Cpr. Planiol, II, 1766. Vezi tom. VI, p. 349; tom. IX, ed, II,p. 90, nota 1. Contret, C. Bordeaux, Sirey, 87. 2. 38.

380 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. VII.

arhitect sau antreprenor, proprietarul nu va platI v4loarealui actuala, ci aceea pe care el o ave. atunci and a fostcumparat.

Falimentul pgrtilor. Falimentul antrepreno-rului sau proprietarului nu aduce de drept desfiintarea co n-tractului, pentruca, in principiu, falimentul nu desfiinteazacontractele anterioare inch3iate de falit in timpul capacitateisale. Mai mult Inca proprietarul poate cere daune, in caz defaliment ale antreprenorului, deci cauza impiedicarei lucrarilor.Acelasi drept 11 are si antreprenorul in caz de faliment alproprietarului.

Desfiintarea contractului din cauza unui cazfortuit. Cazul fortuit intamplat fara culpa vreuneia dinparti, care impiedica executarea contractului, este o cauza dedesfiintare a acestui contract, conform dreptului comun (art.1156 C. civil). Astfel, s'a decis ca locatarul este liberat deobligatia de a restituí lucrul inchiriat, de eateori el dovedWeca acest lucru a perit prin caz fortuit sau forta majora 1).

Desfiintarea contractului prin vointa pArtilor.Conventia comuna a partilor poate sä desfiinteze contractulde locatiune, daca ele sunt de acord, dup'l cum poate sa des-fiinteze once contract in genere, nimic nefiind mai naturalcleat ca partile sa poata, desface ceeace au facut ele insile.

In once caz, contractul nu poate fi desfiintat prin vointaproprietarului, de oarece art. 1794 din codul francez, careadmite solutia contrar* n'a mai fost reprodus de legiuitorulnostru.

Contractele de locatiune de care legea nu vor-beste. Independent de contractele de locatiune de care s'avorbit mai sus, mai sunt si altele. Astfel Bunt, de exemplu:concesiunea unui monopol public, facuta unui particularpentru o suma determinatä ce se plateste Statului ; conce-

CONTRACTTJL DE EnrruRX. 381

siunea dreptului de a instalá jocuri la noroc pe o piala pu-blica inteun iarmaroc sau o statie balneara ; concesiuneadreptului de a percepe accizile sau alte impozite ; conce-siunea dreptului de a ave á trasuri la ulita ; de a aranja peulite sine de fier pentru tramwayuri ; de a lumia, un orascu gaz aerianolumina electrica, etc. ; coneesiunea monopoluluipompelor funebre, coneedatä de comuna' in baza art. 4 § 5din legea dela 27 Martie 1903 asupra maximului qi contri-butiilor comunale, etc.

Intre contractele de loeatiune, atat doctrina cat si im-prudenta fac sa figureze ; inchirierea unui loe inteun teatrusau circ spre a asista la o reprezentatie ; contractul princare cineva s'ar obliga a plati o suma, de bani unei per-soane spre a fi pus in posesiunea unei succesiuni ce i seenvine ; contractul prin care cineva se obliga a mijloci sa-vArsirea unei crisätorii 1), etc.

Dar din toate contractele neprevatute de lege unul dincele mai importante este, de buna seama, contractul de editiug.

318 bis. Contractul de editura 2). Contractul deeditura este conventia prin care autorul unei opere intelec-tuale se obliga a remite aceasta opera unui editor eare si el,la randul lui, se obliga a o publia si a o raspandi in pu-blic, ca riscul li pericolul lui 3).

Contractul incheiat intre un autor si un tipograf, care seinsareineaza, pentru o plata oarecare, a tipari operile celuidintki, este o locatiune de lucrari 4). In caz elnd autorulprimeste o suma fixa, renuntAnd la once drept asupra opereisale, contractul nu mai este o locatie, ci o vanzare.

«Daca alcatuitorul unui manuscris, tocmindu-se va da, cuiva

Vezi asupra tuturor acestor contracte, p. 144 urm. Asupra chestiuneide a se sti daca persoana care a Inlesnit o clatorie, are drept la un onorariueste o chestie controversatä.

Vezi asupra acestui contract, Repert. Sirey, Edition (contract d'-);Surville, Éléments d'un cours de droit civil fr., II, 1149 (ed. a II); Baudry etWahl, Louage, II. partea II, 4179-4187 (ed. a III), etc.

2) Planiol, I, 2303.4) Acest contract fiind un contract sinalagmatic, este supus rezilierei de

ckteori Una din pärti nu-si Indeplineste obligathle sale ; atunci, de exemplu, &Ideditorul se abtine de a publick opera sau intrerupe publicarea ei un timp preaIndelungat ; atunci cand editorul trage un numk mai mara de exemplare deckacel preväzut de conventia pärtilor, etc. Repert. Sirey, V, Edition, 191 urm.

') Codal Calimach are mai multe dispozitii asupra contractului de edituril(art. 1552, 1559 urrn.), are reproduce art. 116-1 urm., din codul austriac. Vezitom. III al Coment. noastre. p. 330, 331, ad. natant, precum si tom. IX, ed. II,p. 324, 825. Acest contract speciai este anume prevrizut si in codul civil rusesc(art. 695 urm.l. Mai vezi art. 372-391 din codal federal al obligatiilor (Elvetia).

S'a decis insa c atunci and un autor a cedat editorului dreptul dea-i publica o opera, sub indatorirea de a-i plati pentru fiecare din exemplareletrase, o sumà fixà i progresivii, platitoare la punerea in viinzarea a fiedireimii de exemplare, acest contract nu constitue o societate. Cas. fr. Sirey, 1901,1, 305 (cu nota lui Lyon-Caen).

Vezi in cat priveste suspendarea legei proprietarilor relativà la contractulde iuchiriere pentru imobilele urbane din Bucuresti, Iasi, Craiova, Galati. Brailao Constanta, precum i pentiu imobilele urbane din celeialte orase. Art. 13 dinlegea speciala, auturizand luarea de miisuri exceptionale, prornulgata la 23 Decem-brie 1914.

382 COD. CIV. CARTEA Ill. TIT. VII. CAP. V.

dritul de a-1 tipgri ki a-1 vinde, se leapAidà prin aceastä tocmalAde dritul de a Incredinta tipArirea acestui manuscris la altul», ziceart. 1552 din codul Calimach (1164 C. austriac) 1).

Contractul devine insä o societate de cAteori cheltuelelesunt comune tare autor si editor, beneficiile operei urmanda se impärti futre ei 2). Prin urmare, in asemenea caz,moartea autorului sau editorului va aduce desfiintarea socie-tätei (art. 1523 C. civil).

Contractul de editurà, despre care codul actual tace cudesävársire, figureazä in codul Calimach sub rubrica : desprendimirea lucrärilor i a lueratului. Acest din urallá codare, in aceastä privintä, mai multe dispozitii (art. 1552, 1559),imprumutate dela codul austriac (art. 1164, C. austriac), careau fost reproduse in tom. VI al Coment., noastre, p. 330,331, ad. notam.

LEGEA DIN 30 MARTIE 1903 ASUPRA DREPTURILORPROPRIETARILOR REZULTAND DIN CONTRACTUL

DE INCHIRIERE SI DE ARENDARE 3)

319. Aceastä lege speciall i cuprinzätoare de o proce-dui% sumarä, menitä a garantá drepturile proprietarilor, a foststudiatä in tom. IX, ed. II din 1926, p. 333 urm.

Alai intaiu, din art. 1 al acestei legi rezultà cä numaiproprietarii de imobile urbane si rurale i locatarii sau aren-dasii principali pot uza fatà dc sublocatarii, subarendasii sau

CONTRACTUL DE LOCATILINE. - LEGEA PROPRIETARILOR. 383

cesionarii lor 1) de procedura sumara i exceptionala a legeiproprietarilor, nu insa i aceste din urma fail de proprietarii,locatarii vi arenda0 principali. Cererea reconventionala nu estedeci admisibila in specie 2).

Apoi, chiar inOi proprietarii nu pot beneficià de aceastalege exceptionalk daca este vorba de inchirierea unui mobilcorporal sau unui drept personal mobiliar, de exempla : unfond de farmacie sau alt fond de comert, de exempla: inchi-rierea exploatarei unui restaurant 3). In adevar, textele dinaceasta lege nu vorbesc cleat de inchirierea sau arendareaunui irnobil.

S'a decis ca legea proprietarilor, fiind o lege exceptionala§i de stricta interpretare, nu poate fi aplicata cleat la drep-turile provenite din contractul de inchiriere sau arendare, iarnu i la pretentiunile relative la validitatea acestui contract,care au a se regulà, dupa procedura dreptului comun 4).

In once caz, proprietarii ig principalii locatari sau arendninu sunt obligati a recurge la procedura sumara a acestei legi,ei avand in totdeauna facultatea de a urma procedura drep-tului comun.

Procedura specialti a legei proprietarilor se aplica reali-zarei drepturilor ce izvorasc din contract, §i dupa unii, chiardin calcarea obligatiilor prevazute de codul civil. Astfel sunt,de exempla : dreptul proprietarului de a cere plata chiriei ;dreptul de a cere reziliereq contractului ; izgonirea chiriapluisau arendaplui ; dreptul de a cere mobilarea casei inchiriate,

1) Cu toate acestea, chestiunea este controversatä. Vezi tom. TX, ed. II,p. 336, nota 2.

9 S'a decis, cu drept cuvänt, cb. legea sumo% a proprietarilor se aplicinu numai cesionariior contractelor de 1nchiriere sau arendare, dar Eli cesionarulchiriei sau arenzei, adecil a cfistiurilor. In adevär, cesionarul unor cistiuri datoriteproprietarului, ponte sii reclame contra chiriasului, chiriile cedate, dupä proceduraspe,cialä, a legei proprietarilor, ca si proprietarii cedati, de oarece aceasta rezultäatät din scopul In care a fost cre,atä legea mentionatä, cat si din pripcipfiledreptului comun, dupä care cesiunea unei creante cuprinde toate accesoriilecreantei cedate, printre care trebuesc puse si mijloacele de executare, ce apar-tineau cedentului, In virtutea legei sau a conventiei pärtilor, deci, si mijloculde garantie peutru realizarea ereantei proprietarului in contra chiriasului, creatprin procedura specialä a legei proprietarilor. C. Iasi si Cas. I, Ju,stitia din1915, No. 2, p. 64 si jurispr. rom. din 1915, No. 38, p. 603 urm. Contrci:C. IRO si Judecät. ocol II urban, Iasi, Or. judiciar din 1915, No. 48, p. 406si Justita, loco cit., p. 56 (Cu observ. noasträ.).

Vezi Trib. Iasi, Justilia din 1918, No. 3 si 4, p. 14 urm.C. Bucuresti, Or. judiciar din 1920, No. 26, 27, p. 222 (rezumate).

p. 593.1) Vezi supret, p. 280, No. 237, si tom. III al acestei 1ucrri, No. 415,

384 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VII. CAP. V.

inzestrarea mosiei Cu vite, unelte ; dreptul de a cere despä-gubiri pentru repararea stricaciunilor eauzate imobilului inchi-riat, etc.

S'a decis cí proprietarul poate cere, pe cale sumarä,despagubiri pentru degradarea imobilului, (liar In urma expi-rdrei contractului, chiriasul putand fi citat i in urma expiräreiacestui contract, tot la imobilul inchiriat. Cas. S. II, Dreptuldin 1919, No. 7, p. 78. Contra: in privinta comunicäreicitatiei la acest domiciliu, C. Iasi, S. II, dec. No. 34/919(decizie casatä).

320. Cazul and contractul este autentic. Dachcontractul de locatiune sau de arendä, este autentic, existä.In specie o simplä executare.

Proprietarul isi investeste contractul cu formula execu-torie iar judecAtorul de ocol sau prezidentul tribun. emite,färä citarea pärtilor, o ordonantä, prin care proprietarul poateurmärl plata chiriei sau expulzarea locatarului ori arendasului(art. 2 L. mentionatä a proprietarilor).

Aceste ordonante fiind niste mäsuri provizorii destinatea garanth deoramdatä drepturile proprietarului, nu se bucurade autoritatea lucrului judecat, dupä cum nu se bucurä deaceastä autoritate nici ordonantele date pe calea procedurei inréfér6 (art. 66 bis Pr. civ.) 1).

Ordonantele judecätorului de ocol sau prezidentului tribun.date conform art. 2 mentionat sunt supuse apelului la tribun.sau Curtea respectivä in termen de trei zile.

Atat ordonantele cat i hotäririle date pe calea proce-durei sumare a legei proprietarilor sunt executorii i execu-tarea lor nu poate fi opritä prin apelul sau contestatia ce arface fie locatarii sau arendasii, fie tertiile persoane. Singurulmijloc de a suspendà executarea este depunerea, fie in numerar,fie in efecte garantate de Stat, a chiriei sau a arendei dato-rite, sau suma fixatä, de justitie iar in caz de expulzare,executarea poate fi opritä prin depunerea sumei fixate de jude-craor sau de prezident, care suraä sà asigure china sau arendape semestrul curent i cel vfitor (art. 11 L. proprietarilor).

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. L. PROPR. ART. 3, 4, 12. 385

Legea proprietarilor având de scop de a derogi deladreptul comun si de a se face o inlesnire ea de mare pro-prietarilor, se decide, in genere, cg, art. 597 Pr. civ. nu esteaplieabil in specie, ci numai art. 388 din aceeasi procedura.

Locatarul sau arendasul expulzat pe nedrept, poatecere daune dela proprietar, conform procedurii dreptului comun,aceastä, actiune fiind supusd prescriptiei scurte de 6 luni delaulthnul act de executare (art. 19 L. propriet.)

321. Cazul dud contractul este sub semnäturaprivatà sau verbal. Alegerea de domiciliu. Daca» con-tractul de locatiune sau de arena' este sub semnrIturà privaasau verbal, se procedeaza conform art. 3 din legea suscitatA,o alegere de domicitiu din partea proprietarului ce face cerereain orasul sau comuna de resedintä, a tribun. ori judecatorieiunde se indrepteazil, cererea fiind prescrisä, sub pedeapsä, denulitate; locatarul, sublocatarul principal sau cesionarul eon-tractului sunt consideran ca avAnd domiciliul lor obligator laimobilul inchiriat sau arendat i aceasta, dupä, unii, chiarIn urma expirtirii sau rezilierii contraetului de locatiune sauarendare 1) (art. 4 L. propriet.)2).

Lipsa alegerii de domiciliu anuleazä,' nu numai reelamatia,interventia i contestatia, dar chiar apelul s't reeursul fäcutIn contra unei hotäriri sau decizi date conform legei pro-prietarilor (art. 4 i 12 L. propriet).

S'a decis insä, cu drept cuvânt, c legea proprietarilorcerand celui ce face o actiune, un apel sau un recurs, sä,-sidea, sub pedeapsä de nulitate, domiciliul in orasul de rese-dintä', al Curtei sau Tribunalului inaintea eitruia si-a introduscererea, presupune acesta isi are domiciliul in alt oras deckacel al resedintei instantei catre care si-a indreptat cererea.Aceastä cerinta a legii are de scop inlesnirea procedurei

') Cas. Sectii-Unite, Bulet. 1910, p. 1123 si Cr. judiciar din 1910, No. 48,p. 413. Contra: Trib. Prahova, Cr. judiclar din 1916, No. 16, p. 129.

In consecintA, s'a decis c proprietarul, putind uza de legea sumar aproprietarilor pentrn repararea degradilrilor aduse imobilului Inchiriat, este indrept, in urma expirrii contrartului, sA citeze pe ptult la domiciliul obligatordupli aceastrt lege, *Wick' la imobilul ce fusese inchiriat. Cas. II, Justilia din1919. No. 4, p, 5 si Dreptut din acelas an. No. 7. p. 76.

2) Vezi tom. IX. ed. II, p. 347 si 356. Aceastli nulitate nefiind lug deordine publicii, nu poate fi ridicatrt de judeciltori din oficiu. Vezi tom. IX, ed. II,p. 348. Cpr. Cas, S. 1-a, Bult. 1910, p. 18 si Dreptul din 1919, No. 27, P. 213.

D. Alexandresco, Principiilo Dreptului Civil Romfln. Vol. IV 25

1) Cas. I, No. 41, din 6 Martie 1919. Tribunajuridied din 1919, No, 13.-16,pag. 71. S'a decis. Cu drept euvint, di, In once caz, este suficient ca alegereade domiciliu s rezulte din indicarea Malta de apelant In petitia sa de apel,faril ea ail. fie nevoe de o formula sacramental de alegere de domiciliu. Cas. I,Cr. judiciar din 1920, No. 22, 23. p. 192 (rezumate).

Cas. S. 1-a, Jurisprud. rom., din 1914. No. 12, p. 187, No. de ordine190 si Or. judiciar din acelas an, No. 62, p. 424.

Cas. S. 1-a, Jurisprzal. romeind. din 1914, No. 29, p. 464, No. de or-dine 480 si Dreplul din 1915, No, 31, p. 244. Vezi si tom. I al acesteip. 193, note 3.

Locatarul, sublocatarul sa.0 cesionarul contractului ori astiurilor, seciteazii la imobilul inchiriat sau arendat, unde sunt considerati a-si avek domi-ciliul (art. 4 L. propr.) Tot la acest domieiliu se citeaz i mostenitorii chide-sului, arendasului sau cesionarului. C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1920, No. 42443, p. 349 (remmate).

386 COD. C1V. CARTEA III. TIT. VII. CAP. V.

inlaturarea tr 5115,61 or ce s'ar aduce partilor intr'o judecaticare trebue sa fie cat de urgenta.

Din cele mai sus expuse rezulta ca, de dtteori acel ceface un apel sau un recurs îi are domiciliul in chiar orasulde resedintä al Curtei sau Tribunalului, alegerea de domicilianu mai are nici o ratiune, si, in asemenea caz, conform art. 69§ 6 Pr. civ., procedura se va indeplinl in toata curgerea pri-cinei, deci in apel si in recurs, la domiciliul fixat in intaiacitatie 1).

In once caz, art. 12 din legea proprietarilor, dupa careapelul sau recursul este nul, daca partea care uzeaza de acestedi nu face alegere de domiciliu in orasul de resedinta altribun. sau Curtei, nu se aplica persoanelor morale cu ca-racter public, care au resedinta lor fixata prin lege in orasulde resedintä al tribun. sau Curtei ande se judecä procesul,pentruca aceste persoane nu-si pot schimbá resedinta dinteunloc intealtul, ca persoanele fizice, in scop de a sicaná pepartea adversa 2).

Scopul -acestei alegeri de domiciliu atát din partea re-clamantului, intervenientului, apelantului, recurentului sau ter-tiului contestator este facerea citatiilor cAt de repedeinlesnire. S'a decis 'jug cá legea necerand pentru alegerea dedomicilia intrebuintarea unor termeni sacramentali, ea poatesa rezulte si din aratarea in josul semnaturei apelantului, re-curentului, etc., a domiciliului sail, care este tocmai imobilulinchiriat 3).

322. Citarea partilor §i judecarea cauzei. Partilese citeaza in camera de consiliu, eu termen scut 4). Ele se

CONTRACTUL DE LOCATTUNE. - L. PROPR. - ART. 6-10. 387

infatiseaza in persoanä sau singur sau asistate de advocati(art. 6). Partile sunt ascultate in camera de consiliu, jude-cata filcandu-se in .mod sumar. Hotarirea ce se da in specieeste motivatä; ea se pronunta in camera de consiliu si intermen de 24 ore dela infatisarea partilor (art. 6) 1). Impre-jurarea ca afacerea a fost judecata sau hotarirea pronuntataIn sedinta publica, nu atrage insa casarea deciziei 2).

Daca cererea proprietarului are de obiect despagubirea sapentru nefacere de reparatii sau cauzare de stricaciuni la imo-bilul inchiriat ori arendat, judecatorii pot sa ordone proce-durile preparatorii necesare in cauza, care proceduri se vorindeplini in termen de cinci zile libere (art. 7).

Art. 186 Pr. civ., privitor la depunerea listei marto-rilor, cu sanctiunea lui draconicä nu se aplica deci in specie.

Judecatorul poate insa admite o ancheta in futurum,de cateori o astfel de procedurä ar fi necesara spre a nu sepericlita drepturile proprietarului (art. 66 bis Pr. civ.).

Ordonanta prezidentului sau judecatorului de ocol careadmite o procedura preparatorie, nu este supusä niel uneicai de reformare, din cauza, c5, intreaga procedura este sumarasi expeditiva (art. 8).

Numai ordonantele prin care se admit ancheta in fu-turum sunt supuse apelului si recursului, conform dreptuluicomun (art. 66 bis. Pr. civ. si 25 L. proprietarilor)..

Procedurile preparatorii se fac in mod contradictor, dupacitarea partilor, fiind executorii pin ele insile, ca si incuvi-intarile prezidentiale date conform art. 66 bis Pr. civ. (art. 9L. proprietarilor).

In caz de admiterea unei expertize, raportul expertilorse va depune in termen de 48 ore cel mult (art. 10).

In urma indeplinirei procedurilor preparatorii, prezi-dentul sau judecatorul de ocol citeaza din nou partite cutermenul cel mult de opt zile libere, and atunci hotaraste

S'a decis a termenul de 24 ore se aplicA numai botArlrilor ce se pro-nuntil de judecAtorul de ocol sau de prezidentul taibun. in prima instantA, iarnu ai celor pronuntate In apel, de oarece apelul se judeell conform art. 12, carenu prevede nici un termen In care trebue s'A se pronunte hotArirea. Cas. S. 1-a,Bulet. 1910, p. 18 qi Dreptul din 1910, No. 27, p. 213.

Cas. S. 1-a, Cr. Judieiar diu 1914. No. 77, p. 628.

Vezi tom. IX, ed. II din 1916, p. 354 §i tom. XI p. 2 g, nota 2. Contra:Cas. S. 1-a, Bult. 1912, p. 1879.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 354 §i tom. I al acestei lucrkri, p. 311. No. 261.Contra, Cas. S. 1-a, Jurisprud. remand. din 1914, No. 12, P. 187 FA Dreptul din1914, No. 29. Vezi tom. XI, p. 288, nota 2.

Vezi tom. IX, ed. 11 din 1926, p. 355.Cpr. C. Bucurekiti, Or. judiciar din 1912, No. 67, 68, p. 546.

388 COD. CIV. CARTEA IIL TIT. VIL CAP. V.

suma pentru care trebue sa fie executat locatarul sau aren-dasul (art. 10 L. proprietaiilor).

323. Caile de reformare §i de arendare. 'Iota-rtrile date conform legei proprietarilor nu sunt nici inteuncaz supuse opozitiei, nici chiar acele ale Curtei de casatie 1);de unde rezulta ca nici art. 151 Pr. civ. nu poate fi aplicatin specie.

Revizuirea nu este, de asemenea, admisa in aceasta ma-terie sumara si exceptionala (argum. tras din art. 8, careexclude in termeni expresi revizuirea in privinta ordonantelorprin care se admite o procedura preparatorie) 2).

In contra ordonantelor sau hotaririlor date fie de jude-catorul de ocol, fie de prezidentul tribun. se poate face apelIn termen de trei zile, la tribunalul sau Curtea respectiva,iar nu la tribun. din care fapte parte prezidentul care a datordonanta, ea in cazurile art. 66 bis.

In cazurile art. 21, termenul de apel este de 15 zile sau deo luna, dupa cum hotarirea primei instante emana dela jude-catorul de owl sau dela tribunal, si curge in toate cazuriledela pronuntarea ei, aceasta solutie nefiind dupä pärereanoastra, modificata prin art. 99 al legei judecatoriilor deocoale dela 1907 3).

Exeeutarea sentintei primilor judecatori nu poate tiopritä, decat numai consemnandu-se in numerar suma re-clamata si asigurându-se, la caz de expulzare, china pe se-mestrul in curs si cel viitor (art, 11)4).

In caz de a se face recurs in casatie, instanta de fondva puteá suspenda executarea deciziunei pronuntatä in apel,conform art. 68 din legea Curtei de casatie dela 1912, azi in-locuit prin art. 71 al L. C. Cas. din 19 Dec. 1925, fiindc'ä,In privinta recursului se aplica dreptul comun.

Dupa toate probabilitatile, termenele de care vorbesteaci legea proprietarilor nu sunt libere, fiindca de cáteori este

CONTRA,CTUL DE LOCATIDNE. L. PROPR.ART. 12, 13. 389

vorba de zile libere, aceastA lege o spune anume, de exemplu:in art. 5, 6 si 7. Chestiunea este insa. controversata i Curteade casatie s'a pronuntat in sens contrar 1).

Dad. termenul de apel expira intr'o zi de sarbatoare,el se prelungeste insa pentru cea dintli zi lucrätoare (art. 731Pr. civila).

In cat priveste recursul in casatie, legea proprietarilorprevede acum in contra deciziilor pronuntate de Curti.

Din eauza unei lacuni regretabile, termenul de recurs erà aceladmis, adeca de cloud luni i curga, dela comunicare (art. 39L. C. de cas. din 17 Februarie 1912), azi este de 1 luna conf.art. 33 al L. C. Cas. din. 19 Dec. 1925.

Acest recurs se judeca de Curtea de casatie in camerade consiliu dupa citarea partilor i dezbateri sumare. Re-cursul este nul daca recurentul nu si-a ales domiciliul inBucuresti (art. 4 si 12 L. proprietarilor).

stirn ca Curtea de casatie admitea dreptul de opozitieinaintea Curtei acest drept nefiind ridicat partilor cleat ina-intea instantelor de fond 2), azi_dupa art. 55 al L. din 1925,partile n'au acest drept.

S'a decis ea, inaintea Curtei de casatie, recurentul trebuiàsi se prezinte, fie in persoana, fie prin mandatar, caci dacael s'ar fi multumit a trimite motivele de recurs insotite de Anmemoriu, el s'ar fi ex.pus a-si vedea recursul respins, intrucatlegea nu Rica, in aceasta privinta nicio derogare dela prin-cipiul proeedurei orale 3), azi, dupa art. 46 al L. C. Cas. 1925,recurentul poate sustine recursul pe temeiul motivelor serse.

324. Contestatiile la executare. Atat ordonantelecat si hotaririle date pe calea procedurei legei proprietarilorsunt supuse, din partea loeatarului sau arendasului nu numai.dreptului de apel Içi instanta superioara (art. 12), ci e con-testatiei la executare la instanta care a judecat (art, 13), con-testatie care apartine e tertiilor persoane (art. 11).

Aceasta contestatie se judeca conform dreptului COMUD,

Vezi tom. IX. p.11, p. 355. Cas. S. 1-a, Bult. 1912, p, 2112 t#JUrisprud.roind nd din 1913, p. 155, No. de ordine 207. Vezi si C. Bueuresti, Cr. judiciardin 1920, N9 10, 11, p. 95 (rezumate).

Vezi supra, p. 388.Vezi tom. IX, ed. II, p. 356.

390 COD. CIV. CARTEA [II. TÍT. VII. CAP+ V.

In termen 'lug de 8 zile (nelibere) del a facerea ei si Cu pre-cadere inainte celorlalte procese. Acel care a facut contestatienu mai poate face apel conform art. 12, nici a intenta onouà actiune conform art. 19 si 20 (art. 13 L. proprietarilor).

De asemenea, acel care a uzat de dreptul de apel si derecurs, nu mai poate face eontestatie, conf. art. 13 din legeaproprietarilor, nici a intenta actiunea prevgzuta de art 19si 20 din aceasta lege, intrucat legiuitorul a voit sa puna ladispozitia partei interesate o singura cale.

Legea prevazand ca acel care a facut contestatie nu maipoate face apel, se intelege ca el nu mai poate face nicirecurs. Acest recurs, daca s'ar face, s'ar respinge deci cafiind fäcut omisso medio.

Art. 12 si 13 din legea proprietarilor prevazand douäcal de atac contra hotaririlor date in baza acestei legi: apelulla instanta superioara sau contestatia la aceeasi instanta,prescriind ca cel ce a facut contestatie nu poate face apel,dar nu si ea cel ce a facut contestatie nu poate ataca cuapel hotärirea data asupra contestatei, de aici ar rezulta, dupaCurtea de casatie, ea' exista dreptul de apel in materie decontestatie, conform dreptului comun, la care ne trimete art.13 din legea proprietarilor 1), si prin urmare, si dreptul derecurs, care ar fi acel preväzut de art. 402 Pr. civilä, a decade o lunä' dela pronuntarea hotarirei 2).

Noi insa credem c5, in specie, nu exista nici apel, nielrecurs in casatie 3).

Cat pentru calea ordinarä a opozitiei nici nu mai vorbim,fiindea legea proprietarilor a inteles a o exclude in toate eazurile.

325. Drepturile proprietarilor in contra sublocata-rilor, subarendasilor sau cesionarilor contractului. Lo-catorul, care n'a aceeptat sublocatiunea, subarendarea sau ce-siunea contractului, n'au niciun raport juridic cu sublocatarul,subarendasul sau cesionalrul contractului si, cu toate acestea,art. 15 din legea proprietarilor ii confera o actiune directacontra acestor din urma pentru plata chiriei sau arendei pe

Cas. S. II, Bult. 1912, p. 989 si Dreptul din 1912, No. 56, p. 444.Confra: deciziile chide In tom. IX, ed. II, p. 359, nota 3.

Cas, S. II, Bult, 1913, p. 143.Vezi tom. IX, ed. II, p. 359.

CONTRACTUL DE LOCATITTNE.-LEGEA PROPRIETARILOR. 391

care ar datori-o locatarul sau arendasul principal. Prin ur-mare, chiar daca sublocatarul sau subarendapl a platitca§tiul proprietarului, el poate fi obligat a platl de aldoilea, daca locatarul sau arendasul principal n'a platitcastiul proprietarului, ramAnandu-i, bine inteles, recurs contralocatarului sau arendawlui, din a carui canza el plateste dedoul ori. Aceasta dispozitie exorbitanta si derogatorie de ladreptul comun nu §e justifica prip nici o consideratie se-rioasa, si rä'u si fara cale, legea considera ca o culpä faptulsublocatarului, subarendasului sau cesionarului contractuluide a fi platit aceluia eu care a contractat, adica proprieta-rului. tim, in adevà'r, ea numai acel care plateste rail, adicaunei persoane fara calitate se expune a plati de douà ori,nu insa s'i acela care plateste bine, in specie proprietarului.Cu toate acestea, legea speciala a proprietarilor admite so-lutia contrara, din cauza ea a inteles a avantaja din caleafara pe proprietar.

Art. 16 din aceasa lege considerand pe locatarul sauarendapl principal ca proprietar, dispune ca si el va puteala randul lui, uza de beneficiul art. 15, fatä, de sublocatarul,bubarendasul sau eesionarul sau, ceeace vine tot in favoareaproprietarului, cäci locatarul sau arendasul de bung, credinta,care va incasa regulat castiul dela sublocatar sau subarendas,11 va plati si el la timp proprietarului.

In fine, art. 17 din aceasta lege zice ca proprietarul careaproba sublocatiunea, subarendarea sau cesiunea contractului,nu mai poate apuca pe locatarul sau arendasul principal,care ramane descarcat, ci numai pe sublocatar, subarendqsau cesionar, care vor putea fi urmariti nu numai de pro-prietar, dar si de locatarul sau arendasul principal.

326. PAstrarea privilegiului proprietarului locator 1).Duprt art. 1730, 1°, § ultim., proprietarul poate sechestrà

mobilele aflgtoare in casa locatarului sau pe mosia arenda-sului, de cateori ele au fost duse in alt loe, farä consimti-mantul sail, si el conserva, dupa textul de mai sus, pri-vilegiul Mu asupra acestor mobile, intrucat a revendicat mo-

1) Vezi In privinta privilegiului locatorului, infret, No. 434 urm.

') Aceasth materie a fost trataai Cu multe detalii In tom. IX, ed. II, din1926, p. 369-448. Acolo s'a semnalat atfit dreptul strliin cfit i toate legilenoastre anterioare in aceasti

392 COD. CIV.-CARTEA III.-T1'. VIL-CAP. V.

bilele mosiei in termen de 40 de zile, iar mobilele caseitermen de 15 zile, dela once detentor al lor fie chiardetentor de bunä credintä.

In dorinta de a Ostra neatins acest privilegiu al pro-prietarului, art. 18 din legea proprietarilor codera preziden-tului tribunalului sau judecrttorului de ocol facultatea de aincuviinta ca aceste mobile sä se sechestreze i sà se depuein casa inchiriatä, sau pe mosia arendatd, sau sä se pästrezeIn alt loe fixat de acesti magistrati. Tot astfel se va pro-cede si cu mobilele locatarului sau arendasului expulsat, decateori acesta n'ar voi sä le ridice de bunä voe, sau canaar fi sechestrate pentru neindeplinirea obligatiilor sale.

Dreptul proprietarului asupra lefilor functio-narilor publici, pensionarilor, etc. De cAteori locataruleste un functionar public sau privat, art. 22 din legea pro-prietarilor dispune cä leafa functionarilor civili, miliariecleziastici ai Statului, judetelor, comunelor i orichror altorinstitutii publice sau private, poatä, fi urmäritä ca privilegiu,pana la a treia parte, solutie care s'a admis i in privintapensiilor nationale, precum i oricäror altor creante alimen-tare (art. 409 Pr. civ., modifivat prin legea din 1 Iunie 1905).

Aceastä solutie este foarte echitabilrt. Faptul unor func-tionari cari se mutau, eateodatä la fiecare lund, frtra, a-si plätichirla, inseland cand pe un proprietar, cand pe altul era, unadevärat scandal, care trebuia odatä sa inceteze.

Aceasta este, in putine cuvinte, legea proprietarilor, legedefectuoasä plinä de lacune, care a dat i va da si in viitormult de furca instantelor noastre judecAtoresti.

EMPITEOZA, BEZMANUL SAU EMBATICUL 1)

Notiuni istorice. Autorii definesc ernfileozarun contract prin care un proprietar concedeazä unei persoane-pentru totdeauna sau pentru un termen lung, un pämant gol

sterp, cu scopul ca concesionarul (bezmrmarul) sä se folo-

CONTRACTUL DE LOCATIIINE.- BEZMAN.- ISTORIC. 393

easca de acest pamant, imbunatatindu1 prin constructii sauplantatii i platind o pica redeventa anuala, numita canon,Cu conditia de a-1 puteà instraina, ipoteca si transmite mos-tenitorilor sài, fib% a putea insa fi lipsit de acest pamant decatre concedent, dead in caz de neplata rpdeventei sale.

Emfiteoza era foarte uzitata la Romani, de unde ne vine,insa autorii nu sunt de acord asupra originei sale. Dupa aproapeunanimitatea lor, origina emfiteozei o gasim in ayer vectigalis,iar nu in ayer publicus 1).

Acest ayer vectigalis nu era altceva decat partea dinbunurile comunale, cum s'ar zice astazi, care se conceda in,perpetuum unor persoane determinate, sub indatorirea de aplati o redeye*" numita vectigal, din cauza ea municipiilenu putean sa-si exploateze ele mni1e pamanturile lor.

Acest contract se apropie in unele privinte de vanzare,iar in altele de locatiune, insa el nu se confunda nici cu van-zarea, nici cu locatiunea, i formeaza dela imparatul Zenovincoace, un contract special consensual, care se numeste: con-iractus emphyteuticarius 2).

CAI pen tru natura dreptului bezmanarului, se decide, ingenere, ca el avea un drept real, transmisibil in perpetuum,de oarece teoria domeniului 3) direct si domeniului util avechinlui drept francez, admisa de D'Argentré, Domat, Du-moulin i a1ii adrnisä, dupa codul austriac i de art. 465urm. si de art. 1520 urm. din codal Calimach, era necunos-alma dreptului roman, dupa cum foarte bine dovedeste Cu-jacius 4).

Dela Romani, institutia emfiteozei a trecut in vechiuldrept francez, unde a primit o intindere si mai mare 5).Aceasta institutie devine infloritoare in Franta in veacul de

Vezi tom. IX, ed. 1I, p. 372 urm.Vezi L. 1, Cod, De jure emphyteutieo, 4. 66.Emfiteoza este un drept real si o dezmembrare a proprietatii i In

dreptul nostru, atat dupa. codul Calimach cat si dupit codul Caragea (vezi tom.IX, p. 417 si 438), de unde rezultac numai proprietarii capabili de a Instraina,puteau srt constitue o emfiteoza. nu bask egumenii minastirilor, nici epitropiiunei biserici. Vezi tom. IX. ed. II, p. 417.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 377. 378.Emfiteoza putea. fi stabilita: 1° prin contract; 2° printr'un act de ul-

tima vointa; 3° i prin prescriptia de 30 de ani. Aceste moduri de stabilire aleemfiteozei erau admise si sub codul Calimach. Vezi tom. IX. ed. II, p. 418.

394 COD. CIV. CARTEA TH. TIT. Va.ART. 1415.

de mijloc, aläturea cu o alta institutie medievala numitä Baila cens, cu care unii i confundau din cauza analogiei dintreaceste douà institutii, ca toatä deosebirea ce exista tare ele 1).

Legea din 18-29 Decemvrie 1790 opreste pe viitortoate vechile rente feodale i impreunä cu ele si emfiteozaperpetue, care cu toate ca nu era o institutie feodalit, dupacum o dovedeste origina sa romanä, totusi dezmembra pro-prietatea in perpetuu.

329. Emfiteoza in dreptul nostru actual (art. 1415C. civil). Dupa art. 1415 C. civil, toate emfiteozele con-stituite sub legile noastre anterioare, sunt valide 2), fara eape viitor asemenea contracte sa mai poatä fi infiintate;aceastä dispozitie interesand regimul proprietätii imobiliare,este de ordine publica; de unde rezulta ca strainii n'ar puteasà constitue astäzi o emfiteoza asupra unui imobil situat inRomania, conform statutului lor personal, dupa, cum nici Ro-manii n'ar putea sa ascunda o emfiteozä sub aparenta unuicontract de locatiune.

Nu numai emfiteoza nu poate fi infiintata sub codulactual, dar nici dijma, Cu un caracter de perpetuitate. O dijmäpe un timp determinat i scurt, ar fi insa, dupa parereanoastra, valida, pentruca arendarea pe fructe, pe care legea opermite (art 1466-1469 C. civil), nu este, la urma urmii,decal un contract ca dijma 3).

Solutia admisa de art. 1415 C. civil este departe de afi fericita i lasa de dorit din toate punctele de vedere

lo pentru cà prin ea se legitimeazä toate enfiteozeleperpetue constituite sub legile anterioare ; i 20 pentru caprin ea se distruge unitatea de legislatie, intrucat stiut esteca, inainte de punerea in vigoare a codului actual, tara

In cAt priveste emfiteoza in dreptul actual francez, vezi tom. IX, ed.p. 381, 382, iar in cit priveste dreptul belgian, dreptul olandez, dreptul germanvechiu si actual, dreptul englez, drepttul italian, dreptul spaniol, dreptul portu-ghez, dreptul rusesc, dreptul japonez, etc., vezi acelas tom. p. 383-398; iar incât priveste dreptul nostru anterior (Codul Andr. Donici, codul Calimach, codulIpsilant i Caragea), vezi acelas tom, p. 40z-448.

Bezmanele sau emfiteozele sub legea veche stint deci cfirmuite de legeasub care au fost constituite, ca si cum aceastii lege ar fi si astiizi in vigoare.

Nat priveste deosebirile dintre dijm i bezman sau embatic, vezitom. IX, ed. Ii, p. 415 urm.

In momentul and scriam aceste randuri (28 Martie 1918), pe carelacrare am revitzut-o continuu, primim vestea imbucurbtoare crt, ieri sara, SfatulTrirei din Basarabia a decis, Cu mare majoritatc (86 de voturi contra 6, fiind0 36 de abtineri), unirea acestei provincii cu Romfinia, indeplinindu-se astfel unact mitre% al istoriei noastre nationale. De acum inainte Basoxabia, care a fostdeslipitii peste un secol dela sfinul mamei ei, face parte integrantit din trupul

astbzi atb.t de greu incercati. Deb, Domnul ca acest mare act de drep-tate sä aline durerile noastre i sit ne deà sperantb, in viitor, pentru unireatutulor provinciilor de acelas neam i seeks sfinge.

Vezi asupra bezmanului In codal Calimach, trib. Ia.i Justi(ia din1916, No. 9 0 10. P. 277 urm. i Tribuna juridica din 1919, No. 28, 29,p. 125 (cu observ. noastrit). Aceastb; din urmit sentintb. pune, cu drept cuvint,In principiu c, dupil principiile codului Calimach, bezmanul este un dreptreal, care nu trebue confundat cu locatiunea, rici cu vAnzarea, ei formAndcontract de o naturii specialit, fiind mai putin dealt o vanzare 0 mai mult decitt o locatiune, deosebiudu-se de locatiunea ereditarb asa zis it nbimeala pemostenire sau dijma, In care redeventa anualit se datoreste proprietritei inschimbul folosintei ; pe and in privinta bezmanului, canonul nu este datoritca un echwalent al folosintei, ci ca o recunoastere a proprietätei domeniului util.

Bezmanul fiind un drept real, care continua sii greveze imobilul 0 inErma adjudecirei lui, plata canonului fiind un accesoriu al acestui drept real,adjudecatarul unui imobil supus bezmanului trebue, ca once bezmanar,tease' intregul canon datorit pentru acest imobil.

Prescriptiz canonului se determina, ca orine nulitate, conform art. 1907C. civil, iar intreruperea prescriptiei conform art. 1865 din acelas cod.

Vezi deciziile citate In tom. IX, ed. II, nota 5 dela p.440, 441. la caretrebue Cm. S. I, Bult. 1913, p. 1102 Dreptul din 1913, No. 67 si Cr.judiciar din acelas an, No. 68, p. 741; Bult. 1912, p. 2126, etc. Vezi Insu, trib.Muscel, Cr. judiciar, loco cit., p. 743.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 417.

CONTRACTUL DE LOCATIUNE. BEZMAN. 395

noasträ, astäzi una 0 indivizibill1), erá carmuitl de douä,legiuiri deosebite : codu/ Calimach, in cat prive0e Moldova,

codul Caragea, in cat prive0e Muntenia.Textele respective din codul Calimach au fost studiate

In tom. IX, ed. II, din 1926, p. 405 urm. 2), iar cel dincodul Caragea, p. 436 urm.

Art. 2 din acest. din mmà cod, partea LTI, cap. 5, dis-pune el tocmeala elädirei 0 a sddirei sä," se facl In scrisinsä, aceasta nu insemneaza ea actul scris este cerut adsolemnitatem, el fiind cerut numai ad probationem, ; de underezultä, el', sub codal Caragea, embaticul ca once toemeall,puteä, fi dovedit prin once fel de probe, deei i prin martori3).

Sub codul Calimacb, contractele de bezman trebtiau,din contra, sä, fie constatate prin acte serse, (argum. dinart. 1510 0 1530), numai invoelile de dijml putand fiverbale i dovedite prin martori 4).

Art. 4, loco cit., din codul Caragea este relativ la stán-gerea embaticului sau enfiteozei, el nevorbind decat de neplata

') Vezi tom. IX, ed. II, p. 426, text si nota 3, precum ti p. 442.2) Cas. Sa. I, Bult. 1913. p. 1102; Dreptut din 1913, No. 67; Cr. ju-

diciar din acelarg an, No. 68, etc.Vezi tom. IX, ed. II, p. 432, text *i nota 4, p. 443, etc.

396 COD. CIV. CARTEA ur. TIT. VII.

canonului. Acest text, spre deosebire de dreptut roman si decodal Calimach nu face nici o deosebire intre embaticurilebisericesti si cele concedate de particulari. Pentru toate bezma-nele in genere, acest text dispune, in adevär, cit daca bezma-narul nu plateste canonul timp de trei ani consecutivi,proprietarul poate cere rezilierea contractului si, de astadata,justitia 1'1 reziliaza, chestiunea ne mai fiind controversata caIn codul Calimach 1).

Judecatorii nu pot insä sa rezilieze contractul la primacerere a proprietarului, ci trebue sä acorde bezmilnarului untennen de gratie, de sase luni, i numai daca in launtrulacestui termen el nu-si indeplineste obligatia sa, contractulse reziliaza, cand atunci bezmanarul este izgonit prin fortapublica, in baza sentintei ramase definitiv 2).

O alta deosebire importantä intre dreptul roman si codulCalimach este ca, dupa codul Caragea (loco cit., art. 4), bez-manarul nu-0 perde plantatiile sau constructiile sale, caciaceste imbunatatiri se preteluesc in starea in care se gasesesi se plätesc sa,u se rescumparl de proprietar.

Solutia codului Caragea este mai blanciä si mai umanacleat aceea a dreptului roman si codului Calimach.

Cu toate cà codul Caragea nu vorbeste deck de stän-gerea emfiteozei prin neplata canonului, totusi ea se stänge.

prin celelalte moduri prevazute de codul Cali mach. Astfel,emfiteoza se stänge prin confuziune, prin abuzul folosintei,prin prescriptie, prin expropriere pentru cauza de utilitatepublica, in care caz atät bezmanarul cat i proprietarul audrept la despagubire 3). Numai acolo unde dreptul roman afost modificat de codal Caragea, acest drept este inaplicabil;incolo principiile romane trebue sa complecteze lacunele legei.

Ultimul mod de stängere al emfiteozei, de care vor-beste codul Caragea (art. 5), este arderea sau darâmarea totalaa cladirei sau zidirei, sau perderea totalä ori de istov a lu-crului, dupä' cum se exprima art. 1533 lit. d din codul Ca-limach, perdere care trebue sa fie totala, iar nu numai par-

SOCIETATEA.--SCOPUL I FOLOASELE ACES= CONTRACT. 397

tialä, 0 care trebue sä fie datoritä unui caz fortuit, iar nufaptului proprietarului.

Acest mod de stângere al emfiteozei a dat loe la di-ficultäti atunci ctind via säditä de bezmanar a fost distrusäprin filoxerä. Am sustinut din toatä convingerea cà distru-gerea viei printr'un caz fortuit cum este filoxera nu atragede drept desfiintarea embaticului, ci judecata apreciind im-prejuräzile, este datoare sä acorde embaticarului un termenpentru replantarea viei distruse, i numai atunci and el nuse va conforma acestei indatoriri se va declarà contractuldesfiintat. Art. 5 din codul Caragea nu este deci aplicareaunui principiu general, ci un text exceptional, care nu poatefi intins la alte cazuri de distrugere a lucrului supus bez-mAnului. Aceastä pärere pe care am su'stinut-o in tom. IX,ed. II., din 1926, al Coment., noastre, p. 444 urm. a fostde consacratä, de atre Curtea noastril de casatie 0 de alteinstante judeatore0i 1).

CONTRACTUL DE SOCIETATE

Omul nu se pune in raport cu semenii sài numai sprea vinde, a inchiria, etc. Uneori mai multe persoane se in-trunesc pentru a intreprinde in comun o afacere menitä ale procurá foloase. Singur omul este slab; de ateori une0eputerile lui cu acele ale altuia, el poate face minuni.

cUnde-s doi puterea erete,duplanul nu spore5te».

330. Abrogarea uzurilor comerciale (art. 1531 C.civil, 1 C. com.). Materia societotilor face obiectul art.1491-1531 din codul civil 0 a unor dispozitiuni din codulde comert (art. 77-269). Dispozitiile codului civil se aplicä'

1) Vezi jurisprud. ronulnd din 1915 No, 6, p. 82, No. de ordine 61 siOr. judiciar din 1919, No. 19, P. 192. Vr.zi e alte decizii citate n tom. IX,ed. II, mentionat, p. 447, note 1 si tom. VIII, partea T. p.406, nota 3, in fine, lacare trebue sit adaoglin : Judeciit. ocol. Balacita (Dolj). carte de judecatrt foartebine motivatil, care face istoricul embaticului, ariittind cum aceastit institutie,de originit romanit a pittruns la noi intemeindu-se, de altfel, pe pitrerea noastrii.Dreptut din 1913. No. 12. Mai vezi In ecelasi sens, Judecilt., SegarceaTrib. Dolj, Or. judieiar din 1919, No. 19. p. 193 urm.

Vezi supra, p. 234, nota 2 si tom. I al acestei lucrari, p. 24, No. 11.Numai la incetarea societlitei se poate determink daca exista benefisii

sau termeni. Vezi tom. tom. IX, ed. II, p, 493.Vezi tom. I al acestei lucrari, p. 138, nota 4.Vezi tom. I, loco supra cit.

398 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VIII.

societItilor comerciale intrucat nu sunt contrare legei co-merciale. Art. 1531 din codul civil dispun.e, in adevArdispozitiile codului civil se aplicl i societ`dtilor comerciale,intrucat nu sunt contrare legilor i uzurilor comerciale.Este big de observat cä art. 1 din codul nostru comercialabrogh" uzurile comerciale

331. Definitia §i caracterul societälei (art. 1491 C.civil). Contractul de societate este acela prin care doultsau mai multe persoane pun in comun capitalurile sau in-dustria lor, sau in acelasi timp i capitalurile i industrialor, spre a intreprinde o afacere si a impgrti beneficiile ce.va rezulta din ea. De si art. 1491 nu vorbeste de repartitiapagubelor, nu mai incape indoiará cä asociatii vor impàrtiperderile ce ar rezulta din afacerea intrepring, caci nu poatesa existe societate fgra participare la perderi; de aceea art..1511 i 1513 din codul civil vorbesc de impArtirea pagu-be)or 2).

g Cùnz societas contrahitur, ta»z lucri, quam damni communioiniturv . (De cateori se contra.cteaza o societate, asociatii 1nteleg aparticipa atftt la perdere cat si la castig). (L. 67, Pr., in fine, Dig.,Pro socio, 17. 2) .

<Tat castig aduce tovärásia se imparte la toti tovarasii depeapalogia capetelor partei lor, san cum se vor tocmi ; cdtd pagubizse va intampla set, cerce, iar4i toti sunt datori a o regspunde cuanalogie sau cum se vor tocint», zice codul Caragea (art. 16, partea

capit. 14).

Societatea este asthzi un contract consensual, ea siRomani, sinalagmatic, Cu titlu oneros si comutativ, pentrucitfiecare asociat intelege in genere, sä.' primeascit atata at dilar nici mai mult, nici mai putin.

In privinta personalitgtei societtilor, stim cä societAtilecomerciale, afarà de asociatiile in participare (art. 253 C.civ.)3), sunt persoane morale (art. 78 § 3 C. com.), solutiacare era admisä i prin. art. 379 din codul Calimah (286C. austriac)4).

Vezi tom. I al acestei lucräri, loro cit. §i p. 586 unde se trateazli per-soanele morale sau juridice legea din 6 Februarie 1924.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 459 si p. 471, nota 1, Cpr. Planiol, I, 22. 58.Lacour, Pr. de droit commercial 225, p. 139. Cpr. art. 75, 2° Pr.

civ. Vezi i alte consecinte a personalitätei socicatilor, tom. IX, ed. II, p. 459.460. Cpr. Colin et Capitant, IT, p. 643.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 461, 462.Vezi i alte deosebiri semnalate In acelasi tom. p. 538, 539.

DESPEE SOCIETATE. - ART. 1491. 399

Societätile cooperative nu pot trig dobAndl fiintä juri-dia, chiar dacI au fost recunoscute ca atare printeo anumelege, deat dupä ce au dobandit autorizarea tribunalului.

Ott pentru societätile civile, altele decat acele constituitesub forma comercialä, pentru care personalitatea este rccu-noscutä (art. 236 C. com.), chestiunea este, dupà cum stim,foarte controversatä1). Personalitatea juridiae te 'hag recu-noscutä aat la noi at si in Franta, socientilor miniere,adeca care au de scop exploatarea minelor2).

In at priveste consecintele personalitätei sau neperso-nalitätei societätilor civile ele sunt multiple. Astfel, daa so-cietatea este o persoanä moralg, bunurile sociale vor apartina,In tot timpul duratei ei corpului fictiv su moral, pe andIn caz contrar, proprietatea acestor bunuri va apartine aso-ciatiilor in indiviziune ; daa societatea este persoanä moraili,ea va avea un domiciliu propriu independent de acel al aso-ciatilor 3), etc.

Caracterele pe care legea le atribue contractului de so-cietate, servesc al distinge de eelelalte contracte, de exemplu :de vanzare, de locatiune i arendare pe fructe, de locatiuneade lucrdri sau de servicii ; de mandatul salariat, de im-prumut, etc.

Societätile nu trebue, de asemenea, sa fie confundate cusimplele asociatiuni 4), sau de comunitate ori indiviziune, carepresupune si ea mai multe persoane având interese comune;

ei, pe and societatea este un contract sinalagmatic si co-mutativ, comunitatea sau indiviziunea este un quasi-contract.Apoi, indiviziunea constitue o stare economieä regretabilä dincare pärtile pot in totdeauna s iasä (art. 728 C. civil) sinu implia spiritul de speculatie pe care il implicá socie-tatea. In fine, at timp societatea este persoanä moralä, nuexistä indiviziune a bunurilor sociale intre asociati, acestebunuri apartimind corpului moral 5).

Cpr. art. 1834 din codal fr. eliminat la noi i in codul italian, cade prisos. Vezi, tom. IX, ed. II, p. 462, 463.

Publicarea i afivarea prescrise de codul comercial constituesc o for-malitate substantialg, pentru existenta societatei fa tli de tertii.

Vezi tom. IX, ect II, p. 464 §i p. 531.

400 COD. CIV. - CARTEA III. -TIT. VIII.

Formele si dovedirea contractului de societate.Societatea fiind un contract consensual. nu este supusg

nici unei forme speciale. Contractul de societate poate deci,In principiu, fi incheiat printr'un act scris sau verbal, sichiar tacitamente. In lipsa unui act scris, societatea avAndde obiect o suma mai mare de 150 lei vechi, poate fi do-veditA, conform dreptului comun, prin mArturisire si jurA-mAnt, si chiar prin martori, daa ar existà un inceput deprobA scrisA, sau dacA titlul care o constatan ar fi fost per-dut 1).

Cele mai sus expuse se aplicl numai in privinta pAr-tilor contractante, tertii putand dovedi societatea prin oncemijloace, daa ea s'ar manifesta in ochii lor, pentrua ein'au avut posibilitatea de a-si procurà o dovadA scrisA.

In at priveste socientile comerciale, dan de cele incomanditA prin actiuni si cele anonime, pentru care se cereun act autentic (art. 88 § 2 C. com.), celelalte au nevoenumai de un act scris, acest act punnd fi si sub semnAturàprivan'.

In at priveste aceste din una, societAti, cari nu suntsolemne, proba testimonian nu poate fi admisA deat in ca-zurile in care aceastA dovadA este permisA dupa codul civil(art. 55 C. com.).

In privinta societAtilor care sunt solemne, actul autentical socientei trebue s'A fie publicat, spre a putea fi opozabiltertiilor (art. 94 C. com.). 2) ; pe and socientile civile suntopozabile tertiilor, daca actul care le constan are numaidatA cern.

In privinta societAtilor constituite in tarA strAinA, for-mele si dovedirea contractului sunt armuite de legea tAreiIn care contractul a fost incheiat, dacA pArtile nu s'au referitla altA lege prin conventia lor 3).

Conditiile necesare la existenta i validitateacontractului de societate (art. 1492 C. civil). Conditiile

D. Alazandresco. Principille Dreptului Civil Rotratn. Vol. IV. 26

DESPRE SOCIETATE. ART. 1492. 401

-esentiale contractului de societate sunt acele comune tuturorcontractelor in. genere, si anume

1° consimtimAntul valabil al partilor ; 2° capacitatealor ; 30 un obiect licit.

O societate ar fi deci nula daca ar avea de object un seopilicit sau imoral (art. 1492 C. civil), precum ar fi, de exemplu:societatea menita a inlesnl contrabande ; a exploatà o cash,' detoleranta sau de jocuri la noroc, etc.

In asemenea caz, contractul fiind inexistent, nu poate dàloe la o actiune in justitie, inexistenta societatei putOnd fiinvocanda oricAnd si de toti acei interesati, ea neputOnd fiacoperita nici prin ratificarea partilor, nici prin prescriptie.

Cu toate acestea asociatul, care ar fi depus un capitalIn acest seop, ar puta sr1-1 ceara inapoi, acest capital fiindretinut si z e causa.

40 0 alta conditie necesara contractului de societateeste ea fiecare asociat sk" aduca eeva in societate, fie bani,lucruri sau o industrie oarecare, cad daca unul din ei n'arfi adus nimic, n'ar existh in societate.

Nu este insa nevoe ea miza fiecarui asociat sa fie egala,pentru ea inegalitatea mizelor se compenseaza, prin inegalitateabeneficiilor si a pagubelor (art. 1511 C. civil).

Creditul comercial al unei persoane putAnd, uneori,fie de mare interes inteo societate, poate fi considerat cacapital daca este favorizat prin mijloace oneste din parteaaceluia care aduce numele i creditul situ.

Nu se poate insa considerA ea un capital creditulsau protectia unei persoane influente care, prin mijloace ilicite

nepermise ar inloeul operatiile societatei.

cDepar0 de noi, a zis Treilhard, in expunerea de motive,departe intrigantii care, vanzandu-si manoperile i protectia lor,in,ala si autoritatea pe care o reprezina si pe omul cinstit carese increde in ei».

50 In fine, ultima conditie necesara pentru existentacontractului de societate, este ea ea sä fie contractata ininteresul comun al tuturor partilor si ca toate sa poatäava o parte din beneficii (art. 1491, 1492 C. civil).

402 COD. CIV. - CARTEA Ill. - TIT. VIII. - CAP. I.

Diferitele specii de societati. Din punctul devedere al scopului urmärit, societätile sunt civile s't comerciale.Din punctul de vedere al compimerei lor, ele sunt societgide persoane i societh'ti de capitaluri. Din punctul de vedereal intinderei lor, societPtile sunt universale s't particulare.

Societatile comerciale $i civile. societateeste comercialä atunci and are de scop operatii comerciale.Astfel, sunt comerciale societätile de transport, (drumuri defier, vapoare, etc.); acele care au de scop dobandirea uneiconcesiuni de drumuri de fier, de tramwayuri, etc.; acele careau de obiect luminarea unui oras cu gazul aerian, electrieitate,etc.; societätile de credit, de banc6 si de scant ; societätile deasigurare cu prime, acele care au de obiect exploatarea unfond de comert, etc.

Sunt, din contra, societäti civile 1), acele care au de obiectoperatiile asupra imobilelor, precum : cumpärarea si vanzaraalor, construirea i inchirierea lor ; arendarea i exploatareamosiilor ; societätile formate in scopul de a imprumutA banipe ipoted, ; acele formate pentru exploatarea apelor mineralesau termale ; acele formate pentru exploatarea unui cabinetde medicinä sau de dentisticd, chiar daca in el s'ar vindedinti fa1i, prafuri de dint1, etc. 2).

Instantele de fond decid, in suveranitatea lor de apreciere,care este scopul i obiectul societätei ; Insà ehestiunea de ase sti dacit o societate este civilà sau comercialä, fiind ochestie de drept, este deferitä controlului Curtei de casatie.

Societgile de persoane si societatile de capi-taluri. Unele societati se formeazä intre doul sau maimulte persoane, care se asociazd pentrucl se cunosc si au in-credere unele in altele. Aceste sunt societätile de persoane,astfel numite, pentrucil se formeazä intuitu personarum. Acestesocietäti pot fi civile sau comerciale. Sunt alte societäti incare fundatorii nu se ocupa de persoana asociatilor, ci de ca-pitalurile ce urmeaza a fi intrunite. Acestea sunt societiltilepe actiuni (anonime sau in comanditä pe actiuni).

Vezi legea asupra persoanelor juridice din 6 Feb., 1924, art. 1, 3.Vezi tom. IX, ed. II, p. 470, 471.

Cpr. Colin et Capitant, IC p. 639.In cat priveste motivele acestei dispozitii i frauda ce legea a voitvezi tom. IX, ed. II, p. 474, nota 2.Vezi In acest din urmii Bens, Zachariae, Handbuch des fr. Civilreelds.

§ 379. p. 641, nota 3 (ed. Crome).

DIVERSELE SPECII DE SOCIETATE. 403

In societätile de persoane, pArtile sociale sunt intransmi-sibile i incesibile. Afarä de cazul unei conventii contrare,moartea unuia din asociati face sA inceteze societatea (art.1523, 3°).

Din conträ, in societAtile de capitaluri, actiunile sunt ne-gociabile, actionarul transmitänd drepturile sale mostenitorilorsAi, el putând sä' le cedeze unui tertiu care-i ja locul 1).

SocietAtile universale si particulare. Dinpunctul de vedere al intinderii aportului asociatilor, societä-tile sunt universale sau particulare.

Societates contrahuntur sire universorumbonorum, give negotia-toinis alicujus, sive vectigalis, sine etiam rei unius» . (Se contrac-teazA o societate sau pentru a pune In comun toate bunurile aso-ciatilor, sau pentru o afacere particular, sau pentru plata impozi-telor publice, eau pentru a nu face sA, intre comunitate cleat unlucru particular). (L. 5, Pr., Dig., Pro socio, 17. 2).

Societätile universale (art. 1894-1898).dreptul actual existA, ca i la Romani, douä specii de socie-täti universale: o societate a tuturor bunurilor (omnium bo-norum) i aceea a tuturor castigurilor (art. 1494 C. civil);insA aceste societAti nu se intälnesc mai nici odatA In viatapracticA. Societatea tuturor bunurilor prezente este aceea princare pärtile pun in comun toate bunurile lor mobile sau imo-bile, precum i toate foloasele sau castigurile ce ar putearezula din ele (art. 1495 § 1 C. civil).

Celelalte castiguri nu intrA de drept in aceastrt societate,pa'rtile fiind 'insA libere de a-le face sa intre in ea printeoclauzA speciall Cu toate acestea, bunurile ce pArtile ar puteadobändl prin succesiune, legate sau donatiuni !litre vii nupot face parte din aceastä societate (art. 1495 § 2 C. civil) 2).

Odatä ce aceste bunuri nu pot intrà in societate, se in-telege cl o stipulatie contrarA ar anula însui contractul desocietate (art. 1008 C. civil). Chestiunea este insA controversatA,

unii anuleazA numai stipulatia, nu Insä i societatea 3).

') Vezi supret, p. 113, nota 5 si p. 119.2) Cas. fr. Sirey, 1912, 1. 149; D. P. 1912. 1. 481. Colin et Capitant. II,

p. 646, 646.

404 COD. CIV. CARTEA Ill. TIT. VIII. CAP. II.

g Utile per inutile non vitiatur» . (Ceeace este util nu esteviOat prin ceeace este vitiat). (L. 1 § 5, Dig., De verb. obligatio-nibus, 45. 1).

Dupa art. 1498 din codul civil, societatea universala nueste permisa intre doua persoane intre care nici donatiuneanu este permisa. Astfel, un bolnav n'ar putel in cursul boaleide care moare, sa." faca o societate universala de bunuri cumedicul care 1-a cautat sau cu ministrul cultului care 1-aasistat suf1ete0e.

Tot astfel, un minor devenit major n'ar puteh face osocietate universala de bunuri cu fostul eau tutor, cat timpeel dintaiu n'a primit i aprobat socotelile tutelei.

Incat prive0e chestiunea de a se 01 daca o societatepoate fi contractata intre soti, tim cà ea este controversata.Curtea de 'casatie din Franta a decis ca_ o asemanea socie-tate este Dula, ea fiind incompatibild cu exercitiul puteriimaritale §i susceptibill de a atinge principiul imutabilitatiiconventiilor matrimoniale (art. 1229 urm. C. civil)1). 0 ase-menea societate, daca are de obiect un scop licit, poate insaconstitul o societate de fapt, valida dupil regulele echitätei.

Dar daca chestiunea constituirei unei societati intre sotieste controversata, este necontestat cil o societate poate saail:a loe intre concubini, concubinii ne mai fiind astazi in-capabili de a-vi face liberaiitati. Concubinajul nu este insa,prin el insu§i suficient spre a dovedi societatea 2).

339. SocietAtile particulare. Societatea particular a(unius rei) este acea care are de obiect numai un lucra de-terminat (art. 1499 C. civil) sau inteo intreprindere determi-natä, ce urmeaza a fi fAcuta iu comun sau in exercitiul comunal unei meserii sau profesiuni (art. 1500 C. civil). Toate so-cietittile comerciale sunt societati particulare.

Inteo societate particulara, imobilul cumpärat pe numeleasociatului este propriu al situ, chiar daca a fost pi:Mt cubanii societatei:

«Res empta ex perunia communi non est communism , zice

DEPRE SOClETATE. - ART. 1501, 1602, 1503-1505 405.

Godfredus asupra legei 8, cod, Si quis alter i vel sibi ex alienepecunia emerit.

Aceasta regula nu se mai aplica insa de cateori aso-ciatii au pus in comun spre a imparti intre ei universali-tatea tuturor foloaselor ce ar putea trage- din comertul sau,industria lor (art. 1495 urm. C. civil)

Inceputul si durata societätei (art. 1501, 1502C. civil). Societatea fiind un contract consensual, vointapartilor va determina momentul inceperei ei. Daca partile-n'au dispus nimic in aceasn, privint5, ea va incepe in mo-mentul incheierei contractului (art. 1501 C. Civil). Partile arputea insa s'o supue unui termen a quo sau unei conditiisuperioare ori rezolutorii.

.:( Societas coiri potest, vel in perpetuum, .id est . dum vivunt,vel ad tempus, vel ex tempore vel sub conditione» . (Societatea pontefi contractata eau pentru tot:deamia, adecg pentru timpul viqel aso-ciatilor, sau pentru a nu sine deck un timp oarecare, sau pentrua nu 1ncepe &eat la un timp determinat, sau sub oarecare conditii)..(L. 1, Pr., Dig., Pro socio, 17. 2).

Daca durata societatei nu este determinata nici princonventia partilor, nici prin natura afacerei care face obiectulei, ea este presupusd a fi contractata pentru toata viata aso-ciatilor (art. 1502 § 1 C. civil). Fiind insa ea aceasta du-rata inclefinita este contraed liberntei naturale a omului, sifiindca ea ar putea sa atraga discutii si procese färä sfarsit,legea permite fiecarui asociat de a se retrage din societate-and va voi, destul este ca aceasta retragere sa fie facuta de-buna tredinta si la timp (art. 1502, 1523, 50, 1527 C. civil).

Obligagatiile asociatilor intre ei. Punerea incomuu a lucrurllor promise (art. 1503-1505 C. civil).Prima obligatie a fiedirui asociat este de a aduce ceeace afagadut sa, pue in comun, caci nu exista societate flea de-punerea unui capital, unei munci sau unei industrii carmuitade principiile acestei obligatil. Daca asociatul a prornismunca sau industria sa, existand in specie o obligatie de aface, se vor aplica principiile care carmuesc aceasta obligatie.

Pe Pang, aducerea lucrului fagaduit, asociatul trebue sägaranteze pe ceilalti asociati intocmai ca un vanzator, atat in.

406 COD. CIV.-CARTEA 111.- TIT. VIII.- CAP. 111.-ART. 1506-1508.

contra evictiunei cat si in contra viciilor ascunse ale lucrului(art, 1503 C. civil).

Daca, s'a fagaduit a se pune in comun o suma de bani,prin derogare dela art. 1088 C. civil, art. 1504 § 1 dispuneca asociatul care a intarziat plata, datoreste dobanda sameipromise, färä cerere in judecata sau alta punere in intaziere,putand fi supus si la daune-interese, in caz cand s'ar cuveniasemenea daune. Tot astfel se va urm i in privinta sumelorde bani ce un asociat ar fi luat din casa socialit pentru in-teresul sau propriu. Legea este mai severa in privinta aso-ciatilor deck îr privinta debitorilor ordinari, pentruca prinnedepunerea la timp a sumelor promise, societatea este inpaguba.

Dacä, in loe de bani, un asociat s'a obligat a depuneIn comun munca sau industria lui, el vatrebul sa de seamasocietätei de toate castigurile realizate prin felul de industriecare face obiectul societätei. El nu va da insä socotealä decastigurile realizate prin alta industrie, dar va trebui sä des-pägubeascA societatea de dauna cauzatä prin faptul ca, s'aocupat de lucruri sträine, neglijand interesele sociale.

342. Responsabilitatea asociatilor (art. 1506-1508C. civil). Asociatii care gireazä sau administreaza afacerilesocietatei, trebue sä aducä, acestei gestiuni ingrijirea unui bunproprietar (art. 1508 C. civil), ceeace este coDform princi-piilor generale (art. 1080 C. civil). Asociatii raspund deeide culpa levis in abstracto, fiind suficient ea ei sä aduclgestiunei bunurile sociale toate ingrijirile unui bun proprietar.

Aceastä raspundere inceteaza bag atunci and pagubasuferita de societate rezultä dintr'un caz fortuit neimputabilasociatului, el respunzand numai de cazul fortuit provoeatprin culpa sa.

eDamna quce imprudentibus accidunt, hoc est damna fatalia,socii non cogeniur preestare». (Asociatii nu faspund catre societatede pagubele nedatorite culpei lor, dar care sunC datorite unui eve-niment nenorocit). (L. 52 § 3, ab initio, Dig., Pro socio, 17. 2).

Un asociat neputand sà pue interesul sau propiu maipresus cleat interesele sociale, art. 1506 C. civil dispunedaca, el este creditor personal al unei sume exigibile dare o

1) Vezi tom. III al acestei lucrgri, p. 305.

DESPRE SOCIETATE. -ART. 1507, 1509. 407

persoanä care datore0e societätei o suma tot exigibilä, plataprimitä de el trebue sä fie imputata atat asupra creanteisocietätei cat 0 a creantei sale proprii, in proportia ambelorcreante, chiar dacä prin chitanta data, imputarea ar fi fostfAcutä, asupra creantei sale particulare. ASociatul avand insälibertatea de a pune interesele sociale mai presus &cat alesale proprii, art. 1506 § 2 Ii permite de a imputa, princhitanta sa, plata intreagil asupra creantei societätei 1).

O altà aplicare a regulei cà asociatul trebue sä ingri-jeascl de afacerile sociale ca de ale sale proprii, se gilsWein art. 1507 C. civil, imprumutat dela L. 63 § 5, Dig., Prosocio, 17. 2.

Dupg acest text, asociatul care si-a primit partea sadintr'o creanta comunA, este obligat la caz de insolvabilitatesau falimentul, posterioare ale debitorului, sä aducl la masacomunä ceeace a primit, chiar dacä ar fi dat chitanta pentrupartea sa, fiindeä asociatul care nu s'ar fi gandit deck lapartea sa, ar fi neglijat interesele coasociatilor sai. Legeapresupune cà asociatul este administratorul societätei, cAcidad, n'ar avea aceastà administratie, el n'ar fi putut sà pri-measca plä'ti in contul societätei.

Drepturile ce asociatii au unii contra altora.Aceste drepturi sunt relative : 10 la restituirea lucrurilor

puse in comun, de cateori numai folosinta lor face parte dinsocietate ; 2° la despägubirile ce asociafii pot sä-0 datoreasciianii altora.

1° Restituirea lucrurilor puse in comun (art.1509 C. civil). Trebue sá distingem, in specie, douä ipo-teze : a) aceea in care lucrul pus in comun a intrat in so-cietate pentru proprietate ; aceea in care el a intratnumai pentru folosintd.

a) In cazul intaiu, asociatul care a pus lucrul in comun,nu ' poate cere restituirea lui, cäci el apartinand in indiviziuneasociatilor, se imparte intre ei la incetarea societätei.

In privinta riscurilor aceastui lucru, trebue iaräsidistingem : sau este vorba de un corp cert i determinat,

408 COD. CIV.-CARTEA TIT. VIII.- CAP. III.- ART. 1510.

care a pierit prin caz fortuit fara culpa asociatului, inaintede a fi predat i inaintea punerei acestui din urma in in-titrziere, perderea hicrului este in sarcina societatei. S'au estevorba de lucruri nedeterminate i, in asemenea caz, perireafortuita a acestor lucruri inaintea predarei lor, priveste pedebitor, care nu este liberat de obligatia sa, stiut fiindca :

Quantitas aut genus non peril».

In caz insil and perirea acestor lucran i s'a indimplatin urma predärei l.or, societatea va suferi aceasta perdere,fiindcii prin predare ea devenit proprietatea lor.

b) Baca lucrul a intrat in societate numai pentru fo-losinta lui, asociatul poate cere restituirea la ineetarea socie--tatea, caci el ramtinând proprietarul acestui lucru, dreptul defolosinta al societatei a incetat.

Lucrul a carui folosinta numai a intrat in societate,ramane in riscul asociatului proprietar, de ateori este vorbade un corp cert care nu se consuma prin intrebuintare (art.1509 § 1). Daca acest lucru se consuma sau se deterioreazäprin intrebuintare ; dacä este destinat a fi vandut sau a fostpus in comun In urma unei preteluiri prevazuta inteun in-ventar, atunci el ramâne In riscul i pericolul societrttei (art.1509 § 2). In caz de preteluire, asociatul nu poate pretindedecât pretil lui (art. 1509 § 3).

345. 2° DespAgubirile ce asociatii pot sAli dato-reascA unii altora (art. 1510 C. civil). Legea prevedetrei cazuri in care asociatii pot sa aiba drept la despagu-biri, i anume:

1° pentru restituirea sumelor cbeltuite in contul so-ciet iltei ;

2° pentru obligatiile contractate de buna credintrt ininteresul afacerilor sociale ;

3° pentru pericolele nedespartite de administratia aface-rilor sociale. Prin aceasta se intelege toate pagubele suferitede asociat prin gestiune i cu ocazia gestiunei afacerilor so-ciale, pe care el nu le-a putut inlAturà. !Be exemplu, cuocazia unui drum facut in interesul societatei, un asociat afost prildat de hoti ; coasociatii sal trebue plateascaaceasta pagubrt.

La Romani, partile eran din contra, egale, de cateori contractul nudiSpuneil nimic n aceasta privintli. «Si non fuerint partes societati adjectae,.aequas ear esse constat». (Este cert c partile trebue sa fie egale. de cateori nus'a fixat partea pe care trebue sä MU in societate). (L. 29, Pr., Dig., Pro socio,17. 2).

In cat priveste chestiunea de a se stl cum se calculeaza partea asocia-tului care a pus in coman atitt munca cat si un capital, vezi tom. IX, ed. II,din 1926, p. 495.

D ES PRE SOC IETATE.- A RT. 1511-1513. 409

Asociatul care a suferit aceste pagube are o actiune.personalä contra fiecäruia din asociati, in proportie cut partea.sa din societate. Dacg printre asociati unii sunt insolvabili,.partea acestora eade asupra asociatilor solvabili 1).

346. Modul de stabilire al pärtilor asociatilor in be-neficii i pagube (art. 1511-1513 C. civil). Partile aso-datilor in beneficii i perderi pot fi fixate fie prin aetulconstitutiv al societatei, fie prin lege, de cateori contractuleste mut asupra acestui punct.

Daca pärtile n'au fost fixate prin conventie, partea fie-carui asociat in beneficii i pierden i este proportionalg eusuma pusg in eomun de el (art. 1511 § 1 C. civil) 1). Dacalucrurile aduse de asociat n'au fost preteluite, preteluirea seva face de judedtori, spre a se putea stabilì partea fiecäruia,din ei.

In privinta asociatului care n'a adus decat industria sapartea sa de c4tig sau pierdere se determina' ea i parteaasociatului care ar fi pus in comun valoarea cea mai mica(art. 1511 § 2) 2).

Asociatii pot sä, determine ei insi$i pärtile lor prin con-tract, sau sä.' se refere la judecata unuia din ei ori a unui.tertiu. Art. 1512 din codal civil permite insä asociatilor dea ataca regularea acestor pärti, cand va fi invederat contraraechitatéi. Actiunea asociatiilor se prescrie prin 90 zile liberedin ziva de cAnd asociatul däunat a luat cunostintä dedeterminarea pärtilor, sau de cand a inceput a o executa,.aceasta executare constituind o confirmare din partea sa (art..1167, 1° C. civil).

Deì legea lasg asociatilor facultatea de a. se determinaprin bung intelegere pärtile lor respective, tot* ei märgi-ne$te aceasta ,facultate.

Mai intaiu, nu se poate conveni eh' unul din asociati va

1) Vezi aceastä fabulii a Ini La Fontaine, reprodusä In tom. IX, ed. 1r,p. 496, nota 3, pe care amicul nostru d-I T. A. Naum a tradus-o cu talentolsitu cunoscut, In modul urmiltor:

41.0 COD. CIV.- CARTEA 111.- TIT. VIII.- CAP. III.

avea toate beneficiile (art. 1513 § I_ C. civil). O asemeneaclauzg ar fi contrarg bunei credinte, care trebue sg existe intoate contra ctele, si mai cu seamg in contractul de societate.Once societate presupune, in adevgr, un interes comun, i nupoate fi vorba de acest interes intr'o pretinsa societate in caretoti luereazg numai pentru unul. Aceasta ar fi o societateleoninä', ea si aceea pe care a fgeut-o leul din fabula lui LaFontaine cu alte animale 1).

(kWh', capra, junca i oaia sora lor,S'au hotarit vista s'o duck ImpreunäCa un leu, vecin ca ele, un rna'ndru Domnitor.Si la un loe paguba s'o punä.In lanturlle aprei un cerb ckza usor.Ea, deci, dupä tovarrtsi trimete cuCura vin Incepe leul pe ghiafa numärä

zice: gsuntem patru Cu toti la impärtealäTa pentru el o parte. regeasck Iniatime 1Ea mi se cade mie, le-a zis; dreptul mea e

Fiindeä mie 'mi zice leu.Nimic n'a zis la asta Dime.

A doua parte. iaräsi, e drept sä fie a mea:Dreptul celui mai tare, stiti bine asa!Ca raai puternic Insä, eu cer treia parte,Si dac i de-a patra voi nu veti sta departe

Pe loe voiu sugrumit.

Apoi, este de asemenea nulg once conventie prin cares'ar stipula ea unul sau mai multi din asociati sg fie scutitide a participa la pierden i (art. 1543 § 2), desì solutia con-trarg era admisg la Romani, cel putin dupg unii:

41-ta coïri societatem posse, ut matins partem damni altersentiat, lucrum vero conzmune sit, Cassizis putat». (Cassius credeca se ponte contracta o societate sub conditia ca unul din asociatis6 nu ja parte la pagube. ci numai la -cf4tig). (L. 20 § 1. ab initio,:Dig., Pro socio, 17. 2).

Nu este insg nevoe ca sá existe proportionalite intreaporturi i reparatia beneficiilor si a pagubelor, caci se poateatribul fiechrui asociat pgrti deosebite in ben eficii i perderi.

Cu toate eg chestiunea este controversatg, san,ctiunea in-doitei proibitii prevgzutg, de art. 1513 C. civil nu poate

I) Colin et Capitant, II, p. 638; Trib. Verviers (Belgia). Dreptul din 1909No. 55, p. 439 (cu obser. noastrii). Contra: Zachariae, Handbuch des fr. Ci-vilrechts, II, § 377, p. 459, text §i nota 4 (ed. Crome); Massé-Vergé, IV. § 713,p. 425.

DESPRE SOCIETATE. - ART. 1514. 1519. 41/

declt nulitatea ocietatei (art. 1008 C. civil), pentruca estevorba, in specie, de unul din elementele societätii 1).

cEt nos consentimus talem societatem nullam esse'. (Credemcä asemenea societate este ma). (L. 29 § 2, Dig., tit. cit.)

347. Administratia societätilor (art. 1514-1519 C.civil). Partile pot sä reguleze asa cum inteleg admini-stratia afaceriloc sociale. Ele pot s'o incredinteze oricui voesc

sä determie puterile adminstratorilor, creditorii unui asociatneavänd dreptul de a se amesteca in administratia societatei.In lipsa unor anume stipulatii, in aceastä privinta, legea de-termina ea insusi modul de administrare al societatei.

Daca unul sau mai multi din asociati au fost insarci-nati eu administratia societätei, numai acestia administreazabunurile sociale, puterile lor fiind determinate prin actulcare i-a randuit, sau dupä principiile dela mandat (art. 1536,1537 C. civil).

«Dad% unuia sau mai multor din tovar4i s'ar Incredin0 oar-muirea trebilor toviír4iei, se socotesc ace0a ca nikde imputerniciti»,zice art. 1578 din codul Calimach (1190 C. austriac).

Incat priveste puterile administratorului, art. 1514 C.civil distinge intre cazul and asociatul a fost insarcinat cuadministratia printen clauza din contract si acela dud acestdrept i-a fost conferit printr'un act posterior contractului desocietate. In cazul intaiu, dreptul de administratie nefiind unmandat ordinar, nu poate fi revocat dupl vointa celorlatiasociati, ci numai pentru cauzä legitimä, precum : dol, reaadministratie, etc., pe and in cazul de al doilea, mandatulpoate fi revocat in specie, ea once mandat in genere (art.1514 C. civil).

Daeli administratia societatei a fost incredintata maimultor asociati, fara determinarea atributiilor lor, atunci fie-care din ei poate face in deosebi toate aetele de administratie(art. 1,515 C. civil).

Daca s'a stipulat câ unul din asociati nu poate face

412 C. CIV.-- OARTEAIII.- TIT. CAP. III.- ART. 1617-1519.

nimic färd ceilalti, atunci unul singur nu poate face, färl unnon mandat, nimic in absenta celorlalti, chiar and acesti

urmä ar fi in imposibilitate de a lua parte la admini-stratie.

De cäteori asociatii n'an insärcinat pe nimene ca ad-ministratia societätei, toti asociatii au un drept egal de ad-ministratie. In asemenea caz, toti asociatii avand acelasi dreptsi aceleasi puteri fiecare din ei poate sa," se opue la actulpe care vreA, sä-1 facä ceililat; asa cä, la caz de neunireintre ei, actul nu va puteA, fi facut, si in aceastä luptä intredouil puteri egale, se va aplick regnla :

«In pari re, potiorem esse causam prohibenti constat». (In lu-crurile egale, preferinta se cla aceluia care inapiedidi actul). (L. 28,in medio, Dig. Communi dividundo, 10. 3) sau :

In pari causa, major est conditio prohibentis».

Se decide insä, in genere, dei cbestiuuea este contro-versata eh' majoritatea absoluta a asociatilor va decide daa,Actul trebue sau nu sä fie fäcut 1).

«Pars 1770jOr trahit ad se minorem».

In cazurile in care majoritatea poate, dupà pärerea do-minantä, EA' oblige minoritatea, aceastä majoritate se va formadupä numärul glasurilor, iar nu in proportie cu interesul

fiedirui asociat, asa ea un asociat nu va, aveA decat un singarvot, chiar daca ar avea mai multe parti de beneficii 2).

348. Drepturile ce apartin fiedrui asociat in privintalucrurilor ce fac parte din societate (art. 1517-1519).Fiecare asociat poate srt se serveaseä de lucrurile societätai,intruch le intrebuinteaza la destinatia lor statornicitd prinuz, intrucat nu aduce nici o alma societatei, i intrucat nuimpiedica pe ceilalti asociati de a-si exercità drepturile lor(art. 1517, 2°).

Unul din asociati nu poate insä sä aducä inovatii imobi-lelor societritei, fat% consimtimAntul celorlalti (art. 1517, 40)

In caz calnd nu existli cleat doi asociati, majoritatea absolutil fiindimposibilli, se va aplicit regula romanIi mai sus expusrt.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 502. Contra: art. 1112 C. Calimach (833 aaustriac), In privinta

Vezi tom. IX, ed. II, p. 459, nota 2, in fine ; p. 504 EA p. 547,Vezi supra, p. 301, No. 251.

DESPRE SOCIETATE. ART. 1520-1522. 413

cNiciunul din tovarAsi, filed primirea deobste a tovaräsiei,iar prefkand, e dator pagaba», ziee codul Caragea (art. 8, partea IIIcap. 16).

In art. urmator din acelas cod adaoga :(Fieeare tovaräs volnie este sà. popreaseA once prefacere a

tovarasului squ 2. -

Fiecare asociat este insa in drept a obliga:pe coasociatiisi sit eontribue la cheltuelile neeesare pentru pästrarea bunu-rilor societatei (art. 1517, 30).

Art. 1518 din codul civil opre0e pe asociatul care nueste administrator, de a instraina sau oblie chiar luerurilemobiliare ale soeietatei, vanzarea facuta de el fiind

Irisvalida(Ina luerul vandut a cazut in lotul vanzatorului.La Romani, unul din asociati putek din contra, sa

vânda partea sa indiviza, si vanzarea era, de indata valida,fdrA a se asteptá rezultatul impartelei :

eNemo ex sociis plus parte sua potest alienare, etsi totorumbonorum socii sint». (Niei un asociat, ehiar din acei care au eon-tractat o societate a tuturor bunurilor, nu poate instraina o partemai mare deat aeeea ce are in soeietate). (L. 68, Pr., Dig., Prosocio, 17. 2).

Dupa.' cum un asociat nu poate sa, van& partea saindiviza din bunurile sociale, tot astfel el nu poate sa ipoteeezepartea sa din imobilele societatei, ipoteca nefiind valida det4tsub conditia ca, la imparteall, irnobilul sd cada in lotul.asociatului care l-a ipoteeat 1).

In fine, art. 1519 din codul civil dispune ea fiecareasociat poate, farä invoirea coasociatilor sal, ,sali asociezeun tertiu in privinta partei ce are in soeietate, el nu poateinsa MA,' invoirea acestora, a asocia pe un tertiu si la societate,chiar and el ar aveá administratia ei, societatea fiind, inadevar, un contract de ineredere, contractata intuitu perso-narum, este personala prin natura sa 2).

349. Obligatiileasociatilor catre terttii (art. 1520-1522C. civil). Pentru ca asociatii s'a' poata fi obligati catre tertiise cer doua eonditii, si anume :

414 COD. CW.-CARTEA III.- TIT. VIII.-CAP. IV.- ART. 1523-1528.

1° Obligatia trebue sa fi fost contractatä de o persoanaavänd calitate pentru aceasta. Asociatii insärcinati cu admi-nistratia bunurilor sociale, sau toti asociatii, daca nici unuldin ei n'a fost insärcinat ca aceasta administratie, au calitateade a obliga societatea in limitele actelor de administratie.

2° Obligatia trebue sa fi fost contractata pentru contulsocietatei, iar nu in interesul personal al asociatului. Chestiuneade a se tì daca asociatul a lucrat in interesul säu personalsau in interesul societätei este o chestie de fapt.

La caz de indoiala, asociatul va fi presupus ca a lucratpentru el, iar nu pentru societate.

In privinta obligatiilor contractate de un asociat, in-vestit ca puteri legale O. In numele societatei, asociatii suntobligati pentru pärti egale (art. 1521), iar nu in mod soli-dar (art. 1520), ca in societätile in nume colectiv (art. 106C. com.), solidaritatea putAnd insa," fi stipulata, fie prin con-tractul de societate, fie printr'o anume conventie fäcutacu

Dar dad, asociatii sunt, in principiu, obligati pentruparti egale, ei nu vor putea fi obligati cleat in proportie cufolosul tras de fiecare din ei, de cateori creditorii Ii vorurmäri in baza actiunei de in rem verso 1).

350. Diferitele moduri de incetare ale societAtei(art. 1523-1528 C. civil) 2). Societal'le inceteaza de drept :

10 prin expirarea timpului pentru care a fost contracta tu,cand acest termen este fixe.t prin contract (art. 1523, 1°C. civil).

Jurisdictia unui loc determinat se intinde InsA la tot terito-riul care atArna de acest loc.

Acesta este sensul unei maxime germane :«So wei. die Plurghet, so weit geht cluck das Gerieht». (Ju-

risdictia se intinde panA unde merge i teritoriul). Vezi asupraacestei maxime, Cheaisemartin, op. cit., p. 450 urm., No. 1 urm.

In cAt prive§te chestiunea de a se §ti cum Be reguleaz'ä concursul cre-ditorilor societiitei cu creditorii personali ai asociatilor, vezi tom. IX, ed.p. 508, 509; iar In cat prive§te dintre creantele sau datoriile societlitei §i cele careBunt personale asociatllor, vezi acela§i tom. p. 509, unde se aratä controversa.

In privinta societ'Atilor comerciale, vezi art. 191, 193, 234, etc. C.comercial.

Piirtile pot sit* impiedice incetareP societiltei prin expirarea termenuluiei, prorogfind-o inainte de expirarea acestui termen ; aceastil prorogare trebue

fie constatatii In formelc cerute pentru once societate in genere, fiindellea constitue un nou contract (art. 1524 C. civil), tertii putand tns dovedi pro-rogarea prin once mijloace. Vezi tom. IX., ed. II, p. 542.

Cpr. Planiol. II, 1978.Meg lucrul promis in folosintri a perit numai in parte, se va aplick

prin analogie sau art. 1018 sau art. 1423 C. civil.Vezi asupra acestui paragraf, greu de inteles, tom. IX, ed. II, p. 514.

DESPRE SOCIETATE.-- ART. 1523-152S. 415

Daa contractul nu prevede nici un termen, legea miír-gine0e societatea la viata asociatilor (art. 1523, 3° C. civil) 1).

2° Al doilea mod de incetarea societätei este des/14r-§irea afacerei pentru care contractul a fost incheiat (art.1523, 2° C. civil).

«Se stricA tovilraia : and se va implini sorocul (de este cusoroc) ; and va la sfarsit felul negutitoriei sau lucrul pentru cares'au IntovArilsitz, zice codul Caragea (art. 22, partea Ui, capit. 14).

3° Al treilea mod de incetare al societitei este desfiin-tarea lucrului pentru care societatea a fost contractatA (art.1156 $i 1523, 2° C. civil). Legea nu vorbe0e cleat de per-clerea total a lucrului, perderea lui partiald putAnd numaisA autorize pe judeatori a pronunta dupä, imprejurgri, des-facerea judiciarrt a societatei (art. 1529 C. civil) 2).

40 Societatea mai inceteazA prin perderea totalä a lu-crului, atunci and numai folosinta lui a fost push' in comun(art. 1525 § 2 C. civil) 3).

Parag,raful 1 al art. 1525 dispune a, de ateori unuldin asociati a promis de a pune in comun proprietatea unuilucru, perderea acestui lucru intâmplatI inainte de perderea lui,atrage incetarea societkei in privinta tuturor asociatilor ; iar§ 3 al aceluias text dispune cà societatea nu inceteazg prinperderea lucrului a arui proprietate a fost pug in eomun 4).

50 Al cincilea mod de incetare al societatei, chiar inprivinta asociatilor rAma0 in viatA, este moartea unuia din,asociati (art. 1523, 3°), pentrua societatea este un contractincheiat intuictu personarum, eel putin in privinta socie-ditilor de persoane.

«Se stricA tovär4ia : and va milli unul din tovarAsi», zicecodul Caragea (art. 22, partea III, cap.it. 14, § penultim).

416 COD. CIV. CARTEA III. TIT. VIII. CAP. IV.

Art. 1600 din codul Calimach (1207 C. austriac) are,.In aceasta privinta, urmatoarea dispozitie :

(Tovär4ia alcátuitä numai de douà persoane se dezleagäprin moartea uneia din ele; iar daca se alatue§te din mai multepersoane, i va muri una din ele, se socoteSe dui:A juridica pre-zumptie ca celelalte voesc sä urmeze to-al-4(a intre ele; aceastäjuridia prezumpOe are putere in deobOe i pentru moSenitoriinegutitorilor».

De§i moartea unuia din asocia ti aduce desfiintareacietatei, tottwi moOenitorii asociatului decedat sunt obligati acontinua actul inceput de autorul lor (argument din art.1559 C. civil).

Aceasta cauza de incetare se aplica tuturor societatilor,In genere, chiar i celor contractate pe un timp marginit.

Ea nu se aplica insa societatilor anonime, care sunt so-cietäti de capitaluri, iar nu de persoane, nici societatilorcooperative (art. 234 C. com.), niel acelor in comandita peactiuni (art. 193, 3° C. com.), etc.

Regula personalitatei legaturei sociale ne mai fiind ins/astazi de ordine publica, dup", cum era la Romani, se poateIn mod valid stipula cà societatea va continua, cu moOeni-torii asociatului decedat, sau numai cu asociatii rama$i inIn viata (art. 1526 (J. civil) 1).

S'a dais ca, in caz and societatea nu s'ar compunedecat din doi membri, se poate conveni eh' in caz de Tnoarteaunuia din ei, asociatul supravietuitor va continua singar so-cietatea 2); insa aceastà," solutie este, dupa parerea noastra,inadmisibila, pentruca o societate presupune cel putin cloudpersoane (art. 1491 C. civil) 3).

6° Un alt mod de incetare al societätei este interdictialegal sau judiciara, falimentul sau insolvabiltatea unuia dinasociati (art. 1523, 4° C. civil). Legea nu vorbe0e deck deinsolvabilitatea unui din asociati, lima se intelege ci j fali-mental Iui va produce acela0. efect 4).

Aceasta din urma, stipulatie era singurk permisa la Romani, dupli cumne atesta jurisconsultul Paul (art. 65 § 9, Dig., Pro socio, 17. 2).

Cas. Turin, Sirey, 1912, 4, 30 i Cr. judiciar dtn 1915, No. 60, p. 494.Cpr. Cesare Vivante, Trattato de diritto commerciale, II, 304; Repert-

Sirey y0 Socié 16 commerciales 5599, etc.Cpr. art. 191, 40 C. com.; art. 1603 C. Calimach (1210 C. austriac)

art. 728 C. civil german, etc.

Vezi tom. IX, ed. II. p. 618, 619.Vezi L. 4 § 1 0 L. 63 § 10, Dig., Pro socio, 17. 2; art. 9, cap. 27

C. Andr. Donici; art. 1605 C. Calimach (1212 C. austriac).Vezi i Pothier, Société,IV? 149.

Chestiunea de a 86 §tì daca facultatea de a se retrage din societate,este sau nu de ordine publica 0 dad, prin urmare, partile pot renunta la ea,este controversata. Vezi tom. IX, ed. II, p. 521, text 0 nota 1.

D. Alexanciresoo, PrIncipiile Dreptului Civil Romftn. Vol. IV. 27

DESPRE SOCIETATE.ART. 1623-1528. 417

PLOle pot tns s convie ca societatea va continua cutoate ca unul din asociati ar fi falit sau insolvabil fail aputea insa, dispune ca societatea va continua cu asociatulfalit ori insolvabil.

7° In fine, ultimul mod de incetare al societätei, apli-cabil tuturor societatilor, chiar i celor contractate pe untimp märginit fie chiar societati de capitaluri, iar nu depersoane, este vointa tuturor asociatilor. Pentru aceasta trebueinsä ca top', asociatii sä fie de acord, majoritatea neputandsä impue vointa ei minoritatei 1), afara de cazul cand ar existao conventie contrara In aceastä privinta.

Acestea sunt cauzele care aduc incetarea societätei dedrept, de sinefi, dupa, cum se exprimä' art. 1598 din codulCalimach (1205 C. austriac).

Cauzele de incetare ale societAtei care nu ope-reazd de drept. Aceste cauze sunt: vointa expresa a unuisau mai multor din asociati (art. 1523, 50, 1527, 1528 C.civil); 20 desfiintarea socieatei prin justitie, pentru motivelegitime (art. 1529 C. civil).

10 Incetarea societAtei prin vointa expresi animia sau mai multor din asociati (art. 1523, 50, 1527,1528 C. civil). Atat dreptul roman cat §i dreptnl nostruanterior admiteau cà asociatii putean sa se retrag/ din so-.cietate 2).

Aceea0 solutie este admisä foi in dreptul actual, insanuma,i in privinta societätilor contractate pe un timp nelimitat(art. 1527 C. civil), precum ar fi cele contractate pe un timpmai lung dedt viata omului, de exemplu, 99 de ani; celecontractate pentru toata viata asociatilor, etc. 3).

Pentru ca vointa unui asociat sa, poata, produce incetareasocietätei, art. 1527 C. civil cere trei conditii, i anume:

10 Buna credintg a asociatului care se retrage; 20 Opor-

418 COD. CIV. - CARTEA M. - TIT. VIII. - CAP. IV.

tunitatea retragerei sale; si 30 notificarea retragerei tuturorasociatilor.

Renuntarea nu este de bung credintä atunci and aso-ciatul o face in scopul de a-si insusl singur folosul pe careasociatii erau sä-1 dobandeascA in comun (art. 1528 § 1 C.civil).

Renuntarea este fäcutti färä timp, sau gird vreme, duplcum se exprimä art. 1605 din codul Calimach (intempestive),atunci cand lucrurile nu se mai aflä in intregimea lorinteresul societätei cere amânarea desfacerei (art. 1528 § 2C. civil).

In fine, ultima conditie prescrisä de art. 1527 C. civil,

este notificarea retragerei fAcutä, tuturor asociatilor, iar nunumai unora din ei. Legea nearAtAnd formele acestei nod-ficäri, ea poate fi fäcutä prin portärei, prin scrisoare reco-mandatä, i chiar in mod verbal, dovada ei putAndu-se faceprin martori, dacil interesul aflätor in cauzl n'ar intrece sumade 150 lei vechi.

353. 2° Desfacerea societgei pentru motive legitimede cAtre justitie (art. 1529 C. civil). De cateori socie-tatea a fost contractatä pentru un timp determinat, vointaunuia sau a mai multor din asociati nu poate, inaintea expi-rärei termenului, s aduca incetarea ei:

Qui societatem in tempus coït, eam ante tempus renuntiando,sociurn a se, non se a socio liberat' . (De cateori s'a contractat osocietate pentrn un timp oarecare, asociatul care renuntä, Inainteaexpirgrei termenului, rgraitne obligat cAtre asociatul san i acest dinurnA este liberat fa tA de el). (L, 65 § 6, ab initio, Dig., Prosocio, 17. 2).

Pentru ca desfiintarea sà poatit fi cerutä trebue sl existemotive legitime, care se apreciez1 in mod suveran de jude-catorii fondului, färä, a putea, in aceastä privinta, fi con-trolate de instantele de fond.

Art. 1529 C. civil citeazg exempli gratia, douà motivelegitime de desfiintare a societätei, i anume: 10 neindepli-nirea obligatiilor unuia din asociati, ceeace nu este decltaplicarea art. 1020, 1021 C. civil; si 2° neglijarea afacerilorsociale din cauza unei infirmitAti obisnuite.

9 Acest drept fiind de ordine publici, nu poate face obiectul unei re-nuntilri din partea asociatilor. Vezi tom. IX, ed. II, p. 526.

9 Vezi tom. I al acestei lucrilri, p. 76 si p. 228.

DESPRE SOCIETATE. - ART. 1529. 419

In ambele cazuri, precum si in altele de asemenea na-tura, societatea poate fi desfiintata prin justitie, dupa cerereaunuia sau mai multor asociati.

Art. 1529 C. civil cuprinzänd o dispozitie genera% eabsoluta, se aplica, in principiu, tuturor societätilor cu termen,oricare ar fi natura lor, si chiar societätilor contractate peun timp nelimitat, in care este exclusa posibilitatea desfiin-Wei prin vointa unuia din asociati. Astfel, acest text seaplica tuturor societatilor civile si chiar celor comerciale depersoane, precum societatilor in nume colectiv si in coman-ditä. El se aplica si societätilor comerciale de capitaluri,precum: societätilor anonime. El se aplica societätilor deasigurare mutual', asociatilor in participare, si chiar fagaduin-telor de societate.

Art. 1529 C. civil fiind enunciativ lar nu limitativ,motivele care pot da loe la desfiintarea judiciara a societateise apreciaza de judecatorii fondului. Aceste motive pot fiperderea partialä a fondului sau capitalului social, micsorareasimtitoare a capitalului sau lipsa de beneficii; neintelegerilegrave dintre asociati, absenta sau dementa unui asociat; in-ternarea lui intr'un stabiliment de alienati sau punerea luisub consiliu judiciar, etc. In asemenea cazuri si in altele deasemenea natura, toti asociatii pot cere dela justitie desfiin-¡area societätei si chiar daune, prin aplicarea art. 1020, 1021si 1075 C. civil, dug de asociatul culpabil 1), care n'areacest drept, pentruc,a nimene nu poate sl invoace in justitiepropria sa culpa.

cAremo ex delicto sua meliorem suarn conditionem, facere potest». (L. 134 § 1, Dig., De div. regulis jut-is antigui, 50. 17) 1).

Acest drept nu apartine, de asemenea creditorilor aso-ciatilor (art 974 C. civil), si nici credito-sociali, in teoria carerefuza personalitatea societatilor civile.

Unul din efectele desfiintarei societatii este impartireafondului social.

420 COD. C1V. CARTEA M. Trr. WILL CAP. IV.

354. impArtirea fondului social in urma desfiintAriijudiciare a societätii (art. 1539 C. civil)A Desfacerea so-cietatii nu atrage disparitia imediata a personalitatii ei jutidice,fiind necesar ca patrimoniul social sa-0 pastreze individuali-tatea sa pana la lichidarea ei 1).

Ea atrdge log lichiarea e imparteala ei. Lichidarea con-sista in plata datoriilor, incasarea creantelor, terminarea ope-ratiilbr incepute, etc,; inteun cuvant, in formarea masei deimpartit.

Aceasta masa odata formata se procede la impartealasocietatii, aplicandu-se regulele generale dela imparteala suc-cesiahilor (art. 1530 C. civil) 2). Actiuhea in imparteala poatefi exercitata nu numai de agociati, dar 0 de creditorii lor,conform art,. 974 C. civil.

Ca 0 in caz de succesiune, impärteala unei societati estedeclarativa de drepturi (art. 786 C. civil).

Regulele dela garantie pentru evictiune se aplica 0 laimparteala societätilor (art. 787 urm. C. civil).

Art. 728 i chiar art. 785 C. civil se aplica, dupa uniila imparteala societatilor.

Art. 762 nu este trig aplicabil in specie. Nu pot, deasemenea, fi aplicate in materie de socidate art. 703 0 712C. civil, pentruca aceste texte edictand o pedeapsa contra mo-§tenitorilor care au dat la o parte sau au ascuns lucruri deale succesiunii, sunt exc,eptionale 0, ca atare, de stricta in-terpretare 3).

(Paenalia non runt extendce. (Dispozitiile penale nu pot fiinvinse prin analogie) 4).

In privinta contestatillor privitoare la imparteala uneisocietati, tribunalul competent este acel al locului unde so-sietatea este stabilita sau al sucursalei sale (art. 62 Pr. civ.)

Colin et (Japitant, p. 653.Cpr. Art. 1607 C. Calimach (1215 C. austriac).Vezi tom. III, partea II, p. 324, ad natant; tom. IX, ed. II, p. 350, etc.Vezi tom. 1 al acestei luergri, p. 20, 43 pi No. 826.

Cuvintul mandat vine dela tnanum dare (a da mina) sau dela man-dare (a poruncl).

Cpr. Art. IMO C. Calimach (1006 IC. austriac).Vezi tom. IX, ed. II, p. 551, nota B oi p. 667. Vezi lns n priviuti

tisitoriei. tom. I al acestei

DESPRE MANDAT. - NOTIIINI GENERALE. 421

MANDATUL

355. Mandatul este un contract de binefacert, tare seintemeiazg pe amicitie; de aceea, el este, in principiu gratuit(art. 1534 C. civil).

Mandatum, nisi gratuitum, nullum est, nam originem exofficio atque amicitia trahit). (Once mandat trebue s fie gratuit,cAci el 1i trage origina Sa din amicitie, fiind un serviciu ce Aeaduce unui prieten). (L. 1 § 4, ab initio, Dig., Mandati, vel contra,17. 1).

Mandatul civil nu mai este astgzi gratuit prin esentg,ci numai prin natura sa. Deaceea, art. 1534 din codul civilzice cg, mandatul este gratuit, &ad nu s'a stipulat contrariul.Cgt pentru mandatul comercial el nu este niciodatg presupusa fi gratuit (art. 374 C. com.)

Mandatul este un contract consensual:

Obligati() mandati, consensu contrahentinm consistitP. (Obli-gatia mandatului se contracteazg. prin simplul consimtAmint al par-tilor). L. 1, Pr., Dig., Lit. cit.)

Mandatul este conventional,legal i judiciar.Mandatul conventional este civil sau comercial.Mandatul este expres sau tacit (art. 1533 C. civil). El

poate fi pur i simplu sau conditional. El poate fi dat pentruun timp nedeterminat sau limitat. El poate fi general sauspecial (art. 1535, 1536 C. civil) 2)

Mandatul poate fi dat unei sau mai multor persoane(art. 1543 C. civil). In principiu, mandatul poate fi dat pentru.once act juridic, afarg de exceptiile pe care le vom vedeftmai la vale. Astfel, un testanient i o cgsgtorie nu pot fifgcute prin mandatari3).

Mandatul salariat nu trebue. sg fie confundat cu loca-tiunea de servicii; cgci, pe dad mandatarul aduce servicii,reprezentând pe mandant fayi de terfii, locatorii de ser-

Inch priveste deosebirea dintre mandat si comodat. societate, fideju-sinne, gestiune de afaceri, etc. Vezi tom. IX, ed. II, p. 662 urm.

Cas. S. II, Cr. judiciar din 1912, No. 37, p. 436 urm. (decizie nere-produsli In Bult. Curtei). Judeclit. Ocol I Ploesti, Trib. juridicd din 1920,No. 12, 13, p. 49. Vezi asupra acestui mandat special, ascuns san aparent, tom.VI, p. 699, nota 3; tom. IX, ed. II p 655. Mai vezi tom. III al acestei lucrliri,

? 'p. 317, text si nota 2.

422 COD. CIV. - CARTEA LII. - TIT. IX.

vicii nu reprezinta, din contra, pe acela pentru care ei lu-creaza 1).

Mandatul mai trebue sa fie deosebit de un simplu sfatsau de o recomandare, pentruca un sfat dat de hill cre-dinta nu obliga, in principiu, pe acel care-I da, pe candmandatul creazä intotdeauna obligatii intre pi-ti.

De aceea, avocatul nu poate raspunde de erorile ce arputea sa comita in consultatiile date unui client, dal% decazul card ar exista dol sau fraucla din partea lui.

e Si advocatus dederit malunz consilium, non tenetur, nisi_ dedolo fecerit», zice Bartolus asupra legei 10 § 7, Dig., Mandati, velcontra, 17. 1).

In fine doctrina i jurisprudenta deosebesc adeväratulmandatar, care reprezinta pe mandant, de persoana interpusa(préte-nom), care-si imprumuta numele sail altuia pentru fa-cerea unuia sau mai mulor acte juridice.

In adevar, mandatarul préte-nont lucreaza in num elesail propriu, iar nu in numele mandantului; de ande rezultacil, fata de tertii cu care contracteaza, el este debitorul per-sonal a obligatiilor contractate, neexistand nicio legatura di-recta intre mandant i ace0i terti.

Jurisprudenta valide,aza acest mandat, insa se intelegeca persoana care vi-a imprumutat numele sat], nu face niciunact valid, daca mandatul ce-i este conferit are de scop frau-darea unei legi de ordine publica.

Curtea noastra de casatie a decis ca mandatul cunoscutsub numele de prête-nom, care este permis, nefiind interzisnici printeo lege, dal% de dol si fraudä, se dovede§te ca oncecontract consensual, conform dreptului comun, atilt intre par-tile contractante cat tii fata de tertii, regulele de probatiunefiind generale 2).

Vezi supret, p. 366, 366.Cpr. art. 386 C. com., att. 21 § ultim L. p. organ. corpului de avocati

din 12 Martie 1907, azi nloc. prin L. corp. avocatilor din 19 Febr. 1923,art. 39, 41 ai 42.

Cpr. C. Bucuresti, Or. fluliciar din 1920, No, 38, 39, p. 314. In Fritts,ehestiunea mandatului tacit este controversatil din cauza redactiunei art. 1986.

Vezi tom. III al acestei lucrliri, p. 284, nota 1.Vezi tom. IX, p. 561, text si nota 3, precum si tom. III al acestei

lucran,p.. 466, nota 3.

DESPEE MANDAT. - ART. 1532, 1533. 423

Definitia, natura i caracterul mandatului (art.1532 C. civil). Art. 1532 din codul civil, reproducandart. 1737 din codul italian, defineote mandatul: un contractconsensual f;i. unilateral, in baza caruia o persoank (man-datarul) se obliga fara plata a face ceva pe seams, unei altepersoane (mandantul), dela care a primit insärcinarea. Eleste ea titlu gratuit dud este fara plata, i ca titlu onerosin caz contrar. Mandatul este gratuit prin naturei, iar nuprim esenfa sa (art. 1534 C. civil). Onorariul poate fi sti-pulat atat in mod expres (art. 1457 C. civil), cat 0 in mod-tacit (art. 1348) C. Calimach, 1004 C. austriac), stipulatiaunui onorariu fiind chiar presupusa in materie comerciala(art. 374 § 2, 386 C. com.).

Mai mult încä, in privinta persoanelor care traesc dinmunca lor, precum: avocatii, medicii, inginetii, etc., ei au undrept la un onorariu, daca nu s'a stipulat in mod expres gratui-tatea serviciilor lor1). In lipsa unui onorariu stipulat in modexpres, tribunalele apreciau i fixau ele ki0le acest onoariu 2).

Formele mandatului §i dovedirea lui (art. 1533C. civil). Mandatul poate fi expres 0 tacit, pentruca atatconferirea cat i acceptarea lui poate fi tacita. Aceasta re-zulta, din art. 394 C. com. 0 din art. 1533 codul civil, carerepreduc,e art. 1738 din codul italian 3).

eSola pacientia inducit mandatum» Ex lege 6 § 2, L. 18,L. 53, etc., Dig. Mandate vel contra, 17. 1)4).

In privinta dovedirei mandatului tacit chestiunea estecontroversata. Curtea de casatie decide in mod invariabil caproba acestui mandat poate fi facuta nu numai prin martori,ei i prin diferite' fapte sau prezumtii, care sa-1 indice tumod neindoelnic i neechivoc, i aceasta chiar atunci dudvaloarea litigiului ar intrece suma de 150 vechi 5).

424 COD. CIV. - CARTEA III. -TIT. IX. - CAP. I.

Aceastä solutie este, dupa parerea noastrapentruca mandatul, fie expres, fie tacit, fiind un contract,care nu se formeaza cleat prin concursul vointei partilor,acest concurs de vointä nu poate fi dovedit deal conformdreptului comun, märturisiri, jurämant acte scrise, prezumtii

martori ins/. numai atunci dud exista -un inceput deproba scrisä (art. 1197 C. civil 1), si aceasta reguld este o-pozabilä chiar tertiilor. Sarcina probei incumba acelui careinvoacl existenta mandatului (art. 1169 'C. civil).

Aceastä solutie nu este lus . adraisa, decat in materiecivila ; cad, in materie comercialä, mandatul chiar tacit poatefi stabilit cu martori i prezumptii, dupa aprecierea judecatorilor(art. 46 C. com.).

In privinta cheltuelilor casnice ale gospodäriei, precume pentru intretinerea i imbracamintea ei si a copiilor sgi,femeea märitatä este presupusa a ma mandat tacit delabärbatul ei, sub conditia ca cheltuelile facute de ea sä nufie exagerate 2).

O alta categorie de persoane care, in genere, sunt presupusea ave l mandat tacit sunt servitorii, de cateori cumpara enbani pe fin, proviziile necesare gospodariei zilnice.

St/panul nu raspunde in,sa de cumparaturiie acute dedire servitori pe credit, daca el obisnuia a cumpara celetrebuitoare cu bud gata. Furnisorii sunt, in adevar, inasemenea caz, in cul$ ea au creditat pe servitori, fait aluà informatii dela stapan.

Mandatul tacit nu este msA cu putintä in cazurile candel trebue sa fie scris i, a fortiori, autentic, de exemplu, incazurile art. 23, 52, 1781, 1788, etc. C. civil.

Procura va mai trebul sa fie autentica de cate orimandatarul va lua parte la instrumentarea unui act autentic,de exemplu : o ipotecä, o donatiune, o conventie

Vezi Judedit. Ocol. I Ploesti Trib. juridied din 1920. No. 12, 13,p. 43 urm. (cu observ. noastiä).

