Dimitrie si Nicolae Ghica-Comanesti

Anghel Valentin

• Unul dintre momentele remarcabile consemnate în istoria Moldovei secolului al XIX-lea îl are în prim-plan pe boierul Dimitrie Ghika care, deşi descendent al unei familii extrem de bogate, şi-a riscat viaţa la 56 de ani pornind într-o călătorie exotică şi periculoasă. Boierul Dimitrie Ghika-Comăneşti (1839-1923) este unul dintre aventurierii români puţin cunoscuţi, dar care s-a întors în 1896 dintr-una dintre cele mai temerare călătorii întreprinse vreodată în Africa. 

• Pasiunea pentru vânătoare l-a îndemnat să urmărească până aproape de bătrâneţe un vis, acela de a ajunge în Africa. Abia când a împlinit vârsta de 56 de ani a reuşit să organizeze expediţia care avea să-i aducă faimă europeană. A fost inspirat în alegerea traseului de aventurile în Somalia povestite de contele austriac Ernst Hoyos. Prima expediţie în Somalia, un tărâm care i-a chemat mereu pe aventurieri bogaţi din Europa fusese făcută la începutul secolului XIX de către britanicul Henry Salt.

• Până la Ghika mai fuseseră alte expediţii europene, dar majoritatea s-au sfârşit prost, cu decesul multora dintre membri, din cauza atacurilor animalelor sălbatice sau ale indigenilor. Dimitrie Ghika, însă, era un organizator desăvârşit, membru al Societăţii Geografice Române şi încercat în vânători grele pe teritoriul ţării. A plănuit aventura, care avea să se încheie la capătul a 124 de zile, în amănunt. Punctul de plecare a fost Barbera, capitala Somaliei Britanice, pe data de 22 octombrie 1895.

• Dimitrie Ghika şi fiul său, prinţul Nicolae, arhitect, pe atunci în vârstă de 20 de ani, care a acceptat să-şi însoţească tatăl în aventură, au avut o caravană uriaşă, formată din zeci de paznici, vânători, cămile sau animale precum măgari folosite drept momeală pentru vânat. Costurile au fost uriaşe. Principalul scop al expediţiei a fost vânătoarea. Cei doi au doborât un număr uriaş de animale, de neacceptat de către nicio normă contemporană: în jur de 200 exemplare, care includ lei, elefanţi, rinoceri, crocodili, zebre, antilope, facoceri, gazele, pantere şi chiar o girafă. Un alt obiectiv a fost studiul animalelor.

• Prima incursiune românească în Cornul Africii a ajuns însă la un punct sudic nemaiatins de către niciuna dintre expediţiile precedente, pe teritoriul de astăzi al Djiboutiului, Etiopiei şi Somaliei. Punctul extrem al călătoriei a fost botezat Culmea Lahovary, în cinstea soţiei lui Dimitrie, Zoe. Pe de altă parte, descrierile din jurnalele de călătoriei ale celor doi Ghika au ajutat la configurarea unor profile etnografice ale triburiburilor întâlnite în drum. În acelaşi timp, dintre plantele diverse colecţionate pe parcursul călătoriei, 16 s-au dovedit a fi specii proaspăt descoperite. Cele aproape 30 de fotografii alb-negru care se regăsesc în lucrarea lui Dimitrie Ghika sunt primele realizate de un român în Africa. Tot o premieră a fost cartografierea de către exploratorii români a Platoului Ogaden şi a teritoriului de pe malul drept al râului Shebelle. 

Expediţia Ghika-Comăneşti s-a încheiat pe 20 februarie 1896 în acelaşi port din care a plecat, Barbera.