2) Vezi supra, p. 119 urm. si tom. I al acestei lucrAri, p. 256, No. 346.In baza acestui mandat tacit, se decide ell femeea poate sit inchirieze, in limiteleunui act de administratie, un imobil pentru locuinta ei ii a familiei sale,nand tns ca tribunalul s anuleze contractul, in eaz cind imobilul inchiriatn'ar fi potrivit cu averea i cu conditia social/ a sotilor. Vezi tom. IX. ed. II,p. 54, ad notara, p. 563, ad notant, in fine.

DESPRE MANDAT. OBIECTITL MANDAT. 425

subrogatia consimtita de debitor (art. 1107 § 2 C. civil), etc.,pentru ca mandatul formand un tot indivizibil cu actul pentrucare a fost dat, este supus acelorayi conditii la care este supusinsuti actul 1).

In fine, procura data spre a plea, in numele mandan-tului, trebue sa, fie scrisa §i legalizata (art. 94 Pr. civ. 2).

Mandatul poate fi constituit printeun act autentic sausub semnatura privata 3), prin scrisoare, telegrama, §i chiar Inmod verbal, ramanand ca, in acest din urma caz, dreptulcomun sä" se aplice, in materie civila, in privinta admisibi-litatei probei testimoniale.

Conditiile cerute pentru existenta mandatului.Conditiile necesare la existenta mandatului sunt : 10 un

obiect licit ; 20 consimtimantul partilor; 30 kti. capacitatea lor.10 Obiectul mandatului. Conform dreptului

comun, mandatul trebue sa aiba un object, kii acest obiecttrebue sa fie posibil kli licit. Astfel, n'ay putea sa-ti daumandat de a cumpara amyl spre a omori un om, etc.

Mandatul nu poate sa alba de obiect (heat actele juridice,care pot fi exercitate prin mandatari.

Acceptarea O. deferirea juramantului se poate face prinmandator, in baza unei procuri speciale ; prestarea juraman-tului se face insa intotdeauna In persoana, de partea careiajuramantul a fost deferit (art. 245 Pr. civ.).

Consimtimantul pArtilor. Mandatul fiind uncontract consensual, cere neapärat consimtimantul partilor,acest consimtimant putand fi dat atat in mod expres, at

in mod tacit (art. 1533 C. civil), ca In toate contractele,dal% de cele solemne.

Vezi suprIt, p. 15; tom. II al acestei lucrari, p. 671 nota 1. Mai vezitom. I al acestei lucrari, No. 63 ter., p. 78 si No. 353, P. 258, tom. III,No. 262, etc.

Daci procura emana dela autoritate strainlí, sau chiar dela autoritatearomaneasca din strainatate, ea nu va putek servl In tarit de,cat dupli ce va fi fosttradusa, si legalizatii de minist. de externe (art. 19 Regul. consular din 28 Ianuar1880). Vezi tom. IX, ed. II, p. 561 si. tom. X, p. 650. Vezi si infrà, No. 498,in fine.

Mandatul fiind un contract unilateral nu este supus formalitateidublului, original (art. 1179 C. civil) (Trib. Langres, Dreptul din 1916, No. 39p. 312), nici formalitatei bunului si aprobat (art. 1180 C. civil). Vezi tom. IX,ed. II, p. 565.

426 COD. CIV. -CARTEA III. - TIT. IX. - CAP. I.

Conform dreptului comun, acest consimtimant trebuefie liber.

Eroarea asupra persoanei mandatarului atrage nulitateamandatului, pentru eg acest contract se incheie intuitu personae.

Capacitatea pArtilor (art. 1558 C. civil). Capa-citatea necesarA spre a putea da un mandat i determina dupanatura actului care face obiectul mandatului. Astfel, daca estevorba de un act de administratie, este suficient ca mandantulsä aiba capacitatea de a administra.

Un minor emancipat, o persoanä pusa sub consiliu ju-diciar, o femee separata de bumni, etc., au deci capacitateade a da un mandat pentru acte de administratie.

De cate ori este vorba de acte de dispozitie, mandantultrebue sa aib. capacitatea de a instraina 1).

Nu este insa nevoe ca mandatarul s aibä capacitateade a face pe socoteala lui actul juridic cu care este Insarcinatde mandant. Deaceea, femeile maritate i minorii emancipatipot fi alesi mandatari (art. 1538 C. civil) 2).

Femeea mAritata,' nu poat,e insasä primease'd un mandatfara autorizarea bärbatului sau a justitiei, dupa cum dispuneanume art. 1743 § 2 din codul italian.

Diversele specii de mandat. Mandatul esteconventional, cand rezulta din conventia pártilor; el este legaland rezula din lege. Astfel sunt mandatari legali: tutorul,tatal administrator al bunurilor copiilor sai. in timpul casa-toriei (art. 343 C. civil), efe.

Mandatul legal nu confera, In genere, &cat dreptul dea face acte de administratie.

Mandatul este judiciar, de cateori rezulta dintr'o ran-duke a justitiei. Astfel, sunt mandataai judiciari: sechestruljudiciar, reprezentantul celor presupusi absenti, curatorul suc-cesiunilor vacante; administratorul provizor randuit aliena-tilor, conform legei din 1894, etc.

Din punctul de vedere al intinderii puterilor mandata-rilor, mandatul este special sau general.

1) Nulitatea mandatului dat de un incapabil este o nulitate relativri, carenu poste fi opus i de Insusi incapabilul (art. 952 C. civil).

Vezi tom VIII, pules 1-a, p. 89, nota 2.

DESPRE MANDAT. ART. 1539, 1535-1537. 427

Mandatul special si general (art. 1535-1537C. civil). Mandatul este general cAnd are de obiect toateafacerile mandatului (art. 1535 C. civil). Mandatul conceputin termeni generali cuprinde numai actele de administratie(art. 1536 § 1 C. civil).

Mandatul este special dad are de obiect numai una saumai multe afaceri ale mandantului (art. 1535 C. civil).

In cat prive* intinderea puterilor mandatarului, regulafundamental l este inscrisI in art. 1537 C. civil: mandatarulnu poate facenimic afard din limitele mandatului sclu,aceasta fled mandatul ar fi general, sau special.

Prin aplicarea principiului c mandatarul nu poatedin limitele mandatului sat], art 1537 C. civil dispunemandatul dat pentru a face o tranzactiune nu conferA peacela de a face un compromis 1).

0 alta consecinta a principiului cä, mandatarul nu poateface nimie afarl din limitele mandatului sau, se gAse* inart. 1536 § 1: Iffandatul conceput n termeni generali.cu-prinde numai actele de administrafie.

Astfel, spre a puta instrAina, amanetá sau ipoteca avereamandantului, mandatarul nu trebue sg, aibA un mandat spe-cial autorizand vanzarea, amanetul, ipoteca, etc. 2).

Sunt insà instraingri eari se considerA ca acte de ad-ministratie, precum: vanzarea unei recolte, a unor lucrurisupuse stridciunii. Se intelege ca asemenea insträinari vorputeà fi fäcute de un mandatar conceput fm termeni generali.

Obligatiile mandatarului Yap de mandant.Mandatarul trebue execute mandatul (art. 1539 C,

sa aduca in indeplinirea lui ingrijirea unui bun pdrinte

Este adev'grat eg, euvitul nu lipseste din art. 1537 a civil, ea si dinart. 1570 dela cornodat, Ind): aceasta nu poate fi cleat o eroare de copist,nu are nici o ratiune de a modificit textul fr., in care figureazg cuvAntul nu,de oarece terminarea unei contestatii prin judecata mandatarului sau prin aceeaa arbitrilor sunt doug, lucruri deosebiter pe care mandatarul n'a putut sg, leconfundä, fgrg a Intrece marginile mandatului srtu. Vezi tom. IX, ed. II,p. 574 urm.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 578, tom. X, p. 238. Vezi i infra, No. 492.Legea mai cere o proem% special-it in cazurile previtzute de art. 23, 52, 362, 1206 C.civil, etc. Renuntarea la o succesiune nu poate, de asemeni, fi Scutt): decfit inbaza unui mandat special, fiindcrt are de obiect un act de instrginare (art. 1536C. civil). Art. 1353 din codul Calimach (1008 C. austriac) este expres in aceastilprivintg. Vezi tom. IX, ed. II, p. 566 si 579.

9 Institutes coutumières, I, p. 69, No. 376.2) Se poste conven1 ell mandatarul nu va riíspunde de gresalile sale

usoare, asemene,a elauzI hind validä, afarä de eazul and ar fi seutit de culpalata si de dol. Vezi tom. IX, ed. II, p. 587.

428 COD. CIV.- CARTÉA ILI. - TIT. IX. - CAP. II.

familie (art. 1540 (J. civil). In fine, el trebue sa dea soco-teala de gestiunea sa (art. 1541 C. civil).

Executarea mandatului (art. 1539 C. civil).Mandatarul nu este obligat a accepta mandatul ce i se con-fell, de altul, ()data insd mandatul acceptat, el trebue 44indeplineasca:

cSicut autem liber.um est mandatul non suscipere, ita sum-ptum consumari oportet, nisi renuntiatum sit» . (Mandatarul esteliber de a nu acceptg mandatul: odatg primit, el trebue sa-1 exe-cute dacg n'a renuntat la el). (L. 22 § 11, Dig.. Mandati vel contra,17. 1).

In caz de neexecutarea mandatului, mandatarul nuraspunde dupa art. 1539 C. civil, cleat din daunele ce arputea rezultà din cauza neindeplinirei lui. Deci, daca neexe-cutarea mandatului n'a adus nici o raspundere mandantului,mandatarul n'are nici o raspundere.

Cu toate ca mandatul inceteaza prin moartea mandata-rului (art. 1552 § ultim C. civil), totu0 art. 1539 § 2 dinacelaki cod dispune ca mandatarul este obligat a terminaafacerea inceputa, daca, din cauza intarzierei ar urma vreunpericol oarecare ; de unde rezulta ca daca nu exista pericolIn intarziere, mandatarul va trebul sa se abtie, and mandantula incetat din viata.

(Qui s'entremer doit achever et qui commence et ne parfait,sa peine perd», zice Loyecl 1).

cCAnd vechilul stiind moartea nu va contenl, atunci oncepagubg se va pricinul din once pricing, este dator a o rgspunde,did de conteneg, nu o cerch poate ma0enitorulz, zice codul Caragea(art. 20, partea M. cap. 19).

Responsabilitatea mandatarului (art. 1540 C.civil). Mandatarul rdspunde nu numai de dol dar kii degreplele comise in gestiunea sa 2) ceeace insemneaza cl elraspunde, conform art. 1080 C. civil de culpa levis in abstracto,adeca de greOlile ce n'ar comite un bun proprietar.

1) Vezi tom. VI, p. 320, 321; tom. IX. ed. II, p. 685, 686. Vezi si tom.III al acestei lucritti, p. 254. No. 207 octies.

DESPRE MANDAT. - ART. 1541. 429

Aceastä, regal/ se aplica insa numai mandatarului salariat,ctici mandatarul nesalariat raspunde numai de culpa levis inconcreto, neavand deci nici o räspundere, de cate ori el aIngrijit de afacerile mandantului ea de ale sale proprii, chiardaca un alt mandator ar fi mai diligent decat el 1).

Mandatarul, fie el salariat sau nesalariat nu raspundeinsa . de neexecutarea sau intarzierea provenita din culpamandantului sau dintr'un caz fortuit.

Mandataral n'are nici o raspundere daca el a scapatlucrul sat propriu, atunci and el putea., sacrificandu-1, sascape lucrul mandatarului, art. 1566 C. civil, aplieabli inmaterie de comodat nefiind aplicabil la mandat, dupl cumnu poate fi aplicabil nici la depozit.

In fine, mandatarul nu poate sä compenseze foloasele ceel ar fi adus mandantului prin exercitarea partial a manda-tului cu daunele ce i-ar datorl pentru prejudicial cauzat deel (analogie din art. 1508 C. civil).

368. Darea socotelilor (art. 1541 C. civil). Inprincipia once mandatar, ca 0 once administrator al uneiaveri sträine, trebue sa justifice gestiunea sa, &and socotelimandantului sau mo0enitorilor sai, de cateori i se va cere.

«Ex bona fide procurator rationem reddere debet». (Un procu-rator trebue sg, dea, socoteli de bunK credintil de gestiunea sa),(L. 46 § 4, Dig., De procuratoribus et dcfensoribus, 3. 3).

Mandatarul poate insa fi scutit de aceasta obligatie,pentru ea' ea nu este de esenta mandatului, dupa cum estede esenta tutelei.

Mandatarul trebue sa prezinte acte justificative auk'mandantul o cere, el trebuind sa, restitue toate lucrurile sausumele primite in virtutea mandatului, dupa ce va seadacheltuelile facute.

El trebue sa dea seama de lucrurile ce a primit 0 pecare le-a lasat sa piara sau sa se deterioreze prin culpa lui.El trebue sä dea seama de fructele percepute §i de cele pecare a neglij at de a le percepe.

430 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IX. - CAP. II.

Plata dobanzilor sumelor intrebuintate demandatar in folosul salt (art. 1544 C. civil). Mandatarulcare a intrebuintat in propriul sàu folos sumele primite pentrumandant, datoreste dobanda lor legal l din momentul de cand

intrebuintat, fär. niel o cerere in judecatä.Dobanzile datorite de mandatar, conform art. 1544. C.

civil nu se prescrin prin 5 ani, conform art. 1907 C. civil,ci prin 30 de ani (art. 1890), pentruca nu mai sunt .exigi-bile, aceste dobanzi neprescriindu-se prin 5 ani, decat dinzlua incetärei mandatului.

Actiunea mandantului pentru darea socotelilor, se pres-crie tot prin 30 ani din ziva incetarei mandatului.

In cat priveste sumele cu care mandatarul a rämasdator din socoteli mandatantului, art. 1544 C. civil, para.-sind textul francez i reintorcandu-se la art. 1088 C. civil,dispune ca el datoreste mandantului dobanda, din ziva canda fost cerutä, se intelege prin judecata, -conform art. 1088C. civil, iar nu printeo simplä somatie (art. 1079 C. civil),dupa', cum dispun anume art. 1996 din codul fr. si art. 1750din codul italian.

Cazul dud exista mai multi mandatari. Lipsade solidaritate intre ei (art. 1543 C. civil). La Romani,de cateori existau mai muti mandatari, ei erau raspunzatorisolidan, l cu toate ca,' Justinian a abrogat aceasta solida-ritate prin Novela 99, totusi unii autori, precum : Domat siPothier o admiteau in vechiul drept francez.

Art. 1543 din codul actual dispune, dispune, din contra,ca solidaritatea nu exista intre mandatari, afara de cazulcand ar fi fost anume stipulata, adicà in termeni expresi,conform art. 1041 C. civil 1).

Executorii testamentari sunt insa responsabili solidar(art. 918 C. civil), din cauzä ca ei nefiind randuiti de moste-nitori, ci de autorul lor sunt impusi acestor din urn* sisolidaritatea acestor mandatari sui generis constitue o ga-rantie mai mare pentru mostenitori.

1) Aceastli solidaritate exist 1ns intre comandatari in materie comer-cial (art. 42 C. com.). Ea existii. de asemenea, de cfiteori dauna adusii man-dantului este rezultatul culpei, fraudei sau dolului tuturor mandatarilor (art.1003 C. civil).

DESPRE MANDAT. - ART. 1551, 1542. 431

Solidaritatea între mandanti (art. 1551 C. civil).Dar dad solidaritatea nu existä intre comandatari, daca n'afost anume stipulatk ea exista, din contra, intre comandanti,de dteori mandantul este conferit prin acelqi act pentru oafacere comuna O are acelqi obiect pentru toti mandantii;

aceasta fie ca mandatul este salariat sau nesalariat.Aceasta solidaritate intre comandanti, care-vi ave á fiinta

atat la Romani cat e in vechiul drept francez, nu se aplicains/ de cat mandatului conventional. Ea mi se aplica man-datului legal, nici mandatului judiciar. Astfel, ea nu seaplica in materie de sechestru judiciar. Aceastä', solutie re-zulta din imprejurarea ca solidaritatea fiind, in specie inte-meiata pe intentia partilor, mandatarul legal O conventionalnu Bunt randuiti de ele. In favoarea acestui sistem se maipoate invoca i termenii art. 1541 care vorbeOe de un man-datar numit, referindu-se, prin urmare, numai la mandatulconventional.

Dreptul mandatarului de a-si substitui altä"persoanA in executarea mandatului (art. 1542 C. civil).Chestiunea de a se ti dad mandatarul poate, in regula ge-nerala, substitui pe altul in locul lui, de dteori acest dreptnu-i s'a conferit anume prin mandat, afirmativa este sin-gura admisibila dupa noi, deO Curtea noastra de casatie adecis contrariul. Acest sistem rezulta pentru noi in mod vir-tual din art. 1542, 1° care declara ca mandatarul este res-ponsabil pentru acela pe care l-a substituit in gestiunea sa.Actele substituitului vor fi dui valide fata de mandant, ra-m/nand acestui din urma recurs in contra mandatarului, incaz de culpa 1).

Solutia de mai sus ea, admisa O la Romani (L. 8 §3, Dig., fflandaii, vel contra, 17. 1).

1) Vezi in acest sens, Zachariae, Handbuch des fr. Civiluchts, II, § 393,p. 689, text si nota 76; Massé-Verge, V, § 753, p. 46; Trib. Charleroy s't Do-rohoi, Dreptul din 1913, No. 78, p. 623 si Cr. judiciar din 1914, No. 44, p.262 (cu nota lui S. Scriban). Contret: Cas. rom. Bult. 1913. p. 48; Dreptul din1913, No. 78, p. 619 si Or. judiciar din 1913, No. 22, p. 262, Cas. fr. Sirey,1912, 1. 359. D. P. 1913, 1. 185. Colin et Capitant, II, p. 704. Cpr. Planiol,II, 2246. Vezi asupra scestei controverse, tom. IV, p. II, p. 353, nota 3; tom.VI, p. 464; tom. VIII, parten I, p. 624, ad notam ; tom. IX, ed. II, p. 697,Vezi etc. si tom. II, ale acestei lucriiri, p. 1058, nota 1.

432 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. IX. - CAP. III.

Mandatarul raspunde de substituitul sau, chiar dacamandatul ti coded, dreptul de substituire fara arätarea uneianumite persoane, daca el a ales o persoana incapabill sauinsolvabila (art. 1542, 20 C. civil).

In caz cand mandatul opre0e once substituire, manda-tarul, care a substituit pe altul in locul lui a intrecut limi-tele mandatarului sau. Ca atare, el raspunde de once culpacomisä de substituit 0 chiar de cazul fortuit, lar mandantulnu va fi obligat catre tertii, prin actele substituitului, decatatunci cand le-ar fi ratificat.

Incat prime0e raporturile dintre mandatar 0 substituitulsat], substituirea constitue un nou mandat, care produce efec-tele mandatului, in genere.

hat prive0e raporturile dintre mandant 0 substituit,mandantul are o acune directa contra substitutului, ca 0cum acesta ar fi mandatarul am (art. 1542 § ultim).

Cat pentru substituit, el n'are, dupa noi, o actiune di-recta contra mandantului, el puand numai sä execute innumele mandatarului, actiun.ea ()Mica prevazuta de art. 974C. civil, cu toata pärerea contraed a autorilor ; cä'ci art. 1542§ ultim vorbeste numai de actiunea directa a mandantului,0 reciprocitatea nu este, in genere. suficienta spre a conferiO actiune1).

Obligatiunile mandantului. Mandantul poatesä aiba obligatii care mandatar 0 care tertii cu care man-datarul a contractat.

Obligatiile mandantului fatA de mandatar art.1547-1550 C. civil). Mandantul trebue sä restitue man-datarului cheltuelile pe care acesta le-a facut din averea sapentru executarea mandatului §i sa-i plateasca onorariul sti-pulat sau apreciat de justitie. .

Mandantul trebue sa restitue mandatarului nu numaicheltuelile necesare, dar 0 cele utile, facute de el cu ocazia in-deplinirei mandatului, el neputând sa ceara reducerea chel-tuelilor sau avansurilor fäcute de mandatar, sub cuvânt eh'ar fi putut fi mai mici, afara de cazul cand mandatarul ar

1) Vezi tom. IX, ed. II, p. 599, text §i nota 2.

D. dlexarulresco, Principiile Dreptului Civil Romin. Vol. IV. 28

DESPRE MANDAT. ART. 1547-1550. 433

fi depasit limitele mandatului, sau in lipsa unor margini ho-tärite, ar fi facut cheltueli exagerate, pentruca In asemeneacaz, el este in culpa.

Mandantul mai este obligat a pläti mandatarului do-banda legall a sumelor anticipate si cheltuite de el, socotita,din ziva platilor probate (art. 1550 C. civil).

Cata cheltuiala va face dela sine vechilul cu cuviinta In lu-crarea vechilelului sau, este dator stapanul acea cheltuiala s'o pia-teasca Cu dobanda, macar si de nu-i va fi poruncit sa cheltueasca»,zice codul Caragea (art. 9, partea Ill, capit. 19).

Dupa art, 1549 din codal civil, imprumutat dela Domatmandantul mai trebue sä, despagubeasca pe mandatar de pa-gubile suferite cu ocazia executarei mandatului, daca nicioculpa nu-i poat,e fi imputata, pentruce n'ar fi eclaitabil caserviciul prestat de cineva aduca o dauna.

«Iniquum est damnosum esse cuique officium suum». L. 7, inmedio, Dig., Quemadmodum testamenta aperiantur, 29. 3).

Ca exemple de pagube pentru care mandantul va trebulsä despagubeasca pe mandatar, se citeaza: furtul comis indauna mandatarului in cursul unei cAlatorii facuta ca ocaziaexecutarei mandatului ; un accident intamplat cu ocazia. diri-guirei unor lucrari facute pentru mandant, etc. In toate acestecazuri, mandatarul va puta zice ca, el n'ar fi avut nicio(Luna, daca n'ar fi primit mandatul:

cAstissime enim procuratorem allegare, non ficisse se iddamnum passurum, si id manclatum non suscepisset». (Mandatartilv a putea zice, cu drept cuvant, ca el n'ar fi suferit nicio dauna,daca n'ar fi prima mandatul). (L. 61 § 5, in medio, Dig., Defurtis, 47. 2).

Pentru ca perderea suferitä de mandatar sa fie in sar-cina mandantului, art. 1549 C. civil cere ca mandatarul sänu fie in culpa; asa di tribunalele vor decide chestiunea infapt, condamnand pe mandant la despagubiri numai atunciand pagaba suferita de mandatar va fi rezultatul uni cazfortuit, iar nu unei culpe a sale.

375. Obligatiile mandantului fata de tertii (art.1546 C. civil). -- Actele facute de mandatar in limitele man-

Chestiunea de a se 0i daci mandatarul a lucrat eau nu in limitele,mandatului silu, este o chestie de fapt de suverana apreciere a instantelorde fond.

Institutes coutumière,s. 1, p. 366, No. 372.2) Vezi si Instit., § 8, De mando, III, 27.4) Vezi tom. III al acestei lucrliri, p. 288 si 317.

434 COD. CIV.- CARTEA ILL-TIT. IX.- CAP. ILI.

datului sat, produce aceleas efecte ca cum ar fi fost &cutede insu§i mandantul, mandatarul neputand fi urmárit per-sonal pentru aceste acte:

4 Qui mandat ipse fecisse videturD.

Un act se considera ca fIcut in limitele mandatului inprivinta tertiilor, de cate el intrA in termenii procurei date,chiar dacA mandatarul ar fi intrecut limitele acestui mandat.Exemplu : insArciftez pe cineva sA imprtunute 1000 lei innumele mea; mandatarul meu se imprumutg Cu aceastA sum'Amai intaiu dela A. §i apoi dela B. Sunt obligat catre aldoilea imprumutAtor, cu toate cA mandatarul mea a intrecutlimn mandatului sAu. Cu atat mai rAu pentru mine, dacAmi-am ales un mandatar necredincios.

In cat priveste actele fAcute in afarA de limitele mah-datului, aceste acte nu leagA pe mandant, fiind pentru dansulres inter alios total).

cQui outre passe sa charge chet en désaveuD, zice Loysel 2).«Si procurator ad unam speciem constitutus, officium man-

&la egresus est, id guod gessit nullum domino praejudicium facerepotuit». (Daa, un procurator, constituit special pentru o afacere, aintrecut limitele mandatului, cele fäcute de el nu pot aduce niciunprejudiciu mandatului). (L. 10, ab initio, Dig., De procuratori bus,2. 13) 3).

Pentru ca mandantul sA fie obligat fatA .de tertii, prinactele fAcute de mandatar in afarA de limitele mandatului,ele trebue sA le fi ratfficat fie in mod expres, fie in modtacit (art. 1546 C. civil).

gRatihabitio mandato comparatur sau ceguiparatur». (Rati-ficarea echivaleazii Cu mandatul). (L. 12 § 4, in fine, Dig., Desolutionibus etc. 46 3) 4).

0 altä -maxima, extrag din L. 60, Dig., De div. regulisjuris antiqui, 50. 17, zice, de asemenea:

«.Ratihabitio eamdem parit actionem ae mandatum».

Arntz, IV, 1482, p. 163.Intr'aceasta mandatul se deosebeete de comision, cxci comisionarul

lucreazrt in numele su propriu, iar nu In numele mandantului. De aceea, art.406 din codul de comer t dispune c comitetul n'are actiune contra persoanelorcu care a contractat comisionarul i nici aceetia n'au vreo actiune contra comi-tentului. Vezi tom. IX, ed. II, p. 656, ad notam r}i p. 610.

DESPEE MANDAT. - ART. 1546 § 2. 435

Un act se considera ca facut in afarä de limitele man-datului atunci dud este contrar scopului mandatului, cu toateca este de natura acelora pe care mandatarul putea sa lefaca. De exemplu, un mandatar avand puterea nelimitatä dea ipotoca imobilele mandantului, abuzand de puterile date,consimte o ipoteca, in folosul creditorilor sui asupra bunurilormandantului. Aceasta ipoteca se considera' ca neavenita fatade mandant 1).

Drepturile mandantului fatà de tertii. Drep-turile mandantului fata, de tertii deriva din acelea4i principiica i obligatiile sale.

Daca mandatarul n'a depasit limitele mandatului, actiu-nile ce izvorasc din contractul incheiat tare mandatartertii, pot fi exercitate atat de mandant contra tertiilor, cat

de aceOia contra mandantului, fiind eh' el a luat parte laaceste contracte prin mandatarul säu 2).

Qui rnanclat ipse fecisse videtur»

Daca mandatarul a depa.Ot limitele mandatului, tertii potcat timp mandantul n'a ratificat actul sà refuze de a-1 executa,ei putand chiar sa ceara anularea acestui act, spre a inlaturaratificarea posterioara din partea mandantului, scutindu-seastfel de urmarile conventiei incheiate cu un mandatar carea &cut un act ce nu avea dreptul sä faca.

Drepturile i obligatiile mandatarului MO' detertii. Mandatarul reprezentand pe mandant in actele pecare le face in limitel puterilor sale, nu este personal obligatcatre tertii; de unde rezultä ca, in privinta acestor acte, elnu poate actiona direct pe tertii, nici tertii nu-1 pot actionape el.

Mandatarul nu obliga, de asemenea, in principiu, pemandant catre tertii, de cateori el a depasit liraitele man-datului (art. 1546 § 2 C. civil). Chestiunea este hied de a

') Chestiunea este controversarti. Vezi tom. IX, ed. II, p. 615.2) Cpr. art. 671 C. german.

436 COD. CIV. - CARTEA M. - cAp. IV.

se §ti daca el se obliga personal? Diva art. 1545 C. civil,actele pe care mandatarul le face cu tertii, in calitate deintermediar, nu-1 obliga pe el; §i aceasta este adevarat chiardaca el a intrecut limitele mandatului, de cfiteori tertii auavut cuno§tinta suficienta de puterile ce-i conferea mandatul.Pentru ca mandatarul sa, fie personal obligat catre tertii,trebue 0, se fi obligat el insu§i in numele säu. Acesta estesensul art. 1545 C. civil.

Tertii sunt aceia carora incumba sarcina de a dovediea mandatarul nu le a dat o cuno§tinta suficienta de pu-tenle sale.

Diferitele moduri de 1ncetare ale mandatului(art. 1552, 1555 C. civil). Legea arata in mod incom-plect cauzele de incetare ale mandatului. Dupa art. 1552 C.civil, aceste cauze sunt : revocarea din partea mandantului,renuntarea mandatarului; §i, in fine, moartea, interdictia, in-solvabilitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.

Revocarea mandatului (art. 1553 C. civil, 94§ 2 Pr. civ.). Mandatul este prin esenta sa revocabil,pentruca el se intemeiazä' pe increderea pe care mandantulavut-o in persoana aleasa de Ql. Lucrul este a§a de adevarat,incat nu s'ar puta, dupa unii, conferì un mandat, stipulându-seirevocabilitatea lui. O asemenea clauza, daca ar fi valida, arputea sa inlesneasca dolul i reaua credinta din partea man-datarului :

(Extinctuni est mandatum finita voluntate». (Mandatul Wee-teaza prin schimbarea vointei). (L. 12 § 16, Dig., Mandati, vel contra,17. 1).

gImputernicitorul are voe sa la lnapoi dupa a sa placere, aceeade dansul data Imputernicire; se Indatoreste insa a intoarce Impu.-Iernicitului nu numai cheltuelile facute de el pana atunci si pelanga acea pagubii ce poate a suferit, ci i sà dea acestuia partendin rasplatirea analogisita ca osteneliIe sale», zice art. 1370 dincodul Calimach (1020 C. austriac).

Mandantul poate deci °Hand revoace mandatul 2),cu toate ca, el este presupus a perseverà in prima sa vointa

DESPEE MANDAS-ART. 1553. COD. CW. g ART. 94 §2 PR. civ. 437

%Mandans praesumitur in eadem voluntate perseverare', ziceCasaregis.

Nu numai mandatul gratuit, ca i cel salariat, poate firevocat, sub rezerva numai de a platI daune mandatarului dacarevocarea a fost fäcutlfArl o justl cauza (art. 391 C. com.) 1).

Prin exceptie insa, mandatul dat in interesul comun almandantului si al mandatarului nu poate fi revocat numaide mandant; nici acel dat in interesul mandatarului e alunui tertiu.

Revocarea nu poate sa emane deck dela mandant. Man-datul conferit de mai multi mandan ti inteun interes comun,nu poate fi revocat deck prin consimtimäntul tuturor.

In privinta capacitätii necesare pentru revocarea unuimandat, ea este acea ceruta pentru conferirea lui.

Revocarea poate fi add expresä ct i tacita.Revocaxea, fie expresa, fie tacitä, trebue sa fie adusa la

cunootinta mandatarului (art. 1554, 1555 (J. civil), eaci altfelactele facute de acest din urma in necunostinta revocarei arfi valide (art. 1.557 C. civil).

Revocarea expresa poate fi facutä in once forma e adusala cunostinta mandatarului prin once mijloace, ¡mecum : printr'oscrisoare recomandatä, o somatie prin portarei, etc.

Revocarea putänd fi tacitä, o asemenea revocare rezultadin ränduirea .pentru aceeas afacere a unui non mandatar;chiar daca, al doilea mandat ar fi nul ori n'ar fi acceptat denoul mandatar (art. 1555 C. civil), sau cand mandantul faceel insusi actul pentru care insarcinase pe altul, etc.

Regula de mai sus nu este absoluta, caci poate sa re-zulte din imprejurari cä constituirea unui nou mandatar n'aavut de scop revocarea primului mandat.

In urma revocarii, mandantul poate cere dela mandatarinscrisul autentic sau legalizat care constata imputernicirealui (art, 1553 C. civil). Mandatarul nu este ling obligat arestitui titlul constatator al mandatului, inainte de a fi do-bändit plata avansurilor e a despagubirilor sale.

Revocarea mandatului notificata numai mandatarului nu

1) C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1910, No. 8, p. 63. Mandatarul n'aredrept la nici o despägubire, daca revocarea se datoreste culpei sale.

438 COD. CIV.- CARTEA ILI. -TIT. IX.- CAP. IV.

poate fi opusa tertiilor care, de bung credinta au tratat cael in necuno0inta acestei revocari, ramanand insa mandan-tului recurs contra mandatarului (art. 1554); caei in con-flictul de interesele tertiilor cu acele ale mandantului, estejust ca acest din urnia, sa, sufere urmarile necredintei man-datarului, fiindca el a ales asemenea mandatar.

Renuntarea la mandat (art. 1556 C. civil)Mandatul inceteaa, prin renuntarea mandalarului la mandat.Mandatarul trelaue îns sä notifice renuntarea sa mandan-tului, pentru ca acesta sa poatá, la caz de trebuinta,randuiascá.' un alt mandatar.

imputernicitul poate sit' se lepede de primirea imputer-nicirei;, zice art. 1372 din codul Calimach (1021 C. austriac).

Re auntarea mandatarului poate fi facuta sub once formadestul este ca ea sa fie expresa i ca mandantul sä aiba cu-no0inta de ea. Nu se cere, in specie, o notificare in forma.

Mandatarul poate s5.-0 interzica dreptul de a renuntala mandat, asemenea renuntare rezultand cu suficienta dinclauza cä mandatul se va stange la o epoch' determinata saunumai la moartea mandatarului.

Dar daca mandatarul poate renunta la mandat, de cateoriaceasta renuntare va fi prejudiciabill mandantului, acesta vatrebul WA' fie despagubit de mandatar, afara de cazul &ad elar fi in imposibilitate de a continua, mandatul, fat% a suferiel insui o dauna insemnata din aceasta cauzä,' (art. 1556 C.civil). Se poate in mod valid stipula ca mandatarul, care varenunta la mandat, va avea drept la o despagubire.

Moartea mandantului sau mandatarului (art.1559 C. civil). -- Mandatul inceteaz1 prin moartea man-dantului sau mandatarului 1), din cauzä cA acest contract esteconstituit intrutu personarum.

Homs Mort n'a porteur de lettres», zica Loysel4.11forte quoque ejus cui mandatum est, si is integro adhuc

mandato de cesserit, solvitur mandatum». (Mandatul InceteazI

I) In caz de moartea mandantului, mandatarul trebue insii, sil terminelucrul inceput, dacii este pericol in intfirziere (art. 1639 § 2 (J. civil).

2) Institutes R.outurnières, I, p. 369, No. 377.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 623.Astfel, mandatul inceteazg cind mandatarul este o femee e,are se cii-

stitoreste, sau and mandatul ori mandatarul este pus sub consiliu judiciar.

DESPRE MANDAT. - ART. 1552 § 3. 439

prin moartea mandatarului, daca lucrurile Bunt Intrege). (L. 27 § 3,ab initio, Dig., Mandati, vel cantra, 17 1).

4Toate vechileturile dupa moartea stäpfinului sau a vechiluluicontenesc §i. se stric,, zice codul Chragea (art. 18, partea III,capit. 12);iar codul Calimach are urmatoarea dispozitie:

(Dupet reguld, Inceteaza Imputernicirea prin moartea Incredin-thlorului sau a imputernicitului» (art. 1373, 1022 C. austriac).

Se poate insa, dupa acest din urma cod, intinde man-datul i dupa moartea mandantului, solutie pe care doctrina

jurisprudenta o admit si astazi. Se poate deci concepeastazi un mandat post mortem mandantis. Astfel, as puteasà-ti dau mandat sä-mi platesti, dupa moartea mea, datoriile,sa cumperi, dupa moartea mea, o mosie pentru mostenitorii mei(si mondavi tibi ut, post mortem meam, h,eredibus meisemeres fundum), etc.

Se poate, de asemenea, conveni, atat in mod expres cfitsi tacit, ca moartea mandatarului sau mandantului nu vaface 0, inceteze mandatul, pentruca acest mod de inc,etare almandatului se intemeiaza pe vointa partiior.

Moartea mandantului nu aduce de drept incetarea man-datului. Ca si revocarea, moartea mandantului nu poate fiopusa mandatarului i tertiilor, cleat atunci cand a ajuns lacunostinta lor, print'o imprejurare oare care.

De asemenea, in caz de moartea mandatarului inaintede exeeutarea mandatului, mostenitorii acestuia au si ei oarecare obligatii fat/ de mandant. Astfel, ei trebue sti, aducamoartea la cunostinta mandantului i sa faca actele urgentepe care imprejurärile le reclama (art. 1559 C. civil), afarade cazul eand ar fi minori sau loviti de alta incapacitate 1).

382. Interdicfia mandantului sau mandatarului (art.1552, 3° C. civil). Mandatul inceteaza prin interdictialegala sau judicial% a mandantului sau mandatarului, precum

prin once schimbare a starei i capacitalei mandantuluisau mandatarultti 2).

Este vorba, in specie, de schimbarile de drept, iar nu

1) Cpr. art. 1375 C. Calimach (1024 C. austriac).

440 COD. CIV. - CARTEA III. -TIT. IX. - CAP. IV.

de fapt in starea sau capacitatea mandatantului sau manda-tarului. Astfel, mandatul nu inceteaza prin dementa chiarnotorie a mandantului sau mandatarului, daca nu s'a pro-vocat interdictia lor.

Falimentul sau insolvabilitatea mandantului orimandatarului (art. 1552, 3° C. civil). Insolvabilitatea 0falimentul mandantului sau mandatarului aduc incetarea man-datului legal sau conventional 1).

Persoanele a carei mandat inceteaza prin imprejurarilede mai sus nu datoresc da une celeilalte parti; iar aceastaincetare a mandatului nu poate fi invocata de persoana lo-vita de incapacitate, ci numai de contractantul gu.

Imposibilitatea de a executi mandatul. Catoate contractele, mandatul inceteaza prin cazurile fortuite saude forth' majora care impiedica executarea luí, de exemplu :imobilul a carui administratie facea. obiectul mandatului, aperit prin foc sau altfel, etc.

Terminarea afacerei. Mandatul inceteaza printerminarea afacerei peutru care a fost dat ; prin implinireatermenului sau conditiei la care el era supus, etc.

Absenta mandantului sau mandatarului.Absenta mandantului sau mandatarului, nefiind asimilatamortei sale, nu aduce incetarea mandatului. Absenta man-dantului poate fi insä o cauza legitima de renuntare din parteamandatarului

386 bis. Efectele incetArei mandatarului (art. 1557,1558 C. civil). In toate cazurile de incetare ale manda-tului, iar nu numai in caz de revocarea lui (art. 1553),mandantul poate cere dela mandatar restituirea procurei ce-i&Muse, precum 0 titlurile care constata executarea manda-tului de exemplu : hotärarile pronuntate de justitie, etc.

In urma incetärei mandatului, prin ori ce cauza ar fi,mandatarul nu niai are calitatea de a face acte in socotealamandantului, afarl de cele pravazute de art. 1539 § 2 0de art. 1557, 1558 C. civil.

Vezi tom. IX, de. II, p. 515, ad notan i p. 628.Mai vezi Instit. Gaius III, 90 si Instit. .justinian, III, 14, Pr., in fine.

IMPRIIMIITIIL IN GENERE. 441

Dupa aceste din urma doua texto, de cateori manda-tarul nu cunoaste moartea mandantului, sau existenta cauzeicare desfiinteaza mandatul, actele facute de el in aceastä ne-cunostintä sunt valide, iar angajamentele mandatarului se exe-cutä in privinta tertiilor de- buna credintä, adica care n'aucunoscut incetarea mandatului.

Art. 1557, 1558 nu se aplica in cazul and manda-.tarul nu apucase fuel a accepta, mandatul, in momentulmortei mandantului. Ele nu se aplica, de asemenea, contrac-tului de societate 1).

IMPRUMUTUL IN GENERE

386 ter. Imprumutul este un contract consensual, princare se dä" unei persoane un lucru pe care aceasta din urmatrebue sa-1 restitue.

Daca persoana imprumutata trebue sä restitue insusi lu-crul imprumutat, de care el a avut numai dreptul de a sefolosl, imprumutul constitue un comodat (dela eommodumdatum).

Daca persoana imprumutatä, s'a obligat a restitui un lucrude aceea§ specie, cantitate ori calitate, decat acel primit resfungibiles, contractui este un contract simplu, numit la Ro-mani mutuum, pentruca lucrul devine proprietatea imprumu-tatului.

(Appellata est autem mutui dato ab eo, quod de meo tuum fit*.(Imprumutul (mutuum) isi trage etimologia sa de acolo cif lucruldevine al tau din al meu ce era). (L. 2 § 3, Dig., De rebus cred¡tis12. 1) 2).

Cat pentru imprumutul de bani, el este o varietate aacestui din urma contract

Imprumutul simplu (mutuum) pe care codul fr. I! nu-meste pret de consommation, transfera imprumutatului pro-prietatea lucrului; pe dud comodatul nu-i transfera (heat po-sesiunea lui (art, 1562 C. civil), proprietatea acestui lueruramanand a comodantului (art. 1562 (J. civil).

i) Vezi i definitia pe care o d'A art 1310 din codul Calimach (971 C.austriac).

2) Precariul este, in adevAr, o conventie, care ar putek fi stipulatiiastAzi, prin care cineva 1mprumutli altuia la cererea sa (precibus petenti) unlucru spre a se servl de el, cal timp va vaì imprumuteitorul, cu indatorire dea-1 restitui atunci cAnd acest din urmA va vol. Cpr. L 1, Pr., Dig., De precario43. 26; art. 1314 C. Calimach (974 C. austriac), etc.

Vezi tom. IX, ed. II, p. 639, 640.

442 COD. CIV. CARTEA M. TIT; X.

Intre imprumutul simplu (n,utuum) i comodat existg.mai multe deosebiri, pe care le-am semnalat in tom. IX,ed. II, din 1926 p. 636.

COMODATUL

386 quater. NaturA i caracterele comodatului (art.1560-1563 C. civil). Comodatul este un contract real, gra-tuit i unilateral, prin care o persoanä (comodantul) remite uneialte persoane (comodatarul), un lucru, fie mobil sau imobil,pentru ca aceastä persoanä sl se serveasch' de el, sub conditia dea-1 restitul in individualitatea sa, la timpul cuvenit 1).

Comodatul nu poate deci, in principiu, sä cearl resti-tuirea lucrului inaintea expirärii termenului acordat comoda-tarului in mod expres sau tacit.

Comodantul se deosebevte de precariu, in care imprumu-Moral poate oricänd sä-vi -ia lucrul tnapoi 2).

Comodatul este un contract unilateral (art. 944 C. civil)gratuit (art. 1561 C. civil).

Comodatul nu trebue confundat cu donatiunea, nici cauzufructul, nici cu vänzarea pe incercate, nici ca locatiunealucrärilor, etc 3).

Ca vi imprumutul simplu, depozitul (art. 1593 § 2 C.civil), amanetul (art. 1685 C. civil), darul manual, etc., co-modatul este astäzi ca i altidatä un contract real (o toc-mearä realnicä, zice art. 1310 din codal Calimach, 971 C.austriac), care nu se perfecteazä &cat prin remiterea lu-crului imprumutat.

Din imgrejurarea ca, cel putin dupl pärerea generalä,comodatul este un contract real, s'a tras concluzia cA fäga-duinta de a imprumutà, un lucru nu valoreaza ca imprumut

DESPRE COMITET. - ART. 1564 § 1. 443

riscurile lucrului fagacluit nu privesc pe comodatar cleatnumai in urma traditiei acestui lucru 1).

Toate lucrurile nefungibile, care swat in comert, chiarimobilele, pot face obiectul unui comodat (art. 963 C. civil).

Se poate, de asemenea, constitul un comodat asupra lu-crului altuia,, nu ins/ asupra luerului slu propriu:

Commodatum rei suae esse non potest»

Dovada comodatului se face conform principiilor generale.Comodatul fiind un contract unilateral, nu este supus

formalit/tei dublului original (art. 1179 C. civil).Conform principiilor generale, obligatiile formate prin

comodat trec la mo$tenitorii imprumut/torului §i a impra-mutatului (art. 1563 § 1).

Cu toate acestea, dacä comodatul a fost f/cut numai inconsideratia comodatarului, intuitu personnae, moOenitorii luinu pot s/ continue a se folosl de lucrul imprumutat (art.1563 § 2).

La caz de indoial/ se va aplici regula general/ stator-nicità de art. 1563 § 1 C. civil.

Comodatul nu este opozabil dobanditorului imobiluluiimprumutat, art. 1441 dela locatiune nefiind aplicabil inspecie. Chestiunea este ins/ controversatä.

Obligatiile comodatarului. Comodatarul aretrei obligatii principale: 10 aceea de a se ingriji de lucrulimpruamtat i de a raspunde de perderea sau deteriorarealui; 20 aceea de a se servl de lucru numai la trebuintiledeterminate prin natura lui sau prin conventia pärtilor;30 i in fine, aceea de a restitul lucrul; caci, (lac/ el n'arfi obligat la restituire, n'ar mai exist/ comodat, ci o libera-litate.

RAspunderea comodatarului (art. 1564, abinitio). Comodatarul este tinut astAzi de culpa levis inabstracto, confortn art. .1080 C. civil, a carui aplicare ogAsim in art. 1564 din acela0 cod.

1) Cu toate acestea figliduinta de Imprumut nu este Cu totul lipsitä deefecte. Vezi tom. IX, ed. II, p. 643.

444 COD. CIV. - CARTEA X. - CMP.

Conform dreptului comun, el nu raspunde de perderiledeteriorarile pricinuite prin CAZ fortuit sau fortA majora;

afara de ipoteza and el ar fi luat cazul fortuit asupra lui.Ca once debitor, tomodatarul trebue sà dOVedeaSCA CAZU1

fortuit ce invoaa.Deteriorarile suferite din cauza intrebuintärei regulate a

lucrului, nu se considerä ca o culpa" (art. 1568 C. civil).Preteluirea lucrului imprumutat facutA de parti in mo-

menthl conatituirei impruniutului se considera ca atragand oconventie tacita cä comodatarul raspunde de cazurile fortuite,In lipsa unei conventii contrare (art. 1567 C. civil).

(Et si forte res aestimata sit, omne perieulum praestandumest ab eo, qui aestimati onem se praestaturum recepit, (Daca lu-crul lmprumutat a fot dat ca preteluirea lui, toate perderile, oricum s'ar fi intamplat, sunt tu sarcina aceluia care a promis resti-tuirea valoarei lucrului). (L. 5 § 3, Dig. Commod,ati, vel contra.13. 6)1).

Un alt caz in care comodatarul raspunde de perderilesau deteriorarile pricinuite prin caz fortuit, este acela in carecazul fortuit este rezultatul unei culpe comise de el, failcare lucrul n'ar fi perit sau nu s'ar fi deteriorat. Art. 1565si 1566 C. civil sunt o consecinta a acestui principiu.

Dupa art. 1565 C. civil comodatarul care s'a servit delucrul imprumutat, sau pentru un timp mai indelungat deckse cuvine, rAnIne raspunzator de pierderea Intamplata chiarprin caz fortuit 2); iar dupa art. 1566 din acelas cod, careeste ran redactat, el raspunde de pierderea lucrului dccainteun caz fortuit, de exemplu: un incendiu, neputand sa scapedecat lucrul säu i cel imprumutat, a preferat pe al sau,sand sa, plat% pe cel imprumutat. Responsabilitatea sa nu vainceta cleat atunci and el a fost in imposibilitate de a scapa,lucrul imprumutat. Or, aseasta imposibilitate n'a existat .decateori el a putut sà scape acest lucru. Prin urmare, el nuse poate descara de raspundere sub cuvant cà i-a fost cuneptitinta de a conserva si de a restitul lucrul (art. 1666 (J.civil) 3).

Acest text, fiind o dispozitie exceptionala, nu se aplica

') Vezi si L. 1 § 1, Dig., De aestimatoria (actione), 19. 2).1) Cpr. art. 1318 C. Calimach (978 C. austriac).

Cpr. L. 5 § 4, Dig., COmmodati eel contra, 18. 16.

I) Vezi infrd, No. 419.Vezi tom. VI. p. 322, nota 2; tom. IX, ed. II, p. 651, etc.Cpr. art. 1312. C. Calimach (972 C. austriac).Vezi in acelaen sena art. 603 C. germen], art. 594 § 2 C. japonez, etc.

DESPRE COM6DAT.-ART. 1464, 1572, 1573. 445

insa mandatarului, hiti gerafittilui de afaceri, nici depozita-rului 1), nici uzufructuarulti, etc.

Chiar in materie de comodaty unde legea impune o di-ligenta exceptionala comodatarului, trebue sa facem o restricf ela aceastä responsabilitate exceptionala; cdci daca pericolul incare se gaseau ambele lucruri erá ata de mare, incat como-datarul n'a putut, din repegiune, scapa dedt lucrurile ce i-aucazut sub mana, once raspundere din partea lui inceteaza 2).

intrebuinfarea lucrului (art. 1464, in fine C.civil). CumodatArul nu se poate servì de lucru dedt intimpul convenit, el neputánd sa-1 intrebuinteze dedt la uzuldeterminat prin natura lucrului sau conventia partilor, careconventie poate fi expresa sau tacita 3);

Nu mai este deci astitzi cu putinta ca comodatarul sapoata intrebuintá lucrul dupl un uz nedeterminat prin na-tura sa sau prin conventie, pentrud el nu poate sä substituepropria sa vointa eonventiei partilor.

Mai mult inca, el nu poate sä confere unui tertiu dreptulde a se servl de lucrul imprumutat, dupa cum dispune anumeart. 1318 din codul Calimach (978 C. austriac) 4).

Daca comodatarul se serveste de lucru in mod abulzivel poate nu numai fi condamnat la daune, dar inca contractular puta., dupa unii, fi reziliat din aceasta cauza, desì el esteunilateral.

Restituirea lucrului (art. 1572, 1573 C. civil).Comodantul nu poate s'A la inapoi lucrul imprumutat, inaintede expirarea termenului convenit sau, in lipsa unei conventii,inainte de a fi servit la uzul destinat (art. 1572 C. civil).

Comodantul poate insä sa-si rezerve dreptul de a-sirelul lucrul cand va voi; in care caz comodatul se apropiesi se confunda chiar en precariul, de care am vorbit sufirá,p. 1022, nota 2.

Cu toate ea', in principiu, comodantul nu poate saii lalucrul inapoi inainte de expirarea termenulni eonVenit sau

1) Art. 1761 din codul fr., e,liminat de legiuitorul nostru, dispune con-trar legii mentionate din codul lui Justinian, &fi locatorul nu poate, afea' decazul unei conventii contrare, f iii rezilieze contractul, chiar daci ar vol el Insuqsi ocupe casa Inchiriati.

446 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. X.- CAP. II.

inainte de a fi servit la uzul pentru care era destinat (art.1571 C. civil); totu§i, dad, in timpul termenului sau maiinainte de a se fi indestulat trebuinta comodatarului, como-dantul ar aya, o nevoe mare §i neprevgzuta a lucrului säu,judecAtorii pot, dupa imprejuräri, sä oblige pe comodatar arestitui lucrul de indata (art. 1573 C. civil). Prin aceastAdispozitie legea actualà curmA discutia care exista intre in-terpretii dreptului roman asupra chestiunii de a se §tì dacadispozitia exceptionall a legii Aede (L. 3, Cod, De locatioet conducto, 4. 6b), introdusl in favoarea locatorului uneicase se aplica sau nu comodantului. Legea actuall a decísctestiunea in sens afirmativ 1).

Solidaritatea futre comoditäri (art. 1571 C.civil). Dad.' mai multe persoane au luat impreunä cu im-prumut acela§ lucru, ele sunt solidar obligate cätre comodant.Aceastä solidaritate, admia, atat la Romani cat kii in vechiuldrept francez, nu mai exista t'Are mo§tenitorii comodatarilor,care nu vor fi obligati fiecare clec& pentru patea ei res-pectivg.

Obligatiile comodantului (art. 1569, 1570,1574, 1575 C. civil). Prima obligatie a comodantului estede a nu impiedica pe comodatar s6 intrebuinteze lucrul impru-mutat (art. 1572, 1573 C. civil). El nu are filsä obligatia,pe care o are locatorul, de a face ca comodatarul sg, se folo-seascA de lucru.

O ala obligatie a comodantului este de a restituì como-datarului cheltuelile necesare §i extraordinare, pe care acestale-a facut pentru conservarea lucrului (art. 1574 C. civil).

Art. 1574 vorbe§te de cheluelile neeesare. Cat pentrucele utile numai, comodataxul este in drept a cere plus-valutaadusg, lucrului, prin facerea lor, conform principiilor generale.

In cat prive* cheltuelile ordinare, precum ar fi celede intretinere, cheltuelile fdcute cu hrana animalului impru-mutat, etc., aceste cheltueli fiind o sarcing, fireasd, a servi-

Cpr. art. 1321 C. (Jalimach (981 C. austriac).Vezi tom. IX, p. 661.CuvAntul nu lipseste din tmele editii ale codului, insit figureaa, In

manuscrisul original, si trebue adaos pentru ca textul sil fie complectat. Vezitom. V, p. 342, 343; tom. VI, p. 736, nota 3; tom. VIII. partes I, p. 30, nota1; tom. IX, ed. II, p. 676, ad notam si p. 661, nota 4. Vezi si tom. ILI al acesteiluciäri, p. 358, nota 3.

Comodantul n'are deci nici o iiispundere daca nu cunostett viciile lu-crului Imprumutat.

DESPRE iMPRIIMITT.-ART. 1576. 447

ciului pe care comodatarul 11 trage din lucru, sunt in sarcinaacestui din urma, cbiar daca ar fi necesare la conservarealucrului (art. 1569 C. civil) 1).

Comodatarul are un privilegiu, de cateori lucrul impru-mutat este mobiliar, pentru theltuerile facute de el spre con-servarea acestui lucru (art. 1730, 4° C. civil).

Chestiunea de a se eti daca comodatarul are san nudreptul de retentie asupra lucrului imprumutat este contro-versata 2).

In once caz, comodatarul nu 3) poate sa retie lucrulsub cuvant de compensatie pentru creante ce are in contracomodantului (art. 1570 C. civil).

In fine, art. 1575 dispune ca daca lucrul imprumutatare aea defect, Inca sa poata dauná pe cel ce se serveete deel, comodantul este responsabil de daune dacä, cunoscdndacele defecte, n'a prevenit pe comodatar 4). Aceastá dispozitienu este decat o aplicare a art. 998 C. civil.

IMPRUMUTIIL SIMPLU (MUTUUM)

Imprumutul simplu, care la Romani se numeamutuum, are in genere de obiect Fume de bani.

Definitia si natura imprumutului simplu (art.1576 C. civil). Art. 1576 din codul nostru civil, repro-ducand art. 1819 din codal italian, defineete imprumutul uncontract prin care una din parti da celeilalte oarecare catimide lucruri, ca indatorire pentru ea de a restitui tot atatealucruri de aceeaei specie, cantitate ei calitate. Din aceastadefinitie mai exacta de c.« aceea data de codul francez, re-zulta ca in imprumutul simplu (mutuum) lucra devine pro-prietat,ea imprumutatului (art. 1577 C. civil), pe d'id in

448 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XL - CAP. I.

comodat comodantul rAmâne prowietarul lucrului imprumutat(art. 1562 C. civil).

Caracterele imprumutului simplu. Dupl pd-rerea generalA, imprumutul numit mutuum, fie chiar cu do-Muda, este nn contract unilateral; de unde rezulta cä acestcontract nu este supus conditiei rezolutorii tacite (art. 1020,1021 C. civil), imprumutatorul neputAnd cere rezilierea con-tractului pentru neplata dobanzei la timp, dach" nu s'a stipulatun pact in imprumut numit pact comisor expres (art. 1367C. civil) 1).

Ca *i comodatul, imprumutul simplu este un contractde binefacere (art. 946 C. civil), gratuitatea nefiind insA deesenta contractului, ca la comodat, a§a cg. imprumutAtorulpoate uneori sA traga foloase din contract, in care caz con-tractul se transforma in imprumut ca dobAnda (art. 1587urm, C. civil).

Imprumutul trebue Ed fie deosebit de vanzare, cici van-zarea este instrainarea unui lucru pentru un pret, pe &AndImprumutul este instrginarea unei sume de bani sau. unuilucru fungibil pentru o alta suma de bani sau un alt lucrufungibil.

Imprumutul mai trebue deosebit de quasi-uzufruct, cucare el se aseamänd, ing intrd imprumut §i quasi-uzufructexista mai multe deosebiri pe care le-am semnalat in tom.IX, ed. II din 1926, p. 668.

In fine, imprumutul mai trebue deosebit de societate 2),deosebhi pe cari le-am semnalat tot in tom. IX ed. II.

Intre imprumut §i depozit, deosebirile le vom semnalala titlul depozitului.3).

Conditiile cerute pentru validitatea Imprumuw.tului. Aceste conditii sunt : 1° existenta unei sume debani §s'i a altor lucruri fungibile, care pot fi §ii. consumptibile;20 traditia lucrului imprumutat flcuta imprumutatului ; 30transferirea proprietAtei lucrului catre imprumutat ; 40 obli-

9 Cae. S. I, Bult. 1912, p. 1663. Vezi inftyl, p. 1047, No. 404 si tom.III al acestei luergri, No. 167, p. 342.

3) Vesi tom. IX, ed. II din 1926, p. 668.3) Vezi tom. X, p. 25, 26.

DESPRE iNEPRIMUT. ART. 1576, 1577. 449

gatia imprumutatului de a restitui cat a primit ; 50 unobiect si o cauzä lieitä ; 6° si in fine, consimtimitintul i ca-paeitatea pärtilor.

Lucrurile care pot face obiectul unui mutuum.Toate lucrurile fungibile si cele consumptibile pot face obieetulunui imprumut, imprumutatul devenind proprietarul lor siavAnd obligatie de a restitui alte lucruri de aceeasi specie,cantitate si ealitate (art. 1576 C. civil).

Pentru ca srt existe imprumut lucrurile trebue si fiedate spre a fi desfiintate sau consumate, crtei altfel, n'ar maiexistA un mutuum, ci un comodat.

Predarea sau trAdarea lucrului imprumutat(art. 1576 C. civil). Imprumutul numit mutwum, nu seperfeeteazä, ca i comodatul, decAt prin predarea lucrului im-prumutat (art. 1576 C. civil). Imprumutul este deci un con-tract real, cu toad' discutia ce existO asupra acestui punct.Traditia n'are nevoe de a fi efectiva, o traditie brevi manufiind suficientä. De exemplu : s'a convenit c banii detinutide cineva ca titlu de depozit sí 'Tanana in mânile depozi-tarului cu titlu de imprumut.

StrAmutarea proprietgei lucrului Otre impru-mutat (art. 1577 C. civil).-- Imprumutatul devenind pro-prietarul lucrului primit, riscul si pericolul acestui lucrupriveste pe el (art. 1577).

Din imprejurarea crt imprumutrttorul trebue sä. trans-tnitä proprietatea lucrului imprumutat, rezultil ca' imprumutullucrului altuia este nul, pentrucá el nu poate sí transmitrto proprietate pe care n'o are :

«In niutui datione oportet dominion esse dantem». (Intr'unimprumut, imprumutaorul trebue sl fie proprietarul luerului). (L.2 § 4, ab initio, Dig., De rebus ereditis, 12. 1)

Dar dacl imprumutul fäcut a non domino este nulfatO de proprietarul lucrului imprumutat, care poate 8(1,-0 re-vendice lucrul, totusi imprumutatul de bunä eredintil poatesä: reaping actiunea in revendieare, opunând proprietaruluiart. 1909 C. civil, de cateori nu este vorba de obiecte per-dute sau furate. In caz insrt dud imprumutatul a stiut

D. diezattdresco. Frinciplile Drtptulni Mil Roman. Vol. IV. 29

450 COD. CIV. - CARTEA Ill. -TIT. XI. - CAP. I.

lucrul nu apartinea imprumutatorului, el va fi obligat a res-titui lucrul adevaratului proprietar, sau a-i plati valoarea luisi &tine, dacä el 1-a consumat sau instrainat.

Obligatia imprumutatului de a restitui Mk611 a primit (art. 1584-1586 C. civil). -- Vezi explicatiaacestor tExte, infra p. 452.

Obiectul si cauza imprumutului. Ca oncecontractul. imprumutul trebue sa aiba un obiect licit si ocauza licita (art. 966 C. civil). A stfel, dupa parerea generala,imprumutul facut in baza exploatarei unei case de tolerantaeste nul, iar imprumutatorul nu poate cere restituirea su-melor imprumutate, in baza maximei :

«In pari causa turpitudinis, melior est causa possidentis», sau :«In pari causa possessoris conditio melior habetur» . De cate

ori pArtile se gasesc In acelak; caz, cauza posesoruiui este mai bung).(L. 2, 2n fine Cod, De condictione ob turpem causanz, 4. 7).

Chestiunea de a se stl daca aceste maxime mai suntadmise astazi este insä indoelnica.

Consimtimintul si capacitatea pArfilor. CaIn toate contractele, consimtimantul liber si neviciat este deesenta imprumutului.

Imprumutul euprinzand o instrainare de proprietate(art. 1077 C. civil), acest contract nu poate sa aiba loe decat intre persoane eapabile da a contracta si de a instraina:

ePersoanele care au putere legig¡fai a incheia tocmele, nu potniel sil dea nici sA a Cu imprumut», zice art. 1325 din codul Calimach.

Astfel, nu pot constitul un imprumut : minorii, fie chiaremancipati, interzisii, femeile maritate care n'au administratiabunurilor lor, etc.

Nu pot, de asemenea, contracta un imprumut : minoriiemancipati sau neemancipati, interzisii, acei pusi sub unconsiliu judiciat, femeile maritate neautorizate, etc.

«Cine imprumutA nevastA Cu bArbat, fdrii adeverirea §i abArbatului §i a judecAtei, sAli piardA Imprumutarea», zice codulCaragea (art. 2, partea III, cap. 8).

Astazi, femeea maritata se poate imprumuta faxa auto-

Vezi sup,* p. 448, No. 395.

DESPRE iMPRUMTJT.-ART. 1580, 1583. 451

rizarea barbatului sau a justitiei, insa' numai and este separatade buhuri i and imprumutul este relativ la achninistratiaaverei sale.

Imprumutul eontractat de un incapabil este anulabil,.tug numai dupa cererea sa sau a reprezentantului sat', intimpul incapacitatei sale (art. 952 C. civil). Imprumutuldevine filet valid prin confirmarea incapabilului, fa'cuta inurma dobAndirei capacitAtei sale.

Formele si dovedirea imprumutului. Impru-mutul fiind un contract unilateral nu este supus formalitäteidublului original (art. 1179 C. civil). Imprumutul contractatprintr'un act sub semnaturä privata, este insa supus forma-litátei si aprobat (art. 1180 C. civil).

Proba testimoniala 0 a prezumptiilor nu este admisibilanu este admisa pentru dovedirea imprumutului deck in eazurileand aceste dovezi sunt admise de lege, conform dreptuluieomun (art. 1191 urm. C. civil).

Obligatiile imprumutAtorului. Imprumutatorultrebue sa predeá lucrul sau banii promi0, afara de cazul andimprumutatul ar fi devenit fait, insolvabil, sau ar fi micoratsigurantele promise (art. 1025 C. civil).

Imprumutatorul nu poate cere capitalul imprumutatinainte de expirarea termenului, chiar daca imprumutatul nuplatWe dobanda la timp, data nu s'a stipulat in contract unpact comisoriu expres, pentru cit art. 1020, 1021 C. civil nusunt aplicabile contraetelor unilaterale 1).

Responsabilitatea imprumutAtorului art. 1575,1580, 1583 C. civil). ImprumutAtorul trebue sa previe peimprumutat de defectele ascunse ale lucrului, nu insa de celeaparente, pentru cit acest din urma a putut sa le observe elinsu0. Imprumutatorul care ar fi dat imprumutatului lucrurifungibile ce nu-i apartineau, n'are niel o raspundere daca eráde buna credinta.

0 alta obligatie a imprumutatorului este de a nu puta,here lucrul imprumutat inaintea expirarei termenului con-venit, chiar dacA el ar aveá o nevoe urgenta i nepreva'zut.4

452 COD. CIV. CARTEA III. TÍT. XI. CAP.

de lucrul säu, art. 1573 dela comodat nefiind aplicabil inspecie. Lucrul imprumutat n'ar putea fi cerut inainte de ex-pirarea termenului, decat daca contractul ar cuprinde un pactcomisoria expres, sau daca imprumutatul ar fi devenit in-solvabil sau falit, ori n'ar fi dat sigurantele promise sau arfi mimirat pe cele date (art. 1025 C. civil).

In lipsa unui termen de restituire, stipulat prin con-tract, imprumutiltorul nu poate cere intediat restituirea lu-crurilor sau banilor imprumutati, dupa cum farri. cuvant pre-vede atat codal Caragea (art. 8, partea III, capit. 8) cat 0art. 1213 din codul Calimach (904 C. austriac), pentrucaatunci imprumutul ar fi mai Inuit claunator decat folositorimprumutatului; i este de principiu ct acel care ne obligatrebue sa ne aduca un serviciu, iar nu sa ne

Adjuvari quippe nos, non decipi, beneficio oportet». (L. 17§ 3, in fine, Dig., Conzniodati vel contra, 13. 6).

Judecatorii pot insa, apreciind itnprejurarile, sit dispuecä lucrul sau banii imprumutati vor fi restituiti intr'untermen oarecare, i chiar imediat, daca prelungirea termenuluiar putea fi daunatoare imprumutatorului (art. 1582 C. civil).

Judecatorii pot acorda un termen imprumutatului nunumai atunei cand contractul n'are niciun termen, dar 0 'incaz cand imprumutatul s'a obligat a platl and va putea,cand se va inlesnl, and va avea mijloace, etc.1).

406. Obligatiile impramutatului (art. 1584-1586C. civil). Prima obligatie a imprumutatorului este de arestitul lucrul sau banii imprumutati:

cRedde (pod debes»,

Si cu toate acestea, prea putini sunt acei care-0 exe-euta la timp obligatia lor. Se vede ea este mai wor de ala deck a da inapoi. De aceea Loysel zica:

1) Imprumutul contractat Cu sarcina c imprumutatul va pliti and vavoi cum voluero, si voluer, este nul dupli rigoarea principiilor, in baza art.1010 C. civil. Se decide inslicL prin aceste cuvinte, imprumutatul a inteles azice a va pitílì and va pule& Prin urmare, judeclitorii vor defige i in acested. II, caz un terrnen de platii. Vezi tom. IX, ed. II, p. 681 text si nota 6.Cpr. Arntz, IV, 1356.

Loysel, Intitutes coutumières, TI, p. 100. No. 672. Un proverb pallidzice de asemenea: Quien presta, no cobra, y si todo no tal, y si tal, enemigomortal.

Molière, Lletourdt, fide 1-er, scène 6.

DESPRE IMPRUMUT. - ART. 1584-1586. 453

«Qui preste, non r'a:Si r'a, non tost;Si tout, non gré;Si gr6, non tel.Garde-toi done de prester;Car A l'emprunter,Cousin germain,Et A rendre, fils. de putain.Et au prester,Au rendre, ennemi 1).

Dumoulin, in tratatul situ des usures, No. 69, reamin-te0e acela0 proverb:

«Des paroles susditez de Pleclesiastigue, ch. 29, semble&river un vieux proverbe, que f'ai souvent ouï alléguer A mon hoste,lorsque j'étois jeune écolier à Orléans, qui etoit tel : Si fai preté

un ingrat, je ne l'ai pas rem; si je l'ai rem, non tout, non tel,si tel, d'amy, j' ai aeguis ennemi».

Publius Syrius a zis, de asemenea:c Aes debilore»z le-ve, grave, inimiewn facit».

Aceen idee o grtsim i in urmatoarele versuri ale 1 uiMoli Nre :

«Les dettes aujourd'hui, quelque soin qu'on emploie,Sont comme les enfants que Pon convoit eh joie,Et done aveeque peine on 'fait accouchement.L'argent dans notre bours entre agréablement ;Mais le terme venn que nous devons le rendreC'est lors que les douleurs commencent à nous prendre» 2).

Ori cum ar fi, imprumutatul trebue sit restitue, in ma-terie de comodat, insu0 lucrul imprumutat (art. 1560 C. civil),iar in materie de mutuum, lucruri de acefa0 specie, calitate

cantitate, 0 la termenul stipulat (art. 1576, 1584 C. civil),Debitorul poate sa plateasca inainte de termen, daca

termenul este stipulat in favoarea lui, nu trig i atunci candel este sipulat i in interesul imprumutatorului. Judecatoriifondului apreciaza in mod suveran daca termenul a fost sti-

Vezi tom. IX, ed. II, p. 785.Asupra cazului and imposibilitate de a him restituirea In ,na-

turrt, vezi tom. IX, ed. II, p. 685.

454 COD, CIV. CARTPA III. -TÍT. XI. - CAP. III.

pulat numai in interesul creditorului, sau i in acel al de-bitorului.

Pärtile pot convenì c debitorul se va puta, liberà ina-inte de termen, o asemenea clauza fiind perfect licita.

Restituirea trebue sd se faa la locul convenit intre pärti.In caz and conventia pärtilor este mutä, asupra acestui

punct, chestiunea este controversata 1).Imprumutatul n'are optiunea de a restitul lucrurile in

natura sau valoarea lor, el nefiind admis a restitul valoareaacestor lucruri deat atunci and restituirea in natura esteCu neputintä, (art. 1585 ,§ 1 C. civil) 2).

Daca conventia pärtilor nu determina timpul i loculrestituirei, pentru cazul and imprumutatul ar fi in imposi-bilitate de a face restituirea, valoarea ce el va i estitul va fiaceea din timpul §i locul unde s'a facut imprumutul (art. 1585§ 2 (). civil).

Art. 1586 din codul civil, aplicabil atat imprumuturilorde bani at 0 altor lucruri fungibile, de exemplu, la impru-mutul de producte, nu este cleat o aplicare a art. 1088 C.civil. In adevär, acest text dispune cA daa, debitorul nu re-stitue, la termenul stipulat, lucrurile imprumutate sau valoarealor, el trebue sa plateasca dobanda legalä din ziva cererii injudecata, iar nu din ziva unei somatii extrajudiciare, dupl.cum dispune noul text francez, modificat printr'o lege din 7Aprilie 1900.

Dobanda va curge de drept, fArà nici o cerere in jude-catä, numai atunci and partile ar fi stabilit aceasta princonventia

Pentru ca inteun imprumut cu termen, sä, fie nevoe decerere in judecata spre a face sa curga,' dobanda moratorie7se cere insä, ca partile sä, nu fi stipulat nici o dobAnda con-ventionala, aci daa debitorul s'a obligat a restitul suma,imprumutata inteun anume termen 0 a platI dobAnda con-ventionala pAnd la acea epoa, acea dobilnda continua' a curgerJa caz de neplatä la timp, i in urna expirarii termenuluifara ca 85. fie nevoe de o cerere in judecatä, i aceaste chiar

DESPRE iMPRIJMUT. - ART. 1578, 1579 § 3. 455

daca el n'a zis ca el va piad dobanda pana la deplina achi-tare, caci, in lipsa unei anume stipulatii, nu se poate admiteca un imprumut pentru eare paqile au stipulat dobanda. sase transforme, in urma expirara termenului inteun imprumutgratuit. Este adevarat ca Curtea din Iasi a decis contrariul,Irisa aceastä decizie a fost, cu drept cuvant casan,' 1).

Aceeasi solutie este aplicabila i atunci cand imprumutulare de obiect verigi sau drugi metalici de aur, argint sau altmetal (art. 1579 C. civil).

407. Cazul cfind imprumutul are de obiect o sumade bani (art. 1578, 1579, p. 3 C. civil). In caz cand im-Trumutul consista in lucruri fungibile,.imprumutatul este obligatsa restitue lucruri de aceeasi specie, calitate i cantitate (art.1576, 1584 C. civil).

Daca imprumutul, In loe de a aya de obiect lucrurifungibile sau lucruri consumptibile, are de obiect o suma debanj, restituirea trebue sa se faca in monea' avand curs legalIn tara in momentul facerii plata (art. 1578 § 1 C. civil).Datoria unei sume de bani este deci carmuita de alte prin-cipii, decat aceea care are de obiect celelalte lucruri fungi-bile; i aceasta pentru motivul cit monetele au un curs legalpe care 11 fixeaza legea, pe cand celelalte lucruri au numai.un curs comercial, cari variaza (lupa imprejurari.

Asa dar, in materie de imprumuturi banesti i chiar inmaterie de once obligatii in genere avand de obiect sumi debani, principiul este ca plata se face in monete avand curslegal in tarä', i ea creditorul este obligat sä le primeasca,dupit valoarea lor nominala din momentul plata. Intamplandu-se-o sporire sau o scadere a pretului monetelor, inainte de asosi momentul plata, debitorul trebue sit restitue suma nu-merica imprumutata, si nu este obligat a restitui aceasta sumadecat in monetele aflatoare In curs In momentul facerii plä'tii(art. 1578 § 2 C. civil).

Dispozitia art. 1578 C. civil fiind exceptionala nu seva mai aplicA de cateori schimbarea cursului monetelor aavut loe In urma expirArei termenului imprumutului i dupä,

1) Vezi tom. VI, p. 401; nota 1 tom. IX, ed. II, p. 687; Lora. X,F. 641, nota 2, etc.

') Vezi tom. II al acestei lucriiri, No. 5-64.2) Vezi tom. VI, p. 3.16 urm. i toru. IX. ed. II, p. 694 un].

456 COD CIV. - CARTEA III,- TIT. XI. - CAP. III.

ce debitorul a fost pus in intarziere de a pläti ; i, in ase-menea caz, schimbarea cursului nu-i va 'aduce niciun folos,pentru ed el fiind in culpg, nu poate trage foloase dinaceastd culpg.

«Nenzo ex delieto suo meliorenz eonditionem Mare potest» 1).

In fine, textul mentionat nu se va ap1ic de cateoripärtile au stipulat anume cà orieare va fi variatiunea cursuluimonetelor In timpul imprumutului, nu se va tine nicio soco-teal' de aceastii variatirtne si a, in once caz, imprumutatulva restitui o sumg, in valoare egald eu cea primitä.

Dup.' art. 1579 § ultim, imprumutat dela art. 1882§ ultim din codul italian, regula -art. 1578, care permite de-bitorului ce a primit monete bune sd restitue monete, de ospecie si calitate mai rea, destul fiind ca ele sd ,aibg curs ininomentul facerei plgtei, nu se mai aplied de ettteori s'a fäcutimprumutul in monete de aur sau argint si s'a stipulat erirestituirea sà se facg in monete de aceeasi specie i calitate,dacg, se va altera valoarea lor intrinsec, dacii nu se vor ntaiputea gasi san dad, vor fi scoase din curs. In asemenea caz,se va restituì echivalentul pretului intrinsec, adecd valoareametalled, iar nu aceea a cursului comercial ce monetele im-prumutate aveau in momenta" facerei imprumutului.

408. Imprumutul cu dobandg. Imprumutul cu do-Mudd, permis la Greci si la Romani, a fost mult timp con-siderat ca imoral, si Cicerone, reamintind un cuvAnt al luiCaton, a zis:

«Quid faenerari? quid hoininenz oceidere?»

Legislatia lui Moise, oprind- imprumutul ca dobandlinsei numai 'mire Evrei, canonistii interpretand un text gresital evangheliei lui Sf. Luca, au transportat pOrunca lui MoiSe-in doctrina cresting, ceeace este o eroare foarte mare 2).

Calvin, superior, in aceastd privintd lai Litther, care-opreste, in prineipiu imprumutul cu dobandil, neperrnitandu-1decAt bàtrniior, vgduvelor i orfanilor, rgsto.arità vechia teorie,

') Vezi tom. VI. p. 387. nota 1 0 tom. IX, ed, II, p. 693.2 Vezi Planiol II, 2070.3) Vezi tom. VI, p. 387, nota 1 0, tom. IX, ed. II, p. 697.*1 In Bulgaria, dobánda legalli este In materie civilà 10%, iar dobfinda

.conventionalk nu poste fi mai mare de 120/o (art. 573 L. asupra oblig. 0 con-tractelor din 1892). In materie comercialii dobanda legal este 8% (art. 298 C..com. bulgar din 1897. Cpr. Trib. Dorustor, Dreptul din 1914, No. 53, p. 399.Cat prive§te dobfinda in diferitele timpuri i In diferitele 06, vezi tom. VI, p..385 urm.

5) Vezi §i art. 1344 din acela0 cod.

tmPranuuTuL CU DOBINDX. - CONS. GEN. 457

rectmoseAnd, e i drept euvAnt, cä banul este o proprietatesuseeptibila de a produce fruete ea 0 párnAntul

Imprumutul eu dobAndit a fost oprit altä datä 0 inFranta prin mai multe ordonante regale; mns, ca toateacestea, Evreii an dobAndit acolo monopolul de a da bani-cu dobAncll. Se Intelege el Evreii reau dobándit degeabaaeest privilegiu regal, pe care nu-I aveau cretinii, cáci ei auplìltit pentru aeeasta trei milioane de talen i (d'écus d'or),eu care Regele Frantei rämásese dator Regelui Engliterei, invirtutea tratatului dela Brétipny 2).

La noi, pravila lui Matei Basarab considerà camlta eaerdcare de lege (glava 281) 3).

Codul Ipsilant opre0e de asemenea, in principiu, do-bAnda, nepermitAnd-o cleat cu pärere de ráti pentru lesnireanegulitoriei ri a trebuinfei oamenilor (art. 3, capit. pentrudobAnzi).

Legile anterioare codului actual (Caragea i Calimach),reproducAnd principiile romane, recunose legitimitatea uneiclobAnzi potrivite, fixAnd o sunlit peste care pärtile nu pot

treacrt 10%.In eodul lui Andr. flonici, dobAnda legal este de 12%

(art. 2, capit 19) 4).Aceste legislatii nu condamnä deci imprumutul cu do-

bAnda, ci numai eameita, adieä uzura, care särAce0e pe debitor.

ceänfäläria oprita In dobAnzi se pedepseste cu aceasta,mdroti,n1 creditor are sA piardA toate dob(tnzile cAte au luat, pevremea trecutg, peste dobAnda legitimà, i sà deA i Implineare,zice art. 1345 din codui Calimach 5).

409. Regulele privitoare la imprumutul cu dobándsä(art. 1587, 1588, 1589, modificat prin L. din 10 Decem-

458 COD. CIV.-CARTEA III.-TIT. XI.-CAP. IV.

brie 1882, art. 1590 C. civil). Imprumutul Cu dobAnda esteun contract unilateral si cu titlu oneros (art. 947 C. civil).

Dobanda poat,e fi datorit fär nici o conventie, in bazaunei puneri in intarziere, fie rudiciara (art. 1088 C. civil),fie extrajudiciarä. Aceasta doloanda se numeste moratorie(dela mora= intArziere).

Dobfinda se numeste eompensatorie atunci and esteacordatä pentru o alta cauzsa, deck intArzierea adusa in exe-cutarea obligatiei.

In regula generala, dobanda nu curge deck dela punereaIn intarziere, fie extrajudiciara (art. 420, 1079, 1363 C..civil), fie judicial% (art. 1088 C. civil).

Sunt insa cazuri in care dobanda curge de drept, fä'l%somatie sau c,erere in judecata (art. 420 § 1, 1079, 10, 3or1363 § 3, 1550, etc. C. civil).

Pentru ca un imprumut sa produca dobandä, trebue ca,.ea sa fi fost stipulata anurne, i aceasta, dupa unii, chiar in.termeni expusi, fiindcá imprumutul este un contract gratuitprin natura sa.

Daca s'a stipulat dobanda, fail% a se fixA, cuantumulpartile sunt presupuse a se fi referit la dobAnda legalä (art..1589 C. civil).

Solutia de mai sus se aplica atk împrumuturilor civileat i celor comerciale, cu aceasta deosebire, dobAnda legalade 60/o curge de drept in arma scadentei termenului (art_43 (J. com.), pe and in materie civilä, dobAnda moratorie50/0 nu curge, in genere, deck dela o interpelare facutaprinteo actiune in justitie (art. 1088 C. civil) daca pärtile-n'au hotark contrariul (art. 1079, 2° C. civil).

Contractul de cont curent produce de drept dob5ndapentru sumele trecute in el in contul debitorului, dela datainscrierei lor (art. 370 § ultim. C. com.).

Dobanda comerciall este mai peste tot local mai maredeck cea legalä, pentruca, dupa cum zicea jurisconsultul,Scaccia :

Plus valet pecunia nzercatoris quanz pecunia non nzercatorisc.

In regula generalä', dobfinda nu inceteazä de a curgedeck atunci and creanta nu mai exista.

11 Vezi tom. III, p. 175, No. 147 urm., In loe de No. 157 cum estetrecut din eroare; s'i tom. IX, ed. II, p. 704.

iMPRUMIITIIL C11 DOBINDX.- ART. 1587-1690. 459

Prin exceptie sentinta declarativa de faliment suspendä,ensä numai Met, de masa ereditorilor curgerea dobänzilora creantelor existente contra falitului, negarantate prin ipoteca,gaj san alt privilegiu (art. 718 C. com.).

In lipsa unei conventii speciale, dobända se va pläti ladomiciliul debitorului, conform art. 1104 C. civil.

Plata dobänzilor, ca once plat) in genere, se dovedWeconform dreptului comun (art. 1191 C. civil).

Prin exceptie, art. 1590 din codal civil dispune cachitánta data de creditor pentru plata capitalului, fara nicio rezerva in privinta dobanzilor, lasä a se presupune ca do-banzile au fost platite 0 constitue o liberare pentru debitor.

(Chitanta pentru plata capitalului intemeiazA juridica prezumptieca s'a,u platit si dobAnzile», zice art. 1882 din codul Calimach (1427 C.austriac).

Chestiunea de a se tl dad, prezumptia statornicita deart, 1500 C. civil poate sau nu sä fie combatuta de creditorprin dovada contrarä, este controversata. In once caz, aceastäprezumptie poate fi rasturnata prin märturisirea debitorului *ijuramäntul decizor al creditorului, pentru cA toate prezumptiilepot fi rasturnate prin märturisire 0 jurä'mânt (art. 1202, infine C. civil) 1). .

Prezumptia statornicitä de art. 1590 se aplica la onceclatorie producatoare de dobänzi sau venituri, la dobänzilelegale, ca 0 la cele conventionale sau judiciare.

Ea nu se aplica insä, in caz de plata partial, cleatdobanzilor partei de capital platitä, iar nu e dobänzilor0316 neplätite, pentru di prezumptiile legale sunt de strict),"interpretare.

In fine, dupä art. 1588 C. civil, debitorul care a apucata plati dobänzi nestipulate, sau mai mari cleat cele stipulate,nu mai poate A' le ceard inapoi, nici A le impute asupracapitalului, legea presupunänd ca aceasta plata a fost facutaIn executarea unei conventii tacite.

Se decide bosh' ca actiunea in repetitie este admisa dinpartea debitorului, dad, se dovede§te a el a platit din maredobänzi nestipulate sau superioare celor stipulate.

Vezi tom. III 'al acestei lucrliri, No. 209 si No. 222 bis,Nu s'ar putek deci ca cineva s primeascii in depozit lucrul säu propriu.

De aceea art. 1617 C. civil dispune eii once obligatie a depozitarului se stange,dacii se probeazA di el este insusi proprietarul luerului depozitat. Vezi supra,p. 2001. Cpr. L. 15, Dig., Depositi vet contra, 16. 3. Vezi si art. 1617 C. civilactual.

460 COD. CIV.- CARTEA 111. - TIT. XII. - CAP. I.

In fine, credem c, in legislatia noastrà, debitorul, carea pläitit o clauzä, penal, ar puta, s'o ceark" inapoi prin actiuneIn repetitie sau sà" cearà ca justitia s'o impute asupra capitalului,chiar dacä el ar fi plAtit-o de bund voe, peritra di, creditoruln'ar ava, cleat srt sileaseit pe debitor a pläti clauza penaläprin anticipatie, deductInd-o din capitalul imprumutat, i astfellegea asupra clauzei penale din 1879 care, necontestat, inte-reseaa, ordinea publicä, a fi inläturatit cu cea mai mareinminta 1).

DEPOZITUL

410. Depozitul este un contract real, unilateral 0 debinefacere, prin care se prime0,e in mod gratuit lucrul altuia 2),

«Depositunz est, quod.custodiendunz alicui datum est». (Depo-zitul este ceeace, se incredinteazA pazei altuia). (L. 1, Pr. Dig., De-positi vel contra, 16. 3).

Depozitul nu ridicA deci proprietarului nici proprietateaniel posesiunea lucrului depozitat, el descarand numai pedeponent de paza lucrului säu, care trece la depozitar.

Prin tocmeala depozitului, depozitarul nu c4tiga nici proprie-tatea, nici stgpftnirea, cum nici dritul Intrebuintgrei; el este numaiun tiitor al lucrulului, cu indatorire ca sA päzeasa, cat va fi cuputinta, de toatA viitAmarea lucrul ce-i s'a incredintat», zice art.1294 din codul Calimach (958 C. austriac).

Daca este un contract in care buna credintä joacä rol,de sigur este depozitul.

«Hanc actionenz bona Nei esse, dubitari non oportet". (EsteafarA de lndoiala ca actiunea ce izvorgste din depozit este o aukiunede bun'a" credintä). (L. 1 § 23, Dig., tit. cit.).

Aceasta a 0 frtcut pe Cujacins sä"g Hcec actio depositi summam fidem exigit... Contractus depositi

est sacer con tractus, ut Juvenalis dixit: sacrum depositi».

Astlizi violarea unui depozit eonstitue un abuz de Incredere (art. 323C. penal).

Vezi tom. IX, ed. II, p. 4.Vezi tom. 111 al acestei lucriíri, p. 367, text si nota 1.

') Vezi infrà. p. 467.

DESPRE DEPOZIT.-ART. 1592, 1594. 461

De aceea Romanii declarau infam pe acele care tä'gg,-duia sau viola un clepozit 1).

Intentia partilor contractante serveste a distinge depozitulde unele contract° ca care el are asemAnare., de exemplu:imprumutul (mutuum), comodatul, mandatul, etc. 2),

Daeritele specii de depozile (art. 1592, 1594C. civil). Depbzitul este de douti feluri ; depozitul propriuzis si sechestrul (art. 1592).

Depozitul propriu zis este voluntar necesar (art. 1594C. civil). Depozitul este voluntar atunei cand deponentul aputut sA-si aleagä,' in deplina libertate persoana depozitarului.In caz insrt and aceastil alegere este dictata de imprejurAri,precum un ineendiu, o ruinä, o inundatie, etc. depozitul estenecesar sau mizerabil (art. 1292 C. Calimach).

Depozitul mai poate fi neregulat (art. 1147, 2° C. civil),atunci and depozitarul nu este obligat a restiui insusi lucruldepus, ci un lucru de aceeas specie, calitate, cantitate i valoare.

Depozitul neregulat.Depozitul, neregulat desprecare nu vorbeste decat art. 1147, 2° C. civil 3), prezintà acestcaracter atunci eand depozitarul, in loe de a fi obligatrestituirea insusi lucrului depus, este obligat a restitul lucruride aceeasi specie, cantitate i calitate. Astfel este, de exemplu,depozitul unei sume de bani la o banert. Aeest depozit aremultrt asemrmare eu imprumutul, cu care, de altfel, uniisi confund.

«De se vor di in pAstrare bani cu tocmalti sil se slujeascripilstratorul cu ansii , aceasta nu se mai socoteste pastrare, ciimprumutare», zice codal Caragea (art. 8, partea III, capit. 22) 4)

Ceeae,e deosebeste acest depozit de imprumut este cä', pecand acest din urmrt are un termen pentru restituire, depo-zitul se restitue din contra, la vedere, adecä la prima recItizitie.

462 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XII. - CAP. II.

412. Depozitul propriu zis. -- Natura si caracterulacestui contract (art. 1593 C. civil). Conditiile cerutepentru existenta depozitului propriu zis sunt urmatoarele:

1° El nu poate avea de obieet cleat mobile corporale,pentrucä imobilele i drepturile nu pot fi strämutate dintr'unloe in altul.

Depozitul poate, de aseruenea, sa OA de obiect lucruricare se consuma prin intrebuintare, asemenea lucran i putandfi considerate, prin vointa partilor, in individualitatea lorproprie 1).

Se poate de asemenea, convent cä depozitarul va restitullucrurile depuse prin echivalentul lor. In asemenea caz existaun depozit neregulat, care are multä asemanare ea impru-mutul 2).

2° Depozitul este un contract real (art. 1593 C. civil),dupä cum dispune anume art. 1291 din codul Calimach ;trebue deci sa existe remiterea sau traditia luerului, cticialtel depozitarul nu poate sa pastreze i sä restitue luerul. Färä,traditie poate sa existe un pact a supra unui depozit viitor,de altfel valid, nu insa in depozit

cam ne custodiri quideni possit, nisi tradita». zicea Nood

Traditia nu mai este lug necesarä de cateori lucrul ceurmeaza a fi läsat in depozit se gase0e sub un alt titlu inmana depozitarului (art. 1593 § ultim) (traditia brevi manu).

30 Depozitul este gratuit prin esenlci, iar nu prin na-tura sa (art. 1593 C. civil). Aceasta dispozitie este in con-tradictie cu aceea statornicitä de art. 1600, 2°, care presu-pune stipularea unei plati pentru plata depozitului.

De aceea Pothier zicea cii, in asemenea caz, depozitulare caracterele unei locatii de servicii. Trebuia deci zis, inart. 1593, cA depozitul este gratuit nurnai prin natura sa,iar nu prin esentä, ap cum dispune anume art. 579 din legea.bulgara asupra obligatiilor i cantractelor din 1892, contra-riul art. 1837 din codul italian.

9 Cpr. art. 1297 C. Calimach (959 C. austriae'.2) Vezi tom. X, p. 6, 8 tli 26. Cpr. art. 700 C. german.

DESPRE DEPOZIT. - ART. 1595. 463

40 Paza lucrului trebue sa fie scopul principal al con-tractului. Cu toate acestea, autorizarea data depozitarului dea intrebuintá lucrul n'ar face sa degenereze depozitul in im-prumut; in asemenea caz, ar exista un depozit neregulat carear avea de efect de a pune lucrul depus in riscul depozita-rului de cateori acest lucru este consumptibil.

Contractul isi pastreaza insa caracterele depozitului inprivinta restituirii lucrului la prima rechizitie (art. 1616 C.civil).

Depozitul voluntar. Conditiile cerute pentruformarea i validarea contractului. Conditille necesarepentru formarea validitatea depozitului voluntar sunt, in-dependent de traditia lucrulai ; 10 consimtimantul; 2° si ca-pacitatea partilor contractante.

Consimtimântul pArtilor (art. 1595 C. civil).Ca toate contractele, depozitul cere, pentru perfectarea lui,consinitimantul partilor. Daca, partile nu sunt de acord, unacrezand, de exemplu, cà constitue un depozit, iar cealalta caprimeste un imprumut, nu exista nici depozit, nici imprumut :

«Si eqo quasi deponens tibi dedero, tu quasi mutuam acci-pias, nec depositunz, ?zee ?indium est» (Dacà ti-am (lat o sum g debani Cu titlu de depozit, pe care ai primit-o lush' cu titlu deprumut, nu existà niel imprumut, nici dcpozit). (L. 18 § 1, Dig.,De rebus creditis, 12, 1).

Consimtimantul partilor trebue sa intervie asupra insusilucrului care face obiectul depozitului. Eroarea partei asupracalitatei sau cantitatei lucrului nu viciaza insä contractul.

Capacitatea pArtilor (art. 1596, 1598 C. civil).Spre a face un depozit este suficient a aveá, capacitatea dea administra, pentrucit depozitul nu aduce niel uñ prejudiciudeponentului,

Astfel, pot face un depozit: minorui emancipat, indi-vidul pus sub consiliu judiciar, femeea maritata separata debunuri, etc.

In regula generala, depozitul se face de proprietarul lu-crului sau de mandatarul salt (art 1596 C. civil). Cu toateacestea, depozitul poate sä emane dela un non dominus (art.

464 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. XII.- CAP. II.

1610 C. civil). Dela un locatar, uzufructuar, dela un creditorgagist si chiar (Iola înstii depozitarul care spre mai bung si-guranta, ar putea depune lucrul depozitat lui, in mänile altuidepozitar.

In cAt priveste depozitarul, capacitatea de a administranu este suficienta, el trebuind s aibil pe aceea de a seobligL intruck el se obligg, in mod gratuit, a pgstra lu-crul ce i-a fost incredintat.

Astfel, sunt incapabili de a prima un depozit: minorul,interzisul, individul pus sub consiliu judiciar, femeea mari-tata neautorizatg.

Nulitatea fiind relativg, numai incapabilul poate s'o in-voace (art. 952 C. civil).

In urma anulärei contractului, deponentul n'are in contraincapabilului deck actiunea in revendicare dad". lucrul depusse gaseste incä in mäna depozitarului, sau actiunea de inrem verso, de cateori lucrul nu mai exista, insa incapabilulá tras foloa-e din el (art. 1598 C. civil).

Obiectul depozitului. Toate mobilele corpo-rale pot face obiectul unui depozit, chiar dael sunt con-sumptibile. Pot, de asemenea, face obiectul unui depozit, titlu-rile care constatä un drept.

Dovedirea contractului de depozit (art. 1597C. civil). Dovedirea depozitului voluntar este carmuitä, indreptul actual, de dreptul comun, asa ca proba testimonialeste inadmisibilä, de cateori valoarea lucrului &pus este maimare de 150 lei, daca nu exista un inceput de probä scrisa.Tot confot m dreptului comun, depozitul poate fi dovedit prinmiirturisirea sau juranifintul depozitarului.

Dacä depozitarul recunoaste faptul depozitului, insa pre-tinde ca a restituit lucrul, actiunea deponentului va fi res-pinsä, marturisirea depozitarului fiind, in principiu, indivizi-bilii (art. 1206 C. civil) 1).

Obligatiile depozitarului. Depozitarul aredouil obligatii principale, si anume: 1° aceia de a pilstra lu-crul; 20 si aceea de a-1 restitul.

11 Cpr. art. 1924 C. fr. eliminat de legiuitorul nostru CR de prisos.

11 Cpl.. art. 690 C, german. S'au decis c depozitarul care plistreazil lu-crul depozitat, de exemplu: niste juvaere, in acelasi loe in care el îi conserväaverea sa, in spetä, lute° lada de fier, nu comite nicio culpä i, deci nu tits-punde de pierderea lucrului depozitat survenitä prin caz fortuit, precum ar fide exemplu. furtul cu mana inarniata. C. Bucuresti, Dreptul din 1910, No. 30,p. 239 cu observ. noasträ). Tot astfel ar fi, dupä unii, i furtul cu efractitmesau cu escaladarea C. Bucuresti Dreptul. loco cit.; Trib. Iasi, Dreptul din 1898,No. 73; P. Pont, Peas contrats, 1, 540, etc. Vezi suprit, p. 372, nota si infra,p. 474.

2) Vezi supra, p. 483,

D. A!exandresco. Principillo Dreptului Civil Romin. Vol. PI. 3)

DESPRE DEPOZIT.ART. 1599-1603- 465

419. PAstrarea lucrului depozitat. Responsabilitateadepozitarului (art. 1599-1603 C. civil). Depozitarultrebue à ingrijeasa de paza luerului depozitat, intoemaiprecum ingrijeoe de paza lucrului L-au (art. 1599 C. civil);de unde rezultit ea el nu raspunde astäzi, ca i la Romani,de culpa levis ii abstracto, ci numai de culpa levis inconcreto. Depozitul fiind, in adevar, gratuit (art. 1593 C.civil), deponentul nu poate cere dela depozitar o ingrijiremai mare deck el are pentru lucrul sau propriu1). Motivulaeestei dispozitii exceptionale se intemeiaza pe interpretareavointei presupuse a partilor $i pe imprejurarea ca depozi-tarul nu trage niciun folos din lucrul depus.

Art. 1566, aplicabil comodatarului, care singur tragefoloase din imprumut, nu se aplica depozitarului, care de-parte de a trage vreun folos din depozit, aduce, din contra,un ..erviciu deponentului 2).

Imprejurärile partieulare in care depozitul a avut loe,putänd uneori sà agraveze responsabilitatea depozitarului,art. 1600 C. civil se grabeoe a adauga cä acesta va puta,fi responsabil $i de culpa levis in abstracto, conform art,1080 § 1, in eazurile urmatoare:

1° ("And s'ar fi oferit a primi el insu$i lucrul in de-pozit, si quis se deposito obtulit (L. 1 § 35, Dig., Deposit?*vel contra 16. 3);

2° Cänd s'ar fi stipulat vre-o plata pentru paza depo-zitului, nisi forte mows accesit (L. 5 § 2, Dig., lit. cit.);

30 (\Ind depozitul ar fi fost filcut numai in folosuldepozitarului;

40 Si in fine, and partile ar fi eonvenit printr'o clauzaexpresa $i speciala, ca depozitarul sä fie responsabil de onceculpa at de u$oartl.

466 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. XII. - CAP. III.

Depozitarul nu raspunde insa de cazurile fortuite nielchiar ID imprejurarile exceptionale prevazute de art. 1600(art. 1601 C. civil).

Aceasta regula sufera insa exeeptie in urmatoarele cazuri:1° Atunci and lucrul depozitat a perit dupa ce depo-

zitarul a fost pus in intArziere de a-1 restitul (art. 1601 C.civil). Aceasta nu este cleat o aplicare a art. 1044 § 2,1074 § 2 i 1156 § 1 C. civil.

Debitorul, care nu restitue lucrul in urina punerei inintArziere de a-1 restitui, este, in adevar, in culpa:

cQui in mora est culpa non meat» .

2° Al doilea caz in care depozitarul räspunde de cazutfortuit este atunci and acest caz nu este cleat o urmare §io consecinta a dolului sau culpei sale;

3° In fine depozitarul räspunde de cazul fortuit atuneiand I-a luat in mod expres asupra lui (art. 1156 § 2, 1460C. civil).

Depozitarul, care invoaca cazul fortuit, trebue sa-1 do-vedeasca conform dreptului comun, once proba fiind admiain aceastä privinta (art. 1156 § 3, 1169 C. civil) 1).

Depozitarul nu poate sa se serveasca de lucrul depozitatfara invoirea expresa sau tacita a depunentului (art. 1602 C.civil), aci daca el ar aka aceastil obligatie negativa, el arraspunde de perderea lucrului cauzata nu nuMai prin culpalui, dar i prin caz fortuit 2).

In fine, depozitarul are obligatia a nu cauth 8 cu-noasca lucrurile depuse, de ateori deponentul a voit a letine ascunse. In acest sens art. 1603 C. civil dispune, exempligratia, ca depozitarul nu poate sa caute a veda lucruriledepuse, daca i-au fost incredintate irate° lada inchisa, inteunsac sau inteun plic sigilat, etc.

Depozitarul care ar viola secretul depozitului, va puteAfi condamnat catre deponent de daunele care ar reprezentAvaloarea prejudiciului cauzat 3).

Cpr. C. Caen. D. P. 74. 1. 196.Cpr. art. 1301 C. Calimach (965 C. sustriac).

3) Cpr. art. 1302, 1303 C. Calimach, 966 C. austriac).

1) Mai vezi azt. 1298 §i 1299 din acelafg cod (962, 963 C. austriac).

DESPRE DEPOZIT. - ART. 1604-1617. 467

420. Restituirea lucrului depozitat (art. 1604-1617C. civil). A doua obligatie a depozitarului consista in r6sti-tuirea a insusi lucrului depozitat.

«Indatorirea depozitarului este ca sh pgstreze Cu sarguintg sica un bun ieonom, lucrul incredintat lui ca pe insusi lucrul sgu, intot cursul terrnenului hothrit i, dupg implinirea lui, sg-I intoaregdepungtorului in starea primitg i cu toate sporirile sau adgogirilelui», zice art. 1297 din codul Calimach (961 C. austriac) 1).

Codul Caragea dispune, de asemenea cii:

«De cite ori lucrul cel pus in phstrare se va cere de cel carel'a depus, datoreste pastratorul a-1 da precum l-a prima. Si de va filucrul roditor, este dator si rodul, caz numai chnd se va lega imPo-trivg» (art. 11, partea IH, cap. 22.

Daca depozitarul a murit, restituirea lucrului se va facede moOenitorii sal (art. 1607 C. civil).

«Chnd va murt pastratorul, mostenitorii lui sunt datori lucrulde cel dat in pgstrare eu toate drepthtile zice codul Caragea(art. 21, partea III, cap. 22).

In principiu, depozitarul trebue si restitue lucrul depusindividualitatea sa, afara de cazul and depozitul ar fi, avut

de obiect lucruri fungibile sau consumptibile (art. 1604 C. civil).Depozitarul trebue si restitue lucrul in starea in care se

guísete in momentul restituirei. Deteriorarile nedatorite faptuluisitu, sunt in sarcina depenentului (art. 1605 C. civil). Legeaaplica, in specie, depozitarului regula dreptului comun, dupa,care debitorul unui corp cert i determinat este liberat printradarea lui in starea in care se gase0e in momentul predArei,-daca deteriorarile ulterioare nu Bunt pricinuite prin faptul sau-culpa sa, nici prin aceea a persoanelor de care el raspunde,saù daca inaintea acestor deterioräri el n'a fost pus in intar-ziere (art. 1102 C. civil).

Daca depozitarul se gasete prin culpa sa in imposibi-litate de a restitui lucrul depozitat, el va restitui valoarea luidin momentul restituirei, iar nu din momentul constituireidepozitului.

Din imprejurarea ci depozitarul este obligat a restitul

') Trib. si C. Paris. Dreptul din 1910, No. 30, p. 243 si Cr. Judiciar din191E, No. 29, p. 243 (ambele eu obterv. noastrii). Contret: tnirey, 1908. 2. 313.

2) Vezi supret, p. 462 si tom. [II al acestei luerrtri, p. 367, text sinota 1.

468 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XII. CAP. II.

lucrul depozitat, rezulta ca el nu poate face o poprire inmânile sale proprii, asupra lucrului depozitat, spre a incasà,sumele ce-i datorege deponentul 1).

Principiul cit depozitarul trebue sit restitue insu0 lucruldepus suferä exceptie in caz de depozit neregulat.

Astfel, dacit am depus in manile d-tale o suma de bani,pe care o vei puta, intrebuinttl, restituindu-mi o suma egala,in asemenea caz, depdzitul are multa asemanare Cu imprumutul,Cu care unii Il i confund 2).

Principiul ea depozitarul trebue sh" restitue insu0 lucruldepozitat mai sufera exeeptie in caz de perirea lucrului princaz fortuit. Daca el a primit alt lucru in locul acelui depus,el trebue sit restitue ceeace a primit in schimb (art. 1606,1712 C. civil).

Depozitarul trebue sit restitue nu numai lucrul depozitat,dar $i fructele lui, pe care le-a perceput, precum i toatecelelalte accesorii, nu insil i fructele ce el ar fi putut per-cepe, pe care insa nu le-a perceput.

Daca lucrul depus consista intr'o suma de bani, depo-zitarul nu va datori, in principiu dobanda, fiinda el nu sepoate folosi de suma depusä. El nu va plati dobAnda deatatunci cAnd a fost pus in intarziere de a restitui lucrul sa,uand depozitul ar avea de obiect titluri la purtator a carorcupoane le-a Incasat.

In caz and depozitarul s'a servit de lucru fara In-voirea deponentului, se decide de unii cPi el va datori do-Wilda de drept din ziva and a intrebuintat lucrul, fara nielo punere in intarziere. i a&asta prin aplicarea art. 1504dela societate i 1544 dela mandat, dupa cum dispune anumeart. 698 din codul german. Aceasta solutie este insa inad-misibilä, pentrua textele de mai sus sunt exceptionaleca atare, trebuesc marginite la cazurile anume prevazute de ele.

Unii mai decid cit dad depozitarul a intrebuintat baniidepu0 la jocuri de bursa sau de dill, etc., el pe 1(inga do-

1) C. Bucuretti, Dreptul din 1915, No. 38, p. 301. Aceastä decizie maipune in principiu ca fa ta de art. 1612 C. civil si de principiul opozabilitiiteitertiilor a actelor dotale transcrise, depozitarul unor bani dotali este dator, atuncidud restitue deppzitul, &A se conforme clausei actului dotal, si a supraveghikintrebuintarea banilor dotali, fruit care el nu se considera liberat in mod valid.

DESPRE DEPOZPD-ART. 1604-1617. 469

banda legall ar trebui sit' mai plateasdi ;i foloasele trase dinaceste operatii, pentruca pe de o parte :

eNenzo ex delieto sito locitpletari poled, sau debet consequiemolitmentitm» .

Aceastä solutie este insii, dupit parerea noastra, inadmi-sibilä, caci maxima mentionata n'are sensul ce i-se atribuein specie, ci insemneaza ca autorul unui delict trebue intotdeauna, sa repare prejudiciul intreg suferit de acela cere afost víctima luí.

Art. 1609 din coda civil aratä cui trebue sh se faca.restituirea. Acea,sta restituire se face deponentului, aceluia inal carui nume s'a facut depozitul (mandantului), sau per-soanei arrttate spre a-1 primi.

Daca deponentul a murit inainte de a i se restitui lu-crul, depozitul nu poate fi restituit decat mWenitorilor sAi(art. 1611 C. civil).

Art. 1612 mai prevede un caz in care lucrul depozitatpoate fi restituit unei alte persoane deck deponentului.

Dupa acest text, care nu este decal aplicarea princi-piului conform crtruia debitorul nu se libereazä de cateoriplatete creditorului incapabil de a primi, filet a observa re-gulele relative la administratia bunurilor incapabililor (art.1098 C. civil), restituirea depozitului nu se poate face deckpersoanei insärcinate cu administratia averei deponentului decateori acest din urmrt a perdut administratia bunurilor saleprin schimbarea capacitatei sale.

S'a decis, at drept cuvant, ca imprejurarea cti, in textulnostru nu s'a reprodus exemplele date de textul corespun-zator francez, nu schimba intru nimic aceastä, solutie, consa-eratA prin inversiune si de art. 1613 C. civil 1).

Daca presupunem insa ca depozitarul a restituit, de bunacredintä, lucrul incapabilului, in necunWinta perderei capa-citatei sale, se inelege ea el va fi liberat.

470 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XII.- CAP. II.

(Bona lides aeguitatenz summam desiderat», zice Tryphoninus.

Un fragment din Digeste, pe care 1-am intalnit de maimulte ori pand acum, zice, de asemenea :

«In omnibus guidem, maxime tanen in jure, ceguitas spec-tanda sit». (L. 90, Dig., De div. regulis juris antigui, 50;17).

Art. 1613 C. civil prevede ipoteza, inversìt acelui sta-bilitä de art. 1612. Acest text dispune, in adevär, cä decateori depozitul a fost fdeut de reprezentantul unui inca-pabil, a cärui incapacitate a incetat seJace fostului incapabil.

Art. 1610 din acelas cod dispune ca depozitarulpoate cere dela deponent ea el sä. justifice eh' este proprie-tarul luerului depus, pentru cLi obligatia de restituire se in-temeiazä pe contractul de depozit, oricare ar fi dreptul de-ponentului asupra lucrului depus.

Paragraful 2 al art. 1610 cuprinde o exeeptie dela acestprincipiu. In adevär, de cateori depozitarul aflä' cd lucrulprimit in depozit de el este furat, el este dator, sub pe-deapsä de daune, sii instiinteze despre aceasta pe adevOratulproprietar, somandu-1 sA-1 revendice inteun termen determinatsi indestulator, in care caz dacA acest proprietar neglijeazä,'de a-si reclama lucrul, depozitarul se poate libera, predandu-1in mana aceluia dela care 1-a primit.

Si praedo, vel fur deposuerint, et hoc Mareellus putat rectedepositi aeturos; nom interest eorunz, eo guad teneantur». (Pose-sorul de rea credinO, i chiar insusi furul are, dup'a' Marcellus oactiune pentru a face sit i se restitue lucrul depus, el avand interes,din cauza actiunei ce existg contra lui, sA cearg, restituirea depo-zitului). (L. 1 § 39, Dig., Depositi, vel contra, 16. 3).

Aceastä, dispozitie fiind exceptionall, nu poate fi intins'Ala depozitul unui lucru pierdut.

gExceptiones sunt strictissimm interpretationis».

Art. 1614 i 1615 din codul civil aratä unde treLuesa se facä A 3stituirea.

Lucrul depozitat sä restitue la locul arä'tat prin contract,spesele de transport fiind in sarcina deponentului (art. 1614C. civil).

Vezi tom. III al acestei lucriiri, p. 297. No. 242.Vezi In acest din urmil Bens, art. 1860 § 2 C, italian, 1449 C. por-

tughez, art. 1716 C. spaniol, etc.Vezi supra, p. 460. nota 2.

DESPRE DEPOZIT. ART. 1616-1619. 471_

Dad conventia este mutä In aceastä privintä, restituirea.se face la locul unde se aflä lucrul depus, lar nu acolo undes'a format contractul (art. 1615) 1).

Deponentul ar putel insà cere ca restituirea sä se fad,'acolo ande lucrul se gäsea in momentul efectuarei depozituluirplätind insä cheltuelile de transport O. suferind riscurilelucrului.

Art. 1616 C. civil aratä cand trebue sà se fad res-tituirea.

'1Depozitarul este obligat sg intoarcg inapoi depuitorului lucrulqi mai 'nainte de termenul hotdrit, daegi aceasta 11 va cere», ziceart. 1298 din codul Calimach (962 C. austriac). Acelasi lucru itspunesi art. 1616 din codul actual.

Depozitul fiind, in adevär fäcut in folosul exclusiv aldeponentului, depozitarul n'are niciun interes a retine lucrul,care nu poate adueä niciun folos.

Depozitarul poate insä sit retie lucrul, atunci and acesta,a fost fure.t, dacà el a descoperit pe adevaratul proprietar(art. 1610) i atunci citnd i se datore0.e ceva din cauza depo-zitului (art. 1619 C. civil). El mai poate sä retie lucrul deateori i s'a notificat o poprire in regulä din partea credi-torilor deponentului, sau o opozitie la restituire din parteaunui tertiu, care s'ar pretinde proprietarul lucrului.

Depozitarul n'ar puteà insä sà restitue lucrul de cAteorirestituirea este subordonatä unui termen prin conventia par-tilor, cäci fixarea unui termen n'ar mai aveà niciun sens,dacä depozitarul ar putea sä tread peste el. Cu toate acestea,chestiunea este controversatä, i unele legiuiri sträine admitsolutia contrail. 2).

In fine, art. 1617 dispune ca, de cfiteori se stabilestecA depozitarul a devenit proprietarul lucrului depus, onceobligatii cu privire la pästrarea sau restituirea lucrului suntstanse, sau, mai bine zis, n'au avut niciodatä fiintä, pentrucänimeni nu poate fi depozitarul lucrului säu propriu 3).

472 COD. CM% CARTEA Ill.TIT. XII. CAPIT. Ir.

Obligatiile deponentului (art. 1618 C. civil).Deti in momentul formrtrei contractului, deponentul nu areniel° obligatie cátre depozitar, totusi se poate intämplà camai tArziu sil se nascli oare cari obligatii in sarcina depo-nentului. In baza acestor principii, art. 1618 dispune cádeponentul este obligat a intoarce depozitarului cbeltuelilefácute pentru pástrarea lucrului i s11-1 despägubeascrt de toateperderile sufe,rite din caliza depozitului, obligatie impusä" depo-nentului i prin art. 1304 $i 1305 C. Calimach (967 C.austriac).

Depozitatul poate sil mai aibà drept la desprtgubiri, atuncicand el ar fi lásat srt piará lucrul srtu, spre a sekA pe acelal deponentului.

Depozitarul mal poate aveA drept la un onorariu, decilteori asemenea onorariu a fost stipulat. conform art. 1600,20 C. civil.

Deeptul de retentie al depozitarului (art. 1618C. civil). In dreptul actual, depozitarul are dreptul de aretine lucrul depus piìnà la data cheltuelilor necesare fácutede el, chestiunea fiind controversatrt in privinta cheltuelilorutile.

Independent de acest drept de retentie, depozitarul maiare un

privileabiupentru cheltuelile necesare la paza lucrului

(art. 1730, 40 C. civil), nu insá pentru cheltuelile utile, nicipentru perderile suferite cu ocazia pástritrei lncrului.

Depozitul necesar sau mizerabil, adicà fAcutde nevoe (art. 1620-1622 C., civil). Depozitul este, dupácum $tim voluntar i necesar. Depozitul necesar sau mize-rabil (1292 C. Calirnach) este acel care se face de nevoe,sub sila unei necesitáti- (exstante necessitate) 1), precum :un incendiu, ruina unui edificiu, o prä'dáciune, un naufragiusau alt eveniment nepreväzut $i de fortá majorá (art, 1620)de exemplu: un cutremur, o inundatie, invaziunea $i ocupa-tiunea unei armate sträine, etc.

1) L. 1 § 4, Dig., Depositi rel contra, 16. 3. Cpr. 14'arrini. ilfanuale diPandette, 538, p. 673. Vezi In privinta dovedirei depozitului necesar, ton). II1al acestei, No. 371 quater.

') Cpr. C. Bucure0i, Cr. jzirliciar din 1920. No. 38, 39, p. 319 (rentrnate).2) Vezi i art. 1309 C. Calimach (970 C. austriac); art. 166 Q. Rallan,

art. 701 C. gcrmitn, etc, Ma rezi tom III al acestel Inertiri. No. 371 ve e tr.

DESPRE DEPO.:IT.-ART. 1198 § 2, 1623-1625. 473

Pentru ca depozitul s. poatit fi considerat ca neceartrebne sà* existe un pericol real care sá sileaseá pe deponenta fitce depozitul i srt-1 impiedice de a &I un depozitar.

Situatia i graba in care se gilse0e o persoanrt de a facedepozitul impiedicil de a se ganen la o dovadá scrisA.Deaceea, prin derogare dela dreptul comun, art. 1621 C. civildispune cii, in toate eazurile, proba testimonial i a pre-zumptiilor este admisibilii nu numai pentru a dovedl depo-zitul in sine, ei i pentru a stabili natura i valoa-ea lucru-rilor depozitate 1),

Afará de aceastil derogare dela dreptul coinun, celelalteregule dela clepozitul voluntar se aplicA i depozitului necesar(art. 1622 C. civil).

424. Depozitul rdeut intr'un han sau ospAtärie.--Responsabilitated hAngiilor sau ospälgtorilor (art. 1198, 20,1623-1625 C. civil). De0 depozitul lucrurilor ce cálá-torul face inteun han, hotel, etc. este asimilat unui depozitnecesar (art. 1623 C. civil 2), totu0 in realitate, nu este vorbade un depozit, ci de un locator de irnobile, care trebuesupravegheze localul inehiriat i sil ráspundá. de consecintele-tulburgrilor de fapt:

44.Et lamen custodiae nomine ex locato ieuentur», (Hangii suntresponsabili de efectele ce li s'a ineredintnt, cAlatorii nvftnd in contralor nctiniten directa', din incliiriere). (L. 5, Pr., in fine, Dig., Nauta,ennpones, 4, 9).

Ori cum ar fi, osprttatorii sau .hangii ráspund de toate-lucrurile a duse in localul lor de etil tori.

«Din han sau etirciumit perind lucrul cuiva, se invinovAestehangiul i cArciumarulz, zice Andr. Donici (§ 28, capit, 21).

Nut este tocmai exact de a se zice, aa cum se exprimilart. 1623 C. civil, ca ospiltátorii i hangii ráspund capozitari,. adecá de culpa levis in concreto (art. 1599 C. civil,cIei ei neprestand un serviciu gratuit, rilspund de culpa levisfn abstracto. De aceea, art. 1624 Ii declará responsabili de

Vezi supra, p. 372, nota 1 si p. 465, nota 1. In once caz, furtul en-chei mincinoase, prin facerea unei gauri intr'un zid, prin spargerea unei casede fer nu constitue, in genere, un caz de fortá majorrt. Vezi tom. X, p. 48, 49.

Vezi tom. X, p. 49. Art. 1868 C. italian si art. 610 din legea 'migará_asupra obligatiilor dela 1892, dispun c otelierii nu riíspund de furturile comisein urma unei mari negligenfe a proprietarului.

Vezi tom. X, p. 45 §i 50.1) Cpr. art. 486 § 2 C. federal al obligatiilor (Elvetia).

474 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XII. CAP. II.

furtul sau striciiciunea lucrurilor crtlätorului, comise nu nu-mai de oamenii lui (art. 1000 C. civil), dar ,si ee cele co-mise de straini care frecventeazä hanul sau ospättiria, pentrucätrebue s'a* exercite in stabilimentul lor supravegherea cea mairiguroasa.

Responsabilitatea hangiului nu inceteaza deat in caz delurt Cu mina inarmatä, sau in alte cazuri de fortä majorA,precum ar fi, de exemplu: prAdaciunea sävarsita Cu ocaziaunei räzvrätiii sau invaziunei unei armate sträine, etc. (art.1625 C. civil); unii asimiland unui caz fortuit i furtulcomis noaptea prin escaladare sau efractiune. Chestiunea estefusil controversatà 1).

Ospiltarul sau hangiul inceteazä de a fi responsabil decAteori el stabileste cu perderea suferitä de calator se dato-reste culpei sau imprudentei acestui din urmä2).

Otelierul nu este, de asemeni responsabil de furtul comissau dauna cauzata de oaraenii ori servitorii cälätorului.

La Romani, cApitanii de coriibii, hangii, acei care-si in--chiriau grajdurile lor, etc. räspundeau pentru valoarea indoitäa obiectelor calätorului 9.

Astrtzi aceste persoane nu mai platesc valoarea indoita'A lucrurilor dispärute sau datorate, ci numai valoarea inte-gra% a acestor lucruri, oricat de mare ar fi amasa valoare.

Aceeasi solutie este admisibilä la noi, in privinta banilorvi a obiectelor de valoare, de oarece legea noasträ nu mar-gineste, in aceastä privintrt, responsabilitatea hangiilor la sumade 1000 lei, dupg cum o märgineste legea francea. din 18Aprilie 1889 saa la 1000 de mä'rci, duprt cum o marginesteart. 702 din codul german4).

Pentru ca hangiul sut räspundä de perderea sau strica-ciunea lucrurilor calgtorului, acesta trebue sut dovedeascil,existenta i valoarea lor, dovada putAndu-se face in specie,

1) Vezi asupra acestui jurrimant, tom, IX, p. 285, text §i nota 1, precumtomv III al acestei luceäri, p. 522.

2),Cpr. art. 701 C. german, 487 ì federal al obligatiilor, etc.Just. de pace din Paris, Dreptui din 1914, No, 39, p. 312. Vezi

tom. X, p. 53.

DESPRE DEPOZIT. - HANGII. OSPAT., ETC. 4'75

attlt prin martori cat i prin prezumtii, intrucat legeaineredintarea lucrurilor calatorului in manile otelie-

rului sau oamenilor sai, un depozit necesar (art. 1623 C.civil). Judeatorii vor aveA basa in vedere conditia i cali-tatea persoanelor, precum s't imprejurarile faptului, ei avando putere descretionara in privinta adrniterei sau respingereiprobei testimoniale si a prezumtiilor (art. 1198, 2° C. civil).

In caz cand s'ar dovedi perderea sau striaciunea lu-crurilor, i numai valoarea lor ar fi indoelnia; judecatorit arputa s defere calatorului juramfintul estimator sau zeno-nian, hotrtrand suma pana la care va fi crezut 1).

Responsabilitatea hangiilor nefiind de ordine publica', sepoate derogA dela ea printr'o anume conventie si o declaratieexpresa', si fäcutä, de otelier si acceptata de ealiitor.

Afiptul tipärit i placardat in eamerele otelului, princare otelierul declara ca nu raspunde de lucrurile caatorului,nu-1 scutesc de räspundere, daca nu se stabileste ca alatorula luat ctmostinta de acest afipt si 1-a acceptat 2).

Pentru ea hangii sau ospatatorii sa fie responsabili trebuesa-0 inchirieze odaile lor pe un timp scurt, iar nu pe untimp indelungat, asa a acel care sack de mai multi ani in-tr'un otel nu poate fi considerat ca un alator, iar respon-sabilitatea otelierului nu poate, in asetnenea caz, sa rezultedecat dinteo negligenta sau lipsa de privighere3).

In categoria hangiilor intra toti acei care inchiriazaapartamente mobilate ca ziva sau cu luna, nu insa i amicare tnchiriaza o casa', intreaga mobilata sau care-si inehi-riaza apartamentele lor numai ateodata la caz de iarma-roace, etc.

tTnii asimileaza hangiilor si ospatatorilor : persoanelecare tin restaurante sau cafenele, b6i publice. si chiar casede tolerantl Toate aceste chestiuni sunt insa controversate.

Sunt, de asemenea, asimilati hangiilor: persoanele care,In timp de bAlciuri, Ii inchiriaza grajdurile lor pentru ani-malele alatorilor (stabularii).

Vezi tom. V, p. 534, nota in fine; tom. IX, p. 278, nota 4; tom X,p. 55. Cpr. Judecrtt. ocol. VI Bucure§ti fg Trib. Ilfov, Cr. judieiar din 1910,No. 63, p. 536 urrn. Vezi qi supra, p. 370, nota 3, (trecutii din grelarti 5).

Ferrini. op. cit., 538, p. 673.

476 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. XII.- CAP. III.

Art. 1623 turn. nu se aplica insa, dupa unii, depozi-tului de haine, bastoane, umbrele, etc., facut in vestearulunui teatru, nici bagajelor incredintate companiei interna-tionale a vagoanelor de dormit 1).

SECHESTRUL.

Sechestrul este o masura conservatorie. El con-sista In remiterea fileuta de buna voe, sau din ordinul justitieiIn mainile unui tertiu (sequester), a unui lucru asupra cil-ruia mai multe persoane au sau pretind sä OA drepturi.

«Daca de catre partile Impricinate sau de catre judeatori seva incrOinta in pastrarea cniva un lucru de gilIcevire, atunci unasemenea pastrator se numWe seekestru», zice art. 1307 din codulCalimach (968 C. austriac),

Din cele mai sus exi use rezultil a exista dour', speciide sechestre: sechestrul conventional i sechestrul judiciar(art. 1626 C. civil).

Codul actual considera sechestrul ea un depozit, ceeaceeste conform cu vechia traditie, si prin sechestru se intelegeuneori persoana insarcinata Cu depozitul si administrarealuerului (art. 615 Pr. civ.).

Intre depozit si sechestru exista mai multe deosebiri, pecare le-am semnalat in tom. X, p. 56. Seehestrul poat,e sg,

ail de obieet nu numai mobile, dar si imobile 2).

Sechestru conventional (art. 1627-1631 C. civil).Sechestrul conventional este depozitul unui lucru litigios

--facut de cloud sau mai multe persoane unui tertiu, care iaasupra-si obligatia de -a-1 restitui dupä terminarea proeesului,eeluia caruia justitia va declara ea i se cuvine (art. 1627C. civil).

cLicet deponere tam tuzus quam plures, possunt, ditainen apudsequestrum nonnini plums deponere possunt». (Un depozit poate fifacut de una sau mai multe persoane afara de cel facut in minile

Cpr. Cas. S, I, Butt. 1913, p 865 i p, 886.Cpr. art. 451 C. Calimach (347 C. austriac).0. Bucuresti, Cr. judidar din 1920, No. 55, 66, p. 452 (rezumate)

Cas. II, Buit. 1895, p. 815.Vezi infra, p. 478.

DESPRE SECHESTRU. - ART. 1632, 1634. 477

unui seeliestru, care trebtle totdeauna si fie fa'cut de nmi multepersoane). (L. 17, Pr. ad initio, Dig., Depositi vel Contra, 16. :3).

Dupd art. 1628 C. civil, sechestrul poate sa nu fie gratuit,ceeace insemneaza cà el este gratuit prin natura, iar nu prinesentä.

Dacrt sechestrul este gratuit, contractul este un depozit.De aceea art. 1629 C. civil declara, in asemenea caz, apli-cabile regulele dela depozit :

Sechestrul poate avea de obiect nu numai mobile, darimobile (art. 1630 C. civil).

Dacä el are de obiect imobile, persoana insärcinatä cuconservarea lor are obligatia de a le administra inchiriandu-1pe un period cel mult de cinci ani, incasand chiriile i depu-nandu-le la casa de consemnatii, etc. 1).

Persoana insär einatä Cu seehestrul unni lucru Il va restituiaceluia care a dobandit cAstig in cauza, afarä de cazul andtoate partile fiind capabile, d'ar intelege si ar cere restituirealucrului inainte de terminarea contestatiei (art. 1631 C. civil)

427. Sechestrul judiciar (art. 1632, 1634 C. civil,615 Pr. civ.).Sechestrul judiciar este acel randuit de justitiein caz de litigiu asupra unui lueru mobil sau imobil 2).

Art. 617 Pr. civ., dupä care debitorul poate srt impedicesechestru asigurator, dand o cautiune indestulkoare, fiind destrictä interpretare, nu poate fi aplicat, prin analogie, seches-trului judiciar 3).

Sechestrul judiciar este o masura conservatorie läsatä lasuverana apreciere a instantelor de fond, care nu trebue s'oadmitä deck in cazuri extreme si numai atunci and seconstatä utilitatea acestei mä'suri de conservare 4).

In privinta cazurilor in care sechestrul judiciar poate ficerut si admis, art. 615 Pr. civ. a pastrat dispozitia art. 1632C. civil, dupa care se poate cere sechestrul judiciar atunci candeste proces asupra proprietätei sau posesiunei unui lucru. S'aumai adaos insä ì alte doul cazuri in care se poate cere si

C. Bucure§ti, Dreptul din 1916, No. 4, p. 25 urm. e Or. judiciar dinacelMi an, No. 4; p. 27.

Cpr. Trib. Muy, Dreptul din 1915, No. 75, p. 578.Vezi tom. X, p. 64. S'a decis, de asemenea, ca. de cate ori litigiul are

de obiect desfiintarea i lichidarea unei societati, este admisibila cererea de a serfindul un sechestru de catre justitie, care s'a urmeze cu administratia fonduluisocial paua la esfiintarea societätei, Cas, S. I, Bult. 1912, p-. 607. VeziCm. II, 1895, p. 815.

Vezi tom. X, p. 66.

478 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XII. - CAP. III.

obtine seehestrul, i anume : atunci cand este proces asupra.administratiei sau folosintei unui lucru comun.

Cuvantul posesiune din art. 1632 C. civil §i art. 615 Pr.civ. este generic. El cuprinde atat posesiunea, semn prin carese manifestä, proprietatea sau mijloc care duce la dobandireaei, cat i detentiunea, faptul material al tinerei unui lucramiscator sau nemiscator 1).

In adevar, dupd o jurisprudenta constanta, termenii legeinu sunt restrictivi, ci enumerativi 2).

Astfel, s'a decis ca sechestrul judiciar poate fi ordonatdupa cererea unui lega tar particular, asupra averei de succe-siune, atunci cand instanta, de fond apreciaza In fapt ca inte-resele legatarului sunt compromise printr'o rea administratiea mostenitorului beneficiar, ea sechestrul judiciar poate fidobandit, In materie de indiviziune conventionalä' sau silitäde unul din proprietari : cä', sechestrul poate fi admis asuprafondului social dupg, cererea unuia din coasociati, de cate oriexista neintelegeri futre ei i unul din ei impiedica pe ceilaltide a supraveghia administrarea societätei 3), etc.

Din imprejurarea ca sechestrul judiciar cere neaparat unlitigiu intre dota sau mai multe persoane, rezultä ca jude-catorii nu sunt tinuti sa cerceteze titlurile In virtutea carorase cere sechestrul, de oarece aceasta fiind obiectul principalal litigiului, prin asemenea procedare s'ar prejudeca insusifondul procesului.

S'a decis insa ea' justitia chemata a incuviinta un se-chestru judiciar, este in drept a examina intrucât fondul li-tigiului este sau nu intemeiat A).

In once caz, pentru admiterea unui sechestru judiciar,nu este suficient ca sa existe un litigia relativ la posesiunea,proprietatea sau administratia. i folosinta unui lucru- comun,ci trebue sä existe un interes vadit, un peri col pentru una

Trib. Ilfov, Dreptul din 1915, No. 75, p. 598, C. Bucuresti, Cr. judi-ciar din 1920. No. 26, 27, p. 1221, 222 (rezumate). Judeciit. ocol Odobesti,Dreptul din 1914, No. 11, p. 88.

Cas. III, 21 Sept. 1912, (Jurierul judiciar din 1912, No. 71, p. 840(rezumate) s't div. 1913, No. 54, p. 625. In acelasi Bens, Guillouard, Depót etsenu.estrc, 140; Laurent, XVII, 173, etc.

In consecintil, s'a decis di persoana rinduitii sechestru nu poate fi-gurit. In procesttl-In care s'ar revendicit insiisi proprietatea unor lucruri din pa-trimoniul pus sub sechestru. Trib. Iasi, Justifia din 1919, No. 4, p. 16.

Trib. Ilfov, Or. judiciar din 1915. No. 42, p. 42.Cas. I, Bulet. 1913, p. 865. Rämtine bineinteles crt contractul de

inchiriere Incheiat de sechestru judiciar, In timpul administratiei sale, poate fianulat, dacä se dovedeste ci este rezultatul unei intelegeri frauduloase dintreaechestru si chirias. Cas., loco suprò cit.

SECHESTRUL JUDICIA R. - ART. 615. PR. C.Pir. 479

din pgrti de a lasà, pe cealaltg parte in posesiunea care for-meaet obiectul litigiului, pericol lgsat ]a suverana aprecierea instantelor de fond 1).

Infiintarea unui sechestru judiciar este, zice foarte bineCurtea de casatie, o mäsurg lgsata de lege la aprecierea ju-decgtorilor de fond, si pe care ei o pot admite sau nu, tinandseama de imprejurgrile pentru care este cerutg, de utilitateaei in fapt, cum si de pericolul la care ar fi expus cel cevoe0e sh" la aceastil mh'sufa", dacg ea nu s'ar lug, de urgentä 2)

428. Procedura tinduirii sechestrului judiciar si pu-tenle sechestrului rfinduit de justitie (art.. 615 Pr. civ.)Sechestrul judiciar se randueste de justitie in mod contra-dictor si in urma citgrei pgrtilor, iar nu in camera de con-siliu, dupg cum se dovedea uneori inaintea revizuirei proce-durei prin legea din 1900.

Puterile sechestrului judiciar sunt determinate astazi, inmod limitativ, prin art. 615 Pr. civ. Persoana randuitä se-chestru poate face toate actele de conservare si de admini-strare3), gestiunea sa trebuind sg fie aceea a unui bun pro-prietar. El nu poate insä sá facg acte de dispozitie 4).

Sechestrul judiciar rgspunde deci de culpa de care rls-punde once mandatar salariat, in genere (culpa levis in ab-stracto),

Ca once administrator al unei averi strgine, el nu poateface contracte de inchiriere sau arendare cleat pe un termenmaximum de cinci ani 5),

E poate sta in judecatä in numele pärtilor litigante, cu

') C. Buourelti, Curierul *Naar din 1914,: No. 1, p 6,

480 COD. CIV.-CARTEA III.- TIT. XII.- CAP1T. III.

privire la bunul pus sub sechestru, numai Cu o prealabillineuviintare a autoritatii care 1-a ränduit (att. 615 Pr. eiv.).

El poate cere evacuarea imobilului pus sub sechestru, incaz cand aeest imobil ar fi detinut pe nedrept, putilnd uzA,In aceastä privinta, atät de procedura dreptului comun,si de calea sumara i exceptionala a legii proprietarilor 1).

El poate incasa veniturile de surnele datorite; poateOral datoriile urgente, etc.

Sechestrul judiciar primeste un onorariu, care se fixeazade justitie si care nu poate fi mai mare decilt 100/o din ve-nitul net al bunului administrat (art. 615 § ultim Pr. civ.)Sentinta prin care se randue.ste un sechestru judiciar sau serespinge ränduirea lui de tribunal sau judecatorul de ocol, inlimitele competintei lor, este supusrt apelului.

Sentintele pronuntate asupra cererei de randuire a unuisechestru judiciar, neavänd autoritatea lucrului judecat, asaca sentinta care a respins cererea de ränduire a sechestruluinu impiedicri pe aceleasi parti de a cere in urmä ränduireaunui alt sechestru.

Sechestrul judiciar nu poate fi cerut in privinta lueru-rilor nesusceptibile de a fi incredintate unui tertiu, precumar fi, de exemplu, gestiunea unei farmacii.

Dupa art. 1634 C. civil si art. 615 Pr. civ., sechestruljudiciar se ineredinteaza sau persoanei asupra careia partileau eazut de acord, sau persoanei numita din oficiu de auto-ritatea judecatoreasca, la caz de neintelegeri intre ele ; per-soana in contra careia aceastä masurrt este cerutä, poate firânduita sechestru judiciar fart. 615 Pr. eiv.).

Misiunea sechestrului inceteaza prin terminarea judecatei;prin demiterea sechestrului aprobata de justitie, sau, in fine,prin revocarea lui de altre autoritatea care 1-a numit.

Sechestrul judiciar da' seama de intreaga s'a gestiune,ca once mandatar in genere (art. 1541 C. civil).

Sechestrul judiciar care, cu rea credinta, lucreaza in va-tamarea persoanelor sau lucrurilor incredintate adrninistratieisale, So face culpabil de abuz de incredere (art. 330 C.penal).

De and am scris aceste rfinduri, lucrurile s'au schimbat, oi victoriaaliatilor ne-a redat Romania intregitg aproape cu toatii suflarea romfineascg.Tratatul de pace dela Bucureoti, care, din fericire, n'a apucat a fi ratificat, variimfine o paging neagrii in istoria rei noastre.

In cfit priveote modul de administrare oi onorariul acestor admiuis-tratori-secheotri, vezi art. 16 i urm., din legea mentionatg dela 1916, iar in cfitpriveote drepturile acestor administratori-scchestri, vezi Cas. I, 23 Fevruarie1920. Jurisprud., rom., din 1920, No. 15, p. 319, 320, No. de ordine 232. S'adecis cà necesitatea ca un patrimoniu sg, nu rgmfte flrg administrator, fiind deordine publicg, atâta timp cfit nu s'a numit un alt reprezentant legal lu localcelui demisionat, fostul sechestru administrator îii mentine calitatea de a re-prezenta pe cel pus sub sechestru in baza legei mentionate din 1916. Trib.Iaoi,Justilia din 1920, No. 6 oi 7, p. 29.

D. Alesandresco. Principiile Dreptului Civil Román. Vol. IV. 31

SECHESTRUL JUDD-1AR. 481

429. Sechestrii administratori rfinduiti in baza legeidin 21 Decembrie 1916, relativä" la supu§ii Statelor cu careRominia se gAsei in stare de razboiu i bunurile aces-tora. Räzboiul mondial, la care ne-am asociat i noi inziva memorabila de 15 August 1916, färä a fi fost destul depregatiti, si care in curand, scriam pe atun.ci, se va terminaprin pacea dela Bucuresti, pe care, vrand nevrand am fostsiliti a o incheia 1), si care in urmä a fost sfaramatà priningenuchirea adversarului pe toata linia, din care a esitcRomania Nouä,» a dat loe la randuirea unor administratori-sechestri, insarcinati cu administratia bunurilor din tara apar-tinand supusilor Statelor cu care Romania se gäsea in starede räzboiu. Iatä, cum se exprimä, in aceastä privintä, art. 15din legea dela 21 Decernbrie 1916.

gPersoanele Insgrcinate cu administrarea operatiuuilor socie-tgtilor, a stabilimentelor sau a persoanelor mai sus argtate sau eulichidarea lor, precum i cu sechestrarea bunurilor acestora, vorpurtg titlul de administratori-sechestri. Numirea lor se va face deprimul prezident sau prezidentul tribun., san inlocuitorul su, prin.aceeasi ordouantg prin care s'a ordonat punerea sub administrarenjustitiei sau lichidarea.

Toate persoanele numite pe temeiul decretului, publicat inMonit. of. din 15 August 1916, vor fi supuse confirmgrei primuluiprezident sau prezidentului tribun., afarà de controlorii si sechestriinumiti pe baza zisului decret, din teritoriile ()curate de inamic, caresunt confirmati de drept, In Insgrcingrile lor, In virtutea acestei legi.

Administratorii-sechestri au aceeasi rgspundere ca cea prevg-zutg de codul de comert pentru administratorii delegati.

Nici intr'un caz statul nu relspunde de nici o dauncl dinfaptul punerei sub sechestru, lichiddreì sau punerei sub control asocieteitilor sau supu§-ilor Sta lelor mai sus mentionate i niel defelul administratiunei acestora» 2).

') Trib. Ilfov, Dreptul din 1920, No. 16, p. 191.2) Vezi tom. X, p. 62. nota 3 §i p. 73.

482 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. XII.- CAP. III.

In timpul ocupatiei, de tristä rnemorie, puterile ocu-pante au numit si ele uneori administratori fortati. S'adecis cg acesti administratori, fiind reprezentantii puterilorocupante, nu pot fi soeotiti ca mandatari ai societgtilorcomerciale sau ai patronilor stabilimentelor unde au fostnumiti, mandatul presupunä,nd consimtimfintul expres sautacit al mandantului, ceeace nu poate fi in asemenea cazuri,fiindcg acesti administratori au fost numiti de puterea ocu-pantg numai in interesul ei si in scopul de a spolia avereaRomanilor sau a aliatilor lor 1).

430. Depozitul judiciar (art. 1633 C. civil). Art.1961 § 1 din codul fr., eliminat de legiuitorul nostru, vor-beste de sechestrul mobilelor urmgrite ale unui debitor.Aceasta nu este insg un sechestru, ci un depozit, intruck,lucrul nu este litigios.

Lucrurile mobile urragrite se preteluesc, sau se incre-dinteazg unui custode, randuit de autoritatea judecaoreaseg,(art. 418 urm. Pr. civ.).

RAnduirea unui custode produce intre acest custodesi creditorul urmgritor obligatii reciproce (art. 1633 C.civil). Custodele trebue sä se ingrijasca de lucrul depo-zitat ca un bun proprietar (art. 1633 C. civil). El esteresponsabil de once paguba adUsg creditorului prin negli-jenta sa.

Custodele trebue sä, de a pe fall obiectele ce-i suntineredintate (art. 1633). Creditorul urmgritor trebue sg plg-teased custodelui salarial fixat de justitie (art. 1633 C. civil),aceste avand in privinta salarului, un privilegiu asupra pre-tului esit din vAnzarea obiectelor incredintate lui (art. 421Pr. civ.).

Art. 1632, 20 din codul civil mai prevede cg justitiapoate sä, ordone sechestrul lucrurilor oferite de un debitorspre liberarea sa, insà," in asemenea caz nu este vorba de unsechestru propriu zis, ci de un depozit judiciar, intrucfit lu-crul nu este litigios 2).

') Vezi tom. III al acestei lucriiri, No. 6, p. 9.2) In dreptul nostru, contractul poate deci fi aleator numai pentru una

din piírti, art. 947 § 2 fiind In perfectii, armonie cu art. 1635 C. civil, Vezitom. III al acestei lucrliri, No. 6, p. 9, text si nota 4.

1) Vezi asupra contractului de asigurarare, de care codal civil nu se ocupil,Surville, figments d'un cours de drat civil fr., II, 1244 urm., p. 637 urm. (ed.a 2-a); Colin et Capitant. II, p. 601 urm.; Planiol, II, 2142 urm., etc. In atprive-$e asigurkile In contra ae,cidentelor de muna, vezi art. 140 urm. dinlegea asupra meseriilor, creditului si asiguriirilor muncitoresi dela 27 Ianuarie1912, etc.

4) Cpr. art. 1702 oi 1705 C. Calimach (1270, 1272 C. austriac).

CONTRACTE ALEATORIL ART. 947 § 2 0 1635. 483

CONTRACTELE ALEATORII(NOTIUNI GENERALE)

*tim a contractele Cu titlu oneros se subimpartIn contracte comutative i aleatorii. Contractul este comutativde ateori fiecare parte dä 0 prime0e echivalutul de ceeacedä; de pildl: vänzarea, schimbul, locatiunea, etc. (art. 947§ 1 C. civil 1).

Contractul este aleator de ateori prestatiile reciprocifie ale tuturor pärfilor, fie numai ale unuia sau maimultor din ele 2) consistä dinteo taxisrt de avtig sau depaguba, dupä un eveniment necert (art. 947 § 2 0 1635 C.civil. Astfel sunt: contractul de asigurare3), imprumutul nautic,care fa c parte din dreptul maritim (art. 601 urm. C. com.);jocul 0 prinsoarea; contractul de rentä pe viata, etc. (art.1635 § 2). Enumerarea fäcutä de acest text este enunciativä,iar nu limitatia

Jocul i prinsoarea. Definitie. -- Jocul este oconventie prin care parte se obligä, la caz de perdere, a plAticl§tigätorului sau un alt lucru. Jocul se zice la noroc atunciand perderea sau c4tigu1 atarnä numai de intämplare, larnu de combinatiile 0 iscusinta juatorului.

Ram4agu1 sau prinsoarea este o conventie intre douàpersoane, prin care ambele se obliga, pentru cazul and opiniauneia din ele va fi recunoscutä ea neintemeiatä. sä pläteasaceleilalte o sumä de bani sau un lucru determinat 4).

484 COD. CIV. CARTEA III. TIT. MIL CAP. I

433. Efectele jocului §i rAmA§agului (art. 1636,1638 C. civil). In 'vechiul drept germanic, jocul da'deh loela o actiune in justitie :

Dinge gespielt est baar bexahlt». zice o vechiu proverb :(Jocul pe credit este plAtit pesin) 1).

Jocurile i prinsorile au fost ins5, in totdeauna vAzuteCu defavoare. Iatä, in adevär, ce gäsim, in aceasta privinta,In legile lui Manie :

eJocul çi prinsorile sunt niste furturi inanifeste ; in conse-cintà, Regele trebue sg-si dea torah' osteneala spre a le .impiedica)(cartea IX, § 222).

De aceia, dreptul actual punAnd pe aceea0 treaptä joculrAm4agul, refuzg, in principiu, once actiune pentru datorii

izvorâte din joc sau prinsoare (art. 1636 C. civil) nefacandexceptie decat pentru jocurile care contribuesc la exercitiulcorpului, precum : armele sau scrima, cursele Cu piciorul, cucai, trasura, automobilul, etc., tragerea la tintl, inotare, gim-nastia, etc., enumerarea fäcutd de art. 1637 fiind enun-ciativa, iar nu limitativál 2).

Nu dau insä loe, in genere, la o actiune in justitie :§ahul, jocul de biliard, de dame, zarurile, lotul, jocurile dec6rti, ruleta 0, in fine toate joeurile in care perderea sauc4tigul atarnA numai de intâmplare.

Loteriile neautorizate sunt asimilate jocurilor i prin-sorilor lipsite de actiune.

S'a decis cà i preniiile. ce un ziar ofersa abonatilor0 care li se atribue prin tragere la sorti, eonstitue o loterieneautorizatá, asimilat'd jocului la norm, pentru care legea nuconfera nicio actiune in justitie 3).

Acee* solutie este admisibilA in privinta Cargurilor Cu

Vezi Chaisemartin. Proverbes et maximes de droit germanique, p. 282,No. 30.

Cu toate acestea, chiar in privinta jocurilor care Inlesnesc dezvoltareacorpului 0 in privinta prmsoriior relative la aceste jocuri, judeciltorii au fecal-tatea de a respinge actiunea reclamantului, de cateori, daca suma pro/MA esteprea mare (art. 16i7, in fine'.

C. Bucureati i Cas. S. I, Or. judieiar din 1911, No. 50; Bull. 1913,p. 60 ai Dreptul din 1913, No. 26, p. 201.

Vezi tom. X, p. 88, text si nota 1.Vezi tom. III al acestei lucrilri, p. 159, No. 133,

s) Vezi tom. III al acestei lucedri, p. 162, a ele nu pot.4) Cpr. Planiol, II, 2118.

DESPRE RENTELE PERPETITE iN DR. NOSTR17. 485

tertnen asupra marfurilor sau efectelor publice, de cateori seva dovedi ea pärtile n'au avut in vedere o predare realä siefectiva a valorilor promise, ci o specula asupra diferenteiintre suirea §i scoborarea cursurilor (jocuri de bursa) 1).

Dar daca jocurile saa prinsorile nu zlau loe, in genere,la o actiune in justitie, plata izvorita din asemenea datoriieste validä, de cateori a fost facuta de bunä voe, afara decazul cand c4tigatorul ar fi intrebuintat dol, inselaciune sauamagire (art. 1638 C. civil); caci actnmea in repetitie nueste admisà in asemenea materie, solutie admisa s'a prin art.1888 din codul Calimach (1432 C. austriac). Formula intre-buintatä de art. 1638 C. civil fiind acea a art. 1092 § 2,relativ la obligatiile naturale, de aei s'a tras concluzia cadatoria care rezulta din joc sau prinsoare constitue o obli-gatie naturalä 2). Totusi, chestiunea este controversata.

Cu toatä controversa ce existä asupra acestui punct, sedecide, eu drept cuvant, eä aceste datorii nu pot fi opuseIn compensatie; ca ele nu pot fi convertite printr'o nova-tiune inteo altä obligatie civila si efieace, deg dupä pärereageneralä obligatiile naturale pot fi novate 3); ca ele nu potfi garantat,e prin fidejusiuni, ipoteca, amanet, etc., niciconfirmate, etc.

Asemenea obligatii nu pot, de asemenea, face obiectulunei tranzactii san unui compromis. Ele nu pot fi cedate, etc.

434. Contractul de rentd pe viatA. (Novatiuni ge-nerale). Autorii observa chi nu exista propriu zis ccontractede renta pe viata», de0 rubrica capit. III de sub titlul XIIIpoarta aceasta intitulaturä, rentele avänd un caracter parti-cular, ' care poate sa izvorasca dintr'un testament sau un con-tract oneros sau eu titlu gratuit (art. 1639 urna. C. civil).Renta viagera poate deci fi constituita printr'un testament,printr'o donatiune (art. 1640) sau o vanzare, in care ea joacärolul de pret 4).

486 COD. CIV.- CARTEA III. -TIT. =I.-CAP. III.

Renta este o prestatie periodia consiständ in bani sauIn alte lucruri fungibile. Ea consista in insträinarea defi-nitiva a unui capital sau unui imobil spre a incasä venituriperiodice. Daca aceste venituri urmeaza a fi plark-e in tottimpul vietei unei persoane, renta este viagera i constitueun contract aleator.

Daca veniturile pot, din contra, fi cerute In perpetuu,sau pentru un Env determinat, renta este perpetua sauvremelnia.

Renta este un lucru mobil (art. 474 C. civil). Ea esteun lucru incorporal ale cärui venituri sunt considerate cafructe (art. 527 C. civil). Deateori renta este constituitäprintr'un contract cu titlul oneros (art. 1639 C. civil), eaeste un contract aleator.

Veniturile rentei se prescriau prin cinci ani (art. 1907C. civil), pe and insRi dreptul rentei se prescrie prin 3Gde ani cu incepere dela data titlului constitutiv (art. 1892C. civil).

Nu trebue sa confundam renta viagerä, cu contractulnumit In Franta bail a nourriture prin care o peisoanaasigura, pentru un pret determinat (abandonarea unui ca-pital sau unui fond), hrana, locuinta i imbracamintea petot timpul vietei sale. Acest contract special, care constitueo obligatie de a face, este cärmuita de alte principii cleatacele ale rentei viagere 1)

Renta pe viata mai trebue deosebitä de asigurarea peviatä, care este i ea un contract aleator, 6'6 acest contracteste totdeauna cu titlu oneros, pe and renta viagera Po atefi constituitä cu titlu gratuit.

435. Rentele perpetue dintre particulari. Existentarentelor perpetue este in dreptul nostru indoelnica. In adevär,de§i mai multe texte vorbesc de aceste rente (vezi de exemplu,art. 474, 550, 1892, 1893, 1907, etc. C. civil) 2), sunt altetexte ale codului fr. (art. 1909-1014), care au fost eli-

Vezi tom. X, p. 95.Vezi art. 776 C. civil, care presupune cazul unei rente perpetue.

CONTRACTELE ALEATORII. - R. VIAG.- ART. 1639-1645. 487

minate de legiuitorul nostru. Curtea din Craiova vi Curteade casatie au admis existenta acestor rente v'l la noi 1).Aceasta materie a fost, de altfel pe larg studiatä in tom. X,p. 96 urm.

436. Condiliile de validitate ale rentei viagere (art.1639-1645 C. civil). Renta viagerä poate fi constituitacu titlu oneros sau Cu titlu gratuit (art. 1639, 1640 C. civil).

Decheori ea este constituita cu titlu oneros, contractuleste aleator, caci daca persoanele pe capul cäreia renta afost constituitä traeOe mult, creditorul ei va fi in cavtig,debitorul fiind in paguba; daca el traevte putin, contrariul va&yea, loc.

Daca renta este constituita cu titlu gratuit, ea nu esteun contract aleator, ci o liberalitate supusa atAt in privintafondului vi a formelor, regulelor dela liberalitati. Astfel eatrebue sa fie facuta in formeld donatiunei sau testamentului;ea este reductibilä daca intrece partea disponibila vi. nu poatefi facuta in folosul persoanelor incapabile de a primi prindonatiune sau testament (art. 1641 C. civil).

Renta viagerd poate fi stipulata nu numai in folosulaceluia care platevte pretul ei, dar vi in folosul unui tertiu(art. 1642 C. civil).

Aceasta dovedevte ea stipulatiile pentru altii sunt validevi in legislatia noastra, devi art. 1119-1122 din codul fr.au fost eliminate de legiuitorul nostru 2).

*Um insa ca de cateori stipulatiile facute pentru altiicuprind o liberalitate, aceste stipulatii sunt scutite de formelesolemne 3).

Renta viagerä, fie stipulata in folosul aceluia care plä-tevte pretul, fie in folosul unui tertiu, trebue sä fie stabilitapentru un timp calculat asupra vietii unei sau mai multorpersoane, de unde ivi trage caracterul de contract aleator.

Vezi tom. I al acestei lucriiri, p. 427, nota 2 si 607, nota 2; tom. II,-p. 190, etc.

Vezi tom. II al acestei lucriiri p. 675, text ei nota 1; tom. III, No, 27,13. 34 si p. 342, text si nota 1, etc.

Vezi tom. III al acestei Mari, p. 35.

Renta viagerrt putând fi constituitit asupra mai multor capete, che-stiunea este de a se t;;t1 daeá, In asemenea caz, moartea unei din aceste persoane-aduce sau nu stingerea parfiará a rentei? Ritspunsul trebue ER fie, in principiu,.negativ. Vezi tom. X, p. 104.

Vezi tom. X, p. 106, 107, texte Fii nota 1,

488 COD. CIV. - CARTEA Hl. --TIT. XIII. - CAP. III.

Nu este irisa necesar ca ea sa fie stabilit& asupra ca-pului creditorului, ea putand fi stabilita i asupra capuluiunui tertiu (art. 1642 C. civil), sau chiar a insRi capuluidebitorul ui.

Renta viaged se plate0e cat titnp tríete persoana asupraeareia este constituita. Astfel, daca ea a fost constituid, asupracapului unui tertiu, ea se va stinge numai prin moartea acestuitertiu, iar nu prin moartea creditorului, care ar fi murit l'ala-inte. In asemenea caz, renta va continua, in persoana moite-nitorilor ereditorului pana la moartea tertiului1). Sub acestraport, renta viagera se deosebe0e deci de uzufruct, care sestange in totdeauna prin moartea uzufructuarului (art. 557C. civil).

Am vazut ea, durata rentei viagere trebue sa fie stabi-lita asupra, vietii unei sou mai multor persoane.

Renta infiintata pe capul unei persoane, moarta in mo-mentul incheerei contractului, nu produce nici un efect (estefha.' lucrare) (art. 1644 C. civil) contractul fiind in specieintemeiat pe o cauza fa10, (art. 966 C. civil.

Art. 1645 C. civil asimileaza cazului de mai sus pe ac,elain care renta ar fi fost constituid,' asupra eapului unei per-soane, atinsa de o boala de care acea persoanä, a murit ininterval de 20 de zile dela data contractului. In asemeneacaz, nu exista absenta sau falitate de cauza, ci eroare sub-stantiala asupra prestatiunei, persoana atinsa de o boalä, decare a murit in timp de 20 zile considerandu-se ea inexi-stenta. Termenul de 20 de zile se calculeaza dupa regula cadies a quo nu intra in termen.

Art. 1644, 1645 C. civil se aplica fie ea renta a fostconstituid asupra capului creditorului, fie asupra capului unuitertiu, O dupa unii, chiar ti atunci cand renta fiind consti-taita asupra capului mai multor persoane, una din aceste per-soane murise in momentul incheerii contractului, sau ar fimurit in cele 20 de zile statornicite de art. 1645, de bo alade care erh atunci atinsa. Chestiunea este irisa controversata, 2)

') Vezi tom. X, p. 110.

CONTR. ALEAT.-RENTA. VIAG.-ART. 1646-1651. 489

In once caz, art. 1645 nu se aplica rentelor constituitecu titlul gratuit, fiindca acest text se intemeiaza pe lipsa decauza; or, inteo donatiune, eauza consistä in vointa de a in-deplini o binefacere.

Efectele rentei viagere intre pärtile contrac-tante (art. 1646 1651 C. civil). Obligatiile debitoruluirentei consista lo in a da sigurantele promise prin contrut;In a plati veniturile rentei la timpul hotärit.

Darea sigurantelor promise (art. 1646 C. civil).De cAteori debitorul rentei nu da sigurantele promise princontract, sau micpreaza sigurantele date (art. 1025 C. civil),creditorul poate cere rezilierea contractului (art. 1646 C. civil).

Rezolvirea sau desfiintarea contractului, care nu se aplicarentelor constituite cu titlu gratuit, n'are loc de drept, ci prinjustitie, debitorul putând sa opreasca rezolutia &And siguran-tele promise sau sigurante echivalente cu cele mic§orate de el.

Daca' contractul a fost desfiintat pentru lipsa de sigu-ranta, debitorul trebue sa restitue capitalul sau celelalte lucruriprimite deba creditor.

CAt pentru chestiunea de a se sti daca creditorul trebuesit restitue veniturile primite, ea este controversata' 1).

Plata veniturilor rentei si sanctiunea acesteiobligatii (art. 1647-1651 C. civil). Debitorul trebue WAplateasca veniturile rentei la termenele fixate prin conventie,aceste venituri incetand de a fi datorite la moartea creditorului.

Neplata veniturilor rentei la timpul oportun nu aduceinsa' rezilierea contractului, creditorul avind numai dreptul dea urmarl 0 vinde o parte suficienta din bunurile debitorului,spre ali asigurà plata veniturilor sale (art. 1647 C. civil), 0aceasta fie c.4 renta a fo3t constituita cu titlu oneros, fie cutitlu gratuit. Art. 1647 C. civil nu mai este insa aplicabilde ctite ori partile au stipulat prin contract un pact comisorexpres.

Dupa cum creditorul rentei nu poate cere restituireacapitalului ei, tot astfel nici debitorul nu se poate liberà deplata ei, restituind acest capital 0 renuntand la repetitia anui-

'1 Vezi tom. III, partes. I, p. 547, nota 2 s, tom. X. ro. 112.Cas, S. IlI, Bult. 1910, P. 96 §ti Dreptul din 1910, No. 21, p. 169 (cu

observ. noastrii).Cpr. art. 1982 C. fr., eliminat de legiuitorul nostru ca de prisos.

490 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XII. CAP. III.

tátilor plätite, oricat de lunga ar fi viata acelora in a clrorfavoare s'ar fi infiintat renta, si oricat de oneroasä ar fi pres-tatia acestei rente (art. 1648 C. civil).

Veniturile rentei viagere fiind fructe civile, se dobandesezi Cu zi (art. 523, 525 C. civil).

Aceste venituri nu se dobandesc de creditor decat inproportia numärului de zile ce a träit, in timpul anului, acelaasupra capului caruia era constituitä renta (art. 1649 § 1C. civil).

Cu toate acestea, daca renta era, dupä conventia pärtilor,plätitoare prin anticipatie, plata fäcutá in aceste conditii estedefinitiv dobanditä pentru creditor, si reprezentantii lui n'aunici o restituire de fäcut (art. 1649 § 2 C. civil).

Viata persoanei pe capul careia renta a fost constituitä,fiind o conditie a existentei rentei, creditorul ei nu va puteacere plata veniturilor acestei rente, decat dovedind prin oncemijloace existenta acestei persoane (art. 1651 C. civil) 1).

Pärtile pot, prin conventia lor, sä declare renta n eurm&-ribill din partea creditorilor aceluia cáruia ea apartine, insänumai atunci cand renta este constituitá cu titlu gratuit(art. 1650 C. civil), ele neavand aceastä facultate, de cateori ea este constituitä Cu titlu oneros, fiindca aceasta ar ficel mai bun mijloc pentru un debitor de rea credintd dea-si sustrage averea sa, dela urmärirea creditorilor sal.

Chiar in caz cand renta a fost con stituità Cu titlugratuit, sub conditia ea ea sg nu poatä fi urmärità, totusiea poate fi urmäritä, fnsä numai pentru datorii de alimente,de elbirii fi alte ereante privilegiate asupra mobilelor.Judecgtorii fixeazg, in asemenea caz, partea din veniturile cepot fi urma'rite (art. 408 Pr. civ.) 2).

440. Incetarea rentei viagere. Renta viageräinceteazg :

10 prin moartea persoanei asupra capului cäruia ea afost constituitä sau prin moartea a insusi creditorului, daeäviata lui a fost luatä drept termen a existentei rentei 3).

DESPRE PIDERISIIINE.- ART. 1652. 491

De cateori debitorul rentei va cauza el insusi moarteapersoanei asupra capului cäreia renta a fost constituita, mos-tenitorii creditorului rentei vor puta, cere rezilierea contrae-tului si daune (art. 1020, 1021 C. civil).

20 Renta .viagera se mai stange prin prescriptia de 30de ani, ca incepere dela data titlului ei constitutiv (art. 1892C. civil), numai veniturile rentei fiind prescriptibile princinci ani. Spre a inlatura aceasta prescriptie, creditorul renteisau mostenitorii lui trebue sa ceara un nou titlu al rentei(art. 1893 C. civil);

30 Renta constituitä, printr'un act ea titlu oneros sestange prin rezilierea contractului pentru nedarea sigurantelorpromise sau micsorarea celor existente (art. 1646 C. civil)

4° In fine, renta viagera constituita printr'un act catitlu gratuit se poate stânge printr'una din cauzele de revo-care prevazute de lege (art. 829 C. civil).

FIDEJUSIUNEA SAU CAUTIUNEA

441. Fidejusiunea codera ereditorului o garantie per-sonald. Acel care da o siguranta personala, se obliga cu toatebunurile sale mobile si imobile (art. 1718 C. civil), obligatiilesale trecand, dupa moarte, la mostenitorii säi, pe cand cel ceda. o siguranta reata' pentru datoriile altuia nu se obliga per-sonal, afectand ca garantie numai bunul care face obiectulsigurantei.

Siguranta este mai mare in obligatiile reale decat incele personale.

ePlus cautionis in re est, guam in persona». (L. 25. Dig., Dediv. regulis juris antigui, 50. 17).

422. Natura §i intinderea fidejusiunei (art. 1652C. civil). Fidejusiunea este un contract prin care o per-soana se obliga catre alta a-i piad ceeace datoreste unui tertiu,in caz cand acest tertiu nu-si va pläti el insusi datoria sa;

492 COD. CIV.- CARTEA III. -TIT. XIV. - CAP. I.

iar fidejusorul este o persoana care se obliga pentru altulCu toate bunurile sale.

«Cine garanteazI pe altul p1Ate0e», zice un vechi proveeb ;

iar Loysel zicea :

«Qui répond paie»; sau eQui répond, il doit» 1).

Acelq autor aiurea zice :«Pleige (caution) plaide, gage rend, et bailler caution est occa-

sion de double procès» 2).

Fidejusiunea este un contract accesoriu i unilateral, deunde rezulta ca art. 1180 C. civil este aplicabil in specie.

Fidejusiunea este, in genere, gratuita, insa gratuitateanu este de esenta, ci de natura acestui contract 3).

Dupa senatusconsultul Velleian, femeea care se obligasea garanta datoria altuia, putea sa invoace o exceptie sprea nuii executa obligatia sa, putn sà ceara inapoi ceeaceplatise in necuno0inta de cauza 4).

Astazi femeea maritata are capacitatea, daca este auto-rizata conform legei, de a garanta atat pe barbat cat i chiarpe un tertiu. Autorizarea este necesara, chiar daca femeeaeste separata' de bunuri, pentruca a garanta pe cineva nuinsemneaza a face acte de administratie 5).

443. Conditiile cerute pentru existenta fidejusiunei(art. 1653, 1655 C. civil). Patru conditii sunt necesarepentru existenta fidejmiunei,Aii anume: 10 obligatie principalavalidl; 2° consimtimantul fidejusorului; 30 capacitatea lui ;40 contractarea unei obligatii personale din partea fidejusorului.

Institutes eoutumières, II, 99, No. 669. Vezi i suprd, p. 113, 114In proverbul urmator (No. 670), se zice, de asemenea :

«De foi, fi; de pleige, plaid; de gage, reconfort; d'argent comptant, paixet accord».

Vezi infra, p. 455.In cat priveste deosebirea intre fidejusiune, mandatul si alte contracte,

vezi tom. X, p. 118, 119.Vezi asupra acestui senatusconsult celebru, tom. VIII, partea I, p. 18

qi 19, nota 1. Codal lui Andr. Donici dispune, in seemed privinta«Femeea chezasi nu se primeste, (§ 5, capit. 20), (Mulieres pro aliis

non intereedunt», zice Harmenopol (Cartes I, lit. 13, § 1). Vezi tom. X, p. 126,nota 2.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 505 si tom. X, p. 126.

') Vezi supret, p. 446 si tom. III al acestei lucriiri, p. 162.Cpr. C. Constanta. Or. judiciar din 1920, No. 65, 66, p, 623.Art. 1778 din codul Calimach (1319 (J. austriac) cereh, pentru a puteh

fi chezlis, sloboda ocarmuire a averei sale.

DESPRE FIDEJUSIIINE-ART. 1653, 1655. 493

1° Obligatia principalä validà. Obligatia ga-rantata trebue, in pincipiu, sd fie valida. Nu se poate decigarantà o obligatie inexistenta, nici o obligatie izvorita dinjoc sau prinsoare (art. 1780 § ultim C. Calimach), de0 da-toriile naturale pot fi cautionate 1).

La principiul ca fidejusiunea nu este valida de cAteoriobligatia principal' este null, art. 1653 § 2 .0. civil, faceexceptie in privinta obligatiilor susceptibile de a fi anulateprintr'o exceptie personal' debitorului; de exemplu : obligatiacontractatä de un minor, de o femee märitatà neautorizatd, etc.

Legea presup une, in adev6r, cà dacl, creditorul a cerut0 doband't in asemenea caz o cautiune, aceasta a fost tocmaipentru a se pune la adäpostul riscului la care se expune caincapabilul sa invoace incapabilitatea sa 2).

Se poate garantà nu numai o obligatie principará, dar0 acea luatA de un fidejusor (art. 1655 § 2 C. civil).

(Pro fidejussore fidejussorem accipi nequaquam dubiurn est».(Un fidejusor poate, fail nicio Indoialà, O.' garanteze un alt fide-jusor). (L. 8 § 12, Dig., De fidejussoribus, 46. 1).

2° Consimtimântul partilor. Pentru ca saexiste fidejusiune, trebue consimtimAntul liber al creditoruluisau fidejusorului. Fidejusiunea poate bag sa aibg, loe 0 fail§tiinta debitorului (art. 1655 C. civil).

«Ftdejubere pro alto potest quisque, Want si promissor ignoret».(Oricine poate garanta un debitor, chiar in necunoSinta acestui dinurmA). (L. 30, Dig., tit. cit.).

3° Capacitatea pArtilor. --- Fidejusorul trebuesa ODA capacitatea de a se obligA, iar nu numai aceea de acontracta, dupa cum dispune art. 1659 C. civil 3).

4° Contractarea unei obligatii personale dinpartea fidejusorului. Ultima conditie necesara la existentafidejusiune este contractarea unei obligatii personale din parteafidejusorului. In aceasta fidejusiunea se deosebe0e de amanet0 ipoteca, care sunt garantii reale. In aceste din urma ga-

Vezi supni, p. 492. Vezi si tom. III al acestei lucriiri, p. 437. Con-tractul care nu Indepline4te aceastii forrnalitate, constitue un inceput de probade natura a fi complectat prin alte dovezi. Vezi tom. X, p. 128 si tom. III alacestei lucriiri, p. 439.

Cpr. art. 1740 din codul fr., eliminat de legiultorul nostru ca de prisos.

494 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XIV. CAP. I.

rantii, tnsui bunul este afectat, pe dad in caz de fideju-siune, nu mai persoana raspunde.

Formele fidejusiunei §i dovedirea ei (art. 1656C. civil). Fidejusiunea trebue sa "fie stipulata in termeniexpresi, färä insa ca sa fie nevoe de vre-un termen sacra-mental.

Dupa art. 766 din codul german, fidejusiunea cere unact scris, pe cAnd, in dreptul nostru fidejusiunea poate fi nunumai scrisa, dar si verbalä.

Daca s'a incheiat un act scris sub semnatura privatä,acest act este supus formalitatei bunului i aprobat (art. 1180C. civil), fidejusiunea fiind un contract unilateral 1). Fideju-siunea nu este insä supusä formalitätei dublului original (art.1179 C. civil). In cat priveste dovedirea fidejusiunei, ea estesupusa regulelor dreptului comun, afara de fidejusiunea comer-dala, care poate fi dovedita prin orice soiu de probe (art.46 C. com.).

Intinderea obligatiei fidejusorului dupà ter-menii actului. Interpretarea fidejusiunei (art. 1656, 1657C. civil). Fidejusiunea fiind de stricta interpretare, se in-terpreta in sens strict, adeca in favoarea fidejusorului. Fide-jusiunea nu poate deci fi intinsa peste marginile in care afost contractatä, (art. 1656 C. civil).

.zChez4ia nu poate sg se intindg. mai departe cleat cuprindeanume rostirea chezgplui», zice art. 1783 din codul Calimach (art.1353 C. austriac).

Astfel, fidejusiunea data numai pentru o parte din da-torie, nu poate fi intinsa la dobanzile ei, i vice-versa.

Fidejusiunea (lath' pentru executarea unui contract delocatiune, nu se intinde la obligatiile care izvoräsc din tacitarelocatie sau reconductie a acestui contract 2).

Fidejusienea conceputä, in termeni generali garanteazIlush' toate obligatiile izvorite din obligatia cautionata.

1) Vezi tom. X, p. 134.

DESPRE FIDEJUSIUNE.-ART. 1656, 1667. 495

Prin aplicarea acestui principiu, art 1657 C. civil di.-apune cd fidejusiunea nedeterminatä a unei obligatii princi-pale se intinde la toate accesoriile acestei din urmä.

Art. 1657 C. civil face sä, figureze intre accesoriile decare rdspunde fidejusorul nemärginit spesele primei reclamatiifäcute de debitor pentru dobandirea plätei, adecd cheltuelileocazionate cu introducerea cererei in instantd.

In privinta celorlalte cheltueli, fidejusorul nu va OMdeck cele posterioare notificdrei ce i se va face, el putandse plAteascd datoria spre a inlkura cheltuelile zadarnice.

lntinderea obligatei fidejusorului dupa naturacontractului (art. 1654 C. civil. Fidejusiunea care intreceobligatia principalä, este validd numai panl, in mdsura acesteiobligatii, iar nu nuld, dupd cum era, la Romani, cel putindupd unii.

Fidejusorul nu se poate deci obliga in conditii maioneroase (durius) deck debitorul principal; el se poate insä,obliga mai strict (aretius), de exemplu: sub o ipotecd, sauIn mod civil pentru o obligatie naturald:

(Durius obligan i non potest, aretius potest fidejusor» .

Ramane insä bine inteles el fidejusiunea poate fi con-tractatii sub conditii mai putin oneroase deck obligatia prin-cipalä. Astfel, fidejusiunea poate fi constituita pe un termenmai lung, sau numai pentru o parte din datorie; fidejusiuneaunei datorii pure i simple poate fi cu termen sau sub con-ditie (art. 1654 C. civil), etc.

Intinderea fidejusiunei fatà de mostenitorii fi-dejusorului (art. 1658 C. civil). In dreptul vechiu roman,obligatia fidejusorului nu trecea la moOenitori, dispozitiacare a fost insd schimbatd de Justinian a cdrui teorie a fostreprodusd de codul actual 1), solutie admisd i in dreptulnostru anterior:

eCel ce va lua asupra sa ea A,' plateascA strifinii datorie, dato'

Chaisemartin, op. cit., p. 424, No. 38.Solvabilitatea fidejusorului se miisoath dup averea sa

a se tine ling setting de imobelele litigioase, tidied supuse unui proces actualsau iminent, nici de cele situate la o prea mare depärtare, niei de cele g-revatede sarc:ni, afarA de cazul dad ele ar fi suficiente, cu toate sarcinile existenteasupra lar.

496 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XIV. - CAP. I.

este s'o plAteascii, ciindatorirea merge gi la elironomii" lui», ziceAndr. Donici (§ 4, capit. 20);

iar codul Caragea are urmAtoarea dispozitie:(ChezAsia ce se face pentru datorie trece la mostenitoriv (art.

8, partea IIL capit. 12).

In vechiul drept germanic, obligatiile fidejusorului sestangeau, din contra, prin moartea sa, ele fiind personale:

(Burgshaft erbet Niemand». (Obligatia de garantie nu se tra-smite nimArui)1).

452. Conditiile ce trebue sà intruneasc5 fidejusorul(art. 1659-1661 C. civil). De cateori un debitor esteobligat, pentru o cauzA oarecare, a da un fidejusor, acestatrebue sA fie capabil de a se obligec, solvabil 2) si domiciliatin resortul Curtei apelative unde domiciliaz1 debitorul (art.1659 C. civil).

La regula dupl care solvabilitatea fidejusului se apre-ciazg dupà,' imobilele sale, art. 1660 C. civil face exceptie inmaterie comercialA i atunci and datoria debitorului estemica, ceeace este o chestie de fapt.

La caz de contestatie, solvabilitatea se dovedeOe de de-bitor, rAmanand ca creditorul, care ar pretinde ca valoareaimobilelor este insufieientg, sà-si dovedeasa alegatiunea sa(art. 1169 C. civil).

Dacg, fidejusorul dobandit de bunä voie sau prin justitiea devenit apoi insolvabil, trebue sä.' se dea un altul (art. 1661§ 1 C. civil).

Legea nu face exceptie dela aceasta fegulh' decat atuncidud cautiunea a fost data in baza unei conventii, prin carecreditorul a cerut ca fidejusor o anume persoang (art. 1661§ 2). In asemenea caz, in' adevar, creditorul n'a voit sä," aibä,o cautiune solvabilA, ci o anume persoana, pe care i-adebitorul. Acest din urml indeplinindu-si obligatia sa, estejust ca creditorul sa sufere riscurile cautiunei.

1) Vezi tom. X, p. 119, ad notam, p. 138 §i 139.

D Alexandra:co. Principiile Dreptului Civil Ronatn. Vol. IV. 32

DESPRE FIDEJUSIIINE. ART. 1676. 497

Daca debitorul, care trebue sa deá o cautiune nu ga-seste nici una in conditiile legii, cautiunea nu poate fi in-locuita printr'o siguranta real, precum : o ipoteca, un amanet,etc., pentruca obiectul obligatiei debitorului fiind o cautiunesolvabila, acesta este obiectul ce trebue sa fie prestat.

Aliud pro alio, invito creditore, solvi non potash) (art. 1100C. civil).

Art. 1676 C. civil permite, ce e drept, aceasta substi-tuire, insa numai in materie de cautiune legala i judiciara.

Dreptul de a da o altà garantie. (Cazul uneicautiuni legale si judiciare) (art. 1676 C. civil). Art. 1676figureaza in capit. III, care se ocupa de fidejusiunea legalasi cea judiciara. El nu se aplica deci la fidejusiunea conven-tionala 1).

Dupä acest text, cel ce e dator sa da o garantie lega lasau judiciarä, poate da un amanet sau alta asigurare, caresa fie suficienta; de exemplu : o ipoteca, etc. In cazurile incari debitorul poate sá substitue fidejusiunei o alta garantie,nu este nevoe ca aceastá garantie sá intruneasca conditiilecerute de art. 1659, 1660 C. civil.

Efectele fidejusiunii. Efectele fidejusiunii tre-bu ese consrderate din trei puncte de vedere: 10 intre creditor

fidejusor; 2° intre fidejusor i debitorul principal; 3° intrediferitii fidejusori ai aceluias debitor.

Efectele fidejusiunii hare creditor si fidejusor.Sub aceastra rubrica ne vom ocupà despre beneficiul de dis-cutiune.

Beneficiul de discutiune (art. 1662-1665 C. ci-vil). Fidejusiunea obliga pe fidejusor a platl obligatia

daca debitorul n'o platete el insusi (art. 1652 C. civil).

cehezilsul atunci se trage de egtre Indatoritor, dud nu estechip ca sX iasK datoria dela Indatorit», zice Andr. Donici (§ 1capit. 20).

9 Vezi tom. VI, p. 125, text Foi nota a; tom. X, p. 141.2) Vezi supret, p. 600.

498 COD. CIV. eARTEA III.-- TIT. XIV. CAP. II.

Fidejusorul nu poate tug fi actionat cleat in urma ex-pirarii termenul datoriei.

Perderea beneficiului termenului din partea debitorului(art. 1025 C. civil) nu aduce perderea termenului din parteafidejusT.ului, cad obligatia acestui din urma fiind deosebitäde aceea a debitorului principal, nu poate fi agravata printr'unfapt c,are nu atarna de el. Chestiunea este insa controversata1).

Renuntarea din partea debitorului la termenul stipulat,nu schimba, de asemenea, intru nimic situatia fidejusorului,care se va putea folosì de beneficiul termenului.

Deì fidejusorul trebue sa plateasca datoria de cateoridebitorul n'o pläteste el insusi (art. 1652 C. civil), totusilegea ii conferä dreptul de a invoca beneficiul de discutiune,adica de a nu platì cleat atunci and bunurile debitoruluisunt insuficiente (art. 1662 C. civil).

Acest beneficiu, care se interneiaza pe echitate si care-siare origina sa in dreptul roman (Novela 4, capit. 1), existaatat in privinta cantiunei conventionale ch s'i celei legale,nu tug in privinta cautiunei judiciare (art. 1677 C. civil).

Beneficiul de discutiu-ne ar putea, dupä unii, sä fiepropus si de catre fidejugorul comercial. El nu exista insaatunci cand o cambie a fost garantatä prin aval (art. 296urm. C. com.), fiindca datatorul avalului este solidar respon-sabil impreuna cu debitorul garantat (art. 42 C. com.) si so-lidaritatea exclude beneficiul de discutiune (art. 1662 C.civil), dupa cum exclude si beneficiul de diviziune 2).

Acest beneficiu, care nu poate fi invocat de judecatoridin oficiu, trebue sä, fie invocat de fidejusor iA limine litis(art. 1663 C. civil); altfel el ar fi presupus a fi renuntat laacest drept.

Fidejusorul, care invoaca beneficiul de discutiune, trebuesa indice averea debitorului principal si sa anticipeze spezelenecesare pentru punerea in lucrare a acestei urmäriri (art1664 § 1 C. civil).

Nu se va tine tug in seamä arätarea bunurilor debi-torilui situate afara de rezortul curtei in care trebue sa se

1) Dupit art. 1789 din codul Calimach (1359 C. austriac), deviziunea avealoc de drept. Vezi tom. X, p. 148, nota 3.

FIDEJITS. BEN. DE D/V. - ART. 1666-1668. 499

faca plata, pentrucl urmarirea lor ar fi prea anevoiasa ; nicibunuri litigioase, nici ipotecate pentru siguranta datoriei, caren'ar mai fi in posesiunea debitorului (art. 1664 § 2 C. civil).

Dacä, fidejusorul a indicat, in conditiile de m9i sus,bunurile debitorului, care pot fi urmärite, creditorul trebuesa le urmareasca in timp oportun, caci altfel, insolvabilitateadebitorului survenita mai pe urma 11 priveste, pe el panit laconcurenta bunurilor aratate de fidejusor.

Fidejusorul nu se mai foloseste de beneficiul de discu-tiune ; 10 daca, a renuntat la dânsul in mod neindoelnic ;20 and el s'a obligat solidar impreuna cu debitorul, in carecaz efectele obligatiilor fidejusorului se reguleaza dupa prin-cipiile obligatiilor solidare, MI% ca el sä", fie asimilat cu de-sava,rsire unui debitor solidar.

457. Beneficiul de diviziune (art. 1666-1668 C.civil). De cfiteori mai multi debitori contracteazä, in modconjunct, fara solidaritate, o datorie divizibila, fiecare se obligapentru partea sa (art. 1060). Cu toate acestea, art. 1666dispune ca de ateori mai multe persoane garanteaza pe unulsi acelasi creditor, obligandu-se a plati datoria debitorului,fiecare din fidejusori se obliga pentru datoria intreaga, so-lutie imprumutata dela Romani (Instit., De fidejusoribus,III,21, § 4), consacratä" §i. de art. 1789 C. Calimach (1359 C.austriac).

Aceastä solutie fiind exorbitantá pentru fidejusori, art.1667 permite fiecärui din ei sä cearl ca creditorul sä 1m-partA actiunea sa si s'o reduca la partea ce fiecare fidejusortrebue sä. plateascä. Aeeasta este beneficiul de diviziune, careti are origina-sa tot in dreptul roman (L. 3, Cod., De fide-jusoribus, 8. 41) 1).

Beneficiul de deviziune este o exceptie, nu delatorie, cabeneficiul de discutiune, ci peremptorie, care scuteste pe fi-dejusor de actiunea creditorului pentru tot ce intrece parteasa. Ca atare, fidejusorul care a propus a ramAne obligat inproportia acestei insolvabiliati, ne mai avAnd trig nici o

500 COD. CIV. CARTEA 111.TIT. XIV. CAP. II.

raspundere daca insolvabilitatea a intervenit in urma divi-ziunei (art. 1667 § 2 C. civil).

Fidejusorul care s'a obligat in mod solidar, nu poatesa propue diviziunea, pentruca solidaritatea o exclude, dupacum exclude §i beneficiul de discutiune (all. 1042 C. civil) 1).

De asemenea, creditorul care urmareste pe unul din fi-dejusori numai pentru partea sa virila, nu perde prin aceastadreptul de a urmari pe fiecare din ei pentru tfitreaga datorie,art. 1668 C. civil nefiind aplicabil in specie, aceasta exceptiepoate fi °push' pentru prima oara In apel, pe cand beneficiulde discutiune trebue sa fie opus in limine litis (art. 1663C. civil).

Acest beneficiu poate fi invocat nu numai de fidejusorulconventional, dar si de cel judiciar, art. 1677 C. civil netaga-duind acestui din urma decal beneficiul de discutiune 2).

Pentru ca fidejusorul urmarit de creditor sa poata pro-pune beneficiul de diviziune, trebue sa, nu fi renuntat la el,fie in mod expres, fie in mod tacit (art. 1667 § 1).

Dad, unul sau mai multi din fidejusori sunt insolvabiliin momentul and s'a admis diviziunea, care a propus-oramane obligat in proportia acestei insolvabilitati, ne maiavand insa nicio raspundere daca insolvabilitatea a survenitIn urma facerei diviziunei (art. 1667 § 2). Astfel, daca pre-supunem ca dintre patru fidejusori, numai unul este urmarit,.si ca intre acei neurmariti unul este insolvabil, diviziunea seva face intre cei trei solvabili.

Creditorul care invoaca, insolvabilitatea, va trebul s'odovedeasca (art. 1169).

Pentru ca fidejusorul urmhrit sa poata propune bene-ficiul de diviziune, trebue casa nu fi renuntat la el, fie inmod expres, fie tacitamente. Posibilitatea renuntarei rezultiidin termenii art. 1667 § 1.

Fidejusorul care s'a obligat in mod solidar, nu poatesa propue diviziunea, pentruca solidaritatea o exclude, -dupacum exclude si beneficiul de discutiune (art. 1039, 1042) 3).

De asemenea, creditorul care urmareste pe unul din

9 Vezi sztpret, p. 498.Vezi infrei, p. 506.Baudry et Wahl, op, cit., 1066.

Baudry et Wahl. loco cit.: O. Chambéry, D. P. 1903. 2. 311.Vezi torn. VI, p. 194, nota 2.

FIDEJ. EXCEPT. INERENTE DATOR.ART. 1681. 501

fidejusori numai pentru partea sa virilä, nu perde prin aceastadreptul de a urmärl pe fiecare din ei pentru toatil datoria,art. 1668 nefiind aplicabil in specie 1).

Dupl acest din urmä text, creditorul care, de bunä voe,iar nu din eroare, dol sou violentä, a urmärit pe un fidejusornumai pentru partea sa, nu mai poate revenì asupra imphr-tirei actiunei sale, cu toate el inainte chiar de a fi consimtit,unii din fidejusori, erau insolvabili pentru cä, in aeest caz,creditorul a renuntat in mod tacit de a urmAri pe fiecarefidejusor pentru datoria intreagg.

Independent de beneficiul de descutiune §i de diviziune,care constituesc exceptii personale fidejusorului, acest din urmämai poate invoca contra creditorului toate exceptiile inerentedatortei (art. 1681 C. civil). Acestea nu sunt exceptii propriuzise, ci mijloace de apilrare de fond, care tind la respingereapretentiei creditorilor 2).

457 bis. Exceptiile inerente datoriei, pe care le poateinvod fidejusorul (art. 1681 C. civil). Fidejusorul poatesä opue toate exceptiile inerente - datoriei, care sunt reale (reicoheren tes).

g Rei autem coherentes exceptiones etiam fidejussoribus compe-hint». (Exceptiunile alipite de lucru folosesc si fidejusorilor). L. 7§ 1, Dig., De exceptionibus, 44. 1).

Astfel sunt, de exempla : exceptia de compensatie sau deprescriptie, existentä in persoana debitorului principal ; excep-tiile care rezultä' din viciile de consimtimant ; exceptiile inte-meiate pe lipsa de consimtimant, de obiect, de cauza a obligatieiprincipale, sau pe cauza imoralä ori ilicitä, etc.

Aceste exceptii pot fi invocate de fidejusorul pur §isimplu, ca i de cel solidar, de dätätorul unui aval (art. 296urm. C. com.), etc.

Acel care a garantat pe un fidejusor poate si invoacei el exceptiile care apartin fidejusorului garantat.

Dreptul de a invocA, exceptiile inerente datoriei este undrept personal al fidejusorului, de unde rezultä cA el poate

1) Cpr. C. Constanta, Cr. judiciar din 1920, No. 65, 66, p. 523.

502 COD. CW. - CARTEA HL - TIT. XIV. -- CAP. II.

invoca aceste exceptii, Cu toate ca debilorul ar fi renuntatla ele.

c Omnes ex,ceptiones quae reo competuzzt, fidejussori quoque,etiam invito reo, competunt» . (Toate exceptiile care apartin debito-rului principal, apartin fidejusorului, chiar in contra vointei celuidintfii). (L. 19, Dig., De exceptionibus, 44. 1).

Cat pentru exceptiile personale debitorului, precum :minoritatea, interdictia, casatoria, daca este vorba de o femee,etc., ele nu pot fi invocate de fidejusor 1).

«Except-tones quae personnae cujusque cohaerent, non transeuntad Ojos». (Exceptiile personale nu tree la altii). (L. 7, Pr., ab initio,Dig., De exceptionibus, etc. 44. 1).

0 alta modnia, extras/ din L. 21, § 1, Dig., De pactis,2. 14, zice de asemenea :

«Pacta personalia ad aliun non pertinent, quaznvis haeredem».

Exceptiile opozabile aceluia ca care s'a contractat potinsa fi opuse reprezentantilor si cu titlu universal sauparticular :

«Quod ipsis qui contraserunt obstat, et successori buseorum obstabit». (L. 143, Dig., De div. regulis juris antiqui,50. 17).

458. Recursul acordat fidejusorului contra debito-rului principal (art. 1669, 1672, 1673 C. civil). Fide-jusorul care a pink datoria, are regres contra debitoruluiprincipal, atat in cazul cand cautiunea a fost data cu tiintacat §i fara §tiinta acestui din TIrmrt, el fiind subrogat in drep-.turile lui (art. 1670 C. civil). In cazul intaiu, el are actiuneamandati contrario, iar in cazul al doilea, actiunea negotiorumcontrario.

Fidejusorul care a pla'tit datoria debitorului, are recursIn contra acestui din urma, atat in privinta capitalului datoritcat i a procentelor, clack* ele erau garantate prin fidejusiune.El are recurs, in privinta procentelor legale, chiar daca datorianu produceà dobanda (art. 1669 § 3 C. civil), el avand drept

EFECT. FIDEJ. INTRE DEBIT. I FIDEL 503

la aceste procente din ziva cand a notificat debitorului plata(art. 1669 § ultim).

Fidejusorul are, de asemenea, recurs contra debitoruluiIn privinta spezelor sau cheltuelilor fácute cu ocazia urmä-rirei debitorului principal, $i pe care el a trebuit sä* le pla-teascä ca un accesoriu al datoriei.

In fine, fidejusorul chiar salariat poate, prin aplicareaart. 1549 dela mandat, cere $i daune, dacI a suferit vreunprejudiciu.

Prin exceptie dela regulele mai sus expuse, fidejusorulnu mai are nici un recurs contra debitorului principal: 10 dacä,dupl ce a plata uu aduce plata la cuno$tinta debitorului, $iacesta pliite$te de al doilea, el are insä, in asemenea caz oactiune in repetitie contra creditorului, care $i-a ineasat dedota ori creanta sa (art. 1672 C. civil). 2° Fidejusorul n'arerecurs contra debitorului, dacA a plata fárá a fi fost urmárit

fará a fi vestit despre plata pe debitor, atunci cand acestaavea mijloace de a declara obligatia stansá $i de a inlä'turaastfel plata. Fidejusorul are insä, $i in acest caz actiunea inrepetitie contra creditorului (art. 1672 § ultim C. civil). Acestrecurs, pe care legea 11 conferá fidejusorului, nu poate fi mo-dificat sau desfiintat decat in baza unei conventii intre de-bitor $i fidejusor.

In regull generalá, recursul fidejusorului se exercitá dupáce s'a platit datoria principal. Art. 1673 C. civil admiteinsá mai multe exceptii dela acest principiu.

Dupá acest text, imprumutat dela Pothier, fidejusorulpoate ara a fi plätit datoria, sä, actioneze pe debitorul prin-cipal, spre a obtine descárcarea sa, in urmátoarele cazuri :

10 Cand este chemat, in judecatá spre a pláti datoria;20 dad debitorul este falit sau insolvabil; 30 cara debitoruls'a obligat a libera pe fidejusor intr'un termen determinat,care ar fi expirat; 4° cand datoria a ajuns la seadentá prinsosirea termenului; 50 dupa trecerea termenului de 10 ani,cand obligatia n'are un termen determinat de scadenta (art.1673 C. civil).

Art. 1673 fiind o derogare dela dreptul comun, este li-mitativ. El nu poate deci fi aplicat la alte cazuri, de exemplu:atunci cand debitorul a läsat sà creascr, dobanzile peste má..-

Cpr. art. 1788 C. Calimach (1358 C. austriac). S'a decis c subrogatulhag nu numai in drepturile ce apartineau subrogantului contra debitorului, cisi In drepturile ce apartineau contra unui tertiu care n'ar fi dat decAt o ga-rantie reed (cautiune real). C. Toulouse, D. P. 1913, 2. 65.

Vezi tom. X, p. 161, text si nota 4. Tot controversatA este i chesiuneade a se sti clack fidejnsorul ar putea sau nu, prin subrogatia concentionaliti, con,

504 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XIV. CAP. II.

surh' ; and a survenit o inimicitie capita% intre debitorfidejusor, etc.

Subrogarea fidejusorului in drepturile credi-torului (art 1670 C. civil). In dreptul actual fidejusoraleste subrogat in drepturile creditorului prin insu$i faptul plätii(art. 1670 C. civil, 298 C. com.) 1). Art. 1682 C. civil adaugaInsit ea daca subrogarea a fost impiedicata prin insu$i faptulcreditorului, fidejusorul este liberat de obligatia sa.

Ap dar, fidejusorul care a liberat pe debitor are astAzidoua mijloace spre a-§i exercità recursul sau contra acestuidin urmil, atAt actiunea persona% (art. 1669 C. civil) caactiunea creditorului primitiv, eu toate accesoriile sale, ama-neturi, privilegii, ipoteci, etc.

Raporturile dintre fidejusor cu codebitorii so-lidari i tertii (art. 1671 C. civii). -- and mai multi debi-tori nesolidari an fost garantati de un singur fidejusor, acestdin urmA nu poate sA ceara' dela fiecare din ei dear parteasa din datorie; pentruca, in asemenea caz, exista atatea da-torii deosebite cati sunt i debitorii.

Daca existä' Insà mai multi debitori solidan, ceeae,e pre-supune art. 1671 C. civil, fidejusorul ti exercitä recursul säucontra fiecaruia din ei, pentru intreaga datorie, caci garan-andu-i pe toti el a devenit mandatarul lor comun. Or, man-datarul care a girat o afacere comuna mai multor persoane,are contra fiecarnia din mandantii sai o actiune solidara (art.1551 C. civil). Art. 1671 C. civil nu este deci dear o apli-care a regulelor dela mandat.

Daca fidejusorul n'a garantat pe toti debitorii solidan,ci numai pe unul din ei, el are o actiune solidara numaicontra acestui din urma. El poate urmäri $i pe ceilalti co-debitori, pe care nu i-a garantat, însà numai pentru partealor din datorie (art. 1052, 1053 C. civil). Chestiunea esteinsa controversata2).

DESPRE FIDEJUSORL--ART. 1674-1678. 505

Efectele fidejusiunei intre cofidejusori (art.1674 C. civil). De cateori mai multe persoane au garantatpentru unul i acela debitor 0 pentru una 0 aceea datorie,garantul care a platit datoria are recurs contra celorlalti ga-ranti, pentru partea fifth.'" mia din ei (art. 1674 § 1 C. civil).

Pentru ca fidejusorul, care a platit, sa aiba acest recurscontra celorlalti cofidejusori, nu este suficient ca el sa fiplatit, ci trebue ea plata sa fi fost facuta in unul din celecinci cazuri prevazute in mod limitativ de art. 1673 C. civil ;de unde rezulta ea recursul nu va existá daca fidejusorul aplrttit inainte de termen, sau inainte de á fi urmarit, afarade cazul (And debitorul ar fi fost falit, etc.

Acest recurs n'are loc deck in privinta partii respectiveee fiecare cofidejusor are in datorie; de unde rezulta el in-solvabilitatea unuia din cofidejusori se imparte in mod pro-portional tare toti fidejusorii (analogie din art. 779 0 1667 1).

Diferitele specii de fidejusiuni. FidejusiunealegalA si judiciarà (art. 1675-1678 C. civil). Obli-gatia de a clA cautiune poate sa rezulte din conventia, dinlege 0 dintr'o hotarire. Fidejusiunea este deci conventionalci,legald,2) 0. judiciard.

Fidejusorii legali sau judiciari, cari nu sunt niciodatasolidan, salidaritatea neexistând in privinta fidejusiunei vo-luntare, trebue sa intruneasca conditiile cerute de art. 16590 1660 C. civil, adeca sa fie capabtli de a se obliga, saposeda avere indestulätoare intrunind conditiile art. 1660 0srt fah' domiciliul ion in resortul Curtei in care cautiuneaurmeaza a fi data.

Cat pentru supunerea fidejusorului judiciar la constran-gerea corporala, de care vorbesc art. 1658 0 1675 C. civil,

simtiai de creditorul pe care 1-a plitit integralmente, s'ä dobiindeascii drepturileacestui din urma, si astfel sii-si exercite recursul siiu contra fieciiruia din debi-turii solidan i pentru Intreaga datorie, filed ca sit' poatg fi respins prin exceptiilepersonale ale debitorului solidar ce el a garantat. Vezi tom. X, p. 165, text sinota 5.

Vezi tom. III, partea II? p. 699, nota 1; tom. X, p. 166, etc.Despre cautiunea legalit vorbesc mai multe texte, ei anume: art. 106.

541, 566, 682, 718, 1323, 1364, etc. C. civil ; art. 542, 547, etc. Pr. civilit; art.245 C. com.. etc.

Vezi asupra constringirei corporale supra, No. 81, p. 89. Mai vezitom. I al acestei lucriiri, p. 50; tom, III al acestei lucegri, No. 267 fA 269, etc.

Vezi supra, p. 500.ei L. 43, Dig., De solutionibus 46. 3.

506 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XIV. CAP. II

aceste euvinte n'au 0 n'au avut niciodatä vreun sens inlegea noastrd 1).

Art. 1677 1678 adaugd insä eh,' fidejusorul judiciar carea garantat, fie pe un debitor, fie pe un fidejusor (art. 1655§ 2), nu poate, afard bineinteles de cazul unei conventii con-trare, sä invoace beneficiul de discutiune, 1° din cauza respec-tului datorit hotdririlor judecatore0i care au prescris dareacautiunei; 0 20 din cauza datoriei care urmeazd a fi garan-tata 0 care nu suferd nicio intarziere.

Fidejusorul judiciar poate tug sa invoace beneficiul dediviziune, pentrucd art. 1077 C. civil nu-i tägddue0e decdtbeneficiul de discutiune 2).

In fine, art. 1676 C. civil dispune cd acel obligat a dào garantie este liber sa deà un amanet sau altd garantie su-ficientd pentru asigurarea creantei garantate. Redaetiuneaacestui text, de care am vorbit supra, p..., a fost modificatädupd art. 1922 din codul italian.

Stingerea fidejusiunei. Fidejusiunea se stange :10 in mod indirect, pe cale de consecintd ; i 2° pe caleprincipalä.

Stfingerea fidejusiunei pe cale de consecintà(art. 1679, 1680, 1683, C. civil). Obligatia accesorie ne-putánd sd, existe MIA' acea prineipald, ori cauza care aducestangerea acestei din urmd, stänge 0 fidejusiunea (art. 1091urm.). A.stfel, plata facutd in mod valid de debitorul prin-cipal, stange fidejusiunea :

cTollitur autem omnis obligati° solutione ejus quod debetur»,(Once obligatie se stange prin plata lucrului datorit). (Instit., Quibusmodis obligatto tollitur, ill, 29, Pr., ab initio) 3).

Novatiunea datoriei principale libereazd, de asemenea,pe fidejusor (art. 1137 § 2 C. civil). Aeeea0 solutie este-admisibilä in privinta datiei in solutum, aceasta nefiind deeat o modalitate a plätei.

2) Vezi torn. III al acestei lucrari, p. 219, nota 1 si p. 353.

DESPRE FIDEJUSIIINE.-ART. 1679, 1680, 1683. 507

Daca datoria nu este stansa deal pro parte, fidejusorulnu va fi liberat cleat in proportie cu partea din datorie carea fost stansa.

Daca creditorul a primit de band voe un imobil sauun alt lucru in plata datoriei principale, fidejusorul rAmaneliberat chiar and creditorul a fost evins din acest lucru(art. 1683 C. civil). Aceasta nu este cleat aplicarea prin-cipiului consacrat de art. 1137 § 2, dupa care novatiuneafacuta in privinta debitorului principal libereaza pe fidejusor.

Fidejusul este liberat, ori care ar fi cauza evictiunei,afara de cazul cand ea ar proveni din faptul lui.

Legea nefäcând nici o distinctie, art. 1683 poate fi in-vocat de once fidejusor, fie el pur 0 simplu sau solidar.

Dupa art. 1142 § 1 C. civil, remiterea voluntara a da-toriei facuta de creditor debitorului libereaza pe fidejusor, fiechiar solidar, pentruca fidejusiunea fiind un contract acce-soriu, nu poate A' existe fard o datorie principala.

Din contra, remiterea datoriei facuta de creditor fide-jusorului nu libereaza pe debitorul principal, debitorul putandfoarte bine sa renunte la fidejusiune, fara a renubta la insa0creanta sa.

StAngerea unei datorii prin concordat lash 'Mg sa sub-ziste obligatia fidejusorului, care garantase pe falit (art. 802C. corn.), pentruca prin concordat creditorii au inteles sa Leao libertate falitului, spre ali scapa o parte din creanta lor,iar un fidejusorului 1).

Actul prin care creditorii primesc abandonarea activuluidebitorului, descarca lug pe fidejusor 0 aceasta chiar inprivinta concordatului amiabil.

Dupa art. 1148 § 1 C. civil, compensatia se opereazain privinta fidejusorului pentru ceeace creditorul datore§tedebitorului principal. Compensatia n'are insa loc in privintadebitorului principal pentru ceeace creditorul datorWe fide-jusorului (art. 1148 § 2 C. civil).

Tranzactia prin care creditorul renunta fall debitor lacreanta sa, poate fi invocata de fidejusor, pe and tranzactiafacuta tare creditor 0 fidejusor nu libereaza pe debitorulprincipal (art. 1142 C. civil).

508 COD. CIV. - CARTEA Ill. -- TIT. XIV. - CAP. IV.

Confuziunea intre creditor 0 debitorul principal libereazape fidejusor (art. 1165 § 1-C. civil). Confuziunea dintre fide-jusor 0 creditor stange fidejusiunea, nu insa datoria principala(art. 1155 § 2).

Confuziunea indeplinita intre debitorul principal i fide-.jusor cand ei devin mo?tenitori unul altuia, nu stange actiuneacreditorului contra aceluia ce a garantat pentru fidejusor(art. 1680 C. civil), pentru ea confuziunea nu stange cleatdrepturile a cäror exercitiu ea II face cu neputintä.

Perderea fortuita a corpului cert datorit libereaza pe fide-jusor, ca 0 pe debitorul principal ; iar perderea lucrului datoritintamplatä prin culpa fidejusorului, lash' sa subziste fidejusiunea,insa libereaza pe debitorul principal.

Prescriptia intrerupta contra debitorului principal esteintrerupta i in contra fidejusorului (art. 1873 § 1 C. civil),pentru ca obligatia accesorie trebue sä urmeze soarta obligatieiprincipale.

Actessorium sequittur principale» 1).

Prescriplia intrerupta contra fidejusorului nu este insä,ifltrerupta fata de debitorul principal, chestiunea ne mai fiindcontroversata la noi, dupa cum este in Franta (art. 1873 § 2C. civil 2).

Refuzul fidejusorului de a gira nu produce nici un efectIn privinta debitorului principal, 0 vice-versa 3).

Juramantul decizor deferit de creditor asupra ,tnsafiexistenlei datoriei iar nu contra fidejusiunei i prestat defidejusor, ca i juramantul refuzat de creditor, dupa propu-nerea fidejusorului, libereaza pe debitorul principal, pentrucade cate ori nu existä datorie, nu poat,e sa existe nici debitor(art. 1218 C. civil).

Fidejusiunea se mai poate stange prin desavár0rea afacereipentru care a fost data. Moartea debitorului principal nu aduceinsä stangerea ei, obligaiìle sale trecand la mo§tenitorii sal

Vezi infrei, No. 658.Vezi tom. X, p. 177, tom. XI, p. 168, nota 1 si p. 171. Cpr. Trib.

Reims, Cr. judiciar din 1914, No. 58 (en observ. noabtrrt). Vezi IA infra, No. 558.Vezi tom. VII, p. 422, 423; tom. X, p. 177, etc.

DESPRE FIDEJUSITTNE. - ART. 1682, 1684. 509

Stfingerea fidejusiunei pe cale principalA(art. 1682 C. civil). Fidejusiunea inceteaza de cate orisubrogarea in drepturile, privilegiile i ipotecile creditoruluinu se mai poate indeplinl in persoana fidejusorului, prinfaptul creditorului. De exemplu : creditorul a neglijat de areinol o inseriptie ipotecara (art. 1786 C. eivil). Aceastadispozitie este sanctiunea subrogarei acorElata fidejusoruluiprin art. 1670 C. civil. Creditorul aducand, in asemeneacaz, o daunä fidejusorulai, prin faptul su, trebue sa-1 despa-gubeasca, i despagubirea consista, in specie, in liberarea saudesearcarea sa.

Aceasta dispozitie se aplica i fidejusorului solidar.Ea nu se aplica tusa decat la drepturile, privilegiile

ipotecile existente in momentul incheierei fidejusiunei, pe carefidejugorul a putut sä le alba in vedere. Daca subrogarea adevenit eu neputintä numai in parte, fidejusorul nu va filiberat decat in aceea0 proportie.

Efectele prorogArei termenului acordat debi-torului (art. 1684 C. civil). Simpla prorogare a termenuluiacordatä de creditor debitorului principal nu descarca pe fide-jusor, care poate sa urmareasca pe debitor spre a-1 sill laplata (art. 1684).

La aceasta regula se face tusä exceptie atunci cand, peMuga acordarea unui termen, creditorul renunta la un dreptcare garana creanta, precum : un privilegiu, o ipotedt, etc.In asemenea caz, fidejusiunea este stansa prin art. 1682C. civil.

Tot prin exceptia dela regula de mai sus, fidejusiuneava fi stansa, daca acordarea termenului este insotita de im-prejurari cari aduc o novatiune a datoriei principale, caci no-vatiunea producand stangerea obligatiei principale, va aduceca consecintä i stangerea fidejusiunii.

TRANZACTIA.

Tranzactia este de un folos necontestat, pentrucacurma procesele, cari de cele mai multe ori sunt o cauza desäracie pentru parti. De aceea, ea a fost in totdeauna väzutacu favoare:

510 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVII.- TRANZACTIE.-ART. 1704.

« Causas vel Wes transactionibus legitinzis finitas, imperial irescripto resuscitari .non oportet» . (Este oprit printr'un rescript im-perial de a reinol procesele terminate printr'o tranzaqie valida).(L. 16, Com, De transactionibus, 2. 4),

Deaceea, tot Romanii zieeau:t Melior est certa paz wan sperata victoria».

Un proverb romgnesc zice, deasemenea:'2111ai bine acum un ou, cleat la anal un bou».

In un alt proverb intelept adaogg:4Mai bine o invoiala stramba, cleat o judecata dreapta», ori:(Mauvais accomodement vaut mieux qua bon procès».

Tot in acest sens Italienii zic:«E meglio un magro accord°, che una grossa seizten xa» .

In fine, Gregorius Tolosanus a zis:

e Multum lucratur quia lzte discedit» . (Este o opera de inaltaintelepciune de a tranzige in justitie).

468. Definitia tranzactiei (art. 1704 C. civil).Art. 1704 din codul civil, imprumutat dela Domat, definestetranzactia in mod necompleet.

Tranzactia poate fi definitg: un contract consensual sisinalagmatie, prin care pal-tile, renuntfind fiecare la o partedin pretentiile lor, sau fAcandu-si concesii reciproee 1) terming,o contestatie näscutg sau preintimping o contestatie viitoare.Tranzatia presupune deei totdeauna existenta unei alte afaceriasupra cgreia ea intervine 2).

Pentru ca un drept sg poatl face obieetul unei tramactiise cere deci ca el sg fie contestat sau de naturg a fi con-testat.

c(fbi, nullum est subjectum litis, ibi nullum transactioni s» .

Tranzaetia fiind un contract sinalagmatic sau bilateral,dupg cum dispune acum art. 1817 din codul Calimach (1380

9 Vezi tom. III al acestei lucriiri, p. 495, No. 389, in fine.2) In at priveste deoscbirea ce existii in tre tranzacçie si dezistare, intre

tranzacçie si compromis, intre tranzacçie sl confirmare, intre tranzacçie si jurli-mint, etc. Vezi tom. X, p. 188 urm.

DESPRE TRANZACTIE. -ART. 996, 1707. 511

C. austriac), poate fi desfiintat dupa cererea partei care si-aindeplinit obligatiile sale, daca cealalta parte nu-si indepli-neste pe ale ei (art. 1020, 1021 C. civil).

Din cele mai sus expuse mai rezulta ca tranzactia con-stotatà printeun act sub semnatura privata, afara de cea facutaprin corespondentg, este supusa conditiilor de forma cerutede art. 1179 C. civil.

Tranzactia este un contract cu titlu oneros, fiindea fiecareparte face un sacrificiu (art. 945 C. civil). El este un con-tract comutativ sau aleator, dupä, natura sacrificiilor facute.

In fine, tranzactia este indivizibila (art. 1716 C. civil),declarativa, iar nu translativa de drepturi.

469 tonditiile cerute pentru existenta tranzactiei.Aceste conditii sunt: 10 consimtimantul liber al partilor; 2° unobject si o cauzà si in fine, 30 capacitatea partiloreon tractante.

Consimthantul pArtilor. Regulele dreptuluicomun stint aplicabile in specie, cu aceastä deosebire cà eroareaasupra persoanei este o cauza de anulare a tranzactiei (art.1712 C. civil), pentruert acest contract este facut intuitupersonae.

Un obiect cert si o cauzA licità (art. 966,1707 C. civil). In genere, tranzactia poate sa OA deobject once drepturi indoelnice, destul fiind ea obiectul safie cert i licit i cauza tot licita. Se poate tranzige asupraunor drepturi eventuale sau supuse unei conditii, lucrurileviitoare putand chiar face obiectul unei tranzactii (art. 965C. civil). Drepturile de uz si de abitatie, cu toate ea nu potfi cedate, nici inchiriete (art. 571, 573 C. civil), totusi potface obiectul unei tranzactii, pentruca nu sunt inalienabile.

Nu se poate insä face tranzactie asupra lucrurilor cenu sunt in comert (art. 963 C. civil); asupra unei succesiuninedeschise Inca, pactele succesorale fiind oprite ea imorale(art. 702, 965 § 2, 1226 C. civil); asupra starej i capaci-tAtei persoanelor, ci numai asupra intereselor bAnesti carerezulta din aceasta stare.

Nu se poate face tranzaetie asupra drepturilor cari inte-

Cas. austriaca, Sirey, 1900. 4. 21 e Dreptul din 1912, No. 29, p. 232.Cpr. art. 2046 § 2 C. fr., eliminat la noi ea de prisos. Cpr. art. 9 Pr.

pen, art. 1821 C. Calimach (1384 C. austriac), etc.Sunt îns cazuri eseeptionale In care partile pot prin tranzactia lor

stangli chiar actiunea publica. A mate cazuri sunt prevgzute de art. 238, 239,249, 299 § 1 i 300 C. penal (art. 82 L. judecilt. de ocoale din 1907). Aceastilcauzi de stfingere a actiunei publice se poate produce In once stare a procesului,deci pentru prima orii, i Inaintea Curtei de casatie. Vezi tom. X, p. 197. Acti-unea publica. mai poste fi stinsil si In materie de adulter de cutre sotul inucent(art. 270 C. penal), solutie admisa. prin art. 1831 din codul Calimach. 'VeziInsit L. 18, Cod, De transactionibus, 2. 4.

Vezi concluziile noastre scrise, depuse inaintea Cartel de Cas publicateIn Cr. fiuliciar din 1904, No. 76.

Vezi tom. III al acestei luerari, p. 498, No. 390 pater.

512 COD. CIV. CARTEA III. - TIT. XVII.- CAP. II.

reseaza ordinea publica, precum este : puterea pärinteasca,puterea maritata, etc.

Nu se poate face tranzactie asupra unei datorii izvoritadin joc sau prinsoare, ci numai asupra chestiunei de adaca datoria izvor4te sau nu din joc 1).

Nu se poate face tranzactie asupra unei substitutii fidei-comisare.

Sotii nu pot, in timpul cäsatoriei, sá faca o tranzactieasupra conventiei lor matrimoniale, la aceasta opunandu-seprincipiul imutabilitatei conventiilor matrimoniale, care inte-reseaza ordinea publica, etc.

Se poate insa tranzige asupra actiunei civile sau dau-nelor ce deriva dintr'o infractiune penalti (art. 1707 C. civil),aceastä tranzactie neinpiedidnd urmärirea din partea minis-terului public 2).

Din imprejurarea ca se poate tranzige asupra unei ac-aunicivile, care rezulta dintr'o infractiune penalä, am tras concluziaca partea lezata ponte deferi inculpatului jurarattntul decizorasupra existentei contractului civil, care constitue delictul,mai ales atunci and actiunea publica este stânsä i andpartite se judeca in apel numai pentru despagubiri civile 3).Cu toate acestea, eat Curtea din Ia0 cat i Curtea de casatiean decis contrariul, pentru ca, in specie, fiind vorba de un faptpenal, juramAntul ar fi inadmisibil 4).

Chestiunea de a se tì daca se poate, prin tranzactie,renunta la alimentele datorite jure sanguinis, sau in virtuteaunei liberalitati, este controversata, insa, negativa este singura'juridica, pentru cà omul nu Qte in drept sà renunte la viatä,".

1) Vezi tom. I al acestei lucritri, No. 222 bis, p. 276.

D. Alexandresco. Trincipiile Dreptului Civil Romfin. Vol. IV. 38

DESPRE TRANZACTIE. ART. 1706. 513

In acest sens se poate zice 0 astazi ca datoria alimentaraintereseaza ordinea publica 1).

«Officio judicis ideò alimenta decernuntur ut quisvivat neo fame pereat», zicd, -prezidentul Faber,

Se poate big tranzige asupra alimentelor constituite eatitlu oneros, precum 0 asupra veniturilor pensiei alimentelorajunse la scadenta, ele nefiind necesare la viata creditorului,fiindca el a trait fara a le priml.

Se poate, de asemenea, tranzige asupra modului deprestare al alimentelor viitoare ; asupra sigurantelor caregaranteaza plata alimentelor, etc.

472. Capacitatea pdr(ilor (art. 1706). Tranzactiunepot face numai acei ce pot dispune de obiectul cuprins de ea.

A cei ce nu pot dispune de obiectul cuprins in tranzac-tiune, nu pot insä tranzige cleat in formele stabilite de legispeciale. (Art. 113, 199 urm., 413, 419, 427 urm., 433, 445,448, 454, 458, 726, 950, 1248, 1285, 1537, 1707, 1711C. civ. Art. 339, 340 Pr. civ. Art. 810 urm. C. com. Art. 2045C. fr. modificat in redactia sa.

Tranzactia, cuprinzand in sine o instrainare (transigereest alienare), se intelege dela sine ca. ea nu poate sa emanecleat dela acei cari au capacitatea de a dispune cu titluoneros de obiectele cuprinse in ea, fiindca §tim ca tranzactiaeste un contract cu titlu oneros.

Astfel, tutorul nu poate sa tranziga, in numele minoruluisau interzisului, decat indeplinind formalitatile prescrise deart. 413 C. civil ; minorul devenit major nu poate sa tranzigaasupra socotelelor tutelei, cu fostul sail tutor, decat confor-mandu-se art. 419, etc

Minorul emancipat poate sa tranziga, fara asistenta cura-.torului -sail, insa numai in privinta actelor de administratie,nu insa, in privinta lucrurilor de care el nu poate dispune,precum ar fi : un capital mobiliar.

Risipitorul sau slabul de minte (mente captus), pu0 subconsiliul judicial., nu pot BA' tranziga fara asistenta acestuiconsiliu (art. 445, 458).

514 COD. CIV. - CARTEA ILI. - TIT. XVII.

Femeea separata' de bunuri, avand libera administratiea avutului sän (art. 1265), poate sä tranzigä asupra avereisale mobiliare, fard autorizarea bärbatului, avand tnsä nevoede autorizare in privinta averei sale imobiliare, etc.

Cat pentru tatäl, administrator legal al bunurilor copiluluisäu minor, am vIzut cä, existä controversä asupra chestiuneide a se stì dacd art. 413 dela tutelä ti este sau nu aplicabil.

Se admite, in genere, el sotii sunt incapabili de a facetranzactii intre ei, pentru cá tranzactia este mai periculoasädead vanzarea, i poate sä, ascundä cu mai multä uprintäo donatiune indirectä.

Altii sustin lug cá tranzactia dintre soti este validà incele trei cazuri in care si vanzarea este permisä (art. 1307,10, 2° si 3°).

Persoana in stare de interdictie lcgal neavand, dupäpärerea generará, exercitiul drepturilor sale civile, este inca-pabilä de a face ô tranzactie.

Tranzactia fiind un act de dispozith, mostenitorul bene-ficiar nu are, in principiu, capacitatea de a tranzige, afard decazul cand tranzactia ar putd fi consideratà ca un act debunä administratie, adicä cAnd ar fi relativä Ja fapte pe caremostenitorul le poate face.

Tot astfel, mostenitorul aparent nu poate sä tranzigä,pentruel el nu este investit in realitate cu dreptul de proprietate.

Cat pentru debitorul, care se gäseste in stare de insol-vabilitate, el pdstreaza* dreptul de a tranzige, pentrucA dincauza unei lacuni regretabile ce existä in codul nostru, niciun text de lege nu-i ridieä aceastä capacitate.

Incat priveste Statul, comunele, judetele, stabilimentelepublice, etc., ele nu pot sä, tranziga decat cu indeplinireaformelor prescrise de legile administrative.

'neat priveste pe mandatarii conventionali, stim cà einu pot tranzige deck in baza unei imputerniciri speciale(art. 1536).

Aceeas regulä' este, in genere, aplicabilä mandatarilorlegali i chiar acelor judiciari.

Bärbatul nu poate nkiodatà sä tranzige, in calitatea sade administrator al bunurilnr dotale, nici chiar in privintaposesiunei, ca toate cä el are exercitiul actiunilor posesorii,

DESPRE TRANZACTIE. - ART. 1705. 515

Cu toate ea dota mobiliara este alienabila (art. 1249 C. civil),pentruca actiunile posesorii au un caracter de administratie ca

instrainarea averei mobiliare 1).

Formele §i dovedirea tranzactiei (art. 1705C. civil). Art. 1705 din codul civil cere pentru constatareatranzactiei un act scris, insa actul scris nu este cenit, in specie,ad solemnitatem, ci numai ad probationem ; de unde rezultaca ea poate fi dovedita prin marturisirea, interogatoruljuramantul partei 2) i tumai proba testimoniala fiind inad-misibila in specie 3).

Inca si aceasta din urmä dovada este admisibila, decate ori exista un inceput de proba scrisa (art. 1197 C. civil),sau atunci cand ctul incheiat pentru constatarea tranzactieia fost pierdut printeo cauza de forth' majora (art. 1198 § 4C. civil), sau cand creditorul a fost in imposibilitate de a-siprocura o dovada scrisa (art. 1198 § 3 C. civil). Chestiuneaeste insa controversata 4).

Efectele i intinderea tranzactiei. Tranzactiafiind un contract, produce efectul tuturor contractelor in ge-nere. Ea da loc la obligatii reciproce i, ca toate contractele,trebue sa fie executata de buna credintg.

Caracterul declarativ al tranzactiei. Tran-zaetia ea si hotararile earora legea o asimileaza (art. 1711C. civil), constatä i recunoaste drepturile pärtilor. Ea estedeclarativei iar nu tranzlativa de drepturile care fac obiectulei. Neexistand, in specie, o stramutare de proprietate, tran-zactia nu poate fi deck declarativd de drepturi, solutie caredesi fusese altadata controversata, era admisa fara discutie inin timpul lui Pothier 5).

Vezi tom. VIII. partea I, p. 288; tom. X, p. 203; tom. XI, p. 359,nota 4, etc. Cas. rom. Bult. 1911, p. 523 i Or. judiciar din 1911. No. 43 (cuobserv. noastril).

Vezi tom. III al acestei lucrgri, p. 498. Cpr. C. Bucuresti, Or. ju,diciardin 1920, No. 24, 25, p. 208 (rezumate).

Aceastil solutie nu este, bine !Odes, admisii decrit in materie civilii ;in materie comercial, tranzactia poate fi doveditii. prin once mijloace de

probli (art. 46 C. com.).Vezi tom. III al acestei lucrAri, p. 457, nota 1.

4) In cfit priveste consecintele care rezultii din caracterul declarativ altranzactiei, vezi tom. X, p. 210. Cu toate cà tranzactia este in genere, decla-

ratia de drepturi, totusi sunt cazuri and ea poate sit fie tranzlativd de drepturiVezi tom. X, p. 209, nota 1; tom. XI, p. 249, text si nota 3, etc.

Vezi tom. X, p. 211, text si nota 1.Cpr. art. 1826 C. Calimach (1389 C. austriac).

516 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVII.

Id quod transigens obtinet, non dicitur obtinere jure noro,sed jure primcevo», zicea un vechiu autor (Deluca).

lndivizibilitatea tranzactiei. Tranzactia estecontrar dreptului roman si vechiului drept francez

(argument tras din art. 1716 C. civil), pärtile fiind insälibere de a decide contrariul. JudecAtorii fondului apreciazàIn mod suveran aceastä intentie.

Din acest principiu al indivizibilitätei tranzactiei, admisde toti autorii, rezultä cal nulitatea uneia din dispozitiile ei,va atrage nulitatea celorlalte dispozitii. Tot astfel, dacà eaeste privitoare la douà obiecte, din ca.i.-e unul este contrarordinei publice, iar altul nu, tranzactia este nulä in intre-gimea ei 1). In adevär, inteo tranzactie. toate dispozitiile eisunt inseparabile unele de altele.

Efectele tranzactiei in privinta obiectului ei(Interpretarea tranzactiei). (art. 1709, 1710 C. civil).Dupä art. 1709 si 1710. C. civil, imprumutate dela Domat,tranzactip trebue sg, fie märginitä numai la obiectul pe careOrtile le-au avut in vedere :'Les transactions ne règlent que les différends qui s'y trouventnettement compris», zice Domat».

eTransactio, queccunque sit, de his tantum, de quibus interconvenientes placuit, interposita creditur». (Ori tranzactie este res-trting la lucrurile ce pArtile au avut in vedere). (L. 9, § 1, Dig.,Dc transactionibus, 2. 15) 2).

Tranzactia este deci de cea mai strictä interpretare.Astfel, tranzactia prin care. ,un mostenitor capabil ar fi re-nuntat la clauzele de nulitate de care ar fi izbit un testa-ment, nu impiedicä pe acest mostenitor de a cere mai tärziureducerea legatului care i-ar atinge rezerva, Räci prin recu-noasterea validitätei testamentului, el n'a inteles sà renuntela dreptul de a-si cere rezerva.

Tranzactia facuta de unul din cei interesati nu leaglpe ceilalti si nu poate fi opusä de care acesti din urra,

Vezi tom. X, p. 215.Cpr. Zacharite, Handbuch des fr. Civilirechts, II, § 398, p. 704, nota

'2 (ed. Crome).

DESPRE TRANZACTIE. - ART. 1711. 517

dui:4 cum dispune anume art. 2051 din codal fr. si art.1771 din codul italian.

Imperatores Antoninus et Verus ita rescripserunt : privatispactionibus non dubium est, non lcedi jus cceterorum». (ImpgratiiAntonin qi Verus au dispus printr'un rescript a convertiunile par-ticularilor nu pot al jigneascg drepturile unui tertiu). (L. 3, Pr.,

initio, Dig.. De transactionibus, 2. 15).

De aceea, se si decide, in genere, ea, tranzactia facutade unul din asociati nu leaga pe ceilalti asociati, daca el nuavea mandat expres sau tacit de la acesti din urma.

De asemenea, tranzactia Mena de unul din debitoriisau creditorii solidan i nu este opozabila celorlalti, situatia lorcomuna', neputand fi agravata, ci numai imbunatatitA prinfaptul unuia din ei. Astfel, daca, unul din debitorii solidani.este descarcat in total sau in parte de obligatie, prin efectulunei tranzactii, aceasta descarcare va folosi i celorlalti co-debitori (art. 1038, 1056 C. civil), aceleasi principii fiindaplicabile i in materii de obligatii indivizibile.

Ramane bineinteles cä ttanzactia leaga pe rnostenitoriireprezentantii partilor, dupa cum dispune anume art. 1557

codul civil otoman1).Tranzactia Elena de un mandatar leagä, deasemenea, pe

mandant. Ea nu leaga insa pe tertii, chiar daca ei ar fi in-teresati in cauza i interesul lor ar fi conex:

«Licit habenti jus connexum cunz ipso transigente». dupg. ex-presia lui Urceolus (L. 1, Cod. De transactionibus, 2. 4).

478. Asimilarea tranzactiei cu hotgrirele judechto--resti (art. 1711 C. civil). Legea asimileazä tranzactiailnei hotariri judecatoresti :

«Non minorenz autoritatem transactionum, quartz rerum ju-Wicatarum esse, recta ration e placuit». (Ratiuuea voe§te ca tran-zactia O. nu aibg mai putinA autoritate, cleat aceea a lucrului ju-.decat). (L. 20, ab initio, Cod, De transadionibus, 2. 4).

Tranzactia, zic autorii, este o judecata conventionalaasupra unui preces nascut sau viitor 2).

1) S'a decis, Cu drept cuvrint, cà ceeace constitue o hotiirke jude,clito-reasa fiind dispozitivul ; iar nu temeiul pe care ea se sprijinii, urmeazil a untemeiu. chiar gresit de ar fi, nu poate atrage casarea unei hotkiri, care se poate-mentine pe alte consideratii juridice Cas. II, Dreptui din 1920, No. 29, p. 311.

518 COD. CIV. - CARTEA M. - TIT. XVII.

Asimilarea intre tranzactie i lucrul judecat nu estecompleetä, cäci 'hare una si alta existä mai multe deosebiri..Astfel, 1° o hotrtrarea judectitoreasa, nu poate sä intervie-decAt asupra unei contestatii näscutä si actual, pe candtranzactia poate sà intervie asupra unei contestatii viitoare-(art. 1704 C. civil ; 2° o hotärarea judecatoreascA nu poate-fi atacatä pentru vicii de consimtimAnt, pe când solutia este-alta in privinta tranzactiei ; 3° tranzactia nu poate fi ata-catä decg printr'o actiune in anulare, pe and hotararile ju-decAtoresti Bunt supuse csalor de anulare si de reformare pre-väzute de lege 1) ; 40 o tranzactie incheiatä asupra maimultor puncte formAnd un lot indivizibil,. nu poate fi anulaMnumai pro parte, pe când o hotärie judeatoreascä avändmai multe capete de contestatie, poate fi reformatä sau anu--latä numai in unele puncte, etc.

479. Stipularea une clauze penale in tranzactie(art. 1708 C. civil). Se poate stipula o clauzä penalä'late() tranzactie. Aeeasta rezultä nu numai din art. 1708 C.civil, dar si din principiile generale (art. 1069 C. civil).

4Dacio.' la Invoeli se randueste ostinc16, aceluia ce niti va pAzitocmala, cam& se pune In lucrare Intocmai?, zice codul Caragea(art. 3, partea III, capit. 17).

Principiile generale dela obligatiile cu clauza penal&fiind aplicabile i in specie, creditorul nu va putea sà cearäin acelasi timp i principalul i pedeapsa, afarà de cazulcând aceasta din urrul ar fi fost stipulatä numai pentru simplaintärziere (art. 1069 C. ciVil).

Dacä clauza penal a fost stipulatä pentru cazul canduna din pärti va fi silitä a ataca tranzactia, aceastä clauzäfiind, in asemenea caz, o despägubire a prejudiciului cauzatprin actiunea in anulare, va putea in genere, fi cerutä odatäcu principalul.

Conform dreptului comun, nulitatea tranzactiei va aducenulitatea clauzei penale (art. 1067 C. civil).

Atfit art. 2052 § 2 din codul fr. cat f}i art. 1772 § 2 din codul italian.dispune c tranzactia nu poate fi anulata pentru eroare de drept. A ceastrt dero-gare dela dreptul comun, criticatá, cu drept cuvfint de autori, n'a fost

legiuitorul nostru. Vezi tom. III al acestei lucrliri, p. 485, No. 384.2) Contra : Art. 1824 C. Calimach.

DESPRE TRANZACTIE. -ART. 953, 1712. 519

Cauzele de anulare ale tranzactiei. Acestecauze de anulare sunt prev'azute in mod limitativ deart. 1712-1716.

10 Viciile de consimtimant (art. 953 urm.,1712 C. civil). Viciile de consimtimant sunt : eroarea,violenta gi dolul.

Mai intai, in cat privegte violenta i dolul, tranzactiava fi anulatä, conform dreptului comun, de cate ori consim--timantul uneia din pärti a fost surprins prin dol sau smulsprin violent5.

cAtuncea poate cineva sg intoarcg invoiala ce a fgcut, andse va dovedi ca ea s'ar fi fgcut de fricg (lasa Meg ca aceea careingrozeste i spaimanteazg pe om), sau prin rau viclesug, precumam zice: prin scrisori, mgrturii i zapise viclene, sau prin gresealasocotelilor», zice Andr. Donici (§ 5 si 4:), cap. 18).

Tranzactia poate, de asemenea, fi anulatä, ea once contractIn genere, atat pentru eroare de fapt c.at i pentru eroare dedrept (art. 953, 954 C. civil 1).

Cat pentru eroarea asupra persoanei, ea este, dupaart. 1712 C. civil o cauzä de anulare a tranzactiei, acestcontract fiind mai intotdeauna fAcut intuilu personae.

Acest text pune eroarea asupra persoanei pe aceeagitreaptä cu eroarea asupra obiectului conventiei. tim insä eh'pe and eroarea agupra persoanei aduce numai anulareatranzactiei, eroarea asupra obiectului ei face, din contra, catranzactia sä fie inexistentei.

Cat pentru leziune, ea nu este, in dreptul nostru, ocauzä de anulare a contractrtlui intre majori, deci nici atranzactiei.

4cNu se poate ataca o tranzactie Incheiata de bung credintg,pentru leziuni de mai mult de jumgtate», zice art. 1386 din codulaustriac 2).

520 COD. CIV.-r- CARTEA IIL- TIT. XVII.

20 Tranzactia intemeiatA pe un titlu nut(art. 1713 C. civil). Tranzactia poate fi anulata de cateori este facuta spre executarea unui tit/u nul. Mo§tenitorul§i legatarul se invoesc, de exemplu asupra unui tratament,care mai tarziu se dovede§te ca, este revocat ; tranzactia loreste nulä, pentru ea exista o eroare asupra lor, intru cat eleau tratat in necuno§tinta nulitätei testamentului.

Prin tit/u nu se intelege deci, in specie, actul SCriS careconstata faptul juridic, ci insu§i faptul generator al dreptului.

cTitulus est radia et fundamentum juris praentinsiv.

Daca pärtile au cunoscut nulitatea titlului care faceobiectul tranzactiei, aceasta este valida, chiar daca pärtile nus'au invoit asupra nulitätei.

Tranzactia nu va fi, in specie, anulatd, de§ì ea se inte-meiazä pe un titlu nul, dad, a fost executata de blind voe.

3° Tranzactia intemeiatd pe acte dovedite in urmifalse (art. 1714 C. civil). Tranzactia poate fi anulatä decate ori ea se intemeiaza pe acte, care mai in urmä,' se do-vedesc a fi fal§e. De exemplu : nu voesc cu d-ta, in vedereaunui proces ce voe§ti a-mi face, crezand adevärate actele pecare le invoci in contra mea ; pe cand, in realitate, ele sedovedesc mai tarziu ca eran fal§e. Tranzactiunea este anu-labila nu pentru lips/ de cauzä, ci pentru o eroare substan-Oa% care mi-a viciat consimtimantul ; caci daca a-§i fi §tiutea actele invocate sunt fal§e n'a§ fi fäcut tranzactia. Dacaambele parti au fost incluse in eroare asupra sinceritätei ac-telor invocate, eroarea lor va da loc la o indoita actiune inanulare.

4° Tranzactia incheiatA asupra unui proces ter-minat printeo hotArire definitivA (art. 1715 C. civil).De cate ori intervine o tranzactie asupra unui proces ter-minat printr'o sentintä ramasa definitivä, necunoscuta de am-bebe parti sau mäcar de partea ca§tigatoare, tranzactia esteanulabilà, nulitatea intemeindu-se, §i de astadata, tot peeroarea partilor.

Tranzactia este insa validä daca sentinta necunoscutäde pärti era supusa apelului sau opozitiei (art. 1715 C. civil),.

DESPEE TRANZACTIE.- ART. 1716, 1717. 521

ea nefiind anulabila deckt atunci cand este definitivä sau estesupusä recursului ori revizuirei.

Cu toate c tranzactia este anulabild de citeori sentintaeste supusä recursului sau revizuirei, totu0 nimic nu impie-did pe pärti de a se invoi asupra retragerei recursului saurevizuirei.

50 Descoperirea de acte necunoscute pArtilor§i ascunse de una din ele (art. 1716 C. civil. Spre ase ti dad o tranzactie este anulabilä de eke ori s'au des-coperit acte necunoscute pärtilor i ascunse de una din ele,legea face urmätoarea distinctie :

1° Sau tranzactia cuprinde un singur obiect, de exemplu,o creantä a card platä se dovede§te printr'o chitanta desco-peritä in urma incheierei tranzactiei, aceastä din urmä esteanulabilä pentru cauzA de eroare (art. 1716 § 2 C. civil) ;

2° Sau tranzactia are de obiect, in mod general, toateafacerile ce pärtile au putut sä aibà impreunä, 0 in ase-menea caz, actele descoperite mai in urn:a nu sunt o cauzg,de anulare a tranzactiei cleat atunci dud a fost ascunseretinute de una din pärti (art. 1716 § 1) ; pentrucà in ase-menea caz, existand dol, legea nu putea sä presupue cà parteacare a fost victima acestui dol, a renuntat la invocarea

1DacA vreo parte prigonitoare va ascunde sau fura, ori InsusiBan prin altut dovezile dreptàlei celeilalte protivnice pri, Cuviclesug se va invoi cu aceea, i apoi se va Nil& adevArul, nu sesocoteste cä s'au invoit», zice codul Caragea (art. 8 § 1 parteacapit. 17).

Se poate insà intämplà ca pärtile sä fi inteles a seinvoi asupra insu0 dolului aceluia care a ascuns acteledocumentele celeilalte pärti, 0 in asemenea caz, nu mai in-cape indoialä a tranzactia nu va putea fi anulatä, pentrudinsä0 ascunderea actelor a fäcut obiectul ei.

Indreptarea erorilor de calcul (art. 1717 C.civil). Eroarea de calcul intAmplatä inteo tranzactie, calute() hotärarea judedtoreascA (art. 292 Pr. civ), nu este ocauzl de anulare, insä trebue sä fie reparatä :

eVederata gresalg, a sumei care, la Incheierea Invoelei, se

522 COD. CIV. -CARTEA M. - TIT. XVII.

Meuse in scgdere sau in adAogire, nu pitubeste pe niel unul dintinvoitori», zice art. 1825 din codul Calimach (1388 C. austriac).

Este vorba, bine inteles, in specie, de o eroare materna-tica de cifre, iar nu de o eroare sau inexactitate care se poateintampla in evaluarea facuta, de una din parti, in privintapretentiilor sale, mai ales atunci calla asemenea eroare s'aprodus inainte de once apropiere sau intrunire a partilor. Inasemenea caz, existä, in adevär, o afirmatie fal0, iar nu aeroare de calcul.

Efectele anulArei tranzactiel Ca 0 celelaltecontracte, tranzactia poate fi nulä in sens de inexistent& saunumai de anulabil&

Daca, pärtile n'au consimtit, sau deed tranzactia este lip-sita de obiect, sau are un obiect ilicit ori imoral, ea esteinexistent&

In asemenea caz, nulitatea nu poate fi confirmata niciIn mod expres, nici in mod tacit (art. 1900 C. civil), ambele-parti putänd oricand propune inexistenta ei.

Dacd tranzaetia, este numai viciatä fie prin incapacitate,fie printr'un viciu al consimtimäntului, ea este numai anu-labila 0, in asemenea caz, anularea poate fi ,confirmata, eaneputänd fi propusa cleat de part,ea incapabill (art. 952 (1civil), sau care a fost victima erorei, violului sau violentei.

Actiunea in anulare se va prescrie prin 10 ani (art. 1900C. civil) iar tribunalele vor anulà tranzactia in intregimea ei,.din cauza indivizibilitatii ei.

SIGURANTELE REALE.

Un debitor nu poate gasì banii de care are nevoedecät asiguränd pe creditorul care-1 imprumuta.

Sigurantele personale consista inteuna sau multe persoane,care se obliga impreuna ca debitorul sau pentru el, garantändplata. Aceasta este scopul solidaritätii 0 a fidejusiunei.

Spre a dobandi insa o siguranta intreaga, trebue a se-recurge la sigurantele reale. Acestea consist/ in afectarea spe-cialä a unui sau mai multor bunuri la plata unei datorii. Decele mai multe ori bunurile afectate apartin debitorului. Se-

Cuvântul amanet este de originä turceasci (emanet). Vezi tom. IX,ed. II, p. 649, nota 4; tom. X, p. 224, nota 1.

Prin exceptie pot fi insä amanetate i produsele solului prinse de rädit-dni (art. 480 C. com.. § adaos prin legea din 15 Iunie 1906). Vezi si art. 6, lit. aL. din 1 Aprilie 1894. pentra 1nfiintarea unei bänci agricole, etc.

Vezi si art. 683 C. Calimach (447 C. austriac).Vezi art. 582 C. Calimach (447 C. austriac).

DESPEE AMANET.- ART. 1685. 523

poate basa, intampla ca ele sa, apartie i unui tertiu,obligà bunurile sale spre a garanta datoria altuia. Tertiul careintervine in acest scop se nume0e eauliune reata', pentruca'el nu se obliga', personal a plAtl datoria altuia, ci-vibunurile sale.

Sigurantele reale se impart in sigurante asupra mobi-lelor i asupra imobilelor.

Sigurantele real e mobiliare sunt: amanetul (art. 1685-1696C. civil, 478 urm. C. com.) i privilegiile asupra mobilelor(art. 1728--1736 C. civil).

Sigurantele reale imobiliare sunt: antichreza (art 1697pana la 1703), privilegiile asupra imobilelor (art. 1737-1745C. civil) §i ipotecile (art. 1746 urm.).

AMANETUL SAU GAJUL

489. Amanetu11) sau gajul (pignus) este un contractreal, unilateral, ca titlu oneros, accesoria i indivizibil, princare debitorul sau un tertiu remite, in genere 2) un lucru mobil.creditorului spre siguranta creantei sale (art. 1685 C. civil).

CateodatA cuvantul amanet insemneaza insu0 lucrul careface obiectul contractului, de exemplu: in art, 1688, 1689,1690 C. civil, etc. 3),

Ainanetul este un contract real, ca i la Romani i caIn dreptul nostru anterior 4), pentuucg el nu devine perfect

deck prin remiterea lucrului (art. 1685 C. civil).Ca O. arendawl, uzufructuarul, depozitarul, etc. creditorul

amanetar nu pose& lucrul pentru el, ci pentru altul (art. 1583C. civil), a0, ca el nu poate s'a prescrie acest lucru. Dacà lu-crul constituit amanet a fost pierdut sau furat, el poaterevendice dela acela in mainile cgruia se gAse0e (art. 1909C. civil).

Minorii i femeile mliritate autorizati a face comert pot, in ceeacepriveste comertul lor, s constitue amaneturi asupra tuturor lucrurilor de careei pot dispune (art. 12 si 16 C. com.). In ctit priveste amaneturile constituite-de un falit (art. 724, 726 C. civil), vezi tom. X, p. 236.

Vezi svprd, p. 427.Vezi Msg. art. 596 C. Calimach (456 C. austriac).

524 COD. CIV. CARTEA III. ITT. XV.

In calitatea sa de contract accesoriu, amanetul prime§tecaracterul civil sau comercial dela creanta ce garanteaza.

Amanetul civil este carmuit de regulele codului civil,iar cel comercial, de art. 478 urm. C. COM.

Imprumuturile constituite de creditul agricol §i de bancaagricoll sunt de natura comercial a (art. 2 L. din 2 Iunie 1892§i art. 16 L. din 1 Aprilie 1894).

Conditiile de validitate esentiale amanetullui.Pentru ca acest contract sa fie valid nire pe*, se cere

lo consimtimantul lor ; 20 capacitatea lor ; 30 §i in fine, remi-terea lucrului in posesiunea creditorului sau a unui tertiu alesde parti (art. 1685, 1688 C. civil).

10 Consimtimantul pArtilor. In cat prive0econsimtimantul partilor, se vor aplica principiile dreptuluicomun.

20 Capacitatea pArtilor. In cat prive0e capa-eitatea partilor, creditorul trebue sa aiba pe aceea de a se.obliga, iar debitorul trebue sa aiba capacitatea de a instraina 1)

Amanetul poate fi constituit prin mandatar, insa pentruaceasta se cere un mandat special, intru cat mandatarul generalnu are dreptul de a instraina, de a ipoteca, nici de a constituldrepturi reale2).

Debitorul care constitue un amanet trebuind sa aibacapacitatea de a instraina, de aeest rezulta ca, spre a puteaamaneta un lucru, trebue a fi proprietarul lui, aà ca, inprincipiu, proprietarul lucrului amanetat poate revendicedela ereditor.

«De se va Woe lucrul strAin, s'd se dea sapinului sAul, zicecodul Caragea (art. 3, partea III, cap. 11) 3).

Acest principiu sufera insa exceptie din cauza art. 1909C. civil, revendicarea ne mai putand sä aiba loe, daca credi-

Vezi tom. X, p. 239; tom. XI, p. 351, etc. Vezi i infra, No, 602.Vezi tom. X, p. 240; tom. XI, p. 357, text si nota 1, precum

infra, No. 603.Cpr. art. 585 C. Calimach (451 C. austriae).Bluntschli, Deutsches Privatrecht, § 102; Chaisemartin, op. cit., p. 216,

No. 75.3) Chaisemartin, op, cit.. p. 218.

Chaisemartin, op. cit., p. 223, No. 79.Idem, p. 222, No. 77.

AMA NETITL. - REMITEREA LITCRULIJI. 625

torul amanetar a fost de bunä credinta, cleat atunci candlucrul a fost perdut sau furat 1).

Aceasta lasà Mg a se presupune ca lucrul amanetat estecorporal, lucrurile incorporale putând intotdeauna A, fie reven-dicate, de oarece art. 1909 nu se aplica acestor lucruri 2).

493. 3° Remiterea lucrului creditorului sau unuitertiu ales de pArti (art. 1685, 1688 C. civil). Amanetulfiind un contract real, n u devine, in principiu, perfeet, chiarintre parti, decát prin remiterea lucrului in posesiunea credi-torului sau unui tertiu ales de pärti, i aceasta remitere trebuesa fie facuta cu intentia de a conferl creditorului un drept deprivilegiu asupra lucrului amanetat 3).

De aceea o veche maxima germanä ziceá :

« Ohne Besitz kein Pfand» Fara posesiune nu exista amanet) 4).

Debitorul nu redobanda posesiunea lucrului sàu, cleatplatindu-0 datoria, i fiindca adeseori el nu puteá s'o plateasca,posesiunea se transformá pentru creditor in proprietate. Deaceea se 0 zica in dreptul german :

(Pfand giebt oft (mals) Land». (Gage donne souvent terre) 5).

Daca debitorul nu platea, lucrul amanetat se vindea,färä ca vecinii sa poatä exercità dreptul lor de retract :

Satzung geht vor Nachbarschafto (Amanetarea trece inainteavecinatätei) 6).

In dreptul vechiu german, se puteau amanetá nu numaimobilele, dar 0 imobilele ; Insà, in asemenea caz, imobilul seconsiderä ca lucru niobil :

cPfandschaft wird fiir fahrende Habe gehalten» (Lucrulamanetat se considera ea mobiliar) 7).

Idem, p. 223, No. 80.Cpr. art. 584. C. Calimach (448 C. austriac).Vezi si L. 9 § 1, Dig., De piqnoribus et hypothecis, 20. 1.Vezi tom. III, partea I. p. 198 ; tom. VIII, partea I, p. 264, nota 1;

tom. X. p. 243, text si nota 1. Contra: C. Iasi, Dreptul din 1912, No. 37,p. 291 urm. (ea observ. noastrA criticA). Punerea in posesiune a creditoruluiamanetar consistA In remiterea n mânile acestui din urmii a titlului debitorului.In conditiile cerute pbntru lucrurile incorporale. Vezi tom. X, loco supra cit.,Dreptul de farmacie, nefiind, Insii UD bun imobiliar. nu este susceptibil de ipo-tecA. Vezi infra, No. 474.

526 COD. CIV. CARTEA nx. TIT. XV.

Daca lucrul amanetat pierea prin caz fortuit (durchZufall) In mânile creditorului, paguba privindu-1 pe ansul,care trebuià sä deduca din datorie valoarea lucrului perit.Acesta este sensul urmatorului proverb :

cEin Haus, ein Brand». (0 casA, un incendia) 1).

494. Lucrurile cari pot fi amanetate. Numailucrurile susceptibile de posesiune 0 de insträ'inare pot fiamanetate.

<Tate stgpitnim, acelea numai le si alogim», zice codul Caragea(art. 3, partea III, capit. 11) 2).

cEam rem guam guis mere non potest, quia cornmerciumejus non est, jure pignoris accipere non potest». (Nu se poate primiamanet un lucru, care nu poate fi cumpgrat, pentrucg nu este incomert». (L. 1 § 1, ab initio, Dig., Quo res pignori, etc., 20. 3) 3).

Astfel, pot fi amanetate toate luerurile corporale i incor-porale, precum creantele (art. 1687 C. civil).

Mai pot fi amanetate: brevetele de inventie conferiteconform legei din 17 Ianuar 1906; fondurile de comert (art.861 C. com.), precum, de exempla dreptul de farmacie, careeste un lucru mobil incorporal 4); proprietatea literarä sauartisticä; partea indivizä a unui moOenitor dintr'o succesiunemobiliarä nelicbidatä: vasele plutitoare, sub conditie insä cacontractul sa fie scris i transeris in privinta tertiilor (art.495 urm. C. com.), etc.

Mai pot fi amanetate recipisele la purtator liberate decasele de imprumut pe amanet, pentru obiectele amanetate(art. 13 L. din 23 Fevruar 1906). Acieste recipise sunt, inadev/r, mobile corporale sau valori negociabile.

Lucrurile viitoare nu pot ins/ face obiectul unui amanet.

Trib. Botosani, Dreptul din 1915, No. 74, p. 588 (cu observ. noastr1).Vezi tom. VIII, partas II, p. 81, nota 2.

Vezi tom. VIII, partes I, loco cit.; tom. X, p. 244.

AMANETITL. - ART. 1(86. 527

Astfel, nu se poate amaneta o recoltä, viitoare, nesemänataineä in momentul contractului, nu poate fi amanetata 1).

Tot astfel nu se poate amaneta un fond de comert cepartile ti propun de a crea in viitor 2).

Formele contractului de amanet intre pArti.--Intre pàri, contractul de amanet devine peifect prin simpluleonsimtimant urmat de traditia luerului in maulle credi-torului sau unui tertiu ales de parti (art. 1ti85, 1688 C.civil).

Existenta amanetului poate deci fi stabilita, filtre parti,prin corespondenta, marturisiri, jurämant i chiar prin probetestimoniale in cazurile cand aceasta prdbl este admisäde lege.

In cat prive0e basa gajul comercial, vezi art. 478 C. com.

Formele contractului de amanet in privintatertiilor. Privilegiul creditorului amanetar (art. 1686,1688 C. civil). Pentru ca contractul de amanet sä conferecreditorului dreptul de a fi plätit din pretul lucrului amanetatcu precadere inaintea celorlalti creditori ai debitorului, se cerurmatoarele eonditii:

1° Contractul trebue s'a fie constatat printeun act scris,aut,entic sau sub semi:tatua privatä, de cateori datoria estemai mare de 150 lei vechi. Nu este insa nevoe ea contractulsa fie redactat in dublu original, art. 1179 C. civil nefiindaplicabil, intru cat amanetul nu este un contract sinalagmatic;

2° Acest contract trebue sa enunte suma datoritä, specianatura lucrurilor amanetate; dae,b; este vorba de Iucruri

fungibile actul trebue sa' enunte calitatea, greutatea i masuralor. Chestiunea de a se ti daca determinarea lucrului ama-netat este suficientä,', este o chestie de fapt;

3° Contractul de amanet trebue sa fie sau autentic, saucel putin enregistrat, adeca sä, aiba data cera i aceastapentru a se inlatura frauda (art. 1686 C. civil).

4° In fine, contractul de amanet trebue sa fie transcris

Aceastrt formalitate erb, prescrisä e prin Regul. organic al Muntenieiafarli de ceeace priveste locuitorii sàteni. Vezi tom. X, p. 247.

Vezi art. 689 si 1800 C. Calimach.Vezi insä except-is admisä prin art. 480' C. coin. § adaos prin legea

din lb lunie 1906, despre care vom vorbl infret, No. 507.Vezi tom. I, p. 231, text si nota 1.

528 COD. CIV.- CARTEA Ill.-TIT. XV.

intr'o anumitd condid (art. 721, 728 bis Pr. civ.) 1). Aceastadispozitie se aplice atat amaneturilor civile cgt i gajurilorcomerciale' (art. 480 § adaos prin legea din 1906, si chiaramanetdrilor de creante.

5° In fine, ultima conditie cerutd pentru ca amanetulsí-si producd efectele sale fatd de tertii, este ca creditorul sä',fie in posesiunea lucrului amanetat, solutie admisd si In dreptulnostru anterior 2).

Aceastd, conditie este cerutd astdzi de art. 1688, 1730,3° C. civil si de art. 480 C. com. 3).

Legea nedetermindnd momentul cAnd creditorul ama-netar trebue sd fie pus in posesiunea lucrului, se decide ingenere, cd lucrul amanetat poate sd fie tradat in posesiunealui, cat timp tertii n'au dobandit nici un drept asupraacestui lucru.

Posesiunea creditorului amanetor trebue sä fie actualarealcZ, o posesiune civil, fictivit sau precard nefiind su-

ficientä.Primirea lucrului de cdtre tertiu nu este supusd nici

unei forme speciale ; ea va fi stabilitd conform dreptuluicomun.

Gajul asupra mArfurilor depuse in magaziile generaleeste regulat prin art. 5 si urm., al legei din 28 Iunie'1881,modificatd, in unele privinte, prin legea dela 6 Iunie 1892(Cpr. 489 § 2 C. com.).

497. Amanetarea creantelor (art. 1687 C. civil).De cateori amanetul are de obiect un lucru mobil corporal, deexemplu, o creantd, creditorul amanetar n'are privilegiu deckdacä existä un act scris avand cel putin datd certd i noti-ficat debitorului creantei amanetate, notificarea putand, inspecie, fi inlocuitä prin acceptarea debitorului facutd printr'unact autentic, conform art. 1393 § 2 C. civil, desi art. 1687 nuvorbeste de aceastd- acceptare, ci numai de notificare (art.1393 C. civil). Chestiunea este ins)" controversatd 4).

1) Vezi ei codul lui Andr. Donici, § 10, capit. 13.

D. 21exandresco, Prineimile Dreptului Civil RomAn. Vol. IV. 34

AMANETITL. ART. 1687. 529

Dacä creanta amanetatä este constatatä printr'un act scris,acest act se dä creditorului.

Art. 1687 se aplicl si amanetului comercial stabilitasupra unei creante. El nu se aplic/ insä amanetului titlu-rilor la purtätor (mobile corporale), pentru care amanetul seconstitue dupl art. 1686 C. civil.

Din art. 1687 C. civil rezultä cä, de cateori s'a ama-netat o creantä, chiar mai mic5, de 150 lei, trebue s'a se in-cheie un act scris, iiinda acest act trebue sä se notifice de-bitorului. Apoi, art. 1687 C. civil nu distinge Intre valoareacreantelor, dup5, cum distinge art. 1686 C. civil.

Efectele amanetului. Amanetul conferä oarecare drepturi creditorului amanetar si dä loe la oarecare obli-gatii at& in sarcina creditorului cat si a debitorului.

Drepturile creditorului amanetar (art. 1690,1692, 1693 C. civil. Efectul principal al amanetului estede a conferi creditorului amanetar un privilegiu asupra lu-crului amanetat, pentru a fi plätit asupra pretului acestuilucru cu precädere inaintea celorlalti creditori ai debitorului(art. 1686, 1730, 3° C. civil).

cCei Cu zIlog ImprumutAtori se protimesc la plata mai IntitidecAt cei fdra zglogz, zice codul Caragea (art. 21, partea III,capit. 8) 1).

Acest privilegiu este, ca toate celelalte, un drept real.Creditorul nu dobändeste deci proprietatea acestui lucru, carerämäne tot a debitorului, creditorul nedobändind decast pose-siunea lucrului.

e Pignus in dominio debitoris manet», zice Tryfoninus, dupsdPapinian (L. 12, Pr., Dig. De distractione pignorum, 20. 5).

intr'un alt fragment, tot Tryfoninus, se exprimä intermeniii urmätori :

(Pignus, manente propriet ate debitoris, solam possessionemiransfert ad creditorem».1 (Amanetul NA creditorului proprietatealucrului amanetat, transferind creditorului numai possesiunea acestuilucru). (L. 35 § 1, Dig. De pigneratitia actione, 13. 7).

Dad', datoria, pentru a clirei sigurantä. s'a dat amanet o crean, nuproduce ea 1nsi dobandri, atunci dobánzile creantei amanetate se tin In mamacapita1ului datoriei (art. 1692 § 2 C. civil).

Cpr. art. 1217 C. german.S'a decis c dreptul de retentie recunoscut creditorului gagist fatá de

debitor, nu poate fi opus creditorilor chirografari ai debitorului, astfet ch acestiapot cere urmilrirea i vinzarea lucrului amanetat, Mfg a fi siliti a plätì maiIntálu pe creditorul gagist, care numai la vänzare 1si va putek exercitit privile-giul gm. fiind p1ätii cu preadere Inaintea celorlalti ereditori. Trib. R.-Särat,Dreptut din 1913, No. 59, p. 468.

530 COD. CIV. CARTEA TIT. XV.

Din cele mai sus expuse rezulta cd daca valoarea lu-crului amanetat s'a märit sau s'a micorat, aceastä marire saumieprare apartine debitorului:

Quidquid pignori commodi sive inconzmodi fortuito aceessit,id ad debitorem pertinet» (Debitorul se foloseste de toate avan-tajele ce nagresc lucrul, i suferrt toate pierderile care-1 micsoreazKsi care se 1ntftnaplii prin caz fortuit). L. 21 § 2, Dig., De pignoribuset hypotheeis: 20. 1).

Din imprejurarea ea debitorul ramáne proprietarul ama-netului art. 1692 C. civil trage concluzia c, decate ori s'adat drept amanet o ereanta ce produce dobanzi, creditorultrebue sa tie in seama aceste dobanzi asupra dobanzilor cei s'ar datori (art. 1692 § 1) 1).

Debitorul ramAnand proprietarul lucrului amanetat poatesä-1 vanda fie creditorului amanetar, fie altei persoane, euconsimtimantul lui ; el poate sa inchirieze lucrul, sä dispuede el cu titlu gratuit, etc.

Daca lucrul amanetat a perit prin caz fortuit, fara culpacreditorului, pierderea prive0e pe debitor:

«Res perit domino»,

Din imprejurarea ea creditorul nu devine proprietarullucrului amanetat, legea mai trage concluzia ca el nu poatesa abuzeze de lucru; eAci, la caz contrar, debitorul ar puta,sà ceara dela justitie ea lucrul sä." fie incredintat unei altepersoane (art. 1693 C. civil, care reproduce art. 1887 dincodul italian 2).

500. Dreptul de retentie al creditorului amanetar(art. 1794 C. civil). Creditorul amanetar are asupra lu-crului amanetat, un drept de retentie; cad debitorul nu poatecere restituirea lucrului cat timp nu plätit datoria, ca-pete, procente i spese (art. 1694 § 1 C. civil) 3).

') Cpr. art. 615 C. Calimach (471, ab initio C. austriac).2) Expertiza nu este numai decat necesarii, dacii judeatorii au alte de-

mente de apreciere. In once caz plirtile pot s lnlocuiasc experezajudicialrinteoexpertizii.

AMANETITL. ART. 1689. 531

Acest drept este de origina romana.In principiu, dreptul de retentie nu garanteazä' cleat da-

toria pentru care amanetul a fost constituit 1).Cu toate acestea, § 2 al art. 1694, extras dintr'o con-

stitutie a lui Gordian, Etiant ob chirographariant pecuniaempignus teneri posse, (C. 8. 26), admite o exceptie dela aceastaregula, exceptie care se intemeiazA pe vointa presupusä a par-

Dupa acest text, in caz de a exista din partea aceluiasidebitor catre acelasi creditor, o alta datorie constatata in urmaconstituirei amanetului, i devenita exigibila inainteacelei dintaiu, creditorul poate exercite dreptul de retentiepAna la plata ambelor datorii, chiar daca amanetul n'ar fifost afectat la siguranta 'Atli datoriei din urma. Aceasta esteipoteza unui amanet sau gaj tacit.

Dreptul de retentie fiind un corolar al posesiunei ere-ditoru/ui amanetar, de unde rezultA a el null are fiintadeateori creditorul nu are posesiunea lucrului amanetat.

Da ca lucrul se gaseste in posesiunea unui tertiu ales departi (art. 1688 C. civil), dreptul de retentie se va exercitàde acest tertiu in folosul creditorului.

501. Drepturlle creditorului asupra lucrului amanetat(art. 1689 C. civil). Creditorul nu poate nici inteun cazsa dispue de amanet, nici sa, fie imputernicit de debitor a-siinsusl lucrul amanetat El are insä, optiunea de a cere delajustitie sau ea amanetul sa-1 ramana lui drept plata, 'Anala concurenta sumei datorite, capete i procente, dupl o pre--teluire facuta prin experti 2), sau de a cere ea lucrul ama-netat sa fie vandut la mezat, prin licitatie publicg, cheltue-lile vânzarii fiind in sarcina debitorului.

Partile nu pot stipula ca creditorul va fi in drept avinde lucrul chiar la mezat, fara autorizarea justitiei.

Tot nula ar fi i clauza prin care partile ar convenica lucrul amanetat sa nu se vanda prin licitatie publica.

Contra,: Art. 607 C. Calimach (463 C. austriac).Caisemartin. op. cit., p. 224, No. 71.Acest pact comisar nu trebue si fie confundat cu acela prin care, in

materie de obligitii, pärtile convin ea contractul va fi desfiintat, de cite oriuna din ele nu-§i va indeplini obligatiile sale (art. 1367 C. civil). Acesta esteadeväratul pact comisor, de care am vorbit In tom. III al lucrärei de fatä,No. 156 urm. i supra, No. 208 urm., p. 581 urm.

Vezl In acela§i Bens, art. 604 §i 1805 C. Calimach (461 f;ii 1371 Cod.austrise). precum i documentele reproduse in tom. X, p. 270, 271.

Dreptul din 1903, No, 61, p. 508.

532 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XV.

Creditorul amanetar ar puteà sä cumpere el insu0 lucrulamanetat, la licitatie, acest drept apartinând 0 debit orului1).

In caz de a se vinde lucrul la licitatie, debitorul nupoate sä ceara un ajutor bänesc din pretul vânzärii, art. 4860 522 Pr. civ., nefiind aplicabil in specie.

Posesiunea creditorului amanetar având o posesiune cutitlu precariu, nu poate devenl, prin prescriptie, proprietarullucrului amanetat :

Versatz verjähret nicht» zice o veche maxim5. germanii,(Amanetul nu se prescrie) 2).

502. Contractul prignorativ in materie de amanetantichriza §i ipoteci (art. 1689, 1701 C. civil, 488 C. com.)Prin contract prignorativ sau pact conzisor 3) se intelege clauzaprin care creditorul amanetar, antichrezist sau ipotecar, esteimputernicit insu0 lucrul constituit ca garantie, sau adispune de el fat% formele legale. Acest pact este oprit, delege (art. 1689 § 2, 1701 C. civil i 488 C. com.), solutieadmisä i in dreptul nostru anterior:

Iatg, in adevär cum se exprimä, in acea stä privintäcodul lui Andr. Donici.

(De va zice creditorul i va pune inscris a nu i se vorbanii la vadea, Wool s'a,' fie al su nu are nick+ tarie» (§ 23,capit. 13)4).

Legea s'a temut, zice, cu drept cuvAnt, Curtea din Bu-cure0i, ca contractul prignorativ sä nu devie pentru camatariun mijloc sigur de a-0 plasa banii lor cu procente preamari, adeca sä nu devie un mijloc de exploatare a debito-rului redus in mizerie, fiind dat crt valoarea zalogului intrecemai intotdeauna suma imprumutatä ; de hnde rezultä crt

nulitatea acestui pact intereseazA ordinea publicä.

Vezi in acest sens, Trib. Nevera, Justifia din 1915, No. 2, p. 44 urm.(cu observ. noastrI), precum i alte autoritliti citate in tom. X, p. 272, nota 2;Zachariae, Handbu,ch des fr. Civilrehts, II, § 438, p. 563. text si nota 7 (ed.Anschiltz), etc. Mai vezi tom. I al acestei 1ucrri. No. 138, p. 121.

Vezi Cas, S. III, Or. jztdiciar din 1915, No. 68, p. 478 (rezumat) siJustifia din 1915, No. 2, p. 42; Trib. Nevera, Justilia loco cit., p. 45 (mi ob-serv. noastrii). Vezi tom. X, p. 274 urm.

3) Vezi tom. X, p. 275,

AMANETUL. PACTUL COM1SORIU. 533

Din cele mai sus expuse rezulta c'ä contractul pigno-rativ este nul nu numai in materie de amanet (art. 1689§ 2) i in materie de antichreza (art. 1701 C. civil), darchiar i In materie de ipoteci, dupä cum dispune anume art.604 din codul Calimach, desi legea tace in privinta lordeì chestiunea este asupra acestui punct controversata 1).

Proibitia contractului pignorativ fiind insa o derogaredela principiul libertatei conventiunilor (art. 969 C. civil),este, ca atare, de stricta interpretare; de unde rezulta ca trebuesá consideram ca valida clauza prin care creditorul, posteriorcontractului, ar fi imputernicit a-si insusi amanetul sauimobilul ipotecat, pentruca, In asemenea caz, nu mai suntemIn termenii dispozitiei exceptionale edictata de lege. In bazaacestor prineipii, atät doctrina cat i jurisprudenta vali-deaza vAnzarea amanetului facutä de debitor, de latina cre-dint i fara frauda, creditorului, in urma i ehiar inainteascadentei datoriei ; mnsà, in once caz, posterior constituireiam,anetului 2).

In fine, se decide, de asemenea ca n urma constituireiamanetului, debitorul poate in mod valid, sa autorize pecreditor a vinde lucrul amanetat fdra indeplinirea vreuneiformalitati, sau sa-1 válida chiar el insusi creditorului, Ase-menea conventie, care n'ar puteà fi Menta din capul loculuiprin insusi contractul de amanet, este valida daca a fostfá,cuta mai tärziu atunci cand debitorul nu mai este la dt-scretia creditorului 3).

503. Indivizibilitatea amanetului (art. 1695 C. civil).Legea declara amanetul inclivizibil, ca i ipoteea (art. 1746C. civil), chiar daca datoria garantata este divizibilá :

«Indivisa pignoris causa est», zice Papinian (L. 65, in medio,Dig., De evictionibus, 21. 2).

Vezi infrà, No. 472 in fine.Prin aplicarea acestui principia, casele de imprumut pe amanet (Mun-

tcle de pietate) riispund de deteriorarea sau stricarea lucrurilor amanetate prinfaptul functionarilor lor, sau din cauzrt crt nu s'au luat mrtsurile necesare (art.18 L. din 23 Fevruarie 1306).

534 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XV.

Efectul acestei indivizibilitäti este el totalitatea amane-tului 0 fiecare parte din el M. ajute la plata totalitätei 0fieckei pärti din datorie. Cat timp o parte din datorie n'afost plätitä, cralitorul f0 pästreaza deci toate dreptutile saleasupra amanetului.

Aceastit indivizibilitate fiind numai de natura, nu insäde esenta amanetului, pärtile ar ping, printr'o declaratie devointä contrara, sä modifice, sub acest raport, natura ama-netului, solutie admisl 0 in privinta ipotecei (art. 1746 C.civil) 1).

Obligatiile care izvor'äsc din amanet, sau caresunt urmarea acestui contract. Amanetul dtti loe la oare-care obligatli din partea creditorului 0 din partea debitorului.

Obligatiile creditorului (art. 1691 § 1 C. civil).Obligatia de a resitul lucrul, dupä ce a fost plait creditorultrebue sä aducA lucrului amanetat ingrijirea unui bun pro-prietar (art. 1080).

El räspunde, färä nici o indoialä, de dol, pentrucä dolultrebue 0, fie izgonit din raporturile omenWi.

In cat prive0e culpa, el räspunde nu numai de culpalata, ca depozitarul, ci 0 de culpa levis 2).

eRa igitur quae diligens paterfamilias in suis rebus praestaredebet, a creditore exiguntur,. (Se cere dela creditor aceeasi Ingrijirepe care o are In privinta lucrurilor sale). (L. 14, Dig., De pigne-ratitia actione, 13. 7).

Cazul fortuit nu este imputabil creditorului, perderealucrului amanetat privind, In asemenea caz, pe proprietar,adecä pe debitor.

4 Venit autem in hac actione et dolus et culpa, ut in com-modato. Venit et custodia; vis major non venit». (In materie de

1) S'a decis el In baza acestei legi, care modified art. 479 mi 480 dincodul comercial, gajul constituit asupra produselor solului fiind valid prinsimplul efect al conventiei, färä ea lucrul coustituit In gaj sä fie luat din pose-siunea debitorului, se recunoamte prin aceasta un drept de ipoteeä mobiliarä care,ca atere nu poate sr' confere creditorului gagist mai multe garantii cleat acele pecare le conferli creditorului ipotecar imobiliar, garantia pe care mi-a luat-o, &liedipoteca imobiliari. Trib. R. Särat. Dreptul din 1913, No. 59, p. 468.

AMANETIM. ART. 1691 § 2. 535

amanet ea si In materie de comodat, se dA, socotealA de reaua ere-dint6 $i. de cull:A. Se rAspunde $i de paza lucrului, nu InsA si decazurile fortuite). (L. 13 § 1, Dig., De pigneratitia actione, 13. 7).

Obligatiile debitorului (art. 1691 § 2 C. civil).Debitorul trebue sä restitue creditorului amanetar cheltuelilefäcute pentru pAstrarea, lucrului. Cheltuelile necesare vor firestituite in intreghnea lor, creditorul avand un privilegiu,pe care il au toti acei ce au fAcut cheltueli pentru conser-varea lucrului altuia (art. 1730, 4° C. civil).

Cheltuelele utile sau simple imbunätätiri, debitorul nule va restitui, dupg, pärerea generalg, decAt panä la concu-renta plus-valutei dobAnditä de lucru.

CAt pentru cheltuelile voluptoare sau de simplä, plAcere,ele nu sunt supuse nici unei restituiri, conform principiilorgenerale.

In fine, debitorul va trebui sá despdgubeascä pe creditorde perderile ce ar fi suferit din canza viciilor lucrului ama-netat (analogie din art. 1619 C. civil), afarä' poate de cazulcand creditorul ar fi avut cunostiintä de viciile lucrului.

Exceptia dela regulele de mai sus (art. 1996C. civil., art. 479, 480, 489, 497 C. com.). Art. 1696din codul civil nu este tocmai exact cAnd zice c5, dispo-zitiile precedente, nu se aplicä in materie comeIcialà, &deimulte din ele se aplicä si gajului comercial. Sunt Mg, inmaterie comercialä, si oarecare derogäri dela dreptul comun.Astfel, vom mentiona de exemplu, art. 495 urm. C. com.Asupra gajului vaselor plutitoare (gaj maritim), art. 479 e480 tot din codal comercial, care au fost modificate printr'olege posterioarl din 15 Iunie 1906 1).

Alte derogäri dela dreptul comun se ggsesc in art. 25

Vezi asupra tuturor acestor legi speciale, tom. X, p. 281 urm.Vezi tom. X, p. 293, nota 2.Vezi Loysel, Institutes coutumières, I, No. 483-485, P. 424 u_re.Vezi tom. X, p. 295, text §i nota 1.

536 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVI.

urm., din legea dela 2 Iunie 1892 pentru creditul agricol,in art. 6 $i urm., din legea dela 1 Aprilie 1894 pentru in-fiintarea unei banci agricole, in legea dela 28 Iunie 1881asupra magaziilor generale, in legea dela dela 23 Februarie1906 asupra casei de imprumut pe amanet 1) (art. 14), in legeadela 23 Martie 1903 asupra bancilor populare $i säte$ti(art. 14 $i 15), etc.

ANTICHREZ A

508. Antichreza este de origina bizantinä. Ea a fostadoptata $i la Romani 2). Camatarii abuzand de aceasta ins-titutie, Justinian, prin Nov. 23, opre$te Mares in antichrezaa bunurilor cultivatorilor, propter avaritiam creditorum.Antichereza era opritä,' $i prin dreptul canonic care, precum$tim, oprea 'imprumutul cu dobanda.

In unele cutume ale vechiului drept fr., gasim sub nu-mele de mort-gage i vif-gage o institutie care are analogieCu antichreza 3).

Antichreza a existat $i in codul Caragea. lata, in adevar,ce gasim in acest cod :

cZalogul este nemirgtor and se va da cu antiehrizis : atuncipoate imprumutatorul sa-1 aibA in trebuintele sale §i sa-1 inchiriezealtora», (art. 14, partea III, capit. 11).

Codul Calimach nu vorbeste, din contra, de antichrezä,ci numai de amanet si ipotea

«Daca lucrul este mi§cator, se nume§te amanet, iar daca estenemi§cator, se nunie0e ipoteed» , zice art. 584 din acest cod (448C. austriac).

Autichreza este criticata de unii $i aphratl de altii 4).La noi, ea serveste, de cele mai multe ori, a ascunde fraudadin partea acelor incapabili de a dobandi imobile rurale. Se

1) Cpr. Trib. Ilfov, Dreptul din 1913, No. 75, p. 598. In cid privesteconsecintele care rezulti din realitatea antichrezei, vezi tom. X, p. 297, 298.

Cas. Sa. I, Bult. 1911, p. si Dreptul din 1911, No. 61, p, 481.

ANTICHREZA. DEFINITIE. 537

întelege cä, de cateori tribunalele vor constata asemeneafrauda, ele vor anula contractul.

Ea exista si astazi in unele legiuiri straine, de exemplu:In codul german (Nutzungspfand) (art. 1213, 1214), incodal japonez dela 1896 (art. 356 urm.). Ea nu figureazätns In codul civil elvetian dela 1897:

(Gajul imobiliar poate fi constituit sub formg de ipotecg saude scrisoare de rentg. Ori ce altá forma este proibitg», zice art.703 din acest cod.

509. Definitia antichrezei art. 1697 C. civil. An-tichreza este un contract accesoriu, real 1), unilateral, cutitlu oneros si indivizibil (art. 1695, 1702 C. civil) prin caredebitorul sau un tertiu pentru dánsul da, creditorului pose-siunea unui imobil, ce acest din urma va Ostra pana, laplata integral a creantei sale, si ale carui fructe el le vapercepe, pentru a le imputá, asupra dobanzilor i apoi asupracapitalului creantei.

Antichreza constituind un drept real imobilelor, s'a decisca autentificarea actului care o constata este de competintatribnnalului, iar nu a judeeatorfilor de ocoale 2).

509 bls. Conditiile de validitate ale antichrezei.Conditiile necesare pentru existenta ace8tui contract, sunt :10 consimtimantul liber i neviciat al partilor ; 2c traditiaimobilului supus antichrezei ; 30 capacitatea partilar.

In privinta consimtimantului, vom aplica principiiledreptului comun.

In privinta traditiei, ea se ia face In manile creditoruluisau unui tertiu pentru el

In privin,ta capacitätei, spre a patea da un imobil inantichreza trebue a fi proprietarul acestui imobil si a aveadreptul de a-1 instrainá, (analogie din art. 1769 C. civil).

Dreptul de a constitui o anticbreza se recunoaste limauzufructuarului (argument din art. 1650 § 2 C. civil)

Antichreza va inceta insa, in asemenea caz, °data cu uzufructul

4) Cpr. Trib. Tralaise, Cr. judiciar din 1913, No. 81, p. 747 (cu observ.n oastrg).

Vezi Trib. Falaise, Cr, judieiar din 19.3, No. 81, p. 847 (cu observ.noastra).

Trib. R. Siirat, Dreptul din 1915, No. 58, p. 458 urm. (cu observ.noastril). Mai vezi tom. VIII, partea I, p. 613, nota 3,"in fine e X, p. 303,nota 2. Contra : Cae. S. I, Bult. 1910, p. 716 si Dreptul din 1910, No. 48,p. 384 (Cu observ. noastri critici).

Vezi tom. VIII, parten I, p. 329 si 332, text si nota 3'; tom. X, p. 302.

538 COD. CIV. - CARTEA III. - ITT. XVI.

Dreptul de a constitui o antichreza apartine 0 bezma-narului.

Formele §i dovedirea contractului de antichrezA(art. 1698 C. civil). De cate ori este vorba de o valoaremai mare de 150 lei vechi, antichreza nu se poate stabill decat printeun act scris, fie autentic, fie sub semnatura. privat.5.Actul scris nu este insa c,erut ad solemnitatem, ci numai adprobationem ; ceea ce insemneaza ca, intre 01.0, antichrezapoate fi dovedita prin marturisire 0 juramant 1), nu insä prinmartori 0 prezumptii, chiar daca ar exista un inceput deproba scrisa, afara de cazul and actul scris ar fi fost perdutprin caz fortuit sau forth' majora (art. 1198 § ultim).

In privinta tertiilor, se cere big un act scris 0 travseris.Prin tertii se intelege, in materie de antichreza, nu numai

dobanditorul imobilului dat in antichreza, dar 0 creditoriiipotecari posteriori ai acestui imobil 0, dupa, unii, chiar credi-torii chirografari ai debitorului care a constituit antichreza 2).Asupra acestui din urma punct exista ing, controversI

Bunurile care pot fi date in antichrezA (art. 1697C. civil). La Romani, toate lucrurile susceptibile de a producefructe, fie mobile sau imobile, puteau fi date in antichrezä,solutie admisa 0 prin art. 1213 din codul german.

Astäzi, numai imobilele pot fi constituite antichreza, atatcele rurale, eat 0 cele urbane (art. 1697 C. civil).

Trebue bag sa, exceptam pamanturile date satenilor prinlegea rurald, care sunt inalienabile 3), pentru ea antichrezaconstituita mai ales pe un timp indelungat ar fi o instrainaredeghizatä a acestor pamanturi, dupä cum ar fi 0 uzufructul lor.

Imobilele dotale fiind, in principiu, inalienabile, nu potfi date in antichreza, de oarece antichreza constitue un act dedispozitie 4).

9 Vezi tom. VIII mentionat, p. 513; tom. X, p. 299 §i p. 302, 303.2) Vezi tom. X, p. 305; tom. XI, p. 113.

ANTICHREZA. - ART. 1699, 1703. 539

Femeea separata' de bunuri nu poate, de asemenea, O,constitue, fgrg autorizare, o antichrezg asupra unuia dinimobilele sale, acest contract Rind o dezmembrare a proprie-tgtei, din cauza dreptului de retentie ce el confera 1).

Obligatiile creditorului antichrezist (art. 1699,1700, 1702 C. civil). Creditorul trebue §g pastreze imo-bilul vi sä-1 administreze ca un bun proprietar (art. 1080C. civil).

El trebue s'a faca cheltuelile necesare i utile, ingrijindde intretinerea i conservarea lui.

Cheltuelile necesare ti vor fi restituite toate, iar celeutile páng, la concurenta plusvalutei dobandita de imobil.

Creditorul antichrezist trebue, afarg de cazul unei con-venta contrare, sg plateasca dgrile O sarcinile anuale aleimobilului, prelevandu-le asupra fructelor (art. 1699 C. civil).

Creditorul antichrezist este in drept a retine imobilul,cat timp nu i s'a platit tot ce i se datorete (art. 1700 § 1C. civil). Aceasta dovedete ca antichreza este indivizibilg(art. 1695 C. civil), fgra a se tine nici o socotealg de divi-zibilitatea datoriei (art. 1695, 1702 C. civil).

Chestiunea de a se ti daca' art. 1694 § 2 se aplica'sau nu antichrezei este controversatä. Negativa este admisg,In genere, i se decide, cu drept cuvánt, cg nu exista' anti-chrizg lacia In fine, .creditorul trebue sl restitue imobiluland i s'a plätit toata datoria (art. 1700 § 1 C. civil).

In caz and el ar abuzá de imobilul dat in antichrezg,tribunalele ar puteá sg ordone punerea imobilului sub sechestru(analogie din art. 1693 C. civil).

Creditorul antichrezist fiind un posesor cu titlu precarnu poate sa prescrie imobilul ce detine, afarä de cazul andar intervesti titlul sgu 2).

Drepturile creditorului antichrezist (art. 1701,1703 C. civil). Creditorul antichrezist are un drept deretentie asupra imobilului constituit antichreza páng la plataintegralg a creantei sale, capete i accesorii (art. 1700 C.

') Vezi tom. X, p. 301, nota 6 ai p. 307.

540 COD. CIV.- CARTA III.- TIT. XVIII.

civil). El este in drept a percepe fructele imobilului, cu inda-torirea de a le imputa asupra dobanzilor, 0 la caz de exce-dent, asupra capitalului (art. 1697, in fine).

Creditorul antichrezist nu devine proprietarul imobilului,la caz de neplata creantei sale. Once clauzä centrara estenuld (art. 1701 C. civil) El poate numai sa ceara expro-prierea debitorului dupa formele legale.

Creditorul antichrezist n'are, dupa cum are creditorulamanetar, un privilegiu asupra imobilului spre a fi plait cuprecädere inaintea celorlalti creditori; de unde rezulta cg, incaz de exproprierea imobilului supus antichrezei, creditorulantichrezist va impä'rti pretul deopotrivä ca ceilalti creditoriai debitorului. Antichreza nu poate sä nimiceasca drepturilece tertii dobandise anterior asupra imobilului, precum; unPrivilegiu, o ipoted, ace§ti terti putAnd sä urmareasca 0 sä

v(tnda imobilul, ca 0 cum a,ntichreza n'ar avea loe 1).Antichreza nu jigne0e de asemenea, intru nimic privi-

legiile 0 ipotecile care ar fi fost inscrise In favoarea credi-torului antichrezist, inainte de constituirea antichrezei (art.1307). Aceasta este evident, 0 art. 1703 C. civil n'aveanevoe s'o mai spue.

PRIVILEGIILE §I IPOTECILE(CONSIDERATII GENERALE SI ISTORICE)

514. Ipoteca interesand averea cetätenilor 0 creditulpublic, a atras in totdeauna atentia legislatorilor. Ea estefoarte veche, cAci o gäsim in India, in Egypt, la Greci, laRomani 0 la alte popoare.

La Romani, ipoteca era un drept real 0 accesoriu, ne-supus publicitatei, stabilit asupra unui lucru mobil sauimobil, care permiteà creditorului de a-I urmä'ri in once mAnas'ar fi gasit, i de a-1 vinde spre a fi plätit cu precadereinaintea creditorilor chirografari. Ea erà un contract consen-

L. 4, Dig., De fide instrumentorum, 22. 4. Vezi si tom. I al acesteiIncräri, p. 68, nota 1. 0 constitutie a Impäxatului Leon a adus foarte tirziuun remediu acestui viciu esential, cerfind pentru constituirea ipotecei un set pu-blic sau semnarea pe un s.ct privet a trei san mai multi martori vrednici de ere-dint/ (L. 11 § 1, Cod, Qui potioris in pignore habeantur, 8. 18.

Vezi In Archiva istorica a Romulniei lui Hajddu, anul ITI, (1867),p. 204, o obligatie ipotecarl dela Inceputul secolului al XVII-lea, scrisi laCemäuti.

Aceste dispozitii nu erau Insä aplicabile slitenilor, adicä muncitorilorde prunant. Vezi tom. X, p. 313.

PRIVILEGIILE §I IPOTECILE.CONS. GEN. 541

sual, nesupus nici unei forme solemne, si se putea constituifitra nici un aet scris, et sine scriptura 1).

Independent de ipoteca, mai existau la Romani si pri-vilegii, trig aceasta siguranta era mai putin energica cleatipoteca, ea neconferind mai intai creditorului decat un simpludrept de preferinta, fata de creditorii :Ai. Daca ereditorii pri-vilegiati se &eau in concurenta ca creditori amanetari sauipotecari, acesti din urma aveau precadere.

Privilegiul nu conferea, de asemenea, un drept de urmarirein contra tertiilor detentori, asa eh' daca debitorul instrainàimobilul supus privilegiului, acest privilegiu nu mai exista.Aceasta stare de lucruri a fost schimbata prin introducereaipotecilor privilegiate, care intruneau atat foloasele privile-giului cat si ale ipotecei. Creditorii investiti ea o ipoted, pri-vilegiata erau preferati simplilor ereditorilor ipotecari.

In codul Calimach, ipoteca se constituià prin tradareaIn mana ereditorului a documentelor imobilului ipotecat (art.589 si 1800), solutie admisa si astazi in legislatia tuniziana.

Codul Calimach recunoaste patru feluri de ipoteci ; ipotecaconventionalä, 2), acea legala, acea judiciara si acea testa-mentara (art. 586, 1997). Toate aceste ipoteci erau oculte casi la Romani. La 1832 vine insa Regulamentul organic care,prin anexa lit. T, supune formalitä'tei inscriptiei, inteun re-gistru ad hoc numai ipotecile conventionale si cele ale fe-meilor maritate 3), asa a ipotecile judiciare si testamentareau ramas oculte.

Codul Calimaeh, pe langa ipoteci, admitea si privilegiile.Creantele privilegiate erau : 1° cheltuelele neeesare pentruinmormantarea debitorului ; 2° plata slugilor pentru simbrialor, pe trei ani ; 3° creantele mediciior, invatatorilor, hirur-gilor si spiterilor, insa numai pentrn un an (art. 1995).

2) In at priveste regimul ipotecpx in codul Caragea, vezi tom. X, p. 311urm., iar in citt priveste dreptul stain, vezi acelas tom.. p. 417 urm. In pri-vinta codului german, vezi p. 320 urm. i, in sptcial. in ce priveste ipotecaproprietarului sau asupra sa insusi (EigenthamerhypotheA), vezi p. 323, 232tom. XI, P. 396, nota 1. In cit priveste ipotecile i garantiile volante, pe carepractica judeciitoreascil le admisese in Moldova. desi ele nu eran consacrate prinuici o lege, ei care treceau prin gir din mini' in Wing, vezi tom. X, p. 324,325, nota 4 si tom. XI, P. 389 urm. Aceste ipoteci au existat in Pranta subnumele de cidules hypothicaires. Vezi Colin et Capitant, II, p. 869; Planiol,II, 265, care citeazli Tr. nostru in limba francezii..

2) Vezi tom. X, p. 327 urm. Aceastii ipotedi nu exisa in Belgia. Eaexist insil in Franta, unde abrogarea ei a fost cerut ii chiar propusii prinmai multe proiecte, care n'au fost transform* in lege. Vezi Colin et Capitant,II, p. 923, nota 1. Este adeviirat cà ipoteca judiciarg a fost criticatii de uniiautori (vezi Beudant, JS'uretés personnelles et réelles, II, 613, p. 103 nrm.), Inaaceste critici stint exagerate. .Desfiintarea ipotecet judiciare ar trebui s fie in-sotitii de organizanizarea falimentudui civil', zic Colin et Capitant, (II, P. 923).

Vezi supret, p. 118.

542 CoD. OW. CARTEA nr. Trr.

Codul Caragea admite atat ipotecile cat i privilegiile,insa, dupa acest cod, privilegiul nu era, ca in codul Calimaeh,o ealitate a creantei, èi deriva din rangul ei i din vointapaxtilor 1).

Ca concluzie, vom semnala modificarile ce am dori savedem introduse in legea noastra eu o ora, mai inainte.

Am don ca art 1767 din codul civil, eaxe scuteste petatal si mama tutori de ipateca legall, sä fie abrogat

Dad, tutorul n'are avere imobiliara, el trebue s1 poata,fi supus la darea unei cautiuni, asa cum dispun anume atatcodul Caragea cat i codul italian (art. 292, 293).

O altA inovatie, pe care o credem utila i chiar necesarleste introducerea ipotecei judiciare 2).

In fine, avera nevoe de un cadastru judiciar, care sitconstitue baza proprietatei fonciare. Intr'un cuvant, dorim im-bunagtirea regimului ipotecar, pentruea, dela aceasta, reformaatarna prosperitatea creditului public si bogatia unei tAri.

515. Drepturile creditorilor, in genere, asupra bu-nurilor debitorilor lor (art. 1718-1720 C. civil). Pa-trimoniul unei persoane se compune din toate drepturileactiunile ce-i apartin. De cateori cineva este personal obligat,intregrul Batt patrimoniu este prin aceasta insusi obligat laplata datoriilor sale.

eQui s'oblige oblige le Bien* 3)

PRIVILEGIILE §I IPOTECILE. ART. 1718-1720. 543

Acest drept de gaj tacit, ce apartine creditorului asupratuturor bunurilor debitorului sail, care sunt in comert, isiare termenul sail in dreptul natural.

g Est lex nata, sed non seripta», zice Cicerone.

Creditorul poate deci, in baza art. 1718, 1719 C. civil,sä ja toate masurile ce ar crede de cuviinta pentru pastrareasi realizarea dreptului sau.

Creditorii, care au un titlu executor, pot sa proceadäde indatä la expropriere 1), pe cand acei care au numai osimpla creantä, trebue mai intai s'o lichideze si numai dupace vor &bad' o hotarire definitiva, s'o aduca la indeplinire.

Nu numai averea prezenta dar si atea viitoare a de-bitorului formeaza gajul creditorilor sai ; de uncle rezultä caacestia pot proprI nu numai o creanta actuala, dar si ocreanta eventuala, a card existentä Marna de un evenimentviitor si necert 2).

Formula art. 1718 este insa prea generala, cad nubate bunurile debitorului servesc drept gaj creditorilor säi.Astfel sunt lucruri, pe care inteun interes de umanitate,legea le sustrage dela urmarirea creditorilor (art. 406-410Pr. civ. si art. 110 L. judecät. de ocoale din 1907).

Dreptul de uz si de abitatie se considerä, de asemenea,ca afectate trebuinfelor titularului lor si, ca atare, nu pot fiurmarite (art. 571, 573 C. civil) 3).

Art. 1718 C. civil mai sufera o restrictie din cauzaart. 1248 a aceluiasi cod. In adevär. obligatiile contractatede femeea dotala, in timpul casatoriei, nu pot fi urmäriteasupra fondului ei dotal, nici in urma desfacerei cAsatoriei,cad data fondul ei dotal ar putea fi urmärit in urma de-sfaeerei cAsätoriei, pentru datorii contractate in timpul c5.-

sätoriei, s'ar valida o instrlinare indirectä' consimtita la o.epoca cand insträinarea directa era interzisa si, cu chipulacesta s'ar viola intreaga economie a regimului dotal 4).

i) Se admite insti a averea persoanelor morale publice, precum a sta-tului, comunelor, judetelor, etc. nu ponte fi urmiiritii deck dupil ce sumele da-torite au fost inscrise In bugetele lor respective. Vezi tom. H al acestei lucrrtri,12.. 103, nota 1.

) Vezi tom. VI, p. 53. nota 2, in fine; tom. X, p. 334, text si nota 13) Vezi tom. III al aeestei lucriiri, p, 61.9 Vezi supre$, p. 76, No. 70.

544 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII. - CAP. I.

Unii ar voi ca nici folosinta legala, sa, nu poatg, fi ur-maritl de creditorii parintelui uzufructuar. Se admite baskIn genere, ea,' creditorii parintelul uzufructuar pot sä" urma.-ream/ fructele si veniturile uzufructului legal, deducAndu- sesumele necesare la cresterea si educarea copiilor 1), solutieadmisa si in privinta venitului dotal care apartine lArba-tului 2).

Mai sunt sustrase dela urmarirea creditorilor parnAn-turile rurale ale satenilor (art. 110 L. judecat. de ocoale din1907) si chiar veniturile lor 3), etc.

Unele lucruri nu pot fi urmArite deal in conditiile si

in marginile statornicite de lege sau de justitie (art. 408,

409 Pr. civ.). 4).S'a decis, conform pärerei noastre, c.1, diurnelc deputa-

tilor si senatorilor pot fi urnagrit,e, acestia neputand fi con-si derati ca functionari publici 5).

De ateori nu existä deat un creditor, aplicarea art.1718 C. civil nu da loe la nicio dificultate. Daca existamai multi creditori, toti avand un drept egal, impart tareei bunurile debitorului lor prin analogie, afara de cazul candar existA, intre ei cauze legitime de preferinta (art. 1719 C.civil). Aceste cauze de preferinta sunt privilegiile si ipotesile(art 1720 C. civil).

Avem deci, trei specii de creditori: creditorii ch,irogra-fari; creditorii privilegiati, §i. creditorii ipotecari.

Creditorii chirografari nu sunt platiti decat in urmacelor privilegia ti si ipotecari. Ei sunt platiti in proportie cuereanta lor. Intre ei acela din creditori primeaza pe ceilalti,care are un privilegiu de o calitate preferabila, celorlalte pri-vilegii (art,. 1723 C. civil).

e Privilegia non ex tempore aestimantur, sed ex cause . (Pri-

Vezi tom. X, p. 337.Vezi tom. VIII, partea 1-a, p. 311, 344, 346 si p. 630, nota 1, precum

si tom. X, p. 337. Mai ve,zi tom. III al acestei lucriiri, p. 62.5) Vezi tom. III, partea 1-a. p. 133. ad. notam; tom. VIII, partea II.

p. 61, nota 1; tom. X, p. 338, etc.Vezi tom. X, p. 338. 339.C. Iasi, S. 1-a, dec. No. 4 din 14 Febrnarie 1917 (care In motivele

sale se refer'i la piirerea noastiä); Cas. S. II-a dic. No. 3 din 15 Mai 1917.Justilia din 1918, No. 1 si 2, p. 12 urm. Vezi tom. III, partea I, p. 137, adnotam ; tom. VIII, partea II, p. 71, text si nota 3; tom. X, p. 339, etc.

1) Vezi infra, p. 550.3) Vezi infra, p. 662.3) C. Craiova i Cas. Sa. I, Dreptul din 1910, No. 59 si 64; Bult. 1910,

p..., etc.D. Alexandreaco, Prinolpille Dreptului Civil Reman. Vol. IV.

THEORIA GENER. A DREPTUI.III DE RETENTIE. 545

vilegiile creditorilor nu se apreciazg dupg timp, ci dupg titlul cre-antei). (L. 32. Dig., De privilegiis creditorum, 42. 6).

Daca doi sau mai multi creditori au acelavi privilegiuIn acelavi rang, ci au deopotriva drept la plata, oricare arfi data acestor. privilegii (art. 1724 C. civil).

gEt si ejusdem tituli fuerunt, coneurrunt, licet diversitatestemporis in his fuerint». (L. 32, Dig., lit. cit.) 1).

Creditorii ipotecari vin inaintea celor ipotecari vi dupg,eei privilegiati. Ei sunt platiti cu preferint,g, dupa rangulinscriptiei lor, eel intaiu inseris treand inaintea celorlalti,ava mai departe. Ei urmaresc imobilul in manile tertiilordetentori, ea i creditorii privilegiati (art. 1790 C. civil).

51 6. Teoria generara" a dreptului de retentie.Dreptul de retentie, care ne vine dela Romani vi care seintemeiaza pe echitate, este dreptul in virtutea caruiacreditor retine, 'Ana la plata creantei sale, lucrul ce apartinedebitorului M'u sau unui tertiu, vi pe care creditorul 11 areIn posesiunea sa.

Dreptul de retentie nu poate sà existe fara un animetext de lege. Or, legea noastra nu-1 codera in mod generalin toate cazurile in care creanta ti trage origina sa dininsuvi lucrul detinut, ei nurnai in unele cazuri exceptionale,de exemplu: in cazurile art. 509, 771, 1322, 1323, 1377in fine, 1441, 1618, 1619, 1694, 1700, 1730 6° 2). C- civil,590, 815 C. com., etc.

Cu toate acestea, jurisprudenta vi o mare parte dindoctrina codera dreptul de retentie in toate cazurile In careexista o conexitate intima futre creanta yi lucrul retinut (undebitum cum, re junctum), dupg, cum dispune anume art. 273din codul germa,n vi alte legiuiri strdine.

Cu un asemenea sistem, dreptul de retentie devine ochestie de apreciere a instantelor de fond 3). Unde este insatextul de lege care contera judecatorilor o putere atg,t dediscretionara vi de exorbitanta ?

546 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII. --CAP. I.

Aceea$i controversa exista in privinta naturei §i efec-telor dreptulului de retentie. Unii sunt partizani ai perso-nalitätei, iar altii ai realitätei acestui drept Dupa parereanoasträ dreptul de retentie este un drept sui generis, de onatura speeiala 1).

Dreptul de retentie nu confera, In principiu, nici undrept de urmarire asupra lucrului pe care creditorul este indrept al retine ; de unde rezultä eh' acest drept se stangeprin perderea detentiunei, de cateori este voluntara sau pro-vine din culpa ori neglijenta celui interesat, NIA ca dreptulsa renasca In caz and lucrul ar reintrá, din nou in maniledetentorului primitiv.

Dreptul de retentie poate fi exercitat in cazurile admisede lege, in privinta tuturor lucrurilor, mobile sau imobile decare se poate dispune. Lucrurile scoase de sub urmarire sau

, din comert nu poate face insa obiectul acestui dreptDreptul de retentie nu poate fi exercitat nici asupra

ereantelor, pentruca ele nu sunt susceptibile de posesiune.In fine, rete ntiunea nu este permisa in privinta de ckeori

este cantrara ordinei publice 0. bunelor moravuti. Astfel di-rectorul unei eolli nu poate sa retie elevul al earui parinten'a pink pretul pentru cre0erea i invatatura lui. Tot astfel,nu se poate exercita dreptul de retentie asupra registrelorunui comereiant.

S'a decis frisk, devi chestiunea este controversata, caavocatul are drept sa retie actele incredintate de clientul sau,pawl Ja plata onorariului ce i se cuvine.

517. Despgubirea la care creditorii privilegiati §i

ipotecari au drept, in caz de distrugerea lucrului grevat,

atunci and acest lucru a fost asigurat (art. 1721 C. civil).

Dupä art. 1721 C. civil, imprumutat dela art. 10 din legeaipotecara belgianä, introdus acum 13i in Franta prin legeadin 19 Februarie 1899, companiile de asigurare, in caz desinestru, trebue sa plateasea despägubirea ce datoresc, credi-torilor priviligiati O. ipotecari, conform rangului fiecaruia dinei, $i aceasta fie a imobilul a fost asigurat de ins4i. pro-prietarul sau de creditor (art. 448 C. com.).

1) Vezi tom. VIII, parte,a II, p. 233, ad notam ; tom. X, p. 350.

NOTIIINEA i I DEF1NITIA PRIVILEGIIILIII.-ART.1 722. 547

Despggubirea datoritä de companiile de asigurare naeste insa afectatg, la plata creantelor inscrise, deat atunciand n'a fost intrebuintatg. la repararea imobilului asigurat.

Cu ristrictia de mai sus, art. 1 721 se aplicg, chiar incaz and despAgubirea datoritit de companie ar fi fost eedath.unui tertiu printr'un act anterior titlului creditorilor inscr4i.

A forteori, deci, nici cesiunea despggubirei fdcutg, unuitertiu, nici proprirea chiar validalg in mod definitiv asupraacestei despggubiri, nu este opozabilg, creditorilor privilegiatisau ipotecari anterior inser4i; pentru ca, in privinta lor,despggubirea datorità de companie reprezintä imobilul grevat.

cSubtogatum capit naturam subrogatiz 1).

Art. 1721 C. civil nu prevede numai cazul asigurlreiunui imobil, ea si acel al asigurarei recoltelor O. al altorlucran i mobile.

Mai mult ineg, art. 1721 § 2 intinde beneficiul ce con-ferà creditorilor, la once despägubiri datorite de terti pentruperderea totala sau deteriorarea lucrului insArcihat de un pri-vilegiu sau ipotecg.

Aceastg, despggubire .este afectatg, la platá creantelorprivilegiate sau ipotecare, dupg, rangul fiecArei din ele.

PR1VLLEGIILE.

Legea se ocupg mai intli despre privilegii 0. apeidespre ipoteci.

Notiunea §i definitia privilegiului (art. 1722C. civil.) Privilegiul este un drept, pe care numai calitateaereantei, adecg favoarea ce aceastA ereantg, are dela lege, ilconferä unui creditor de a fi preferat altora, fie chiar ipotecari.

rpoteca este, din contra, un drept real, in virtutea egruiaun Iucru imobiliar este afectat la plata unei obligatii, inde-pendent de ealitatea creantei (art. 1746 C. civil).

Privilegiul nu poate deci sg, rezulte deat din lege, elneputand, in genere, fi conventional, pe and ipoteca poatesg, rezulte nu numai din lege, dar O. din conventia pgrtilor.

') Vezi tom. III al ac,estei luerrai.

548 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII. - CAP. II.

O a doua deosebire intre privilegii i ipoteci este eh'privilegiul poate sà greveze atat mobilele cát i imobilele(art. 1726 C. civil), pe and astázi ipoteca nu mai poate,, ingenere 1) fi constituitä, clec.« asupra imobilelor (art. 1750,1751 C. civil).

Privilegiul se mai deosebWe de ipotecá in aceasta cá,In privinta ipotecei prioritatea rangului se determina prinprioritatea timpului, pe când in privinta previlegiului, atatrangul cat i existenta dreptului derivá din cauza creantei.Cu alte cuvinte, rangul creditorilor privilegiati se determinadupá gradul de favoare conferit de lege creantelor lor, fara ase aya, In vedere data acestor creante (art. 1723); pe cAndrangul creditorilor ipotecari se determina dupa data inscrip-tiunei lor (art. 1745, 1778 C. civil).

Qui prior est tempore, potior est jure' 2).

In fine, privilegiul codera creditorului un drept de pre-ferintá, fatá, de creditorii cherigrafari sau ipotecari 3), i chiarfatá, de alti creditori privilegiati, dacA cauza privilegiuluiacestora este in ai putin favorabila, fárá a se aya, in vederedata creantei lor ; pe and creditorii ipotecari nu sunt pre-ferati decat creditorilor ipotecari posterior i creditorilor chi-rograf ari 4).

Zicem: in genere, pentra crt, uneori, i mobilele pot fi ipotecate. Vezide exemplu, art. 480, 490, 495 mal., 686 C. com. Vezi tom. X, p. 362, nota 2.

3) Vezi infrà, No. 490 ei tom. II al acestei lucriiri, p. 793, text ai nota 1.Sunt Insrt cazuri exceptionale in care ipoteca prinseazil privilegiul. Cgr.

art. 1725 § 2 C. civil. Vezi tom. X, ps 363, nota 1 si p. 476.Ipoteca se deosebeste, de asemenea, de antichrezii, crtci pe citad cre-

ditorul antichrezist este .pus In posesiunea imobilului spre a percepe fructele lui(art. 1697, 1700 C. civil), creditorul ipotecar plistreail, din contra, imobilulipotecat in posesiunea sa administreazil el insusi, putiind si-1 greveze cu altesarcini i chiar Instrlineze, 1nsrt, bine Inteles, cu respectarea sarcinelor ante-rioare ea care el este grevat.

Proprietarul care-si ipoteceazii imobilul sita, plistreail deci dreptul deadministratie i poate, prin urmare, st1-1 inchirieze sau arendeze, In-caseze cfistiurile, etc. Vezi tom. X, p. 644, nota 2. S'a decis, cu drept cuvânt,

clauza prin care creditorul impune debitorului, intr'un contract de ipoteci,al nu aibi drepul de au Inchirià imobilul ipotecat pe mai mult de un an. nupoate fi opozabili locatarului, care ar fi luat acest imobil cu chirie pe mai multiani, de oarece conventiile n'au efect decfit intre piirtile contractante (art. 973G. civil), iar inscriptia ipotecei nu poate aya alt efect decit sil del publicitäteiexistenta dreptului real de ipotecil, iar nu si de a face opozabile tertiilor clauzeleaccesorii ale conventiunei. Ces, S. I, Bult. 1912, p. 198 ai Dreptul din 1912,No. 22, p. ]69.

DETERM. PRIOR. INTRE PRIVILEGILART. 1723, 1724. 549

Atat privilegiile cat si ipotecile se transmit insa ca acce-sorii al creanteloe ce garanteaza, mostenitorilor si cesionarilor(art. 1396, 1744 C. civil), s'i ele pot fi exercitate de creditori,tri numele debitorului 'or, conform art. 974 C. civil.

Privilegiul confera, dupa parerea generall, ca si ipoteca.un drept real, chiar and se exercita asupra unui mobil 1),

Privilegiile fiind o exceptie dela principiile generale(art. 1718, 1719 C. civil) fiind de stricta interpretare, nupot fi intinse prin analogie dela un caz la altul. Astfel,privilegiul conferit de art. 1730, 60 hangiilor asupra lucru-rilor calatorului depuse in ospätarie, nu apartine carciumarilor,birtasilor, cafegiilor, etc. 2).

In fine, privilegiul este indivizibil, ca si ipoteca (art. 1746C. civil).

cEst iota in totd et toto in qualibet parte».

520. Determinarea prioritAtei intre privilegii(art. 1723, 1724 C. civil). Daca bunurile debitorului nuajung niel la plata creditorilor sai privilegiati, in asemeneacaz fiind concurs intre creditorii privilegiati, acestia nu vorfi platiti cu preferinta dupa data creantei lor, ci dupa calitateacreantei (art, 1723 C. civil).

cPrivaegia non ex tempore aestimantur, sed ex causa» 3).

Un vechiu autor, Loyseau, exprima aceeasi idee, zicand:

«Les plus privilégié-s entrent en ordre les premiers».

Tot in acest sens, Loysel zicea :'Les premiers vont devant» 4),

iar un proverb german zice :'Die oseltesten Briefe zehen vor».

In fine, un proverb spaniol zice :'Quien primero viene, primero tene».

Cu toste acestea, privile.giile asupra mobilelor nu conferil un drept deurmiirire In contra tertiilor, din cauza art. 1909 C. civil, afari de cazul previlzutde art. 1730, 10, in fine.

Vezi tom. X, p. 361, nota 5 si p. 425. Vezi si infrà, p. 561.2) Vezi euprd, p. 544 Ili 645.4) Institutee coutumières, p. 429, No. 492.

550 ('OD. CIV. - CARTEA Ill. - TIT. XVIII. - CAP. II.

Daca mai multi creditori au o crean tä de aceeqi calitate,ei au deopotrivä drept la plata (art. 1724 C. civil) 1).

Motivul acestei dispozitii este d. creantele diferitilorcreditori avfind aceea0 favoare, privilegiile lor se distrugunul prin altul :

Privilegiatus contra aeque privilegiatum, non utitur privilegio».

Aceeni solutie este aplicabilä i in materie de ipoteci,caci ipotecile inscrise in registru in aceea0 zi au acel*rang (art. 1779 C. civil).

Impärtirea privilegiilor (art. 1726 C. civil).Dei art. 1726 imparte privilegiile in privilegii asupra mobi-lelor i asupra imobilelor, totuO, in realitate, existg, trei cate-gorii de privilegii i anume : 1° privilegiile generale care seintind asupra tuturor mobilelor i imobilelor debitorului (art-1727 C. civil); 2° privilegiile generale asupra mobilelor debi-torului (art. 1729) privilegiile speciale asupra unor anumitemobile (art. 1730); 30 §i in fine, privilegiile asupp, imobilelor(art. 1737 C. civil).

Privilegiile speciale asupra imobilelor sunt adevärateipoteci privilegiate (art. 1745 C. civil) 2).

Privilegiul tezaurului public (ad. 1725 C. civil)-Privilegiile tezaurului public i ordinea in care ele se exer-

cità sunt determinate prin legi speciale 3).Aceste legi, ca toate legile in genere, nu pot sg, atingä

drepturile dobändite de tertii inaintea promulgrei. lor. Acestaeste sensul § 2 al art. 1725 C. civil.

Aceste privilegii, färà care creantele Statului ar fi ra-mas de multe ori iluzorii, erau admise i la romani:

gRespublica creditrix omnibus chirographariis creditoribus prae-fertur». (Republica este prEferattl, pentru creantele sale, oricaruicreditor chirografar). (L. 38, g 1, Dig De privilegiis preditorum, 42. 6)-

Vezi supra, p. 544 qi 545.Vezi tom. X, p. 311, nota 4; p. 367 e p. 476, p. 487, etc. Mai vezi-

infra, No. 471. Cpr. Planiol, II, 2543, 2886 urm.Astfel sunt, de exemplu, art. 79 § 2 din legea pentru constatares si

perceperea contributiilor directe dela 10 Martie 1882; art. 27 din legea asupra.comptabilititei publice dela 21 Martie 1903; art. 7 din legea de urnolirire dela.27 Martie 1877; art. 83 din legea timbrului, etc. Vezi asupra acestor legi,.tom. X. p. 369 urm.

PRIV. CRELT. DE JTIDEC. - ART. 1727. 551

Pe rang/ aceste privilegii, art. 1753, 30 0 1768, maiconferä Statului, comunelor i stabilimentelor publice o ipo-tea legalä asupra imobilelor perceptorilor i administratorilor,comptabili sau publici, dupä cum se exprimg. art. 1768 C.civil, iar nu centrali, dupti cum din eroare dispune art. 1753din acela$ cod.

Apoi, art. 1730, 8° mai conferä un privilegiu pentrucreantele rezultand din abuzurile i prevaricatiunile comise deunii functionari publici, precum: grefierii, portäreii, etc., asupracautiunei lor i asupra dobanzilor produse de aceastä cautiune

Diferitele categorii de privilegii stabilite de lege.Privilegiile sunt stabilite: 10 de codul civil si de proceduracivilä (art, 421); 2° de codul comercial (art. 387 urm., 405,437, 480. 673, 685, 783, 1°, 783, 30, etc.); 30 $i de unelelegi speciale.

Dup. art. 1726 C. civil, privilegiile pot fi exercitateatat asupra mobilelor cat i asupra imobilelor.

Privilegiile cari se intind asupra mobilelor siimobilelor. Cheltuelile de judecatA (art. 1727 C. civil). Chel-tuelile de judecatä sunt privilegiate atat asupra mobilelor, cat

aupra imobilelor, in privinta tuturor creditorilor in inte-resul crtrora du fost fäcute (art. 1727). Acesta este singurulprivilegiu care, afarà de cel conferit Statului prin legi spe-dale, se exercitä la noi, in acela$i timp asupra mobilelor ri,imobilelor debitorului.

Cheltuelile de judecatä find, in adevär, fácute in inte-resul comun al creditorilor, pentru a lichida i conserva avereadebitorului lor (gajul lor comun), echitatea voeste ca cel carele-a fricut sä fie plätit Cu precädere din averea debitorului.

(La créance la plus privilégiée est celle des frais de saisie,de garde et de vente, ear ils sont faits pour la cause communede tous les crearciers', zice Pothier (Pr. chile, X, 481, p. 225, ed.Bugnet).

Prin cheltueli de judecatA se inteleg toate acele care aufost fäcute in interesul coriaun al creditorilor, precum: chel-tuelile de pazg, de sigilare, de inventariere, de timbru, de ur-märire, de vanzarea i administrarea bunurilor expropriate.

552 COD. CIV.- CARTEA M. - TIT. XVIII. - CAP. II.

Onorariul cuvenit custodelui, randuit dupa cererea cratorului,inträ necontestat in cheltuelile, de care vorbWe art. 1727 C.civil (art. 421 Pr. civ.)

De cateori aceste cheltueli au fost fAcute pentru con-servarea i realizarea bunurilor debitorului, privilegiul se exer-citA in mod proportional atat asupra mobilelor cat 0 a supraimobilelor, iar nu asupra mobilelor mai intaiu i apoi asupraimobilelor.

Cheltuelile de judecatit venind, dup5. art. 1731 C. civil,inaintea tuturor creantelor pentru care au fost fAcute. de aicirezultä ch,' privilegiul acestor cheltueli primeaza privilegiulriilor sau arenzilor prevazut de art. 1730, 10.

Privilegiile asupra mobilelor. Art. 1728 C. civilImparte privilegiile asupra mobilelor in privilegii generale fispeeiale, unele afectand universalitatea mobilelor debitorului,iar altele neputand sa se exercite decat asupra unor mobiledeterminate.

Privilegiile generale asupra mobilelor (art. 1279C. civil). Legea nu se multume0e de a enumeragiile care se exercitä asupra generalitatii mobilelor corporalesau ineorporale ale debitorului, ci clasificA aceste creante,cä fiecare din ele va trebul sä, fie patita dupa ordinea in-dicatä de art. 1729 C. civil.

Trecem acum la fieeare privilegiu general in parte.

1° Cheltuelile de judecatA (art. 1727, 1729, V'C. civil). Acest privilegiu fiind prevIzut de art, 1727, art..1729, 1° cuprind, in scurfa privintA o repetitie inutilà atextului de mai sus.

20 Cheltuelile de inmormantare art. 1729, 20'C. civil). Cheltuelile de inmormantare, potrivite cu conditiasocialrt i averea defunctului (L. 12 § 5, Dig., De religiosis,etc., 11. 7), sunt privilegiate astai, dupa cum erau i alta-data atat la Romani cat 0 in dreptul nostru anterior (art.1995, 1996 C. Calimach), pentrucl daca acela care §i-a im-prumutat banii sal spre a inmorniana pe altul, n'ar ava,garantie reall care sa-i asigure plata creantei sale, nu s'armai eisì nimeni care sa aducl asemenea servicii i mortii

Vezi tom. X, p. 379.2) Vezi tom. VIII, partea 1-a, p, 643, nota 2 si p. 695 ; tom. X, p. 380, etc.

Cas. belg. Dreptul din 1910. No. 16, p. 131. Asupra chestiunei de ase sti cui apartin rilmAsitele piimintesti ale omulni, vezi tom. I al acestei

Mai vezi tom. X, p. 384 urm.Vezi tom. VIII mentionat, p. 579, precum i supra, p. 129,. nota 1.Vezi supra, P. 128, 129.Vezi supra, p. 128, 129.

CHELTITELILE IILTIMEI BOLL-ART. 1729, 32 553

n'ar fi ingronati Cu inlesnire, ceeace ar fi contrar salubritätiipublice.

cSie enim fieri, ne insepulta corpora jacerent, neve quis de.alieno fienpretur». (Scopul acestei dispozitii este ca molla s nufie opriti de Inmormtintarea lor, sau sA nu fie inmormftntati pe so-coteala altuia). (L. 12 § 3, in fine, Dig., De religiosis et sumptibus11. 7).

Prin cheltueli de inmormantare se intelege tot ce s'& chel--tuit ca aceastä ocazie, in raport cu conditia socialä stareadefunctului (ari, 1729, 25 (J. civil) 1).

Nu sunt insä privilegiate cheltuelile pentru abitatiahainele de doliu datorite vAduvei din averea barbatului (art.1279 C. civil) nici acele necesare pentru ridicarea unuimonument 3).

Acest privilegia trece inaintea tuturor celorlalte privi-legii generale sau speciale (art. 1735 C. civil).

Omul capabil este in drept sä determine conditiile in-mormitntärei sale si sä aleagl locul unde voeste ca rämäsi--tile sale sä, se odihneascli 4).

De cateäri femeea are avere, bärbatul nu poate fi con-damnat a pläti cheltueli de inmormantare ale sotiei sale 5),ci numai cele ocazionate cu cäutarea sänätätei sale, pentrucä,ele constituesc o sarcinä a cAsätoriei 6).

529. 3° Cheltuelile ultimei boli (art. 1729, 3° C.civil). Toate cheltuelile fAcute, oricat de mari ar fi, cuocazia ultimei boli a debitorului, sunt privilegiate, caci nuse are, in specie, in vedere conditia socialä i averea bol-navnlui.

Acest privilegiu apartine medicilor. chirurgilor, moaselor,farmacistilor, posluginicilor, surorilor de caritate, etc., care

Furnitura unui aparat dentar neputimd fi cuprinsK in cheltuelileboalei celei depe urmi, dentistul care a procurat bolnavului un asemeneaaparat, n'are un privilegiu, pentra a asigura plata lui. Trib. St-Etienne, D. P.1910. 5. 30 si Dreptul din 110, No. 30 p. 244.

Vezi tom. XI, p. 297 urm, precum i infret, No. 588.Vezi tom. X, p. 391, 392.Secretarii, scriitorii, gramaticii, bibliotecarii, institutorii, artivtii dra-

matici, muzicantii orchestrei teatrelor, corectorii tipografiilor, reporterii unuiziar. etc. nu intril in categoria servitorilor.

554 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. XVIII.- CAP. II.

au cautat pe un bolnav, dandu-i cele trebuitoare la ultimasa boala 1).

Motivul acestui privilegiu este urmatorul: daca el n'arfi avut fiinta, ar fi fost poate de temut, ca o persoana inprimejdie de moarte, sa nu &easel sprijinul i ajutorulnecesar.

Privilegiul pentru cheltuelile ultimei boli nu exista cleatpentru un an. Deci, daca debitorul a avut o boald care, dupamai multi ani i-a adus moartea, numai cheltuelile facute Inultimul an vor fi privilegiate.

Legea n'a admis acest privilegiu decat pe un an, fiindcacreanta medicilor, chirurgilor i farmacistilor pentru vizita,operatie, medicamente, etc. se prescriu tot pentra un an (art.1904 § 1 C. civil)2).

Art 1729, 3° nu se refera decat la ultipa boala a de-functului nu lag i pentru aceea a persoanelor cari sunt insarcina lui, precum: copiii lui, etc. Chestiunea este contro-versatL

Prin ultima boala se tntelege nu numai aceea de caredebitorul a murit, dar i aceea care a precedat falimentulsau insolvabilitatea lui. Chestiunea este insa O. de astadatacontroversatit 3).

530. 4° Salariul oamenilor de serviciu, calfelorlucrAtorilor (art. 1729 4°). Legea declara Fivelegiateasupra generalitatei mobilelor : salarial oamenilor de serviciu,calfelor d pravalie i lucrätorilor cu ziva.

Prima categorie de persoane care au acest privilegiu, eexistent i in codul Calimach, (art. 1905), sunt servitoriipropriu zi§i, preoim pentru: slugile, argatii, feciorii boere0i,pristavii, ispravniceii dela mo§ii, pazitorii de recolte, pastoriisau ciohanii, etc. 4).

FURNIT. DE SUBZIST. - ART. 1729, 50. 555

A doua categorie de persoane care au acest _privilegiusunt: calfele de práválii sau magazii, iar a treia categoriecuprinde lucrátorii tocmiti ca ziva.

Salariul servitorilor i numai acest salariu, nu ing 6alta creantA ce servitorul ar avea contra stápánului, este pH-vilegiat pentru un an trecut 6 restul datoriei din anul cu-rent (dupä art. 1995 C. Calimach, pe trei and); acel al cal-felot de právAlii este privilegiat pe rase luni. iar acela allucratorilor cu ziva numai pentrit o /unä.

Este de observat c, dupg art. 1904 § ultim C. civil,actiunea servitorilor care se tocmesc cu anul, se prescrie, inprivinta simbriei lor, pentru, un an. Dad. stápinulaceastl presctiptie, servitorul poate defere jurámantul.decizor.

La aceasta nu se opune art. 1472 C. civil. dupl carepatronul se crede pe cuvant pentru cátimea salarului 0 platalui pe anul expirat, precum i pentru aconturile date pe anulcurent.

531. 5° Furniturile de subzisten(A date debitoruluifamiliei sale, pe timp de sase luni (art. 1729, 50).

Ultimai privilegiu general asupra mobilelor este acel statornicitpentru pretul obiectelor de subzistentA, data debitorului i fami-liei sale, in curs de §ase luni (art. 1729, 5 C. civil).

Prin subzistentA, se intelege, in genere, dee chestiuneaeste controversatä, toate lucrurile necesare la alimentareaconsurnarda zilnicä2 tot ce este necesar la traiul omului 6 alfamiliei sale, precum : hrana, lumina, incllzitul, etc., iar nunumai ceea ce consumA in mod direct prin nutritiune.

Nu intra insá in expresiunea furnituri de subzistentA,vinurile fine 0 alte articole de bauturi, furniturile produselorfarmaceutice, furniturile de haine, china localului ocupat dedebitor, etc.

Cuvantul subzisteng n'are, in adevar, intinderea ce arecuvantul alimente, care cuprinde atát imbeacámintea cât ilocuinta.

Spre a putea, reclamá acest privilegiu, trebue ca furniturilefacute sa fie necesare la traiul debitorului 0 al familiei sale,ceea ce cupriude sotia i copiii sui, servitorii 6 toti acei caretraesc ca el sub acelq acoperámánt.

656 COD. CIV. CARTEA III TIT. XVIII. CAP. II.

Directorii de coli sau pensionate n'au insa nici unprivilegiu pentru furniturile de hrang, carti 0 altele facuteeleviler lor 1).

Acest privilegiu nu garanteaza decat furniturile celorpse luni din urma, 0 aceasta pentru ca el sa nu devie preaoneros pentru ceilalti creditori.

Privilegiile generale asupra mobilelor, de care am vorbitmai sus, pot fi exercitate 0 asupra pretului din vaniareaimobilelor debitorului, insä numai atunci cand din acest pretmai ramg,ne ceva dupa plata creantelor privilegiate asupraimobilelor 0 a celor ipotecare (art. 1729 § ultim C. civil).

Aceastg, dispozitie de favoare se aplica numai privilegiilorprevazute de art. 1729, 20-50; caci privilegiul relative lacheltuelile de judecata, de care vorbe0e art. 1729, 10 se intindede drept, dupg art. 1727 asupra mobilelor 0 imobilelor debi-torului.

Acestea sunt privilegiile care se exercita asupra tuturormobilelor debitorului ; altele nu pot sit existe ; pentruca privi-legiile sunt de stricta interpretare, 0 nu pot fi create deatprin lege.

532. Privilegiile asupra oarecAror mobile (privilegiispeciale mobiliare). Alaturea cu privilegiile ce se exercitaasupra generalitatei mobilelor, unele privilegii se exercita numaiasupra unor mobile determinate.

Aceste privilegii speciale se referg, la doua cauze prin-cipale. Unele au drept cauza un gaj expres sau tacit, iar allelese intemeiaza pe imprejurarea ch. creditorii carora sunt conferite,au facut sa intre 0 au pastrat in patrimoniul debitorului mobi-lele care face obiectul acestor privilegii.

Fac parte din prima categorie: 10 privilegiul credito-rului amanetar sau gagist; 20 privilegiul locatorului asupramobilelor easel inchiriate 0 al arendatorului asupra pojijieimo0ei arendate; 30 privilegiul hangiului; 40 privilegiul ca-rauplui; 50 0 acel care garanteazg, creantele rezultand dinabuzurile 0 prevaricatiunile comise de catre functionarii pu-blici, in exercitiul functiunei lor.

Fac parte din a doua categorie: 10 privilegiul arenda-

1) Contra: Art. 1201, 50 C. francez.

Vezi 1n privinta art. 18 din L. proprietarilor, supra, p. 890, 891.Vezi art. 1475 C. Calimach (1101 (J. auatriae).

PRIvIL. INTEM. PE IDEIA DE GAJ.- ART. 1730, 3o. 557

torului asupra recoltei arendasului pe anul curent; 20 privi-legiul care garanteaza creantele datorit,e pentru seminte, re-colte si instrumente de aratura si cultura; 30 privilegiul pentrucheltuelile facute pentru conservarea unui lucru; 40 si in fine,acel al vfinzatorului unor lucruri mobile neplatite. Toate acesteprivilegii de art. 1730 C. civil.

Privilegiile intemeiate pe ¡deja de gaj.-1° Pri-vilegiul creditorului amanetar sau gagist (art. 1730, 3° C.civil). Art. 1730, 30 reaminteste ca creditorul amanetar are,sub anumite conditii, un privilegiu asupra lucrului amanetatAcest privilegiu, care exista si la Romani, a fost examinatsupra, p. . . .

20 Privilegiul locatorului (art. 1730, 1° C. civil,783 § 2 C. com., 610 611 Pr. civ., art. 18 L. proprieta-rilor) 1). Acest _privilegiu ti are origina sa in dreptul roman,unde locatorul de case ave pentru garantarea creantei saleo ipoteca tacita asupra mobilelor aduse in casa de care lo-catar, care ti dada, dreptul de a urmari aceste mobile, chiarand fusese scoase.din casa sau instrainate de el (L.1, Dig.,In guibus causis pignus vel hypotheca tacite contrahitur,20. 2).

Cilt pentru arendatorul unui praedium rusticum, el avelo ipoteca tacita numai asupra fructelor produse de fond, nulug asupra lucrurilor introduse de el pe fond (L. 7, Pr.,Dig., tit. cit.)

Privilegiul locatorului si arendatorul mosiei exista dede asemenea in codul Calimach 2).

Privilegiul statornicit de art. 1730, lo apartineoricarui locator de imobile urbane sau arendator de imobilerurale.

Privilegiul locatorului de imobile urbane- ( Vermichter)si de imobile rurale (Verpeichter), isi ave fiinta si in dreptulvechiu germrn:

4Hausrnzethe und Erbmiethe gehen vor alter Schuld» . (Chi-

Chaisemartin, op. cit.. p. 222. No. 78.Opr. THU. Paris, D. P. 1910, 5. 30. Sirey, 1910, 2. 1890 Qi Dreptul

din 1910, No. 30, p. 244.

558 COD. CIV.- CARTEA IIL ,- TIT. XVIII.- CAP. II.

riile caselor si arenda fondurilor rurale trec inaintea oricArei da-torii) 1).

Acest privilegiu apartine si locatarului principal fata desublocatarul sat' (art. 16 L. proprietarilor si 610 Pr. civ.).

El nu apartine ing acelor cari inchiriaza apartamentemobilate asupra mobilelor aduse de locatar in acest aparta-ment 2), nici acelor cari inchiriaza lueruri mobile.

Acest privilegiu garanteaza chiriile si arenzile sichiar dobanda lor conventionala, precum si reparatiile loca-tive si toga obligatiile ce decurg din clauzele contractului,deci si despagubirile pentru daunele aduse imobilului de catrelocatar sau arendas.

In ceeace priveste chiriile si arenzile, intinderea privi-legiului variaza dupa cum contractul este autentic sau aredata certa, ori este verbal sau scris, tIlSrl Earl data cert.a.

In cazul intaiu, locatorul sau arendatorul are privilegiupentru toata china sau arenda, pe tot timpul ce ramane acurge pana la expirarea contractului.

In cazul al doilea, locatorul sau arendatorul are privi-legiu numai pentru china sau arenda pe anul curent t i peanul viitor, el ramanand pentru rest un creditor chirografar(art. 1730, 1°, § ab initio).

De cateori contractul este autentic sau are datacerta, si locatorul primeste plata anticipará a anilor viitori,locatarul sau arendasul este in drept a se folosi de imobilulinchiriat sau arendat pentru tot timpul cei ramane 'Inca acurge. El nu se poate insa folosi de acest drept daca il pre-supunem falit sau insolvabil. De aceea legea confera credi-torilor sai dreptul de a reinchiria casa sau de a rearendlmosia pentru timpul ce mai rämane a curge dupa contract,si. de a se folosi de acest contract, sub indatorire insa de aplati locatorului tot ce i se datoreste.

Pentru ca creditorii locatarului sau arendasului sa poatainsà uzà de aceasta dispozitie echitabild, se cere ing ca sub-

9 Vezi supra, p. 62, 63 e p. 832.

PRIVILEGITIL LOCATORULIII. - ART. 1730, P. 559

inchirierea sau subarendarea sa nu fi fost oprita contract(art. 1730, 10 §, 3).

538. Lucrurile asupra carora se exercita privilegiullocatorului sunt, pentru casa, toate mobilele din ea, iar pentrumosie, toata recolta anului curent si tot ce serveste la ex-ploatarea ei.

Prin cuvantul casei, se intelege nu nutnai o casa delocuit, ci si o pravälie, o magazie, un grajdiu si chiar unsopron sau o surä, sub care s'ar fi pus träsuri, cai san altelucruri; iar prin mofie se intelege once fond rural, fie caar exista sau nu ciadiri pe el.

Prin mobilele casei se inteleg toate acele care o gar-nisese e chiar hainele, rufele albiturile si instrumentele ne-cesare la exercitarea profesiunei locatarului, afara, bine inteles,de acele lueruri care, dupa lege nu pot fi urmärite, dupacum dispune anunie art. 559 din co Jul german. Toate acestelucruri, afara de cele sustrase dela urmärirea creditorului (art.406 urm. Pr. civ. si art. 110 L. judecät de ocoale din 1907),,sunt lovite de privilegiul locatorului.

Nu intra ins& in aceasta categorie : bani, juvaerele cese gasesc in casa locatarului, creamtele su titlurile la pur-tator, brevetele de inventie, etc.

Locatorul isi exereita privilegiul säu nu numai asupramobilelor locatarului, ci si asupra acelor ale sublocatarilorsdi, dupä' cum dispunea anume art. 1478 din codul Calimach(1101 C. austriac), §i. art. 611 Pr. civ., insti, bine intelesnumai panä la eoncurenta sublocatiunei.

Mai mult filed, privilegiul statornicit de art. 1730, 1°,se exercita, in principiu, si asupra mobilelor apartinand ter-tiilor, daca ge stabileste cä, in momentul inebeierei contrac-tului, locatorul era de bung credinta, adica credea ca acestemobile apartineau locatarului sau.

In baza acestui principiu se decide, eu drept cuvant, cadesi chestiunea este controversata, ca mobilele dotale introdusede bärbat in imobilul inchiriat, sunt supuse privilegiului loca-torului, daca acest din urma este de buna credinta 1).

560 COD. CIV. -CARTEA TIT. XVIII. - CAPrT.

Nu sunt insä supuse acestui privilegiu : lucrurile uneipersoane, pe care locatarul a primit-o la el, andu-i ospita-litatea, in calitate de rudd sau antic.

Locatorul nuii va exercità, de asemenea privilegiulasupra lucrurilor pierdute sau furate, introduse de locatar inimobilul inchiriat, proprietarul acestor lucruri putfind sä lerevendice in timp de trei ani din ziva pierderei saulor (art. 1909 C. civil).

538 bis. In privinta moOilor, art. 1730, 1° dispuneea arendatorul are privilegiu asupra tuturor mobilelor ce ser-vesc la exploatarea m*ei, precura vitele instrumentele deculturä, etc.

Independent de acest privilegiu, care se intemeiaz1 peideea de gaj, arendatorul mai are un privilegiu asupra recolteianului curent, adicA a anului in care s'a produs concursulde creditori, nu Irish' i a acelor precedenti, fie cä, aceastärecoltä este culeasä sau prinsä, de raddeini.

Privilegiul asupra recoltei nu se mai intemeiazA pe ideeade gaj, ci pe imprejurarea cä arendatoiul este acela care apus recolta in patrimonial arendawlui, crici dacä, el nu i-arfi dat mosia in arendà, arendapl n'ar fi avut nici o recoltä.

Privilegiul asupra recoltei anului curent subzistä chiardad, ea a fost teansportatit de pe mosia care a produs-o, cadacest privilegiu nu este supus conditiei revendicilrei inteuntermen hotärftt, dupä, cum este expus privilegiul asupra mo-bilelor ce se gäsesc in casa inchiriatä sau pe mosia arendatä.

In caz de vAnzarea recoltei unui tertiu, privilegiul asupraa cestei recolte subzistä cAt timp n'a fost predata cumpärä-torului. Odatä, insä recolta predatä, privilegiul se stängedin cauza principiului inscris in art. 1909 C. civil, dacaarendatorul nu-si exercitä dreptul sail de revendieare.

539. Dreptul de revendicare confeti! locatorului (art.1730, 1° § ultim). Legea nu se multumeste a eonferi lo-catorului i arendatorului un privilegiu, ci-i conferä, ca sane-tiune, un drept de urmärire asupra mobilelor locatorului sauprofesiei arendasului. Locatorul se poate deci opune la ridi-carea acestor mobile avAud un drept de retentie asupra lor.

De ate ori mobilele care servesc locatorului drept gaj

DR. DE REVEND. CONFERIT LOCATORULUI. ART. 1730, 10 ULTIM. 561.

pentru siguranta Sa, au fost ridicate de pe loe fara consim-timantuI lui expres sau tacit, el poate sa le revendice sprea-si exercita privilegiul sat', daca a exercitat aceasta reven-dicare in termen de 40 de zile, cand este vorba de posesiaunei moii, i in termen de 15 zile, cand este vorba de mobileleunei case (art. 1730, 1°, § uitim), sub pedeapsa de a-si pierdeprivilegiul sàu i de a venì asupra acestor mobile In concurentaCu ceilalti creditori ai locatarului sau arendasului. Aceastarevendicare nu este aceea ordinara, a dreptului de proprietate;ea tinde numai la redobandirea posesinnei mobilelor deplasatesi la readucerea lor in cash' sau pe mosie, pentru ca locatorulA. le poata vinde spre a-si exercita privilegiul säu asuprapretului esit din vanzarea lor.

Termenul de 40 si de 15 zile curge dela ridicareamobilelor din casa sau de pe mosie, dad( ele au fost ridicatepe piata, san din momentul de cand locatorul a luat cunos-tinta de aceasta ridicare, daca ea a fost Reath' prin ascunssau in mod fraudulos.

Pentru ca revendicarea locatorului s poatä avea loe,se cer urmatoarele conditii

1° Mobilele trebue sa fi fost deplasate fara consimti-mantul expres sau tacit al locatorului ;

2° Revendicarea trebue sa fie exercitata in termen de40 sau 15 zile, dupa cum este vorba de mobilele unei casesau de pojijia unei mosii ;

30 In fine, mobilele ramase In casa trebue sa fie insu-ficiente la plata ereantei locatorului, caci se admite in genereca locatarul poate, faiit a se teme de revendicarea locatorului,sit scoata unele mobile din casa, and acele 'lame sunt sufi-ciente pentru plata creantei locatorului. Aceasta rezulta dinart. 1446 C. civil care permite locatarului de a aduce in casainchiriata numai atatea mobile cate ajung pentru garantarealocatorului.

540. 30 Privilegiul hangiului (art. 1730, 6° C. civil).Al treilea privilegiu special mobiliar este acel al hangiului

sau ospatatorului asupra lucrurilor aduse In han sau ospatAriede catre calatori (Cpr. 704 C. german).

Acest privilegiu este imprumutat dela art. 175 al cutumei

.D. dlexandresco. Principiile Dreptalui Civil Roman. Vol. IV. 86

562 COD. CIV. CARTEA 111. TIT. XVIII. CAP. U.

din Paris. El se intemeiaza tot pe ideia de gaj tacit; deaceea, hangiul rdspunde de lucrurile calgtorului ca depozitar(art. 1423-1425 (J. civil).

Prin ospatator, hangiu, gazduitor (art. 1903 C. civil),etc., se intelege toti acei care au profesiunea de a priml.&dui, adica a da calatorului locuinta, hrana, lumin, tug-zitul, etc. Nu intrA deci in aceasta categorie : carciumarii 1),birta0, eafegii ; nici acei care tin casa de toleranta sau casade jocuri là noroc. Toti acWia nu se bucura de privileg,iulhangiilor, dupa cum nu se bucura de el nici acei care inchi-riazA odai sau apartamente mobilate.

Art. 1730, 6° dispune ch", privilegiul hanglilor se exereitaasupra efectelor calätorului, adeca asupra lucrurilor sale,precum bagajele eälä'torului, juvaerele, caii, trasurile lui,ehiar banii lui. Acest privilegiu se exercitä chiar asupralucrurilor straine. aduse de calator in han, daca hangiul aerezut ca, ele apartineau alatorului, i daca ele nu eraupierdute sau furate (art. 1909 ". civil).

Privilegiul hangiilor intemeindu-se pe ideea de gaj tacit,nu poate fi exercitat decat atat timp cat lucrurile calgtoruluise gasesc in han sau ospararie. Indata ce ele au fost ridicatede acolo, fie chiar in mod clandestin, privilegiul null maiare loc.

Atat doctrina cat i jurisprudenta recunosc insa hangiuluidreptul de a retine lucrurile calatorului, conform art. 175 dincutuma Parisului de unde ne vine acest privilegiu, pentrucahangiul sa nu fie obligat a actiona pe ealator la domiciliulsau care, uneori, poate fi departat, i aceasta ca atat maimult cu cat creanta sa se prescrie prin pse luni (art. 1903C.. civil).

Mai mult încLt, unli autori, intemeindu- se pe art. 1909C. civil, confera hangiilor dreptul de revendicare in termende 3 ani dela sustragerea obiectelor grevate de acest privi-legiu, k¡ii le confera acelqi drept in termen de 15 zile delafurtul, perderea sau sustragerea lor frauduloasa din parteacalatorului (analogie din art. 1730, 1° C. civil). Chestiuneaeste insa, controversata i chiar indoelnicg, pentrua nu prinanalog,ie se poate stabili un drept contrar principiilor generale.


PRIV. CXILITJWLIII.ART.:1730, 700 437 C. COM. 0 art. 1730 § 80C. ow. 563

40 Privilegiul cArAusului (art. 1730, 7°, 437C. com.). Al patrulea privilegiu special asupra oarecarormobile este acel al carauplui, asupra lucrului transportat.

Acest privilegiu, imprumutat dela dreptul vechiu francez,se intemeiaza tot pe ideia unui gaj tacit; de unde rezulta c:1el nu poate fi exercitat decat atta timp cat caraukiul arelucrul in posesiunea sa i in cele 24 de care care vor urmatradarea lucrului la destinatarul

Acest termen calculandu-se de hora ad horam, cgrauplva fi desezisat de dreptul sat], indata ce ora corespunzatoarecu acea a remiterei lucrului a sunat a doua zi, art. 1887dela prescriptie nefiind aplicabil in specie.

C4raqul poate deci sa retie lucrul ce urmeaza a fitransportat, pentruca fara aceasfa posesiune el nu mai poatesrt-0 exercite privilegiul gu. El nu este deci obligat sa sedeseziseze de lucru cat timp nu i-se platesc cheltuelile detransport 0 cele accesorii.

In materie comercialA, drauwl, la caz de contestatie,poate sä dobandeasca sechestrarea lucrului transportat (art.438 (J. com.).

Privilegiul carauplui se exercita asupra insui lucruluitransportat sau aSupra pretului provenit din vanzarea acestuilucru, el garantand numai ceeace se dator4te pentru tran-sportarea lucrului ; de unde rezulta cä lucrul transportat nugaranteaza. in principiu, ceeace se datore0e pentru acestetransporturi, privilegiul neputandu-se intinde dela un trans-port la altul.

5° Privilegiul asupra cautiunei unor functio-nari publici (art. 1730 8° C. civil). Al cincilea privi-legiu special asupra careen:or mobile este acela pe care art.1730, 8° 'V conferA, pentru asigurarea creanOor rezultanddin abuzurile prevaricatiunile comise de unii functionari pu-blici, asupra garantiei depuse de ei.

Functionarii obligati a depune asemenea garantii suntgrefierii de tribunale, care nu sunt doctori sau licentiati indrept, 0 care trebue s depue o cautiune de 6000 lei (art.58 L. organ. judecatore0i din 21 Martie 1909; portgreiicare nu sunt doctori sau licentiati (art. 13 urm. regul. din.

564 COD. CIV. -CARTEA III.-ITT. XVIII.- CAPIT. II.

27 Martie 1902); mijlocitorii oficiali de schimb, cereale saumgrfuri (art. 34 L. din 9 Mai 1894, modificat prin L. din29 Iunie 1905), etc.

Garantiile acestor functionari, precum 0 procenteleacestor garantii sunt afectate, cu privilegiu, la plata crean-telor ocazionate prin abuzurile si prevaricatiunile comise deei, in exercifiul functiunei lor.

Acest privilegiu garanteazg mai intgi pe Stat 0 apoi peparti culari.

PRIVILEGIILE SPECIALE ASUPRA MOBILELOR,REZULTAND DIN IMPREJURAREA CA CREDITORUL

A ADUS SAU A CONSERVAT IN PATRIMONIULDEBITORULUI BUNUL ASUPRA CAR UIA SE EXER-

CITA PRIVILEGIUL.

1° Privilegiul arendAtorului asupra recoltei aren-dasului (art. 1730, V). Primal privilegiu din aceastg ca-tegorie este acel al arendatorului asupra recoltei arendasului.

Despre acest privilegiu ne-am ocupat supret.

2° Privilegiul sumelor datorite pentru semi*sau pentru cheltuiala recoltei anului curent si pentru instru-mente de exploatare (art. 1730, 2°, 1734 C. civil).Acestprivilegiu i0 trage origina din cutuma dela Orl6ans. Acestprivilegiu, special arendgrilor de fonduri rurale, care garan-teazg at.it pe acei ce au vandus serninte, fie arendawlui, fieproprietarului, dt 0 pe acei care au intrebuintat bratele imunca lor la producerea recoltei, nu este deck despagabireafolosului ce ei au adus masei creditorilor Fin mgrirea pa-trimoniului debitorului lor.

Acest privilegiu se intemeiazg pe art. 484 C. civil, carenu este decgt traducerea unei regule cunoscute:

cFructus non intelliguntur nisi deductis impensis» 1).

Creantete garantate prin acest privilegiu special sunt:a) acele pentru pretul semintelor; 0 acele ale oamenilor in-

1) Vezi tom. I al acestei lucriri, p. 453 foi 480, precum si suprct, p. 70

1) Vezi tom. X, p. 439, text 1 note.

PRIV. PENTRU SEMINTE, ETC. 565

trebuintati la produeerea i strangerea recoltei; creanteleacelor care au vAndut, reparat sau imbungatit instrumentelede agricultura si de exploatare ale mosiei.

a) Vfinzarea semintelor. Nimic nu este maijust si mai echitabil cá acei cari au vandut sgmânta fie aren-dasului, fie proprietarului, sa fie plgtiti cu preferinta din pretulrecoltei pe care ei au produs-o.

Se decid insa, in genere, cu toata contro versa ce existaasupra acestor puncte, ca acest privilegiu nu apartine aceloracari au vfindut ingrdsgminte pentru pganânt, nici acelora cariau vândut poloboace pentru strângerea recoltei vinului, niciacelora care si-au inchiriat sau vandut vitele lor spre a facearatura ampului, etc.1).

b) Muncitorii care, prin bratele lor, au produsrecolta. Acest privilegiu este conferit tuturor acelor cari auluat parta la ararea i semanarea pamAntului, la ridicareastrangerea recolte, nu insä,' i acelora cari au proeurat hranaac'estor lucratori.

In aceastA categorie nu intrg, de asemenea, servitorii caseisau curtii, pentrua ei n'au contribuit cu nimie la producerearecoltei, ei având insa privilegiul general al oamenilor de ser-viciu statornictt de art. 1729, 40.

Cheltuelile pentru recolta i acele ale sumelor datoritepentru semintA, nu sunt privilegiate decat pentru anal in careau fost facute (anul curent).

Chiar in privinta recoltei anului curent, privilegiul sestange prin scoaterea recoltei, fara fraudg, din patrimonialdebitorului, ace,st privilegiu nefiind sanctionat printr'un dreptde urmarire in mana tertiilor.

Acest privilegiu nu poate, pe de alta parte, sA fie exer-citat derAt asupra reeoltei deslipite de fond, deci, asupra re-coltei ajunse la maturitate; cad privilegiul este, in speciemobiliar, iar nu imobiliar.

e) Sumele datorite pentru instrumentele demund. In fine, art. 1730, 2° declara privilegiate, sumeledatorite de arendas sau proprietar pentru uneltele de munca

566 COD. CIV. CARTEA M. TIT. xvrit CA. II.

care au servit la exploatarea, fondului insa nu asupra pretuluireeoltei, ei numai asupra pretului acelor intrumente, care stint:plugurile, sapele, coasele, masinile de semanat, de trierat, etc.inteun cuvant, instrumenta fundi, dupa, cum ziceau Romanii(L. 8, ab initio, Dig., De instructo vel instrumento legato,33. 7).

De aici rezulta câ uneltele care servesc numai la me-najul easel, nu intra in aceastä categorie. In privinta instru-mentelor necesare unei exploatari industriale, precum: o moara,o uzina, etc., ea este controversata.

Privilegiul statornicit de lege pentru instrumentele deexploatare a pamantului, poate fi exercitat nu numai de aceicare le-au reparat sau imbunatatit.

Privilegiul statornicit de art. 1730, 2° C. civil, primeazaprivilegiul ce arendatorul are pentru plata arenzei sale, dupaart. 1730, 1° (art. 1734 C. civil), pentru ea fara seminte sifa% care se munceasca, arendasul n'ar fi avut nicio recolta.

548. 3° Privilegiul pentru cheltuelile Made spreconservarea unui lucru mobil (art. 1730, 4° C. civil).Cheltuelile &cute pentru conservarea sau repararea 1) unuilucru sunt privilegiate asupra pretului lucrului conservatNimic nu este rnai drept si mai echitabil decal ea acelacare a devenit creditor pentruca a &cut cheltueli spre con-servarea unui lucru in patrimoniul debitorului, sa fi preferatcelorlalti creditori asupra pretului acestui lucru, fiindea färael lucrul ar fi perit

ellujus enim pPcuniam salvam fecit lofts pignoris causam»(aci banii acestui creditor au conservat lucrul). (L. 6, ab initio,Dig., Qui potiores in pignore, etc., 20. 4).

De aceea, acest privilegiu a existat atat la Romani catsi in vechiul drept francez.

Intre cheltuelile &cute pentra conservarea lucrului intratoate acele fail care lucrul mobil, insufletit sau neinsufletitcorporal su incorporal, ar fi perit in totul sau in parte, oriar fi devenit impropriu la uzul sau.

Acest privilegiu se aplica la toate cheltuelile necesare

1) Cpr. art. 647 a german.

PRIV. VINZ, LIICR. MOBILE NEPLX.TITE.-ART. 1730, 50. 567

(nu ins5, la cele utile numai sau voluptoare) fAcute pentruconservarea od -carui lucru m,obil 1).

Nu intili in categoria cheltuelilor de conservare, acelefricute pentru asigurarea lucrului, ameliorarea sa imbunAtA-tirea lui, etc.2).

Cei mai multi autori recunosc aceluia care a facut chel-tueli pentru conservarea unui lucru mobil, dreptul de a re-tine acest lucru pAn'a" la plata sumei ce i se datoreste. Che-stiunea este insA controversatti.

Aeest privilegiu fiind independent de idea de gaj, nuse cere ca creditorul sä aiba posesiunea lucrului, fiind sufi-cient ca debitorul sä" fie proprietarul lui.

Acest privilegiu, se stange ing prin instrAinarea lucrului,pentrucA mobilele nu pot fi urmArite in nagna tertiilor.

«Meubles n'ont point suite par hypotèque», zice Loysel 3)

549 4° Privilegiul vanzAtorului lucrurilor mobileneplAtite (art. 1730, 50 783, 3° C. com.) 4)._ Acel carea vandut un lucru färg, a primi pretul lui are mai multegarantii care-i asigura plata lui: 10 De cAteod este vorbade un còrp cert si determinat si cumpgrAtorul trebue sA, plà-teascit pretul indoit, vanzAtorul este in drept a retine lucrulpAnsa la plata pretului (art 1322 C. civil) 5).

20 A doua garantie pe care o are vanzatorul ; care n'aprimit pretul lucrului predat de el, este de a cere reziliereacontractului si restituirea lucrului pentru pentru neplata pre-tului (art. 1021, 1365 C. civil), 6) ; si aceasta fie cä van-zarea este cu sau färä termen, existenta unui termen av(tndnumai de efect amanarea cererei vanzAtorului pang, la expi-rarea acestui term en.

Aeest privilegiu nu se aplica deci la cheltuelile 'acute pentru conser-varea unui imobil.

Contra: Art. 1958, 70 C. ¡Lillian.Op. cit., i, p. 4z8, No. 487_ Vezi tom. X, p. 447, text s'i nota 3.

p. 345. Mai vezi supra, No. 600.Vezi in privinta art. 783, 30 C. com., tom. X, p. 457 urm.Dreptul de retentie nu poste insä fi exercitat de vanzator. de cfiteori

el a acordat un termen cumplirlitorului pentru plata pretului, clici In acest cazel a avut ineredere In cumparator, fide= emptoritt secutus est. Vezi supra, p.205, nota 1.

9 Actiunea rezolulorie a vanzarei se perde prin perderea actiunei In re-vendicare M privinfa celorlalfi creditori (art. 1730, 5, § nitim). Vezi infret,IL 2254.

568 COD CIV. - CARTEA M.- TIT. XVIII. - CAP. II.

La aceste &ma garautii pe care le are vánatorul, art.1730, 5° mai adaogO 'kid, doug, and este vorba de vanzareaunui lucru mobil, si anume : 1° un privilegiu asupra lucruluivándut si neplätit, in toate cazurile, fie cä vanzarea este cusau färA termen ; si 2° un drept de revendicare sub aniimiteconditii, Ina, numai atunci chnd vanzarea este färä termen.

Acest privilegiu nu existO la Romani, ci in dreptulvechiu francez, si anume in 176, 177 din eutuma Parisuluisi art. 458 din cutuma dela Orléans, de unde a trecut indreptul actual.

Vanzatorul unui lucru mobil avAnd un privilegiu asupralucrului vAndut si neplatit, va veni deci, in toate cazurile,asupra pretului acestui lucru, cu preferintO inaintea celorlalticreditori ai cumpärätorului.

Pentru ca vanatorul sh-si poath exercitá privilegiul su,trebue ca lucrul vandut a se ghseasca inch' in posesiuneacumpärOtorului (art. 1730, 5°, ca) initio), chci dach lucrul atrecut in posesiunea unui tertiu de bunA credinth, acestapoate sa invoace principiul inscris in art. 1909 C. civil.

Privilegiul vanzatorului subzistA, de asemenea; atuneichild cumphratorul a vándut luerul, Ina nu l-a predat inch.pentruca lucrul se gäseste incit in posesiunea lui. Chestiuneaeste Ina controversath.

In once caz, privilegiul vânatorului subzistal de cateoricumparltorul a imprumutat altuia, depozitat sau a amanetatlucrul cumpdrat, al cOrui pret el nu-1 plAtise, pentruca inasemenea cazuri, el posedO in realitate lucrul prin mijloculdetentorului lui. Creditorul amanetar, care ar fi de blind cre-dintä va fi tug preferat vfinatorului lucrului 1).

Privilegiul vanatorului n'ar puteh de asemenea fi exer-citat in dauna locatorului imobilului in care lucrul vândutar fi fost pus. Privilegiul vánzAtorului nu va prima pe acelal locatorului decht atunci chnd cel din urmä era de rea cre-dinth, adica cand el a aflat fie dela vanator (art. 1733 §2 C. civil) fie de aiurea ea pretul lucrului erh ina datorit.

Vánatorul unor lucruri mobile neplätite, care va voia primeze pe locatorul in al cärui imobil aceste lucruri au

1) Cpr.. Planiol, II, 2619.

DR. DE REVEND. AL V1NZ.DE LITCRURI MOBILE NEPLXTITE. 569

fost transportate, va face deci foarte bine de a in0iinta pelocator, conform art. 1733, 2°, ca, pretul acestor lucruri i sedatoreAe inca de catre cumparatorul locatar, caci altfel els'ar expune a fi primat de locator, de cateori acesta ar fide bung, credinta. O asemenea incuno0iintare va trebui chiarfacuta locatarului principal imtuno0iintarea facuta locatoruluinefiind suficientg, in caz de sublocatiune sau subarendare.

550. Dreptul de revendicare al vânzAtorului de lucrurimobile neplätite (art. 1730, 5°, § 2. C. civil). Privilegiulconferit vanzatorului de lucruri mobile neplatite neputand fiexercitat dealt atunci and lucrul vandut se ggseste in po-sesiunea cumpgratorului, legea vine in ajutorul vanzatorului,conferindu-i dreptul de a revendica lucrul In anumite con-ditii, solutie imprurnutata dela art. 194 din vechea cutuma aParisului.

Aceasta nu este o revendicare propriu zisa, de oarecenumai proprietarul poate revendica, i vanzatorul nu mai esteproprietar din cauza cä, prin efectul consimtimantului, a stra-mutat proprietatea lucrului la euruparator. In specie, nu poatedeci sä fie vorba, ca si in cazul art. 1730, 10, deefit de orevendicare posesiu tei luerului vandut (vindicatio pignoris),spre a redobandl dreptul de rete,ntie prin care vanzatorul l-apierdut prin predarea lucrului. Dumoulin, comentand art. 194mentionat al cutumei din Paris, zieea foarte bine In aceastaprivinta:

Que le vendeur pent poursuivre sa chose pour en étre payédu prix, et pour la recouvrer et en demeurer saisi jusqul ce qu'ilsoit payé».

Conditiile acestei revendicari sunt urmatoarele :10 Vanzarea trebue sg, fie facutg, pe§in, adicei [ara

un termen de platg; caci daca vanzatorul a acordat un termencumpargtorului, el. nu mai poate sa retie lucrul, nici sa-1 re--vendice; 2° lucrul trebue sà se &easel In posesiunea realasau juridica, a cumparatorului, cad daca lucrul a trecut inmana unui tertiu de bung, credinta, el va puteà sa invoace-prescriptia instantanee (art. 1909 C. civil); 3° Lucrul vanduttrubue sa fie in starea in care se gasea iu momentul pre-darli caci daca', el a fost transformat, revendicarea van-

Aceste zile nu sunt libere, art. 729 Pr. civ. nefiind aplicabil decfit latermenele cuprinse In procedura civillí.

Vezi tom. X, p. 463, nota 4.

570 COD. CIV. -CARTEA III.- TIT. XVIII. - CAP. II.

zatorului nu mai este cu putintä; 40 In fine, trebue ea ac-tiunea vanzätorului sä fie exercitatit in cele opt zile, cari auurmat predarea lucrului 1). Vaniatorul va exercita actiunea inrevendicare pe cale de sechestru, sau va cere ea lucrul sa, fieexelus din urmArirea celorlalti creditori, la caz cand ei ar fiurmArit lucrul.

Venim acum la § ultim al art. 1730, 5°, care dispuneca actiunea rezolutorie se perde prin pierderea actiunei in re-vendicare, fn privinfa celorlalti creditori ai cumpäratorului.

$tim t it afara de privilegiul silu 0 de dreptul de re-vendicare, pe care it are vanzatotul unui lucru mobil neplatit,el mai poate cere rezilierea contractului; chiar dacä a pierdutprivilegiul sAu 0 actiunea in revendicare (art. 1021, 1365C. civil). Aceasta solutie este nedreapta, pentruca, prin ase-menea mijloc inditect, van zätorul ridieä eelorlalti creditori aicumpäratorului lucrul pe care ei au putut sa-1 considere eaformand gajul lor.

Deaceea, legea dispune ea, perderea actiunii in revendi-care aduce perderea actiunei rezolutorie, in privinla celor-layi creditori ai, cumpäreitorului.

Aceastä decadere nu poate insg fi invocatä cleat de cre-ditorii cumparatorului, iar n.0 insu0 cumparnorul, care rä"-

mAne legat prrn contractul sau catre vanzator. Apoi, ea poatefi °push' de creditorii cumparatorului numai vanzatorului, carea filcut o vanzare pe§in, fill% a acorda niei un termen deplata, dici numai el poate sit plank' actiunea in revendicare,vanzatorul cu termen, rämanand deci sub imperiul dreptuluicomun (art. 1021, 1365 C. civil), va puta, deci cere rezi-lierea contractului, chiar dacä a pierdut privilegiul sail,

550 bis. Acestea sunt privilegiile speciale care se exer-cita asupra oarecaror mobile. La aceste privilegii trebue säadaogam acele statornicite de unele legi speciale, de codul deeomert 2) §i privilegiul sui generi,s al creditorilor unei suc-cesiuni §i al legatarilor cari cer separarea patrimoniului de-

RANGUL PRIVIL. ASUPRA MOBILELOR. - ART. 1731-1736. 571

fun ctului de acel al motenitorilor, spre a fi platiti cu pre-cadere, fie asupra imobilelor, fie asupra mobilelor succesiuniiinaintea creditorilor porsonali ai mo§tenitorilor.

551. Rangul privilegiilor asupra mobilelor, la caz deconcurs 'Mire ele (art. 1731--1736 C. civil). Concursulprivilegiilor generale intre ele nu da loc la niei o dificultate,pentruca ele se exercita in ordinea determinatä de art. 1729C. civil. Ordinea in care se exercita aceste privilegii este ur-matoarea:

1° Cheltuelile de judecata fäcute in interesul comuncreditorului ; 2° cheltuelile de inmormantare, in raport cuconditia i starea social a defunctului ; 30 cheltuelile bolcicelei din urma facute. facute in curs de un an; 40 salariuloamenilor de serviciu pentru un an trecut i restul datorieidin afluí curent; 60 salariul pe 6 luni al calfelor de pravalie

salariul pe o luna al lucratorilor cu ziva; 60 pretul obiec-telor de subzistenta dato debitorului i familiei sale in cursde 6 luni.

Daca mai multe privilegii din aceasta categorie concura:impreuna, dad, toti creditorii nu pot fi integralmenteplatiti, din cauza lipsei de activ, toti vor lua o parte inproportie cu creanta lor (art. 1724 C. civil).

Chestiunea este Insa mult mai grea de cateori este vorbade concursul privilegiilor speciale intre ele 0 de concursulprivilegiilor speciale cu cele generale. Iatä regulele adraise delege in aceasta privinta:

1° Cheltuelile de judecata vin inaintea tuturor creantelor,In interesul caror au fost fäcute (art. 1727, 1729, 1° 0 1731C. civil). Cheltuelile de judecatä primeaza deci, in principiu,nu numai privilegiile generale, dar 0 cele speciale, i chiarprivilegiile asupra imobilelor.

2° Cheltuelile fäcute pentru conservarea lucrului treeinaintea privilegiilor anterioare (art. 1732 C. civil), adecainaintea tuturor creantelor privilegiate, dare au luat naeereinainte de cheltuelile de conservare, fie aceste creant,e garantateprinteun privileg,in general sau special, 0 fie ca creditorulanterior a avut sau nu cuno§tintA de cheltuelile de conservare.

9 Vezi tom. X, p. 383, p. 464 nota 2, p. 469, 473. etc.

572 COI). CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII. - CAP. II.

Pentru ca cheltuelile de conservare sa primeze celelalte pri-vilegii, se cere ca sa fi fost facute pe and aceste din urmaisi aveau fiinta. Astfel, daca cineva a &cut cheltueli pentruconservarea unui lucru care, mai fn urna, a fost constituitamanet, creditorul amanetar nu va fi primat de acela carea conservat lucrul, pentrua cheltuelile de conservare nu i-auadus niciun folos, de oarece amanetul nu exista atunci andau fost fäcute.

Din cele mai sus expuse rezulta a privilegiul cheltuelilorde conservare nu primeaza celelalte privilegii posterioare, darnici aceste din urma nu primeaza privilegiul cheltuelilor deconservare, filmic/ aceastea trec inaiatea privilegiilor cuprinsela IsTe. 3, 4 si 5 ale art. 1729 (art. 1732 § 2 C. civil).

Pentru a se determiná preferinta va trebui deci sa seconsulte calitatea privilegiilor care vin in concurenta cu pri-vilegiul conservarei lucrului.

TrecAnd apoi la concursul dintre privilegiul acelui carea conservat lucrul ea privilegiile generale, vom decide a elprimeaza aceste din urma privilegii, atAt in baza art. 1732,at .?.i in baza art. 1736, dupit care privilegiile generale suntprimate de privilegiile speciale. Cheltuelile de judecata pri-meaza cheltuelile de conservare. In privinta concursului chel-tuelilor de inmormantare cu cele de conservare, art. 1735din codal nostru, neadmitand nicio exceptie, dispune a chel-tuelile de inmormantare tree inaintea tuturor celorlalte pri-vilegii 1).

3° Art. 1733 C. civil prevede concursul privilegiilorspeciale intre ele: Creditorul amanetar, hangiul e car' auplsunt preferati vanzatorului de lucruri mobile, daca cei din-rajn'au tiut, atunci and au primit lucrul, cit pretul acestuilucru era ilia datorit. Locatorul este preferat vanzatorului,afara de cazul and cel dintai a aflat, fie de la cel de aldoilea, sau de aiurea, a pretul lucrului este Inca datorit.

Legea prevagnd, pentru instiintarea prescrisa de art.1733 § 2 C. civil, nicio conditie de forma, aceasta in0iintarea vanzatorului poate fi facut atAt in scris at kii verbal §i,

PROV. VINZ. Luert, MOBIL. NEPLXTIT. ART. 1730, 50 573

prin urmare, poate fi dovedita prin once mijloace de proba,deci si ea martori 1).

4° Creantele pentru seminte, unelte agricole si formarearecoltei tree inaintea pHvilegiului arendätor (art. 1730, 2°,1734 C. civil), fie ca el a stiut sau n'a stiut el pretul erá,inca datorit acelui care a vandut semintele, uneltele de cul-tin* etc 2), destul flind ca acest privilegiu sa fie posteriorcontractului de arenda ; caci daca ar fi anterior, s'ar apliaart. 1733 C. civil.

50 Brin exceptie dela art. 1736 C. civil, dupa, care pri-vilegiile generale sunt primate de cele speciale, art. 1735dispune ca privileginl cheltuelilor de inmormantare trece ina-intea celorlalte privilegii, dispozitie care se explica prin ca-racterul de ordine publica al acestor cheltueli.

Art. 678 din codul comercial dispune 'Mg cà privile-giile maritime tree inaintea oricarui alt privilegiu general sauspecial asupra mobilelor, stabilite de codul civil, deci, si Ina-intea cheltuelilor de inmormántare.

Dupa art. 1736 C. civil, celelalte privilegii generalesunt primate de privilegiile speciale; de unde rezulta ca chel-tuelile ultimei boli, salariul oamenilor de serviciu, al calfelorsi lacratorilor cu ziva, precum si fumiturile de subzistenta,sunt primate de privilegiile speciale, furniturile de subzistentaocupánd ultimul rang.

Din art. 1736 C. civil rezulta: 1° s'ar puteá intamplá,ca privilegiul special al cheltuelilor de conservare sa pri-meze privilegiul general al cheltuelilor de judecata, dacacheltuelile de conservare n'aa folosit aceluia care a conservatlucrul (art. 1731, 1732 C. civil); 2° ca cheltuelile ultimeiboli, salariul oamenilor de serviciu si furniturile de subzi-stenta sunt primate de privilegiul creditorului amanetar, alhangiului si al vánzatorului unui lucru mobil, etc.

Cas. Sa. II, Cr. judiciar din 1916, No. 19, p. 160 (rezumate).Vezi asupra motivelor acestei dispozitii, tom. X, p. 439 riii IL 472.

Dach ar existà mai multi creditori pentTu seminte ori cheltueli de recolgSall mai multi creditori pentru furnituri de unelfe agricole, fiecare din ei va la,la caz de lipsil de activ, o parte proportionali Cu creanta lor (art 1724 C. civil).

574 COD. CIV. - CARTEA Ill. - TIT. /MIL - CAP. II.

PRIVILEGIILE ASUPRA IMOBILELOR.

Privilegiile care se exercita asupra imobilelorBunt gener ale, adeca lovesc toate imobilile in genere, 0 spe-ciale, adecá lovesc oarecare imobile determinate.

Privilegiile care lovesc generalitatea imobi-lelor. In dreptul nostru nu exista, ca 0 in Bulgaria, afarade privilegiile Statului, comunelor, stabilimentelor publice, etc.(art. 1725 C. civil) decat un singur privilegiu general asupraimobilelor, 0 anume: acel al cheltuelelor dejudecatá (art.1727 C. civil).

Privilegiile care lovesc oarecare imobile (pri-vilegii imobiliare speciale). Art. 1737 C. civil enumaracinci privilegii speciale imobiliare, care insa pot fi reduse latrei, i anume: 1° privilegiul vánzatorului de imobile; 20privilegiul comoOenitorilor 0 al coparta0lor ; 30 privilegiularhitectilor, antreprenorilor 0 lucratorilor. La aceasta listatrebue sa adaogám : 40 privilegiul Statului asupra imobilelorcomptabililor 0 manuitorilor de bani publici; 50 privilegiulcoschimbatorilor de imobile; 60 privilegiul daruitorului deimobile; 70 privilegiul separatiunei de patrimonii. Asupraacestor din mina trei privilegii exista in,sa discutie.

Toate aceste privilegii, afará de acel al Statului, comu-nelor, etc., se intemeiazá pe aceia0 idee, 0 anume; pe MI-prejurarea el creditorul a pus sau a conservat un lucru sauo valoare in patrimoniul debitorului.

Privilegiul imobiliar este, ea 0 ipoteea, un drept realasupra unor imobile afectate la plata unei datorii.

Privilegiul confera, ca 0 ipoteca, un drept de preferinta0 un drept de urmarire in mana tertiilor achizitori.

Privilegiile imobiliare sunt, ea §it ipotecile, supuse pu-blicitatei.

Privilegiile -speeiale imobiliare sunt adevárate ipoteci pri-vilegiate (art. 1745 C. civil) 1).

9 Vezi supra, p. 650.

Vezi suprei, p. 548, text fg nota 3.In codul italian (art. 1969) § In legea bulgaril, asupra privilegiilor Qi.

ipotecilor din 1908 (art. 28), acest privilegiu, ca si acel al como§tenitorilor. aso-ciatilor Efi altor coplirtql, a fost schimbati In ipoteci legallí.


CONCURS. PRIVIL. 310BILIARE. 575

Privilegiul primeaza pe creditorii chirografari si chiaripotecari, desi, in unele cazuri, ipoteca primeaza privilegiul 1).

Privilegiul vfinzAtorului de imobile (art. 1737,1°. C. civil). Acel care a vandut un imobil, fara a primipretul lui, are un privilegiu special asupra imobilului vfindut,privilegiu care nu exista nici In dreptul roman, nici indreptul vechiu francez, si care, de abià la 1628, a fost consa-crat de parlamentul din Paris 2).

Persoanele drora legea conferA acest privi-legiu. In principiu, toti vanzatorii de imobile, pe rangadreptul de reziliere al contractului (art. 1021, 1365 C. civil),fie vanzarea de buna voe sau silita, se bucura de acest privilegiu.

Acest drept apartine si Anzatorului unui uzufructimobiliar.

Pentruca acest privilegia si poata ave a loc, imobilulvilndut trebue srt fie din aceste care pot fi grevate de pri-vilegii si ipoteci (art. 1750 C. civil). Astfel, el nu poate fiexercitat de Anzatorul unei servituti, al unui drept de uzsau abitatie etc.

Privilegiul Anzatorului exista trig in cazul schimbuluiunor imobile, insa numai atunci and una din parti primesteo sultä, adica o diferenta in bani spre a se compensa va-loarea imobilelor care fac obiectul schimbului, penteuca numaiatunci schimbul are analogie cu Anzarea 3).

Dar daca privilegiul vAnzatorului apartine, coschimba-torului de imobile, in caz de sulta, el nu apartine schimbä-torului de lucruri mobile, nici cumparatoralul ca pact derascumpärare. Exercitiul dreptului de rascumparare nu con-stitue, in adevar, o revindere, ci o rezolvire a primei vanzari.

gRetrovenditio est resolutio venditionis prioris».

Cumparatorul care devine creditor al pretului platit deel, are numai dreptul de retentie (art. 1377, in, fine), faranici o alta garantie.

576 COD. CIV. - CARTEA Ili. - TIT. XVIII. - CAP. II.

Tot astfel, vänettoruj. de imobile prin destinatie, eaacel cure ar vinde lucruri mobile destinate a fi imobilizatede cumparrttor, n'au privilegiul statornicit de art. 1737, 10,ci acel statornicit de art. 1730, 5°.

Unii refuzg privilegiul de mai sus däruitorul Cu sareinä ,de exemplu, unui däruitor care ar fi stipulat o rentä,sarcina impusg de dgruitor fiind, in specie, o modalitate adonatiunei, iar nu pretul imobilului däruit. Chestiunea esteinsä controversata 1).

Creantele garantate prin privilegiul vinzAto-rului. Privilegiul vänzatorului garanteaza plata pretuluiimobilului vändut, dacg acest pret mai este Incä datorit intotul sau in parte. Pretul garantat prin acest privilegiu esteacel arätat in contract (art. 1740 C. civil), iar nu pretul malmare care ar fi fost stipulat intre pärti printeun act secret,In scop de a se frauda legea timbrului.

Nu numai pretul imobilului este garantat prin acest pri-vilegiu, dar §i dobAnda, accesoriile lui i cheltuelile contrac-tului. Privilegiul de fatà nu garanteazä insä plata daunelorce pot fi datorite vAnzatorului pentru rezilierea contractului,atunci and el i§i reià imobilul inapoi din cauzg cA cumpii-rätorul nu executat obligatia sa. Despggubirea datoritrtde cumpärgtor este deci o creantg ordinarä, adicg chiro-grafarg.

Bunurile lovite de privilegiul vinzAtorului.Legea conferg privilegiul vänzgtorului asupra imobiluluivcindut, transformarea acestai imobil neinpiedicand privi-legiul de a avea loc.

Privilegiul vänzgtorului se intinde, ca i ipoteca (art. 1777C. civil), a supra imbungtätirilor aduse imobilului de eätre cum-plea(); pentrueg, privilegiile imobilelor nefiind decgt n4teipoteci privilegiate, nimic nu este mai natural cleat de a leaplica art. 1777 dela ipoteci.

Jus soli sequitur aedificium»

Vezi tom. IV, partea I, p. 430, ad notam ; tom. X. p. 483, text kzi.nota 1.

Vezi torn. X, p. 461, nota 1; p. 486, etc.C. Bucuresti Dreptui din 1913, No. 46, p. 362.Vezi FA art, 1737, 50 (infrd, p. 581). care conferä, de asemenea, un

privilegiu acelora care au Imprumutat bani spre a se indemnizh pe cei care au%cut o lucrare.

Vezi tom. X, p. 478 §i p. 490.

Er diexandreaco. Principiile Dreptului Civil Remit/. Vol. IV. 37

PRIV. IMPRErM. DE BANI. ART. 1737, 20 577

Privilegiul Anzatorului se intinde i asupra mobilelordevenite imobile prin incorporatie i chia,r prin destinatie.

In caz de exproprierea imobilului pentru cauza de utilitatepublica, privilegiul vAnzatorului trece asupra despagubirei acor-data cumparatorului 1).

De asemenea, in caz de distrugerea imobiliilui prinineendiu sau alt sinistru, privilegiul vAnzatorului se intindeasupra despagubirei datorita de societatea de asigurare (art. 1721C. civil), precum i asupra daunelor datorite de locatari sauvecini.

*tim 0, pe Mug privilegiul sal], vAnzatorul mai este indrept a cere rezilierea contractului, i aceasta chiar in urmaprivilegiului situ. Acest sistem este fug dezastros pentru tertiidobAnditori ai imobilului, care sunt expusi la o evietiune, pecare n'o pot inlaturk.

Pentru ca tertii IA fie la adapost de evictiune, ei trebuesä fi cumparat imobilul la lieitatie publica (art. 565 Pr. civ.).

S'a decis fug c'a art. 565 Pr. eiv. nu se aplica la vinzarilefäcute prin licitatie publica pentru esire din indiviziune, acestevá,'nzari ramAnad supuse dreptului comun 2).

559. Privilegiul acelora care au imprumutat banipentru achizitia unui imobil (art. 1737, 2° C. civil). Maiau un privilegiu asupra oarecaror imobile, ac,ei care au impru-mutat bani pentru achizitia unui imobil (art. 17373), 2°), subconditia frig ca atAt actul de imprumufare cât i chitantavanzatorului, sa fie redactata in forma autentica, i ac,eastaspre a se inlatura, once frauda. Un act sub semnatura privataar fi deci insuficient, chiar dac,I ar aveá, data certa.

Nu se cere insa ca insusi actul din care denota privi-legiul sa fie aut,entic, caci acest privilegiu exista oricare arfi forma vanzarei, fie ea autentica sau sub semnatura privata

Art. 1737, 2° este 'jug inutil, dupa, cum este si art. 1737,50, caci acel care a imprumutat bani pentru dobandirea unui

578 COD. CIV. - CARTEA Di - TIT. XVIII. - CA13. ir.

imobil, este subrogat in drepturile vanzatorului acestui imobil(art. 1107, 2°).

Privilegiul comostenitorilor si al copArtasilor(atr. 1737, 31. Creditorii privilegiati asupra oarecarorimobile aunt : coerezii si copartasii (1supra imobilelor succe-siunei pentru garantarea impartelei facuta intre ei si a sumelorCu care ei au ramas datori unul catre altul.

Scopul acestui privilegiu, imprumutat dela vechiul dreptfrancez, este de a mentine egalitatea in tre copartasi. El seintemeiaza pe aceeasi idee ca si privilegiul vanzatorului,adeca : punerea unui lucru in patrimoniul altuia, si aceastacu toate ca imparteala este declarativei, lar nu translativade drepturi (art. 786 C. civil).

Persoanele care se bucurA de acest priviiegiu.Legea contera acest privilegiu atAt comoftenitorilor (art. 1737,39, dar si copei rttifilor oricarei mase comune (art. 1741 C.civil); si prin imparteall se intelege in specie orice act careface sa inceteze indiviziunea.

Acest privilegiu are loe chiar in impartelele Acute deascendenti intre descendentii, lor, conform art. 794 urm. C.civil, fie aceasta imparteala Rena prin acte intre vii sau printestament.

Creantele garantate prin acest privilegiu.Dinart. 1737, 3° si 1741 C. 'civil, care se complecteaza unulprin altul, rezulta a privilegiul copartasilor garanteaza treicreante, si anume: sulta, pretul licitatei si recursul in garantie.

Acest privilegiu mai garanteaza dobAnzile ce pot fi da-.torite ca un accesoriu al creantelor de mai sus, precum i.

-toate prestatiile ce coproprietarii hi datoresc intre ei in vir-tutea impartelii, si fait care egalitatea intre ei n'ar mai aveafiinta..

Privilegiul copartasilor nu se intinde hag la restituirealucrurilor ascunse de un comostenitor, iu momentul impar-telii, legea neconferind acest privilegiu deck pentru creantelece izvordsc din imparteala. Or, creanta comostenitorilor nurezulta, in specie, din imparteala, desi ea. este nascutá, ca ocaziasuccesiunei.

1) L. 1, Dig., In quibus causis pignus vel hypotheca, etc. 20. 2.

PRIV, ARHIT., ETC.-ART. 1737, 40 579

Bunurile lovite de acest privilegiu. In pri--vinta. pretului licitatiei privilegiul se exercita numai asupraimobilului licitat (art. 1741 C. civil); iar in privinta actiuniiIn garantie, asupra imobileior succesiunii (art. 1731, 3°), adicaasupra imobilelor cari apartin copartasilor garanti de evic-tiune; insa el nu poate fi exercitat decAt in masura actiuneipersonale ce apartine copArtasului evins 'contra fiecaruia dinceilalti: copartasi (art. 788 § 1 C. civil).

Daca unul din garanti este insolvabil, si. nu are in lotulsitu imobile suficiente spre a raspunde cu preferinta pentrudatoria ce evictiunea pune in sarcina lui, insolvabilitatea sase imparte intre toti topArta§ii, intre care intra si cel garantat(art. 788 § 2 C. civil), ceeace are de efect marirea pArteifiecaruia din copärtasii responsabili.

Privilegiul copartasilor nu se poate conserva, decat prininscriptia prevAzuta de art. 1741 C. civil. Nici o altä forma-litate, si nici chiar transcrierea actul,ui de imparteala, nupoate ,inlocul aceasta inscriptie.

Privilegiul arhitectilor, antreprenorilor, pietra-rilor §i altor lucrAtori zidari (art. 1737, 41. Mai suntcreditori privilegiati asupra oarecaror imobile: arhitectii, an-treprenorii, pietrarii e alti lucratori irtrebuintati pentru azidl, a reconstrul sau repara edificii, canaluri sau alte lucrari.

Acest privilegiu isi are origina sa in dreptul roman. Inadevär, dupa un senatusconsult al imparatului Marc-Aureliu,acel care imprumutase bani pentra recladirea unei case, aveao ipoteca legala e tacita, pentru suma imprumutata, asupracasei si terenului pe care ea era ridicata 1). Principiul acesteiipoteci, care, la Romani, nu ave, loc decat pentru reclädireaunui edificiu distrus, a fost generalizat de vechea jurispru-devta franceza si aplicat la alte specii de lucräri. Aceastaipoteca a d6venit privilegiul de astäzi.

Acest privilegiu este foarte legitim si se justifica prinaceasta ca arhitectul, antreprenorul sau lucratorul au maritprin Munca lor, valoarea imobiluhii la care au lucrat, si. carea devenit gajul celorlalti creditori.

580 COD. CIV.- CARTEA III. -TIT. XVIII.- CAP. II.

Persoanele care se bucurA de acest privilegiuAcest privilegiu apartine arhitectilor, antreprencrilor, pietra-rilor si altor lucratori, cari au fost Intrebuintati la zidiri, re-construiri sau reparatii de edificii, canaluri, etc.

Pentru aceasta trebue insa ca ei sa fi tratat direct cuproprietarul; de ande rezulta a acest privilegiu nu apartinesubantreprenorilor sau lucrarorilor cari n'au tratat direct euproprietarul. Acestia n'au contra proprietarului decat actiuneadirecta de care vorbeste art. 1448 C. civil.

Acest privilegiu nu apartine, de asemenea, posesoruluisau detentorului unui teren, care a fäcut constructii pe so-coteala sa proprie, nici uzuaruIui, uzufuctuarului, locatarului,arendasului, etc.

Creantele garantate prin acest privilegiu.Des1 privilegiul constructorului loveste imobilul intreg, iar nunumai partea care a facut obiectul luerarilor, totusi construe-torul nu este privilegiat asupra imobilului pentru toate sumelece-i sunt datorite, ci numai pentru plus-valuta (adaosul lavaloare), ce lucrarile sale au adus imobilului, pentruca numaiaceastä plus-valuta a fost introdusa in patrimoniul debitorului.

Deci, daca lucrarile facute n'au márit valoarea imobilului,ci l-a conservat numai, constructorul nu va avea nici unprivilegiu.

Constructorul nu se foloseste niei de plus-valuta dobän-dita printr'un caz fortuit, de exemplu : Fin deschiderea uneisträzi in vecinatatea unui imobil.

Plus-valuta de care este vorba, in specie, se apreciazaIn momentul fnstretina'?:ei imobilului, adeca când creditoriivor exercitA privilegiul lor asupra pretului.

Aceastä plus-valuta se constata In modul urmator : seva incheia un indoit proces-verbal de catre un expert ränduitde tribunal : unul spre a se constata, inainte de facerea luera-rilor, starea si felul lor ; iar altul, carele sé va . incheià incele 6 luni dupa terminarea lucrarilor, spre a se constatastarea acestor lucrari, in urma savarsirei lor. Comparatiaintre aceste doua .procese-verbale va permite de a se cunoagteplus-valuta realä existenta la terminarea lucrarilor, pe careprivilegiul nu va putea s'o intreaca.

PRIV. IMPRIIM. DE BAM.-ART. 1737, 60 581

Privilegiul acelora care au imprumutat banispre a se indemnizA pe lucrAtori (art. 1737, 5° C. civil).Privilegiul statornicit de art. 1737, 50 C. civil in folosulacelor care au imprumutat bani pentru a indemnia pe arhi-tecti, antreprenori, lucratori, nu este, ca i privilegiul aceloracare au imprumutat bani pentru achizitia unui imobil(art. 1737, 20) 1), cleat o aplicare a regulelor dela subrogatie(art. 1107, 2° C. civil).

Privilegiul care rezultà din separatia de patri-HU:Mil (art. 781, 1743 C. civil). Separatia de patrimonii,de care a in vorbit in tom. II al acestei lueräri, No. 392 urm.,p. 193 urm., este un beneficiu, pe care legea il conferä legata-rilor particulari i creditorilor defunctului, spre a impiedia con-fuziunea patrimoniului acestui din urmä cu acel al mostenito-rului, in scopul ca legatarii i creditorii defunctului sä, poatäfi plätiti din averea acestui din urmä, cu preferin i inainteacreditorilor mostenitorului. Asa dar, precum mostenitorulgäseste in beneficiul de inventar un mijloc de a inlaturà,pericolul ce i-ar produce _confuziunea patrimoniului 8U Cuacel al defunctului, tot astfel, creditorii acestui din urmälegatarii s.i gäsesc acelas mijloc de ocrotire in separatia depatri monii.

Separatia de patrimonii re oarecare raporturi cu regimulipoteear ; cci, desì art. 1737 care enumera privilegiile imobi-liare, nu vorbeste de ea, totusi art. 1743 o califieä de privilegiu,supuntmd-o formalitätei inseriptiei. Exista deci o asimilareoarecare intre privilegiile imobiliare si separatia de matrimonii.Chestiunea este insä de a se sti dacä separatia de patrimoniieste, in privinta imobilelor, un adearat privilegiu in sensuljuridic al cuvantului ?

Privilegiile imobiliare conferind creditorilor atat un dreptde preferintä sau precIdere (art. 1722 C. civil), cat si un dreptde urmärire in mlna. tertiilor (art. 1790 C. civil), nu mai incapeindoialä cA separatia de patrimonii confera creditorilor succe-siunei si legatarilor particulari, care au dobandit-o, dreptulde a se indestulà din averea defunctului, cu precädere inainteacreditorilor personali ai mostenitorilor.

Separatia de patrimonii confera ea insä un drept de

Vezi tom. X.163 (cu nota lui Labbé

Vezi tom. IIte,zi tom. X, p. 610,p. 854 urm.

p. 613, nota 1. Cpr. Cas. fr. D. p. 71. 1. 352. Sirey 72.1).al acestei lucriíri, p. 203 si trimeterele filcute acolo. Mai-p. 511 urm., nota 2, etc. Cpr, Colin et Capitant, II..

582 COD. CIV.-CARTEA 111.-TIT. XVIII.- CAP. II.

urmärire sau de rentä, ? Cu alte cuvinte, in caz de instriiinarea unui imobil creditor de cAtre moOenitor, creditorii defunc-tului care au cerut-o, luand in termen de pse luni inscriptiaprevrizutd de art. 1743 C. civil, pot ei sä urmäreasca acestimobil in mal:die tertiilor detentori ?

Räspunsul va fi afirmativ in cazul clnd separatia depatrimonii este un adevArat privilegiu, in puterea cuvantulai,.

negativ, in cazul cänd ea n'are acest caracter.Chestiunea este din cele mai controversate, O. Curtea de

casatie a variat ei admitand in cele din urmä, ca separatiade patrimonii este un adevärat privilegia 1).

N'am admis flash acest mod de a vedeä, al instanteisupreme, pentru motivele pe care le-am arätat p. 220 urm..Dupg prirerea noasträ, separatia de patrimonii este un dreptsui generis, care conferà creditorilor succesiunei numaidreptul de a fi platiti ca precklere, din averea defunctului,inaintea celorlalti ereditori personali ai moOenitorilor 2).

569. Concursul privilegiilor imobiliare futre ele.Legea nu se ocuph" de concursul privilegiilor imobiliare filtreele, pentrucä, acest concurs nu poate da loc, la dificultiiti,serioase.

Ma intli, privilegiul cheltuelilor de judecatä, care se-exercitä, atät asupra mobilelor cAt i imobilelor debitorului,vin inaintea tuturor creantelor in interesal ch'rora au fostfAcute (art. 1731 C. civil).

In privinta celorlalte privilegii, de cateori un privilegimva exista, asupra unui imobil, al doilea privilegia nu se vaexercitä, asupra aceluia4i, imobil, clec& pentru ceeace va rit--manea dupä, plata primului privilegia.

Art. 1737, 1°, § 2, preväzând cazul câ,nd mai multivanzAtori succesivi ai acelui* imobil, concurl intre ei, spre-a fi plAtiti asupra pretului acestui imobil, dispune cä primalvanzAtor este preferat celui de al doilea, acel de al doilea

MODUL DE CONS. AL PRIVIL.-ART. 1738, 1739. 583

celui de al treilea, si asa mai departe. Aceasta nu este cleataplicarea regulei cunoscutg.

(Prior tempore, potior jure.569 bis. Modul de conservare al privilegiilor (art.

1738, 1739 C. civil. Privilegiile asupra mobilelor nu suntsupuse nici unei publicitäti, ea si transmiterea proprietgti mo-biliare ; pe dud privilegiile imobiliare sunt, din contra, su-puse publicitgtei in interesul tertilor, principiu care intere-seazg ordinea publieg.

Publieitatea consistg, in genere, in inserierea privile,giului in registrele tribun., situatiunei imobilului (art. 1738C. civil); de unde rezultg el, in lipsa unei inscriptii valide,creditorul privilegiat asupra unui imobil nu poate nici sä.

urmgreaseg acest imobil in mAna tertiilor achizitori, nici säreclame asupra pretului imobilului un drept de preferintg indetrimentul altor creditori, fie chiar ehirogravari, ai ace-luiasi debitor,

Cunostinta personala ce un tertiu ar avea despre exis-tenta privilegiului (sau ipotecei), nu poate deci sä inlocueaseginscriptia, singurul mijloc de publicitate admisg de lege. Tertiiachizitori ai imobilului sau ereditorii sunt deci admisi a in-voca: lipsa inscriptiei sau retnoirei ei, flrg ea sg li sepoatä opune eunostinta ce ei ar fi avut despre privilegiu sauipoteeä, inainte de a trata ca debitorul, exceptandu-se, bineinteles, cazurile in care ar exista dol sau fraudg.

Dela principiul publicitgtei privilegiilor se face o sin-gurg exceptie, si anume : in privinta privilegiului cheltuelelorde judecatg, previízut de art. 1727 si 1729, 10 care se exer-eitg atat asupra mobilelor, eat ;ri asupra imobilelor.

569 ter. Modul de conservare al privilegiului Ana-torului (art. 1740 C. civil). Dupg art. 1740 C. civil, im-prumutat dela legea din 11 brumariu, anul VII (art. 26),privilegiul vanzittorului si aceluia care, conform art. 1737 §2, a dat bani pentru cumpgrarea unui imobil, se conservä,independent de once inscriptie, prin simpla transcriere a ae-tului de vanzare in registrele tribunalului imobilului vandut,chiar dacg contractul ar fi fost flcut prin act sub semngturgprivata (art. 724 bis. Pr. civ.), destul fiind ea acest con-

584 COD. CIV.- CARTEA Ill. - TIT. XVIII. - CAP. II.

tract sä, constate neplata pretului, fie in totul, fie in parte.Aceasta transmiere valoreaza, 30 de ani, art. 1786 C. civil,dupa, care insmiptia conserva privilegiul sau ipoteea 15 ani,nefiind aplicabil cleat atunci and privilegiul a fost conservatprin inscriptia lui,

Legea conferind numai o vanzare vänzatorului, el poatesa-si conserve privilegiul prin inscriptie.

Formalitatea transcriptiei sau inscriptiei se poate inde-plini cat timp imobilul ramäne in patrimoniul cumparatorului.

569 quater. Modul de conservare al privilegiului co-pArtasilor (art. 1741 C. civil). Spre deosebire de priA ile-giul vAnzacorului, privilegiul mostenitorului sau copartasului seconserva numai prin inscrisptia lui, care nu poate sa aibk loecleat -daca s'a facut imparteala sau licItatia din care rezulta rilunul din copartasi sau copärtasul adjudecatar a ramas datorunui alt copartas.

Privilegiul inscris in termenul de 60 zile dela data li-eitatiei, isi produce efectele sale nu numai dela inscriere, cidin ziva impartelei sau lieitatiei.

Inserierea privilegiului copartasului avand efect retroactivpgna in ziva nasterei lui, de aici rezulta ea' toate ipotecileconstituite de debitorul sultei si al pretului adjudecarei suntprimate de eopartas chiar daca inserierea privilegiului sau arfi pokterioara inscrierei acelei ipoteei, destul fiind ca copartasulsa fi luat insmiptia in termenul defipt de art. 1741.

Aceste ipoteci sunt insa nule numai fata de copartasulcare a luat inscriptia in termenul legal, ele fiind valide ,fatade once alte persoane (art. 1741).

Daca copartasul creditor al sultei sau al pretului adju-decarei a inscris privilegiul Om peste termenul de 60 dezile, privilegiul sat' nu este desfiintat, ci transformat, in ipo-teca, legala, care va avg rang din ziva inscriptiei sale, con-form regulei (art 1745); asa ca acest copartas va fi primatde creditorii ipotecari inscrisi inaintea lui, el primand numaipe creditorii chirografari si pe cei ipotecari inscrisi in urmalui. Dei art. 1741 C. civil nu vorbeste de inscrierea privi-legiului pentru datoria datorita unui copartas in caz de evic-tiune (art. 788, 1737, 3°), totusi se decide, in genere, a

CONSERV. PRIVILEGIILOR. ART. 1742, 1743. 585.

trebue sä se aplice acestui privilegiu tot ce art. 1741 ziceIn privinta sultei 0 a pretului adjudecär' ei. tim bag, elpentru ca evictiunea sg poatg, da loe la privilegiul statornicitde art. 1737, 30, cauza aeestei evectiuni trebue sä fie ante-rioarg, acestei impärteli (art. 787 C. civil).

569 quinquies. Modul de conservare al privilegiuluiconstructorilor (art. 1742 C. civil). Privilegiul constructo-rului, ca 0 acel al imprumutätmilor de bani pentru despggu-birea constructorului, prevazut de art. 1737, 4° 0 5° C. civil,

-trebue aduse la cuno0inta tertfflor contra carora el i0 poateproduce efectele sale. In. acest scop legea cere inscrierea pro-ceselor-verbale mentionate de § 4 0 5 al art. 1737, färä aprescrie niciunu termen in aceastg privintg; de ande rezultäcg, aceastä inscriere poate fi luatg °Hand panii la instrginareaimobilului. El are bag interes a lua inscriptia oricand, spre anu fi primat de toti creditorii ipotecari inscri0 inaintea lui.

Lipsa inscrierei preväzutä de art. 1742 C. civil nu poatefi invocatä de debitor, ci numai de creditori, pentrucg for-malitittile cerute pentru conservarea privilegiului, au de scopntunai regularea raporturilor dintre creditori.

569 sexles. Modul de conservare al privilegiului sepa-ralia de patrimonii (art. 1743 C. civil). $tim cg. separatiade patrimonii conferä creditorilor defunctului 0 legatarilorparticulari drepturile de a fi plätiti din bunurile succesiunei,cu precädere, chiar inaintea creditorilor personali ai mo§teni-torului. Acest, drept are caracterul unui privilegiu sui generis§i art. 1741 ti da chiar acest name, ca toate cl dupä cumtim, sep. de patrimonii -nu conferä (lee& dreptul de a ur-

marl imobilele insträinate in mána tertfflor achizitori.Acest drept, ealificat de lege in mod impropriu ca pri-

vilegiu, se conservg, in privinta imobilelor, fatä de creditoriimoOenitorilor 0. de reprezentantii defunctului, printeo in-scriptie luatd in registrele tribunalului dela situada imobi-lelor, in t,ermen de 6 luni dela deschiderea succesiunei, aeesttermen calculandu-se färg. a se tine in seamä dies a quo,ci nutuai dies ad quem.

Inscriptia luatg, in termenul legal asupra fiecäruia dinimobilele succesiunei, asigurä creditorilor defunctului un drept

1) Vezi supra, p, 272, No. 227.

586 COD. CIV. CARTEA III. -- TIT. XVIII. CAP. II.

de preferint6 contra tuturor creditorilor personali ai moste-nitorilor fie chirografari, privilegiati sau ipotecari, fail a sedistinge in privinta acestor din urm5, data inscriptiei lor.

Mostenitorul ar puta insl, dupg unii, s'd greveze deservituti reale si personale imobilul ereditar, chiar in urmacererei separgrei patrimoniilor si a inscriptiei luata in bazaart. 1743 C. civil.

Dad inscriptia prevAzufd de art. 1743 C. civil a fostluat.1 in urma expirärei termenului de 6 luni, dar inainte deo insträ'inare transcrisa a imobilelor ereditare, facuth' de mo-stcnitori, privilegiul degenereazti, in asemenea caz, inteo ipo-ted avfind rang dela data inscrierei ei (art. 1745 C. civil).

Creditorii, care au luat aceastä inscriptie tardivä, vor fideci primati de toti creditorii ipotecari ai mostenitorului in-scris mai 'nainte, ei primirad numai pe creditorii chirografariai mostenitorului si pe creditorii ipotecari inscrisi mai inurmA, conform regulei:

«Prior tempore, potior jure».

569 octles. Transmiterea privilegiilor si ipotecilor ingenere (art. 1744 C. civil). Ca toate drepturile, in genere,privilegiile si ipotecile tree la mostenitorii sau succesorii uni-versali ai creditorului. Ca accesorii ale creantei garantate, eletrec de drept la succesorii particulari ai creditorului, precum:cesionarii, donatarii sau legataxii sä'i (art. 1396, 1744 C. civil),creanta cedati intrfind in patrimoniul cesionarului astfel cumse gasa in patrimoniul cedentului.

Pe .de alta parte, in caz de plata cu subrogare legaläsau conventionalä, priyilegiile si ipotecile cari garanteazg creantaplätia, trec, odatà cu toate drepturile si actiunile debitorului,la tertiul care a &cut plata, sau care a dat debitorului baniinecesari la facerea ei (art. 1106-1109 C. civil).

Art. 1744 C. civil, dupl care con cesionarul unei creanteprivilegiate exercitA, aceleasi drepturi pe cari le ava ca`lentulnu este dedt aplicarea art. 1396 din acel cod, dupl carecesiunea unei creante cuprinde accesoriile ei, precum: cautiunea,privilegiul, ipoteca, etc. 1).

i) In cat priveste consideratiile generale si istorice asupra ipotecilor, vezisupnl, p. 647 urm.

2) Unii considera, lusa pe nedrept, ipoteca ca un drept mobiliar, pentrucaare de obiect garantarea une creante a carel accesoriu este. Aceasti solutie con--funda obiectul dreptului cu fologul ce el procura. Vezi tom. III, partea I-a,nota dela p. 179, 180; tom. X, p. 645, etc.

DESPRE IPOTECI. CONSID. ISTORICE. 587

DacA vanzAtorul unui imobil a cedat creanta ce ar avea,asupra pretului ce i-ar fi datorit, cesionarul va aya nu numaiprivilegiul vanzátorului i celelalte garantii stipulate de ce-dent, dar §i actiunea in rezolutie, care apartine vanzátoruluicedent (art. 1021, 1365 (J. civil).

569 novles. Transformarea privilegiilor in ipotecilegale (art. 1745 C. civil). Art. 1745 cuprinde sanctiunearegulelor de publicitate stabilite in privint,a, privilegiilor.

DupA acest text, privilegiile supuse inscriptiei inteuntermen oarecare, i numai, aceste privilegii degenereazä in ipo-teci, de cateori creditorul a luat inscriptia peste termenul legal,aceste ipoteci avand rang dela data inscrierilor (art. 1778C. civil).

DacA mai multi creditori avand acelavi privilegiu, aulAsat privilegiul lor sA degenereze in ipotecA, prin faptul cAn'au luat inscriptia la timp, latid unul dupA altul, cate oinscriptie tardivA, ei vor fi tratati ca ni§te creditori ipotecari.Nu li se va mai aplica deci art. 1724, dupd care creditoriitare au acela§i rang au deopotrivA drept la platá, ci acela4:Entre ei care va fi inscris mai intaiu va prima pe ceilalti.

«Prior tempore, potior jure».

IPOTECILE 1)(NOTIUNEA, DEFINITIA SI CARACTERELE IPOTECEI)

589 decles. Ipoteca este un drept real, accesoriu i indi-vizibil, care cordera.' creditorului un drept de preferintA i deurruArire asupra unai imobil afectat la plata u. nei obligatii(art. 1746 C. civil), Dreptul de preferintá i de urmArire inmana tertiilor, nu este decat o consecintA a realitAtii

Ipoteca conferA creditorului ipotecar un drept real imo-biliar, oricare ar fi natura creantei garantate, opozabil tuturor,atat celorlalti creditoii ai debitorului cat i detentorilor imo-bilului ipotecat 2).

588 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XVIII. CAP. III.

Din imprejurarea el ipoteca este un drept real rezultAcA ea este o dezmembrare a proprietätii 1).

Prin inge natura sa ipoteca este un drept accesoriu,care se stfinge odatA cu creanta pe care o garanteazA (art. 1800,1° C. civil):

e Sublato principali tollitur» .

Din imprejurarea cl ipoteca este un drept accesoriu, s'atras de unii concluzia cA ea nu poate fi cedatä independentde creanta ce garanteazA:

(Creanta nu ponte fi transmisK fgrA ipotecA, nici ipoteca fArgcreanVP, zice art. 1153 § 2 din codul german.

AceastA solutie este insä inadmisibilä, pentrua dee ipo-teca atärnA de creanta pe care o garanteazä, totue ea lepAstreazA natura sa proprie, rArafinand un drept deosebit.

In once caz, nulitatea sau stängerea ipotecii n'are nicio inräurire asupra obligatiei principale, dup*A cum nici nuli-tatea clauzei penale nu atrage pe aceea a obligatiei princi-cipale (art. 1067 C. civil).

Ipoteca este, ca ei amanetul (art. 1695), prin natura sa,lar nu prin esenta indivizibilA.

glihypothèque fait une affectation indivise de tout ce qui Esth7pothèqué pour tout ce qui est dft», ziceft Domat 2) ;

iar Loysel ziceä, de asemenea:

ellypothéque ne se devise point» 3).

4 Hypotheca est tota in toto et tota in qualibet parte», ziceaDumoulin.

Ipoteca fiind insA indivizibilä prin naturä, lar nu prinesenta sa, creditorul poate sA renunte la indivizibilitate, stipu-länd, de exemplu, cl ea se va stänge pro parte odatA Cudatorie, sau cA moOenitorii debitorului nu vor fi obligatiipotecar pentru toatA datoria, solutie necontestatA e la Ro-mani, admisä e in piivinta amanetului 4).

Vezi tom. III, partea 1-a, p. 180, ad notarn; tom. X, p. 548, etc.Lois civiles dans leur ordre naturel, III, p. 390, No. 18 (ed. Carré).Institutes coutunzières, I, p. 430, No. 499.Vezi supra., p. 634.

MODEM RE CONST. AL IPOTEC.--ART. 1747, 1748, 1749. 589

569 undecies. Modul de constituire al ipotecilor (art.1747 C. civil). Dupl art. 1747 C. civil dreptul de ipoteanu se poate constitul de at in cazurile i cu formele legale,adecg, prin act autentic (art. 1772 C. civil).

FOgacluinta de ipotea, constituind o obligatie de. a face,este 'lush' va1id prin simplul consimtimant al pärtilor, aasemenea obligatie putAnd fi luatg, in once form, i &jarin mod verbal, fat% nicio solemnitate, care se cere numaipentru ipotecg, i debitorul poate fi constrans sa-si executefgeiduinta, in cazul and n'o indeplineste de bung,' voe 1).

Ipoteca fiind un (kept exceptional, care conferà credi-torului o preferintg, si o preadere, pe care n'o au alti cre-ditori, legea trebue, in aceastä, privintä, sg fie interpretatg, inmod strict, asa ca niciun argument prin analogie nu poatefi admis spre a se recunoaste existenta unei ipoteci fn afarade dispozitiile exprese ale legei. Art. 1747 cuprinde deciaplicare a maximei cunoscute:

4Exceptiones sunt strictinimce interpretationibus).

569 douedecles. ImpArtirea ipotecilor (art. 1748,1749C. civil). Legea noastrA nu cunoaste deat ipotecile legalesi cele conventionale. In codul francez mai exista ipot,ecajudiciarg,, pe care ara &A s'o vedem introdusI si in legeanoastra ; iar in codul belgian, care a desfiintat ipoteca ju-dicial* mai existä ipoteca testamental* pe care once testatorpoate s'o infiinteze printr'o clauzä a testamentului sal].

Ipoteca conventionalg, este acea care rezultä din con-ventia autentia a pArtilor; iar ipoteca legalg, este aceea careià nastere in virtutea unei dispozitii speciale a legei, inde-pendent de once conventie.

Ipotecile legale Bunt: 1° aceea a femeilor mgritate pentruasigurarea dotei lor alienabile (art. 1753, 1°, 1754-1761);2° aceea a minorilor si interzisilor asupra imobilelor tuto-rului lor (art. 1753, 2°, 1762-1767); 30 ipoteca statului,comunelor i stabilimentelor publice asupra bunurilor percep-torilor i administratorilor comptabili, etc. (art. 1753, 30 1768

') C. Conetania, Cr. judiciar, din 1920, No. 65, 66, p. 523.Vezi supra, p. 542. text qi nota 2.

590 COD. CIV. -- CARTEA III. - TIT. xvnt. CAP. W.

C. civil) 1); 40 ipoteca legatarilor asupra imobilelor suece-siunei, pentru asigurarea platilor legatelor lor (art. 902 § 2C. civil); 30 si in fine, ipoteca in care degenereaza privile-giile care n'au fost inscrise in termenul fixat de lege (art.1745 C. civil), care este tot o Ipotea, legala.

570. Bunurile ce pot ti ipotecate (art. 1751-1752C. civil). Numai imobilele prezente, nu insa si cele vii-toare (art. 1775 C. civil), care sunt in eomert, pot fiipotecate, pentruca numai ele pot face obiectul unei con-ventii (art. 963 C. civil) si pot fi vandute la licitatie (art.1750, 1824 C. civil).

Astfel, nu pot fi ipotecate : 10 imobilele care fac partedin domeniul public al Statului, judetelor si comunelor 20imobilele care fac parte din domeniul Coroanei (art. 5L. din 10 Iunie 1884) ; 30 dreptul care rezulta din eoncesiaunui teren inteun cimitir ; 40 pamanturile rurale date eh-casilor ; 50 imobilele dotale a caror ipotecare nu este per-misA prin contractul matrimoniaL Clauzà prin care s'ar per-mite instrainarea fondului dotal, fiind de stricta interpretare,nu atrage, in adevar, facultatea de a-1 ipoteck, desi ches-tiunea este controversata. Aci nu se aplica, devi adagiul

Qui peut le plus peut l moine 2).

Partea incliviza a unui imobil poate ins/ fi ipotecatade catre proprietarul ei, hied ipoteca nu va fi valida deatatunci and imobilul ipotecat va cada in lotul lui, 'solutieformal admisa prin art. 679 din codal italian i prin art.1108 din codul Calirnach (829 C. austriac) 3).

In prima categorie a imobilelor ce pot fi ipotecate intranecontestat fondurile de pamánt, ca accesoriile i dependin-tele lor, cäci pamántul. este, in realitate, singurul lucru imobilprin naturá sa.

Fructele imobilului, fiind imobile prin incorporatie,

S'a deeis c ipoteca legal a statului .asupre buntuilor grefierilor, fiindcuprinsli in art. 1753. 3°, este Benda de taxa de inregistrare (art. 43 § 9. L.timbrului din 1920). Trib. Bacau, Dreptui din 1915, No. 60, p. 478 urm.

Vezi supra, p. 83.Cas. Sa. I, &At. 1911, p. 1178 1# Dreptul diu 1911, No. 74. p. 585.

Vezi i ton. II al acestei luciäri, p. 127, text si nota p. 137, text si nota 1.

BITNURILE CARI POT FI IPOTECATE.ART. 1750-1752. 591

timp s.e gásesc prinse de rádácini, sunt, in calitatea lor deaccesorii ipotecate odatä ca pámantul din care fac parte 1).

Minele, fiind, imobile prin incorporatie, efit timp nu suntextrase din pámánt, sunt, de asemenea, ipotecate odatá cufondul din care fac parte.

Mai mult incá, dreptul de concesiune al unei mine, fiindun drept imobiliar poate fi ipoteear deosebit de proprietateasuprafetei (art., 7 L. minelor dela 1895). Vezi art. ..., L. mi-nelor din 1924.

Dreptul concesionarului de a exploatà terenurile petro-lifere, date in concesiune de particulari, fiind un drept realmobiliar, nu poate fi ipotecat, iar vanzafea unei mine de pe-trok este o viinzarea mobiliarl.

Tot astfel, dreptul de farmacie, fiind un lucru mobilincorporal, nu poate fi ipotecat. ci numai amanetat 2).

De asemenea, dreptuI de ipoteeá, nu mai poate fi astáziipotecat, ea altá datá, t'asá se poate ajimge la acelasi rezultatsubrogAndu-se pe altul in drepturile creditorului ipoteear.

Cládirile ridieate de proprietarul unui fond pe fondulsäu pot, necontestat, sa fie ipotecate, cládirile fiind imobileprin incorporatie (art. 463 C. civil) 3).

«Quod solo inaedificatur, solo ceda».

Art. 1750 dispune cá pot fi ipotecate nu numai imo-bilele ce sunt in comert, dar si accesoriile lor, adicá : imo-bilele prin destinatie. Aceste imobile sunt lovite de ipoted,°data ca fondul din care fac parte, farl sa fie nevoe de ostipulare expresa 4).

Art. 1750 mai f;lispune cá, uzufructul asupra imobilelorsi accesoriilor lui poate fi ipotecat, pentrucd uzufructul asupraimobilelor este imobil prin obiectul la care se aplieá. Ipotecava incetà, ing °data cu uzufructul.

Acel .care are plina proprietat,e a unui imobil ar putea

Vezi tom. X. p.'557. Ve,zi qi art. 480 C. com., modificat prin legeadin 15 Iunie 1906.

Vezi suprà, p. 626, text ei nota 4.Chestiunea de a se sti dacK, locatarul, arendasul, uzufructuarul, etc.,

pot si ipoteceze constructiile Mente de ei pe terenul incbiriat, arendat sau supusuzufructului, este controveraatil, insa negativa este singura admisibila. Vezitom. X, p, 659, 560.

9 Vezi tom. X, p. 556, p. 560, p. 600. etc.

Vezi tom. I al acestei lueritri. p. 49'7, nota 1,Vezi tom. X, p. 564.

2) Vezi tom. I al acestei lucriri, p. 433, nota 5.

592 COD. CIV. - CARTEA III.-- TIT. XVIII.- CAP. II.

constituiaseä o ipotecd numai asupra uzufructului, ki vice-versa, el ar putea st ipoteceze numai nuda proprietate, uzu-fructul rämänând liber.

Se decide insä In genere ca uzufructul legal al pärin-telui nu este susceptibil de ipoteeä, dupg cum dispune anumeart. 1967, 2° din legea bulgarl asupra privilegiilor i ipo-tecilor dela 1908; nici acel al barbatului asupra bunurilordotale ale sotiei sale 1).

In cat priveste uzul i abistatia, dql ele au analogie cuuzufruetul, totusi se decide, in genere, ca. nu pot fi ipotecate,pentruel ele sunt, in principiu, incesibile (art. 571, 573 C. civil).

In privinta servitutilor, ele nu pot fi ipotecate deosebitde fondurile la care sunt alipite. Ipoteca fondului dominantcuprinde insa toate servitutile active pe care le are acestfond, deoarece nu pot fi separate de el.

Dreptul locatarului sau arendasului fiind un dreptpersonal 2), se intelege ea el nu poate fi ipotecat, desi ches-tiun ea este controversatä 2).

In eat prive0e emfiteoza. oa fiind astilzi un dkept real,ca i altAdata, se intelege cä bezmänarul va puteh sà-0 ipotecezedreptul säu.

Chestiunea de a se tì daca dreptul de superficie ekistasi la noi ea drept real imobiliar este controversa ta 3).

Dacä s'ar admite insa, asà, cum credern, ea se poatela noi ea cineva sa aibä clädiri, plantatii, etc. asupra unuifond strain, nimic nu s'ar opune ea superficiarul sa-si ipotecezesuperficia sa, dupä cum si proprietarul pamtmtului poateipoteeeze proprietatea sa. Dad. dreptul de superficie n'a fostinsa eoncedat cleat pentru un timp determinat, nu mai incape-Indoiall ca ipoteca va Inceth cu insusi clreptul.

Dui:a ce legea aratA bunurile ce pot fi ipotecate, art. 1751din codul civil dispune ca mobilele nu mai pot astazi Ii ipotecate,contrar regulei de altadata. Motivele ace,sfei dispozitii sunturmatoarele

10 Mobilele putänd fi constituite amanet, ipotecarea loreste inutila ;

') Vezi supra, p. 589.

D. Alexandresco. Principiilo Dreptului Civil Roman. Vol. IV. 38

DES PRE IPOTECILE LEGALE. 593

20 dreptul de urmArire In contra tertiilor detentori arfi fost dAunAtoare comertului ;

30 dreptul de preferintA in privinta mobilelor ar fi fostpericulos, fiind ca neputintA de a se aduce acest drept lacunostinta tertiilor. De aceea am si vAzut a privilegiileasupra mobilelor nu sunt supuse nici unei publicitAti.

Art. 1752 din codal civil adaugA ing cA aceasta nuimpiedicA unele mobile de a putea fi ipotecate si astAzi.Acestea sunt : vasele (art. 490, 495 urm. C. com.), si toatelucrurile mobile care rAmAn in posesiunea debitorului, cu.toate ea sunt afectate ca sigurantA realA, pentru garantareaunei creante (art. 480 C. com. modificat prin legea din15 Iunie 1906), etc.

Ipotecele legale (art. 1753 C. civil).Art. 1753cuprinde o enumerare necomplectA, cAci la cele trei ipoteci legalede care el vorbeste, trebue sh mai adAogAm ipoteca legatarilor(art. 902 § 2 C. civil) si ipoteca acelor a cAror privilegiuimobiliar n'a fost inseris in termenul legal (art. 1745 C. civil) 1).

Ipoteca legala a femeilor mAritate (art. 1281,1753 § 1 1761 C. civil). Aceasta materie a fost examinatAsuprò, p. 84 si p. 146 urm.

lpoteca minorilor si interzisilor (art. 1762-1767C. civil). AceastA materie a fost examinatA in tom. I allucrArei de fatA, p. 358 urm.

Ipoteca legalA a Statului, comunelor si stabi-limentelor publice asupra bunurilor perceptorilor, adminis-tratorilor publici, etc. (art. 1753, 30 1768 si C. civil).Independent de privilegiile statornicite de legile speciale, lacare ne trimete art. 1725 din codul civil, Statul, comunelesi btabilimentele publice, nu tug si judetele de care legeanu vorbeste, au o ipotecA legalA asupra bunurilor prezente,no ing 0 a eelor viitoare ale perceptorilor si administrato-rilor comptabili.

A ceastA ipotecA nu este generalA, ca in Franta, ci speciallca atare, nu poate fi stabilitA asupra bunurilor viitoare a

594 COD. CIV.- CARTEA III.- TIT. XVIII. -CAP. II.

functionarilor de mai sus. Ea nu are rang si nu-si produceefectele sale fall de tertii deca din ziva inscrierei ei in regis-trele respective, conform art. 1778 C. civil.

Ipoteca legald a legatarilor (art. 902 § 2 C.civil). Despre aceasta ipotea, am vorbit in tom. II alacestei lucrari, p. 195, No. 395 si No. 719.

Ipoteca judiciarà. Ipoteca judicial* care-siavea filing in codul Calimach (art. 586 si 1997 lit. d), nuexista in dreptul nostru actual. Credem insa ca aceasta esteo lacuna, cu toate ea, dupa art. 514 Pr. civ., este nula dedrept once instrainare a imobilului urmarit, facuta de debitorIn urma transcrierei comandamentului prealabil, solutie admisä,si in Belgia prin art. 27 al legei din 15 August 1854.asupra urmarirei imobiliare.

lpoteca testamentará. Art. 44 din legea ipo-tecara belgiana, nereprodus in legea noasträ, infiinteaza ipo-teca testamental* care exisa, si in codul ,Calimach (art. 586)si care are de scop garantarea legatelor ldsate de defunct.

lpoteca conventionalà. Persoanele care potconstitui asemenea ipoted (art. 1769 C. civil). Ipotecaconventionala nu poate fi constituita cleat de acela careeste proprietarul imobilului ce voeste a-I ipoted, si care arecapacitatea de a-1 insträina.

Legea nu cere insa ca acel care constitue o ipoteca safie el insusi debitorul creantei, un tertiu putând sa constitueo ipoteca pentru garantarea obligatiei contractata de altul(art. 905 C. civil). Acesta este cazul unei cautiuni reale.

c Dare autem quis hypothecam potest, sive pro sua obligatione,sive pro aliena'. (Cineva poate sn constitue o ipotecii, pentru agarantg, fie obligatia sa, fie obligatia altuia), (L. 5 § 2, Dig., Depignoribus et hypothecis, 20. 1).

Calitatea de proprietar in persoana constitui-torului ipotecei. Spre a putei constitui o ipoteca asupraunui imobil sau unui drept imobiliar, trebue, mai intli, a fiproprietarul acelui imobil, sau a fi investit cu dreptul imo-biliar ce urmeaza a fi ipotecat; de unde rezultä ca nu se

Vezi art. 333 al Regul. Munteniei FA Re u1. organic al Moldovei,anexa lit. T, art. 1 lit. B. reproduse In tom. X, p b21, 622.

Cas. fr. D. P. 1910, 1. 392 si alte decizii citate In tom. VI, p. 476,nota 4. Cpr. Colin et Capitant, II, p, 928. In cid priveste validitateu instrilini-rilor consimtite de mostenitorul aparent, vezi tom, I al acestei lucriiri, p. 202,nota 1.

Vezi tom. X, p. 580.

CONSTIT. IPOTEC. CONVENT.-ART. 1771. 595

poate ipotea imobilul care apartine altuia, solutie admisasi la Romani.

In dreptul nostru anterior niel nu puteá, sa fie vorbade ipotecarea lucrului altuia, pentruca, judecatorii eran obli-gati, prin Regul. organice ale ambelor tari a cercea titlurilede proprietate ale debitorilor, e a nu permite ipoteca decateori li se parea ca debitorul nu era, proprietar 1).

Astazi, totul fiind lasat la initiativa partilor, se poatefoarte bine intAmplA daca creditorul este neglijent, ca debi-torul sa ipoteceze lucrul altuia.

Ipoteca emanata a non domino, fiind lovitá de o nuli-tate absoluta, once parte interesata poate propune nulitateaei, de exemplu: proprietarul imobilului, tertii carora consti-tuitorul ipotecii ar fi vfindut sau ipotecat din non imobilul,constituitorul ipotecii, etc.

Dar daca, ipoteca lucrului altuia este nula, se decide lima,In genere, desi chestiunea este controversatá, ca ipotecile con-simtite de catre proprietarul aparent, sunt valide in privintacreditorilor de buna credinta, fata de adevaratul proprietar,constatarea bunei credinte a tertiului fiind o chestie de faptde atributul suveran al instantelor ee fond 2).

Nu trebue insa ashnilat unui proprietar aparent, pose-sorul vi titlul particular al carui titlu, viciat din capul lo-eului, a fost mai in urma anulat, chi ipotecile constituitede acest posesor sunt desfiintate prin anularea titlului sau(art. 1770 C. civil) 3).

580. Capacitatea de a puta instrAink cerutA inpersoana constituitorului ipotecei (art. 1771 C. civil).Spre a puta, ipoted, trebue a avea, in al doilea loc capa-citatea de a dispune de imobilul sau dreptul real ce seipoteceaza, pentruca, ipoteca cuprinde in sine dreptul de avinde lucrul ipotecat.

596 COD. CIV.- CARTEA ILI. - TIT. XVIII. - CAP. III.

Persoanele cari au numai capacitatea de a se obligA, fitrAa ave. pe aceea de a insträinA, nu pot deci sä constitueascAo ipotea, conventionalä.

In consecintä, bunurile femeilor märitate, minorilor, in-terzisilor, absentilor, etc., nu pot fi ipotecate deck ca inde-plinirea formelor necesare la instrainarea lor (art. 1771 C. civil).

Astfel, bunurile minorilor si ale interzisilor nu pot fiipotecate, d.ecä,t cu a,utorizarea consiliului de familie aprobatä,"de justitie (art. 401, 402, 430 C. civil); bunurile fcmeilormäritate nu pot fi ipotecate cleat ca autorizarea bärbatuluisau a justitiei (art. 199 C. civil) 1).

Acei trimisi in posesiunea provizorie a bunurilor unuiabsent, neputand face cleat acte de administratie, nu pot EA,ipoteceze bunurile unui absent CAt pentru acei trimisi inposesiunea definitivä, se decide cl ipoteciie constituite de eirämän valide, chiar in urma reintoarcerii absentului (argum.din art. 117 (J. civil).

Ipoteca constituitä, de un incapabil este anulabilä, insitnulitatea fiind relativä, numai el poate s'o propue (art. 952C. civil), aceastä nulitate putänd fi acoperitä prin confirmarealui, in urma incetärii incapacitätei sale (art. 1167 § 2 C. civil),actiunea in anulare presciiindu-se prin zece ani din ziaa, Mee-tärii incapacitätii sale (art. 1900 C. civil), Aceasta este oconfirmare tacita.

Dacl, imprumutul contractat de un incapabil i-a folositpersonal, el va restitul suma imprumutatä in baza actiuneide in rem verso, cAci altfel el s'ar inavuti in dauna impru-mutätorului, ceeace echitatea nu permite.

581. Constituirea unei ipoteci din partea acelor cariau asupra imobilului un drept conditional, rezolubil sausupus unei actiuni in anulare (art. 1770, 1803 C. civil).Acei cari au asupra unui imobil un drept eventual condi-tional, rezolubil sau supus la o actiune in anulare, pot sä-1ipoteceze.

1) Minorul si femeea maritata autorizati o face comert pot Insa sii-si ipo-teceze imobilelr lor, in interesul comertului lor, fara o nouii autorizare (art. 12si 16 (J. com.), numai bunurile dotale ale femeei comerciante neputand fi In-strainate qi ipotecate dealt In cazurile ei dupli formele codului civil (art. 16 C.comercial).

FORMA IPOTECEI CONVENTIONALE.ART. 1747, 1772. 597

Daca constituitorul ipotecii este proprietar sub o con-ditie suspensiva, soarta ipotecii va atarna de indeplinirea saltneindeplinirea conditiei. Ipoteca este deci, In specie, condi-tionall:

"Nemo plus juris ad alium transferve potest quam ipse habet»(L. 54, Dig., De dio. regulis jurzs antiqui, 50, 17 §i. art. 580, 1521C. Calimach, 442, 1138 C, austriac).

Dad, constituitorul ipotecei este proprietar sub conditiarezolutorie, de exemplu : cumparotorul cu pact de rascumpa-rare, ipoteca va existà de indata, insä indeplinindu-se con-ditia, ea va fi desfiintata, prin aplicarea regulei cunoscute :

'Resoluto jure dantes, solvitur jus accipientis».

Aceia0 solutie este aplicabilA ipotecilor constituite deun cumpärator, care ar vedea, mai tärziu vänzarea reziliatäpentru a n'a platit pretul, sau de un donatar care ar ve-da donatiunea revocatä pentru survenire de copii daruito-rului, etc.

In baza acestor principii, ar fi trebuit ca 0 ipoteeaconstituitä de descendentul donatar, care raporteazg km-bilul däruit la succesiunea ascendentului däruitor, sä fie de-sfiintatä, pentruca dreptul acestui moOenitor unei rezilieri,adecd facerei raportului. Cu toate acestea, legiuitorul nostru,parasind de astadatä codul francez 0 reproducand art, 1016din codul italian, a admis solutia cantrara (art. 765 C. civil),pentruca ipoteca fiind un niiiloc puternic de credit, meritainsträinarea imobilului 1).

582. Formele ipotecei conventionale (art. 1747,1772 C. civil). *tim ea nici la Romani, nici in dreptulnostru anterior, ipoteca, nu era, un act solemn 2). In dreptulactual, ipoteca este din contra, un act solemn, ap ca, ere-ditorul poate sä pue in vänzare imobilul ipotecat, dupa. ce

1) Vezi tom. H al acestei lucriiri, p. 174, text si nota 1.1) Vezi supra, p. 540, 541. Dupil art. din codul italian, ipotecs con-

ventionalg poate fi constituiti nu numai prin act, public, dar si printeun actsub semnriturli privatii (per alto publieo o per seritura privata), exceptie caren'a fost admisii prin art. S3 din legea bulgarii asupra privilegiilor si ipotecilordela 1908.

1) Vezi suprd, p. 15, text si nota 1, precum i trimeterile fácute acolo.Mai vezi tom. I al acestei luergri, p. 79, text si nota 1, p. 258, etc.

598 COD. CIV. CARTEA M. TIT. XVIII. CAP. ILI.

va investi titlul sàu ca formula executorie, fard a mai re-curge la justitie spre a &ban& un titlu executor.

Fagaduinta de a c,onstitui o ipoteca n'are frig nevoede a fi constatata prin act autentic ea putand fi facuta" subonce forma si chlar in mod verbal. 0 asemenea fagaduintaeste valida in acest sens sa confera creditorului o actiunespre a constrange pe debitor sa-si execute fagaduinta, subpedeapsa, in caz contrar, de a plati creditorului daune.

Ipoteca poate fi autentificata nu numai in tara dar siIn sträinatate, de catre agentii nostri diplomatici. Autentici-tatea poate fi data de primul secretar al legatiunei, care in-locueste pe ministrul plenipotentiar. El n'are nevoe de a fiasistat de un grefier. Dreptul de a instrumenta acte autenticeil au si consulii nostri onorifici.

Ipoteca poate fi constituita prin mandatari; insa, in ase-menea caz, mandatul nu trebue sa fie nu numai special (art1536 C. civil), dar si autentic, caci el formand un tot indi-divizibil cu actul pentru care a fost dat, trebue siti fie supusacelorasi conditii la care este supus insusi actul ce urmeazaa fi instrumentat1). Procura n'are big nevoe de arata imo-bilele ce urmeaza a fi ipotecate.

Din imprejurarea cà mandatul trebue sa fie autenticrezulta ca ipoteca nu poate fi constituita de catre un gerantde afaceri, cu toata controversa ce s'a ivit asupra acestuipunct

Ipoteca mai trebue sa fie inscrisa (art. 1778 urm. C.civil) insa aceasta, inscriptie nu face parte din solemnitateaactului, aceasta formalitate fiind prescrisa numai in interesultertiilor. Daca inscriptia s'ar luà de calm un mandatar, pro-cura acestuia va trebui si ea sa fie autentica .(art. 1781 C.civil).

583. lpotecile constituite in tara strAin4 (art. 1773,1789 C. civil). Ipotecele constituite ti tara straina isiproduc efectul lor in Romania, insa numai sub conditia dea fi constituite ill forma autentica, a legei Wei unele au fostfacute si de a fi inscrise in Romania in registrele tribunalului

Vezi tom. II al acestei lucriíri, p. 319, text si nota 2, precum i tri-meterile fAcute acolo.

1POTEC. CONST. IN TARA STRAINA. 599

situatiunei bunurilor ipotecate, unde prezidentul tribunaluluiva vial actul de ipotecA, constatAnd cA s'au indeplinit toateformele antentificArei prevAzute de legea strain/

Art. 1789 din codul civil, adaos de legiuitorul nostru,prescrie ace1ea0 forme pentru k;tergerea sau reducerea ipote-cilor, ca i pentru formarea lor.

PresupunAnd acum cA. RomAnii, care voesc sA constitueo ipotecA asupra unor bunuri situate in RomAnia, se gAsesctrite° tara, de exemplu, in Italia, unde Ipoteca ioate fi fAcutADrintr'un act sub semnAturA privatA, chestiunea este de a se$ti dacA ipoteca va putel fi fault/ in formele admise de aceastatara, sau dad, ei vor trebui neapArat sA recurgA la formaautenticA admisl de legea tArei unde se gAsesc? De0 ches-tiunea este controversatA, cel putin in privinta celorlalte actesolemne, de exemplu: conventiile matrimoniale, donatiunile,etc., totu0 credem cA controversa este curmatA la noi prinart. 1773 0 1789, care nu admit posibilitatea unei ipoteciconstituitä in VILA strAinA decAt in forma autenticA prescrisAde legea ace3tei tAri. Or, ceeace legea dispune in privintaipotecilor se aplicA, pentru identitate de motive, tuturor con-tractelor i actelor solemne in genere, care vor trebul neapAratsA fie facute in forma autenticA unde se instrumenteazA,conform regulei:

cLorus regit (whim».

Aceasta este rigoarea principiilor 1).RAmAne insA, bine inteles, el RomAnii, cari se gAsesc in

strain Atate, vor puta recurge la agentii diplomatici romAnichiar la consulii notri onorifici din aceastA tara, care vor

instrumenta conform legilor romAne (art. 23 L. din 13 Fe-bruar 1894 0 art. 34 L. pentru autentificarea actelor).

584. Specializarea ipotecei conventionale (art. 1774-1776 C. civil). Legiuitorul nostru n'a admis solutia drep-tului francez, in care unele ipoteci sunt generale. La noi, ea0 in Belgia, toate ipotecile trebue sA fie speeializate. Specia-lizarea consistA in arAtarea naturei i situatiei imobilului

') Vezi tom. X, p. 676. Vezi FA infra, No. 603.

600 COD. CIV.- CARTEA III. -TIT.

ipotecat, precum i in aratarea sumei pentru care se constitueipoteca (art. 1774, 1776 C. civil).

Actul ipotecar trebue sä indice mai intaiu partile con-tractante, adeca debitorul i creditorul. Apoi, el trebue saspecifice natura si situatia imobilului ipotecat. Daca este vorbade o casa., se va arata orasul, strada i numarul ei. Dacä, estevorba, de o mosie, sa va arata numele ei, diferitele trupuiicare o compun, judetul si comuna in care este situata, etc.

Principiul specializarei ipotecei, ocroteste atat interesuldebitorului cat i acel al creditorului si al tertiilor.

Ipoteca, nespecializata este nun, nulitatea putand fi pro-push' nu numai de tertii, dar i de 'film* debitorul sau moste-nitorii lui. Art. 1775 din codul civil opre$te ipotecarea bu-nurilor viitoare, lar art. 1768 din acelai cod dispuneipoteca legalä a statului, a comunelor i a stabilimentelorpublice nu se poate stabill cleat asupra bunurilor prezente,nu fnsci asupra celor viitoare. Aceasta nu este decat oconsecinta a specializarei ipotecei.

Debitorul n'ar putea sa ipoteceze, nici chiar speciali-zandu-1, un imobil ce el isi propune a dobandi in viitor,proibitia legei fiind absoluta.

In fine, art. 1776 C. civil cere ca actul ipotecardetermine suma pentru care ipoteca este constituità, aceastafiind iarasi un element al specializarei, fall care ipoteca arfi null

Dar dacä, hi muffle viitoare ale debitorului nu pot fiipotecate, se poate garantá prin ipotecl o datorie viitoare,conditional ii chiar eventualà.

585. 1ntinderea ipotecei la imbunAtAtirile adusefondului ipotecat (art. 1777 C. civil). Ipoteca, fie legala,fie conventionalä, se intinde la toate imbunatatirile surveniteimobilului ipotecat,0 de once natura ar fi, chiar and ele emanadela un tertiu detentor 1), afarä, bine inteles, de cazul uneiconventii contrarp, care este validä.

Dupa, parerea generall, ipoteca se intinde chiar asupraconstructiilor noua ridicate de debitor pe terenul ipotecat,desì chestiunea este controversatä, dupa, cum dispune anume

1) Vezi tom. X, p. 487 oi p. 604.

legei bulgare asupra370 din codul civil

BANGUI, IPOTEC. fNTRE ELE.ART. 1778, 1779. 601

art. 1966 din codul italian, art. 25 alprivilegiilor 0. ipotecilor din 1908, art.japonez dela 1896, etc.

,Quod solo inaedificatur, solo ceditz.

Ipoteca poate big, in asemenea caz, fi primata prinprivilegiul constructorului (art. 1737, 4°).

Art. 1777 se aplica nu numai la imbunatatirile datoritemänei omului, dar si la märirile suprafetei fondului ipotecat,prin faptul naturei, de exempla, prin aluviune.

Aceeasi solutie este admisibilg in privinta tuturor lucru-rilor unite, ca accesorii, fondului ipotecei, in baza art. 489urm. C. civil).

Nu trebue fug sa consideram ca accesorii ale fonduluiipoteeat achizitiile vecine de proprietar, ca titlu oneros saugratuit, acestea nefiind imbunatatiri si alte imobile nouaadaose celui ipotecat.

Nu se considerg, de asemenea, ca accesorii locurile pecare un räu sau un fluviu le-a parasit, schimbändu-si vecheasa =tea pe fondul ipotecat (art. 502 C. civil).

Aeeeasi solutie ar fi admisibild, dupa unii, in privintainsulelor formate, in ipoteza art. 500 C. civil. Chestiunea esteinsa controversatä.

Tot controversata este si chestiunea de a se stì dacaart. 1777 C. civil se aplica privilegiului vänzgtorului deimobile (art. 1737, 1°) i privilegiului copgrtasi1or1).

586. Rangul ipotecilor intre ele (art. 1778, 1779C. civil). Privilegiile imobiliarc si ipotecile, fie legale, fieconventionale, sunt supuse inscrierei in registrele tribunaluluisituatiei imobilului grevat, si ipoteca n'are rang cleat din zivaacestei inscriptii.

Ea consista in trecerea inteun anume registra a intregeiobligatii ipotecare si a ordonantei de inscriere, dart de cazuldud ipoteca a fost autentificata de tribunalul imobilului grevat,in-care caz se poate, spre mai mare usurintg, trece in registranumai ordonanta de inscrrptie (art. 725 § 2 Pr. civ.). Se

Vezi auprIt, p. 647, No. 419 ei tom. II al acestei lucrrai, No. 611, text1:4 nota respectiva.

Vezi supra, p, 84 i 161.

602 COD. CINT. -CARTEA III. -TIT. XVIII. CAP.

intelege dela sine ca nu s'ar puteä cere anularea ipotecei,dacA in acest din urmA caz, pe längl ordonantA, s'ar fi trecutin registre e obligatia ipotecarA, t3tiut fiind :

g Quod abuPdat non vieiat». (Ceeace 1ntrece nu. stria).

Inscriptia nu este cerutA cleat in privinta tertiilor, didin privinta debitorului i a reprezentantilor sal universali,ipoteca îi produce efectele sale independent de once inscriptie;de unde rezultä cA debitorul nu poate nici inteun caz sAinvoace nulitatea inscriptiei sau lipsa ei.

Prin tertii se intelegg ad, achizitorii imobilelor grevate,creditorii privilegiati sau ceilalti creditori ipotecari, i chiarcreditorii chirografari, inteun cuvánt toti acei care au interesa cunoak3te existenta ipotecei.

Rangul ipotecei determinändu-se prin inscriptia sa, deaici rezultA cA, intre doi creditori ipotecari, cel inscris mainainte va fi preferat celui inscris mai in urmA.

g Prior tempore, potior jure»).

Nimic nu impiedici, insA pe un creditor privilegiat sauipotecar capabil, care are un rang anterior, de a cedà acestrand unui alt creditor inscris mai tärziu asupra acelui4iimobil, asemenea conventie fiind perfect validA.

Numai femeea mAritatA nu este, in principiu, in drepta cedá rangul ipotecei sale legale pentrucA, de cele maimulte ori, aceasta ar insemná a renuntà la insAsi ipoteca sa,ceeace nu poate sA facA fArl a periclith dota ei alienabilA.

Ea nu poate renuntl la rangul inscriptiei sale, in favoareatertiilor, cleat numai in cazurile in care legea deroagA delaprincipiul inalienabilitAtei (art. 1253 C. civil) 2).

tim cA ipoteca legala sau conventionalä are rang dinziva inscrierei sale. DacA mai multe ipoteci au fond inscrisasupra aceluiqi imobil in aceeR0 zi, toate vor aveá acelqirang, fArA ca ordinea in care s'au fAcut inscripliile sä. conferevreo preferintA (art. 1779 C. civil).

Acest principiu nu se aplicA InsA atunci and un act

MOD. /NSCR. PRIV. SI IPOT. SI MOM. CliND TREBEFE LIJATX INSCR. 603

de vInzare l o inscriptie ipotec,axa au fost trecute in registreIn aceeal zi, dupl, cum el nu se aplica nici in cazul cAndmai multi achizitori ai aceluial imobil au transcris titlul lorde proprietato in aceeal zi 1).

Modul inscrierei privilegiilor si ipotecilor silocul unde se opereazA inscrierea lor (art. 1780 § 1 C.civil, 725 Pr. civ.). Publicitatea este un principiu fun-damental in materie de privilegii imobiliare a ipotecei. Eaeste sufletul regimului ipotecar modern. Principiul publicitateia fost largit de codul nostru conform legei belgiene, ininteresul tertiilor.

Aceasta publicitate se indep1ine0e prin inscrierea privi-legiilor imobiliare l a ipotecilor in anumite registre ale tribun.situatia imobilului, care sunt publice.

Daca privilegiul sau ipoteca lovesc mai multe imobilesituate in diferite judete, inscriptia se va lua la diferiteletribunale, unde se &ese situate imobilele grevate. Daca unimobil, de exemplu, o mole, se gasWe pe linia de demarcatiea douN, judete, inscriptia se va lak de tribunalele ambelordistricte2)

Momentul d'id trebue lnatA inscriptia (art.1780 § 2 C. civil.) In principiu, inscriptia poatc fi luataindata dupa na0erea privilegiului sau ipotecei, niciodata ina-inte de na§terea acestor drepturi.

In privinta privilegiilor pentru care legea fixeaza untermen spre luarea inscriptiei (art. 1743 C. civil), ea trebuesa se ja in launtrul acestui termen.

In privinla celorlalte privilegii k3i a ipotecelor, inscriptiapoate fi luate cat timp ele nu sunt inca stinse. Sunt lusaevenimente care opreso cursul inscriptiei. Acestea sunt: moarteal falimentul debitorului.

Art. 1780 § 2 se aplica l femeei maritate, a§a ea' eapoate in termenul defipt de acest text, sà ceara inscriptia

Vezi tom. V, p. 171, nota 2; VIII, partea II, p. 28. Mai vezi supra,p. 160 6 infra, 619. Art. 1779 nu se aplicii nici notifiarilor fi-mute in materiede cesiune de crean. Vezi tom. VIII, p. 817, nota 2 (ed. 19.

In cit priveste gajul, sau mai bine zis ipoteca vaselor (ipoteci maritimil).vezi art. 495 C. civil).

11 Trib. Ilfov i Cas. S. II, Drephil din 1911, No. 72, p, 573 74, p, 687.Bult. 1912, p. 345 ei Dreptul din 1912, No. 37, p. 289. Vezi ei alte autorititicitate In tom. VIII, partea I-a, p, 676, nota 1 si in tom. X, p. 614, nota 2.

Sunt tried cazuri exceptionale in care se pot luit inscriptii valide ii inurma declarilrei falimentului. Vezi tom. X, p. 618.

604 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII. -CAP.

ipotecei sale dotale in urrna desfacerei cAsatoriei prin moartesau divort ; ctici altfel iemeea, pe care legea a voit s'o asi-gure, ar fi tratatä mai rdu decAt un creditor ordinar 1).

Privilegiile ei ipotecile dobändite, insVneinscrise in timpulvietei debitorului, pot fi inscrise si in urma mortei sale,tug numai m launtrul termenului de trei luni dela de-chiderea succesiunei, flea, ea fost acceptatä pur i simplu,fie sub beneficiu de inventan

Creditorii defunctului mai pot cere i separatia depatrirnonii spre a fi plätiti asupra imobilului, in detrimentultertiilor aebizitori, daca au luat inscriptia asupra acestuiimobil in termen de sase luni dela deschiderea succesiunei(art. 1743 C. civil). Aceasta este al doilea mijloc ce ei auspre a valorifich drepturilor asupra imobilului defunctului,contra unui tertiu achizitor.

Dup. art 726, 4° C. com., la caz de falitnent al debi-torului, ipotecile constituite de el, n, lama fncetareisunt presupuse fácute in frauda creditorilor i, in lipsä deprobä contrarä, se anuleazI Ltd de masa creditorilor, caresinguri pot propune aceastä nulitate. Art. 727 din codul co-mercial, prin exceptie de la art. 726, adaugä' lush' cä inscrip-tiile ipotecare, luate' in virtutea unui titlu recunoscut valid,nu sunt cuprinse in dispozitiile art. precedent.

Destul fiind ca ele sd fie gnterioare sentintei decla-rative de faliment. Inscriptia nu poate insä fi luatä in zivacAnd s'a declarat falimentul, pentructi hotäririle judecätorestinu cuprind ora, ci numai ziva dud se pronunt'd 2).

Independent de moartea si falimentul debitorului maieste o imprejurare care opreste lucrarea, inscriptiilor. Aceastaeste insträinarea imobilului de cätre debitor, In adevär, decateori bunul grevat de privilegii sau ipotecei a esit din pa-trimoniul debitorului printr'o instrainare transcrisä, nicio in-scriptie nu mai poate fi luati asupra acestui imobil, cAt timpel n'a mai fost readus in patrimoniul lui prin exercitareaactiunei pauliene.

PERS. CARE POT CERE INSCR. ART. 1781-1784. 605

589. Persoanele care pot cere inscrierea privile-giilor i ipotecilor (art. 1781--1784 C. civil). Codulfr. (art. 2148), legea ipotecara belgiana (art. 83) vi codulitalian (art. 1981) voesc ea inseriptia sa fie luata numaidupä cererea creditorului.

Dupa art. 1781 din codul nostru, cererea de inscrierese face, in privinta ipotecilor conventionale, de creditor fidebitor, fie in persoana, fie prin mandatari investiti cu pro-curi speciale i autentice, inscriptia neputand nici inteun caz,la noi, sa aiba loe din oficiu.

Jurisprudenta decide Mg, cu drept cuvAnt, ca in lipsaunei sanctiuni a art. 1781, inscriptia este valida desi a fostordonatä dupa cererea uneia din parti, fie a creditorului, fiechiar a debitorului 1).

Prezidentul gas.ind actul investit ca toate formele legale,va ordonA inscrierea lui in registre, dupa care se va certifickpe actul original data si numärul sub care el a fost inscrisIn registre (art. 1782 C. civil) 2). Pe actul original de ipotecase transerie i ordonanta de inscrieri, astfel cum este trecutaIn registrul de inscriptii (art. 727 Pr. civ.).

Daca Este vorba de inscrierea unui privilegiu sau uneiipoteci legale, ea se va cere si se va la, de creditor In per-soana, sau de reprezentantul situ, investit cu o procurA au-tentic5., in virtutea titlului din care decurge privilegiul sauipoteca legala (art. 1783 C. civil).

De aseraenea, daca este vorba de lucrarea unei inscriptiiasupra bunurilor unei persoane sgvarsita din viatA, ea va firuata tot de creditorul privilegiat sau ipotecar (art. 1784 C.civil), in termen de trei luni dela data deschiderei succesiunei(art. 1780 C. civil), fara ea faptul mortei sA aibA nevoe dea fi mentionat in inscriptie.

Inscriptia se va 14 in asemenea caz, in contra defunc-tului, ea putand Msg. fi luata si in contra mostenitorilor.

Vezi Trib. Tutova, Dreptul din 1914, No. 50, p. 327 si Cr. judiciardin Reel* an, No. 73 (ea observ. noastril), precum i alte decizii citate in tdra.X, p. 621, nota 1.

Daca prezidentul refuzlifr niciun motiv legal ordonarea Inscrierei,Inscrierea se va puteit fi atacatä cu apel la tribunalul din care prezidentul faceparte conform art. 66 bis. Pr. civ., lncheierea tribun. fiind supusä recursuluitot conform art. 66 bis. Pr. civ.

606 COD. CIV.-- OARTEA TIT. XVIII. CAP. IV.

De cateori se incuviinteaza inscrierea unui privilegiusau unei ipoteci, judecAtorul comisar, asistat de grefier, cerce-teaza in registrele de inscrieri, transcrieri i urmariri, dacaexista i alte sarcini sau drepturi reale asupra imobilului inchestiune.

Mentiune de aceasta cercetare se face in actul de inscriereal privilegiul sau ipotecei, partile putand sa renunte la acestecercetari (art. 726 Pr. civ.).

Menfiunile ce trebue sA cuprindà inscriptia.Inscriptia va cuprinde neaparat imobilul grevat, suma pentrucare se ià inscriptia, numele debitorului s't creditorului, mo-mentul exigibiIitìtei creantei, etc, numai lipsa acestor men-tiuni putand sa atraga nulitatea inscriptiei.

Cat pentru alegerea de domiciliu in circumscriptia tribun.imobilului grevat, pe care art. 1781 C. civil o impunerecreditorului, chiar and el si-ar ave a domiciliul sau real acolose decide, in genere, ca ea nu este substantiala i ca atare,nu atrage nulitatea inscriptiei.

Sunt insa cazan i in care alegerea de domicilia este pres-crisa sub pedeapsa de nulitate.

Reinoirea inscripfiilor ipotecare art. 1786, 1787C. civil). Art. 1236 din codul olandez dispune ca in-scriptia conserva ipoteca fara nicio reinoire, iar dupa art. 2001din codul italian, inscriptia conserva ipoteca 30 de ani deladata ei 1).

La noi, ca si in flelgia, in Bulgaria, etc., inscxiptia isipastreaza efeetul ei timp de cinsprezece ai (in codul fr.zece ani), i reinoirea lacuta, inainte de expirarea acestuitermen pastreaza rangul primitiv al privilegiului sau ipot,ecei,dispozitie aplicabill atat minorilor cat i interzisilor, fiindcaacest termen intereseaza ordinea publica 2).

Efectele inscriptiei incetand prin neinreinoirea ei intermenul de mai sus, ipoteca este perimata, iar creditorulnu mai are nici dreptul de preferinta fata de al ti creditori,nici dreptul de urmarire in mana tertiilor. Aceasta perimare

Art. 55 din legea bulgarii asupra privilegiilor i ipotecilor dela 1908,reduce acest termen la ain,sprexece ani.

Vezi tom. XI, p. 183, 184. Mai vezi infrà, No. 561.

REtNOIREA INSCR. IPOTECARE. - ART. 1786,1787. 607

are loe de drept prin simpla expirare a termenului; ea pu-tand fi propusit de WO acei care pot opune lipsa inscriptiei,adeca de toti creditorii, fie chiar chirografari ai debitoruluigrevat.

Creditorul este liber de a o la 0 in urma expirareitermenului de 15 ani; lug, In asemenea caz, aceasta, in-scriptie nu-0 va produc2 efectele sale cleat dela data ei, elfiind primat de toti acei pe care el i prima mai inainte.Perderea rangului prin nereinoirea inscriptiei in termenullegal fo1ose0e, deci, tuturor detentorilor imobilului grevatcreditorilor, fie ei anteriori sau posteriori.

Regulele de mai sus se aplica la privilegiile imobiliare0 la toate ipotecile, chiar 0 la cele legale, afara de exceptiaachnisa de art. 1786 § 2 C. civil. .

Acest din urma,' text dispune, in adevar, ca inscriptialuata in favoarea minorilor, interzi0lor, femeelor maritate,Statului, comunelor, etc., sunt scutite de reinoire pang, dupaun an dela Ineetarea tutelei, ridicarei interdictiei, desfacereid'sätoriei 1), sau ineetarei din functiune a functionarului.

Art. 1786 C. civil se aplica i ipotecilor constituiteinainte de aplie,area codului actual, iar termenul de 15 anicurge dela punerea in luerare a acestui cod (1 Dec. 1865),pentruca aceasta mamma, infiintata in interesul desvoltareicreditorului public, constitue una din acele forme pe carelegea poate s'o schimbe, fad, a did principiul neretroacti-vitatei legilor 2).

Printr'o favoare exceptionala, art. 1786 C. civil nu seaplica ipotecilor constituite in folosul Creditului fonciar (art.87 L. din 6 Aprilie 1873), nici privilegiului vAnzatorului deimobile, atunci and acest privilegiu nu se conservä prininscrierea lui, ci prin transcrierea titlului care a transmisproprietatea imobilului asupra druia el se exercita (art. 1740C. civil).

El Pe aplica insa la celelalte privilegii care se conservanumai prin inscrierea lor.

Chestiunea de a se §ti cum se calculeaza termenul de

Vezi supra., p. 150.Vezi tom. I al Coment. noastre, p, 21, nota 1; tom, X, p, 632, etc

Inscriptia instil. pentrn capital garanteael deci trei ani din dobinzileviitoare fiirii a se distinge dua dobinda este 1ega15, san conventionalg. Vezitom. X, p. 638, nota 2. Cpr. Trib. Ilfov Or. judiciar din 1912. No. 63. p. 741.

Cas. S. II, Bult. 1912. p. 999 si (Jr. judiciar din 1912, No. 48, p. 675(rezumate); C. Bucuresti, Or. iudiciar supra, cit., No. 39, p. 462.

608 COD. CIV.-CARTEA III.- TIT. %VIM- CAP. IV.

15 ani statornicit de art. 1786 C. civil este controversa titSe decide insg, in genere, el nici ziva in care inscriptia afost luatA (dies a quo), nici ziva in care termenul expirA(dies ad quern) nu fac parte din termenul de 15 ani, chiardacA acea zi ar fi o sArbAtoare legalA; asa cA inscriptia luatAIn ziva de 2 Ianuar 1900, a trebuit sA fie reinoitA in zivade 2 Ianuar 1915.

DacA ziva de 2 Ianuar a fost o serbAtoare legalA, in-scriptia a trebuit sA fie reinoitA la 31 Decembrie 1915.

Cererea de inscriptie pentru conservarea ipotecilor siprivilegiilor imobiliare, precum si cererea pentru Teinoirea lor,sunt supuse la taxa timbrului fix de 50 lei, atunci cAndvaloarea este de 1000 lei in sus (art. 25 § 4 L. timbr. 1920),si la timbrul fix de 10 lei, de ateori valoarea nu trece peste1000 lei (art. 22 § 29 L. timbrului 1920).

Reinoirea inscriptiei se face la tribun. dela situatiaimobilului, dupA cererea creditorului, mostenitorilor, cesiona-rilor, sau mandatarilor lor legali ori conventionali.

Inscriptia reinoita trebue sä,' indice inscriptia primitivAsi data ei; cAci dacI inscriptia actualA nu mentioneazA pecea precedentri, creanta privilegiatA sau ipotecarA va avearang numai dela ultima inscriptie, rangul ei nesuindu-se lainscriptiile anterioare ci producAndu-si efectele sale numaidela ultima reinoire.

592. Efectele privilegiului sau ipotecei cu privire ladolAnzi (art. 1785 C. civil). Legea actuala voeste, contrarvechiului drept francez, ca creditorul inscris pentru un capitalsau o rentg. producAtoare de dobAnzi, sA aibA drept la dobfindAin baza inscrierei capitalului, insA numai pe trei ani socotitidin momentul cAnd procentele au inc6tat de a fi plAtite, fArAprejudiciul iuscriptiilor ce el poate la, in privinta dobAnzei,dupg, trei ani, si care vor ava rang din ziva lu'a'rei lor(art. 1785 C. civil) 1).

DacA nu s'a luat nici o inscriptie pentru dobAnzi pestecei trei ani, ele rAmin chirografare 2).

RADIAREA SI REDUC. INSCRIPT. ART. 1788, 1789, 609

S'a decis ing ca, de cate ori ipoteca a fost realizatäprin vanzarea imobilului, creditorul are drept la dobanzi inacelasi rang cu capitalul din momentul cand ordonanta deadjudecare a devenit definitivä pana la achitare, fall, nici oinscriere, el neavand, in specie, nici o vinä, de oarece nu i-afost posibil sä, iä o inscriptie, imobilul fiind esit din patri-moniul debitorului 1).

Art. 1785 se aplica nu numai la ipoteci, dar si la privi-legiile imobiliare.

El se aplica de asemenea ipotecei minorului sau inter-zisului si a femeei maritate, fiindcA, in dreptul nostru, toateipotecile sunt supuse specializärei si publicitatei.

El se aplica si veniturilor periodice ale rentelor.El nu se aplicä, in genere, la dobända dobanzilor.Inscriptia infiintata de legea pentru garantarea doban-

zilor poate fi luatä in termen de trei luni dela moarteadebitorului, si chiar in urma declararei sale in stare defaliment, aceeasi solutie fiind admisibilä si in caz de cesiunede bunuri.

Gratie mijlocului de publicitate, introdus de art. 1785C. civil, tertii, singurii care pot sä invoace lipsa inscriptiei,nu pot astrtzi fi indusi in eroare asupra sumei pe care ogaranteaza ipoteca.

Stergerea si reducerea inscriptiunilor (art. 1788,1789 C. civil, art. 694 C. com.). At& stergerea cat siradiarea 2) unei inscriptii este voluntara sau judiciara. In cazulintaiu, ea are loe in baza consimtimântului creditorului saureprezentantilor BM, iar in cazul al doilea in baza unei hotäririj udecatoresti.

tergerea sau radiare voluntarl Care estecapacitatea necesara spre a puteA consimti o stergere sauradiare voluntara ? Dad, stergerea inscriptiei este consimtitäin urma plätei datoriei, oricine are capacitatea de a primi

') Cas. S. II, Bait. 1912, p. 999 si Or.judiciar din 1912, No. 48, p.575.576 (rezumate).

2) Reducerea inscriptiei este o stergere sau Teducere partialii. Ea are looatnnci cand inscriptia este luata &supra mai multor imobile sau pentru o sumamai mare decit aces necesara la garantarea creantei.

D. diexandresco. Principiile Dreptului Civil RomAn, Vol. IV. 39

1) In at prive§te femeea mrultatii, mo§tenitorul beneficiar. etc. vezitom. X, p. 645 urm.

610 COD. CIV. - CARTA III. - TIT. XVIII.- CAP. V.

plata, poate 0, consimta la radiarea inscriptiei, plata stangándcreanta si deci, si ipoteca pe care ea o garanteaza (art. 1800, 1°).

Dad, stergerea sau radiarea este consimtita inainte deplata, acei care o consimt trebue sa aiba capacitatea de adispune de creanta.

Astfel, minorii si interzisii nu pot sa consimta stergereaunei ipoteci. Minorul imputernicit a face comert are tugcapacitatea de a radia inscriptiile luate in interesul comer-tului säu (art. 12 C. com.), aceeasi solutie fiind admisibilasi in privinta femeei maritate autorizata a face comert (art. 16C. com.).

Tutorul, avand capacitatea de a ineasà. creantele mino-rilor si interzisilor, poate sa consimta radiarea unui privilegiusau unei ipoteci.

Minorul emancipat având capacitatea de a-si primi capi-talurile mobiliare, cu asistenta curatorului (art. 428 C. civil),poate cu asistenta acestui din urma, sa consimta radiareaunei inscriptii.

Minorul emancipat avand libera dispozitie a veniturilorsale (art. 427 C. civil), poate sa consimta singur radiareaunei ipoteci menita a garantá plata unei arendari sau inchirieri.

Acel pus sub consiliu judiciar poate, eu asistenta consi-liului, sa consimta la radiarea unei ipoteci 1).

Inscriptiile stint sterse dupa eererea partilor interesate(art. 1788 C. civil), adeca : titularul (reantei sau mostenitoriisalt, legatarii sau donatarii ori cesionarul lui, executorul testa-mentar investit cu sezina mobilelor, curatorul unei succesiunivacante, sechestrul jbdiciar, imputernicit de justitie a prim'plata, etc.

Prezenta debitorului nu este necesara, radiarea unei in-scriptii fiind un act unilateral, care n'are nevoe de a fi ac-ceptat nici de debitor, niei de tertii.

Radiarea se poate face si prin mandatari. Acestia trebueinsa sa fie investiti cu o procurl speciala si autentica (art.1788, 1789 C. civil).

Mandatul poate sa, fie autentificat nu numai in tara,

Vezi suprcl, p. 425, nota 2.2) Vezi infra, p. 618.

HADIAREA SILITI SAIJ JUDICIARX. - ART. 1788. 611

dar 0 in sträinAtate, fie de functionarii competenti sträini(in genere notarii), fie de agentii noOri diplomatici i chiarde consulii noOri onorifici.

Procura autentificatä in sträinätate va trebui sä fie tra-dug i legalizatä, de Ministerul Afacerilor sträine (art. 19Regul. consular din 24 Iunie 1880) 1).

Efectele radierei voluntare. Cateodatä ra-diarea voluntarä are de efect numai renuntarea la inscríptie,nu insä, 0 la insä0 creanta ipotecarä, pentrua renuntärilesunt de strictä interpretare.

suo facilè renuntiare nemo prosumitur,2).

Contrariul poate insä sä rezulte 0 va rezulta de celemai multe ori din vointa pärtilor.

Radiarea silità sau judiciarà (art. 1788 C.civil). De atemi creditorul nu poate sau nu voe0e säconsimte radiarea, partea interesantä o va cere dela justitie.Aceastä cerere va fi introdusä contra debitorului, reprezen-tantilor, moOenitorilor sau cesionarilor lui.

Radiarea nu va puta sä', aibg loc deat atunei andhotarire9, care o ordonä, a dobandit autoritatea lucrului ju-decat, judeatorii neputänd, dupä parerea generalä, sä admitäexecutarea provizorie a hotärhilor.

Radiarea silitä poate fi cerutä,10 de ateori inscriptia a fost luatä färä a fi intemeiatä

pe legea sau pe conventia pärtilor ;20 and actul ipotecei in baza aruia s'a luat inscriptia,

este izbit de nulitate;30 and creanta garantatä de inscriptie este stäng ;40 and privilegiul sau ipoteca alipite de creantA sunt

stänse, ca toate cA creanta continua a exisa ;50 cand inscriptia este nulain privinta formelor ei,

adea and nu cuprinde nientiunile cerute pentru validi-tatea ei.

612 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XVIII.CAP. VI.

Reducerea inscriptiilor ipotecare (art. 1788C. civil). -- Reducerea inscriptiilor ipotecare, pe care o men-tioneaza art. 1788 din codul civil, nu este decal o radiarepartiala. Ea este, ca si radiarea, voluntara si judiciara.

Reducerea voluntara se acorda, ca si radiarea, de cre-ditor sau reprezentantii säi avand eapacitatea necesara pentruaceasta.

Reducerea silita sau judicial% este aceea care are loe inbaza unei sentinte ramas definitiva si avand puterea lucruluijudecat. Ea se refera la ipoteca legala a minorilor (art. 1764C. civil) si la aceea a femeilor maritate (art. 1761 C. civil) 1).

Un alt caz in care reducerea inscriptiei ar puteá fi ce-ruta in justitie, este acela in care debitorul ar fi platit oparte din datoria sa, daca conventia partilor nu dispune con-trariul 2).

Efectele privilegiilor si ipotecilor contra ter-tiilor detentori. Dreptul de urmArire In mina tertiilor(art. 1746 § ultim, 1790 C. civil). Privilegiile si ipo-tecile produc doui efecte importante in privinta tertiilor :1° dreptul de preferintä, 'adeca dreptul creditorului privilegiatsau ipotecar de a fi platit cu precadere inaintea celorlalticreditori; 2° dreptul de suitä sau de urmärire in mana ter-tiilor detentori, care-si aveá fiinta si la Romani;

4Pignoris et hypothecae persecutio in rem est». (Actiunea ceizvorAste din gaj §i. cea ipotecarà stint reale). (L. 18, Cod, De pig-noribus et hypothecis, 8. 14).

Dreptul de suita sau de urmarire, preväzut de art. 1746§ ultim si de art. 1790 C. civil este dreptul de a unnä'rìimobilul grevat in mainile oricarui tertiu detentor, care nueste personal obligat la plata datoriei, ci numai propter rem,si care detine acest imobil, fie cu titlu oneros, fie cu till"'gratuit, spre a-1 vinde si a fi plait din pretul lui. Aceastaeste exercitiul actiunei ipotecare. Acest drept de urmarireeste o consecintä a realitatei ipotecei (art. 1646 C. civil).

Vezi tom. VIII, partea I-a, p. 678 urm. In cAt prive§te reducerea ipo-tecei legale a femeei märitate. vezi suprd, p. 150.

Vezi tom. X, p. 657.

DEIASAREA IMOB. IPOTECAT. -ART. 1791, 1792, 1795, 1797. 613

Atat dreptul de urmarire cat si cel de preferenta suntsubordonate inscriptiei, care singura da un efect privilegiuluisi ipotecei (art.,1790 C. civil).

Ce poate sA faa tertiul detentor spre a nufi urmArit prin actiunea ipotecarà (art. 1791 C. civil). --Tertiul detentor, precum ar fi, de exemplu, cumparatorul sauclonatarul imobilului grevat, urmarit prin actiunea ipotecara,poate sau sà se lase a fi urmarit, sau A, intrebuinteze unuldin cele trei mijloace conferite de lege, spre a se sustragedela aceasta actiune:

10 El poate sa, purgheze imobilul de privilegiile sauipotecile care-I lovesc;

20 El poate sa, plateasca toate datoriile privilegiate sauipotecare, capete si procente, care greveaza imobilul;

30 In fine, el poate sa,' delase imobilul, adeca sa aban-doneze posesiunea de fapt sau detentiunea lui, creditorilorprivilegiati sau ipotecari, scutindu-se astfel de datoriile ce-1greveaza, caci el nu este tinut a plati aceste datorii cleatin calitatea sa de detentor:

«Res, non persona debetz.

Deldsarea imobilului grevat de privilegii sauipoteci (art. 1792, 1795, 1797 C. civil). Spre a puteadelasa imobilul grevat, douä conditii sunt necesare:

10 Trebue ca acel care-I detine sa, nu fie obligat laplata datoriei (art. 1795 C. civil), cad altfel nu s'ar puteasustrage dela urmarire, creditorul putand sa urmureasca pa-trimoniul lui intreg;

20 Spre a putea delasa imobilul grevat, tertiul detentortrebue sa fie capabil de a instraina (art. 1795), pentru cadelasarea conduce la instrainarea imobilului.

Astfel, femeea maritata neautorizata, minorul, interzisul,etc., nu pot delasa imobilul grevat.

DelaSarea trebue sa fie facute fara nicio rezerva. (Art.1792 C. civil).

Delasarea imobilului grevat se face printr'o declaratiela grefa tribun. situatiei imobilului, tribunalul land act deaceasta prin incheerea unui jurnal. Dupg, c,ererea celui mai

614 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII.- CAP. VI.

diligent dintre creditori, tribunalul rändueste un curator imo-bilului päräsit, iar vanzarea lui se urmäreste dupà formeleexpropierei suite. Acest curator administreazä imobilul in tottimpul urmärirei, care se indrepteaza in contra lui, botäririle-date fall de el avänd autoritatea lucrului judecat atlt fatäde debitor cat si de creditori.

Legea nearland momentul päitä cand se face deläsarea,ea poate fi fä'cutä pânä la adjudecarea imobilului, cat timpn'a intervenit o hotärire care sä condamne pe tertiul detentorla plata creantei ipotecare.

Tertiul detentor, neabandonänd proprietatea, ci numaiposesiunea imobilului, prescriptia curge in favoarea lui, si eLva putd, s'o invoace mai tärziu, dad uzeazä de facultatcace-i conferä art. 1796, 'En fine, de a relua inapoi imobilul,inainte de adjudecare, plätind intreaga datorie sl cheltuelile.

Din imprejurare ca detentorul care päräseste imobilul,rämäne pana la adjudecare proprietarul lui, rezultä a dacaimobilul piere inainte de adjudecare, el piere pentru dänsul.

«Res pent domino'.

Plata datoriilor privilegiate sau ipotecare (art._1791, 1792 C. civil). Al doilea mijloc pe care il are-detentorul imobilului grevat care se vede urrniirit in bazaactiunei ipotecare, este de a pläti. -toate datoriile privilegiatesi ipotecare, care greveazd imobilul, precum si dobanzile exi-gibile, la once suma s'ar ridica (art. 1792 C. civil 1), el fo-losindu-se de toate termenele de platä acordate debitoruluiprimitiv (art. 1791 (J. civil).

Sanctiunea regulilor de mai sus. Extrcitiul,actiunei ipotecare (art. 1793 C. civil). Dael tertiul nuuzeazä, nici de unul din mijloacele mai sus arätate, fiecare-creditor, a cärui crewnä este exigibilä, poate sl-si exercite-actiunea sa ipotecarä, urmärind imobilul si vänzandu-1 lamezat.

Aceastä urnaärire va fi precedatä de un comandament

1) In privinta dobfinzilor, el va pliiti numai acele conservate prin in-scrierea creantei, admit pe trei ani, afarli, de cele care ar fi fost conservate printinscriptiile speciale luate tnaintea transcrierei titlului slia.

DISPOZ. COMIINE DELXSIREI I EXPROPR. - ART. 1798, 1799. 615

prealabil, facut dupa regulele dreptului comun (art. 496 urm.Pr. civ., 1836 C. civil).

603. Dispozitii comune atfit cazului de delAsare di§i cazului de expropriere (art. 1798, 1799 C. civil).S6 poate intampla ca tertiul detentor sa fi adus, in timpuldetentiunei sale, imbunatatiri imobilului grevat. Pentru acestcaz, at(tt art. 2175 din codul franca cat s't art. 103 din legeaipotecara belgiana, dispun a el nu este in drept a cere delacreditorul ipotecar, la caz de urmarire, despägubiri pentruvaloarea acestor imbunatatiri, decat pana la concurenta plus-valutei rezultand din aceste imbunatatiri. Aceste toate lipsindin codul nostru, telliul n'are drept la niel o despagubire,stiut tiind ca ipoteca se intinde la once imbunatatiri aduseimobilului, chiar cand ele emana dela un tertiu detentor 1).

Acest tertiu va despagubl insa pe creditor de deteriorarileaduse imobilului grevat prin faptul sau culpa sa (art. 998, 999C. civil), numai degradarile pricinuite prin caz fortuit privindpe creditor.

Dar daca tertiul detentor nu este in drept a cere delacreditor despagubiri pentru valoarea imbunatatirilor aduseimobilului. el are recurs in garantie contra autorului sat], delacare a dobttndit imobilul cu titlu oneros, de ate ori a fostevins prin efectul delasarei sau exproprierei imobilului (art. 1799C. civil), si acest recurs numai atunci va fi inexistent dadel ar fi renuntat la dansul prin conventie (art. 1338 C. civil).

Alai mult inca, tertiul detentor, care nu era el insusidebitorul datoriei privilegiate sau ipotecare, si care a platit-o,va fi, in baza art. 1108, 2° ipso jure. subrogat in drepturile,actiunile si ipotecile creditorilor pe care el i-a dezinteresat,

Servitutile s't celelalte drepturi reale ce tertiul detentoravea asupra imobilulub inainte de a-1 dobandi s'au stans princonfuziune (art. 638 C. civil). Dreptul sal] de proprietateincetand insa prin adjudecarea imobilului, care a avut loe inurma delasitrei sau exproprierei lui, confuziunea care opreaexistenta drepturilor reale, incetand si ea, aceste drepturi renasc,lucrurile fiind puse in starea in care eran inainte de doban-

1) Vezi supra, p. 600 qi tom. X, p. 675, 670.

616 COD. CIV.- CARTEA m.-TIT. XVIII. -CAP. VI.

direa imobilului ipotecat, quasi nullo emptio intervenisset.Aceasta rezulta din art. 1798 C. civil.

Cu toate ca acest text nu prevede cleat ipoteza in carefondul ipotecat era grevat de o servitute in folosul unui alt,fond, care apartinea tertiului detentor, regula ce el consacrase aplica, fait nicio dificultate, 0 la ipoteza inversa.

Astfel, daca imobilul tertiului detentor nu era fonduldorainant, ci fondul §erbitor, servitutea pasiva va renWe insarcina detentorului i in folosul adjudecatarului imobiluluiipotecat.

Exceptiile ce tertiul detentor poate sa opueurmkirei creditorilor ipotecari. Tertiul detentor, care poateIn totdeauna s. invoace inexistenta sau stangerea ipotecei, nuli-tatea inscriptiei, etc., mai poate sa opue urmarirei creditorilorexceptia de garantie 0 de discutiune.

Exceptia de garantie. Aceasta exceptie se.intemeiaza pe ma.xima formulata de Godfredus, asupra legei 17,Dig., De evictionibus, 21. 2.

(Quern de evictione tenet actio, eumdem agentem repellitexceptio» 1).

Aceasta exceptie poate fi propusa de tertiul detentor, de-ate ori creditorul care-I urmare§te este personal supus fatade el la garantia de evictiune. Astfel ar fi, de exemplu, cazuleAnd creditorul ipotecar ar fi moOenit pe vanzatorul imobi-lului, care, nu era proprietar. In asemenea caz, el raspunzindde evictiune, ca mqtenitor, nu poate, ca creditor, s'a', urmareascaimobilul contra tertiului detentor. Deci, daca el va urmärlimobilul, tertiul va respinge aceasta urmarire prin exceptiade garantie.

Exceptia de discutiune (art. 1794 C. civil).Exceptia de discutiune, care-0 are origina sa in No. IV,capit 2, 0 in unele cutume franceze, este aceea prin care.tertiul detentor cere ca inainte de a se proceda la expropriereaimobilului ce detine, creditorul sä urmareasca vanzarea altorimobile.

1) Vezi supra, p. 214, p. 228, p. 352, etc.

1) Presupunlind a creditorul a primit drept platil un lucru In locul al-tillo, de exemplu : un imobil In locul unei sume de bani, si a el a fost evinsdin acest imobil, chestiunea de a se sti dacil ipoteca ce el aya, va renaqte estecontroversati. Vezi tom. X, p. 686, teste /A note.

STINGEREA PRIVTL. SI IPOT. - ART. 1800. 617

Tertiul detentor nu poate propune aceastä exceptie decatatunci cana nu este personal obligat la plata datoriei ipote-care, fie ca debitor principal, fie ca fidejusor.

Pentru ca tertiul sä poata opune aceasta exceptie se maicere ca s'A existe alte imobile ipotecate pentru siguranta datoriei.

Exceptia de discutiune poate fi opusa nu numai credi-torilor ipotecari, dar si celor privilegiati, de oarece legiui-torul nostru a eliminat art. 2171 din codul francez, care ad-mite solutia contrarä.

Tertiul detentor care voeste sa uzeze de aceasta exceptie,trebue sa se conformeze regulelor prescrise de dreptul comunin mat,erie de fidejusiune, adica s'o propue in, limine litis(art. 1633 C. civil), sa anticipeze spesele necesare discutiunii, etc.

Stangerea privilegiilor §i ipotecilor (art. 1800L. civil). Exista doua, feluri de cauze de stängere ale pri-vilegiilor si ipotecilor. Aceste cauze se produc:

10 Pe cale de consecinta, adica prin stängerea insasiereantei garantate;

20 Pe cale principalä si directa, creanta principall ra-mänänd In picioare.

Stangerea privilegiilor §i ipotecilor pe cale deconsecintá (stangerea obligatiei principale). Privilegiile siipotecile, nefiind dedt niste drepturi accesorii, se stäng prin-stängerea obligatiei principale, adica prin plata, datio in so-latan 1) compensatie, novatie, renuntarea datoriei, confuziune,prescriptie, etc.

Pentru ea privilegiile sau ipotecile sa, fie stänse, se cerelusa ca stangerea datoriei principale sä fie totala, definitivaO absoluta, adusa farä nici o rezerva.

La aceste cauze de stângere a obligatiilor pe cale deconsecinta, trebue sa adaogam prescriptia liberatorie a actiuneipersonale, la care erà, supus debitorul principal. Aceasta pres-eriptie aträgand liberarea debitorului, aduce pe cale de con-secinta stängerea privilegiilor si a ipotecilor.

618 COD. CIV. PARTE A. Tff. XVIII. CAP. VII.

Stangerea privilegiilor i ipotecilor pe cale prin-cipialà §i directà. Aceste moduri de stangere ale privile-giilor i ipotecilor sunt: renuntarea creditorului ; indeplinireaform alitatii purgarii i prescriptia privilegiului sauiar nu a obligatiei.

Renuntarea creditorului 1). Renuntarea la pri-vilegii i ipoteci fiind un act unilateral de vointa, n'are nevoede a fi acceptat de acei carora ea trebue sä foloseasa

Aceasta renuntare nefiind supasa la niel o forma, poatefi atfit expresa cat i tacita. Renuntarea aceasta nu poateinsa fi dedusl cleat din fapte care nu pot fi altfel interpre-tate, pentruca renuntarile nu se presupune 2).

Renuntarea la ipoteci este oposabilä tertiilor indepen-dent de once publicitate, legea necerand nicaeri, in aceastaprivinta, indeplinirea vreunei publicitati, dei Cu ocazia revi-zuirii procedurii din 1900, era foarte lesne de a se adaogAIn art. 722 Pr. civ. cà publicitatea ceruta in privinta renun-tarii la servitute, uzufruct, antiehreza, privilegii i ipoteci.

Purgarea imobilului. Privilegiile se mai stang,pe cale principala, i directa, prin indeplinirea formelorconditiilor prescrisq tertiilor detentori, pentru purgarea imobi-lelor dobfindite de ei.

Prescriptia ipotecei (art. 1800, 40) Este vorba,In specie, de prescrierea ipotecei, iar nu a insäsi obligatiei,pentruca aceasta din urma prescriptie ar aduce ettingereaprivilegiilor i ipotecelor pe cale de consecinta, iar nu pe caleprincipall. Pentru ea insasi ipoteca sa fie prescrisa, trebue sapresupunem cà imobilul a esit din manile debitoruluinoul proprietar a prescris liberarea lui.

Termenul determinat de lege pentru prescriereagiilor i ipotecilor difera, dupä cum imobilul grevat se gaseste-in manile debitorului sau in acele ale unui tertiu detentor_

Aceastli renuntare nu trebue sit fie confundatii. cu remiterea datoriei,care este o renuntare la 1nslisi creanta. Renuntarea la ipoteci TIU trebue de ase-menear BA fie confundatii cu renuntarea la inscriptia ipotecari, cci, prin aceastridin urmI, creditorul nu-1;d pierde ipoteca, ci numai rangul ce-i dada inscriptia,

Vezi suplyt, p. 611. Vezi Thai, un caz special previlzut de art. 850 C-com., In care legea presupune renuntarea.

STINGEREA PRIV. §I 1POT. - PRESCRIPTIA. - ART. 1800. 619

Daca imobilul ipotecat a rama in mänile debitorului saureprezentantilor säi cu titlu universal, dreptul ipotecar seprescrie odatg, cu creanta al cgrei accesoria este, in genere,-Fin 30 de ani (art. 1890 C. civil).

Pentruca actiunea ipotecarg, sä fie supusa unei prescriptiispeciale, trebue ca imobilul sa fi esit din mânile debitorului,caci numai atunci actiunea realä se deosebeste de actiuneapersonalä In care se contopeA.

Asa dar, cat timp imobilul grevat se gäseste in mäniledebitorului, prescriptia actiunei reale este aceea a actiuneipersonale, adica a instisi creantei. Astfel, ipoteca legal a aminorului se prescrie prin zece ani dela majoritate, pentrucaactiunea minorului contra tutorului se prescrie prin acelasilaps de timp, ca incepere dela aceeasi epoca (art. 1901 C.civil). Daca creanta este de natura' a fi prescrisä prin 30 deani, un an (art. 1904 C. civil), sase luni (art. 1903), etc.,ipoteca se va stânge prin 30 de ani, un an, sase luni, etc.

Aceasta insemneaza ca, in asemenea cazuri, ipoteca sestänge pe cale de consecinta, pentruca insasi creanta estestAnsa (art. 1800, 1° si 4° C. civil).

Ce trebue sa decidem in privinta creantelor conditionalesau cu termen ?

Chestiunea este controversata in Franta, nu insa indreptul nostru. Iata care este sistemul legei noastre cu privirela ipoteci. Presupunând ca o ipoteca ti-a fost constituitg,pentru garantarea unei creante conditionale sau ea t,ermen,cat timp imobilul ipotecat se gäseste in mänile debitoruluid-tale, pendente eonditione sau pendente die, prescriptianu curge in contra d-tale, nici in privinta actiunei personalece ai contra debitorului, nici in privinta actiunei ipatecarece ai asupra inaobilului. Daca, presupunem insa c debitorulinstrAineaza imobilul, tertiul posesor va prescrie in contrad-tale, chiar pendente conditione sau pendente die, liberareaipotecei de care el este grevat, i aceasta prescriptie va curgeIn favoarea tertiului, din ziva achizitiei imobilului, jar nu dinziva Indeplinirei termenului sau conditiei. Art. 1885 § 2 dincodal nostru este expres in aceastg, privintä, i majoritatea

Vezi tom. X, p. 698, nota 2; tom. XI, p. 201. etc. VeziNo. 566, in fine.

Vezi tom. X, p. 699; tom. XI, p. 209, 218, nota 1 qi, p. 234.

620 COD. CIV. -- CARTEA TIT. XVIII.- CAP. VII.

doctrinei admite aceea§i pgrere i in Franta, (lee acolo ches-tiunea este controversaa 1).

612 bis. Cazul când imobilul grevat a trecut in mfinaunui tertiu detentor. Trecem acum la cazul. and imobilulgrevat se gäse§te in mänile unui tertiu detentor, care nu estepersonal obligat la plata datoriei. Pentru acest caz, art. 1800,40 § 2 prevede c prescriptia este c4tigatä, in folostd acestuit,ertiu prin expirarea timpului determinat pentru prescriereaproprietatei, adOogänd a in caz d'id tertiul a inceput a stäpänìIn baza unui titlu, prescriptia nu incepe a curge In favoarealui deck din ziva &ad el s'a inscris in registrele tribun. canou proprietar 2).

Aceasta insemneazA cä prescriptia este folositä in folosultertiului prin 30 de ani, din ziva in care el a luat posesiuneaimobilului, in baza acestei posesiuni, frä ca el si aibg nevoede vreim titlu.

Dacä tertiul a dobändit imobilul grevat cu buna cre-dintd i Cu un titlu just (art. 1895 urm. C. civil), ipotecase va prescrie prin 10 sau 20 de ani, ca incepere dela tran-scrierea titlului de achizitie.

Este suficient ca buna credintO sä fi existat in mo-mentul achizitiei (art. 1898 § 2 C. civil), ea fiind presupusaIn favoarea tertiului detentor, pan and creditorii ipotecarivor dovedl prin once mijloace reaua lui credintä.

Buna credintO consiständ, in specie, in necuno0intasarcinelor ipotecare cu care imobilul dobändit erä grevat,tertiul va fi considerat de rea credintti de ateori el a cu-noscut sau a avut pdsibilitatea de a cunoa0e existenta acestorsarcini, fie printeo declaratie expresä prevazutä in titlulfie in alt mod dup6 imprejurarile apreciate de judeatoriifondului.

Se decide, in genere, a tertiul trebue sO fie de bunäcredintä nu numai in privinta existentei ipotecei, dar §i inprivinta proprietätei adea, ca el sä, fie crezut a a dobänditimobilul dela adeväratul lui propritor.

Vezi tom. X, p. 702.Vezi tom. X, p. 703.

STING. PRIV. SI IPOTEC. REGULELE DR. ('OMIIN. 621

Prescriptia actiunei ipotecare este supusa regulelor pre-scriptiei in genere, creditorul putand s'o intrerupii conformdreptului comun 1).

Chestiunea e a se sti daca prescriptia particularä sta-tornicitä de art. 1800, 4° C. civil, in folosul tertiului de-tentor, este o prescriptie achizitiva sau liberatorie, este con-troversatä 2).

613. Cauzele de stingere ale privilegiilor i ipote-cilor care rezultà din dreptul comun. 1° 0 cauza destangere a privilegiilor si ipotecilor este perderea totalä a imo-bilului grevat. Astfel, perderea unui vas intamplata prin scu-fundarea lui, atrage pierderea privilegiului sau ipotecei decare acest vas era grevat.

Daca imobilul ipotecat a perit prin incendiu, ipotecasubzistä asupra terenului, nu tug asupra materialului imo-bilului, acest material fiind un lucru mobil.

Daca imobilul distrus prin foc a fost recladit, ipotecati reia nastere, ca si cum n'ar fi incetat niciodata (art. 1777C. civil).

Dacl s'a ipotecat un drept de uzufruct (art. 1750, 2°),ipoteca se stange pria incetarea uzufructului.

A Sicut re eorporali extinta, ita et usufructu extincto, pygnushyothecave perit». (Dupä cum gajul inceteaza de eateori lucrul grevatnu mai exista, tot astfel el se stringe prin Ineetarea uzufruetului).(L. 8, Pr., Dig., Quibus modis pignus vel hypotheca solvitur, 20. 6).

2° Scoaterea imobilului din comert, de exemplu, prinexpropriere pentru cauza de utilitate publica, este si ea ocauza de stangere a privilegiilor si ipotecilor, ramAnand cre-ditortilui recurs asupra despägubirei care inlocueste imobilul.

3° Ipoteca conferia de un proprietar ale carui drepturisunt supuse rezolutiei, cade prin rezolvirea dreptului gm deproprietate (art. 1770 C. civil).

«Resoluto jure dantis, solvitur jus accipientis».

4° Ipoteca constituitä in timpul indiviziunei, asupra lu-crului comun, de catre un comostenitor sau coproprietar, cade

622 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. XVIII. -CAP. VIII.

prin efectul imphrtelei, de chteori imobilul grevat nu este cu-prins in lotul constituitorului ipoteeei.

5° Ipoteca se mai stAnge in mod partial, prin reducereaei, fie de bung, voe, fie pronuntath de justitie (art. 1788C. civil).

6° In fine creditorul este dechzut din dreptnl shu ipo-tecar atunci chnd nu-si la inscriptia in timpul util, etc.

Cht pentru nereinoirea inscriptiei ipotecare in termenulprescris de art. 1786 C. civil, ea nu aduce stAngerea ipoteceici numai perderea rangului ipotecar 1).

Falimentul si deschiderea succesiunei debitorului nu sunto cauza de sthngere a priviilegiilor si ipotecilor, cdci art.1780 C. civil fixeazh numai un termen in urma expiräreichruia inscriptia nu mai poate fi luath. In asemenea cazipoteca n'a existat decht in mod imperfect. Ea nu se stAngebash, ci este numai menith a nu-si produce efectele sale,pentruch nu s'a manifestat fath de tertii in mod util 2).

614. Modul de a purgi proprietafile de privilegii iipoteci (art. 1803-1813 C. civil). In materie de privi-legii si ipoteci, cuvhntul purgä sau purgare indica ideeaunui mijloc menit a face sh disparh privilegiile s'i ipotecilecare greveazh un imobil.

CuvAntul purgh, imprumutat dela medicing, insemneazä,eurafire. Purga, curci(ä deci imobilul de rhul care-I afecteazà,adech de privilegii si ipoteci.

«Un décret nettoie toutes hypothèques et droits, fors les cen-suels et feudaux», zicea Loysel 3).

Purga este deci un beneficiu si o facultate, acordate delege achizitorului unui imobil grevat de privilegii san ipoteci,spre a se puta liberh de sarcinile ce apash asupra acestuiimobil, si care consistä in oferta facuth creditorilor de a plät1aceste sarcini pana la concurenta pretului de achizitie, sauphnä la valoare la care imobilul este preteluit, dach a fostdobandit cu titlu gratuit, fled a se distinge intre datoriileexigibile si cele neexigibile (art. 1805 C. civil). Cu alte cu-

Vezi supra, p. 606.Vezi tom. X. p. 706,Institute-s coutumières, U, p. 246, No. 90

PIIRGAREA DIOR. DE PRIVIL. I IPOT. - ART. 1803. 623

vinte, tertiul achizitor al imobilului grevat, zice ereditorilorprivilegiati sau ipotecari

Am cumparat acest imobil cu 50.000 lei, sau acest imobilpe care 1-am dobandit eu titlu gratuit, valoreaza 60.000 lei;ma ofer sa v platesc, dupa rangul fiecaruia, pretul cu caream cumparat imobilul sau valoarea lui.

Purga avand de scop stergerea privilegiilor i ipotecilorconservate in mod regulat, are de rezultat consolidarea pro-prietatei i punerea ei la adapost de pericolele evietiunei. Purgaaduce deci foloase necontestate atat tertiilor achizitori deimobile grevate, cat i debitorului. Cu toate acestea, ea nueste admisa in unele legiuiri straine, de exempla : in cea ger-mana si in altele, i unii autori o critica', insa Para cuvant 1).

Aceasta institutie isi are origina sa in cutumele drep-tului vechiu francez 2).

615. Persoanele care pot efectuà purgi. Purganu poate sä apartie cleat achizitorului imotilelor grevate deprivilegii sau ipoteci; fie cu titlu oneros, fie eu titlu gratuit(donatar sau legatar), adeca proprietarului actual, care esteexpus dreptului de urmarire, pe care legea il numeste andterliul detentor (art. 1791), and noul proprietar (art. 1804,1805, 1806, 1808, 1813 C. civil), and dobanditorul imo-bilului (art. 1803, 1809, 1810), cam' donatarul lui (art.1809. 1810), etc.

Purgarea este facultativa. Ea neinteresand ordinea publicg,se poate conveni ea achizitorul imobilului nu va pure, deloe, sau va purga inteun termen oareeare. Chestiunea esteinsa controversata.

Spre a putea purga se cer mai multe eonditii:10 Trebue a fi achizitorul unui imobil grevat de pri-

vilegii sau ipoteci (art. 1804), sau al unui drept de nudaproprietate sau de uzufruct, nu fug al unui drept de uz, deabitatie, de servitute, etc.

Titlul de achizitie trebue sa fie transeris.

Vezi tom. X, p. 709, Purga exista Irma admisa In codul italian (art2040-2053). In legea bulgara asupra privilegiilor i ipotecilor dela 1908 (art.92 urm.) In codul japonez dela 1896 (art. 379 urm.); In codul civil elvetian dela1907 (art. 828 urm.), etc.

Vezi torn. X, p. 709. In cat priveste dreptul roman si dreptul nostruanterior. vezi tom. X, p. 710. text si note.

624 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. XVIII. - CAP. VIII.

Achizitorul unui imobil sub conditie suspensiva nu poatepurga pana la indeplinirea conditiei. Achizitorul sub conditierezolutorie are insa facultatea de a purga, pentruca el fiindactualment proprietar, are exercitiul tuturor drepturilor ine-rente proprietatei sale.

20 A doua conditie ceruta spre a putea purga este caachizitorul imobilului grevat sa nu fie personal obligat la platadatoriei garantate. Astfel, facultatea de a pure, nu apartinenici fidejusorului, niel codebitorului solidar sau numai con-junct, nici aceluia care si-a ipotecat fondul säu pentru da-toria altuia (fidejusor real), etc.

30 In fine, spre a putea purga trebue a avea capacitateade a se obliga, aceea de a face plata nefiind suficienta.

Astfel, minorul emancipat si individul pus sub consiliujudiciar nu pot purga, fat% asistenta curatorului sau consi-liului; femeea maritata, fie chiar separata de bunuri, nu poatepurga fara autorizarea bärbatului sau a justitiei, etc.

Tutorul poate insa sa purgheze in numele minorului, sauinterzisului, pentruca el reprezinta pe minor sau interzis intoate actele vietii civile (art. 390, 454 C. civil).

61 6. FormalitAtile purgärei. NotificArile ce urmeazda fi fdcute debitorilor. Achizitorul imobilului grevat, carevoeste a purga, spre a fi apiirat de ..tetiunea ipotecard a cre-ditorilor, trebue, in cursul unei luni dela transcrierea actuluisail de proprietate, sa faca In parte, fiecarui creditor inscrisInaintea titlului sail, ori mandatarului sau, la domiciliul alesprin subscriptia ipotecara, notificarile prevazute de art. 1804urm. C. civil.

Aceste notificäri, cari nu pot fi inlocuite prin alte for-malitäti, si cari se fac prin .portarei, au de scop de a aducela cunostinta creditorilor ca tertiul a dobandit imobilul ce leeste afectat ca gaj, pentru pretul aratat de dansul, daca ell'a dobändit cu titlu oneros, sau de a arata valoarea reala aimobilului, dacá tertiul ha dobändit ca titlu gratuit

Prin aceasta notificare, tertiul va declara, fait' niel o re-zerva, cà este gata a platl indata datoriile si sarcinele ipote-care, Onä la coneurenta pretului stipulat prin actul situ deachizitie, sau 'Ana la concurenta valorei cu care imobilul a

FORMALITXTILE PIIRGIRET. ART. 1801 ITRM. 625

fost preteluit, daca el a dobAndit cu titlu gratuit, fara a sedistinge, prin derogare dela art. 1023 C. civil, filtre datoriile

cele neexigibile (art. 1805 C. civil).Aceasta deelaratie ti impune obligatia personala de a

piad pretul sau valoarea imobilului, fara ea el sa-i mai poataretrage oferta.

Daca, creditorii primesc oferta facutä de tertiul achizi-tor, imobilul va fi degrevat, fiecare creditor primind parteace i se cuvine dup. rangul lui; iar la caz contrar, once cre-tutor inseris, a carui inscriptie n'a fost perimata (art. 1786

civil), este in drept a cere punerea imobilului in vanzareprin licitatie publica.

Pentru ca gererea de punere In vânzare a imobiluluigrevat primeasea efeetele sale, trebue, sub pedeapsa denulitat e :

10 Ca ea sí fie comunieata tertiului prin portarei, intemen de 40 zile dela notificare ce acesta a facuf credito-rului (art. 1806, 10); 20 ea pile amasa cerere creditorulsa se supue a sul pretului imobilului cu a zeeea parte maimult peste pretul stipulat in actul de instrainare, i aceastapentru ca creditorii sa nu mara Cu usurinta punerea imobi-lului in vAnzare.

Acestea toate le comunica, dupa cererea scrisa a credi-torului, ata tertiului achizitor elt i a celui eare a transmisiuobilul grevat prin portaren tribunalului unde s'a transcrisactul de instrainare. Formalitatile de mai sus sunt prescrisesub pedeapsä de nulitate; eeeace insemneaza ea creditarul caren'a indeplinit formele legale, este presupus ea a aceeptat ta-citamente oferta facutä de tertiul detentor.

In caz de revinderea imobilului grevat, licitatia va urmàdupa formele preserise pentru exproprierea silla, la staruintacreditorului sau a tertiului detentor. Se va aplica, deci in totuldreptul comun. Afiptele vor cuprinde pretul stipulat prin con-tractul de instrainare sau declarat dupa estimatie, i suma cucare creditorul s'a obligat a sul acest pret (art. 1808 C. civil).

Adjudecatarul este dator, peste pretul adjudecarii, a re-stitul tertiului deposedat cheltuelile facute ca forrnarea con-tractului, aeele ale notificarii i ale licitarii imobilului (art.1809 C. civil).

Alexandresco, Prinelplile Dreptulul Civil 'toman. Vol. IV. 40

626 COD. CIV.- CARTEA 111.- TIT. XVIII.- CAP. VIII.

Chestiunea de a se stl dad adjudecarea, °data pronun-tata, in folosul unui tertiu, fie creditorul sau altul, aduce re-zolutia primei instrainäri ex ¿une, sau numai ex nunc, estecontroversata 1).

Oricare ar fi sistemul ce s'ar admite asupra rezolviriidreptului aehizitorului, se decide, in genere, ca tertiul depo-sedat este in drept de a fi despägubit de imbunatatirile aduseimobilului, panä la concurenta plus-valutei adusa acestui imobil,pentruca' nimeni nu se poate inavuti in detrimentul altuia.

Dad imobilul grevat s'a adjudecat asupra tertiului aehi-zitor, el nu este obligat a transcrie ordonanta de adjudeeare(art. 1810), pentruch," aceasta, ordonantiti nu-i conferd un dreptnou, ci confirma numai ca dreptul sau n'a fost strilmutataltuia.

Suirea pretului din partea creditorului, care a cerut vfin-zarea, foloseste tuturor creditorilor inscrisi; de unde si regula.ea retragerea creditorului, care a provocat licitatia, nu poatestavill adjudecarea, dad, ntl vor consimtl toti creditorii pri-vilegiati sau ipotecari (art. 1811 C. civil).

Dad imobilul a fost adjudecat asupra tertiului achizitor,acesta va avea recurs contra vAnzatorului sau, spre a fi des-pagubit cu suma care excede pretul stipulat prin actul de vAn-zare si pentru dobanda acestui excedent (art. 1812 C. civil) 1).

61 7. Efectele purgArei. Doud ipoteze sunt Cu.

putintä : 1° sau creditorii inserisi lash* sa tread termenul de40 zile dela notificare, prevazut de art. 1806, 1°, fara a eerepunerea in lieitatie a imobilului, si atunci ei sunt decazutidin dreptul lor, valodréa imobilelor ramânând definitiv fixatala pretul stipulat prin contract, sau -la valoarea declaratil detertiul achizitor (art. 1807 C. civil).

Cu acest pret sau ca aceasta, valoare, tertiul pläteste pecreditorii privilegiati sau ipotecari, fiecare dupä rangul sauordinea inscriptiei sale, ori depun banii la casa de consemnatii,dacà creditorii refuza plata, iar imobilul ramâne liberat deprivilegii sau ipoteci (art. 1807 C. civil).

2° Sau ereditorii au cerut punerea imobilului in vanzare,

1) In ctit prive§te art, 1813 C. civil, care complecteazrt aceastli, materie,vez' tom. X, p. 724, 725.

PURGA CARE REZULTA DIN viszxra su.rrE. 627

si atunci adjudecatarul, fie tertiul achizitor, fie altul, plAtestepe creditorii privilegiati si ipotecari, sau consemneazA pretul,si, in asemenea caz, imobilul este iarAsi liberat de privilegiile4i ipotecile care-1 grevau.

Purga care rezultà din vinzArile suite (art. 565,568 Pr. civ.). AtAt textul art. 565 al procedurei actualecAt si din expunerea de motive a acestui text, rezult6 ealegiuitorul actual n'a admis sistemul radical al purgArei, dupacare vanzarea silitA transmite imobilul eurAtit de toate sarcinilesi pretentiile ce n'au fost anuntate in timp util, ci a admisun sistem mixt si temperat, mentinAnd prin art. 568 Pr. civ,dreptul de evictiune in termen de cinei ani dela data procesuluiverbal de punere in posesiune a portArelului 1), purgand Ina,prin art. 565 Pr. eiv. imobilul de privilegii si ipoteci, si aceastaatilt in privinta ipotecilor conventionale cat si celor legale2).

S'a deeis trig cA, in vanzArile averilor da minori si celepentru esiri din indiviziune, adjudecarea nu purgheazA imobilulde sareina privilegiilor si ipotecilor, ea in vAnzArile suite, eiimobilul trece in mânile adj udecatarului cu sarcinile existente,iar daca adjudecatarul voeste a-1 liberA, trebue sA, se conforineart. 1788 sau 1804 C. civil, dupA, cum pretul acoperA sau nuvaloarea sareinilor 3).

Degrevarea imobilelor de ipotecile legale4art..1814 C. civil). Nici un imobil nu poate fi degrevatde o ipoteca legalA decAt in conditiile arAtate de art. 1814C. civil, adicA supunilndu-se ipotecei un alt imobil de aceeasivaloare sau depunAndu-se la casa de consemnatii o suma egallcu valoarea asiguratA prin ipoteca legalA.

In caz de a se opera o asemenoa mutare, inscriptia seva sterge de pe imobilul degrevat si se va luà asupra nouluiimobil, care va rAmAne afectat la garantia ipotecarA (art. 728Pr. civ.). In caz de a se depune banii la casa de consemnatii,recipisa se va päistra de autoritatea judecAtoreascA.

Vezi supra, p. 213 si infra, No. 599.Vezi tom. X, p. 730, text si nota 1.Trib. flor, Cr, judieiar djn 1912, No. 33, p. 392. Aceeasi solutie a

fost admisii si sub procedure veche, inainte de revizuirea ei. C. Bucuresti siIasi. Dreptul din 1884, No. 29, p. 223, Dreptul din 1887, No. 24, p. 190. Cpr.Garsonnet, Tr. théorique et pratique de procéd. eivile, VII, p. 406, nota 6,'in fine.Mai vezi Glasson. Pr, th. et pratique de procédure eivile, II, p. 830, No. 1748.

Vezi tom. X, p. 738, nota 2.S'a decis a, desi art. 722, 100 Pr. civ. nu cere decat transcriere in

extract a contraetului de arendi sau inchiriere, totusi, pentru ca aceasta tran-sgriere sa fie valida, trebue ca extractul si cuprinda conditiile esentiale ale unuicontract de arendare, si anume : numele proprietarului, cuantumul arenzei. nu-mele mosiei si durata contractului, aceste conditii interesand pe tertii cari vorsi cerceteze registrele de transcriere. Cas. S. I, Buit. 1912, p. 401 si Dreptuldin 1912, No. 38, p. 297.

628 COD. CIV. - CARTEA IIL - TIT. XVIII. - CAP. VIII.

FORMALITATEA TRANSCRIPTIEI CU PRIVIRELA STRAMUTAREA PROPRIETATEI IMOBILIARE

PATA DE TERTII.

Materia transcriptiei face mai ales parte dinprocedura civilä. Cu toate aceste gAsim texte, cu privire latranscriptie 0 in codul civil; de aceea vom zice elteva eu-vinte asupra ei.

tina eä, proprietatea nu se mai strknutä astki, ca all:Adatä, prin traditie, ci, aire pärli, prin efeetul consimtiman-tului (art. 971 si 1295 § 1 C. civil), fie ca' este vorba demobile sau imobile, iar fatI de tertii, proprietatea imobiliarlse stramutO astki prin transcrierea actului de achizitie, eelputin in privinta aetelor translative, nu Insä declarative ¿ledrepturi.

Textele privitoare la transcriere sunt urmkoarele: art.818, 819, 1295 § 2, 1394, 1698, 1801, 1802, 1803 C.civil; art. 712, 721, 722, 723, 724, 724 bis, 728 bis, etc.Pr. civ.

Independent de aceste texte, mai sunt si altele carevorbesc de transcriere. Astfel sunt, de exemplu, art. 712,714, 716, 717, 720 Pr. civ. (transcr. cony. matrimoniale).In fine, despre transcriere mai vorbesc si unele texte din todulde comert. Vezi de exemplu, art. 480, 493, 495, 496, 500,etc. C. com.

Transcrierea, a ckei originä se gasqte in dreptulfeodal 0, care, pentru prima oard, apare la noi la 1832 inRegulamentul organic1), este copia literalA, 0 uneori in ex-tract nuinai (art. 722, 10°, 724, etc. Pr. civ.)2), a actelorde instrainare translative de proprietate sau de drepturi reale

Art. 1263 din codul civil cnprinde o aplicare a principiului a hotii-Arlie judeciitoresti aunt declarative de drepturi, lar art. 457 deroagli, din contra,dela acest principiu, in privinta interdictiei. Vezi tom. X, p. 742, nota 1. Ontot efectul declarativ al hotkirilor judeciitore§ti, art. 2 din legea ipotecarti bel-giang. dela 1851 le supune, cu drept cuvint, transcrierei.

Vezi supres, p. 160.Nu sunt insii supuse transcrierii servitutile cari isvorlisc din lege sau

din situatiunea locurilor. Vezi tom. X, p. 741, nota 4.

ACTELE SUPUSE TRANSCRIEREL 629

imobiliare ce pot fi ipotecate, inteun registra special i public,pe care fiecare poate sa-1 consulte (art. 1816 C. civil).

Scopul acestei formalitäti, fail care tertii ar putea savada averea lor compromisa prin frauda acelor cu care suntchemati a contractà, este de a vestl pe tertiile persoane detoate miscarile proprietätei imobiliare, care intereseaza avereaO. creditul public.

Transcrierea intereseaza deci ordinea publica. Legea n'ainstituit insa acela§i mod de publicitate in privinta tuturoractelor, caci unele sunt aduse la cuno0inta publica printranscriere (art. 722 urm. Pr. civ.), iar altele prin inseriere(art. 725-728 Pr. civ.).

622. Actele supuse transcrierei. Sunt supuse tran-scrierei, in registrele speciale ale tribunalului dela situatiuneaimobilului: actele autentice sau sub semnatura privata trans-lative, iar nu declarative de drepturi, precum sunt: impar-teala (art. 786 C. civil), hotarirele judecatore§ti 1), etc.

Sunt hag supuse transcrierei hotaririle care recunoscexistenta unei conventii verbale, de exempla a unei vanzariimobiliare netranscrise, caci hotarirea tinand, in specie, loede vanzare, trebue sa fie transcrisa spre a fi opozabila ter-tiilor 2). Mai sunt supuse transcrierei hotaririle date in ma-terie de expropriere pentru cauza de utilitate publid, (art.722, $0 Pr. civ.).

Astfel sunt supuse transcrierii: vanzarea i schimbulimobiliar, datio in solutum a unui imobil (art. 1307 C. civil),conventiile matrimoniale care au de obiect imobile (art. 712Pr. civ.), donatiunile imobiliare (art. 818, 819 C. civil) or-donantele de adjudecare (art. 722, 60 Pr. civ.), tranzactiilerelative la drepturile reale (art. 722, 50 Pr. civ.), rezolutiilevoluntare care deriva din consimtimantul mutual al partilor;actele prin care se constitue o antichreza, o servitute 3), un

630 COD. CIV. - CARTEA III. - ITT. XVIII. - CAP. VIII.

drept de uz sau de abitatie, precum si altele prin care serenuntd la aceste drepturi (art. 722, 30 si 40); hotäririle dateIn materie de expropriere pentru cauzä de utilitate publicA;actele sau hotärtrile care constatä o cesiune sau o chitantäde chirii pe doi ani viitori (art. 1394 C. civil, 722, 9° Pr..eiv.); actele de amanet (art. 728 bis Pr. civ.); cesiunea uneicreante privilegi ate sau ipotecare; contractele de inchiriere sauarendare, incheiate pe un timp mai lung de trei ani (art. 722,100 Pr, civ.), desi prin aceste eontracte nu se transmite niciun drept real asupra imobilelor inchiriate sau arendate, etc.

Nu sunt Insä supuse transcrierii: succesiunile ab intsstat,niel renuntärile la succesiuni i, dupä jurisprudentä, nici le-at,atele de imobile,

Legea vorbind numai de actele de insträinare ale pro-priEtätilor imobiliare, de aici rezultä ca nu sunt supuse tran-scrierii, conventiile verbale pentru care nu s'a incheiat nielun instrument de probA.

Nu sunt, de asemenea, supuse transcrierii achizitiile do-bändite In virtutea legii, afarä de exceptia admisä prin art.285 C. civil (art. 722, 70 Pr. civ.), nici renuntarea la o pre-seriptie imobiliarä dobändiz-ä, niel trimiterea In posesiune aaverii unui absent in care se gäsa, imobile; nici retntoarcereala vänzAtor a imobilului vändut in baza pactului de räscum-pärare, daca vänzarea primitivä este transcrisä; nici retractullitigios, atunci and dreptul eedat este imobiliar, etc.

Transmiterea propriet4ii mobiliare nu este niei ea, sw-pusä publicitäii, detentorul mobilelor fiind apgrat prin insäsiposesiunea sa, de ateori este de bunä credinta (art. 1909 C.civil).

623. Efectele transcrierei si ale lipsei ei. Actelefie autentice, fie sub semnäturä privatä, transcrise in regi-strele respective, Bunt opozabile tertiilor de bunä, credintä,care au dobändit drepturi asupra aceluias imobil, iar pänä latransciiere, ele nu pot fi opuse acestora chiar dacä, au avutcunostintä, personalä, despre aceste acte; de unde rezultàdintre doi achizitori de bunä credintä ai aceluiasi imobil, caredetin dreptul lor dela acelas vanzAtor sau däruitor, acela vafi proprietar care a transcris mai intaiu titlul säu, lar nu

Vezi supra, 160.Vezi supra, p. 160 i p. 602.Vezi tom. V, p. 170, nota 3; tom. VIII, partea II, p. 25, nota 4 si

tom. X, p. 745, etc.Vezi suprd, p. 160.Vezi suprà, p. 161.Vezi tom. X, p. 171, text si nota 1; tom. VIII, partea II, p. 28;

tom. IX, p. 213; tom. X, p. 746, 747, text si nota 3, etc. Cpr. C. Galati,Pagini juridic,e din 1915, No. 140, p. 1112 (eu observ. noastril).

EFECTELE TRANSCRIEREI qa ALE LIPSEI EL 631

acela al cgrui titlu are o datä anterioarg, chiar daca acestdin urmg, ar fi fost pus in posesiunea imobilului 1).

Dacä mai multe mutatiuni de proprietate ale acehlia0imobil au fost transcrise in aceea0 zi, chestiunea este con-troversatg ; insä, In oriee caz, art. 1779, dupg, care ipotecelenescrise in asee4i zi au ace1a0 rang/ nu este aplicabil inspecie 2).

Intre pärti, proprietatea fiind strAmutatg, chiar in ma-terie mobiliarei 3), numai prin efectul consimtimintuluitranscrierea avAnd de scop de a apgrA, nurnai interesul ter-tiilor, de aci rezultà c nunaai ace0i din unnä pot sä invoacelipsa transcrierei.

Lipsa transcrierei nu poate deci fi invocatä de pärtilecontractante, nici de mo0.enitorii lor universali sau cu titluuniversal, fie ei puri i simpli sau benefician, nici de credi-torii lor, in baza art. 974 C. civil, pentrucg transcrierea n'afost infiintatä in folosul lor 4).

Se na0e intrebarea: ce trebue sg, intelegera in specieprin tertii? AceOia sunt nu numai acei care au dobAnclitun drept real asupra imobilului, dar i toti acei care, neluAndparte la actul netranscris, au interes a-1 inlätura. Astfel arfi, de exemplu, un al doilea achizitor al aceluiai imobil,ereditorii ipotecari, fie ipoteca lor legalg, sau conventionalädupä unii, chiar creditorii chirografari ai vAnzatorului 5).

Achizitorul unui imobil, care e-a transcris titlul sgu,poate sg, invoace lipsa transcrierei unei achizitii anterioare,chiar daca a avut cunqtintg, de ea, acest drept neincet'andpentru el cleat atunci când ar fi existat o frauda din partealui, coneertatä eu a vgnzätorului contra primului achizitor,art. 723 Pr. civ. fiind astä'zi expres in aceastä privintg,6).

632 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XVIII. - CAP. IX.

PUBLICITATEA REGISTRELOR SI RESPONSABILI-TATEA GREFIERILOR DE TRIBUNALE, INSARCINATI

CU TINEREA LOR (art. 1816-1823 C. civil)

624. In Franta, in Belgia, in Italia, in Bulgaria, etc.functionarii insareinati cu tinerea registrelor de inscriptii O.

transcriptii, sunt conservatorii ipotecilor.La noi, tinerea acestor registre este incredintata grefie-

rilor tribunalelor.Aceste registre stint publice, ca .ii registrele actelor

starei civile (art. 32 C. civil), el putând fi cercetate de Ottin persoana sau prin mandatarii lor (art, 1819 0. civil).Grefierii sunt obligati a eliberà tuturor copli de pe acteletranscrise sau inscrise, sau certificate eh' nu existä niel otranscriptie sau inscriptie.

Grefierii sunt personali responsabili de once daunä arrezulta pentru parti din neglijenta sau reaua lor credinta(art. 1817 C. civil).

Dael o parte, indusä in eroare de catre grefier, acumpärat un imobil asupra caruia ar existà sarcini, pe caregrefierul nu le-a aratat. cumparatorul va ava recurs contragrefierului pentru daune, iar contra vänzatorului pentru resti-tuirea pretului, putând din aceastä cauza sa ceara reziliereavanzarei (art. 1818 C. civil).

Grefierii nu pot refuza niel intärzià transcrierea actelorde mutatiune ale proprietgtei imobiliare, nici inscrierea privi-legiilor ei ipotecilor, nici eliberarea de certificate, nici prezen-tarea registrelor, sub pedeapsa de daune.

Refuzul sau neintarzierea nemotivata se constata deprocurorul tribunalului, dupa cererea partilor (art. 1819C. civil).

Registrele de inscriptii ei transcriptii sunt enuruite,numerotate ei parafate pe fiecare paging, de care prezidentultribunalului, pentru ca sa nu se poata sustrage vreo fila dinele (art. 1821 C. civil).

Inscrierile ei transcrierile se fac fara loe gol sau inter-linii, sub pedeapsa de amen& i daune catre parti (art. 1823C. civil).

Nicio hottirire, afarii de cele executorii provizoriu i niel un act autentic-nu pot fi aduse la lndeplinire, dacil n'au fost Investite cu formula executorie.

Hotildrile pronuntate sub legea veche erau insii exeeutorii prin ele biffile..

IIRMXRIREA IMOBILIARX. - ART. 1832-1834. 633

In caz de a nu se conforma dispozitiilor de mai sus,grefierii pot fi condamnati la amenda e chiar destituiti incaz de recidiva, ei fiind responsabili e de daune catre pärti,care daune trec inaintea amenzilor (art. 1822).

Grefierii tribunalelor pastreaza nu numai registrul deinscriptii i transcriptii, de hotariri, etc., dar $i acela alactelor starei civile, din care un exemplar se trimete latribun. de judet (art. 30 C. civil).

Ei .mai pastreaza, sub a lor räspundere, colectiile deactele $i valorile ce le sunt incredintate de portarei sau

de particulari (art. 56 L. organ. judecatore$ti din 24 Martie1909).

EXECUTAREA SILITA ASUPRA IMOBILELOR

Urmarirea bunurilor debitorului este sanctiuneadrepturilor creditorilor. In virtutea dreptului de gaj ce credi-torul are asupra bunurilor creditorului (art. 1718, 1719 C.civil), el poate s urmareasca bunurile care compun patrimoniuldebitorului.

In acest titlu, legea se ocupa numai de urmärirea imoi-lelor, referindu-se la procedura civilä.

Creditorii care pot urmäri imobilele debitorului(art. 1824 C. civil). Once creditor, privilegiat, ipotecar sauchirografar, poate urmarl imobilele debitorului situ, ca aceastä,deosebire ca creditorii privilegiati sau ipotecari pet urmariimobilul chiar in manile unui tertiu achizitor (art. 1790 C..civil), pe cänd creditorii chirografari nu pot urmarì decatimobilul pe care debitorul lor nu le-a instrainat.

Titlurile in virtutea drora se poate procede-la o urmArire imobiliarà (art. 1832-1834 C. civil). 0-urmarire imobiliarä nu poate fi facuta deck in baza unuititlu autentic e executor (art. 1832 C. civil), sau in bazaunei hotäriri judecItore$ti, ramasa definitivä" i investita cuformula executorie (art. 1834 C. civil, 371 Pr. civ.)1).

634 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XIX. ART. 1832-1834.

Pentru ea o creantä sä poatä da loe la o urmärire, secer numeroase conditii $i anume :

1° (Jreanta trebue 86 fie certä i Rebid/ in momentulurmärirei 1).

2° Creanta trebue sä. fic exigibifti O. necontestatà, iartitlul in baza cäruia se face urmärirea, sa fie executor(art. 1832 C. civil).

Actele autentice, fiind executorii, pot fi investite cuformula executorie, pe cand aetele sub semnAtura privatätrebue mai intai sä fie lichidate pe cale judeciltoreaseä.

Urmärirea imobiliarä, ca $i cea mobiliarà, poate fi faeutanu numai in baza unei hotäriri definitive si investita cu formulaexecutorie, dar $i in baza unei hotäriri pronuntatä ca execu-tarea provizorie (art. 373, 378 Pr. civ.). In acest din urn:acaz, adjudecarea nu poate insä avea loe cleat dupà ce sentintadata eu executarea provizorie a devenit definitiva $i a dobanditautoritatea lucrului judecat, urmälirea fiind pan atunci insuspensie (art. 1834 C. civil).

Cesionarul folosindu-se de drepturile cedentului, poateurmärl imobilele debitorului cedat, de cate ori cedentul i-atransmis un titlu autentic $i executor, $i aceasta chiar atuncicand actul de cesiune nu este autentic.

Cesionarul nu poate fug urmäri exproprierea dcbitorului,decat dupä ce titlul cedat i-a fost notificat conform art. 1393C. civil, sau dupa ce acesta a acceptat cesiunea printfun act.autentic (art. 1393 § 2) $i, dupä unii, chiar printeun act subsemnitturl privatä 2).

formula executorie fiind o inovatie a legei sctuale. Vezi tom. VII al Coment.noastre, p. 484, nota 1 si tom. X, p. 756, nota 2.

Hotlierile definitive ale lnaltului Divan, conform art. 324 din Rezul.organic al Munteniei, pentru a fi puse In lucrare, trebuiau ins/ si fie intiritede Divan, chiar atunci and acele hotirtri erau provocate dupi cererea lui.Cas. I, No. 64, din 18 Martie 1919. Or. judiciar din 1919. No. 15, P. 155(rezumate) si din 1920, No. 10, 11, p. 88.

Creanta este certli de cite ori exista actualmente (art. 1832 C. civil,378 Pr. civ.). Nu se poate deci face o urmirire In baza unei creante eventuate,sau supusi unei conditii suspensive. Creants este lichidi, de cite ori ea estefixati In privints cuantumului ei, quum cartum est an et quantum debeatur.Creanta nu-si schimbi natura ei, chiar daca debitorul ar fi flout mai multepliti succesive In comptul ei. Cpr. C. Bucuresti, Dreptul din 1915, No. 59,p. 468.

Vezi supra, p. 264.

Vezi suprd, p. 67.Vezi tom. X, p. 337 qi p. 759. Cpr. C. Bucurelti, (Jr. judiciar din

1904, No. 53, p. 440.Consulii sträini nu Bunt in drept a efectub. vauzarea unui imobil situat

In tiara, chiar daca acest imobil ar apartine unui supus strain.

IIRMIRIREA IMOBILIARX. 635

In once caz, notificarea ceruta, de art. 1393 C. civiln'are nevoe de a preceda comandamentul prealabil, fiind sufi-cient ea ea sti fie comunicata ca acest comandament.

Persoanele contra cArora se indrepteazA urmA-rirea imobiliarA. Once urmarire se indrepteaza in contraacelor obligati la plata datoriei, in calitate de debitori prin-cipiari sau de fidejusori, sau in contra reprezentantilor loruniversali ori cu titlu universal.

Daca debitorul care urmeaza a fi expropriat, este inca-pabil, urmarirea va fi indreptata contra reprezentantilor silegali, de exemplu : contra tutorului, daca este vorba de un,minor sau de un interzis, fara ca acest tutor sa aiba nevoede autorizarea consiliului de familie (art. 408 C. civil). Dacdeste vorba de un minor emancipat, sau de un individ pus sub-consiliul judiciar, urmarirea va fi indreptata contra minoruluiasistat de curatorul san, sau contra risipitorului sau celui de-minte, asistat de consiliul

Daca debitorul este o femee maritatd, chestiunea va firezolvita dupa principfile generale. Actele de urmarire vor ficomunicate atat femeei cat i barbatului 1).

In fine, vom observa cà sunt persoane a caror avere,fie mobila, fie imobila, nu poate fi urmarita.

Acestea sunt : Statul, comunele i judetele. Datoriile-acestor persoane morale nu pot fi platite decat prin inscriereaunui credit in bugetele lor 2).

Tribunalul competent in materie de urmArireimobiliarA. Tribunalul competent in materie de urmarireimobiliara este acel al situatiei imobilului, daca partile n'aladerogat dela aceasta regula printr'o anume conditie (art .495Pr. civ.) 3).

Daca exista mai multe imobile situate in diferite judete,vor existà atAtea urmariri deosebite cate judete vor fi. Aceastaregula sufera trig exceptie atunci cand imobilele debitorului,


636 COD. CIV. CARTEA III. TTT. XIX.

cu toate ct sunt situate in diferite judete, fac parte din unasi aceeasi e-xploatare. In asemenea caz, creditorul poate sa lecuprinda pe toate In aceeasi urmarire (art. 1829 § 1 C. civil),iar debitorul poate sa ceara ca ele sa fie cuprinse in aceeasinrmatire.

Formele urnfärirei imobiliare (art. 1835, 1836C. civil). Once urmarire imobiliara trebue sa fie precedatade un comandament prealabil, facut debitorului prin portarei,in persoana sau la domiciliu (art. 496 Pr. civ., 1838 C. .civil).

Debitorul nu poate sa renunte la acest comandament,pentru cä el face parte din urmrtrire.

Creditorul nu poate srt recurga la formele exproprierei,decat pentru a dobandl suma ce i se datoreste, Urmarirean'ar puteà, 'lug fi anulata pentru motivul a ar fi fost exer-citata pentru o suma mai mare decat cea datorita (art. 1835C. civil), de sì solutia contrara era admisa la Romani.

1mobilele ce pot fi urmArite (art. 1824 C. civil).Pot fi urmarite 1° imobilele prin natura i accesoriile lor,adecrt imobilele prin destinatie, care vor fi urmarite odatacu imobilele prin natura; 20 uzufructul asupra imobilelor(art. 1750 § 2 i 1824, 2°). Acest uzufruct se va stangeodata Cu moartea uzufructuarului expropriat, iar nu cu aceeaa adjudecatarului.

Aceste fiind lucrurile imobiliare ce pot fi urmarite, nupot fi urmarite : 1 dreptul de uz si de abitatie, care suntinerente persoanei titularului lor (art. 571, 573 C. civil)20 servitutile active care n'au o existentä proprie i indepen-4enta de fondul la care sunt alipite 1).

,Servitus ambulat cum dominio'.

3° Actiunile imobiliare, de exempla : exercitiul pactuluide rascumparare cu privire la un imobil; actiunea de reven-dicarea unui imobil, etc.

MArginirea principiului de mai sus, (art. 1825C. civil, 494 Pr. civ.). Cu tout/ generalitatea art. 1824C. civil, dupa care creditorul poate urmarl toate imobilele

IIRMXRIREA IMOBILIARX. - ART. 182,5 c. cm i 494 pR, CIV. 637

prin natura, Cu accesoriile lor, i uzufructul asupra acestorimobile, ce apartin debitorului, acest principiu sufera maimulte exceptii. Prima exceptie este relativa la urmarireapartei indivize ce un comoOenitor are in imobilele succesiunei.

633. UrmArirea pArfei indivize ce un comostenitorare in imobilele succesiunei (art. 1825 C. civil, 494 Pr. civ.).Partea indiviza a unui comoOenitor, a unui asociat (art. 494Pr. civ.) i a oricarui comunist, in genere, de cateori nu estecertä §i. determinatä, nu poate fi urmärita de &Are creditoriisai personali, inaintea impärtelei sau licitarei imobilului.

Motivele acestei restrictii nu sunt cleat o consecinta aart. 786 C. civil. Adjudecatarul partei indivize a unui mo-tenitor sau comunist, neputand sa dobandeasca deal dreptulpe care 11 avea debitorul urmarit, acest drept este redus laneant prin efectul impartelei, de cateori imobilul va cadea inlotul unui alt moOenitor sau comunist.

In asemenea conditii, vanzarea pärtei indivize n'ar fiputut sg, se faca dealt in conditii foarte dezavantagioase.Pentru aceasta legea nu putea sà permitä vanzarea pärteiindivize ce debitorul ar fi avut late() succesiune sau comunitate.

S'a decis insa, cu drept cuvant, ca dupä art. 494 Pr. civ.,astfel cum a fost modificat la 1900, se poate urmari. §i vindepartea indiviza a debitorului dintr'un imobil, atunci candcatimea este neindoelnic stabilita i lamurita, fara a fi nevoede a provoca mai Intal eOrea din indiviziune, aceasta ches-tiune ne mai Mud controversata la .uoi, dupa cum este inFranta 1).

Art. 1825 C. civil kii 494 Pr. civ. nu se aplica, deasemenea, la obiectele mobile care fac parte dintr'o masaindiviza, pentruca aceste texte vorbesc numai de imobile.Chestiunea este insä controversata 2).

Aceste texte nu se aplica nici la popriri, de oarecepoprirea nu este o vanzare sau o nrmärire propriu zisa, cimai mult o masurä conservatorie. Or, este admis a credi-torul poate lua masuri conservatorii in privinta averei indi-

Cas. S. II, Dreptul din 1911, No. 41 (ea o observ. a noastrg si Jitris-prudenta din 1911, No. 15, p. 230. Vezi si Bult. 1911, p. 876, 877 (altii deeizie).

Vezi tom. IX, p. 646, text si nota 3; tom. X, p. 766, etc.

1) Vezi tom. X, p. 776.

638 COD. CIV. --- CARTEA III. -TIT. XIX.

vize, pe care el nu poate s'o urmareaseA decat provocandimparteala 1).

UrmArirea imobilelor unui minor sau unuiinterzis (art. 1826, 1827 C. civil). In privinta debitorilormajori, creditorul nu 'mai este astazi obligat, ca altadata, adiscuta mai intai averea mobila a debitorului sau Inainte dea urmarl mobilele sale, dupa cum dispune anume art. 2078din codal italian.

De cate ori este bag vorba de minori emancipati sauneemancipati, ori de intcrzisi, fie legalmente, fie judecatoresti,creditorul trebue mai intai sa urmareasca, mobilele sale, sinumai la caz de insuficienta, imobilele sale (art. 1826 C. civil).Aceasta regula se fntemeiaza pe regula veche, care nu se maipotriveste Cu starea economicA de astazi.

cRes mobilio, res vilio» sau 4 Vilio possessio mobilium».

Aceasta regula'. -fiind o derogare dela dreptul comun,este, ca toate exceptiile de strictä interpretare; de unde rezultacA ea nu poate fi aplicata la alti incapabili, de exemplu :comunelor.

Regula exceptionala, edictata de art. 1826 C. civil suferaexceptie in doua cazuri si anume :

10 and imobilul este indiviz intre un major si un minorsau un interzis, si cand datoria le este comuna ; 20 and urma-rirea 1nceputa contra unui major este contiuuata contra moste-nitorilor sal majori, sau contra insusi majorului interzis maiIn urma legalmente sau judecatoreste (art. 1827 C, civil).

In aceste douà cazuri, precum si in acela in care imobileleminorului sunt insuficiente pentru dezinteresarea creditoruluiurmaritor, acest din urma nu mai este obligat a discuta mobileledebitorului inainte de a urmarl imobilele sale.

UrmArirea imobilelor ipotecate inaintea celorneipotecate (art. 1828 C. civil). Dupa art. 1828 C. civil,imprumutat dela dreptul roman si criticat de autori, creditorulcare are o ipoteca sau un privilegiu, nu poate urmarl imobileledebitorului Esau neafectate ca gaj, cleat atunci cand imobilele

') S'a decis, cu drept cuvint, eli beneficiul de discutiune tras din art. 1828C. civil, nu constitue o cerere noui, care EA nu poati fi invocati pentru primaoara In apel, ci un mijloc de apärare, pe care II autorizi art. 327 Pr. cw. de a-1invoeh pentru prima deg, in instanta de apel. C. Bucuresti, Dreptul din 1919,No. 4, p. 43.

2) Vezi tom. X, p. 772, text si nota 1, precum si deeiziile eitate acolo,la care trebue si adriogrim Cas. H (2 Aprilie 1920). Dreptul din 1920, No. 29,p. 341.

IIRMXRIREA IMOBILIARX.- ART: 1828, 1829, 1830. 639

neafectate nu ajung la plata creantei sale, daca el nu preferasa renunte la privilegiul sau ipoteca sa O. sa ramle un simplucreditor chirografar, in care caz el poate s'a' urmareasca onceavere a debitorului sau 1).

Debitorul este acela care trebu3 sa dovedeasca insufi-cienta imobilelor ipotecate, pentruca el invoaca o situatieexceptionala in care libertatea cr3ditorului este restransa.Chestiunea este, cu toate acestea, controversata.

Insuticienta imobilelor ipotecate sau supuse privilegiului,poate fi dovedita prin once mijloace : marturisirea debitorului,contracte de inchiriere, expertiza, etc.

In once caz, proibitia art. 1828 C. civil, nefiind deordine publica', partile pot sa convie ea' creditorul ii rezervadreptul de a urmari once avere a debitorului, mobila sauhnobila, chiar inainte de a se indestula din imobilele ipotecate.

Creditorul poate, chiar independent de once conventie,fara a renunta la ipoteca sau privilegiul 'am, sa urmareascaaverea mobila a debitorului inainte de ali realiza creantaipotecara. Aceasta solutie, consacrata de jurisprudenta, esteconforma principiilor de drept, fiindcà intregul patrimoniual debitorului servwe drept gaj creditorilor sai (art. 1718,1719 C. civil 2).

636. Cazul dud existä mai multe imobile situate indiferite judge, care fac sau nu parte din aceeasi exploatare(art. 1829, 1830 C. civil). In principiu, creditorul care estein drept sa urmareasca toate imobilele debitorului su, sau maimulte din ele, poate sa le urmareasca, deodata sau in modseparat.

Exercitiul'acestui drept putand 1'110, uneori sa fie dännatordebitorului, art. 1829 vine in ajutorul lui ì dispune ca urma-rirea imobilelor situate in diferite judete nu poate fi facutadeck iu mod succesiv, afara de cazul cand chiar face parte

640 C. cry. CARTEA m.- TIT. XIX.-ART. 1831e. ow. 1502 PR. CM

din una si aceeasi exploatare. In acest din urma caz, tribu-nalul competent este acela al principalei exploatari, sau apartei bunurilor care este cea mai productiva.

In caz cand, conform art. 1829 C. civil, creditorul esteobligat a-si divide urmaririle sale, el poate sa-si aleaga judetulunde voeste sa faca aceste urmariri.

In fine, de cfite ori creditorul nu urmareste toate imo-bilele debitorului sail, fie pentruca numai unele din ele iisunt ipotecate, fie pentruca aceste imobile sunt situate indiferite judete, debitorul este in drept a cere ca ele sä fiecuprinse in aceeasi urmarire (art. 1830). Legea considerand,In specie, ca valoarea fondurilor este marita prin faptul cäsunt exploatate deodata, permite debitorului de a impiedicaimpartirea acestor fonduri in mai multe bucati.

637. Cazul dud venitul anual al imobilelor debi-torului, ajunge la plata sarcinilor ipotecare (art. 1831 C.civil, art. 502 Pr. civ.). Modicitatea datoriei nu impiedica,In genere, pe creditor de a urmari imobilele debitorului sail.Cu toate acestea, legea permite judecatorilor de a suspena,urmarirea de cate ori debitorul justifica prin contracte deinchiriere sau de arendare autentice 1), 6.' venitul net sicurat al imobilelor sale, urmarite sau neurmarite, pe timp deun an, ajunge la plata datoriei, capete, procente si cheltueli,sub conditia Ina, de a delegà pe creditor pentru percepereaacestui Tenit.

Debitorul trebue frig sa justifice, in modul mai susaratat, ca venitnl sau net pe un an ajunge la plata datoriilorsale, si aceasta inainte de adjudecarea provizorie, caci altfelcererea sa de a se suspendA urmarirea ar fi tardiva.

Suspendarea urmarirei, admisa in baza art. 1831 C. civilsi 502 Pr. civ., nefiind irevocabila, poate fi retrasa, daca s'arivi. o piedica la plata, dupa, cum ar fi, de exemplu: o chitantade Plata castiurilor (u anticipatie, data locatarului sau aren-dasului, o poprire anterioara, falimentul sau insolvabilitateanotorie a debitorului, etc.

1) Contractul sub semniitura privata, avand chiar data certa, ar fi deci insu-ficiente fag,. cn textul imperativ al legei.

PICESCRIPTIA. CONSIDEBATTUNI GENEftALE I IBTORICE. 641

PRESCRIPTIA.

638. Prescriptia dateazg din timpurile cele mai depgrtate,dici ea a trebuit sg urmeze de aproape stabilirea proprietgtei.

Ea a existat la Romani §i la Greci, ca kti in dreptulnostru anterior.

Prescriptia se intemeiazä pe consideratii de interes generaloi de ordine publieg, de aceea, un juriseonsult, ind din secolulal VI-lea (Cassiodorius), ziceá. :

(Praeseriptio e,st patrona generis humani».

iar Cicerone a putut zicee Praescriptio est finis sollieitudinis et perieuli litiuumi, sau,

(1(10, cum ziceau jurisconsulOi romani :cHumani genet-is profunda quise'.

Art. 1510 din proiectul unui cod civil pentru Basarabia,elaborat in anii 1824-1825, care n'a fost transformat in legenici pang astki, are urmAtoarea cuprindere :

(Prescriptia a fost introdusit pentru binele public, si mai cuseamA pentru ca proprietatea lucrurilor sl nu rAnnite prea mult timpsau pentru totdeauna in incertitudine, fiindc proprietarii nu au timpsuficient pentru a-si produce titlurile si reclamatille lor In timp util».

Codal Calimach, care s'a aplicat in Moldova ca inceperedela 1 Octombrie 1817, se ocupg pe larg, in art. 1906 urm.(1451 urm. C. austriae), atat despre uzucapinore sau prescriptieachizitivg, (Ersitzung) ct despre cea liberatorie (Verjahrung),insg dupg acest cod nu pad sg existe preseriptie achizitivg,°Heat de lungg ar fi fost, fgrg bung credint6. 1), dispo7itieadmisg, atgt in dreptul canonic at t;i in unele cutume franceze :

tPosesor de malle foi ne peut prescrire*, zicea Loysel ;

iar un vechiu proverb german zice, de asemenea :tEin Jahr beies,hundert Jahr Wes» , (Un an rAu, o sua de ani

i) Vezi tom. XI, p. 16, text qi nota 3 i infrec, No. 670, in nota. VeziIn privinta codului Calimach, tom. XI, p. 7 urm.; iar In cAt prive9te codalCaragea, aplicabil In Muntenia cu incepere dela 1 Sept. 1618, care nume§tepreacriptia paragrafie, vezi Reel* tom., p. 21 urm. In cAt privevte codul Andr.Donici, vezi acelaqi tom., p. 21, nota 3.

In al privekte codul german qi alte legiuiri striiine, v. &tea§ tom., p.28 urm,2) Institutes coutumières, II, p. 129, No. 730.

D. .11.xcantinssoo, Princioille Dreptului. Civil Romfin. Vol. IV, (ultimul). 41

642 COD. CIV. - CARTEA III. --, TIT. XX. - PRESCRIPTIA.

Cuvantul prescii'plie ne vine dela vechea procedura.formulara a Romaniion Chestiunea de a se §t1 dad pres-criptia este o creatiune arbitrara a dreptului civil sau isi areradacinile ei in dreptul natural, este discutata intre autori 1).Ea apartine dreptului natural in acest sens ca, este impusaprin ratiune si forta lucrurilor ; ea apartine insa dreptuluicivil prin regulele care o organizeaza si indica conditille func-tionarei ei.

Prescriptia apartinand inteun sens oarecare dreptuluinatural, sau eel putin dreptului gintilor, iar strainii putanddobandl imobile urbane in Romania, se intelege cA, ei pots'o invoace in privinta acestor imobile.

Cu toate acestea, sub legea otomana, in vigoare in Do-brogea, inaintea anexiunei acestei provincii, pe care o pier-dusem la 7 Mai 1918 2), prescriptia achizitiva de proprietate,prin lunga posesiune, nu constituià si nu constitue nici astaziun mijloc de a dobandl proprietatea 3).

Prescriptia achizitiva n'a existat nici in legea ebraica,fibula, aceasta lege oprel instrainarile perpetue, permitandnumai instrainarile de folosinta pentru un timp oarecare,sistem care este, ea drept cuvant, criticat de autori 4).

In cat priveste codal Caragea se decide insa, mai alesde Curtea de casatie, ca pose.siunea cu rea credinta, exer-citata timp de 30 de ani, ar fi achizitiva de proprietate,dupa cum este si astazi. Curtea din Bucuresti refuza bagde a se supune acestei jurisprudente, hotarind, en drept cu-

Vezi tom. XI, p. 37.Iata, In adeviir, cum se exprimi art. 10 din tratatul de pace, de trista

memorie, ce se incheiase la Bueuresti, In ziva de 24 April (7 Mai 1918), ce nuse ratificase Inca in momentul cand Ineepusem A serin aceste randuri:

cRomania cedeazii. puterilor aliate Dobrogea tuba la Duniire, ai anume:intre Ceatalul ei 0 Marea neagra, pana la bratul Sf. Gheorghe. Puterile aliatevor avea grija ca Romania sii-si espete o cale comercial, asigurata la MareaNeagra, prin Cernavoda-Constanta..

Cas, S. I, Bult. 1912, p. 1433; Jurispr. romtind din 1913, No, 33,p. 516, No: 646 (altä decizie). Areopagul din Atena, Dreptul din 1906, No, 67,p. 536 (en °beery. noastrii). Vezi tom. XI, p. 38, nota 1.

Cat pentru actinnile reale ai personale, ele se prescriu, dupli codul civilotoman, prin 15 ani.

Aceasta prescriptie nu se suspenda deck pentru minori si nebuni, fie c'S.au sau n'au tutor. si pentru absenti. nu Irma si pentru femeile maritate. Cas.S. I, Bult. 1897, p. 611 qi Cr. jwliciar din 189/, No. 20, p. 164.

Vezi tom, XI. p. 38, nota 1. in fine.

') Vezi tom. III, partea I, p. 271, nota 2; tom. XI, p. 26 urm., ete.

NATURA I DEFINI1TA PRESCRIPTIEL -ART. 1837. 643

vant, ca prescriptia cu rea credinta de 30 de ani are, subacest cod, are un caracter extinctiv, lar nu achizitor de pro-prietate, ea putAnd fi invocata, numai ea un mijloc de apararede catre detentorul imobilului, contra aceluia care-I revendica 1).

639. Natura si definitia prescriptiei (art. 1837 C.civil). Prescriptia este un mijloc de a dobandl proprie-tatea, sau de a se libera de o obligatie, sub conditiile deter-minate de lege.

Prescriptia este deci achizitiva de proprietate (uzucapiune)sau liberatorie ori extinctiva. Prescriptia acbizitivä' sau uzuca-piunea se indeplineote prin posesiunea exercitata timp de 30 deani, and posesorul n'are nici titlu, nici buna credinta (art. 1890C. civil), oi prin 10 sau 20 de ani, and este de buna credintaoi are un titlu just (justa causa) (art. 1895 urm. C. civil).

Prescriptia achizitiva sau uzucapiunea este deci un modde a dobAndl proprietatea (art. 645, 1837 C. civil), lar pre-scriptia extinctiva este un mod de a se liberà de o obligatie(art 1091, 1837, in fine).

Temeiul prescriptiei este consolidarea drepturilor sta-tornicite de lege oi stabilirea lor. Ea asigura proprietaruluieonservarea bunului sail, iar debitorului certitudinea de a nuplati de doul ori.

Dupa adevaratele principii, prescriptia nu poate constituiun drept cAotigat decat atunci and este indeplinita ; pAna laindeplinirea ei nu constitue (Teat o speranta, o expectativa,pe care legea Doug, poate s'o modifice. Cu toate acestea, art.1911 C. civil pare sa considere prescriptia inceputa ca undrept cAotigat, de oarece el pune in principia ea prescriptiainceputa sub legea veche se reguleaza dupa legile atunci inTigoare.

Prescriptia achizitiva nu poate sa anal de object cleatimobile corporale sau oarecare drepturi imobiliare (art. 623C. eivil), pe and prescriptia liberatorie se aplica, in genere,afara de oarecare exceptii, la once drepturi oi actiuni.

0 alta deosebire Intre prescriptia achizitiva, si cea libe-ratone, este ca cea dintli confera aceluia in folosul caruiaeste Indeplinita o actiune in revendicare contra tertiilor spre

644 COD. CIV.- CARTEA III. - TIT. XX.- CAP. L- ART. 1837.

a-si luà inapoi bunul dobandit prin prescriptie; pe candprescriptia liberatorie nu conferl aceluia care poate s'o invoacecleat o exceptie spre a opri actiunea indreptata contra lui.

Nu trebue sa confundgm cu prescriptia decaderile dedrepturi, adica perderea unui drept prin neexercitarea lui intimpul determinat de lege, pentrucA termenele decaderilorcurg, ca i prescriptiile scurte in contra tuturor persoanelor,chiar ¡titre soti; de unde rezulta eh' judecatorii trebueaplice din oficiu deaderile care intereseaza ordinea publicg.Astfel, judecAtorii vor invoca din oficiu tardivitatea apeluluisau recursului in casatie, atat in matei je civil/ si comercialkcat si in materie represivä

O altä regulä inaplicabilä simplelor deckleri este aceeaa perpetuitAtei exceptiei. Decklerea va fi deci opusa, subforma de exceptie, in termenul fixat de lege cu toata maxima :

eQuae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad exci-piendums 2).

Dar daca regulele de mai sus nu sunt aplicabile deca-derilor de drepturi, sunt, din contra, aplicabile acestor decg-den i regulele relative la calcularea termenelor e la cauze deintrerupere, statornicite de art. 1863 urm. 3).

Prescriptia, ca once decadere, trebue sa fie strict mar-ginita in limitele ei. Ea nu poate deci fi intinsa' dela o per-soana la alta, sau dela un drept la altul. Legile care stabi-lesc o prescriptie sau o decadere de drepturi sunt deci dedrept strict si nu pot fi infirm prin analogie dela un cazla altul.

Acest principiu erà astfel formulat de D'Argentré:elsTe nullae praescriptionum extensiones fiant de loco ad locum,

rerum ad res, personarum ad personas, actionum ad actioness.

Cae. S. III, Bult. 1913. p. 244; C. Alger, D. P. 1911. 2. 214 si Cr.iudiciar din 1916, No. 44, p. 359 (en observ. noastrii). Vezi si tom. Xl, p. 46,text si nota 3. Vezi si tabla anal. tom. IV, partea I, v0 Apel.

Vezi asupra aeestei maxime, extras il din L. 5 § 6, Dig., De doli matimetus exc.. ptione, 44. 4, tom. Il al acestei luerlisi, No. 672 si 748, preeum

vi tom. III, No. 336, in fine. Vezi si tom. XI, p. 47, text si nota 4, si p. 515precum si infrtl, No. 614.

9 Vezi tom. X, p. 48.

/) Vezi tom. I al acestei lucran, No. 131, p. 120. Aceasta regula seaplicä atat prescriptiei achizitive cat si celei liberatorii. Ea se aplica si la sim-plele decaderi de drepturi. Vezi tom. XI, p. 52.

Vezi tom. XI, p. 53, 54.Novelele 7 si 9 ne arata ca, la Romani, termenul prescriptiei fusese

prelungit pana la 100 de ani pentru actiunile apartinând bisericei. lata cum se-exprimä, In aceasta privinta, un proverb german :

«Das Gotteshaus verliert sein Recht in hundert Jahren nicht». (Casa luiDumnezeu nu-0 perde dreptul nici bite° sutii de ani). (Chaisemartin, op. cit..ID. 194, No. 53.

Aceasta, prescriptie a fost insa redusä la 40 de ani printr'o constitutie aimparatului Anastasie (vezi 0 Nov. 113, tit. 12 0 Nov. 131), solutie admisä atiltprin art. 1935 C. Calimach, cat 0 In dreptul cutumier francez.

cContre l'Eglise il n'y a prescription que de 40 ans, par les ordonnanceCharles-le-Grand et Louis son fils, conformément de leurs, prédécesseurs env&rears», zice Loysel (op. cit., II, p. 123, No. 722.

Vezi tom. X1, p. 64, nota 4.

PRESCRIPTIA. ART. 1838-1840. 645

640. Oprirea de a se renunta la prescriptie (art..1838 1840 C. civil). Prescriptia fiind o institutie deordine publica, nu se poate de mai 'nainte reptant& la ea(art. 5, 1838 C. civil) 1).

elsTimene nu poate sh se lepede de prescriptie la aleeituire»,zice art. 1972 din codul Calimach, adech mai dinainte (voraus),duph cum se exprima art. 1502 din codul austriaa

, Nu se poate, de asemenea, renuntà de mai 'nainte ladreptul de a opune perimarea.

Se poate trig renunta, adt in mod expres et i tacit,la o prescriptie tndeplinitä, numai interesul renuntatoruluifiind in joc, nu MA* 1 interesul public.

Este, de a,semenea, valida conventia prin care cineva arrecunoa* pen tru viitor precaritatea posesiunei sale, dupa cumse dispune anume in codal japonez dela 1896 2).

Dupa cum nu se poate renunta de mai 'nainte la oprescriptie neindeplinita, tot astfel nu se poate stipulà, oprescriptie mai lunga cleat acea statornicita de lege, pentruciprin asemenea clanza s'ar .renunta de mai 'nainte la bene-ficiul unei prescriptii viitoare. Apoi, in puterea unei asem eneaclauze s'ar putd, convenl ca prescriptia sa nu se indeplineasciideat peste 100 sau 1000 de ani, ceeace ar insemná, a ziceea ea mi. se va implini niciodata 8). Cu toate acestea, Curteanoastra de casatie s'a pronuntat in sens contrar 4).

Se poate insa scura termenul ordinar al prescriptiei,

646 COD. CIV.CARTEA III.TIT. XX. CAP. I. ART. 1839,1840.

pentruca asemenea conventie, departe de a agravA, situatiadebitorului, o imbunatateste, din contra, micsoränd termenutin care el este hberat. Cu toate acestea, chestiunea este s'ide astadatä controversatä 1).

(Prescriptia nu poate fi exclusA nici agravatrt priu acte jmi-dice. Este Insa permis de a micsora rigoarea ei, scurttindu-i ter-menul», zice art. 225 din codul german 2).

641. Persoanele care pot renunti la prescriptia in-deplinità §i formele acestei renuntAri (art. 1839, 1840-C. civil). Spre a puta renuntä la prescriptia indeplinita,trebue a aveá, eapacitatea de a instrainä, pentruca aceastarenuntare este abandonarea unui drept:

cAlienationis verbum etiam vsncapionem continet». (CuvilntulInstrAinare cuprinde si uzucapiunea). (L. 28, Pr., ab initio, Dig.,De verborum significatione, 50. 16) 3).

Apoi, renuntarea trebue sa fie libera, adeca: sa nu fifost facuta din eroare, violenta sau dol (art. 961 C. civil).

Prin urmare, persoanele lovite de o incapacitate absolutasau relativa nu pot renuntä la prescriptie. Astfel, n'au aceastäcapacitate: minorii emancipati sau neemancipati, afarà de ceiautorizati a face comert, interzisii, persoanele puse sub con-siliu judiciar si femeile maritate neautorizate, fie separateSall neseparate de bunuri; afara de femeile imputernicite aface comert.

Nu pot, de asemenea, renuntä la prescriptie: admini-stratorii bunurilor altuia, precum : tutorii, administratorii le-gali ai bunurilor otale ale femeilor lor, administratorii con-ventionali, mandatarii. alesi de parti neinvestiti cu un mandatspecial (art. 1536 C. civil), etc.

Renuntarea la prescriptia indeplinita poate fi atil expresacfit si tacita. Renuntarea tacita rezulta dintr'o imprejurarecare lasa a se presupune abandonarea prescriptiei indeplinite.Pentruca sa existe renuntare tacita trebue ca faptul invocat

Vezi tom. XI, p. 65, text ei nota 1. Vezi in sensul scurtlirei ternie-nului prescriptiei. Trib. Ilfov, Dreptul din 1913, No. 49, p. 390 ai alte autoritliticitate In tom. XI, p. 66, nota I.

Contret: Art. 1972 C. Calimach (1502 C. anstriac); art. 148 (J. federal,al obligatiilor din 1881, etc.

Vezi supra, p. 80, No. 74.

RENUNT. LA PRESCR. kff EFECT. RENUNT. LA PRESCR. INDEPL. 647

sä" nu fie echivoe i sa nu poata primi alta interpretare cleataceea de a rem* la un drept dobandit, precum ar fi, deexemplu, plata datoriei facutit de debitor, dal% de cazul dadaceasta platg, ar fi fost faeuta din eroare, adeca: in necu-noetinta existentei prescriptiei

((Jai errat consentire non videtur» ,

Rezervele facute de debitor in chitanta de plata princare el ar fi facut sa se inscrie in acea chitantä ea intelegea nu renunta la prescriptie, n'ar produce niciun efect, acesterezerve fiind incompatibile cu faptul platei:

Protestatio contra factum nihil relevat» 1).

Renuntarea, fie expresa, fie tacita la prescriptiafiind o manifestatie unilaterala de vointa a renunt5.-

torului, n'are nevoe de a fi acceptata de proprietarul sau,creditorul chemat a se folosì de dansa, fiind suficient ea easit nu fie repudiata de acest din urma.

Actul care cuprinde renuntarea la prescriptia unui imobil,nu este supus transcrierei, fiindca nu este transTativ de pro-prietate, ci numai declarativ de drepturi.

Efectele renuntArei la prescriptia IndeplinitA.Renuntarea la preseriptia indeplinita nu-ei produce efect,deal in contra aceluia dela tare emana, precum ei in contramoetenitorilor i reprezentantilor sai universali, ea nefiind opo-zabilà a caror vointa a ramas straina de ea.

Astlel, renuntarea la prescriptia indeplinita din partea-debitorului principal, nu produce miciun efect in privintafidejusorului; renuntarea unuia din debitorii solidari nu poatefi opusa, celorlalti codebitori solidan, etc.

Oprirea Meta judecAtorului de a opune pre-scriptia din oficiu (art. 1841, 1842 C. civil). Ca ei au-toritatea lucrului judecat 2), preseriptia nu poate fi invocatg.de judecatorii din oficiu nici In materie civilä, nici in materieeomerciala 3), principiu admis ei de codul Calimaeh.

Vezi4tom. I al acestei lncrrtri, p. 77, No. 151.Vezi tom. I/I al acestei lucriiri, p. 528.Acest principin se aplica, In genere, tuturor prescriptiilor civile ei co-

merciale, lungi san scurte, si chiar prescriptiilor previzute de legile speciale,_precum aunt, de exemplu, cele statornicite de legea timbrului.

648 COD. CW. CARTEA IJI. TIT. XX.ART. 1841, 1842. 1843.

eJudecgtoria nu este datoare sà ia in bitare de seam/ delaaim* prescripVia, dacit niirtile prigonitoare n'o vor pune inainte»,zice art. 1971 din codul Calimach (1501 C. austriac).

Ea trebue deci sa fie invocata de partea in drept,genere de *it i uneori chiar de reclam ant 1), pentru a.putea fi admisa.

De cele mai multe ori patine o vor invoa in termeniexpresi. Ea poate twig. fi invocata si in termeni impliciti sau

destul fiind ca acesti termeni sa nu fie echivoci 2).Ea poate fi invocatil pentru prima oara in apel, nu

insa inaintea Curtei de casatie, instanta suprema nefiind unal treilea grad de jurisdictie.

Principiul ca prescriptia, spre a putea fi admisa, trebueal fie invocata de paqi nu se aplica frig in materie repre-siva, pentruca, in asemenea materie, prescriptia intereseazaordinea publica. Judecatorii, chiar acei ai Curtei de casatie,sunt deci obligati, in materie criminala, corectionala si desimpla politic, a aplica prescriptia din oficiu, de ateori vorconstata, a este indeplinita in favoarea acuzatului, inculpa-tului sau condamnatului 3). In asemenea caz, casarea se facefara trimitere 4).

Judecatorii vor trebul sa declare stAnsa insa nu numaiactiunea publica dar si cea civila, izvorAta dintr'un fapt penal,pentrua ambele actiuni se prescriu in acelasi termen, eelputin de ateori actiunea civila se exercita de-odata cu ceapublica, inaintea instantelor represive, cuíci chestiunea estecontroversata atunci and actiunea civild este exercitata inmod separat inaintea instantelor civile 5).

644. Persoanele care pot invoca prescriptia (art.1843 C. civil). Prescriptia poate fi opusa, nu numai dedebitor sau de proprietar, dar Inca de creditorii lor si deonce alte persoane interesate, precum: fidejusorii, codebitorii

Vezi tom. XI, p. 69, nota 3.2) In once caz, partea care n'a invocat prescriptia nici in mod expres.

nici in tnod tacit prin concluziile sale verbale, n'o poate invock in concluziilesale scrise judecItorii neputfindu-se pronuntA asupra punctelor care n'au fleaobiectul unor dezbateri contradictorii. Vezi tom. Xl,p. 70, text si nota 6,

9 Vezi t,om. IIV, partea II, p. 689; tom. XI, p. 60 si 472.4) Vezi tom. X. p. 472, precum i supra. No. 612.9 Vezi tom, XI, p. 69.

PERS. CONTRA CXRORA SE POATE PRESC.-ART. 1844, 1845, 1875. 649

solidan, acei carora posesorul a consimtit drepturi reale asupraimobilului pe care ei ti prescriu.

Creditorii celui in drept de a invoca prescriptia pot s'opropue, prin aplicarea art. 974 G. civil, nu numai atunciand el neglijeaza de a o invoca, dar 0 atunci and el arenuntat la &ma (art. 975 C. civil). Pentru aceasta ei trebuemai intai sa &frame renuntarea facuta de debitorul lor, do-vedind atat paguba suferita de ei cat i frauda debitorului.Art. 1843 nu este deci, in asemenea caz, cleat o aplicare aart. 975 C. civil, ca i in cazurile art. 562 si 699 C. civil.Chestiunea este insa controversata 1).

Dreptul ce art. 1843 C. civil confera creditoriloraltor parti interesate de a opune prescriptia, cu toata renun-larea debitorului, se aplica tuturor prescriptiilor in genere,<liar si prescriptillor scurte, textul legei fiind general 0 ne.facand nicio distinctie.

648. Persoanele contra cArora se [mate prescrie(art. 1844, 1845, 1875 C. civil). Dupa cum oricine poateprescrie, tot astfel, prescriptia, fie- achizitiva, fie liberatorie,curge contra oricarei persoane care nu pot invoca o exceptiestatornicita de lege (art. 1875 C. civil).

Astfel, se poate prescrie nu numai contra particularilor,dar 0 contra persoanelor morale, precum: Statul, comunele,judetele, etc. (art. 1844, 1845 C. civil).

Particulaiii pot deci sä prescrie in contra Statului, inceeace prive0e domeniul säu privat, iar Statul poate sa pre-scrie in contra particularilor, i chiar in contra comunelor,judetelor, etc.

Potlaier (Oblig., II, 685, p. 378), ne spune Insà ca-alta, data, prescriptia nu curgea in contra Regelui.

Tot astfel se exprima i Domat:«Tout ce qui est du dommaine du roi est imprescriptible

ninie par cent ans» 2).

In Englitera exista, de asemenea, o maxima in mina-toarea coprindere:

gISTullum tempts occurrit regiv.

Vezi tom. XI. p. 74.2) Lois civiles dans leur ordre naturel, IV, p. 315, No. 2 (ed. Carré).

650 COD. CIV, CARTEAnl. TIT. XX. CAP. I. ART. 1844,

Cu toate acestea, Loysel ne spune el se puteacontra Regelui prescriptia de 100 de ani:

cContre le 1Zoi n'y a prescription que de cent- ans ; qui estce qu'on dit communément: ikqui a mangó (plum4 l'oie du Roi,cent ans apr& en rend la plume' 1).

Wer des Sönigs Gans iszt kaat, hundert Jahre darnach-die Pedern". (Cine manttneg gasca regelui, restitue penele dui-A osuta de ani) 2).

Un vechiu proverb spaniol zice in ace14 sens :«Quien come la vaca del rey, a cien anos paga los hueros'.

(Cine mrknAncA vaca Regelui präteste oasele ei dupg, o sutä de ani) 3).

O dispozitie imprumutatä dela dreptul byzantin dispuneainsä cä cei puternici nu puteau prescrie contra celor nepu-ternici (art. 1938 C. Calimach) 4).

Asemenea restrictie nu mai existä, astäzi, i principiulstatornicit de art. 1845 C. civil este eat se poate de general.

Se poate deci prescrie nu numai contra celor prezenti,dar §i contra celor absenti, contra persoanelor care cunosecursul prescriptiei i stau in actiune, ca i contra celor care-1ignoreazä.

Se poate prescrie chiar in contra militarilor in activitatede serviciu i in timp de räzboiu.

Se decide, in genere, in Belgia i in Franta, c obstealocuitorilor unei comuni poate sg, dobandeascä prin prescriptie,in numele comunei uzul unui drinn rural 5).

649. Lucrurile care pot fi prescrise (art. 1844 C.civil). Numai lucrurile susceptibile de proprietate privata,care sunt in coraert 6) pot fi prescrise,. Este suficient ca legeasä declare un lucru inalienabil pentru ca acest lucru sä. fie

1) Institutes coutumières, II. p. 125, No. 726.Vezi (Jhaisemartin, Proverbes et maximes gerrnaniques, p. 194, No. 154.

3) Vezi tom. XI, p. 5, nota 1.Vezi tom. IV, partea I, p. 77 urm.; tom. VI, p. 7, nota 4; tom. XI.

p. 15, text fd nota 6, precum ei p. 76, text i nota 5. Mai vezi tom. 'I p. I,al acestei lucrliri, p. 2e3, No. 490, in fine.

Vezi supra, p. 161 aiVezi asupra lucrurilor scoase din comer, tom. III al acestei

p. 35 urm., No. 30.

LITCRITRILE CARI POT FI PRESCRISE. -ART. 1844. 651

neprescriptibil, fiindca a lasa un lucru sa se dobandeascaprin prescriptie, insemneazä' al Instraina:

Alienare videtur qui patitur usucapionany

Sunt deci imprescriptibile:1° Bunurile care fac parte din domeniul public al Sta-

tului, comunelor, judetelOr. Pe langa bunurile aratate in modrenunciativ de art. 476, 478 C. civil, mai fac parte dindomeniul public al Statului si al comunelor i, deci suntimprescriptibile: cazarmele, inchisorile, arsenalele, bibliotecile,muzeele, teatrurile, salhanalele, cimitirile, podurile, cane ferate,primblarile publice, scoalele, edificiile nationale, precumuniversitatile, palaturile administrative sau de justitie, bise-ricile, monastirile, etc.;

2°. Odoarele bisericesti i once alte accesorii ale cultului 1).3° Toate acele lucruri, care nu apartin nimanui si al

caror uz este comun tuturor, precum: aerul, luminai marea,apa curgatoare, etc.

30 Bunurile care constituesc domeniul Coro anei i asupracarora Regele nu este cleat un uzufructuar (art. 5 L. din10 Iunie 1884);

40 Servitutile continue neaparente lid cele necontinue,aparente sau neaparente (art. 624 C. civil) 2);

5° pamanturile date fostilor clacasi prin legeadin 1864 si prin alte legi posterioare, care sunt prescritibilenumai tare sateni;

6° apele care servesc la alimentarea unui oras sau uneicomuni, ori la curä'tirea strazilor, fiindea, aceste ape fac parte,impreuna, cu conductele ion, din domeniul public comunal(art. 581 C. civil);

7° Imobilele rurale, insa numai fata de straini (art. 18Constit. 1923).

8° starea civill a perboanelor i numele lor patronimic 3).

Cpr. C. Bucuresti, Cr. judiciar din 1916, No. 78, p. 640. Vezi tom.VIII, partea II, p. 62, 63.

In dreptul nostru anterior (art. 1927 C. Calimach) toatg servitutilelonteau fi dobandite prin prescriptie. Vezi tom. XI, p. 83, nota 4.

Vezi tom. XI, p. 85, 86. Angel, nu pot fi dobandite, nici perduti-prin prescriptie: calitatea 1e roman, de sot. de copil (art. 301 C. civil), etc. cinumai drepturile banesti care rezultii. din aceasta calitate.

652 COD. CIV. - CARTEA TIT. XX. - CAP. 1.-ART. 1844.

(Ce qui ne peut se faire par paction n'est pas prescriptible»,zieek Guy-Coquille.

90 Actele pur facultative, care emand de la lege, Bi pecare omul poat,e BA le facl

Astfel Bunt neprescriptibile: facultatea ce are once vecinal unui zid de a-1 face comun (art. 598 C. civil); facultateade a face BA inceteze indiviziunea in baza art. 728 C. civil;facultatea ce are Secare proprietar de a obliga pe vecinulsAu la granituirea proprietAtei lipite cu a sa (art. 584 C..civil); facultatea ce apartine unui proprietar infundat de acere o servitute de trecere pe locurile vecinilor (art. 616 urm.C. civil); facultatea ce are fiecare proprietar de a-Bi ingrAdisau imprejmui proprietatea sa (art. 600 C. civil); facultateace apartine unui proprietar ce are un izvor pe fondul sAu,sA intrebuinteze apa acestui izvor in folosul lui (art. 579 C.civil);' facultatea de a tail radAcinile i de a face sA se taecrAcile arborilor ce se tntind pe proprietatea vecina (art. 60&C. civil); facultAtile care sunt consecinta dreptului de pro-prietate, precum este: acel de a clAdi Bi de a face plantatiipe locul slu, de a-Bi cultiva proprietatea sa dupä, modul ce-iconvine, etc. 2).

Sunt ins& supuse prescriptiei toate actiunile, afarA decele pe care legea le declara neprescriptibile (art. 1890 C..civil) 3).

AceastA prescriptie se aplicA chiar actiunilor, avand deobiceiu drepturi facultative stabilite prin conventie, precum arfi, de exemplu: dreptul de a clAdi pe un teren ce nu-mi

Vezi infrci, No. 671, p. 2551.Chestiunea de a se ti daca facultatile legale devin sau nu prescrip-

tibile prin contradictia aceluia contra cliruia ele urmau a fi exercitate, estecontroversatii. Vezi tom. XI, p. 90, 91. Cpr. art. 1913, 1914 C. Calimach (1459C. austriac).

Actiunile neprescriptibile sunt urmatoarele: 10 actiunea in revendicarecare rezulta din dreptul de proprietate. Aceasta actiune nu se stange prin faptulneexercitlirei ei un timp determinat, dacii nu exista, uzucapiune adecii: o pose-siune contrarii a imobilului revendicat din partea unei alte persoane (ve,zitom. XI, p. 87, nota 6, p. 98, p. 1. P. 218, 219, etc. Vezi i torn. I al acesteilucrari. p. 585, No. 616 bis, precum i infret, No. 671.2° actiunile In Impar-¡sari si In granituire; 3° actiunila In reclamare sau In contestare de stat;40 actiunile care au de obiect o creanta conditionali san cu termen, InainteaIndeplinirei conditiei sau termenului (art. 1885 C. civil), etc.

NOTIMEA I DEPINITIA POSESTMEL ART. 1846. 653

apartine. Acest drept izvorand dinteo conventie, va fi prescrisdaca nu 1-am executat 30 de ani 1).

Imobilele dotale sunt, deasemenea, prescriptibile in urmaseparatiei de patrimonii (art. 1878 C. civil), desi ele suntinalienabile (Art. 1824 C. civil) si in caz cand contractulde c,asatorie autoriza alienabilitatea lui (art. 1252 C. civil) 2)

Tot prescriptibile sunt i imobilele dotale a caror pres-criptie a inceput inainte de casatorie (art. 1878 C. civil).Aceasta dovedeste ca imobilele dotale nu sunt, in realitateafara din comert, ci sunt inalienabile nu mai in mod relativ.

Tot prescriptibila este si dota mobiliara, fiindca, in dreptulnostru, ea este alienabilä, chiar cand a ramas proprietateafemeei (art. 1249 C. civil) 3).

650. Posesiunea cerutA pentru a prescrie. Notiuneadefinitia posesiunei (art. 1846 C. civil). Posesiunea

este faptul de a avea un lucra sau un drept in puterea sa.Proprietatea este un drept, pe când posesiunea este

un fapt; de aceea acesta din urma poate fi dovedita prinmartori i prezumptii, de acel care o invoaca (art. 1169). Inregula generala, posesiunea i proprietatea sunt intrunite la unloc. Se poate însä ca dreptul sa apartie la o persoana, iar faptulla alta. Posesiunea n'are deci nimic comun Cu proprietatea :

(Nihil commune habet proprietas cum possessione» (L. 12 § 1.)(Dig., De adquirenda vel amittenda possessione, 41, 2).

A poseda un lucru sau un drept, insemneaza a-I aveasub mana sa, la dispozitie si a exercità asupra lui acte deproprietar 4)

cPosesiunea unui lucra consista in dobandirea puterei efectiveasupra acestui hiera (durch die Ereangung der thatstichlichen Ge-walt)», zice art 854 din codul german.

Din definitia posesiunei, pe care o da art. 1846 dincodul civil, rezulta ca nu numai lucTurile corporale, dar si

Facultatile mentionate inteo conventie rilmin Insit neprescriptibik, dad+,sunt naturale, pentruci, In asemenea caz, facultatea nu rezultil din conventie,ei este numai constatatil prin aceastrt convengo. Vezi tom. XI, p. 88, nota 2.

Vezi suprft, p. 74.Vezi suprà, p. 74.Cpr. art. 407, C. Ctdimach (309 C. austriac).

654 COD. CIV.-- CARTEA III. -TIT. XX. - CAP. U.- ART. 1846.

cele incorporale, precum servitutiile, sunt suscentibile de oadeväratä posesiune. Legea actualä nu mai distinge deci, cacea romana', posesiunea de quasi-posesiune, quasi-posesiunea.dela Romani fiind astäzi o adeväritä posesiune.

Posesiunea se dobandete, dui:a cum dispune anume art.180 din codul japonez dela 1896, prin concursul celor douIelemente cari o constituesc, 0 anume: corpus el animus:

eAdipiscimur possessionem corpore et animo; neque per seanimo, aut per se cotpore» . (Posesiunea se dobandeqte prin deten-tiune qi intenOune, iar nu separat prin fiecare din aceste elemente).(L. 3 § 1, ab initio, Dig.. De adquirenda vel amittenda posses-sione 41, 2).

Corpus consist/ in apucarea fireasert, sau detentiunealucrului, iar animus, in intentiunea de a-1 pästrO, ea al sail

Pe and douA elemente sunt necesare spre a dobändi pose-siunea : detentiunea 0 intentiunea, intentiunea färä detentiune estesuficienta', spre a conservA o posesiune dobanditä eel putinin privinta imobilelor. Posesiunea se ptistreaza deci mai uwrcleat se dobá,'nde0e. Nici nu este chiar nevoe, spre a conservaposesiunea de a avea vointa forma% de a poseda. Astfel, celcare doarme o pästreazg in timpul somnului, iar e,e1 carecade in dementä, o pastreaza in timpul nebuniei sale ; lien-truck In acest timp, el nu poate sä piardä intentia de aposeda:

t Quia furiosus non potest desinere animo possiderev (L. 2Pr. in fine, Dig. lit. cit. 41. 2).

Posesiunea unui lucru se poate pästra nu numai ptinnoi in0ne, dar 0 prin altii, cari detin lucrul pentru noi:

eGeneraliter quisque omnino nostro nomine sit in possessionen,veluti procurator, hospes, amicus, nos possidere videmur,» (SuntemIn genere, presupuqi a posedà, de cftte ori altcine-va posea in nu-mele nostru, precum: un mandatar, un oaspe, un amic etc. (L. 9Dig., lit. cit. 41-2).

«El per colonos el inquilinos». (Posedgm prin persoana aren-daailor, locatarilor §i robilor no§tri). (L. 25 § 1, ab initio, Dig.,lit. cit. 41. 2).

In eat prive0e imprejurärile care adue pierderea pose-siunei, vezi tom. HI, partea I, p. 296 urm.

Cpr. art. 707 C. italian si art. 322 din legea bulgarli asupra prescriptieidela 1904.

In at priveste conditiile cerute pentru exercitarea actiunilor posesorii(complingere si reintegrare), vezi tom. XI, p. 101, nota 3.

In cat priveste dobandirea fructelor prin posesiunea de bunä credintä,vezi tom. I al acestei lucriiri, No. 617.

NOT1UNEA i.' DEFIN. POSES1UNEI. -ART. 1846. 655

Efectele juridice ale posesiunei sunt numeroase;. desceea se 0 zice, ca. fericiti sunt acei cari poseda.

(Beati possidentes.r»

Iata nunaai cateva din aceste efecte: 1° Posesiunea etatitlu de proprietar face a se presupune proprietatea pang, la,dovada contrara, posesorul neavand rumie de dovedit, cirnarginindu-se a spune:

(Possideo quia possideo».

In acest seas, o maxima zice foarte bine:(Possessor, ergo dominus».

2° In materie mobiliara afara de vasele plutitoare 0universalitatile de bunuri imobiliaret faptul posesiunei scu-te0e pe posesor de once trecere de timp pentru indeplinireaprescriptiei, ea indeplinindu-se in mod instantaneu (art. 1909C. civil) 1);

3° Posesiunea autoriza pe posesor a face sa fie ruentinutsau reintegrat in posesiunea sa In privinta imobilelor prinexercitiul actiunilor posesorii (art. 31 L. judecat. de ocoaledin 1907) 2);

49 Posesiunea exercitata in conditiile cerute de lege,conduce la proprietate prin efectul prescriptiei achizitive (art.1890, 1895 urrn. C. civil);

5° Posesiunea de bunä credinta permite posesorului dea dobandi proprietatea fructelor, fie chiar necheltuite 0 per-cepute numai (art 123, 485 C. civil) 3) etc-

651. Caracterele ce trebue sA intruneascA posesiuneaspre a puteA conduce la uzucapiune (art. 1847-1856,1862 C. civil). -- Spre deosebire de prescriptia liberatorie,pentru care inactiunea creditorului, in timpul determinat delege, este suficienta, uzucapiunea este un fapt pozitiv, careconsista in posesiunea lucruluì sau dreptului ce urmeaza afi prescris.

656 C. CIV. CT. III TIT. XX. CAP. ART. 1747-1856, 1862.

Efectele uzucapiunei sunt restrAnse la lucrul posedatcuprinse in mäsura posesumei; ceeace inseumeazA cä nu sepoate prescrie mai mult decfit s'a posedat; de unde i regula 1).

,Tantum praeseriptum, quantum possessum» 2).

Astfel, dacrt am posedat un imobil ca uzufructuar, n'amputut uzucapià, proprietatea acestui imobil, ci numai uzu-fructul lui; dacA am posedat jumAtate dintr'o mosie sandinteo casA, n'am putut prescrie deck aceastA jumAtate.

Posesiunea, spre a putea conduce la dobändirea proprie-tAtei prin uzucapiunea cea lungA (art. 1890), sau cea scurtä(art. 1895 urm.), trebue BA intruneascl oarecare conditii,anume: trebue sA fie continud, neintreruptd , paptieä, pu-blieä ri sub nume de p° roprietar (art. 1847 C. civil); cAciindatä ce una din aceste conditii lipseste, posesinnea esteviciatä si nu poate conduce la proprietate 3).

Astfel, s'a decis cä un coindivizar ineetänd din viatAceilalti continuänd a poseda in indiviziune hunul rem; s

dela autorul lor, posesiunea acestora nu poate duce la uzu-capiune de scurt timp a pä'rtei din averea läsatA prin testa-ment de crttre fratele decedat altui frate, care trig n'a pre-zentat testamentul si n'a cerut legatul, uzucapiunea neputindfi opusA unui comostenitor cu care a posedat in indiviziune4).

1° Posesiuuea trebue sA, fie continud, adecA sa fieexercitatä in mod regulat, färl intermitente anormale (art.1848 C. civil) 5), ceeace este o ehestia de fapt.

2° Posesiunea trebue a fi nantreruptd, necurmata duplart. 1915 si 1968 C. Calimach (1460, 1497 C. austriac),

Vezi tom. XI, p. 42, nota 1 si p. 104.Vezi tom. I al acestei lucrari, p. 547, 578 si p. 602.Art. 2229 din codul francez, mai cere ca posesiunea sa nu fie eehivoeif ,

insa acest caracter nn este o calitate nona, duprt cum observa Marcadé ciconfirmarea i perfectionarea celorlalte calitliti.

Acest ultim caracter, pe carell prevede textul fr., referindu-se la celelaltecaractere ale posesiunei, Insemneazii.c fiecare din caracterele ei, cond.nuitatea publicitatea, etc., trebue sa fie clare i neindoelnice. De aceea, textulnostru n'a mai reprodus, In art. 1847, cuvintele ca posesiunea trebue sä fieneechivoccl. Vezi tom XI, p. 106 si p. 125.

Cas. Sa. I, 1 April 1916. (Jr. judieiar din 1916, No. 49, p. 400(rezum ate).

4) Art. 1848 nu exista In codal fr ci este Imprumutat dela Marcadé.Posesinnea nu Inceteaza de a fi continua prin faptul ca exercitiul ei ar fi fostImpiedicat un timp oare care printr'un obstacol al naturei. Vezi tom. XI, p. 107.

cARACTERELE CE TREBUE SX iNTRITN. POSES ART. 1847 TIRM. 657

ceeace insemneazg eä nu trebue sa fie impiedicatä prin faptulunui tertiu. Posesiunea este intrerupta prin modurile expuseIn art 1863-1873.

Continuitatea i neintreruperea posesiunci sunt scutitede probä, din partea celui ce invoacä prescriptia, in aces tsens a posesorul actual, care probeazä, el a posedat inteunmoment dat mai inainte, este presupus ea a posedat in tottimpul intermediar, färä fug ca aceasta sA impiedice probacontrarä (art. 1850 C. Civil). Art. 1850 creaza deci o pre-zumptie juris tantum in favoarea posesorillui, conformTechiului drept francez, ceeace nu este cleat aplica,rea urmä-toarelor maxime:

«Probatis extremis, media consentur probata», sau :Olim possessor,hodie pgssessor, semper possessor praesumitur».

Posesiunea intermediara na mai face insä astä'zi a sepresupune posesiunei actuale, legiuitorul actual nereproduandaceastä prezumptie a vechiului drept franc,ez, consacratä prinmai multe cutume.

Tot inadmisibilä, este astilzi i prezumptia din dreptulvechiu francez, dupä care posesorul care dovedea prin titluposesiunea sa actualä, erà presupus a fi posedat dela dataacestui titlu.

3° Posesiunea trebue sä fie netulburatei sau papicd(nec adeca sä nu fie intemeiatä sau conservatä prin aetede violenta in contra sau din partea adversarului (art. 1851C. civil).

Daca' posesiunea se intemeiazA pe acte de violentk fiefizick fie moralä, viciul ei originar dispare indatä ce violentaa incetat, incetarea ei fiind o chestie de fapt. Solutia demai sus rezultà din art. 1856 C. civil, care vorbe$te intermeni generali de ()rice viciu al posesiunei $i dispune caposesiunea viciatä prin vreuna din cauzele ardte te de lege,devine posesiune utill usucapiendum, indata ce acel viciaa- incetat inteun mod oarecare.

Violenta este un viciu relativ, opozabil de acela contraeäruia este exercitatä. Fatä, de ceilalti, posesiunea producändei efectele sale legale, conduce la prescrptie (art. 1862 § 2C. civil)

.D. dinandresco. Principiile Dreptului Civil Roman. Vol. IV. (ultimull. 42

658 COD. CM- CARTEA IIL- TIT. XX.- CAP. II.

40 Posesiunea trebue sa fie publicá sau neclandestiná(nec clam), adeca: posesorul sit n'o exercite in ascuns deadversarul sau, a4a ea acel din urma sä, do poata cunoaste(art. 1852 C. civil). De exemplu : un vecin sapa o pivnitasub pamfintul meu, fara ea sa, stiu nimic; posesiunea luieste clandesting.

Posesiunea nu mai este insa clandestina, indata ce celindrept a putut s'o cunoasca, cu toate ea n'a cunoscut-o in_realitate.

Posesiunea, care din capul locului era clandestina, devineutill indatä ce se manifesta prin acte externe si publice,legea noastra fiind expresa in aceasta privinta', (art. 1856C. civil).

Ca si violenta, clandestinitatea este, in dreptul nostru,un viciu relativ (art. 1862 § 2).

4c Nee clam ab adversario» ziceau Romanii.

Publieitatea ceruta de art. 1847 i 1852 C. civil, este-admisa numai in privinta imobilelor, nu insa si In privintamobilelor.

50 In fine, posesiunea trebuie sa fie neprecara (ne&-precario), sau sub nume de proprietar (animo domini) art.,1847 C. civil) Prin posesori cu titlu precariu ce intelegeastäzi toti acei care poseda un lucru sub indatorirea de a-1restitui. Astfel sunt, dupa art. 1853 § 1 C. civil, arendasii,chiriasii, depozitarii, uzufructuarul, uzuarul si habitatorul; man-datarii conventionali sau legali, sechestrii, creditorul, anti-chrezist, bezmanarul si dijmanarul, creditorul amanetar, co-modatarul, etc.

Viciul precaritatei este un viciu real si perpetuu, careexista erga omnes (art. 1862 § 1 C. civil), aceeasi solutiefiind admisa si in privinta descontinuitatei e a intrerupereiposesiunei (art. 1862 § 1 C. civil), numai clandestinitatea situlburarea posesiunei fiind vicii pur relative (art. 1862 § 2C. civil).

La caz de Indoialä, legea presupuue ea posesorul pose&pentru sine, cu titlul de proprietar, afar/ de cazul cand s'arstabili contrariul (art. 1854 C. civil).

Acel care poseda un lucru n'are deci nevoie de a dovedi

CONDITITLE CE TREB. SX INTRUN. POSES. 659

altceva decat faptul posesiunei sale, posesiunea sa fiind pre-supusa neprecara, pand la dovada contrara (art. 1854).

De cfite ori lug se stabilevte ca posesorul a inceput aposeda pentru altul, adica cu titlu precariu, el este presupusa fi conservat aceasta calitate, dad nu se dovedevte contrariul.Astfel, un arenda4, un locatar, un uzufructuar nu pot prescrieniciodata, etiam per mille annos, proprietarul putfind tot-deauna sa-vi revendice lucrul, chiar dad locatarul, uzufruc-tuarul, etc. ar fi inceput a poseda lucrul animo domini, pen--tru-ca nimeni nu poate printr'un simplu act de vointa

chimbe caracterul posesiunei sale (art. 1857 C. civil).

tNemo sibi ipse causam possessionis mutare potest» (L. 33 § 1,ab initio, Dig., De usurpationibus et usucapionibus, 41.3).

O asemenna schimbare nu se poate opera, cleat prinintervertirea titlului sâu, conform art. 1858 C. civil, a caruiredactie a fost schimbata dupa parerea lui Marcad 4 (Pres-cription, No. 132, p. 156).

Dupa cum viciul precaritatei impiedica posesiunea dea conduce la uzucapiune (art, 1853 § 1 C. civil), tot astfelvi posesiunea exercitata asupra lucrului altuia prin simplaingaduinta sau toleranta a proprietarului acelui lucru, nupoate conduce pe posesorul acestui lucru la prescriptie (art.1853 § 2 C. civil). Actele de tolerantä sau de ingaduint5indeplinite prin rugaminte, dupa cum se exprima art. 1921din codul Calimach, Bunt acele pe care un proprietar vecin leingadue sau le tolereaza, pe care el poate sa, le fad sa ince-teze cand voevte. Asemenea acte nu pot conduce pe posesorla prescriptie, findca ele nu constituesc o posesiune animodom,ini, de oarece toleranta vecinilor exclude ideia de drept.

Toleranta face 0, se nasca, un vicia absolut, lar nunum.ai relativ (art. 1862 § 1 C. civil), pentrud ea nu estedecat o forma a posesiunei precare, de oarece proprietarul.care e3te ingaduit de vecin, n'are animus domini

Art. 2232 din codal francez, care vorbevte de actele depurl toleranta, dispune cà i actele d purci facultate nupot sa serveasca de temeiu nici posesiunei, nici prescriptiei.Legiuitorul nostru a eliminat din art. 1853 § 2, cuvintelerelative la actele de pura facultate, nu intelegem din ce cauza.,

660 COD. Cry. -CARTEA TIT. XX. - (TAP. 11. - ART. 1857, 1858..

cdci nu mai incape indoiala ca foiosinta ca titlu de purlfacultate, nu conferi o posesiune utilä de naturà a conducela prescriptie 1).

652. Intervertirea titlului posesorului Precar (art.1857, 1858 C. civil). Intervertirea titlului posesorului pre-car are loe prin urmatoarele imprejurAri:

lo Prin faptul unui tertiu. De exemplu: un posesor Cu.titlu precar cumpard dela un tertiu, pe careil crede proprietar,lucrul ce acesta detine. Dad tertiul nu este proprietar, pose-sorul poate preserie lucrul astfel dobändit, detect este debumf crediniä i daca posedd lucrul in conditiile determi-nate de lege

Faptul tertiului consista in orice act tranzlativ de pro-prietate, de exempla: o vänzare, o donatiune, un legat, etc.

Cumparatorul n'are nevoe sa notifice actul de cumpti-ratura vechiului proprietar, destul fiind ca acest din urnasa fi putut cunoa0e intervertirea titlului posesorului precar..

Numai titlurile tranzlative de proprietate formeaza o inter-vertire a titlului precaristului. Impärteala fiind declarativA,iar nu tranzlativa de drepturi (art. 786 C, civil) nu conferticopartaplui, in lotul cäruia bunul a cazut, un titlu nou denatura a face 81 dispara precaritatea titlului vechiu.

Buna credinta fiind presupusä, acel care sustine cit po-sesorul a fost de rea credintä, trebuie dovedeasca afir-matia sa (art. 1169 C. civil).

20 A doua imprejurare care aduce intervertirea titluluiposesorului precar, este contradictia fäcuta de el dreptuluiproprietarului dela care detine lucrul. De exemplu: arendnuiurmärit pentru plata c4tiuri1or, refuzä, de a-1 plati, pretin-And ca este proprietar de 30 de ani; arendawl a prescristfondul.

Daca' contradictia rezulta din fapte materiale, precum arfi, de exemplu, faptul arendaplui de a izgoni ca putere peproprietar, aceste fapte pot fi dovedite prin martori. Daca,din contra, contradictia rezultä, din acte juridice, judiciaresau extrajuridice, dovada acestor acte nu se va puta facecleat conform dreptului comun.

3) Vezi tom. XI, p. 124.

INTERVERT. TITL. POSESORIILUI PRECA R. 661

Intervertirea titlului posesorului °data stabilita, are efectcrga omites, iar nu numai in privinta aceluia fata de care-tidal a fost intervertit.

La aceste doua cauze de intervertire ale tit/dui pose-sorului precar, prevazute, in mod limitativ de art. 2238 alcodului francez, art. 1858 din codul nostru mai adauga doua,si anume :

Mud posesorul precar stramuta proprietat,ea- lucruluiposedat, printr'un act ca titlu particular unui tertiu care este-de buna credinta.

and transmiterea posesiunei se face de posesorulprecar, printr'un act cu titlu universal, si succesorul este de-buna credinta;

10 Cazu/ inteau. Posesiune este intervertita si devineutflä pentru uzucapiune, atunci dud posesorul precar trans-mite, printr'un act ca titlul particular, posesiunea lucruluiunui tertiu de buna credinta, de exemplu: prin vanzare, do-natiune, etc. In asemenea caz, succesorul cu titlu particularal posesorului poate, dupa art. 1858, 30 sa prescrie acestlucru prin 10 sau 20 de ani, daca este de Nina credinta.

Pentru ca succesorul cu titlu particular sa, poata prescrielucrul pe care posesorul-vanzator sau donator nu-1 poateprescrie din cauza precaritatei, se cere, pe de o parte, ca elAla fie de buna credinta, iar pe de alta parte, ea sa existeun act tranzlativ de proprietate serios, iar nu simulat.

Cazul al cloilea. Posesiunea este intervertitä si devineutila pentru uzucapiune atunci and posesorul precar trans-mite posesiunea sa ca titlul universal altuia, i mostenitoruleste de bung. credinta.

Aceasta' solutie este insa contrarit atät acelei admisit de-codul francez (art. 2237, cAt i celei admise de art. 1918.din codul Calimach (1462 C. austriac), dupg, dreptul roman.

Va sa zica, in dreptul nostru, mostenitorul, dud este-de haul credinta, nu continua posesiunea pe care o aveaautorul sat', cu calitätile i viciile sale, ci incepe o posesiunemaul in persoana sa, principiu care este conform si cu art1859 C. civil; de unde rezulta o consecinta importantä inprivinta mostenitorilor uzufructuarului, care in urma morteiautorului lor, vor exsrcita o posesiune non pro alio, ci. pro.

662 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XX.- ART. 1859-1861.

su°, adecl o posesi une utilä, spre a prescrie fondul supusuzufructului (art. 1858, 40 si 1859 C. civil); pe cand, incodal francez, din contra, mostenitorii uzufructuarului sauuzuarului, vor continua posesiunea precarl a autorului lor,vi nu vor patea. prescrie decat prin intervertirea titlului lor 1).

653. junetiunea posesiunei (art. 1859-1861 C.

civil). Dupä art. 1859 din codal civil, once mostenitor,atit cel universal si ca titlu universal, cat i cel particularsau singular, de exemplu : cumpärätorul, donatarul sau lega-tarul rerum singularum, etc., nu mai continua, posesiuneaautorului, ci incepe in persoana sa, o p6sesiune nouä, avandinsä% facultatea de a uni posesiunea sa cu aceea a autoruluisu (art. 1860 C. civil). Pentru aceasta trebue insä ca acest

urmä sä fi exercitat o posesiune atila ad usucapiendum.Astfel, daca vanzätorul era proprietar cu titlu precar (art.1853 C. civil), cumpärätorul nu va putea adiloga la pose-siunea lui pe aceea a vanzä'torului, peLtrucá acest din urmä_n'are o posesiune atila pentru uzucapiune. De aceea, art.1861 din codal nostra adaoga ea dispozitiile art. 1859 si1.860 nu deroagä dela cele prescrie de art. 1858 O. civil.

Mostenitorul adevärpt, carta este restituitä, in bazaunei. actiuni in petitie de ereditate, poate tus/ sä uneascaposesiunea sa cu aceea a mostenitorului aparent, din punctulde vede.re al prescriptiei si al exercitiului actiunilor posesorii;cei intrucat mostenitorul aparent a posedat ca erede, el poatefi considerat ca autorul adeväratului mostenitor, in sensulart. 1860, solutia admisä in termeni expresi prin art. 944din codal german 2).

Art. 1859 si 1860 din codal civil produc o consecint.IIn privinta sezinei; caci, pe cand in codal francez se decide eluzucaplunea care curgea in folosul defunctului, continua a.curge dupä moartea lui färä nicio intrerupere, in folosulmostenitorilor säi; la noi, mostenitorul incepe in persoanasa., lu privinta uzucapiunei, o posesiune noul (art. 1859), elavand insa facultatea de a uni posesiunea sa cu aceea aautorului slía (art. 1860 C. civil) 3).

Vezi tom. X, p. 123.Vezi tom. III, partes II, p. 916 si tom. XI, p. 132, 133.

3) Vezi tom. II, p. I al acestei lucrliri, p. 26, No. 50. omis a se trece la4Toti mostenitorii, etc...

Vezi infra, No. 678, precum si tom. II p. I al aceatei luerliri, p. 6. 7ai p. 235, No. 447 bis, (coala g-resit Mai vezi tom. III, partea II,p. '792; tom. XI, p. 133 urm., p. 250, etc.

2) Art. 205 din codul german dispune din contra, a spatiul de timp trke,are prescriptia este suspendatii, nu se socoteste In termenul prescriptiei (tnirctin dte Ve6iihrungsfrest nicht eingerechtnet).

NTRERUPEREA PRESCRIPTIEL ART, 187t 1863. 663

653 bls. Titlul pro herede. Dar din toate conse-cintele ce rezulta din art. 1859 O. 860 C. civil, astfel cm»au fost modificate, de legiuitorul nostru, cea mai importantaeste cea privitoare la chestiunea de a se ti daca titlul de-moOenitor (pro herede), unit cu buna credinta este sau nu,un titlu suficient pentru a conduce pe posesor la dobandireaproprietatei iniobiliare prin uzucapiunea de 10 sau 20 de-ani. Dee chestiunea este controversata, totu afirmativa este,.cu drept cuvant, admisa, de jurisprudenta noastra, i aceastachiar tn privinta pamanturilor c1ac420i 1).

Intreruperea i suspendarea cursului prescrip-(id (art. 1874 C. civil). Inireruperea nu trebue sa fiecoufundata cu suspendarea prescriptiei, caci intreruperea facesa dispara timpul posesiunei care a precedat-o; pe and sus-pendarea nu este decat o oprire momentana, care nu tergeposesiunea anterioara (art. 1874 C. civil). A§a dar, daca dupg.29 de ani, o prescriptie de 30 de ani este intrerupta, totuleste desfiintat i dobandirea sau liberarea ce trecerea unui anat fi realizat nu vor putel fi indeplinite deck dupl o nouäprescriptie de 30 de ani. Daca, din contra, prescriptia estenumai suspendata, cei 29 de ani se vor numarl i atuncicand suspendarea va inceta, prescriptia se va indeplini dupacurgerea unui an, care va completa timpul curs mai inainte 2)-

Intreruperea prescriptiei (art. 1863 C. civil). --Intreruperea prescriptiei consista in survenirea unei impreju-rari care, desfiintand una din cele doul conditiuni ale pres-criptiii (permanenta posesiunei i inactiunea proprietarului),face ca tot timpul, care a curs mai inainte, sa fie de prisos.

Faptele care intra in aceastä definitie sunt urmatoarele:.10 Perderea posesiunei;20 cerere sau reclamatie din partea proprietarului.Gaud prescriptia este intrerupta prin perderea posesiunei,

intreruperea este natural; dad este intrerupta prin recla-matia proprietarului, ea este-

664 C. civ.CART. %X.CAP. 111.ART. 1864, 1865, 1868-1871.

Intreruperea naturalà (art. 1864 C. civil)Intreruperea naturall nu se aplica, in genere deck uzucapi-tinei, pe dud intreruperea civila se aplica, din contra, si pres-criptiei liberatorii.

Intreruperea naturala a prescriptiei, foloseste tuturorinteresatilor, pe cand intreruperea civila, nu foloseste 0 nuBtrica, cleat acelui care a facut-o, san aceluia contra caruiaa fost indreptata.

In uzucapiune, intreniperea naturala consista in depo-sedarea posesorului actual de catre proprietar, sau de un tertiu,fie prin acte de violenta (uzurpatio), fie altfel, destul fiindca aceastä deposedare sa fi tinut mai bine de un an 0 0, fiavut loe in contra vointei posesorului.

Prescriptia nu este insä intrerupta printr'o plangere adre--sea unei autoritati publice, aceasta neconstituind o tulburaremateriala, nici prin disparitia lucrului printr'un caz de fortamajora, dupa cum ar fi de exemplu, o inundatie, etc., ci nu--mai prin luarea posesiunei de catre proprietar sau un tertiu.

Prescriptia nu este intrerupta nici prin simple turburaride fapt, daca. posesorul continua a poseda lucrul, ci impiedicanumai posesiunea de a fi pasnica (art. 1847 C. civil).

Ea este intrerupta i chiar perduta printeun evenimentde forth* majora, decate ori acest eveniment face ca lucrulsa intre in domeniul public si eh devie imprescriptibil (art.1844 C. civil).

Intreruperea civilà (art. 1865, 1868-1871 C.-civil). Intreruperea civila este aceea care rezulta din actespeciale comunicate celui care prescrie. Aceastä intrerupere,imprumutatä dela vechiul drept francez, se aplica atat uzu-capiunei cat si prescriptiei liberatorii. Ea se aplica preserip-tiilor scurte, de sase luni 0 de un an 1) 0 prescriptiei co-merciale (art. 946 § 2 C. com. 2).

Legea prevazand 'en, mod limitativ, actele intreruptivede prescriptie, ea nu poate fi intrerupta &cat in cazurileantfme prevazute de lege 3).

Vezi infra, No. 689.Cpr. Cas. s. III, Jurisprud. Romcinä din 1914, No. j15, p. 249 lit. b.Cas. s. III, decizia citatrt In nota precedentli, vezi 0 tom. XI, p. 141,

-text 0 nota 3.

Vezi Vazeille, Prescription, I, 224, p. 234, C. civ. din 1832).Cererea unei anchete in futurum (art. 66 Pr. civil.), neavind un caracter

eontencios, nu este Intreruptivil de prescriptie, dupi cum nu au acest caracterniel cererile relativ la procedura In référé, &cute conform art. 66 bis. Pr. civ.

Vezi tom. XI, p. 152.Vezi tom. XI, p. 156, nota 1. Vezi asupra art. 1891 C. civil, Impru-

mutat dela codul Caragea (art. 10, capit. dela prigoniri), Trib. Iasi, Cr. frdiciardin 1914, No. 56, p. 456 (ca observ. noastrii).

INTRER. PRESCR. CIVILE.-ART. 1891. 665

De asemenea, daca existä. mai multe afaceri intre ace-leasi persoane, intreruperea facuta pentru o cauza nu se In-tinde la alta.

Interruptio in unius rei petitione facia, in alia non inter-rumpit» 1).

Intreruperea civilä, se indeplineste prin actele urmatoare:

657 bis. 1° o actiune introductiva de instanta, fieprincipala, fie incidentä inteo instanta inceputa 2), de cfiteoriacea cerere a fost admisa printr'o hotilräre care a dobänditautoritatea lucrului judecat (art. 1868 C. civil), principiuadmis i in materie combiala, intrucit nu existä, o dispozitiecontrara in codul comercial. Din cele mai sus expuse rezultaca o cerere in judecata se considera ca neavenita daca recla-mantul se dezistä dela ea; daca el lash' sa se perime instantasi, in fine, daca cererea sa este respinsa (art. 1868, 1869C. civil 3).

In fine, art. 1891, adaos de legiuitorul nostru dui:Adreptul nostru anterior 4), prevede cazul in care -o instantäinceputa i neperimata a stat pendenta 30 de ani del ultimulact de procedura. In asemenea caz, prescriptia inceputainaintea introducerei actiunei este intrerupta, frig pendentelite incepe o noua prescriptie dela cel din urma act de proce-durä, in privinta instantei neperimate i lasate in parasiresolutie admisa, in genere, si in Franta, cu toat,e ca acoloniciun text de lege nu existä, in aceasta privinta.

In specie, nefiind vorba de o perimare, ci de o adevaratäprescriptie, prin care insusi dreptul se pierde, aceasta pres-criptie este supusä, cauzelor de suspendare si de intrerupereale prescriptiei in genere.

Cererea in judecatä, de cAteori nu este perimata sauprescrisa si de clteori reclamantul nu s'a dezistat de actiunea

Vezi tom. XI, p. 148, nota 2 si p. 159.Astfel s'a decis a o ActiumTespinsA. nu pentrucii. ar fi neintemeiatii, ci pentruat reclamantul, spre a Wei'revendicit, trebuia mai IntAl cà fi cerut iesirea din indiviziune, cu site cuvenitea fost re,spinsii pentru un motiv de forma, o asemenea actiune polite 1ntrerupeprescriptia conform art. 1870 C. civil. Cas. S. la. Jurisprud. romand din 1916.No. 24, p. 374, No. de ordine 369, lit. b.

666 COD. CIV. CARTEA UI. TIT. XX. --CAP. III.

sa, intrerupe prescriptia chiar dud este a(fresata unei instanteincompetinte, fie incompetenta ratione persono sau rationemateriae i dnd este nula pentru lipsa de forme, sub con-ditia, bine inteles, de a fi urmata de o hotarare definitivalavorabila reclamantului.

Art. 2246 din codul fr. si art. 2125 din codul italiannu vorbesc dedt de chemarea in judecata, facuta Inainteaunui judecator incompetent. La acest caz art. 1870 din codulnostru adaoga, dupa observatiile lui Marcad6, i cazul cAndcererea in judecata este nula pentru lipsa de forme 1).

In ambele cazan, fie ca, cererea a fost introdusä inainteaunor judecatori inconpetenti, fie ca ar fi nula pentru lipsade forme, prescriptia nu va fi intrerupta cleat daca eel inte-resat va fi fä'cut, inainte dezistare, perimare sau prescriereainstantei, o noua cerere in buna si cuvenita forma, care arfi consacrata printeo hotarire definitiva, avand autoritatealucrului judecat (art. 1871 C. civil).

Aceasta cerere poate fi facuta chiax in urma pronuntkerhotararei care si-a declinat competenta san caxe a anulatprima cerero pentru lipsa de forme.

657 ter. 2° Al doilea mijloc de a intrerupe prescriptia,-mai ales cea liberatorie, este dupa art. 1865, 2°, sechestrulsau once urmarire, i chiar o siroplä executare a unuititln executor, sau o proprire facuta in baza unui asemeneatitlu. Un comandament prealabil comunicat prin portarei debi-torului inca intrerupe prezumptia, dei legea noastra nu vor-beste despre el, pentrucà comandamentul nu este o simplasomatie, ci un inceput de executare.

657 quater. 3° In fine, al treilea mod de intreruperecivila, a prescriptiei este, dupa art. 1865, 3°, recunoastereade catre debitor sau posesor a dreptului celuia in contracaruia se prescrie. Astfel, daca partea plateste statului chiriemai multi ani pentru un loe ce este in litigiu, fara nicio

EFECTELE INTBERITPEREI CIVIIAE A PRESCRIPTIEL 667

rezerva in privinta proprietatei acelui loc, prin aceasta ea arecunoscut in mod voluntar dreptul Statului de proprietar;in consecinta, instanta de fond violeaza art. 1865, 30 atuncicand respinge actiunea Statului, declarand prescriptia impli-nitä in favoarea acelei parti, dei ea fusese intrerupta printrecunoasterea voluntara facuta conform textului de mai sus 1).

Aceasta recunoastere nefiind supusa nici unei formalitatispeciale, peate fi atät expresa cfit i tacita. Ea poate sa rezultedinteo qcrisoare i sa, fie ehiar verbala; fug, in acest din urmacaz, dovada recunoastererei este supusa dreptului comun, eafacându-se de acel care o invoaca, (art. 1169 C. civil).

Recunoasterea este tacita atunci cand debitorul platesteo parte din datorie sau procentele, -Earl nicio rezerva; candel asigurä plata obligatiei sale prin darea unui amanet sauunei cautiuni, etc.

Recunoasterea dreptului aceluia contra aruia se pres-erie trebue sa emane dela insusi posesor sau dela debitor(art. 1865 § ultim 2).

Dovada recunoasterei intreruptive de prescriptie, se vaface, conform dreptului comun de acel care o invoaca. Actulsub seranatura privata care constata recunoasterea intreruptivade prescriptie, trebue s aiba data certa, spre a puteà fiopusa, tertiilor (art. 1182 C. civil).

658. Efectele 1ntreruperei civile de prescriptie (art.1036, 1038, 1045, 1872, 1873 C. civil). tim ea intre-ruperea naturald, a prescriptiei, care rezulta dintr'un faptmaterial, este reald, ea produdndu-si efectele sale erganes, pe and intreruperea civild ne fiind absoluta, ci relativd,nu produce efecte cleat intre cele doua persoane intre careactul juridic infreruptiv a avut loe, fgrá. a puteá, fi tutinsIla alte persoane; ceeace dreptul vechiu francez exprimá, prinurmatoarea regula, formulata de D'Argentré (asupra art. 266din cutuma Bi etaniei.

gDe persona ad personanz non fu t intemiptio

Cas. S. I, Bult. 1913 p. 584, 584 qi Dreptul din 1913, No. 40, p.316.Vied ei o altrt decizie tot a Curtei de cas. S. I, publicati In Jurisprud. romdnddin 1914, No. 20. p. 306, No. de ordine 314.

In priviota capacitlitei ce trebne aft aibe acel ce face asemenea recn-noaetere, vezi tom. XI, p. 165, 166.

668 COD. CIV.- CARTEA HI. TIT. XX. -CAP. III. -- ART. 187b.

Aceasta nu este deck aplicarea regulei cunoscute:«Res inter alios acta, aliis nee noeere, neo prodesse potest».

Astfel, actiunea in revendicarea introdusä de un mos-tenitor numai pentru partea sa personalä nu intrerupe. pres-criptia fata de tertiul posesor, deck pentru partea mostenitoruluirevendicant.

Principiul c intreruperea civilä nu se intinde de per-sona ad personam, suferl insä trei exceptii importante. Acesteexceptii sunt relative la solidaritate, indivizibiltate i fidejusiune.

Astfel, intreruperea civila fAcutä, in privinta unuia dindebitorii solidan, intrerupe prescriptia in privinta celorlaltidebitori (art. 1056 C. civil 1).

Intrerupere civilä iacuta tnsä fata de unul din moste-nitori, nu intrerupe prescriptia fatä de ceilalti mostenitori(art. 1872 C. civil 2).

Cele zise in privinta solidaritätei pasive, din parteadebitorilor, se aplid i solidaritätei active, din partea credi-torilor (art. 1036, 1038 C. civil). Dad datoria este indivizi-bilA, fie care debitor sau mostenitor al debitorului, fiindnbligat pentru tot, intreruperea civilä %cal contra unuia dindebitori sau in contra unuia din mostenitorii debitorului,intrerupe prescriptia pentru tot, contra celorlalti codebitorisau comostenitori (art. 1872 § 2 C. civil).

In at priveste fidejusiunea art. 1873 § 1, dispuneintreruperea civilà, fäcutá in contra debitorului principal, areefecte i in contra fidejusorului, prin aplicarea reguleiaccesorul urmeaz1 principalul, solutia admisä. si la Romani 3).

Prescriptia intreruptä contra fidejusorului nu este instiintreruptä fatá de debitorul principal (art. 1873 § 2, adaosde legiuitorul nostru, dupä observatiile luí Marcada 4).

659. Cauzele de suspendare ale prescriptiei (art.1875 C. civil). Suspendarea, spre deosebire de fntreru-pere, nu face, dui)/ cum stim, BA se piardä beneficiul timpului

11 Vezi tom. III al acestei luerrtri, 215, No. 173 ter.Vezi tom. III mentionat, loco supra, cit. Vezi tom. XI, p. 169, 170.Cpr. Windscheid, Lehrbuch des Pandecktenrechs, II, § 477, p. 1016,

nota 14 (ed. Kipp din 1900J. Vezi tom. XI, p. 171. Mai vezi suprel p. 508.Vezi supra, p. 508.

11 Vezi &supra acestei maxime, tom. II al acestei lucriiri, No. 572, infine, text si nota 1, precum si trimeterile Scute acolo.

1) Vezi tom. XI, p. 20, text si nota 3.

SUSPENDAREA PRESCRIPTIEL 669

anterior, cat prescriptia a curs, ci prescriptia hi reia din contra,eursul ei indata ce piedica care o oprea a incetat.

Cauzele de suspendare ale prescriptiei sunt statorniciteastazi de lege in mod limitativ (art. 1875 urm. C. civil).Nu tot astfel erau lucrurile in vechiul drept francez, careeonsacra, din contra, vechia maxima extras A din L. 1. § 2,cod. De annali exeeptione, 7. 40 0 formulat de jurisconsultul

iBartolus:

e Contra non valentem agere non currit prescriptio» sau:4 Agere non valenti non currit praescriptio* 1)

Dupa aceasta regula, admisa prin mai multe texte dineodul Calimach 2), prescriptia era, suspendata, de cateori unobstacol oarecare se opunea la actiunea celuia contra caruiaea curgea. Imprejurarile care atrageau suspendarea prescriptieierau deci lasate la cliscretia judecatorilor. Cele mai de capi-tenie erau: minoritatea, absenta, ignoranta proprietarului sauBreditorului, alterarea facultatilor sale intelectuale, forta majorkdificultatile de comunicatie, etc.

Astazi, mentionata maxima fiind, dupa o doctrina aproapeeonstanta, lipsita de once valoare, fie ca ar fi vorba de o"impiedicare de drept sau de fapt, fie in materie civila saucomerciala, fie in materie represiva, prescriptia nu poat,e fiauspendata dealt in cazurile anume admise de lege.

Astfel, in dreptul actual starea de razboiu nu este oeau za de suspendare a prescriptiei, chiar in privinta militarilorIn activitate de servidu (art. 946 C. com.), afara, bine inteles,and contrariul ar fi admis printr'o lege speciala, precumau fost la noi, in timpul razboiului independentei, legea din27 Aprilie 1877, legea din 9 Iulie 1913 pentru suspendareatermenilor in timpul starei de razboiu kii legea din 23 De-eenibrie 1914 autorizand luarea de masuri exceptionale (art. 2).

Aceeakii solutie este admisibill in privinta unei bolieontagioase, precum ar fi: duma, holera, sau alte nenorociri,de exemplu, o inundatie, etc. Aceste imprejurari nu consti-muse deci o cauza de suspendare a prescriptiei.

670 COD. C177.CARTEA DI.--TIT. XX. CAP. In. ART. 1876.

Prescriptia curge, de asemenea, contra agentilor diplo-matici in timpul exercitiului functiunei lor in sträinnate, contraabsentilor ca si contra prezentilor, contra statului, comunelor,judetelor, etc. in privinta domeniului lor privat (art. 1845),contra persoanelor morale 1875 C. civil), etc.

Nu sunt, de asernenea, o cauzä de suspendare a prescriptiekstarea de diviziune, infirmitätile sau shracia creditorului, etc..

Tot astfel, falimentul nu suspena cursul prescriptieiIn favoarea creditorului falitului. Cu toate acestea, chestiunilede mai sus stint controversate, unii voind ca prescriptia sanu curga contra acelor a dror actiune este oprita printeo,impiedicare izvoratsá din lege, din conventie sau dintr'un cazfortuit, iar altii aplicAnd vechia maxima «contra non valentem.agere, etc.», numai la impiedic6rile juridice sau de dreptnu insl si la cele de fapt.

Cazurile In care prescriptia este suspendati(art. 1876 urm. C. civil). Aceste cazuri sunt stabilite delege in mod limitativ. Ele sunt relative la minori si interzisi,la femeile mgritate, la soti, la mostenitorul beneficiar, laadministratorii legali ai averei unei persoane, la curatorulunei succesiuni vacante si, in fine, la creantele conditionalesau cu termen.

10 Minorii si interzisii (art. 1876 C. civil). --Prescriptia nu curge, in principiu, contra minorilor eman-cipati sau neemancipati si interzisilor 1), in tot timpul mino-ritgtei si interdictiei lor, chiar atunci and ei au un tutor 2)pentruca ei neputand lucra prin ei insisi, legea n'a voit stt,-ifac", victimele tutorului lor, care n'are in totdeauna o averesuficientA pentru a asigurà recursul lor.

Prescriptia curge bash' in contra persoanelor demente,chiar asez tte inteun stabiiiment de alienati, sau contra risi-pitorilor si celor slabi de minte pusi sub consiliul judiciar.

2) Dupii codal Caragea, interdictia nu avea de efect suspendarea pres-criptiei, nu mai minoritatea produeliad un asemvnea efect. Cas. S. I, 19 Martib1919, Jurisprud ram. din 1919, No. 26, 26, p. 762 si Cr. judiciar din 1920,No. 10. 11, o, 88,

2) Dupi art. 1961 din codal Calimach (1494 C. austriac), prescriptiacurge4 In eontra minorilor, nebunilor, eic., Indatli ce ei aveau un tutor sau uecurator. Vezi tom. XI, p. 8, 19 qi p. 178, nota 2.

Vezi suprct, p. 606, No. 591.Vezi asupra actiunilor poeesorii, tom. I. al aeestei luerliri, p. 579, text

nota 2.

SIISPENDAREA PRESCRIPTIEI, 671

PrescriptiiIe scurte, statornicite de art. 1903 C. civil,curg chiar in contra minorilor i interzieor, ca rezerva re-cursului lor contra reprezentantilor lor legali (art. 1376, 1908C. civil).

Acei* solutie este admisibila in privinta prescriptieide an an, statornicia de art. 1344 C. civil, dee chestiuneaeste contraversaa; in privinta prescrierei actiunei civile Jab-cut/ dinteun delict, in privinta termenului stipulat pentrurAscumpararea lucrului vandut cu pact de rAscumpArare (art.1376 C. civil);, in privinta prescriptiei ,comerciale (art. 946C. com.); In privinta prescriptiei de cinci ani statornicita deart. 568 Pr. civ.); in privinta termenului prescriptiunei (art.257 Pr. civ,); In privinta termenelor de opozitie, apel, recurs,etc., daca' hoarirea a fost comunicatà, tutorului, curatoruluiconsiliulai judiciar (art. 322 Pr. civ.)

Codul civil mai prevede i alte termene acuste, pe caredoctrina le face sa curga in contra minorilor i interzi-vilor. Acestea sunt termenele statornicite de art. 498, 722,783, 789, 833, 931, 1334, 1359, etc. C. civil. Mai curgcontra minorilor i interziOlor, prescriptia statornicitl deart. 111 din legea judectitoriilor de ocoale dela 1907,prescriptiile statornicite de legile fiscale; termenul de 15 anistatornicit de art. 1786 pentru reinoirea prescriptiilortecare, etc. 1).

Tot astfel se decide cà termenul de un an fixat pentruexercitiul actiunilor posesorii (art. 31 L. judecgtotiilor deocoale din 1907), curge contra minorilor i interzi§ilor 2).

661 bis. Dar dad prescriptia nu curge, in principia,In contra minorilor i interzi§ilor, suspendarea prescriptieinu folose§te bag majorilor, care au interese comune ca celeale minorilor i interziOor, fie judecatore0i, fie legalmente,dei chestiunea este controversatà, dedt atunci cand dreptulce le este comun este indivizibil, in caz, de exempla, dadeste vorba de o servitute.

672 COD. CIV. CARTEA III. TIT. XX. CAP. ILLART. 1877-1880._

Acesta nu este deck aplicarea maximei:cm individuis, minor majorem relevat» (Ex L. 10, Pr. Dig.

Quemadmodum servitutes amittunt, 8, 6 1)

cEn toutes choses indivisibles Pinterruption faite contre Punprofite à tons», zicea Loysel 2)

Acela§ autor mai zice aiurea:

4L'ajournement fait contre Fun des détenteurs pour le tout,sert d'interruption contre les autre» 3)

662. Femeile mAritate (art. 1877-1880 C. civil).Prescriptiile comerciale curg in contra femeilor mbitate chiarnecomerciante (art 946 C. com.) 4).

In ca prive§te prescripta civila, legea distinge: in pri-vinta bunurilor parafernale, prescriptia curge contra femeei,.cbiar cand administratia lor ar apartine barbatului, cu rezervapIn acest caz, a recursului ei contra acestui din urma (art..1877 C. civil) 5).

In cat prive§te fondul dotal, el nu este prescriptibilcleat atunci cAnd instrainarea lui a fost permisA prin con-tractul de c6gtorie (art. 1878 C. civil), sau cánd proprietatealui a trecut prin preteluire la bArbat (art. 1246 C. civil) 8)-

Fondul dotal mai devine prescriptibil: 1° atunci &idprescriptia a inceput a curge inainte de clsatorie, solutieadmisA atat la Romani cat §i in codal Caragea 7); atuncidud femeea a dobandit separatia de bunuri. In arma sepa-ratiei de bunuri, fondul dotal devine deci prescriptibil, de§iel rg.mane inalienabil (art. 1878 (J. civil) 8), ceeace nu estetocmai logic, neprescriptibilitatea nefiind cleat o consecintaa inalienabilitAtei.

Nu este insa supusA prescriptiei, cat tiny tine cAsittoria,

11 Vezi asupra acestei raaxime, tom. I al acestei lucräri, p. 617.3) Op. cit.. II, p. 131, No. '739.

Op. cit. II, p. 21, No. 526.Mai curge in contra femeilor märitate i celorlalti incapabili prescriptia

de 10 ani statorniciti de art. 111 din legea judeciltoriilor de ocoale dela 1907..Vezi suprci, p. 138. Prescriptia va curge deci. a fortiori, contra femeei

separate de bunuri, in privinta bunurilor a cäror administratie ii apartine (art.1265 C. civil).

Vezi sward, p. 80, 81.Vezi sup% p. 8q.

6) Vezi cuprri, p. 81.

Vezi tom. VIII, partea I, p. 637, text si nota 3 si tom. XI, p. 189.Vezi supra, p. 81 si p. 141. Vezi si tom. XI, p. 190.Vezi tom. XI, p. 417 un. si infrcl, No. 610, 13. 618.In caz de anulare a dislitoriei, beneficial suspendärei este mentinut

ping in momentul anulärei, neputind &A fie verba aci de retroactivitate, acestbeneficia al suspendärei neputind fi desfiintat pentru trecut, ci numai pentruTifton

D. Alexandiseco. Principfilo Dreptului Ciyil Romin Vol. IV, (ult'mul.) 43

SITSPENDAREA PRESCRIPTIEL ART. 1881. 673

actiunea in anulare a femeei contra actelor facute de ea,fail autorizarea barbatului sau a justitiei, in cazurile in carelegea declara acea autorizare obligatorie (art. 1879 C. civil).

Ipoteza preväzuta de acest text este urmätoarea: 0 femeemäritata insträineaza am bun al ei fara autorizare. Ea are oactiune in anulare in contra detentorului bunului instrainat,care se prescrie prin 10 ani din ziva desfacerei casatoriei(art, 1900 C. civil). Prescriptia nu curge, in timpul casa-toriei, in folosul aceluia care detine bunul femeei neautorizate,ea necurgand in contra femeei deck din ziva desfacereicasätoriei 1).

Nu este, de asemenea, supusä, prescriptiei, pe cat timptine disatoria, oricare ar fi regimul matrimonial al sotilor,}lido actiune a femeei care ar putea sa se resfrAnga contrabarbatului, de ar fi exercitata de femee contra unui tertiu(art, 1880 C. civil) 2).

3° Sotii (art. 1881 C. civil). Prescriptia nucurge intre soti, In timpul casatoriei, chiar dad, ea ar fiinceput a curge inainte de casatorie (art. 1881), solutie admisa,adt prin art. 204 din codul german, cat si prin art. 1966din codul Calimach (1495 C. austriac). -

'Nu numai prescriptia civila, dar nici cea comerciala nucurge intre soti, in timpul cä,satoriei, desi chestiunea estefoontroversatä in Italia 3).

Prescriptia es te separatä' intre soti, chiar in arma sepa-ratiei de bunuri, ea neincetand decat °data' cu incetarea('asatorici 4).

Legea a voit sa asigure linistea familiilor, precum siA, impiedice liberalitatile indirecta dintre soti, care ar fiirevocabile.

4° Mo§tenitorii beneficiari (art. 1882 C. civil).ItNtenitorul beneficiar, fie ca exista unul singar sau mai

674 COD. CIV. - C. 111. TIT. xX. - CAP. in.ART. 1883, 1884, 1t385.

multi, care avea o creantA contra debitorului, pilstreazA aceastilcreantii contra succesiunei. Aceasa suspendare a prescriptieiIn folosul moOenitorului beneficiar, inceteazd oflatà" cu admi-nistratia sa, la darea socotelelor.

Prescriptia nu curge, de asemenea, in contra succesiunei0 in folosul mo0,enitorului, nici in privinta creantelor, niciin privinta drepturilor reale ce ea ar puta sä," alb/ in contraacestui mo§tenitor, controversa din Franta hind curmata' Inacest secs in dreptul nostru, dupä' observatiile lui Mama,prin arL 1882 § 2.

50 Administratorii legali ai averei altuia §icuratorul succesiunei vacante (art. 1883, 1884 C. civil).Prescriptia nu curge in folosul administratorilor legali sauconvention ali, in contra celor a cärei avere ei o adminis-treazg, pentrucg ei având obligatia de a intrerupe prescriptiace s'ar indeplini in privinta averilor administrate, nu pottocmai ei sä" invoace prescriptia ce ar fi curs In folosul lorIn timpul administratiei cu care sunt ingrcinati.

A stfel, prescriptia nu curge in folosul tutorului sau tatiLluiadministrator legal, in privinta bunurilor administrate de ei,solutie admisit i prin art,. 1966 din codul Calimach (1495C. austriac).

Ea nu curge in folosul celui trirais in posesiunea pro-vizorie a bunurilor unui absent; in folosul moOenitoruluibeneficiar (art. 1882 § 2 C. civil), i curatorului unei succe-siuni vacante (art. 1883), in folosul sindicului unui faliment etc.

Prescriptia curgq lug atat in folosul cat 0 contra uneisuccesiuni vacante, nici un motiv neexistAnd pentru a se sus-penda cursul prescriptiei contra succesiunei vacante; caciclacà existd un curator, el este obligat sà intrerupa prescrip-tia 0 va fi responsabil de cateori n'aintrerupt-o; clack' nuexistA curator, drepturile succesiunei vor fi apArate de cre-ditori, cari au interes sà pgstreze averea ce formeaet gajul lor.

6°. Creantele conditionale sau cu termen (art.1885 C. civil).Art. 1885 din codul civil cuprinde Q inexac-titate, cand prezintg, conditia suspensivN, i termenul suspensivca o cauza de suspendare a prescriptiei in folosul debitorului0 la contra creditorului, cdci atat conditia cAt i terme,nul

EFECTELE STJSPENDIREI PRESCRIPTIEL ART. 1874. 675

nu suspenda cursul prescriptiei, ci o impiediel l'asa de aincepe a curge. Cu toate acestea, dup'ä. textul mentionat, cattimp conditia nu este indeplinita i cat timp termenul nueste expirat, prescriptia nu poate curge in folosul debitorului 1).

Art. 2257 din codul francez mai prevede c. prescriptiaincepe a curge in privinta actiunei in garantie, din momentuladmiterei evictiunei printeo hotärire definitiva. AceeaO solutieeste admisibila §i la noi, de0, acest paragraf a fest eliminatca de pisos, pentrucä dupa observatiile lui Marcada, cazulrelativ la actiunea in garantie, intrand in § I al art. 1885 2).Dar daeä s:a eliminat din art. 1885 C. civil partea relativala actiunea in garantie, textul nostra ca adaos in § ultimal art. 1885, ca actiunile reale ale creditorului _sau proprie-tarului sunt, prin exceptie, prescriptibile in folosul celui cedetine lucrul, chiar inainte de indeplinirea conditiei sau deexpirarea termenului, la care pot fi supuse aceste actiuni.

Aceasta insemneaza ea regula § 1 al art. 1885, dupacare prescriptia nu curge pendente conditione sau pendentedie, nu se aplica drepturilor reale, adica proprietatei kd des-membratilor ei. Ea nu se aplica proprietätei achizitive, cinumai celei liberatorii.

Din acest principiu, introdus de legiuiterul nostru, rezultao consecintä importanta in privinta ipotecei, pe care am sem-nalat-o supra, p. 586.

667. Efectele suspendArei prescriptiei (art 1874 C.Suspendarea opre0e cursul prescriptiei pe tot timpul

at &maza, ara' irisa a o terge pentru timpul trecut In tottimpul cal tine suspendarea, prescriptia doarme, dormit pres-criptio, dupä expresia lui Dunod, ea redeOeptandu-se indatace cauza suspendarei a incetat (art. 1874 C. civil).

Astfel, daca presupunem timpul preserierei unuiimobil de catre un tertiu san a unei obligatii de catre undebitar, prescri otia care a inceput de cinci ani, imobilul sauoreanta In ehestiune devine proprietatea unui minor de 18ani, prescriptia este oprita in drum in timpul celor trei ani

Vezi znfrcl p. 676.Vezi supra, p. 54 r¿i 227, 228, precum FA trimeterile f.-imite acolo. Mai

vea tom. II al acestei lucriiri, p. 216, nota 2, precum si tom. XI, p. 199.

676 ron. civ. CARTEA III. TIT, XX. CAP. III. ANT. 1886.

ai minoritsátei, dupa care ea va incepe a curge din nou, cei_einci ani anteriori adä'ogandu-se la anii posterior majoritátei_(art. 1874 C. civil).

668. Punctul de plecare al prescriptiei (art. 1886C. civil). Art. 1886 din codul civil, dispune cá prescrip-tia (liberatorie a drepturilor de creantá) nu incepe a curgedecat din momentul naterei actiunei supusa acestui mod destangere. Aceasta nu este decat aplicarea maximei:

e Aetiones von natae non praescribuntur» 1).

Dreptul cesionarului unei creante, deschizandw-se in zivacesiunei, prescriptia liberatorie curge contra lui din ziva ee-siunei, cu toate eh aceastá cesiune n'a fost notificatá debi-torului.

Daca creanta este producatoare de dobanzi, prescriptialiberatorie curge in contra ,ffeditorului din ziva existenteiobligatiei, iar nu din momentul exigibilitátei primelor dob6.nzi,afará de cazul cand creanta ar fi cu temen, in care cazse va aplica art. 1885 C. civil. .

Rentele perpetue sau viagere, se preserin in privintadreptului in sine prin 30 de ani, cu incepere dela datatitlului lor constitutiv, iar nu din ziva scadentei primului ter-men al scadentei termenului (art. 1892 C. civil, adaos delegiuitorul nostru dupá parerea lui MarcaM ; pe can(' veni-turile rentei ajunse la scadentá se prescriu prin cinci ani(art. 1907 C. civil 2).

Regulele statornicite de art. 1886 C civil, dupá care,prescriptia liberatorie incepe a curge din ziva nnterei cre-antei suferá mai multe exceptii, si anume:

lo In privinta creantelor conditionale, sau cu termen,fie acest termen cert sau necert, prescriptia mi incep_e a curgedin ziva decand s'a náscut creanta, ci din ziva decand a de-venit exigibiliti prin indeplinirea conditiei sau termenului (art.1885 § 1 C. civil 3).

20 Daca este vorba de o a-0mile in anulare, intemeiatá

2) Vezi tom. II al acestei luerrtri, No. 747.Vezi infret No. 693, p. 699.Vezi supret, p. 67§.

CALCULA REA. TERM E NULTI PRESCRIPTIEL - A RT. 1887-1889. 677

de un viciu de consimtämänt sau pe incapacitatea uneia dinpärti, art. 1900 face sä curga prescriptia, in caz de violen,pela incetarea ei; in caz de eroare sau dol din cauza des-coperirei lor; iar in caz de incapacitate, din ziva incetArei ei.

3° In privinta uzucapiunei sau prescrierei actiunilorreale, punctul de plecare al prescriptiei este ziva in care ainceput posesiunea detentorului, inainte chiar de indeplinireaconditiei sau de expirarea termenului (art 1885 § 2 C. civil).In privinta actiunei ipotecare, prescriptia nu curge insä iniolosul tertiului detentor de imobile ipotecate, cleat din mo-mentul transcrierei titlului sdu de achizitie (art. 1800, 5°).

669. Calcularea termenului prescriptiei (art. 18871889 C. civil). Termenul prescriptiei se ealculeazA pe zile,iar nu pe ore, de die ad diem, iar nu de momento ad mo-mentum (art. 1887 C. civil), deì aceastä din urmä solutie,ar fi fost mult mai jurídica. Cu toate acestea, solutia drep-tului actual era admisä si la Romani 1).

Ziva are 24 ore 2). Ea incepe la miezul noptei si sofárseste la ,miezul noptei urmätore (art. 1888 C. civil).

Ziva in care prescriptia a inceput (dies a quo) nu sesocoteste, ei numai ziva in care ea se implineste (dies adquem), §i aceasta chiar daeä ar fi o särbätoare legalä, art.731 Pr. eiv. nefiind aplicabil in spetä.

Astfel, dacä prescriptia a inceput in ziva de 1 Ianuar,ea va fi, implinità atunci eänd ziva de 1 Ianuar a ultimuluian va fi terruinatä, asa ch actiunea proprietarului sau credi-torului, introdusä la 2 Ianuar, va fi deelaratä prescrisä.

Termenele preseriptiei insemnate cu lunele (art. 956 C.com.), sau cu säptämänile, ea sfärsesc 'In ziva lunei sau sApta-mänei corespunzä'toare cu ziva punctului de plecare (art. 730Pr. civ.) 3).

Terrnenul care, pleeänd dela 29, 30 sau 31 ale lunei,ze implineAe trite° zi care n'are zi corespunzItoare, se va

1) Vezi legile citate in tom. 1 al acestei lucari, p. 338.3) ('pr. art. 1211 C. Calimach (1902 C. austriac).3) Prescriptille insemnate pe zile libere, de exemplu, acea statornicia, illt

rnaterie de societate, prin art. 15 2, C. civil, se indeplinese In ziva corespun-zrttoare a celei in care a inceput, fail a se numgra insi dies a quo qi. dies all-quem (art. 729 Pr. civ.)

678 C. CIV. CARTEA 111.TÍT. XX. CAP. IV. PRESCR. DE 30 ANI.

socoti ca indeplinit in ziva cea din urma a lunei (art. 730 § 2Pr. ci v.).

Lunile eran astfel cum se gasean stabilite prin calen-darul Julian reformat de Iulius Cesar, care, la noi era ce/oficial, afara de poth i telegraful, care, spre inlesnirea rela-tiilor internationale, aplica calendarul grigorian, in baza decre-tului din 20 Decembrie 1864 1), calendar care azi este ce/oficial pentiu intregul Regat.

PRESCRIPTIA LONGISSIMI TEMPORIS DE 30 DE AN/

670. Imparatul Theodosie-eel-mare este acela care sezice cg. a introdus la Romani prescriptia de SO de ani. Cons-titutia sa este perduta, irisa in codul lui Justinian &ira, inaceasta privinta, o constitutie a fiului sau Honorius si a nepo-tului sau Theodosie-cel-tanár (; 3, Cod. De praescriptione,30 vel 40 anorum, 7, 39).

Aceasta constitutie, confirmata i prin altele posterioare,precum i prin Novela 119, capit. 7, este mult laudan,* de 1120-ratul Valentinian, care îi atribue meritul de a asigura omenirei oliniste complectá (humano generi profunda quiete prospexit).

Aceasta prescriptie de treizeci de ani care, in treacat fiezis, ar putea fi mai scurtá, din cauza cailor de comunicatiece exista astazi 2), care nu cere nici titlu, nici bunä credinki(art. 1890 0. civil) 3), a trecut in dreptul vechiu i actualfrancez, si de acolo in dreptul nostru.

Vezi asupra calendarului ei necesitatei unei reforme in aceasta privinti,tom. III al acestei lucrari, p. 195, text e nota 1.

Cu tonte acestea, termenul de 30 de ani este mentinut de codul italian(art. 2135), de codal spaniol (art. 1959), de codal portughez (art. 529), de codalolandez (art. 2000), de codal german (art. 195, 900), etc. Legea bulgara asupraprescriptiei din 1P08 reduce ea irisa termenul uzucapiunei celei lungi la 20 de ani(art. 31) iar de cate ori exista titlu just ri bina credinta, la 10 ani (art. 29),solutie adral?" ei In codul japonez dela 1896 (art. 162 si 167). Terrnenul pres-criptiei a fost, de asemenea, redus la 10 ani in Norvegia printeo lege din 27Iulie 1896. solutie admisa i in Rusia (manifestul din 28 L'al 1787. a cliruiadispozitie a fost introdusä e't in Basarabia prin ukazul din 28 Mai 1823. Vezi inprivinta dreptului rusesc, tom. VII, p. 373, nota 2, in medio foi tom. XI, p. 31,text si nota 3.

Conform: Art. 1478, 1493 C. austriac. Contra: Art. 1940 C. Calima*care cere buna credinta din partea posesorului, aea a daca el a fost de reacredinta. nu poate niciodatii prescrie lucrul posedat, Cpr. Trib, VasluiCr. judiciar din 1901, No. 12, p. 95 (cu observ. noastra) ei Drepiul din 1909,No. 26, p. 204. Vezi tom, XI, p. 16, text ei nota 3. Mai vezi supra, p. 641.

FR ESCRIPTIA DE 30 ANI. ART. 1890-1891 c. CIV. V 904 PR. cm. 679

671. Termenul preseriptiei longissimi temporis (art.1890-1894 C. civil, art. 404 Pr. civ. si 111 L. judedt.de ocoale din 1907). In ripsa de titlu 0 de bunä cre-dint& uzucapiunea cea lunga se indep1ine0e astäzi prin treizeci de an,i1), solutia e admis i In privinta prescriptieiliberatorie. RamAne tus, bineinteles, ea posesiunea, spre aputea, conduce la proprietate, trebue s intruneasca con-ditiile de art 1847 C. civil. Astfel, daca posesorulproduce un fiat', care stabile0e cà posesiunea sa este, precara,el nu va puteá prescrie (art. 1847, 1853 C. civil). In acestsens s'a putut zice ea este mai bine de a nu avea un titlu,decat a avea unul vicial.

Melius est non habere titulum quam habere vitiosum» 2)

Art. 1890 se aplica atat drepturilor personale, afara', dedrepturile de faruilie, i actiunilor pe care legea le declaraimprescriptibile cat i celor reale 3).

Sunt prescriptibile chiar actiunile avAnd de obiect drep-turi facultative gtabilite prin eonventia partilor 4), nu insalfacultatile legale cauzante omului prin lege 0 care proced dinlibertatea lui fireasea5).

In privinta drepturilor reale, unele se stâng prin neln-trebuintare tiny de 30 de ani, precum uzufructul (art. 557),

ervitutile (art. 639) 0 ipoteca (art. 1800, 4°); pe dud pro-prietatea i actiunile ce izvorasc din ea nu se pierd prinsimpla neiutrebuintare, oricfit de lunga, ar fi, ci numai prinprescrierea imobilului de catre un tertiu6).

Tot prin 30 de ani, se prescriu, in lipsa unui alt textde lege, adiunile ce advocatii au in contra clientilor pentru

Alti dab: mai exist i prescriptia de patruzeci de ani, imprumutatidela codul lui justinian, in pnvinta lucrurilor publice nemisatoare i celor bise-ricesti, precum i In priviata lucrurilor spitalelor, ale stiiptinitorului si ale ora-selor (art. 1936 C. Calimach). Dutpli. art. 1935 din codal (Jalimach, se mai dobtlu-deau prin 40 de ani i acele lucran i a citror 1nstriiinare este opritg de legi sauprin testament.

Vezi tom. I al acestei lucrrtri, p. 611, No. 785; tom. II al aceleiasilucrliri, No. 534, p. 306, etc.

Vezi supra p. 652. nota 3.Vezi supra, p. 652.

5) Vezi supra p. 652.Vezi supra, p. 652, nota. 3 Mai vezi tom. I al acestei lucrri, No. 585

.No. 416 bis.

680 COD. CIV. CARTEA rir. TIT. XX. CAP. IV. S.

plata onorariului lor, ca i actiunea clientilor in contraunui advocat pentru darea socotelilor i restituirea documen-telor ce i s'au incredintat 1).

671 bis. Prescrierea hotaririlor judecAtore§ti. Art.404 din Pr. eivilA dupA care o hotärire judecAtoreascA ne-executatA timp de 30 de ani, decAnd a rAmas definitivA, nuse mai poate execua, 0 pierde puterea lucrului judecat,nu este decAt tot o aplicare a art. 1890 C. civil; 0 acestprincipia se aplicA atAt hotAririlor civile cat i celor comer-ciale, intruclt legea nu face nici distinctie In aceastA pri-vintA 2).

Cu aceastA ocazie trebue sA mentionärn art. 111 dinlegea judecAtoriilor de ocoale dela 1907, dupl care cArtile dejudecatA i sentintele tribunalelor, date asupra lor fie in apel,fie in recurs, nu se mai prescriu prin 30 de ani, ci numaiprin 10 ani de cAnd au rämas definitive, aceastA prescriptiecurgAnd in contra minorilor, interzi01or i ferneilor mAritatc)3).

O altA aplicare a art. 1890 o gAsim in art, 700 C.civil, asupra eAruia vezi tom. II al acestei lucrAri, p. 88urm., No. 178 urm.

Codul civil mai cuprinde numeroase aplicAri ale art. 1890C. civil, precum : art. 118, 557, 559, 580, 619, 623, 639,640, 645, 729, 840, 1800, 40, etc.

671 ter. Actul recognitiv in materie de rente perpetuesau viagere (art. 1893 C. civil). Creditorul rentei caa oricArei obligatii in genere, poate in totdeauna sA dovedeascAel dreptul sä.u, de a percepe veniturile rentei nu este pres-

1) Vezi tom. XI, p. 219 urm. si p. 286. Dup.& art.2140 din codul Italiansi art. 42 din legea bulgaril asupra prescriptiei dela1898, creantele ce advocatiiau In contra clientilor se prescriu prin trei ani, iar dunk' art. 196 § 5 din co-dul german, prin doi ani. Vezi si art. 171, 172 din codul japonez dela 1896.Vezi in privinta codului italian i dreptului bulgar, infra, p. 692, nota 3.Art. 45 din legea bulgarii mentionatii, dispune Meg cá avocatii Bunt scutiti dea dk socoteli de actele relative la proccsele ce li s'au incredintat, adtiogiindcA se ponte deferi jurlimAnt advocatului asupra faptului dacii el n'a pitstrat do-cumentele procesului sau nu stie unde se giisesc.

Vezi tom. X f, p. 158 si p. 22, text i nota 3. Mai vezi e tom. IIIal acestei lucriiri. p. 666, text si nota 1.

3) Acest text nu s.. aplicA cleat dirtilor de judecatit sau sentintelor tribu-nalelor pronuntate in urma aplicArei legei judeclitoriilor de ocoale (1 Mai 19(18),fiinddi In principiu, legea n'are efect retroactiv (art. 1 si 1911 C. civil).

PRESCRIPTIA DE 30...ANI. - ART. 1893. 681

cris, aceastg dovadg putandu-se face prin toate mijloacelelegale. Proba cea mai bung ar fi chitantele creditorului, careconstatO plata veniturilor rentei, pentrucg fiecare plata fare-rape prescriptia rentei, fiindcg prin aceastg platg debitorulTecunoaste dreptul creditorului (art. 1865, 30 C. civil). Acesteehitanle fiind insd n mdna debitorului, el poate sd leascundd i set pretindd eä creditorul nu fi-a exercitatdreptul sdu timp de 30 ani, invocand astfel prescriptia.Spre a se inlgtura acest inconvenient, legea vine in ajutorulcreditorului i reprezentantilor sgi, dandu-le facultatea de aconstrange pe debitorul rentei a le procura un nou titlu derentg dupg, 28 de ani dela data titlului constitutiv al renteisau, in termeni mai generali, dela data ultimului act careconstatl obligatia debitorului si aceastO facultate poat,e fi exer-citatá la fiecare expirare a termenului de 28 de ani.

Un titlu mai vechiu de 30 de ani rOmane frig bun sivalid, farg un nou titlu, dacg se constatg, c veniturile renteiau fost plgtite e prescriptia a fost intreruptg.

Creditorul isi va procura titlul nou, fie prin bung trite.legere, fie prin justitie, hotgrirea dobanditg servind in acestcaz de titlu.

Art. 1893 se aplicil la toate rentele, fie perpetue, fieviagere. El nu se aplicg insg la datoria unui capital exigi-bil dupg 30 de ani, niel detentorului unui fond ipotecatpentru garantarea rentei, nici debitorului, unei servituti, intrucatacest text cuprinde o dispozitie de favoare aplicabilg numairentelor.

671 ter. Sectia de fatg se terming prin art. 1894, careeste inutil si care, ca atare, a fost eliminat din codul italian.

Acest text dispune ca regulele prescriptiei asupra altorobiecte decat cele mentionate in titlul de fatk, sunt expusela locurile respective din acest cod; de exemplu: prescriereaactiunei in anulare a unei conventii (art. 1900); prescriereaactiunei minorului sou interzisului contra autorului, relativala faptele tutelei (art. 1901 C. civil); prescriptiile comerciale(art. 945 urm. C. com.) etc. Este insg, de observat cg, prin-cipiile generale statornicite in tidal de fatg se aplicg i pres-criptiilor particulare cuprinse in alte dispozitii, decate oriJegea n'a derogat dela de

682 COD. CIV. CARTEA Ill. --°TIT. XX. CAP. VI. S. III.

PRESCRIPTIA DE 10 PANA LA 20 DE ANI(PRESCRIPTIA ACHIZITIVA LONGI TEMPORIS).

Uzucapiunea se poate indeplini, dupa cum stinrprin 30 de ani, färd titlu si Rua bunä,' credintä'.

Ea se poate indeplini si prin 10 sau 20 de ani, decäteori exista titlul just si bunk' credintä 1). Aceasta mated&este reglementata prin art. 1895-1899 C. civil.

Lucrurile la care se aplica prescriptiile de 10pana la 20 de ani. Uzucapiunea de 10-20 de ani, pecare Romanii o numeau longi temporis, fiind o exceptie deladreptul comun, dui% care uzucapiunea este, in genere de 30*de ani, (art. 1890 C. civil), este de strictä', interpretare

Ea nu se aplica deci deal la Imul sau mai multeimobile determinate, iar nu unei universalitäti de imobile,ntci mobilelor2), nici servitutiilor prediale, nici dreptului ipotecar.

Dc câteori insa imobilul ipoteeat sau upus privilegiuluise gäseste in mäna unui tertiu detentor, si acest tertiu seintemeiaza pe un titlu, el poate sa opue prescriptia de 10'pang. la 20 de ani, daca titlul sau este transcris.

Art. 1895 urm. nefiind, de asemenea, aplicabil actiuneipauliene, posesorul nu poate sa opue prescriptia de 10-20'ani actiunei pauliene indreptata contra instrainärei care i-atransmis imobilul, numai prescriptia de 30 ani fiind apli-cabila in specie 3).

Efectele prescriptiei de 10 20 de ani.Efectul uzucapiunei de 10 20 de ani este ea e acel atpreseriptiei de 30 de ani, de a face ca posesorul sa dobän-deasca erga omnes proprietatea imobilului la care ea se.aplicä.

Aceastä prescriptie, care pune pe posesor la adapost deactiunea in revendicare din partea adeväratului proprietar, nulibereaza imobilul de viciile care ar putea sa atragä, nulitatea.

Cpr. art. 1919 ,g 1924 C. Calimach.Uzufructul unui imobil fiind imobil prin obiectul la care se !Oki

(art. 471 C. civil), poate fi dobfinditii prin uzucapinne de 10 sau 20 de ani.Vezi tom. V. p. 267, 268; tom. XI, p. 234; Colin et Capitant, lir

p. 60; Beudant, Contrats et oblig., 634, p. 317; Planiol, II, 332, etc.

PRESCRIPTIA DE 10-20 ANI. - ART. 1895 'URN. 683

sau rezolvirea titlului in baza cä'ruia imobilul a fost dobanditde posesor.

Cel ce a prescris proprietatea unui imobil prin uzuca-piunea de 10-20 de ani nu desrobe§te acest imobil de ser-vitutile ce-1 grevau, dupä cum el nu dobande§te, prin aceastäuzucapiune scurtä, servitutile active, continue 0 aparente cese exercitau de fondul dobandit asupra altui fond, acesteservituti neputAnd fi dobandite cleat prin prescriptia de 30de ani (art. 623 C. civil).

Dacä este vorba de un drept de uzufruct, care ar grevaimobilul dobAndit prin uzucapiunea de 10-20 de ani, uzu-fructul se va stfinge prin efectul prescriptiei statornicite de.art. 1895 C. civil.

In fine, uzucapiunea de 10-20 de ani, consolidând-proprietatea in mama posesorului, libereazA imobilul dobandit(le riscurile evictiunei care ar putea sä rezulte din actiuneain anulare sau in rezolutie existente in persoana preceden-tului vanzätor sau de existenta unei conditii la care era su-pug rezolvirea fitlului vanzatorului 1).

Conditiile cerute pentru indeplinirea uzuca-piunei de 10-20 de ani. Aceste conditii aunt in numAr.de patru: 16 un imobil determinat, care este in comer;2° buna credinta.; 3° un titlu just tranzlativ de proprietate(justa causa); 40 0 in fine, posesiunea exercitatä in timpuldeterminat de lege (10 sau 20 de ani). Aceste conditii suntTezumate in versul urmätor:

Res habilis, titulus, fides, possessio, tempus.

1° Lucrurile care pot fi uzucapiate. Pentruca,un imobil sä poatti fi dobfindit prin uzucapiunea cea scurtä,ca $i prin uzucapiunea cea lough', el trebue A fie in comert.

2° Buna credintA a posesorului (art. 1895,1898, 1899 § 2). -- III% buna credintä, ca 0 fArg, celelalteeonditii cerute de art. 1895 urm., prescriptia de 10-20 deani nu poate sä aibl loc.

(Non procedit usucapio qui non bona fide videtur possidere».(Acel care nu posedA Cu buna credintil nu poate sg uzucapieze).(L. 33 § 1, .,Dig., De usurpationibus et unteapionibus, 91, 3).


684 COD. CIV. CARTEA M. TIT. XX. CAP. IV. ART. 1895 DIM

Buna credinta este credinta posesorului ea eel dela carea dobandit iruobilul era proprietar (art. 1898 § 1 C. civil),

«Bona lides villa aliad est quam justa opinio quaesili do-ming» 1)

Buna credintä consistä deci in eroare asupra existenteidrEptului de proprietate a eelui care a instrainat imobilul.Eroarea posesorului poate fi astäzi, nu nmnai de fapt, dar side drept. Exemplu de eroare de fapt: Cumpar un imobilelela A., pe care 11 cred proprietar, sau pe care ti cred major,pe eand in realitate el este minor, etc.

Errari in facto in quo prudentissimi falluntur".

La Romani, eroare de drept nu era, in genere, seuza-bilä', pe cand eroarea de fapt putea, din contra, fi scuzata,dacä nu provenel dintr'o neglijenta culpabila2)

«Regula est juris quidem ignorantiam caique nocere, .faci 'rerc.ignorantiam non nocere». (L. 9, Pr. Dig. D6 juris et facti ignoran-tia, 22. 6.

In dreptul actual, legea distinge eroarea de fapt de ceade drept numai in rnaterie de märturisire judiciara (art. 1206C. civil 3).

Daca posesorul a fost sau nu de bung eredintä, aceastaeste o chestie de fapt, de suveranä apropiere a instantelorde fond..

In mice, caz, spre deosebire de ceeace se intamplä inprivinta dobandirei fructelor (art. 485, 486 C. civil 4), estesuficient in materie de prescriptie, ea buna credinta sä fiexistat in momentul dobändirei imobilului (art. 1898 § 2)solutie pe care majoritatea autorilor o aplica si in privintacasätoriei putative (art. 183, 184 C. civil). Aeeasta nu estecleat aplicarea unei maxime cunoscute.

«Mala fides supervenies usucapionem non impeditD 5)

') Cpr..L. 109, Dig., Der verborun significatione, 50, 16.Art. 426 din codal Calimach, nu vorbeste cleat de eroarea de fapt

pe cind art. 326 din codal austriac vorbeste si de eroare de drept. (aus Un-urissenheit der gesetzlichen vorsehriften). Vezi tom. XI, p. 130, nota 1, in fine

p. 212, nota 1.Vezi tom. III al acestei lucrriri. p. 485, No. 384.Vezi tom. I al acestei lucrriri, No. 624.Vezi tom. I al acestei lucrii.ri, p. 230 si p. 457.

1) Vezi tom. I al aeestei 1ucrri, p, 466, No. 620.Vezi sup?* p. 515, nota 6.Titlurile de uzucapiune mu la Romani: titlul pro emptore, titlul

pro donato, pro legato, pro dote, pro soluto, pro herede, pro derelict°, pro suo,etc. Vezi tom. XI, p. 247, nota 1.

Vezi tom. I al acestei lucrilri, p. 455 FA p. 595.

PRESCRIPTIA DE 10-20 A NI. A RT. 1897. 685

Buna credintä fiind un fapt intern nu poate fi doveditáde aceea ea este presupusa de cate ori este sprijinita prin-tr'un titlu just de achizitie. Acel care invoaca reaua credintatrebuie s'o dovedeasca (art. 1169 C. civil), dovada putandu-seface prin once mijloace, prezumptii, martori, etc. independentde once probá scrisa (art. 1198 C. civil).

678. 30 Justa cauzA sau titlul lust (tranzlativ deproprietate) (art. 1897 C. civil). Spre a putea dobandiproprietatea unui imobil determinat prin uzucapiunea de 10-20de ani, nu este suficient ca posesorul tsä fie de buna credintg,ci mai trebue ca el sä', aiba un titlu just, puternie sau drept(art. 416 si 1919 C. Calimach), justa causa possidentis, sau

justus titulus possessionis, care sil' justifice posesiunea i sitrnotiveze buna credinta, iar nu numai ca un element con-stitutiv al acestei bune credinte, ca in cazurile art. 486, 487C. civil 1) de aceea, prezidentul Faber ziceá,:

Bonne fidei possessor ille est, qui litulum halwt, sed i nvali-du in, malae fidei vero qui vet nullum pescetus, vet mtio,sum»

Prin titlu just, de care se serveste codul francez, saujusta cauzá, de care se serveste atat dreptul roman eat sicodul nostru, se intelege aci un act juridic, care ar fi trans-mis proprietatea daca ar fi emanat dela adevaratul proprietar,precum : vanzarea, schimbul, donatiunea, legatul particular,tranzactia, de cate ori este tranzlativa de proprietate 2) etc.inteun cuvant, toate aetele juridice care stramuta proprietatea 3).Titlul posesiunei pentru un cumparator nu este deci inscri-sul care constata vanzarea, ci insäsi vanzarea.

<Tihtlus est radix et fundamentum juris pretinsiv 4).

tim, de asemenea, cä in dreptul nostru, spre deosebirede ceeace se intampla in Franta, titlul pro herede constitueun titlu just csre, unit cu buna credinta, conduce pe mo-

686 c. 0. ur. TIT. XX.-CAP. IV.-S. ART. 1892 § 2 6 3.

stenitor la proprietatea imobilului gäsit in suecesiune, prinuzucapiune de 10 pana. la 20 de ani 1).

Titlul trebuind sa fie tranzlativ de proprietate, un titlu,sub conditie suspensiva nu devine un titlu just pentru uzu-capiune decat la indeplinirea conditiei.

(Si sub conditione emptio facta sit, pendente conditione, emptorusu non capit». (L. 2 § 2, ab initio, Dig., Pro emptore, 41. 4).

Titlul supus unei conditii rezolutorii este, din contra,un titlu just, si el nu va inceta decat la indeplinirea con-ditiei.

Un contract de locatiune, de amanet, de irnprumut, etc.,nu sunt, din contra, titluri tranzlative de proprietate si, eaatare, nu pot servi de baza uzucapiunei.

Nu pot, de asemenea, conduce la uzucapiune actele carenu sunt tranzlative, ci numai declarative de drepturi, precum:-o impartRalä, o hotarire judecatoreasca, etc.

Pot insh servi de baza uzucapiunei, ordonantele de ad-judecare i hotruirile care constata un contract verbal tranz-lativ de proprietate, pentrueä proprietatea nu este strdmutatàIn specie prin judecatä, ci prin ordonanta de adjudecareprin contractul verbal pe care 11 constatä. judecata 2).

679. Titlul nul sau anulabil (art. 1893 § 2 si 3CA civil). Pentruca uzucapiunea de 10-20 ani sa poanavea loc, titlul trebue sa fie valid in forma, un titlu nul nupoate deci servi de baza uzucapiunei, chiar daca posesoruln'a avut cunostinta titlului (art. 1897 § 2 C. civil 3). Astfelar fi, de exemplu o donatiune, o conventie matrimonian, etc.nencuta in forma autentica, o donatiune sau un testamentcare ar cuprinde o substitutie fidei comisara, vanzarea uneisuccesiuni nedeschise. etc. 4).

Chestiunea de a se sti daca donatiunea nula pentru vicii

Vezi supra, p. 663, precum si tom. II al acestei luertiri, p. 2166 p. 240.

In dit priveste legea _rara. _relativ la pAmânturile conferite siitenilorpeste partea cuvenitii lor, vezi tom. XI, p. 254 urm.

8) In cit priveste efectele titlului nul relativ la atribuirea fructelor unuiposesor de bitnä credintri, vezi tom. XI, p. 266, nota 2. Cpr. Colin et Capitant,I, p. 922.


PRESCRIPTIA DE 10-20 ANI. - ART. 1897. 687

de forme, lusa confirmata sau executatä, de moOenitorii saureprezentantii däruitorului, dupa moartea sa, devine sau nuun titlu just ad usucapiendunt, este controversata O.

Se admite lusa, in genere, ca o donatiune, ca 1 o vin-zare netranscrisä. constitue un titlu just, fiindel transcriptian'a fost organizata pentru a apara. pe adevaratul proprietarcontra uzurparilor emanate dela tertii. Chestiunea este lusacontroversatä 2).

Tot controversata este i chestiunea de a se ti dacavAnzarea lucrului altuia constitue sau nu un titlu just adusucapiendum

Nulitatea titlului nu-1 viciaza i nu 1 façe impropriu lauzucapiune, deat atunci cAnd este vorba de o nulitate ab-soluta i de ordine publica, iar nu de o nulitate relativa,precum ar fi, de exemplu, un minor, care ar fi vAndut, faraformele legale un imobil ce nu-i apartinea, pe care tusa cum-paratorul credea ca i apartine; de unde rezulta câ posesorulacestui imobil nu va puta, sa opue uzucapiunea, daca inmomentul contractä'rei, el cuno0ea cauza anulabilitätei titlului;fiindca dupa cum 'ne aratä Marcadé, in asemenea caz, el estede rea credinta i, deci, lipsete unele din conditiile cerute delege pentru existenta uzucapiunei. Legiuitorul nostril a admisde astadata parerea acestui autor prin § ultim al art. 1897.

680. Titlul putativ. Titlul putativ este acela pecare posesorul il erede ca, exista, dar care nu exista in rea-litate. Astfel ar fi, de exemplu, un testament revocat prinactul posterior, care se descopere mai tArziu.

Un asemenea titlu nu mai poate astazi sa serveasca debaza uzucapiunei; pentruca, in dreptul actual se cere untitlu real, cu o conditie deosebitä a bunei credinte (art. 1895,ab initio C. civil).

In consecintä, s'a decis, cu drept cuvant, ea de ateoriposesorul crede ea poseda in baza unui titlu, care, in reali-tate, nu exista (titlu putativ), eroarea lui nu-1 poate duce ladobandirea proprietatei prin uzucapiune, justa cauza fiind

Vezi tom. XI, p. 258.Vezi tom. VIII, partea II, p. 30, nota 1; tom. XI, p. 258, 259,

text 1# nota 3.Vezi tom. VIII, partea II, p. 99; tom. XI, p. 259, 260.

688 COD. CIV. CARTEA Ill. TIT. XX. CAP. IV. EL IIL

ceruta ca o conditie deosebita de ac,ea a bunei credintedeci titlul putativ ar fi, in speta, suficient, titlul s'ar reducenumai la buna credinta, ceeace ar fi contrar dispozitiilorexprese ale legei, care cere ambele conditii 1).

Titlul putativ poate insa servi de temeiu bunei credintespre a conduce pe posesor la dobandirea fructelor (art. 486,487 C. civil), Mudd, legea nu cere, pentru dobandirea fruc-telor, ca in matkrie de uzueapiune, buna credinta 0 un titlujust, ci o singura conditie, adeca: buna credinta, titlul -nefiindIn specie decal un element 0 un mijloc de proba ale buneicredinte

Titlu fArA datA certA. Actul sub semnaturaprivata, prin care se tinde a se dovedi titlul, nu poate fiopus proprietarului in contra cä'ruia se invoace uzucapiunea,deck, din ziva in care acest titlu a dobandit data certa (art.1182 C. civil), Eluded acest proprietar este un tertiu fatade posesor.

Dovedirea titlului just (art. 1899 § 1 C.civil). Art. 1899 § 1 din codul nostru dispune, prin apli-carea dreptului comun ca justa cauza trebue totdeauna säfie dovedita ca cel ce invoaca uzucapiunea.

Ei incumbit probatio qui- (licit, non qui negat» (art. 1169C. civil).

Dovada titlului se poate face 0 prin martori 0 pre-zumptii, in cazurile in care aceasta dovada este admisa dupadreptul comun.

Chestiunea de a se ti3ti daca posesorul are sau nu untitlu just, adeca o cauza juridica i legitima de achiz;tie,este o chestie de fapt, ci o chestie de drept.

40 Termenul uzucapiunei intemeiatA pe unthin just si pe bunA credintA (art. 1895, 1896 C. civil).Termenul prescriptiei este determinat in mod deosebit, dupä

') Cas. S. I, No. 132, din 23 Iunie 1919. Trib. jurldiett din .1920, No.1 si 2.p. 2 si Dreptul din 1919, No. 2, p. 19.

Aceastii decizie mai plum in principiu c, de ctiteori posesorul posedipeste titiul s'in de proprietate, el nu poate invoc4 In favoarea sa prescriptia da10 sau 20 de ani, care si-1 conducri, la uzucapiunea inaobilului.

2) Vezi torn. I al acestei lucrilri, p. 456, 4,57.

PRESCR. ACTIUNEI tN ANULARE SAU RESC. ART. 1900. 689

cum proprietarul contra caruia se prescrie este prezent sauabsent.

Proprietarul se considera ea prezent cAnd locueste in cir-cumscriptia curtei de apel unde se afid situat imobilul; si caabsent, de cAteori el locueste afarA din aceasta circuniscriptie.

Legea s'a referit la locuinta de fapt, adeca la repedinfaproprietarulu:, lar nu la Zomiciliul sau, pentruca proximitateasau departarea resedintei sale ii permite sau il impiedica dea cunoaste care din imobilele sale pot fi expuse a fi uzu-capiate.

In contra Statului, in privinta bunurilor domeniului skiprivat, care singure pot fi prescrise, uzucapiunea se va inde-plini totdeauna prin zece ani, el fiind prezent peste tot locul,deoarece el are pretutindeni agenti insarcinati de a veghiala interesele sale.

Art. 1896 din codul civil prevede cazul cAnd adevAratulproprietar al imobilului ce se prescrie, a locuit un timp oare-care in circumscriptia curtii unde se afla imobilul si alt timp.afara din aceasta circumscriptiei. El a fost deci prezent unlimp oarecare si absent, pentru restul timpului. Spre a secalculh in asemenea caz timpul uzucapiunei, textul de mai susdispune ca atunci cAnd proprietarul locueste in afara de cir-cumscriptia curtei uncle _sa gaseste situat imobilul trebue untimp fndoit ca't ar fi fost necesar, daca el ar fi fost prezent,-eeeace legea exprima zicAnd ca, la anii de prezenta, se adaugaun numar de ani de absenta indoit. Regulele statornicite delege se combina deci impreuna in asa mod, ca fiecare ande prezenta, face, din punctul de vedere al prescriptie, catdoi ani de absenta si vice-versa 1)

In fine, trebuie sa, adaogam cA, pentruca art. 1896 C,civil sa fie aplicabil, se cere o lipsa continua a proprietaruluidin circumscriptia curtei, in care imobilul este situat, iar nunumai o simplä absenta trecatoare.

684. Prescrierea actiunei in anulare sau in resci--ziune, (prescriptie liberatorie) (art. 1900 C. civil). Aceastamaterie a fost studiata in tom. III al acestei lucrari, p. 401

mm, No. 333 urm.

1) Vezi In tom. XI, p. 269 un exempla spre liimurirea acestui caz.D. Atexandresco. PrincipiPe Dreptului Civil Romtin. Vol. IV, (ult;rnul). 44

690 COD. CIV. - CARTEA Ili. - TIT. XX. - CAP. IV.- S. III.

685. Prescriptia faptelor relative la tutelA (Pres-cripfia liberatorie statornicità in favoarea tutorului) (Art.1901 c. civil). Aceasta materie a fost studiata la titlultut4lei, in tom. I acestei lucrari, p. 386 urm., No. 531.

685 bis. Prescrierea actiunilor contra architectilorsi antreprenorilor pentru lucrArile fAcute de ei (art. 1843.si 1902 C. civil). Proprietarii au o actiune in responsa-bilitate contra arhitectilor O. antreprenorilor atat pentru lu-crh,"rile noui cát kli pentru reparatiile facute de ei. Aceastaactiune se prescrie prin zece ami 1), din ziva termindrei lu-crarei, partile fiind Irish' libere de a stipulá o garantie maillunga sau mai scurta, intrucát textele de mai sus nu inte-reseaza ordinea publica.

In once caz, art. 1483 §.1 1902 fiind relative numai laresponsabilitatea arbitectilor i antreprenorilor pentru lucrarile-facute de ei, actiunea ce aceOia au contra proprietarilor pentruplata serviciilor lor se prescriu prin 30 de ani (art. 1890-C. civil).

Dupa art. 2140 § ultim din codul italian i art. 42 §-ultim din legea bulgard asupra prescriptiei dela 1898, aceastadin urma acune se prescrie prin trei ami dela terminare&lucrarilor.

Despre art. 1483 i 1902 C. civil am mai vorbit suprer,p. 376 urm:, No. 312.

688. Prescriptiile scurte. Prescriptiile de care seocupa aceasta sectie, sunt cunoscute sub numele de prescriptiiscurte (brevi temporis). Cea mai lunga este de cinci ani, iar-cea mai scurta de ase luni.

In alte parti ale codului civil, gasim prescriptii O. maiscurt. Vezi de exemplu art. 290. 1344, etc. C, civil.

Art. 833 i 931 din codul civil, mai prevede Inca apreseriptie de un an in privinta revocarii donatiunilor pentruingratitudine i a testamentelor, pentru injurii grave aduse-memoriei testatorului.

Art. 1512 C. civil prevede, in materie de societate, o-

1) Legea mai prevede §i alte prescriptii de xece ani. Vezi, de exemplu,art. 1051, 1895 urm., 1900, 1901 C. civil, art. 947, 948 C. com., etc.

DESPRE CITEVA PRESCRIPTII PARTICULARE. ART. 1903. 691

prescriptie de noucizeci de zile1); lar art. 722, 783, si 1909Iin acelas cod prevad o prescriptie de trei ami 2).

Alte prescriptii scurte mai sunt prevazute si de unelelegi speciale. Astfel este, de exemplu, prescriptia de fase lunitatornicita de legea proprietarilor dela 1903, in privinta

actiunei in daune (art. 19 § ultim); prescriptia tot de faseluni, admisa de art. 170 din legea telegrafo-postala, dela.5 Ianuar 1914 pentru perderea obiectelor incredintate oficiilor-telegrafo-postale, etc,

Toate prescriptiile scurte constituind adevarate exceptii-dela dreptul comun, trebue sä fie interpretate in mod res-trictiv, in baza regulei cunoscute:

Exceptiones sunt strictissimae interpretationis»

687. Prescriptia de sase luni (art. 1903 C. civil)10 Prima categorie de persoane carora se aplica prescriptiade §ase luni cuprinde maestra i institutorii de stiinte saude arte, pentru lectiile ce dan ea luna 0, a fortiori, ca lectia.Actiunea ce acestia au in contra parintilor copiilor ce instruescse prescriu dar prin sase luni.

In cat priveste lusa lectiile date pe un timp .mailung sau mai scurt, pentru un pre à forfait, se va aplicaprescriptia de 30 de ani (art. 1890 C. civil).

20 A doua categorie de persoane cärora se aplica pres-criptia de sase luni, cuprinde ospätatorii, gä'zduitorii, restau-ratorii, etc. 3). si dupä unii, chiar carciumarii, cafengii, etc.pentru hrana ce procura' clientilor, fie ca luna, fie ca anul.Aceastä dispozitie ior trage origina sa din ordonanta luiLudovic al XII-lea dela 1512.

Aceasta prescriptie nu incepe a curge contra ospatato-rilor, hangiilor etc., in lipsa unei anume conventii, clec& din.ziva ultimei furnituri facuta clientului.

Aceastä prescriptie nu se aplica tusa directorilor caselor<le sanatate, care au gazduit i ingrijit pe un bolnav; nici

Vezi supra, p. 677, nota 3.Mai vezi art. 163, 165, 167 C. civil, etc.Creauta ce are un hangiu sau un osplitiltor, In aceastil calitate, este

privilegiati asupra lucrurilor aduse de editor In han sau osplitiirie (art. 1730,60 C. civil).

692 COD. CIV. CARTEA 111.TIT. XX.CAP. IV. ART. 1904.

brutarilor, Mcanilor, casapilor, cofetarilor si altor comercianticarora se va aplica prescriptia de un an (art. 1904 § 2 C.civil); nici acelor cari, fara spirit de specula, ar fi primit inmod exceptional o persoana, si ar fi gázduit-o pentrupret determinat, nici acelor cari ar fi garantat datoria con-tractata' de altul cAtre un hangiu, osptitätor etc.

30 A treia i ultima categorie de persoane, carora sepoate opune prescriptia de sase luni, cuprinde lucrgtoriioamenii tocmiti ca ziva, pentru plata zilelor de munca, asirobriilor si a furniturilor facute de ei, Acestia sunt: lucra-toril campului, vierii, servitorii, care-si Inchiriaza, serviciile lu-ca luna, efc,

Nu intra insa.' In aceasta categorie: impiegatii comer-ciali ai negutatorilor, plätii ea luna, ctirora li se va aplicaprescriptia da cinci ani (art. 1907 C. civil), pentruca ei nu.sunt Insgreinati cu facerea unei lucrAri manuale. Prescriptiade- sase luni nu se aplica, de asemene% antreprenorilor delucrari, ni ci arbitectilor, etc.

688. Prescriptia de un an (art. 1904 C. civil) 1)10 Prima categorie de persoane carora se aplica, prescriptiade un an, cuprinde: medicii, veterinarii, hirnrgii i farmacistii,pentru vizite, operatii si furnituri de medicamente 2). Inprivinta dentistilor si moaselor, chEstiunea este controversata3).

Legea mai admite i alte prescriptii de un an. Vezi, de exemplu, art.953, 955 C. com., etc. In cit priveste prescriptia de doi ani, vezi art. 952 C._com., iar In cât priveste prescriptia de trei ani, vezi art. 950, 951 C. cona.. etc.

S'a deeis cL imposibilitatea moreda In caro se giseste creditorul de a-sitprocurit o dovadi pentru stabilirea creantei sale, permitindu-i adminis-trarea probei testimoniale, ca si imposibilitatea fizieli (art. 1198 C. civil), medica',trebue si fie considerat, In ceeace priveste plata onorariilor sale, ci se gise.ste-Inteo imposibilitate morali, de a-si procura o dovadii seris . despre obligati&contraetati de el dela bolnavul care a fost ingrijit ; i pentru aeeleasi motive.aovada bolnavului trebue si fie admisii, farà nicio probi seria, orieare ar fisuma reelinmiti de medic, &A acest din urmii luat obligatia de a ingrijhpe cel dintii fàrà nicio patà. Cas. A. D. P. 1911. 1. 14 si Dreptul din 1916,No. 54, p. 431 (eu observ. noasträ). Vezi si tom. III al acestei lucràri, p, 465,.nota 1.

Vezi tom. XI, p. 297, nota 1.. Legea fr. din 30 Noembrie 1892, caro,saodifiei art. 2272 fr.. a.plici dentistilor si moaselor prescriptia de doi ani. Dupi,art. 196 § 14 din codul german, creantele medieilor, chirurgiilor, mamosilor.dentistilor, veterinarilor i moaselor se prescriu tot prin doi ani. Dupli eodulitalian (art. 2140) si legea bulgari mentionatrt asupra preseriptiei, (art. 42),oreantele medieilor s't farmacistilor se prescriu prin trei ani. Atitt codul italiansit i textul mentionat al legei bulgare declari prescriptibi'e tot prin trei ani kzid

creantele avocatilor pentru plata onorarului i cheltuelelor %ente de ei. Vezisupra, p. 680, nota 1. Acesti trei ani se socutesc dela sentina sau inchidereaprocesului, dela impricarea pärtilor sau revocarea procurei. La noi, stim crt Inprivinta avocatilor se apila prescriptia de 30 de ani. Vezi supra, p. 680.

Vesi tom. XI, p. 298, nota 2, unde se aratä cele trei sisteme propuse-ta acesatä privintä.

Vez) supra, p. 551.

PRESCRIPTIA DE UN AN. - ART. 1904. 69

Prescriptia de un an nu se aplica irisa posluginicilor, infier-mierile lor, gardienelor (gardesmalades), etc., carara li se-aplica prescriptia de sase luni (art. 1903 C. civil).

Tot controversata este si chestiunea de a se sti care.este, in specie, punctut de plecare al prescriptiei 1).

Cheltuelile boalei celei din urrah, facute in curs de uaan, sunt privilegiate asupra tuturor mobilelor debitorului, si;acest privilegiu apartine toemai medicilor, chirurgilor, farma-cistilor, etc., care au ingrijit pe' un bolnav, dandu-i cele tre-buitoare la ultima sa bolla (art. 1729, 3° C. civil) 2).

2° A doua categorie de persoane cärora este opozabilä.prescriptia de un an, cuprinde comerciantii pentru marfurile-ce vand la particularii care nu sunt comercianti, dispozitie-imprunautata dela art. 7 al ordonantei asupra comertuluidin Martie 1673.

In at priveste vanzarile de märfuri intre comercianti-altq operatii cornerciale, prescriptia este, la noi, de zece-

ani (art. 947 C. com.), iar in Franta si in Belgia de 30 deani. Prin comerciant sau negutitor se intelege acel care-campal% märfuri cu toptanul, spre a-le vinde particularilorin detail. Astfel, nu sunt negutitori, in sensul art. 1904, 2°:constructorii de masini agricole, artistii care-si valid operilelor de arta, proprietarii care-si \T'ami recoltele lor, fie chiarunui comerciant, antreprenorii de lucrrtri, etc.

Prescriptia de un an se aplica 'basa bacanilor, brutarilor-casapilor, cofetarilor, croitorilor, ornicarilor, fierarilor, laca-tusilor, librarilor sau vanzatorilor de ziare, tipografielor,privinta operelor ce editeaza, etc.

In rezumat, pentruca prescriptia anuala sa' fie aplicabila,trebue ca operatia care da nastere actiunei sa fie comerciará

partea celui care face furnitura, putin importa daca eaeste fama' cu toptanul sau tu detaliu, legea nefacanddistinctie in aceasta privinta.

B94 COD. CIV. - CARTEA III. -TIT. XX. --CAP. IV.- ART. 1904.

3° A treia cltegorie, carora se aplica prescriptia de maiB u s cuprinde: directorii de pensionate sau scoale private oripublice, pentru pensiunea scolarilor, § i alti maestri sau patronipentru pretul uceniciei.

Prescriptia de un an se aplica la tot ce datoreste parin-tele pentru brana elevului, gazduirea si instructia lui, si chiarpentru furnituri scolare.

Ea nu se aplica insa decat pretului pensiunei propriuzise, iar nu si altor cheltueli si ingrijiri, pentru care direc-torul pensionatului se consider% ca avand mandat de la pa-

rinti spre a-le face in interesul educatiunei f i sal:A.1*i elevului.Acei care se marginesc a procura elevilor numai gaz-

duirea si hrana, far% a-le da si invatatura, sunt asimilatigazduitorilor prevazuti de art. 1903 si, ca atare, creantele lorse prescriu prin sase luni, iar bu printeun an.

In cat priveste ucenicii, adecä acei cari sunt primiti demesteri pentru invätätura unui mestesug, legea nu prevededeck o creantä prescriptibild printr'un an, e anume: aceeaa pretului uceniciei. Daca patronul primeste -si gazdueste peucenicii sdi, el va fi asimilat directorului de pensionate.

40 In a patra si ultima categorie de persoane carora sepoate °puke aceasta prescriptie cuprinde servitorii ce se toc-mesc cu anul, in privinta, plätei simbriei lor, nu insa si aceicare se tocmesc cu luna, cu sa'ptämana sau cu ziva, pentrucaacestor din arma li se aplica prescriptia de sase luni (art. 1903).

Servitorii care se tocmese ca anul, de care vorbeste art.1904 C. civil sunt: bucätarii, randasii, sufragii, portarii, che-Earii, argatii, vizitii, vierii, spälatoresele, fetele sau femeile dincash', si chiar doicele care alapteaza copii la domiciliul pa-

rintilor, acolo unde obiceiul este de a le tocrni ca anul 1).Nu intra frig in categoria servitorilor acei care cxercit 1

o profesie liberall, precurn: intendentii, secretarii, gramaticii,bibliotecarii, gavernantele. etc.

Tuturor acestora li se va aplica prescriptia de cinci ani(art. 1907 C. civil), daca, onorariul lor este platitor cu anulsau la termene periodice mai scurte.

1) Dug, eta alapteazX copilul In afarri de domiciliul plirintilor, prescriptiaopozabilii actiunei lor nu este aceea de un an, ci aceea de cin eft ani (art. 1907 § ultim).

REGULELE APLICABILE PRESCR. SCURTE. ART. 1905, 1906. 695

Nu se considerg, de asemenea, ca servitor, functionarutcare dirigue$te o uzing sau alt stabiliment industrial oricomercial.

689. Regule generale aplicabile prescrip(iilor scurtestatornicite de art. 1903 si 1904 (art. 1905, 1906 C. civil)._Prescriptiile de $ase luni $i de un an pot fi intrerupte, prin-cipiile generale fiind aplicabile de ateori legea n'a derogatdela ele 1).

Aceste prescriptii scurte eurg contra minorilor $i inter-zikilor, rämänându-le recurs contra tutorului lor.

In eazurile prevgzute de art. 1903 $i. 1904 C. civil, pres-criptia curge chiar de ar urma serviciile, lucrärile $i. predärile-prevgzute de aceste texte (art. 1905 § 1 C. civil), aceastä.continuare putilnd sg, aibg, roc atilt in caz de neplatä cfit $ii

In caz de platg. Prescriptia nu inceteaz1 de a curge, dupäart. 1905 § 2, cleat atunci cand s'a incheiat socoteala, adicä.and s'a recunoscut datoria de debitor, sau cand el a dat aadeverintä tot pentru recunoa$terea datoriei, sau cänd credi-torul a fä'cut o cerere in judecatg. Prescriptia, in aserueneacazuri, inceteazä de a curge pentrucii, pe de o parte, datoriafiind recunoscutä de debitor, prezumtia de platl, pe care seintemeiazä prescriptiile scurte, dispare, iar pe de altä parte..In cazul unei cereri in judecatg, din partea creditorului. pres-criptia este intreruptil.

Cand legea dispune cil preseriptia ineeteazit de a curge,aceasta insemneaza cg, diferitele acte enumerate de acest textIn mod limitativ, nu numai a intrerupe prescriptia, dar o.intervertesc, a$a el noua prescriptie, care va putea curge inviitor in folosul debitorului, nu va fi prescriptia de ,ase lunisau de un an, ci prescriptia de 30 de ani.

Regula art.- 1905 C. civil, relativä la intervertirea pres-criptiei, nu este o regulg de interpretare de competenta ju-deeätorilor fondului, ci o chestie de drept a cärei violarepoate da loe la casare 2).

Vezi supra, p. 664.Vczi tom. XI, p. 310.

696 COD. CIV. - CARTEA - TIT. XX.-CAP. IV. - S. IV.

we. Combaterea prezumptiilor scurte prinmint (art. 1906 C. civil). Preseriptiile de sase luni si deun an se intemeiaza pe o prezumtie de plata, si aceasta pre-zumptie este cu atat mai verosimila, cu cat ea se aplica lauiste datorii care de obiceiu se platesc grabnic. De cateorideci, debitorul invoaca o prescriptie scurta, el sustine in modindirect ca si-a pink datoria; deaceea creditorul poatezica: invoci prescriptia, punandu-te la adapostul prezumptieide plata, jura daca ai platit in realitate (art. 1906 § 1 C. civil).

Daca debitorul presteaza juramantul, el va fi scutit deplata; daca el ref uza a jura,, el va fi condamnat, aceastadovedind ea este Inca dator.

Juramantul devine de prisos, daca debitorul, marturiseste-ca n'a platit, aceasta marturisire putand fi nu numai expresa,dar si tacita.

Legea neadmitand alte probe contra aeestei prezumptiilegale cleat marturisirea i juramantul (art. 1202 § 2 C civil),judecatorii nu se pot intemeià pe alte dovezi spre a trageconcluzia cA datoria este platitä.

Numai prescriptiile de sase luni si de un an pot ficombatute prin jurdmant. Prescriptia de cinci ani (art. 1007.ci celelalte prescriptii nu pot fi combatute nici prinacest mijloc, nici prin alte dovezi, fiindca ele nu se maiintemeiaza pe o prezumptie de plata, ci sunt adevarate pres-

689 ter. Juamintul de credulitate (art. 1906 § 2C. civil). Art. 190B § 2, dispune c, in caz de moarteadebitorului, juramantul poate fi deferit vaduvei si mosteni-torilor sal, iar iD caz de minoritate, el poate fi deferit tu-.torului, pentru ca acestia sA aiba a declara daca nu stiulucrul este Inca datorit Acesta este jurämantul de credulitate,despre care am vorbit in tom. III al acestei lucrari, p. 506urm., No, 392.

Punctul de plecare al prescriptiilor scurte.In privinta maestrilor i institutorilor de stiinte sari de artepentru lectiile ce dan ca luna, prescriptia incepe a curge delaimplinirea lunei in care ei si-au prestat serviciile lor.

In privinta ospiltatorilor, hangiilor, gazduitorilor, eta..

Vezi toni. XI, p. 298, nota 2.rea mai admite tA alte prescriptii de einci ani. Vezi, de exemplu,

art. 668 Pr. ch.. (infra, p. 702 urm.), art. 948 § 2, 949 O. com. (Vezi tom. XI,p. 440 urm.), etc.

Vezi textul acestei ordonante in tom. XI p. 317, nota 2.

PRESCRIPTIA DE CINC! A NL ART. 1907. 697

prescriptia va incepe a curge din ziva procurärei nutrireia locuintei, a$a ct ei vor dobandi in fiecare zi o ereiantä

nona, chiar atunci cand furnitura hranei $i a locuintei arcontinua inainte (art. 1905 § 1). Dad, a intervenit intrepärti o conventie, stabilindu-se, de exemplu, d cAlittorul vapläti atata pe lunä, dreptul ospätätorului existand in acestcaz la expirarea termenului stipulat, prescriptia va incepe acurge din acest moment.

In privinta lucrátorilor care, muncesc cu ziva, prescriptiava incepe de indatä, ei dobandind in fiecare zi o creantänouä (art. 1905 § 1 C. civil).

In privinta medicilor, hirurgilor, farmaci$tilor, chestiuneaeste contro-versatä 1)

In privinta comerciantilor, pentru märfurile vandute par-ticularilor necomercianti, prescriptia curge dela fieeare vanzare,afara de cazurile cand pärtile ar fi convenit, cá furnitnrilevor fi plätite batean termen oarecare, in care prescriptia vacurge dela expirarea acestui termen.

In cat prive$te directorii de pensionate pentru pretulpensiunei $i ceilalti mae$trii pentru pretul ucenicei, prescriptiava curge din momentul cand pretul pensiunei sau uceniceieste exigibil dupä conventia pärtilor, chiar dad acest pretar fi fost fixat cu anul (art. 1881 § 1 C. civil).

'rot la termenul convenit de pärti, pentru plata sirnbrieiva incepe a curge pr(scriptia in privinta servitorilor care setocmesc cu anul. Dreptul lor nu se deschide deci la finele anului,ei la termenele stipulate de parti pentru plata salarului lor.

691. Prescriptia de cinci ani (art. 1907 C. civil 2)Origina acestei prescriptii, necunoscutä in dreptul nostru ante-riot, $i care, in codul german este fixatä la patru ani (art.197), in legea bulgara asupra prescriptiei dela 1898, la faseani, iar in codul italian tot la cinci ani (art. 2144), se gäse$teinteo ordonanta celebrä a lui Ludovic al XII-lea din 1510(art 27) relativa.* la veniturile rentelor constituite 1)

698 COD. CIV. - CARTEA III.- TIT. XX. - CAP. Iv. - ART. 1907.

Ordonanta din 1629, nurnita codul Michaud, (dela nu-mele lui Michel de Marillac, ministru al justitiei sub Ludo) ical XIII-lea, pe care Pothier o numeste ¡la belle ordonnancede 1629,, se incercase a generaliza prescriptia de cinici ani,aplicand-o, prin art. 150, la once dobanzi, insa aceastä reformaa avortat din cauza refuzului aproape unanim al parlatnentarilorl).

Aceasta prescriptie nu se mai intemeiazä, in mod exclusiv,pe o prezumptie de plata, ca prescriptiile statornicite de art.1903, 1904, ci mai mult pe consideratia de ordine publica

de interes general de a impiedica ruina debitorului, prinacumularea prestatiilor periodice ce datoreste, provenita dinCauza neglijentei creditorilor de a le reclama la exigibilitatea[or ; de unde rezultä urmatoarele consecinti importante:

1° Debitorul poate sä opue prescriptia de cinci ani, cutoate -ct el recunoaste ca n'a platit datoria.

2° Creditorul caruia se opune prescriptia de cinci aninu poate sa defere debitorului jaramant asupra chestiuneide a se sti daca el a platit datoria, art. 1906 C. civil ne-Hind aplicabil decat prescriptia de sase luni si de un an,nu insä i celei de cinci ani.

Prescriptia de cinci ani poate, ca i celelalte prescriptii,fi propusg in ()rice stare a pricinei, i chiar pentru primaoarä In apel, nu insa pentru prima °ark' in casatie.

Ca si prescriptia dreptului comun, prescriptia de cinciani nu poate fi invocatä de judecatori din oficiu.(art 1811 C. civil 2).

Ea este supusa suspendarei si intreruperei, conform.dreptului comun. i in urma intreruperei ei, o Doug, pres-criptie de cinci ani va incepe a curge, afara de cazul anddatoria ar fi fost morala 3).

692. Creantele la care se aplica art. 1907 C. civil.Art. 1907 se aplica in genere la toate creantele care n'aude obiect datorii cu caracter de capital 4), ci numai produse

') Vezi Planiol, II, 638; Colin et Capitant, II, p. 145.2) Trib. ituper. german, Sirey, 1902 4. 16 t;,i Cr. judiciar din 1903, No. 16,

p. 133 (Cu observ. noastrii).Vezi tom. XI, p. 321 Ig p. 337, precum i infra, p. 701.

4) Cpr. C. Gala(, Dreptul din 1896, No. 43, p. 376.

) Vezi suprec, p. 673.

PRESCRIPTIA DE CINCI ANI. ART. 1907. 699

sau venituri periodice, care se platesc cu anul sau la termenemai scurte, prin urmare i salariilor care se platesc lunar.

Judecatorii fondului constata in mod suveran periodi-citatea prestatiilor de natura a fi prescrise prin cinci ani.

10 Veniturile rentelor perpetue sau viagere.Toate veniturile rentelor perpetue sau viagere, fie asupra7 Sta-tului, fie asupra particularilor, se prescriu prin cinei ani, pecand insasi renta (nomen juris) se prescrie prin 30 de ani,aceasta chestiune ne mai fiind controversatA la noi, din cauzaart. 1892 C. civil, pe care legiuitorul nostru 1-a adaos, dupaparerea lui Marcada 1).

2° Prestatiunile periodice ale pensiunilor ali-mentare. Sunt, in al doile loe, prescriptibile prin cinci ani:prestatiile periodice ale pensiunilor alimentare, legate printestament, stabilite prin conventie sau conferite printr'o ho-Mire judecatoreaseA. Aceasta prescriptie se aplica i pensiiloralimentare in baza art. 187 C. civil.

In cat priveste insa pensiunile servite de Stat, ele seprescriu prin trei ani socotiti dela intilia zi a anului finan-ciar la care ar urma a fi platite (art. 126 L. asupra compta-bilitatei publice a Statului din 21 Martie 1903).

3° Chiriile caselor i arenzile mosiilor. Chi-riile caselor i arenzile mosiilor se prescriu tot prin cinci ani,afara de chiriile apartamenl.elor inchiriate de hangii, ospA-atori, gazduitori, etc. (art. 1903 C. civil).

In denumirea de chirii i arenzi intra i prestatiilenatura, impuse prin contract chiriasului sau arendasului, cutitlu de sarcini accesorii, precum : impozitele care privesc peproprietar, sarcinile impuse spre complectarea pretului chirieisau arendei, etc.

Nu pot insa fi considerate ca formand un element alpretului, despagubirile datorite de locatar pentru degradarisau reparatii locative.

Dar dacà datoriile provenite din chirii sau arenzi seprescriu prin cinci ani, totusi de cateori o asemenea datoriea fost recunoscuta de debitor printr'un osebit inscris, ea con-

700 COD. CIV. - CARTEA III. - TIT. XX. - CAP. IV. - S. IV.

stitue o not)/ obligatie prescriptibila dupa dreptul comma ei,

ha specie, nu mai poate fi vorba de preseriptia de cinci ani.Tot prin 30 de ani se va prescrie §i actiunea in repe-

titie exercitata de un tertiu, care a plätit pentru locatar sauarenda§ china sau arenda datorita de acest din urma, pres-criptia de einci ani neputänd fi opusa tertiului.

696. 40 Dobinzile sumelor datorite. -- Nu numai do-bänzile conventionale, dar §i cele legale, judiciare sau mora-torii se prescriu prin cinci ani, pentruca acumularea aeestordobänzi, ori care ar fi origina Ion, ar putea deveni o eauzade ruina pentru debitor, dupa cum era in vechiul dreptfrancez, unde datoriile accesori intreceau de multe ori capitalul.

Tot prescriptia de cinci ani se aplica .ei dobanzei sumelordatorate de uzufructuar nudului proprietar, in baza art. 552C, civil, daca acesta a avansat capitalul necesar plätei dato-riilor, care apasa asupra fondului supus uzufructului, dupacum aceiaei prescriptie se aplica §i dobänzilor capitaluluiramas in mäna nudului proprietar, pe care uzufructuarulneglijat de a le cere.

Prescriptia de einci ani nu se aplica insä dobänzilorunor datorii al caror cuantum nu este inch' determinat, niciclobänzilor exigibile °data cu capitalul.

Ea nu se aplica deci dobanzilor unui cont curent exis-tent intre cotnercianti, cat timp acest cont n'a fost lichidat,nici dobanzilor datorite de o societate unuia din asociati, citttimp aceasta suma n'a fost determinatä' ; nici despagubireidatorate in baza art. 616 urm. C. civil pentru e§ire dintr'unloc infundat, aceasta desprtgubire preseriindu-se prin 30 de ani,nici dobänzilor cari eurg in timpul unei instante judecatoreeti;nici dobänzilor sumelor cu care tutorul a ramas dator ininoruluisau interzisului in baza art. 420 C. civil, cfit timp socoteleledefinitiv, n'au fost predate §i aprobate; nici dobänzilor sumelorplatite in contul debitorului de catre un codebitor, un fide-jusor, un mandatar au un negotiorum gestor,' in privintareeursului ce toti aceetia au in contra debitorului, pe care eil-au descä,re,at.

In fine, prescriptia cincinala nu se aplica datoriei unuicapital platitor cu anul, sau la termene periodice mai scurte.


PRESCRIPTIA DE CINCI ANI. ART. 1507. 701

50 In fine, art. 1907 adaoga ca toate prestatiilecare 'se platesc cu anul sau la termene periodice mai seurte,se prescriu- tot prin cinci ani, ceeace dovedeete ea enumerareafacuta de acest text, nu este limitativa ci enunciativa.

Aceeti termeni cuprind, in generalitatea lor, toate cre-antele de natura celor enumerate in art. 1907, adeca toatecreantele care n'au de obiect capitaluri, d venituri periodice.

salariul functionarilor publici se prescrie tot prineinci ani.

S'a decis insä ca obligatia impusa moetenitorului prin-tr'un testament de a da creetere i intretinerea unui copil,-neavand de obieet o prestatie periodica, nu se poate aplicaIn specie prescriptia de cinci ani

Calcularea termenului prescriptiei cincinale. --Pentra calcularea termenului de cinci ani, trebue a se luaea punct de plecare, cererea in judecata sau actul intreruFtival prescriptiei. Astfel, daca creditorul cere dobanda cu ince-pere dela 1 Ianuarie 1925, vom numara suindu-ne Omit la1 Ianuar. 1920; debitorul datoreete dobanda dela 1 Ianuar1920, putand opune preseriptia pentru dobanzile datorateinai nte.

Prescriptia cincinala este supusa cauzelor ordinare deIntrerupere ei de suspendare, afarä de ex3eptia statornicita deart. 1908 C. civil.

In urma intreruperei ei incepe a curge o noua pres-criptie de cinei ani. Intreruperea care rezulta dintr'o cerereIn judecata (art. 1865) tine tot timpul cat dureaza instanta,prescriptia neincepand a curge decat in urma pronuntäreihotarirei, pe care creditorul neglijeaza de a o executa, urma-Tind dobänzile ce i-au fost alocate. Condamnarea va aveadeci de obiect cei cinci ani dinaintea cererei in judecata(lobanda care a cure in timpul instantei.

Intreruperea preseriptiei cincinale nu modifica naturaacestei prescriptii ei n'o scbimba in prescriptie de 30 de ani,decat atunci and creanta este novata. Deci, daca creantanu este novat4, o noua prescriptie de cinci ani va incepe aeurge in urma intreruperei prescriptiei primitive 1).

702 COD. OW. CARTEA IlL TIT. XX. CAP. IV. 8. IV.

Regule comune tuturor prescriptiilor cuprinsein art. 1903-1910 (art. 1908 C. civil). Dupä dreptulcomun, prescriptia nu curge in contra minorilor si interzisilor(art 1876 C. civil). Prin exceptie, art. 1908 din acela§ coddeclarä prescriptiile scar te prevgzute de art. 1903-1910,prin urmare, si prescriptia de 5 ani, opozabile minorilor siinterzisilor, ca si prescriptiile comerciale (art. 946 C. com.),motivele care au edictat aceste prescriptii fiind mai tari dealprotectiunea datoritä, minorilor i interzisilor, care au intotdeauna recurs contra tutorului lor. Aceastg dispozitie esteconform dreptului cutumier francez. Iatg, in adevär, eum seexprimä Loysel, in aceastä privintä:

«Toute prescription annale, ou moindre coutumière, cour contreles absents et mineurs, sau espérance de restitution» 1).

Tutorul nu poate însä nici in aceste eazuri exceptionalesä prescrie contra minorului sau interzisului, pentruck el esteobligat a apgrà si a pgstrá, drepturile acestor din urmä.

Prescrierea actiunei in revendicare a imobilelorvalidate la licitatie (art. 568 Pr. civ.). Inaintea modifi-cärei procedurei civile prin legea din 1900, actiunea in reven-dicare a imobilelor cumpärate la niezat se prescria prin 30de ani. Astgzi aceastä actiune se prescrie prin cinci ani delaexecutarea ordonantei de adjudecare, -adecg dela data proce-sului-verbal a punerei in posesiune al portärelului 2).

Acest text introducerea unei prescriptii scurte, spre ainlesnl creditul i circulatia bunurilor. Este vorba, in speciede o prescriptie liberatorie, iar nu de o prescriptie achizitivä,dei Curtea de casatie s'a pronuntat i intr'un sens i intealtul.

PRESCRIPTIA INSTANTANEE IN PRIVINTAMOBILELOR

La Romani, mobilele erau supuse acelorasi reguleca i imobilele. Ele puteau fi uzucapiate sub Justinian printrei ani, cu titlu just si bung, credintg, solutie care trecusesi in codul Calimach 3).

') Institutes coutumierès, II, p. 123, No. 721.2) Vezi supra, p. 212 si p, 627. Vezi i tom. I al acestei lucriiri, p. 450,

No. 613, in fine.Vezi art. 482, 483 si 1923 din acest cod (367 si 1466 C. austriac).

PRESCR. INSTANTANEE i/sT PR1VINTA MOB1LELOR. ART. 1909. 703

Regula art. 1909 din codul civil este deci strging dedreptul roman. Ea hi are origina sa in vechiul drept germanio,(legea salicg i legea Ripuarilor).

Acel care, Cu vointà, se lepädase de un lucru mobil,nu aveá, cleat o actiune personalg in restituire contra celuicare-I primise, färä a-1 puteg revendicg dela posesorul lui,posesiunea fiind pentru tertiul detentor un titlu ce el pae.opune proprietarului lucrului. Mobilele nu puteau fi revendicate.

«Les meubles n'ont pas de suite», zicea vechiul drept france/.

Pe de altg parte, actiunile posesorii nu erau admise inmaterie mobiliarä, iar dupg cele mai multe cutume, mobilele-nu puteau fi ipotecate.

(Meublen n'ont point de suite par hypothèque, quand ils sonthors de la possession du deteur (débiteur), zica Loysel 1).

Formula textului francez En fait de meubles possession-vaut titre>, pe care textul nostru a schimbat-o dupä Marcad,este imprumutat dela Bourjon, jurisconsult din secolul alXVIII-lea, care ziceg cä, in privinta mobilelor, simpla lorposesiune produce efectul unui titlu de proprietate 2).

Regula statornicitä de art. 1909 C. civil se intemeiazäpe un motiv de echitate i de ordine publicl. Ea a fostAatornicitg, zice Cartea noastrg de casatie in vederea unuiinteres social, acela de a inlesni tranzactiunile co merciale §i.

de a asigura temeinicia lor 3).

702. Regula statornicitA de art. 1909 C. civil sifundamentul ei juridic. Fundamentul juridic sau prin-cipiul de drept, care serve0e de bazg _art. 1909 C. civil adat loc in Franta la discutie i la o dintroversg pur teo-reticä.

La noi, s'a admis sistemul sustinut de Marcadé alprescriptiei instantanee; crtci, spre doesebire de textul fr.,textul nos tru dispune el mobilele (corporale) se preseriu prinfaptul posesiunei lor, feirä sei fie nevoe de vreo eurgere

Op. cit., I, p. 428, No. 487. Vezi supni, p. 567.Vezi tom. XI. p. 346.Vezi tom. XI, p. 347, nota 1.

704 c. cw. CARTA in. TIT. XX. CAP. IV. B. IV. ART. 1909.

de limp (art. 1909 § 1) 1). Prin urmare, in dreptul nostru,art. 1909 cuprinde o prescriptie achizitiva. Posesorul lucruluia devenit proprietarul lui prin prescriptie, fara nicio scurgerede timp, daca posesiunea lui intrunete conditiile cerute de.lege i lucrul nu va mai puta fi revend:cat cleat atuncicand a fost pierdut sau furat (art. 1909 § 2 C. civil).

Deci, daca vechiul proprietar al lucrului Il revendica'dela posesorul actual, acesta va putea respinge actitinea in.revendicare, opunandu-i pur i sitnplu posesiunea sa.

703. Conditiile cerute pentru ca art. 1909 sA poatifi aplicat. Pentru ca art. 1909 sa poatä fi aplicat se co.doua conditii i anume: 1° ca posesiunea lucrului miratorsa' fie cu titlu de proprietar (animo domini). Astfel, loca-tarul, depozitarul, comodatarul i toti precar4tii, nu pot sitinvoace art. 1909 C. civil, pentruca ei nu pot niciodata saprescrie.

Nici acel tare gasWe un lucru nu poate sit pretindacit a devenit proprietarul lui prin prescriptia instantanee, elfiind obligat la restituirea acestui lucru, cat timp n'a prescriaproprietatea lui, i prescriptia, nu poate fi, in specie, cleataceea de 30 de ani, de0 unii aplicit in specie, prescriptia de(rei ani 2).

Jurisprudenta 0 o mare parte din doctrina' decid insacit creditorul gagist care, de buna' credinta, a primit in gajdela un detentor precar un luau mobiliar sau un titlu lapurtator, poate sit invoace art. 1909 C. civil, pentru a res-pinge, pang la plata creantei sale, actiunea in revendicare aproprietarului acestui lucru sau acestui Eau 3).

Acel care poseda un lucru mirator n'are nevoe sa do-vedeasca ca-1 pose'da ca titlu de proprietar, reclamantuluiincumband sarcina de a stabili cà paritul este 'de rea cre-dinta, salt cit poseda in baza unui titlu care-1 obliga larestituire, sau cu titlu precar.

In cat priveste combaterea i sprijinirea sistemului prescriptiei instaa-tanee, vezi tom. XI, p. 348, nota 1.

Vezi tom, III, partea II, p. 22 text si nota 3, precum si tom. XI,p. 350. Mai vezi tcm. II al acestei Incrgri, No. 21 bis, p. 11.

Vezi supra, p, 524.

CONDITIILE CERUTE PENTRII APLICAREA ART. 1909. 705

Dovada precaritätei sau a tolerantei se va face dupäregulele dreptului comun.

2° A doua conditie ceruta pentru aplicarea art. 1909C. civil este buna credintä' a posesorului lucrului, dupä cumdispune anume art. 707 din codul italian, dei, la noi, che-stiunea este controversatg. Aceastä solutie rezultänd din art.972 C. civil, care nu este decät o aplicare a art. 1909 1).Ea este mai cu seamä adeväratä, zice T. Hue (XIV, 515,p. 651), in teoria acelor pentru care art. 1909 admite pres-criptia instantanee, ceeace este tocmai la noi.

Buna credintä trebue sä existe In momentul cand incepeposesiunea, pentrucä posesiunea 11 face pe posesor proprietarprin preseriptie.

Chestiunea este tub% si de astädatä controversatä 2).Posesorul este presupus de bunä eredintä pAnä la dovada

contrarà (art. 960, 1899 § 2 C. civil), chestiunea de a se stidaca existä sau nu bunä credintg, fiind o chestie de fapt.

Pentruca posesorul sä fie de rea credintä, el trebuefi dobAndit lucrul a non domino, tiind eä vanzAtorul, nuera proprietar (art. 1898 C. civil 3).

Unii mai eel-, osebit de bunä credintä, ca posesorul säaibA un titla just, adicA o cauza legala de achizitie, precum:vinzarea, schimbul, etc.; insä aceastä solutie este inadmi-sibila 4).

704. Mobilele la care se aplia art. 1909 C. civilPreseriptia instantanee statornieitä de art. 1909 C. civil seaplicä numai mobilelor corporale i animalelor nu insäcelor incorporale, preeum : creantele 6) afarä de titlurile lapurtltor si de cupoanele lor 6) precum si de obligatiile la

Trib. Prahova- i Judeciit. ocol. III Bucuresti, Dreptul din 1920. No. 36,p. 416 j 418. Vezi tom. XI, p. 354.-text si nota 3. Contr.? Zahariae, Hand-buch des fr. Um:tree/its. I, § 122, p. 326, nota 2; R. Poincaré, Révendicationdes meubles, (tez li p. doetorat), Paris, 1883, etc. Vezi si torn. H al acestei lu-crAri, p. 97, No. 195.

Vezi tom. XI, p. 355.Cpr. art. 932 § 2 C. german.Vezi tom. XI, p. 356, text si nota 3,Vezi supra, p. 625.

9 Vezi tom. I al acestei lucriiri, p. 442, No. 606 i p. 626, No. 716.

D. dlaxandresco. Principiile Dreptului Civil IlomAn, Vol. IV, (ultimul). 45

706 C. CIV. CARTEA III. TIT. XX.CAP. E3. IV. ART. 1909.

infätiOtor, care se transmit din mânä in manä, admitand eaaceste titluri ar putea fi infiintate astäzi 1)

Trebue insa s observäm cä, in privinta mobilelor cor-porale, art. 1909 nu se aplicg universalitätilor juridice uni-versitas juris, dupl cum dispun anume art. 707 din codulitalian i art. 35 din legea bulgara asupra prescriptiei dela 1898.

Cat pentru universalitgtile de fapt, precum ar fi, deexemplu, o bibliotecä, o turma de oi, un card de boj, etc.acestea fiind o intrunire de mobile, nimic nu se opune caart. 1909 sa le fie aplicabil.

Este insä necontestat ca art. 1909 nu se aplicä vaselor,care nu pot fi insträinate decat printeun act scris (art. 493C. com. 2) ; nici mobilelor care fac parte din donieniul publicprecum : cgrtile dinteo bibliotecg publica, obiectele de artädintr'un muzeu public etc.

Dota mobiliarg fiind alienabilg (art. 1249 C. civil), sedecide. cu drept cuvant, ca achizitorul de buna credintg alunor mobile corporale ce compun o asemenea dotä, este aparatprin dispozitia art. 1909 C. civil, fä'rg a i se putea opuneclauza de inalienabilitate care ar rezultà din conventia pärtilor.

Daca s'a cumparat anon domino o casä spre a fi däramata§i adeväratul proprietar revendica materialul acestei case,cumparatorul nu poate sä respingä aceastä actiune, invocandart. 1909 C. civil, pentrucl devi aceasta vanzare este, dui:aintentia pärtilor, o vgnzare ' mobiliarä, ca una ce are de obiectmaterialul casei, iar nu casi consideratg ca imobil,adevaratul proprietar fiind strain de aceastä vanzare, fatä, deel obiectul vAnzarei nu este un lucru mobil, &led, materialulcasei, ci insä-i casa, care urmg a fi därâmata, adecg unimobil. Or art. 1909 din cod nu poate fi aplicat imobilelor3)

705. Efectele prescriptiei initantanee. Efectele re-gulei art. 1909, care statorniee§te, in privinta mobilelor cor-porale, o prescriptie instantanee, este de a exclude in principiu,revendicarea acestor mobile. Posesorul de bung credintg alunui mobil corporal poate deci sl respingg revendicareaexercitatä de tertii contra lui, invocand numai posesiunea sa,

Vezi infres p. 711 urm., No. 712.Vezi tom. XI, p. 639 §i p. 424.Vezi tom. XI. p. 362, 363.

EFECTELE REGULEI STATORNICITE DE ART. 1909. 707

Ca orice prescriptie, art. 1909 C. civil nu poate insg fipropus pentru prima oarg in casatie, dupa cum el nu poatefi invocat de judecgtori din oficiu. (art 1841 (J. civil).

Art. 1909 C. civil, fiind stain de actiunile persoanaleindreptate contra posesorului, nu poate fi opus actiunei pau-liene, care este o actiune personal.. El nu face deasemenea-ca lucrul mobil, posedat de bung, credintg O.' fie la adgpostulviciilor, cari pot sg aducg anularea titlului in baza cgruiaacest lucru a fost dobandit.

Cazul dud lucrul posedat a fost pierdut saufurat. Exceptii dela regula art. "1909 C. civil. La regulade mai sus cg, revendicarea nu este admisl contra posesoruluide bung, credintg al unui lucru corporal, legea aduce dougexceptii care, ca toate exceptiile sunt de stricta interpretare,0 anume: 10 and lucrul a fost pierdut; 2° 0 cand el afost furat, in care cazan i el poate fi revendicat in curs detrei ani din ziva pierderei sau furgrei lui dela cel la careaceste lucruri se ggsesc.

Lucrurile pierdute.Prin lucruri pierdute legeaintelege nu numai cele rdtacite prin negligents, proprietarului,dar 0 cele de care el a fost lipsit printr'un eveniment defortä majorg, precum : o inundatie, azboiul, etc.

TOt ca pierdute se consider% 0 lucrurile atacite dineauza trimeterei lor sub o adresg, fa10, putin importà dacg,eroarea provine dela comisionar sau dela. expeditor.

Lucrurile furate. -- Legea permite timp de treiani, in codul italian doi ani (art. 2146), iar in codul Cali-mach ?ease ani (art. 1939) revendicarea dela :tertii posesoria lucrurilor furate, pentrucg acela care a fost victima unuifurt nu poate, in genere, sg-si impute nicio culpg.

Furtul consistand in sustragerea frauduloasa a lucruluialtuia, ca cuget de a 0-1 insu0 pe nedrept (art. 306 UrDl.C. pen.), exceptia statornicitg de lege nu este adrnisg decg,teori proprietarul este deposedat de lucrul sau printr'unfal4, printeun abuz de incredere, printr'o escrocherie, printr'undelict civil, etc., pentrucg, in toate aceste cazuri, proprietaruldeposedat a comis o culpa sau, cel putin, o imprudentg, 0

708 c. CARTEA M. -TIT. XX.-CAP. IV.-S. IV.- ART. 1909.

tertii posesori de bunä credintä nu pot fi victima acesteiculpe sau imprudente.

Asa dar, conform adeväratelor principii, revendicareatrebue sä. fie märginitä numai la lucrurile furate.

Este adevärat c autorul furtului poate fi urmärit treizecide ani, trig actiunea ce se poate exercità contra lui dupäcei trei ani, nu este o actiune in revendicare, ci o actiunepersonan in restituire (art. 998, 1890 C. civil).

Wo man seinen Gi!auben gelassen hat, das muss man ihnwieder suchen», zice o veche maximä germanicä. (Acolo unde cinevasi-a läsat credinta, acolo trebue s'o caute) 1).

Revendicarea pentru cauzl de furt, in termenul de treiani, este admisibilä chiar dacä autorul furtului, din cauzainrudirei sale ca partea lezatä, ar fi deci acei care; dupii, lege,nu se pedepsesc, faptul lor and loe numai la desplgubiricivile (art. 307 C. penal). Motivul acestei dispozitii cA faptul,desì nu se pedepseste, tot furt ramane; dovadä ca coautoriiunui asemenea fapt se pedepsesc, dacä nu sunt rude in gradulpreväzut de lege, cu victima sustragerei frauduloase.

709. Prada luatä dela vräjmas in timp de räzboiu,fiind consideratä ca o proprietate legitimä 2), nu poate firevendicata ca lucrul furat, dela tertiul posesor, aceeaSi solutiefiind a imisä, in genere, si in privinta lucrurilor rechizitionatede inamic, chiar dacä aceste rechizitii ar fi fost neregulate.

Actiunea in revendicare a unui lucru pierdut sau furatpoate fi exercitat contra oricärui posesor, putin importà titlulIn baza cäruia el poseda lucrul. Ea trebue sä fie exercitatäIn curs de trei ani dela furarea lucrului, iar nu din zivaand a inceput posesiunea tertiului.

Aceastä prescriptie liberatorie curge contra minorilorinterzisilor (art. 1908 C. civil). Ea este supusä regulelor

de intrerupere i suspendare, afarä' de cea preväzutä de art.1876 c. civil.

Reclamantul in revenclicare n'are nevoe de a dove&dreptul de proprietatea, ci numai a posesiunei pe care a

Cpr. Aubry et Rau, II, § 183, p. 147, nota 8 (ed. a 5-a).Vezi tom. II al acestei lucrgri, p. 15, No. 29.

REVEND. 1.17CR. PIERDITTE SAII FIIRATE.- ART. 1909, 1910. 709

perdut-o, fiindca posesiunea mobilelor cotporale conduce laproprietate prin prescriptia instantanee. Posesorul revendicantva mai trebui s dovedeasc i furtul, atat posesiunea cat 0furtul putänd fi dovedite prin erice dovezi.

Dad. cel care a cumpärat un lucru pierdut sau furat1-a vändut, la randul lui, altuia, revendicarea va fi indreptatacontra cumpäratorului, posesor actual al lucruluii

Daca acel care a curaparat lucrul perdut sau furat I-aconsuinat de rea credit*, el va pläti revendicantului valoarealucrului, iar la caz de a-1 fi consumat cu bunä credinta, el nuva despagubl pe proprietar deck in marginile inavutirei sale.

Când vechiul posesor revendicä lucrul perdut sau furatdela posesorul actual, acesta, la caz de evingere are recurscontra celui dela care el detine lucrul (art. 1909, in fine),recurs care se intemeiaza pe achitate i pa bung. credinta.

710. Cazurile dud revendicarea lucrului perdut sau%rat este supusA restituirei valorei lui (art. 1910 C. civil).Acel care revendica chiar dela un tertiur posesor de bungcredinta, un lucru perdut sau furat, nu este In genereobligat a platl pretul platit de acest tertiu, regula de mai susincetand insa de a fi aplicabill in cazut prevazut art. 1910C. civil, adeca atunci cand posesorul actual al lucrului per-dut sau furat, 1-a cumparat dela un balciu, targ sau iarmaroc,sau dela o licitatie publica, sau dela un negutator care vindelucruri de acel gen. In asemenea cazuri, proprietarul piimitivnu poate sa ia lucrul ipapoi deck Wain(' posesorului pretulce 1-a costat, ramitnandu-i insil recurs contra acelui care agasit lucrul sau care a corals furtul. Aceasta solutie era inmod imperios ceruta in interesul comertului, care altfel ar fifost periclitaf.

Bursele de comert, pentru titlurile la purtator ce se ne-gociazil, in ele, sunt asimilate ca targurile publice, nu insa,pravälia uuui zaraf in privinta titlurilor cumparate de el.

Zarafii sunt, in adevar, datori sä, se informeze de pro-venienta titlurilor ce cumpara. Acela0 control va fi insaconsiderat ca pravalia unui negutä tor, In care se vänd ase-menea lucruri, in privinta cumraraturilor facute de tertii.

Posesorul evins al unui lucru, cumparat dela un negutitor

710 C. CIV.- CARTEA III.- TIT. XX,- CAP. IV.- S. IV.- Trr. LA PURT,

nu poate cere restituirea pretului cerut de el, cleat atuncicfind 1-a cumpärat dela un negutitor, care vinde asemenect,lucruri. De exemplu: el a cumpgrat un ornic dela un ceasor-nicar, un inel dela un juvaergiu, etc. Numai aceastg inpre-jurare Ii dà drept la restituirea pretului plàtit, pentrucä numaiatunci el este presupus de bung credintä.

Posesorul este acela care trebue sg dovedeascà cà van-zätorul dela care a cumpArat lucrul, vindea obipuit asemenealueruri.

Restituirea la care are dreptul posesorul actual, delacare se revendieg lucrul, cuprinde pretul cumpligturei,tuelile necesare i chiar cele utile, in marginea plus valuteidobilndite de lucru.

711. Titlurile la purtlitor pierdute, distruse, furate,.etc. Titlurile la purtgtor sunt ni0e acte scrise care constata

datorie plgtitoare in mÇtinile posesorului titlului. Astfel, sunttitluri la purtätor, scrisurile funciare, rurale 0 urbane, renteleIn contul statului, biletele de loterie 1), diferite actiuni ale.societgtilor particulare i chiar biletele de bancg, etc.

Aceste titluri fiind asimilate mobilelor corporale, pot firevendicate in conditiile art. 1909, 1910, de cateori suntperdute sau furate, pentrueg numgrul lor le inclividualizeazä§i permite de a le distinge de alte titluri, solutie admisäIn privinta cupoaneloi acestor titluri.

.Titlurile la purtgtor putand upr sä fie pierdute, dis-truse i chiar furate, legea n'a putut sa le lase la voia intA,m-plärei. De aceea, legea din 21 Ianuar 1883, care nu este-decAt o imitatie a legei franceze din 15 Iunie 1872, introduceoarecare dispozitii spre a impiedicl negociarea lor, precumplata eapitalelor i a cupoan.elor ajunse la seadentä. Gratie-acestor mdsuri proteguitoare, proprietarul deposedat poaterevendice titlul .pierdut sau sustras, sä ineaseze veniturile lui0, la nevoe, sà obtie chiar un duplicat al titlului distrusrrierdut sau furat 2).

Vezi tom. VII. partea I-a, nota 6 dela p. 61, 62; tom. XI p. 881,nota 4 etc.

2) Vezi i legea promulgatil sub No. 3.803 din 15 Sept. 1920, (M. OfNo. 153 din 14 Oct. 1920), asupra titlurilor, obligatiilor i actitmilor de once-fe!, etc. evacuate din cauza ritzboiului la Moscova.

TITLIJR. LA PURTATOR PIERDUTE, DISTRUSE, FURATE, ETC. 711

Formalitatile ce trebue sa indeplineasca proprietarultitlului deposedat pentru a ajunge la acest rezultat, suntaratate de legea mentionata in art. 2 0 urm. Ele au foststudiate in tom. XI, p. 382 urm., la care ne marginim a trimete.

Legea titlurilor la purtätor se aplica nu numai titlurilordefinitive, dar 0 celor provizorii. Ea se aplica i cupoanelordetapte de titlurile lor. Ea nu se aplica insa biletelor debanca (art. 23 al legei), nici biletelor de loterie sau de drumde fer.

Legea mentionata se aplica !ma nuruai titlurilor la pur-tator create in Romania (art. 1), fie ca aceste titluri suntposedate de Romani sau de sträini. Ea nu se aplica decititlurilor straine negociate in sträinatate sau chiar in Romania,care sunt carmuite de art. 1909 ,0 1910 C. civil.

Despre titlurile la purtator pierdute sau furate se maiocupa art. 48 din legea burselor dela 1904, precum 0 art.58 § ultim din codul comercial, dup. care revendicarea acestortitluri nu este admisa deck contra aceluia care le-a gäsitsaw furat i contra acelora care le-au primit cu once titlu,cunoscand viciul causei posesiunei. Acest text consacra oderogare importanta dela legea din 1883, de oarece el inter-zice once revendicare dela posesorii de 'mina credinta; pedad dupa legea mentionatä proprietarii titlurilor pierdutesau sustrase pot sä le revendice chiar dela detentorii debuna credinta sub indatorire de a restitui acestor din urmapretul dobandirei titlurilor.

S'a decis cà actiunile exercitate, in conformitate cu art.6 din legea mentionata dela 1883 sunt de competinta tribun.de judet 0 a Curtei de apel, iar nu de aceea a judecatoriilorde ocoale, dispozitie care n'a fost abrogata, de legea specialamai noua a acestor judecatorii 1).

712. Emiterea de obligatii civile sau comerciale laMateria titlurilor la purtator a dat loe la o

thestie controversata, i anume: la aceea de a se kid daca, indreptul actual se pot sau nu emite obligatii sau biletecomerciale ori civile la infatisitor, Para aratarea numelui ere-

') Cas. Sa. III-a, Jurisprud. ronand din 1915, No. 39, p. 624, No. deordine 658.

712 COD. CIV. - CARTEA TIT. XX. - CAP. IV. - S. IV. PRESCR.IN DREPTIIL INTERNATIONAL PRIVAT.

ditorului, ap cum se puteau emite sub codul Calirnach (art1842, corespunzator cu art. 1393, in fine, C. austriac)chiar sub codul Caragea 1). De0. atat Curtea din Bucureaticat i cea din Ia0 au decis_ chestiunea in mod afirmativ 2),totu0 n'am admis acest mod de a vede a pentru motivele pecare le-am aratat in critica ce am facut deciziei mentionatea Curtei din Ia0 8), 0 Orerea noastrd a fost consacrata.printr'o sentintä, foarte bine motivatä a tribun. Jai, a card_consid.erente au fost reproduse in tom. XI, p. 396 urm.

713. Preseriptia in dreptul international privatPrescriptia poate fi invocatä nu numai de Romani, dar

0 de strAini in Romania, cel putin in privinta imobilelorurbane. In acest sens se poate zice ca ea apartine dreptuluinatural sau dreptului gintilor.

(Es kann daher aueh ein Fremder ersitgen und verjtihren»rzice Zachariae. (Oricine, chiar un stràin, poate sA uzucapieze i art-prescrie 5).

In cat prive0e uzucapiunea, fie vorba de imobil sati de-servituti, se va aplica legea situatiei imobilelor (lex rei sitae),chiar daca ele ar fi posedate de straini, pentruca', uzucapiuneainteresand organizarea proprietätei, este, ea atare de ordine,publica.

Aceea0 regula este aplicabila i mobilelor considerate-in individualitatea lor, aa cá, art. 1909 i 1910 sunt apli-cabile atat aträinilor cat i indigenilor 6).

Chestiunea de a seVi daca lucrurile pierdute sau furate-pot fi revendicate, cat timp 0 sub ce restrictii, va fi carmuitatot de legea Wei unde se &eau in momentul actiunei.

In cat prive,te prescriptia liberatorie, trebue sa distin-gem intre actiunile sau drepturile reale 0 cele personale.

De cate ori va fi vorba de o actiune reala sau ipotecarat

I) C. Focaani, Dreptul din 1886. No. 7, p. 54.9 Vezi tom. XI, p. 390 urm.

Vezi Dreptut din 1901, No. 69, p. 678 urm. Mai vezi ai tom. XI,.p. 394 urrn.

4) Vezi ai Cr. judiciar din 1903, No. 31, p. 254, 255 (eu obsei.v. noastri).3) Handbuch des fr. Civilleehts, I, § 210, p. 525, text ai nt..ta 2 (ed.

Anschiitz). Vezi tom. I al acestei lucrliri, p. 174, nota 3.6) Vezi tom. XI, p. 399. text i nota 4.

1) Vezi in acest gens, C. Bolonia, J. Clunet 1914, p. 1014 qi Cr. Adiciardin 1915, No. 64, p. 626 (cu obsercatia noasträ). precum ei tom. XI, textmote, Mai vezi tom. I, p. I, al Coment. noastre, nota 2 dela p. 175 urm. (ed. 3-a).

PRESCRIPTIA COMERCIAL". - ART. 947 c. Com. 713

ori de drepturi reale, prescriptia lor va fi carmuita tot delegea situatiunei lor, actiunea neputänd fi deosebita de lucrulla care se aplica.

In privinta actiunilor personale, chestiunea este contro-versatä, irisa sistemul cel mai juridic este, de burla seama,acela care pune in principiu ca prescriptia liberatorie a obli-gatiilor este carmuita de legea locului unde contractul a luatna0ere (lex loci contractus).

Acest sistem, consacrat i de jurisprudenta noastra, pre-zinta folosul de a fixft timpul prescriptiei inteun modneschimbator, i de a nu permite creditorului san debitoruluisa schimbe termenul ei dupa vointa lor 1).

PARTEAPRESCR1PTIA COMERCIALÀ.

714. Codul fr. nu admite o prescriptie specialá inmaterie comercian, admiand Insà, in unele cazuri, prescriptiimai scur;e de 30 de sni.

Aceasta legislatie fiind defectoasa, codul nostru comer-cial, urmänd pe acel italian, a redus, cu drept cuvant, pres-criptia cea mai lunga fa 10 ani (art 947) i uneori chiarla termene mai scurte.

Prescriptia comercian este, ca cea civilà, achizitivaliberatorie, prescriptia de 10 ani neceränd nici titlu, nici

bulla credinta, (art. 948 C. com).De cateori actul este comercial numai pentru una din

parti, prescriptia comercian, se aplica tuturor partilor, chiarcelor necomerciante (art. 945 C. com.).

Prescriptia cpmerciala curge chiar contra militarilor ineerviCiul activ, in timp de razboiu, in contra femeilor maritate,:in contra minorilor chiar neemancipati i a interzi§ilor, cu

714 COD. COM. - CARTEA IV. - TIT. II. - ART. 946, 947§t PRESCR. IN MATERIE PENAL)...

rezerva dreptului lor contra tutorului (art. 946. C. coin.),Prescriptia comercian, ca i civill, nu curge Insg tare soti(art. 1881 C. civil), desi chestinnea este controversatI1).

Intreruperea prescriptiei comerciale se reguleazg dupgprincipiile dreptului civil, n'A insg ca in materie cambian,.actele intreruptive facute in persoana unuia din coobligatisä producg vreun efect fatg ca ceilaiçi (art. 946 § 3 C com. 2)-

Cam acestea sunt regulele generale asupra prescriptieicomerciale. Celelalte dispozitii speciale acestei prescriptii aufost studiate in tom. XI p. 424 urm. Nu ne putem intindaad l asupra lor.

PAR TEA III.715. Prescriptia in materie represivA. In materia

represivg, prescriptia este un mijloc de a dobandi impunitatea,adecg: de a se libera de consecintile penale sau civile aleunei infractiuni, sau de o condemnare penalä, prin efectultimpului si sub anumite conditii statornicite de lege.

In materie represivg, prescriptia produce un indoit efect.10 acel de a stange insgsi actiunea (prescrierea urnagrireisau actiunei); 2° acel de a sterge pedeapsa pronuntata dejustitie (prescrierea executArei pedepselor) 3).

Intre aceste dona prescriptii existg urnigtoarele deosebiri.Prescriptia actiunei sterge insusi faptul 4), asa eh' culpabilulse considerä ca inocent, pe cand prescrierea pedepsei lasä,din contra, sg stibziste condemnarea i toate efectele ce eaproduce independent de pedeapsa prescrisg.

71 6. Caracterele prescriptiei penale. Prescriptiapenan fiind intemeiatá pe interesul social, intereseazg ordinea

Vezi suprIc, P. 672 urm.Vezi tom.XI, p. 421 urm.

3) In cit priveste ratinnile care an motivat aceite dispozitii ale legei,.vezi tono. XI, p. 464 urm.

Acelasi efect fi are si amnestia, pe cind gratierea are de efect nurnai.liberares condemnatului, in totul san In parte, de pedeapsa la care fusese con-demnat. Vezi tom. XI, p. 470, nota 1,

PRESCRIEREA tN MATERIE PENALX.-.ART. 600 PR. PEN. 715

publica; de unde rezulth ca judecatorii, chiar dad judeca incivil, sunt datori s'o invoace din oficiu, in once stare s'arafla procesul, chiar pentru prima ()ara inaintea Cartel decasatie, in asemenea caz, casarea facandu-se ara trimetere 11.

Din imprejurarea ca prescriptia penala intereseaza ordineapublica mai remita ca inculpatul sau condemnatul nu poate sarenunte la preseriptie niei in mod expres, nici in mod tacit,eerand a fi judecat sau a-si executá. pedeapsa (art. 600Pr. pen.). Imposibilitatea de a renuntá in care se gaseste con-demnatul, se intinde chiar la prescrierea actiunei civile 2).

717. Prescrierea actiunei publice (art. 593-,-595Pr. pen.) Aetiunea publica care izvoraste dintr'o crima,delict sau contraventie politieneasca este prescriptibila, ca siactiunea civith care izvoritste din aceste infractiuni, cat timpnu s'a dobandit contra eelui vinovat o hotarire definitiva.

Once actiune, care are de scop pedepsirea unei faptepenale este, in principiu, prEscriptibila, cu o singura exceptiepe care legea noastra, o face in privinta fraudelor in materiede recrutare (art. 113 L. din 20 Aprilie 1913 asupra recru-arei armatei) 3).

La Romani i in vechiul drept francez, termenul pres-.crierei actiunei publice era fixat la 20 de ani. Astazi, termenulprescriptiei este fixat la 20 de ani in materie criminalä(art. 593 Pr. pen.), la 5 ani In materie corectionala (art. 594Pr. pen.) i la un an in privinta contraventilor de simplapolitie (art. 595 Pr. pen. 4).

2) Vezi supra, p. 648. Vezi i tom. I al acestei lueräri, p. 56, No. 41.Vezi tom. XI, p. 473.DupI1 codul penal al Moldovei, promulgat sub Ionitri Sturza, la 1826,

furtul erk imprescriptibil; cci, dupg art. 263 din acest cod, in pricini de fur-iifag, slobocule pravila a,trage pe talltar la judecatd e& va &e-tb.La Romanitoate actiunile eran prescriptibile, afarK de aceea pentru paricid (vezi tom. XIp. 467, nota 2 ei p. 476), el cea pentru furt manifest, care eran perpetue (vezitom. XI, p. 476, nota 1); lar In vechiul drept francez erau irnprescriptibile eri-miele de 15se-majestate §i de climlitruie. TJnii autori mai vorbese de imprescrip-tibilitatea duelului i a crimei de simonie. Vezi tom. XI, p. 476, text ei nota 4.

In codal penal german, urmlirirea contraventiilor se prescrie prindrei luni.

716 PROC. PEN. - CARTEA II. - TIT. VI.- CAP. Pir.

Sunt insg actiuni care se prescriu prin termene O. maiscurtel)

Termenul prescriptiei incepe a curge din ziva comitereiinfractiunei, decizia care determing punctul de plecare alprescriptiei fiind suverang i nesupusg controlului CasatieiL.

Ziva comiterei faptului (dies a quo) face paile dintermenul prescriptiei, dei chestiunea este controversatg, pres-criptia fiind indeplinitg atunci and ultima zi a expirat (art..1889 C. civil).

Delictele instantanee. Este cel care se sgvArse0e-printr'un fapt unic, märginit in ceiace privWe timpul. Celemai multe infractiuni penale intrunesc acest caracter. Bigamul

rgpitorul de minori comit delicte instantanee. Prescriptiava curge din ziva celebrgrei cgsätoriei sau sgvarerei räpirei,Tot astfel in materie de bancrutg simplg sau frauduloask.prescriptia incepe a curge dela ziva cAnd au fost comise.faptele constitutive a delictului i nu dela ziva fixatg de tri-bunal pentru incetarea plgtilor.

Delictele permanente, este aturici and infractiunile au.un caracter care constitue o stare de lucruri care se perpe-tuazd, ca täinuirea obiectelor furate art. 53 urm. _Li pen..asociatiile de fäcgtori de rele, art. 213 urm. C. pen., seches-trarea de persoane (art. 272 C. pen.) etc.

Punctul de plecare al acestor prescriptii incepe a curgedin momentul termingrii lor.

Delictele succesive. Sunt acelea cari se comit prinrepetarea acelorai fapte, de ex.: inlesnirea obipuitg a des-frangrei sau conruptiunei tinerilor, bgrbati sau femei, maimici de 21 de ani (art. 267, 268 C. pen.) Adulterul nu esteun delict succesiv.

Punctul de plecare al prescriptiei pentru delictele suc-cesive sau continue, prescriptia se socote0e dela sgvarOrea,ultimului act, (Cas. rom. Bult. 1909, p. 618).

9 Vezi art. 594 § ultim Pr. pen., art. 133 L. electoralii, abrogatti ; tat. 12&din legea electoral li din 26 Martie 1926 (M. Of. No. 71/926) ; art. 109 L. politieirurale din 1868, art. 34 L. asupra politiei vinatului, din 24 Martie 1906, aziabrogatil ; vezi Legea p. protectia vanatului din 1921, cu modific. din 1923(M. Of. No 12/923).

PRESCR,IPTIA PEDEPSELOR. - ART. 595-598,600 PR. PEN. 717

Intreruperea prescriptiei penale se face prin actede instructiune si de urmä'rire. Suspendarea prescriptiei esteo simplä, oprire a cursului ei, ea reincepand a curge in mo-mentul oprirei ei, indata ce cauza de suspendare a incetat.

Prescriptia acgunei civile se face in acelas tirup princare se prescrie actiunea publica, deci 10 ani, daca isvorastedinteo erimä, 5 ani daca isvoraste dintr'un delict si 1 anla o contraventie politieneasca. Justificarea prescriptiei se facepentruca dupa un timp sä nu mai reinvie inaintea tribuna-lelor civile un fapt asupra caruia timpul si-a aruncat uitarea.Legea. este expresa in privinta indivizibilitätii prescriptiilorambelor actiuni si atat jurisprudenta si doctrina sunt unanimeIn acest mod de a vedea, chiar pentru atunci and actiuneacivila, care rezultä dintr'un fapt penal, se exercita in modseparat inaintea tributialelor civile, (Cas. rom., Dreptul 1920No. 28, p. 329).

Efectele prescriptiei actiunei publice. Actiunea civilanu mai poate fi exercitata, si ea fiind stinsh' prin prescriptie.

Este de observat ca, prescriptia nu stange insasi infrac-tiunea, ci numai actiunea publica si cea civill care isvorascdin ea, de ande rezulta ca partea lezata pastreaza, ca toataprescriptia indeplinita, dreptul de a opune delictul pe calede exceptie. Acel care invoaeä un deliet spre a respinge ocerere nedreapta nu exercita, in adev.ar, o actiune, ci se apara,ceeace constitue un drept natural. Astfel, partea lezata poatesa respinga cererea intemeiata pe un titlu stors prin frauda,de catre acela care astäzi este aparat prin prescriptie. Aceastanu este decat aplicarea unei regule cunoscute:

(Quae temporalia sunt ad agendum, perpetua stint ad exci-pienduno 1).

7 19. Prescrierea dreptului de a executà condamnarileemanate dela tribunalele represive (art. 596 -- 598, 600Pr. pen.). De cate ori prevenitul sau acuzatul a fost con-damnat, pedeapsa urmeaza a fi adusa la indeplinire de agentiifortei publice. Daca, din .diferite imprejurari, aceasta pedeapsa

1) Vezi supra, p. 644. text 0 nota 2.

718 C. PR. PEN. - CARTEA II.- TIT. VI.-CAP. IV.-ART. 696-698,600.

n'a putut fi executatä, dreptul de a mai aduce hotarireadefinitiva la indeplinire este prescris. Consilierul de stat Réala justificat aceasta dispozitie zicAnd ca nu exista supliciu maimare si incertitudine mai cruda i cumplitä deck frica ingro-zitoare de care este cuprins criminalul, i care-i räpeste atätsiguranta fiedirei zile cat i linistea fiecarei nopti 1).

Timpul cerut pentru prescrierea pedepsei este mai lungdedt timpul cerut pentru prescrierea actiunei, de oarece amin-tirea faptului se sterge mai cu greu in urma pronuntareiunei pedepse. De aceea, pe cänd actiunea publica se prescrieprin 10 ani, 5 ani si un an, executarea pedepsei se prescrieprin 20 de ani in materie criminala (art. 596 Pr. pen.),prin 5 ani in materie corectionala (art. 597 Pr. pen.) siprin 2 ani in materie de contraventii politienesti (art. 598Pr. pen.), numai executarea pedepselor pentru crime si de-licte de pres1 fiind supuse la prescriptii mai scurte (3 anisi un an) (art. 596, 597 §§ ultime, Pr. pen.).

Prescriptia de mai sus se aplica numai la pedepselesusceptibile de o executare materialä, adeca inchisoareaamenda. Ea nu se aplica deci la pedepsele disciplinare, nicila pedepsele care consista in perderea unor drepturi i inincapacitätile juridice pronuntate de judecaor sau de lege,ca o consecinta a pedepsei principale.

Ca si prescriptia actiunei publice, prescrierea pedepseloreste de ordine publica; de uncle rezultä, ca condamnatul nupoate sä renunte la prescriptia dobanditä In folosul lui, ce-rand a-si face osanda.

Prescriptia dobfinditä condemnatului trebue sa fie in-vocatl de judecatori din oficiu, in once stare s'ar afla pro-cesul, intocmai ca i prescrieeea actiwaei publice.

Care este punctul de plecare al prescriptiei pedepselor?In materie criminala, terrnenul de 20 de ani incepe a curgedela data deciziei care a pronuntat pedeapsa, M.I.ä a se dis-tinge intre condamnärile contradictorii si cele prin contu-made, si fara a se distinge daca s'a facut sau nu recurs incasatie (art. 596 Pr. pen.).

') Vezi tom. XI, p. 467.

PRESCRIEREA CONDENINATIIINILOR CIVILE. -ART. 699 PR. PEN. 719

In materie corectionala 0 de simpla politie, legea faceurmatoarea distinctie: pedeapsa pronuntata in ultima instantase prescrie din ziva pronuntarei condamnarei, iar pedeapsapronuntata in prima instanth', din ziva OxpirArei terme-nului de apel sau a respingerei apelului in contradictor (ah.597 Pr. pen.).

Daca pedeapsa a fost pronuntata de prima instanta inprescriptia va incepe a curge dela expirarea termenului

de apel; &Ica pedeapsa a fost pronuntata in lipsä de a douainstanta, prescriptia va incepe a Curge dela data de andhotarirea a rämas definitiva prin nefacerea opozitiei in ter-menul legal, sau prin respingerea ori anularea ei.

In materie de simpla politie, regula este aceea0 ca 0 in ma-terie corectionala. In adevar, dupa art. 598 Pr. pen., termenulprescriptiei va curge din ziva hotarirei, daca este pronuntataIn ultima instanta, 0 din ziva expirarei termenului de apel,daca este pronuntata in prima instanta, sau din ziva respin-gerei apelului, fie ea' s'a fault sau nu recurs in casatie.

' Daca executarea pedepsei incepuse, insa a incetat, pies-criptia va curge din ziva and executarea a incetat. Astfel,daca condamnatul a fugit din inchisoare, prescriptia va in-cepe a curge, pentru restul pedepsei, din ziva evadarei sale.

In c'at prive;.te suspendarea prescriptiei, este cert ca eanu exista', cauzele de suspendare in materie civilä neputandfi admise in materie penald.

Suspendarea nu este aimisa nici in privinta prescriptieiactiunei publice, regula :

Contra non valentem agere non eurrit praeseriptio», ne maifiind admig astAzi nici tn materie civila nici in materie represivg.

In privinta intreruperei prescriptiei, legea fiind muta, sedecide ea, °data ce prescriptia a inceputs a curge, singureleacte care pot sa intrerupa cursul ei sunt actele de executareadeca, in privinta pedepselor corporale, arestarea condamna-tului, fara el fie nevoe ca el sh' fie condus in stabilimentulunde urmeaza a-0 face osanda ; iar in privinta amenzei, sin-gura intrerupere consista in sechestrarea bunurilor sale, osimpla somatie nefiind suficientd.

720 C. PR. PEN.- CARTEA IL - Tff. VI.- CAP. IV.- ART. 599.

In cat priveste efeetele prescriptiei, ea sterge pedeapsa.impiddicand executarea ei contra condamnatului.

Daca acelasi individ a fost condananat prin aceeasi de-cizie la inchisoare si la amenda, executa rea uneia dintre eleniar impiedica, prescrierea celeilalte.

721. Prescrierea condamnatiunilor civile (art. 599Pr. pen.). Prescriptia executarei n'are inraurire asupracondamnatiilor civile, preCum : daune-interese, diferite resti-tuiri i cheltueli datorite partei lezate sau Statului, etc. Acestecondamnatii se prescriu dupa art. 599 Pr. pen., prin 30 deani (art. 1890 C. civil).

In privinta amenzilor, -trebue sa distingem intre acelecare au un caracter penal si stint pronuntate ea pedepsecele care au un caracter civil, precum sunt acele la care secondamna ofiterul starii civile pentru abaten, in baza art. 36C. civil. Cele dintai se prescriu prin termenul fixat prin art.596-598 Pr. pen., iar cele de al doilea prin 30 de ani.(art. 1890 C. civil) 1).

SF.IRq.ITUL VOLTJMULIII IV (IILTIMUL).

1) Vezi t,om. XI, p. 629.

Pagina RAn dul

r. 9 de jos,r. 5 de jos,r. 11,

nota 1,

r. 21,r. 13,r. 19.r. 4,r. 8 de jos,r. ultim,r. 4,r. 5 de jos,

nota 1,

21,6,

ERRATA VOL. IV (ULTIM).

In text

j'adis,questio,dota,la,

ergo,Ouae,des,Respublicae,continetur.intrebuintat,propius,maris,bien,taepit.dlrito,mahimA,nn,quind,

m, Rezoluto,ulti salvitar,commode,veaditae,

9, ambigua,6 de jos, Pathliu,

esim,t venditi,

existeT4a,hereditate,cum,redtibere,Jur,natturam,concursas,actioe,

Corect

jadia.quaestio.data.les.dotis.erga.Quae.des.Reipublicae.continentur.Intrebuintat.proprlis.mais.biens.coepit.dirito.maximg.un.quid.

_Resoluto.soivitur.commodo.yenditae.ambigua.Pathlin.enim.vendidit.esenta.hereditatis,eum.redhibere.Jun.naturam.concarsu.actione.

D. Alexandresco. Principille Dreptului Civil Romem. Vol. IV, (ultimul). 46

p. 13,p. 16,

p. 29,p. 78,p. 82,

p. 136,p. 155,p. 157,p. 164,p. 173, r.p. 186, r.

p. 189, r.

p. 194,{ rr:

p. 200, r.p. 200, r.

p. 205, r. 25,p. 212, r. 17,p. 218, r. 24,p. 225, r. 15,p. 229, r. 12,p. 235, r. 20,p. 254, r. 10,p. 269, r. 4,p. 274, r. 9 de jos,

722

Pagina Rfindul

p. 324, r. 25,p. 342, r. 2 de jos,p. 347, r,p. 355, r. 26,p. 376, r. 4,p. 378, r. 22,

r. 7 de jos,

r. 5 de jos,r. 23,

p. 428, r. 7,p, 429, r. 24,p. 434, r. ultim,p. 441, r. 24,p. 446, r. 13,

J r. 13,P' 'It" 1 r. 19,p. 456, r. 8 de jos,p. 459, r. 2,p. 463, r. 20,p. 470, r. 24,p. 476, r. 2 de jos,

Ir. 18,P' 495,1 r. 20,

r. 10,p. 502, I r. 15,

r. 19,p. 508, r. 18,p. 516, r. 11 de jos,p. 520. r. 10,p. 531, r. 5,

In text Corect

Politiers,diviva,

Colligatum,antrepenorilor,antreprinor,SUR,

Paenalia,extenda,Contrahentinm,mandatul,denfensoribus,ae,dato,comoditgri,Pleclesiastique,le-ve,faenerari,ereditorilor,mutuarn,nom,nonnini,aretius,aretius,personnae,aliun,contraserunt,sequittur,Licit,praetitinsi,peeuniaem,

Poitiers.divina,adeviir.colligatum.antrepreriorilor.antreprenor.sito.Poenalia.extindenda.contrahentium.mandatum.defensoribus.ac.datio.comodatari.Pecelesiastique.leve.foenerari.ereditorilor.mutunm.1101111.

non nisi.arctius.personae.alium.contraxerunt,sequitur.Licet.praetenti.pecuniam.

TABLA MATERIILORCUPRINSE IN

VOLUMUL IV AL PRINCIPIILOR DREPTULUI CIVIL ROMAN

(CONVENTIILE MATRIMONIALE)

CARTEA IllTITLUL IV

Centractul de clistitorie In privinta bunurilor 1 drepturile respectiveale 'sotilor

Pagina

Definitie i principii generale (art. 1223, 1224, 1226 6-7

CAPITOLUL I

Clauzele contrare ordinei publice si bunelor moravuri (art. 5). . , 7Clauzele contrare puterei maritale 7-8Clauzele contrare puterei piirintesti 8Clauzele contrare drepturilor birbatului, in calitatea sa de cap al fa-

miliei, sau de cap al asociatiunei conjugale 8-9Clauzele derogatorii dela dispozitiile proibitive ale codului . . . 9Clauzele contrare ordinei succesorale 9-10Efedtul stipulatiilor oprite, cupriuse intfo conventie matrimonialli . 10Diferitele regime matrimoniale ce sotii pot el aleagil (art. 1227) . . 10-11Regimul legal in dreptul nostru 11Regimul legal in privinta sträinilor crtslitilriti in Romania. (Drept

international. Controversii) , 11-12Iuterpretarea conventiilor matrimoniale 12-13Efectul conventiilor matrimoniale 13-14Conditiile nwesare pentru existenta si. validitatea contract. matrimonial 14Consimtimfmtul pArtilor 14-16Necesitatea consimtimintului plirtilor . . ... 15-16Viciile de consimtimint 16Capacitates plirtilor contractante 16Despre minori (art. 1161. 1231) 16-17Nulitatea contractului matrimonial Scut cu violarea art. 1231. . . 17-18Alte categ. de incapabili (interzisi, alienati, surdo-m uti, orbi, faliti, etc.). 18-19.Persoanele puse sub consiliu judiciar pentru sliibiciune de minte

(art. 445) salt risipire (art. 4o8 urm.) 19

724

Pagina

Formele Bi publicitatea contractului de cäsiltorie. . . . . . . 19Formele contractului de disrttorie (art. 1228 C. civ., 709, 710 Pr. civ.). 20Puterea probatorie e executorie a contractului matrimonial. . . . 21Publicitatea general ii a conventiilor matrimoniale (art. 61, 620. eiv.,

708-720 Pr. civ.) , 21-23Momentul nand conventiile matrimoniale trebue sit fie fficute si imu-

tabilitatea lor. 23-25Intrarea in vigoare a conventiilor matrimoniale si caducitatea lor

(art. 1232) 25-26Despre termen Bi conditie In conventiile matrimoniale (art. 1232). 26Despre imutabilitatea sau neschimbarea conventiilor matrimoniale in

timpul ciisittoriei 26-27Schimbärile ce pot fi aduse conventiilor rnatrimoniale mire data con-

tractului Bi aceea a celebrrtrei ertsätoriei (art. 1229, 1230 C. civ.,718 Pr. civ.) 27-28

Conditiile cerute pentru ca schimbitrile Eg fie valide fatä de tertii(art. 1230 C. civ. si 716 § ultim Pr. civ ) 28-29

Despre regimul dotal. Consideratii generale Bi istorice. 29-30

CAPITOLITL II

Despre regimul dotal

Ce este dota Bi care bunuri sunt dotale (art. 1233, 1334) 31-33Prezumtia muciang 33

SECTIUNEA

Despre constituirea dotei. Principii generale 34Natura juridicit a constituirei dotei in privinta constituitorului ei. 34-36Bunurile ce pot fi constituite dotä (art. 1235) ..... . . . 36-38Imutabilitatea conventiilor matrimoniale, in privinta constituirei dotei

(art. 1236) , 38-39Imobilele dobfindite cu bani dotali (art. 1247 § 1) 39-42Imobilelecedate drept plata unei dote constituite In bani (art. 1247 § 2) 42-43Imobilele Mate de femee din succesiunea constituitorului dotei. . 43-44Imobilele date bärbatului spre a inlocui imobilul dotal din care el

a fost evins 44Imobilele cedate de bärbat femeei, in urma separatiei de bunmi sau

de patrimonii, pentru plata unei datorii mobiliare . . . . . 44Despligubirea datoritrt femeei de o companie de asigurare, pentru

distrugerea imobilului dotal 44-45Cazurile in care dota poate fi transformatrt in timpul clisittoriei . 45Persoanele crtrora incumbil sarcina de a pläti dota. . 46-47Cazul nand dota a fost constituitä de ambii piirinti ai sotului (art

1237 § 1) 47Cazul dud dota a fosf constituitrt numai de unul din prelnti (art

1237 §.2, 1238) .. . 48Cazul and dota a fost constit. de piirintele supravietuitor (art. 1239). 49Cazul and dota a fost constituitä de un strain 49Despre raportul dotei , ..... 49-50Cazurile in care femeea inzestratit este scutitä de raport (art. 761, 1282). 50-51Despre raportul dotei constituite sub legea veche (art. 1914) . . 51Despre reductiunea dotei 51Despre garautia dotei (art. 1240) 51-53-Despre dobinzile dotei (art. 1241) 63-54Despre actiunea paulianä in materte de dotä (art. 975) 65-56

725

Pagina

SECTIONEA

Despre couditiunea averei dotale in timpul aditoriei. Drepturilebrirbatului asupra bunurilor dotale . . . . . . DEP-58

Cazurile exceptionale in care barbatul devine oi astlizi propriet. dotei 58Prima exceptie.Lucrurile consumpt., fungibile §.1 menite a fi vandute 68-09A doua exceptie. Lucrurile mobile greteluite (art. 1245) . . 59-63Drepturile femeei asupra bunurilor dotale . . , -, . . . . . 62Drepturile biirbatului asupra dotei in caz and femeea riimine pro-

prietara ei (art. 1242) I . . r a 4 63Inchirierea san arendarea imobilelor dotale , 63-64Incasarea creantelor dotale . . . 61-65Exercitiul actiunilor relative la bunurile dotale 65-68Instridnarea mobilelor dotale (art. 1249) 68-69Folosinta bilrbatului asupra bununlor dotale §i sarcinile acestei fo-

losinti (art. 1243 § 1, 1244) 69-73Obligatiunile §i sarcinile ce incumbg bkbatului. In privinta bunu-

rilor dotale (art. 1243 § 1) 73-44Responsabilitatea bilrbatului ea administrator §i uzufructuar al dotei

(art. 1243 § z) .. 74-75Inalienabilitatea bununlor dotale. Origina §i caracterul acestei

inalienabiliati . ....... . . . . . . . , , . . 76-77Inalienabili-. dotei imobifiare (art. 1248 (J. civil, 16 § ultim C. com.) . 77-79Cfind incepe §i and Ineeteazi inalienabilitatea . , . ... . . 79Scoaterea imobilului dotal de sub urmiirirea creditorilor femeei. . . 79-80Imprescriptibilitatea fondului dotal (art. 1878) 80-81Cazwile exceptionale iu care fondul dotal este alienabil 81-82Exceptiile dela principiul inalienabilitiitei, care rezultii din vointa

piirtilor (art. 1252) , . . . 82-84Despre cazul and Instfainarea fondului dotal a fost incuviintatri,

sub conditiunea, de a se intrebuinth banii prin§i din instriiinare, incumpilrarea unui alt fond (Clauza de intrebuintare, remploi) . . $4-86

Exceptiile dela principinl inalienabilitAtei, care rezultil din lege (art.1250, 12o1, 1253) , -86

Cazurile de instriiinare prevlizute de art. 1250 §i 1251, in care auto-rizarea arbatului poate fi inlocuitii prin aceea a justitiei.Clipii-tuirea copiilor comuni, sau nriscu(i dintr'o asiitorie anterioarii . . 86-67

Cazurile de instriiinare prevlizute de art. 1253, In care se cere numaiautorizarea justi(lei. Regule comune tuturor cazurilor de instriii-nare previizute de acest text 87-89

Aj Scoaterea biirbatului sau a femeei dela inchisoare 89Procurarea de alimente familiei 89-90Plata datoriilor anterioare asrttoriei . 90-91Facerea de reparatii mari la imobilele dotale. .. . 91-92

B) Instilinarea pentru calla, de indiviziune 92 93Schimbul imobilului dotal (a.rt. 1254) . . . . . . . . . . 94--95Sanctiunea principiului inalienabilittitei fondului dotal (art. 1255)._ 95-99Conditia dotei mobiliare in timpul askoriei (art. 1249) 99-101Despre seraratia de bunuri sau de patrimonii. Consideratii gene-

rale §i istorice 101-102Cazurile care pot autorizA pe femee a cere separarea de bunuri sau

de patrimonii (art. 1257) 102 103Cine poste cere separarea de bunuri.sau de patrimonii (art. 1257) 103.104Contra cui se poate exereith actiunea in separare de patrimonii . 104Drepturile conferite creditorilor blirbatului in caz de separatie de

bunuri (art. 1261, 1264 C. civ., 633 Pr. civ. . . . . . . . . 104-105Formele §i procedura separatiei de bunuri (art. 1258, 1260). . . . 105-106

726

Pagina

Procedura separatiei de bunuri 106-107Executarea hotärirei de separare (art. 1262) 108-109Efectele separatiei de bunuri pronuntatrt de justatie .,

Momentul de and hortirirea de separare Isi produce efeetele sale(art. 1263, 1268, 1269) 108-111

Efectele separárei de patrimonii. Capacitatea ce femeea dobindesteprin separare, in privinta administratiei averei sale (art. 1265, 1267). 111-115

Contribuirea femeei separate de bunuri la sarcinile clisátoriei (art. 1266). 115Incetarea separatiei de patrimonii si restabilirea regimului primitiv

adoptat de soti (1270 C civ., 634-637 Pr. eiv.) 116-117Despre separatia de bunuri contractual rt 117-120

SECTIITNEA

Despre restitutiunea dotei. Dreptul roman si dreptul vechiu. 120-121Imprejur. care atrag restituirea dotel (art. 1271 C. civ., 717 Pr. eiv). 121-122Persoanele arora trebue sl se restitue dota . . . . . . . . 122-123Persoanele care trebue s restitue dota 123Persoanele arora incumb dovada prirnirei dotei i In ce consistir'

aceastli dovadá 123Dovedirea primirei dotei de catre barbat (art. 1277) . . 123-126Momentul and trebue sii se facii restituirea dotei (art. 1272, 1273). 126-129Obiectul restituirei i starea In care birbatuf trebue s'A restitniasa

bunurile dotale (art. 1247 § 1, 1275, 1276) 129-130Drepturile speciale ale femeei (art. 1274 § 2 si 3) . . . . , 131Drepturile femeei supravietuitoare la abitatiune si la hainele de doliu.

Dreptul de optiune al femeei vrtduve (art. 1279) 131-132Despre fructele i dobinzile dotei e despre Irnpiirtirea fructelor In

ultimul an al clisiitoriei (art. 1278, 1280) 133-135

SECTIUNEA IV

Despre averea parafernalk (art. 1283) 135-136Administratia. folosinta si alienabil. bunurilor parafernale (art. 1285) 136 138Instrainarea bunurilor parafernale. Actiuni In justitie (art. 1285) . 138-140Starea In judecará a femeei cu privire la bunurile ei parafernale . 140Prescrierea bunurilor parafernale (art. 1877) 140-141Contribuirea femeei, cu bunurile ei parafernale, la sitreinile asil-

toriet (art. 1284) 141-142Despre societatea de achizitiuni sau de cfistig, adaosrt regimului dotal

(art. 1287, 1288, 1289, 1290) 142-143Admmistratia bunurilor care compun societatea de achizitiuni. . 14o-146Incetarea si lichidarea societiitei de achizitiuni (art 1291-1293) . 146Ipoteca legará a femeei mliritatit (art. 1753 § 1, 1754, 1755, 1756,

1757, 1758, 1759, 1760, 1281, 1761) . . ....... . . 146-147Creantele femeei garantate prin ipoteca legalá (art. 1281, 1754,1757, 1761) ............ . . . . . . . . 147-148Bunurile brabatului lovite de ipoteca legará (art. 1754, 1756-1768). 148Specializarea si Inscrierea ipotecei legale (art. 1754. 1755, 1756, 1757). 148-150Reducerea ipotecei legale conferirá femeei (art. 1761) 150-151Imposibilitatea In care se gäse.ste femeea de a puta renuntit la ipo,

teca ei legalii (art. 1281, 1760 C. civ.) 151Siguranta femeilor asiitorite sub legea veche. Dispozitie tranzi-

torie (art. 1815) 151-152Despre ipovolon (vilduvrtrit) si contra-zestre 152-154

727

TITLIIL VPagina

Despre vAnzare

Consideratii generale 154-156

CAPITOLUL I

Despre natura si forma vinzilrei (Art. 1294) 155-156Strkmutarea proprietktii futre plirti (art-. 1295 § 1) . . . . . . 156-158Dovedirea vinzilrei . .. . . . . . . . . 158-160Striimutarea proprietlitii fatk de tertii. (art. 1295 § 2). . . . . . 160-161Despre spesele (cheltuelile) vanzrirei, (art. 1305) 161-162Elementele esentiale contractului de vanzare 162Consirntrunbtul . 162-161Consimtrimknt in vinzkrile Diente prin corespondentli . . 164Despre fitgriduintele sinslagmatice de vfinzare 164-166-Despre frigitcluinta unilateralrt de a vinde , - 165Despre ffigriduinta unilateralä de a cumpark 165Despre arvunk (art. 1297, 1298) .. 165-167Despre lucrurile cari pot face obiectul vitnarei, (art. 963:1610,

1311 C. civ 167 -169Despre viinzarea lucrului altuht (art. 1599) (C. francez eliminat de

legiuitorul romfin),controversit 169-172Incbirierea lucrului altuia. . . . . . . . . - 172 173Despre pretul vanzlirei (art. 1303, 1304, C. civ., 60, 61 Cod. com.) . i73-174Pretul trebue sk consiste in bant 174Pretul trebue sk fie serios. . . . - . . ...... . . . 174-176Pretul trebue sk fie determinat, sau cel putin, sà poatri fi determinat

prin clauzelc contractului - 176 177

CAPITOLUL II

Cine pato cumptirk sau vinde

Capacitatea partilor contractante, (art. 1306) 177-178Despre vanzarde dintre soti, (art. 1307) 178-180Exceptiile admise de art. 1307 180Prima exceptie (art. 131)7, 10). . 180A doua exceptie (art. 1307, 2°) 180A. treia exceptie (art. 1307, 3°) . . . . . ........ . 181-182Incapacitatea tutorilor, mandatarilor, administratorilor stabilimentelor

yublice, etc. (art. 1308 C. civ., art. 230 L. viimilor din 1905) . . 182-186Incapacitatea magistratilor si a auxiliarilor lar, (art. 1309) . . . 185-188

CA.PITOLUL III

Despre diversele modalitäti ale vanzkrei (art. 1296) 188-190Clauza addietio in diem. . - . . . ..... ,. ., " 190Pactul de preferintä sau protimisis .. - , 190-191Pactul de protimisis - e 191Clauza de dezicere (pactul displicentiae) 192Pactul de non alienando 192-193Vanzarea cu grAmada sau dupk greutate, numlir mi m'Asura (art

1299, 1300) 193-195Vinzarea subordonatä gustkrei (ad gustum), art. 1301 195,-197Vfinzarea flicutit pe incercate, (vente it l'essai), art. 1302.

1

VAnzarea pe mostea197-198198-199

728

Pagina

CAPITOLUL IV

SECTIIINEA

Dispozitii generale (art. 1312) 199Obligatiile vfinzItorului (art. 1313) 199-201

SECTIIINEA

Despre predarea lucrului vindut (art. 1314) 201-202Predarea imobilelor (art. 1315) 202Pralarea lucrurilor mobile (art. 1316) 202-203Predarea lucrurilur incorporale, (art. 1318, 1391) 203-204Spesele predärei si ale ridiciirei, (art. 1317) 204Local unde FA epoca and trebue srt se facil predarea, (art. 1319

1322, 1323) 204-205Dreptul de retentie al vAnzlítorului . . . . . . 205-207Consecintele lipsei predärei lucrului vAndut (art. 132(1, 1321) 207-208Starea in care lucrul vindut trebue sä fie predat, art. 1324, 1325, 903 208--210Regulele relative la predarea cuprinsului i Intinderei lucrului vindut

(art. 1326, 1327, 1328, 1329, 1330, 1331, 1332, 1333, 1334 . . . 210-211Despre riscul i pericolul lucrultd vfindut (art. 1335 c. eiv. 66 e com.1 211

SECTIIINEA III

Des pre rdspunderea vanzdtorului (art. 1336, 1337, 1351) 211Obligatiile de garantii 211Räspunderea vAnzärii pentru evictiune 213Conditiile e.erute pentru ca evictiunea sli dee loc la garantie din partea

vAnzatorului (art. 1337). . . . . ...... . . . . . 213-214Obligatiile ce rezultli pentru vinetítori din garantia ce datoreste . . 214Obligatia negativii de a nu turburk pe cumprträtor (art. 1337). . . 214-216Obligatia pozitivä de a aplirit pe cumpärlitor In caz de turburare

de drept 216-217Rispunderea de evictiune (art. 1351) 217Obligatia vAnz. de a reparit datum pricintzitä prin evictiunea Inde-

plinitä .. . . . , 217Prestatiunile datorite de vAnz. In caz cAnd cumpär. a fost erina

(art. 1341-1346) . , 217Evictiunea totallí (art. 1341-1346, 1350) 217-222Evictiune partialli (art. 1347 1348) 223Evictiune partialli, rezult. din inexit. servit, active declarate de vinz ,

sau din exist. serv. pasive ascunse de dinsul (art. 1349) . . . 223-224Despre garantía de fapt (1338) .....

. . '224

Despre clausele cari märese garantia de drept (art. 13i8), ,.. , , 224-225Clauzele care tuicsoreazii garantia de drept (art. 1338, 1339, 1340) . 225-227Prescrierea actiunei In garantie . . , 227Cum se exereiti actiunea si exceptia de garantie si cui Apartine aceastä

actiune si axceptie si persoanele ciirora ele pot fi opuse (art. 1340). 227-228Despre räspunderea vAnziltorului pentrn viciile ascunse ale lucrului

vindut (vicii redibitorii) . 228-230Conditiile cerute peutru ca viciile lucrului vAndut sil poatii da loe

la räspunderea vAnziitorului (art. 1352, 1353. 1354) . . . , . . 230-232Actiunile la care dan loe viciile ascunse (art. 1355-1358) . . . . 232-234Termenul In care trebue srt se exercite actiunea ce rezultä din viciile

redibitorii (art. 1359) . . . . 234-23bnude de neprimire ce pot fi opuse actiunilor exercitate de cumplir. 235Natura actlunilor la care dau loe viciile redibitorii (art. 1369). . . 235-236

729

Pagina

CAPITOLUL V

Despre obligatiile cumparittorului. Art. 1370 c. civ., 67 c. com. . . 236-238Plata pretului (art. 1361 1362) 238-239Cazurile edad cumparatorul datoreste dobända pretului (art. 1363) 239-240Cazurile ami cumprtratorul poate sa retie pretul, suspendind plata

lui (art. 1364). . . . - 240-242Consecintele nepliitei pretului si rezilierea vanzarii (art. 1365) . . 242-245Natura actiunei rezolutorie. Actiune mara (art. 1368, 1369). . . 245-247Modul cum se lndeplineste rezilierea (art. 1366) 247-248Efectele rezolutiei vinzarii intre'partile contractante 248Efectele rezolutiei in privinta tertiilor 248-249Stingerea actiunei rezolutorie , 249-250Renuntarea vanzatorului .... 260Prescrierea actiunei rezolutorii 260Pactul comisor expres 250-251Formele obisnuite ale pactului comisoriu expres 251-252

CAPITOLUL VI

Despre pactul de rascumparare (definitie), (art. 1371, 1378). . . 252-254Termenul in care pactul de rescumparare poate fi exercitat, (art, 1376) 254-256Persoana contra carora pactul de rascumparare ponte fi exercitat. . 256257Finele de neprimire opozabilli actului vanzator , 257Drepturile vinzarii si ale campararii In privinta exercitarii pactului

de räscumparare 257--258Conditiile cerute pentru exercitarea pactului de rascumparare . . 258-260Anularea vanzarei pentru leziune . . . . . . . . . . . 260Pactul de rascumparere privit sub raportul diviziunei i indiviziunei

lucrurilor vandute . 260

CAPITOLUL VII

Despre licitaiune, (Art. 1388-1390) 4 260-261Citad licitatia are loe 1-61Formele i efectele licitatiei 261-263

CAPITOLUL VIII

Despre strämutarea creantelor si altor lucruri incorporale 263-265«nazarea sau cesiunea unei creante, (principii generale) . . 263-265Conditiunile cerute pentru existenta cesiunei de crean tä 263--265Conditiunile cerute Intre piirti . . . . . . . . . . . . " 265Conditiile cerote in privinta tertiilor (art. 1393, 1394, 1396). . . 265-268Efectele notificarei cesiunei, sau acceptarei detitorului (art. 1393). 268-269Efectele lipsei de notificare sau acceptare din partes debitorului,

(art. 1395) 4 269-270Despre garantie In materie de cesiune de creanta (art. 1392) , . 270Garantia de drept. . . . . . . 270Garantiea de fapt (art. 1393, 1397, 1398) 270-271Exercitarea si prescrierea actiunei In garantie 271-272Despre accesoriile creantei vandute (art. 1396, 1744) 272-273Exceptiile ce debitorul cedat poate sä opue cesionarului (art. 1396) 273-274Art. 349 C. com. 274*nazarea une succesiuni, sau unor drepturi succesorale (art. 1399-1401) 274-275Efectele cesiunei sau viinzärei unei cesiuni (art. 1399 urm.). . . . 275-276Efectele unei cesiuni 1ntre partile contractante 275-276

730

Pagina

Efectele succesiunei In privinta tertiilor 276-277Obligatiile vAnziltorului unei succesiuni 278Predarea luerului vAndut , 278Obligatia de garantie , . 278Obligatiile cesionarului 278-279Vinizarea de drepturi litigioase, (art. 1401). . . . . ... . 279-280Cazurile dud dreptul se socoteete litigios, (art. 1403 ei 1402) . . 280-283Conditiile exercitiului retractului litigios (art. 1402) 183-286Momentul mind retractul litigios poate fi exercitat 286-287Persoanele cari pot exercita retxactul litigios . . . . ,, . 287-288Persoanele In contra cärora se execut5 retractul litigios 288 290Efectele exercitiirei retractului litigios 289-290Cazurile exceptionale in care contractul litigios nu poate fi exercitat

(art. 1404) 290 291Inexistenta retractului litigios In materie comercialli (art. 45 C. con. 291-292

TITLITL VIDespre schimb (art 1405, 1406)

Punctele in priviuta dirora schimbul se apropie ei se deosebezte devánzare. Puncte comune vAnziírei i schimbului (art. 1405, 1406,1407, 1408, 1409) 292-293

Punctele in privinta cirora schimbul se deosebeete de vinzare. 294-295

TIT LIM VIIDespre coutractul de locatittne

CAPITOLUL I

Dispozitii generale (art. 1410.-1414) . , 295-297Elementele neapKrate contractului de locatiune . 297-299Lucrurile carepot face obiectul contractului de locatiune . . . . 299 301Despre pie t (pretium) , 301Despre consimtimantul pilrtilor 301-302Despre eapacitatea piIrtilor (art. 1419) 302-303Modalitlitile contractului de locptitme 303-304Interpretarea contractului de locatimie 304

CAPITOLUL II

Regulele cornune la locatiunea edificiilor ei la arendarea fondurilorrura1e. Forma ei dovedirea contractului de locatinne sau aren-dare (art. 1416, 1417) ...... . . . . 305-307

Despre sublocatiune i cesiunea contract. de locatiune (art. 1418) . . 307-310Sanctiunea violiirei clauzei care opreete subinchirierea, subarendarea

ori cesionarea contractului 310Despre obligaii1e locatorului (art. 1420) 310-311Obligatia locatorului de a predà lucrul inchiriat sau arendat i starea

in care el trebue sh: fie predat (art. 1421 § 1) 311-312.0b1igatia loeatotului de a intretine lucrul inchiriat sau arendat (art

1420 § 2, 1421 § 1) 312Obligatia locatorului de a face pe locatax a se foloseasci neimpedicat

de lucrul Inchiriat sau arendat 31Garantarea pentru perderea lucrului inchiriat sau arendat (art. 1423,

1439 § 1) 313-317

731

Pagina

Efectele perderei tota/e a lucrului inchiriat sau arendat prin faptullocatarului (art. 1453) 317

Garantarea contra viciilor lucrului hichiriat sau arendat (art. 1422) , 318-819Garantarea contra turburärilor care ar emanb. dela inns locatorul

sau dela tertiile persoane (art. 1424-1428) 319Garantarea contra faptelor personale ale locatorului (art. 1424, 1425) 319-3%0Garant. contra faptelor emanate dela tertiile persoane (art. 1426-1428) 320 323Contract de locatiune 323-330Despre obligatiile locatarului sau arendasului. . . . . 330-331Obligatia de a pläti cheltuelile contractului . 331Obligatia de a mobilk casa Inchiriatit fli de a inzestrit niosia arendatä

(art. 1445, 1446) 331-332Obligatia de a se folosl ea un bun proprietar sau pit'rinte de famine 332-334Obligatia de a se folosi de lucru/ inchiriat sau arendat dupli desti-

natia sa (art. 1429, in medio, 1430) 334Obligatia de a nu schimbit forma lucrului 334-335aligatia de a nu pruisi imobilul . . . . . 335Obligatia relativii la reparatii (art. 1447, 1498, 1449) 335-336Obligatia de a plitti pretul chiriei sau arendei (art. 1429 § ultim . 336-339Obligatia de a aprträ lucrul inchiriat sau arendat contra tzurpatiu-

nilor (art. 1433) 539Obligatia de a plistrit lucrul inchiriat sau arendat si a-1 restitul lo-

catorului sau mostenitorilor si (art. 1431, 1432, 1434) . . . 339-311Responsab. special-a' a locatarului in caz de incendiu (art. 1435). 341-342Cazul fortuit 342-343Viciu de constructie 343Comunicarea focului dela o casii vecina . 342-344Despre cauzele care aduc 1ncetarea contractului de locattune . . , 344Incetarea contractului prin expirarea termenului pentru care a fost

Incheiat. Despre contractele care au sau nu au un termen de-terminat (art. 1436) 345-346

Despre tacita relocatie sau reconductie (art. 1437, 1438, 1452). . 246-348Despre termenul unor contracte de locatiune, care n'a fost determinat

de pärtile contractante (art. 140, 1451) 348-49Incetarea contractultu prin perirea totalä a lucrului Inchiriat sau

arendat (art. 1423 si 1438 § 1) 349Desfiintarea contractului prin nelndeplinirea uneia din plirti a obli-

gatiilor sale (art. 1439 § 2) t 399-350Efeetde desfiintärei contractului 350Incetarea contractului prin rezolvirea sau desfiintarea dreptului (tit-

lului) locatorului 350-351Cazul dud lucrul inchiriat sau arendat a fost vindut sau transmis

altuia (art. 1441-1444) . . 351-352Cazul in care cumpärätorul imobilului inchiriat sau arendat nu este

obligat a respectä contractul 352-354Transcrierea contractelor de locatiune sau arendare (art. 712 § 10

723 Pr. civ.) 354-355Incetirea contractului prin consimtimitntul mutual al pärtilor. 355-356Incetarea contractului prin consolidare eau confuziune . .. . 356Ineetarea contractului de locatiune prin exproprierea pentru canea

de utilitate publia 356Despre moartea plirtilor contractante (art. 1440) 356-357

CAPITOLUL III

Neincetarea contr. de locatiune prin moartea pArtilor contractante 356-357

732

Pagina

CAPITOLUL IV

Despre regulele particulare la arendare 357

SECTIUN EA I

Arendarea pe bani 358Obligatiile particulare ale locatorului (art. 1464) ., O . 358Obligatiile particulare ale arendasului 358Inzestrarea molel cu vitelo si instrumentele necesare la exploatarea ei

(art. 1466) 368-369Stringerea recoltelor In locurile obisnuite (art. 1466) 369Obligatia de a aprith fondul arendat contra uzurpririlor (art. 1433) 359Plata arendei cuvenite. Cazul cind arendasul poate dobindl dela

proprietar o reducere din pret (art. 1457-1461, 1469) 359-363Regulele relative la Incetarea sau expirares contractului de arendri

(art. 1462-1466) 363

SECTI UNE A II

Arend. pe fructe (bail ou eolonage partiaire, milayage) (art. 1466-1468) 363-364Despre competintri In materie de contracte de locatiune sau arendare

(art. 30 L. judeclit. de ocoale din 1907) 364-365

CAPITOLUL V

Locatiunea lucrlirilor 366Despre locatiune,a lucrlirilor (art. 1470) 366-366Locatiunea de servicii sau locatiunea muncei (locatio conducts° ope-

rarum) (art. 1471, 1472) 366-369Responsabilitatea patronului In caz and lucrritorul a fost victima

unui accident 370Despre contractul de transport sau crartusie (art. 1473-1477 C. civ.,

956 C. cem.) 370-372Responsabilitatea cieítus. In privinta transp. de persoane . . . 372-373.Despre Intreprinderea san locatiunea de lucriiri (locatio-operis faciendi)

(art. 1478) . . 373-374Forma si dovedirea acestui contract 374.0bligatille locatorului 374-375Responsabilitatea locatorulul. Perderea sau deterioraren lucrului

lnainte de predarea lui (art. 1479-1482) 375-376Responsabilitatea locatorulni (arhitectului s'i antreprenorului). Per-

derea san deteriorares lucrului dupg predarea lui (art. 1483, 1434.1487. 3489, 1490, 1902) 376-378

Despre actiunea directrt ce lucrrttorii Intrebuintati de un antreprenorau in contra proprietaruiui (art. 1488) . . . . . . . . . . 378 379

Incetarea contractului de locatiune de lucran i (art. 1485, 1486 C. civ.,492 § ultim C. com.) 379-380

Falimentul prirtilor 380Desfiintarea contractului din cauza unui caz fortuit 380Desfiintarea contractului prin vointa prirtilor 380Despre alto contracte de locatiune decat acele de care s'a vorbit

pila. acum 380-381Contractul de editurri 281-382

733

Pagina

Primul apendice la eontractul de locatlune

Legea din 30 Martie 1903 asupra drepturilor proprietarilor, rezultttnddin contractele de inchiriere sau arendare. Principii generale.Origina legei proprietarilor 382-334

Cazul and contractul este autentificat 384-385Cazul and contractul este sub semniitarit, privatli . . . . . . 386-386Introd. cererei si citarea partilor (art. 1, 2, 3. 4, 11, 19, 20, 23. 24). 386-388Citarea prior si judecarea cauzei (art. 5-10) 388-389Crtile de reformare si anulare (art. 12) 389-390Contestatiile la executare (art. 13, 14) --Drepturile proprietarilor contra sublocatarilor, subarendasilor sau ce-

sionarilor contractului (art. 16-17) 390-391Plistrarea privilegiului proprietarului locator (art. 18) 391- -392Drepturile proprietarului asupra lefurilor functionarilor, pensiilor,

etc. (art, 22, 25 L. propriet., 409 Pr. civ.) . . 392

Al doilea apendiee la eontractul de locatlune

Despre emfiteozii bezman sau embulle. Notiuni istorice i originaemfiteozei (dreptul roman) 392-394

Dreptul nostru actual (art. 1415) 394-397

TITLUL VIII

Despre contracte de soeietate

Scopul i foloasele acestui contract. . . . . ....... 397Abrogarea uzurilor comerciale (art. 1531 C. civ., 1 C. com.) . . 397-393

CAPITOLUL I

Dispozitii generale. Definitia si caracterul societAtei (art. 1491) . . 398-399Forma si dovedirea contractului de societate . . . . . . . . . 400Conditiile necesare la existents si validitatea contractului de societate

(art. 1492) 400-404

CAPITOLUL II

Despre diverseje feluri de societliti 402Societritile comerciale si civile , 402Societlitile de persoane si societgtile de capitaluri 402-403Societäjile universale si particulare (art. 1493) 403

SECTIUNEA I

Despre societile universale (art. 1494-1498) 403-404

SECTIUNEA

Despre societile particulare (art. 1499, 1500) 404-405

CAPITOLUL III

Despre obliga. asociatilor tare ei 140 si In privinta altora (tertiilor). 405

734

SECTIUNEA 1'

Despre indatoririle asociatilor futre ei insisi. Inceputul si duratasocietlitei (art. 1501, 2602). . . . . . 405-

Despre obligatiile asociatilor kan ei (art. 1503-1505) 405-406Responsabilitatea asociattlor (art. 1506-1608) . , 406-407Drepturile ce asociatii au unii in contra altora 407Restituirea lucrurilor puse in comun (art. 1509). . . . . . . 407-408Despagubirile ce asociatii pot sä-si datoreascrt unii ahora (art. 1610) 408-409Modul de stabilire al partilor asociatiior In beneficii si perderi (art

1511-1613) 409-411Administratia societatilor (art. 1514-1519) 411-412Drepturile cari apartin fiecarui asociat in privinta lucrurilor ce fac

parte din societate (art. 1517-1519) 412-413

SECTItNEA II

Despre obligatiunile asociatilor cutre tertiile persoane (art. 1620-1522) 413-414

CAPITOLUL IV

Despre diversele moduri dupa care inceteaza societatea (art. 1623-1528) 414-417Incetarea societlitei prin vointa expresa, a unuia sau mai multora

din asociati (art. 1523, 50, 1527, 1528) 417-418Desfacerea societtitei pentru motive legitime de cutre justitie, art. 1629 418-420Implirtirea fondului social in urma desfiintarei societatei (art. 1530). 420

TITLUL IXDespre mandat

Notiuni generale 421--422

CA.PITOLUL I

Definitia, natura si caract. mandatului (art. 1632, 1534). . , . 423l'ornada mandatului si dovedirea lui (art. 1533) 423-425Conditiile cerute pentru existenta mandatului (obiectul mandatului) 425Obiectul mandatului. - 425Consimtimitntul prior 425-426Capacitatea partilor (art. 1538) 426Diversele specii de mandat (M.andat special si general) (art. 1535-1537) 426Mandatul special e general 427

CAPITOLUL II

Despre indatoririle mandatarului 427-428Executarea mandatului (art. 1439) 428Responsabilitatea mandatarului (art. 1540) 428-429Darea socotelelor (art* 1541, 1544) 429Plata dobanzilor sumelor intrebuintate de mandatar in folosul su 430Cazul alud exista mai multi mandatari. Lipsa de solidaritate filtre

ei (art. 1643) 430SolidAritatea futre mandanti (art. 1561) 431Dreptul mandatarului de a-si substitui alta persoana in executarea

mandatului (art. 1542) . . , . 431-432

735

Pagina

CAPITOLUL III

Despre obligatiunile mandantului 432mandantului fatii, de mandatar (art. 1547-1550). . . , 432-433

Obligatiile mandantului fa t'A de tertii (art. 1546). . . . . . 433-435Drepturile mandantului fa tii de tertii . . . . .. . .Drepturile i obligatiile mandatarului fatii. de tertii (art. 1545). . 435Drepturile i obligatiile mandatarului fati de tertii 435-436

CAPITOLUL IV

Despre cliferitele moduri dupli. c,are mandatul 1nceteazi1 (art. 1652) . 436Itevocarea mandatului (art. 1553, 1555 a civ., 94 § 2 Pr. civ.) . . 436-438Renuntarea la mandat (art. 1656) 438Moartea mandantului sau mandatarului (art. 1552, 30 1559) . . 438-439Interdictia sau schimbarea altfel a strtrei td capaciatei mandantului

san mandatarului 439-440Falimentul san insolvabilitatea mandantului ori mandatarului (art

1552. 30) 440Imposibilitatea de a executh mandatul 440Terminarea afacerei ... 440Absenta mandantului Afta man.datarului 440Efectele fncetlirei mandatului (art. 1557, 1558). 440-441

TITLUL XDespre comodat

Despre irnprumut In genere. Consideratii generale 441-442

CAPITOLUL I

Despre natura (si caracterele) comodatului (art. 1560-1563) . . 441-442

CAPITOLUL II

Despre obligatiunile comodatarului 443Responsabilitatea comodatarului (art. 1664 parte,a I-a, 1565-1568) 443-445Intrebuintarea lucrului (art. 1564, partes finalk) 445Restituirea lucrului (art. 1572) 445-446Despre solidaritatea futre comodatari (art. 1571) 446

CAPITOLUL III

Despre obligatiunile comodantului (1669, 1570, 1574, 1576). . . . 446-447

TITLUL XIDespre Imprumut (mutuum)

CAPITOLUL I

Despie natura imprunnutului (art. 1576) 447-448Caracterele imprumutului simplu 448Conditiile cerute pentru validitatea Imprumutului 448-449Lucrurile care pot face obiectul unui mutuum 449Predarea sau triidarea lucrului Smprumutat 449

736

Pagina

Transferarea proprietatei lucrului catre Imprumutat (art. 1L77) 449-450.Obligatia imprumutatului de a restitul atat cat a primit 450.Obiectul si cauza Imprumutului 450Consitamantul si capacitatea partilor 450-451Formele i dovedirea contractului 451

CAPITOLUL II

Despre ob1igaiile imprumutatorului . . . . . . . . . . 451Responsabilitatea ImprumutItorului (art. 1580, 1681, 1582, 1583). 451-452

CAPITOLUL

Despre obligaiile imprumutatului (art. 1579 § 1, 1584-1586). . 452- 455.Cazul cand Imprumutul are de obiect o suma de bani (art. 1578,

1579 § 3) 455-45g

CA PITOLUL IV

Despre Imprumutul cu dobanda 456-457'Regulele privitoare la lmprum. cu dobandä (art. 1687-1590) . 457-460

TITLUL XIIDespre depozit i despre sechestra

CAPITOLUL I

Despre depozit In genere. (Notiunea i definitiunea acestui contract)(art. 1591) 460-461

Impartirea depozitului (art. 1592, 1594) 461Depozitul neregulat 461

CAPITOLUL

Depozitul propriu zis

SECTIIJNEA r

Despre natura (si caracterele depozitului) (art. 1593) . . . 462-463

SECTIIINEA II

Despre depozitul vohtutar

Conditiile cerute pentru formarea i validitatea contractului 463Consimtimantul partilor (art. 1595) 463Capacitatea partilor (art. 1596. 1598) 463-464Obiectul depozitului 464Dovedirea contractului de depozit (art. 1597) 464

SECTIIJNEA M

Despre indatoririle depozitarului 464Obligatia de a pastra lucrul depozitat. Responsabilitatea depozi-

taralui (art. 1599-1603) 465-466Obligatia de a restitui lucra' depus (art. 1604-1617) 467-472

1 37

Pagina

SECTIUNEA. IV

Despre Indatoririle deponentului (art. 1618). 472Dreptul de retentie al depozitarului (art. 1819) 472

SECTIUNEA V

Despre depozitul necesar (art. 1620.-1622) 472-473Despre depozitul filcut intr'un han sau Respousabilitatea

hangiilor sau ospaAtorilor (art. 1623-1625) 473-476

CAPITOLUL III

Despre sechestru. Definitia si natura sechestrului 476

SEMUNEA

Despre diversele feluri de sechestre 476Sechestrul conventional, sechestrul judiciar (art. 1626) 476

SECTIUNEA

Despre sechestrul conventional (art. 1627-1631). 476-477

SECTIIINEA

Despre sechestrul judiciaro , . . , . i o . , . 477--479Procedura rAnduirei sechestrului judieiar i puterile sechestrului

ritnduit de justitie. ..... . . . . 479 480Sechestrii rtinduiti in baza legii dela 1916. o 481-48gDespre depozitul judiciar (art. 1633) . .. 482

TITLUL XIIIDespre coutractele ftleatorii

CAPITOL1TL

Despre contractele aleatorii in genere. Notiuni generale (art. 947§ 2, 1635) 483

CAPITOLUL II

Despre joc sau prinsoare. Notiuni generale 983Efectele jocului i rrunrtsagului (art. 1636-1638) 484-486

CAPITOLUL III

Despre contractul de unfit' pe viatit Notiuni generale . . 485-486Despre rentele perpetue. Inexistenta lor in dreptul nostru (Controv.). 486-487

SECTIUNEA. I

Despre natura contractului de renditli pe viatil. . . ... 487Conditiile de validitate ale acestui contract (art. 1639-1645) . . 487-489

D. dlexandresoo, Principille Dreptului Civil RomAn. Vol. IV, (ultinitil). 47

738

PaginaSECTIUNEA

Despre efectele contractului de rendita pe viata futre piirtile contrae-tante (art. 1646-1661) 489

Darea sigurantelor promise prin contract 489Plata veniturilor rentei i sanctiunea acestei obligatii 489-490Incetarea rentei viagere 490-491

TITLUL XIVDespre fidejuslune (eautiune)

CAPITOLUL I

bespre natura i intinderea fidejusiunei (art. 1652). 491-492Conditiile cerute pentru existenta fidejusiunei (art. 1653, 16561 492-493O obligatie principala va1id 493Consimtimántul partilor 493Capacitatea partilor 493Contractarea unei obligatii personale din partea fidejusoruiui 493-494Formele fidejusiunei i dovedirea ei (art. 1656) 494Intiuderea obligatiei fidejusorului dupii termenii actului. Interpre-

tarea fidejusiunei (ait. 1666, 1657) 494-495Intinderea obligatlei fidejusorului dupi natura contractillui. Mo-

durile de constituire ale fidejusiunei (art. 1654) . . . . 495Intinderea fidejusiunei fati de mostenitorii fidejusorului (art. 1658) . 495-496Conditiile ce trebue s Intrimeasci fidejusorul (art. 1669-1661) . . 496-497Dreptul de a da o alta garantie. Cazul u nei cautiuni legale si judiciare 497

CAPITOLUL II

Despre efectelc fidejusiunei 497

SECTIUNEA. I

Despre efectele fidejusiunei futre creditor si cautionar (fidejusor) . . 496-499Beneficiul de discutiune (art. 1662-1665)Beneficiul de diviziune (art. 1666-1668) . . 499 501Exceptiile pe, carc le poate invoca fidejusorul (exceptii inerente da-

toriei) (art. 1681) 601-502

SECTIUNEA

Recursul acordat fidejusorului contra debitorului liberat (art. 1669,1672, 1673). . . . ..... . . . . . . . 602-504

Subrogares fidejusornlui In drepturile ereditorului (art, 1670) 604Raporturile dintre fidejusor cu codebitorii solidan i tertii (art. 1671) 604

SECTIUNEA

Despre efectele fidejusiunei futre mai multi garanti (art. 1674) . . 505

CAPITOLUL III

Despre fidejusiunea lega1 i cea judeciitoreasca (art. 1676-1678) 505-506

739

CAPITOI.UL IVPagina

Despre stingerea fidejusiunei ...... . . . 506Stingerea fidejusiunei pe cale de consecintit (art. 1679, 1680, 1683) . . 606-608Stingerea fidejusiunei pe cale principalii (mod de stingere special fi-

dejusiunei) (art. 1b82) 609Efectele prorogkei termenului acordat debitorului (art. 1684) . 509

TITLUL XVIIDesp re tranzaetiane

Scopul si definitia tranzaetiunei. (Notiuni generale) (art. 1704). 509-511Conditiile cerute pentru existenta tranzactáunei 611Consimtimfintul prirtilor 511Un obiect cert si. licit (art. 1707) 511-613Capacitatea piirtilor (art. 1706) . . . ......... . 513-616Formele si dovedirea tranzactiunei (art. 1705) 516Efectele s'i 1ntinderea tranzactiunei 616Caracterul declarativ al tranzactiunei 516-616Indivizibilitatea tranzactiunei ..... . . . . . . . . . . 616Efeciele tranzactiunei In privinta obiectului su (art. 1709 1710) . . 516-517Asimilarea tranzactiei cu luerul judecat (art. 1711) 517-518Stipularea unei clauze penale (art. 1708). . . , . . .... 618Despre cauzele de anulare ale tranzactiunei (art. 1712-4716) . . . 619Viciile de consimtimfint (art. 1712) . . .. 519Titlul nul (art. 1713) 620Tranzactiunea Intemeiatil pe acte dovedite In urrnil. de false (art. 1714). 620Tranzactiunea incheiatit asupra unui proces termina printr'o sen-

tintil definitivI (art. 1715) 620-621Descoperirea de acte necunoscute pktilor f0 ascunse de una din ele

(art. 1716) , 621Indreptarea erorlior de calcul (art. 1717) 621-622Efectele anularei tranzactiunei. 622Sigurantele reale 522-523

TITLUL XVDespre amanet (san pi»

Notiunea, definitia si caraeterele amanetului, (art. 16E5) 523-624Conditiile de validitate esentiale contractului de amanet 624Consimtimfintul partilor 624Capacitatea piírtilor 624-526Rerniterea luerului, creditorului sau unui tertiu ales de pru ti (art.

1685, 1688) 625-526Lucrurile arre pot fi amanetate , 526-627Formele contractului de amanet Mitre piírti) 627In privinta tertiibir (privilegiul creditorului amanetar) (art. 1686) . 527-628Despre amanetarea creantelor (art. 1687) 628-629Efectele amanetului . ..... . . . . 629Drepturile creditorului arnanetar (art. 1690, 1692, 1693) 629-630Dreptul de retentie al creditorului amanetar (art. 1689, 1694) . . . 530-631Despre pactul comisor sau contractul pignorativ In materie de amanet,

de antichrezit si de ipoteci (art. 1689, 1701 C. civ. si 488 C. com.). 532-533Indivizibilitatea amanetulni (art. 1695) 633-534

740

Pagina

Obligatiile care izvorAsc din contractul de amanet sau care sunturmarea acestui contract 634

Obligatiile creditorului (art. 1691 § 1) 634-635Obligatiile debitorului (art. 1691 § 2) 535Apendice la contractul de amanet. Exceptii dela reg-ulele de mai sus

(art. 1696, C. civ., 479, 480, 489, 497 C. com. ei alte legi speeiale). 535-636

TITLIJL XVIDespre antiehrezit

Notiuni generale si istorice 536 637Definitia, antichrezei (art. 1697) 537Conditiile de validitate ale contractului de antiebrea 637-638Formele si dovedirea contractului de antichrezit (art. 1698). . 538Bunurile tare pot fi date In anticbrezii 538-539Obligatiile credit. antichrezist (art. 1699, 1700, 1702) 639Drepturile creditorului antichrezist (art. 1701, 1703) 539-540

TITLUL XVIIIDespre privilegli t !patea

Consideratii generale asupra rivilegli1or i ipotecilor 540-542

CAPITOLUL I

Dispozitii generale asupra privilegiilor si ipotecilor. Drepturile cre-ditorilor, In genere, asupra bunurilor debitorului lor (art. 1718-1720) 542-645

Teoria generará a dreptului de retentie 545-546Despligubirea la care creditorii privilegiati si ipotecati au drept, in

caz de distrugerea lucrului grevat, atunci cand acest lucru a fostasigurat (art. 1721, C. civ., 448 C. com.) 516-647

CAPITOLUL II

Despre privilegii 647Notiunea si definitia privilegiului (art. 1722) 647 549Determinarea prioritlitei Intre privilegii (art. 1723 1724) 649-550Impiirtirea privilegiilor (art. 1726) . .. ... .. . . . .. 550Despre privilegiul Tezaurului public (Statul sau fiscul) (art. 172) 650-551Diferitele categorii de privilegii stabilite de codul civil 551

SECTIIINEA I

Despre privilegiile cari se lntind asupra mobilelor e imobilelortuelile de judecatI) (art. i727) 551-552

SECTITJNEA II

Despre privilegiile asupra mobilelor (art. 1728) . . . . 552Despre privilegiile generale asupra mobilelor (art. 1729) 652Cheltuelile de judecatii fficute In interesul comun al creditorilor , 652Cheltuelile de Inmormantare (art. 1729, 20) 652-553Cheltuelile ultimei boli (art. 1729, 30) 553-564Salaritle oamenilor de serviciu, calfelor ei lucratorilor (art. 1727, 40) 654-555

741

Pagina

Furniturile de subzistentli date debitorului si familiei sale, pe timpde sase luni (art. 1729, 5°) -555-556

Despre privilegiile asupra oare-ckor mobile (privilegii speciale mobiliare) 656 657Privilegiile intemeiate pe ideea de gaj.--Privilegiul creditorului ama-

fletar sau gagist (art. 1730, 3°) . . . . . , - 657Privilegiul locatorului (art. 1730, lo C. civ., 783 § 2 C. corn., 610,

611 Pr. dz. si L. proprietarilor din 1903) 557-660Dreptul de revendicare eonferit locatorului 660-561Privilegiul hangiului (art. 1730, 60) . . . 561-563Privilegiul clirilusului (art. 1730, 7° C. civ., 473 C. com.) . . . 663Privilegiul asupra cautiunei unor functionari publici (art. 1730, 8°) 663-564Privilegiile speciale asupra mobilelor, rezultfind din inprejurarea cg

ereditortil a aim sau a conserve la- patrimoniul debitorului, bunulasupra cliruia se exercia privilegiul. Privilegiul arendii.toruluiasupra recoltei arendasului, pe anul curent 564

Privilegiul sumelor datorite pentru serninte, sau pentru cheltuialarecoltei anului curent, si pentru instrumente de exploatare (art1730, 2°) 564-565

Vfinzkorii sernintelor , 665Muncitorii cari, prin bratele lor, au produs recolta 565Sumele datorite pentru instrumentele de munci 666-666Privilegiul pentru cheltuelile fkute spre conservarea unui lucru mobil

(art. 1730, 4°) 666-567Privilegiul vAnzlitorului lucrurilor mobile nepliltite (art. 1730, 50). 567-569Dreptul de revendicare al vinzlitorului de lucruri mobile nepilitite

(art. 1730, 5°, § 2 C. civ.) 669-671Despre rangul privilegiilor asupra mobilelor, in caz de concurs intre

ele (art. 1731-1736) 571-573

SEOTIIINEA In

Despre privilegii asupra imobilelor 674Privilegiile cari lovesc generalitatea imobilelor 674Privilegiile cari lovesc oare-care imobile (privilegii imobiliare speciale) 574-575Privilegiul vinzlitorului de imobile (art. 1737, 10) 575Persoanele sau ereditorii ciirora legea conferli acest privilegiu . 575-576Creantele garantate prin privilegiul viinziltorului de imobile. . 576Bunurile lovite de privilegiul vfinzkorului 576-577Privilegiul aeelora eari au imprumutat bani pentru achizitiunea unui

imobil (art. 1737, 2°) 677-678Privilegiul comostenitorilor si al copiirtssilor (art. 1737, 3°). . 678Persoanele earl se bucurà de acest privilegiu , 578Creantele garantate prin acest privilegiu e 578Bunurile lovite de acest privilegiu 579Privilegiul arhitectilor, antreprenorilor, pietrarilor si altor lucrAton

zidari (art. 1737, 4°) 679Persoanele cari se bucurli de acest privilegiu . . 580Creantele garantate prin acest privilegiu 580Privilegiul acelora cari au imprumutat bani spre a se indemnizh pe

luerritori (art. 1737, 5°) 681Privilegiul care rezultà din separatia de patrimonii (art. 781, 1743) 581-582Concursul privilegiilor imobiliare intre ele 682 583

SECTIUNEA IV

Modal de conservare al privilegiilor (art. 1738, 1739) 583Modul de conservare al privil. vAnzsátorului (art. 1740) 583-581

742

Pagina

Modul de conservare al privil. 'copgrtasilor (art. 1741) 584---685Modul de conservare al privil. constructorilor (art. 1742).. . . . 685Modul de conservare al privilegiului separatiei de patrirnonii (art. 1743) 585-586Despre transmisiunea privilegiilor si ipotecilor in genere (art. 1744). 686-587Transformarea privilegiilor in ipoteci legale (art. 1745) 687

CAPITOLUL III

Despre ipoteeiConsideratii istorice asupra ipotecilorNotiunea, definitia si caracterele ipotecei (art. 1746) 587-688Modul de constituire al ipotecilor (art. 1747) 689Implirtirea ipotecilor (art. 1748, 1749) 589-590Bunurile cari pot fi ipotecate (art. 1760-1752) 590 593

SECTIUNEA I

Despre ipotecile legale (art. 1763) 593Despre sigurantile fenteilor rniiritate (ipoteca legal a femeilor miiri-

tate) (art. 1754-1761) 693Despre garantiile ce sunt obligati a db, tutorii in interesul minorilor

si interzisilor (art. 1762-1767) 693Despre garantiile ce sunt obligati a dà Statului, comunelor si stabili-

mentelor publico, perceptorii si administratorit comptabili (art.1768) 593-694Despre ipoteca legal a legatarilor (art, 902 § 2) 694Despre ipoteca judiciarii 691Despre ipoteca testamentarii. 594

SECTIUNEA II

Despre ipotecile con ventionale. Persoanele cari pot constitui o ipo-teck conventionalg (art. 1769) 694

Calitatea de proprietar in persoana constituitorului ipotecei . . . 594-595Capacitatea de a puteit instrilina, ceruti1 in persoana constituitorului

ipotecei (art. 1771) 595-596Constitairea unei ipoteci din partea acelura cari au asupra imobilului

un drept conditional, sau rezolubil, sau snpus unei actiuni in anu-lare (art. 1770) . . 596-597

Formele actnlui care constan.' ipoteca con ventinalri (art. 1772). 597-597Despre ipotecile constituite in tarii straing (art. 1773 si 1789) . . . 598-599Specializarea ipotecei conventionale.Mentiunile ce trebue sii cuprindg

¡letal constitutiv al ipotecei (art. 1774-1776) ...... . . 699-600Intinderea ipotecei la amelioratiunile si imbunratirile aduse fonaului

ipotecat (art. 1777) 600 601

SECTIUNEA III

Despre rangul ipotecilo futre ele (art. 1778, 1779) . . . 601-603

CAPITOLUL IV

Despre modul inscriptiunei privilegiilor si ipotecilor si locul unde seface inscriptia privilegiilor imobiliare si a ipotecilor (art. 1780 § 1C. civ., 725 Pr. civ.) . . , .. 603

743

Pagina

Momentul cand trebue luata inscriptia (art, 1780 § 2). . . . . 603-604Persoancle care pot cere inscriptia

privileg. .iilor s.iipotecilor (art.1781-1784) ................... 605-606.

Mentiunile ce trebue sä cuprindli inscriptia privilegiului sau ipotecei. 606Reinnoirea inscriptillor ipoteeare (art. 1786, 1787) 606-608Efectele privilegiului sau ipotecei cu privire la dobanzi (art. 1785) 608-609Despre stergerea si reducerea inscriptiunilor (art. 1788, 1789 C. civ ,

694 C. com.) 609

CAPITOLUL V

Stergerea sau radiares voluntara . 609-611Efectele radierei voluntare ..... . .. 611Radiarea silita sau judiciara 611Despre reducerea iuscriptiilor ipotecare 612

CAPITOLUL VI

Efectele privilegiilor si ipotecilor contra tertiilor detentori. Dreptulde suitil sau urrnärire . 612-613

Ce poate sti faca tertinl deteutor amenintat, spre a nu fi urmaritprin actiunea ipotecarit ...... . . . 613

Deliisarea imobilului ipotecat (art. 1792, 1795-1797) 613-614Plata datoriilor privilegiate sau ipotecare . . . . . 614Sanctiunea regulelor de mai sus. -- Exercitiul actiunel ipotecare

(art. 1793) 614-615Dispozitii cemune atat cazului de delasare cat si cazului de expro-

priere (art. 1798, 1799) 615-616Exceptiile ce tertiul detentor poate sii. opue urmarirei rredit. ipoterari. 616Exceptia de garantie 616Exceptia de discutirme (art. 1794) e ..... 616-617

CIPITOLUL VII

Despre stingerea privilegiilor si ipotecilor (art. 1800) 617Stingerea privilegiilor si ipotecilor pe cale de consecinl, adeca prin

stingerea obligatiei principale ..... . . . . 617Stingerea privilegiilor si ipoteeilor pe cale principal . si directa . 618Renuntarea creditorului 618Pnrgarea imobilului 618Prescriptia ipotecaril 618-620Cazul cand imob. grevat a trecut in mana unui tertiu detentor .. e 620-621Cauzele de stingere ale privil. EA ipot. eari rezultii din dreptul comun . 621-622

CAPITOLUL VIII

Despre modul de a purga proprictatile de privilegii rA ipoteci (art.1803-1813) 522-623

Persoanele care pot efectub. purga 623--624Formalit. purgarei. Notificilrile ce urmeazii a fi acate creditorilor. 624-626Efectele purgiirei . . ......... . . . . . 626Despre purga care rezulta din vanzarile suite (art. 665, 568 Pr. civ.) . 627Degrevarea imobilelor de ipotecile legale (art. 1814) 627

744

Pagina

Despre formalitatea transcrierei. Notiuni generale asupra stranau-tarei proprietlitei (art. 818, 819, 1295 § 2, 1394, 1698, 1801, 1803,1902 C. civ., 712, '721, 722, 723, 724, 724 bis, 728 bis Pr. civ.). 628-629

A ctele supuse transcrierei 629-630Efectele transcrierei si ale lipsei ei 630-631

CAPITOLUL IX

Despre publicitatea registrelor i despre responsabilitatea grefierilor detribunale, insiircinati cu tinerea registrelor (art. 1816-1823). . 632-633

TITLITL XIXDespre expropriatiunea

Consideratii generale 633Creditdrii cari pot urmari imobilele debitorului (art. 1824). 633Titlurile la virtutea carora se poate procede la o urmarire imobi-

Iiar 1832-1834) 633-636Persoanele contra dirora se indrepteadi urmarirea imobiliara 636Tribunalul competent in materie de expropriere imobiliara . 635-636Formele urmarirei imobiliare (art. 1835, 1836) 636Imobilele care pot fi urmärite 636Marginirea principiului de mai sus 636-637Urmarirea partei indivize ce un comostenitor are in imobilele unea

mosteniri (art. 1825 C. civ., 494 Pr. civ.) 637-638Urmarirea imobilelor unui minor sau unui interzis (art. 1826, 1827) 638Urmarirea imobilelor ipotecate inaintea acelor neipotecate (art. 1828) 638--639Cazul and exista mai multe imobile situate in diferite districte, cari

fac sau nu parte din aceeasi exploatare (art. 1829, 1830). . . . 639 - 640Cazul and venitul anual al imobilelor debitorului ajunge la plata

sarcinilor ipotecare (art. 1831 C. civ., 502 Pr. civ.). , . . 640--641

TITLIJI XXDespre preseriptinne

PARTEA IPreseriptla in materle eivilif

Consideratii generate i istorice . . 6a1-643

CAPITOLUI, I

Dispozitiuni generale

/gatura e't definitia prescriptiei (art. 1837) . 643-644 -Despre renuntare la prescriptie (art. 1838) . . . . . 645-646Persoanele care pot renuntit la prescriptia indeplinita si formele

acestei renuntari (art. 1839, 1840) 646-647Efectele renuntarei la prescriptia Indeplinita 647

745

Pagina

Oprirea fãcut judeclitorilor de a opune prescriptia din oficiu (art1841, 1842) 647-448

Persoanele care pot invoca prescriptia si In contra cilrora ea poatefi invocatil Persoanele care pot invoca przscriptia (art. 1843) 648 649

Persoanele contra crirora se poate prescrie (art. 1845, 1875). . . 649-650Lucrurile care pot fi prescrise (art. 1844) 650-653

CAP1TOLUL II

Despre poseslunea cerutit pentru a putea prescrie

Notiunea definitiunea posesiunei (art. 1846). 653-665Caracterele ce trebue a Intruneascli posesiunea pentiu a putea con-

duce la prescr. achizitivrt sau uzucapiune (art. 1847-1866, 1862). 655-660Intervertirea titlului posesorului precar (art. 1857-1858) . . . . 660-562Despre junctiunea posesiunei (art. 1859-1861) 662

CAPITOLUL III

Despre cazurile care Intrerup san care suspendik cursnl prescriptiei.

SECTIUNEA

Despre cazurile care intrerup prescriptiunea (art. 1863, 1874) . . 663Intreruperea naturalii (art. 1864) . 664Intreruperea civilii (art, 1865, 1868-1871). . . . . . . . . 664-667Efe,ctele intreruperei civile a preseriptiei (art. 1045, 1872, 1873) . 667-668

SECTIUNEA

Despre cauzele care suspend-1i cursul prescriptiunei (art. 1875). 668-670Minorii si interzisii (art. 1876) 670-672Femeile miíritate (art. 1877-1880) 672-673Sotii (art. 1881) 673Mostenitorii benefician i (art. 1882) 673-674Adrninistratorii legali ai averei altuia si curatorul succesiunei va-

cante (art. 1883-1984) 674Modalitile creantelor (art. 1885) 674-675Efectele suspendiirei prescriptiei (art. 1874) 675-676.

CAPITOLOL IV

Despre timpul cenit pentrn a prescrie.

SECTIUNEA I

Dispozitiuni generale. punctul de plecare al prescriptiei (art.1886) 676 677Calcularea termenului prescriptiei (art. 1887-1889) 677-678

sucriuNEA

Despre prescriptiunea de 80 de ani 678Uzucapiunea extraordinarri (proesvriptio longissimi temporis) (art

1890-1894 C. civil, 404 Pr. civilri, HI L. judecrit. de ocoale din 1907) 679-680Actul recognitiv In materia de rente perpetue (art. 1893)- 680-681

746

PaginaSECTIUNEA III

Despre prescriptiunile de 10 pana la 20 de ani, uzucapiunea ordinara,(proeacriptio longi temporis) (art. 1895-1899) ... 682

Lucrurile la care se aplica prescriptia. de 10 pang la 20 de ani 682Efectele preseriptiei de 10 piing. la 20 ani . . ..... . .- . 682-683Conditiile cerute pentru indeplinirea prescriptiei achizitive de 10 'Ana

la 20 de ani - 683Prima conditie. Lucrurile care pot fi uzucapiate . . . . . . 683A doua conditie. Buna credintä a posesorului (art. 1895, 18.8 giti

1899 § 2) 683-685A treia conditie. Justa cauza sa,t titlul just. Titlul translativ de

proprietate 685-686Titlu nul sau anulabil (art. 1897 §§ 2 si 3) 686--687Titlu putativ 687-688Titlu farii data ceruta 688Dovedirea titlului just (art. 1899 § 1) 988A patra conditie. Termenul preseriptiei intemeiatä pe un titlu just

si pe buna credintrt (art. 1895, 1896). . 688-689Prescriptia actiunei in anulare sau in resciziunea (art. 1900) . . 689Prescriptia actiunilor relative la tutela. (Prescriptie liberatorie stator-

niciti in favoarea tutorului) (art. 1901) 690Regtili speciale la intreprinderile de constructii. Actiunea contra

arhitectilor si antreprenorilor (art. 1483, 1902) 690-691Despre prescriptia de sase luni (art. 1903) 691-692Despre prescriptia de un an (art. 1904) 692-695Reguli-generale aplicabile prescriptiilor scurte statornicite de art. 1903

si 1904 (art. 1905, 1906) 695Combaterea prescriptiilor scurte prin jurämänt .. 696Juriimintul de credulitate . . . . 696Punctul de plecare al prescriptiilor scurte 696-697Despre prescriptia de cinci ani (art. 1907) 697-698Creantele la care se aplicri art. 1907 698-699Veniturile rentelor perpetue aau pe viata 699Prestatiunile periodicc ale pensiunilor alimentare 699Chiriile caselor EA arenzile mosiilor . . . . .. 699 700Dobanzile sumelor datorite ...... . . . . . . 700-701Calcularea termenului prescriptiei statornicitä de art. 1907 C. civ. 701Reguli comune tuturor prescriptiunilor cuprinse in art. 1903-1910

.(art. 1908) 702Prescriptia actiunei in revendicare a bunurilor imobiliare vändute prin

licitatie publicil (art. 568 Pr. civ ) 702Prescriptia instantanee in privinta mobilelor si revendicarea lor (art.

190& 1910 -(J. civ. 58 C. com. § ultim) . , , . 702-703Ftmdamentul juridic al acestei regule . . . . ,- . - 703Conditiile cerute pentru ea art. 1909 sa. poatit fi aplicat 704-705Mobilele la care se aplica art. 1909 705-706Efectele regulei statornicite de art. 1909 706--707Cazul cand lucrul posedat e pierdut sau furat 707Lucrurile pierdute /707Lucrurile furate 707-709Despre titlurile la purtator pierdute, distruse, furate, etc. (L. din 1883

si art. 48 L. Burselor) 710'711Prescriptia in dreptul international privat 712-713

747

Pagina

PARTEA IIPreseriptia In materie comerciall.

Consideratii generale (art. 947 (J. com.) 713Aplicarea prescriptiei comerciale cbiar In caz ctind Raul nu este co-

mercial cleat pentrn una din piirti (art. 945 (J. com ) 714Persoanele contra ciirora curge prescriptia comercialk si intreruperea

ei (art 946 (J. coin.) . . . . . . . . . . . 714Prescriptide relative la vasele plutitoare (art. 948 C. com.) 714

PARTEA IIIPrescript's In materie represivii.

Consideratii generale 714Caracterele prescriptiei penale 714-715_Prescrierea actiunei publice (art. 593-595 Pr. pen ) 715-717Prescrierea actiunei civile 717Prescrierea pedepsei sau mai bine zis a dreptului de a executh condam-

niírile emanate dela tribunalele represive (art. 596-598, 600 Pr. pen.) 717-719Prescrierea condamnatiunilor civile (art. 599 Pr. pen ) 719

Finele tablei de materii a Vol. IV (ultimul).

Dimitrie_Alexandrescu_-_Principiile_dreptului_civil_-_operă_inedită_tipărită_după_manuscrisele_autorului_(4000_pagini)_-_cuprinzând_doctrina_și...

Documents

Transcript of Dimitrie_Alexandrescu_-_Principiile_dreptului_civil_-_operă_inedită_tipărită_după_manuscrisele_autorului_(4000_pagini)_-_cuprinzând_doctrina_și...