Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorulcerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.Şi într-Unul Domn lisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii.Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu

adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Caretoate s-au făcut. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastrământuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la DuhulSfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit

pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat.Şi a înviat a treia zi după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi

şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vie cu slavă, săjudece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care de laTatăl purcede; Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este

închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică,

mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor, aştept înviereamorţilor şi viaţa veacului ce va să vie.

Crezulsimbolul credinţei noastre ortodoxe

Amin.

dădeau ascultare căpeteniei ce pusese umărul la durat cetatea. Iar la chemarea lui se băteau cu hoardele.Noi, de aici, nu i-am fost robi, ci osta ă la ceasulcând Scriu această poveste. Tot timpul la ceas de primejdie am stat de veghe pe metereze. Ne-am apăratlocurile noastre, căci erau numai ale noastre, a ă. Osta

ătut cu du ă n-amprimit să ducem. Mai mult ca orice, ne-am iubit nea¬mul

ă via ă.De aceea, când se a ă cu domnul ării

ă. Dar parcă numai cu el am cinstit pocalul?Doamne, ce vremuri frumoase au fost acelea ărau dreptul

la domnie, iar boierii erau, cel pu ă, iar ală puteri î

ădeau la pământ, despărăci a ă ăcăminte, apoi, făcând ochii roată,

roată î ă te boiere ă boierit, dore ă ce ai puterea, dore

ă foarte mul ătoarea, care selasă cu primejdii mari pentru cei mai slabi ărăcie pentru prostime. Dar se vede că a

ă rânduiala vine de la Dumnezeu Tatăl, fie că vine de la maica natură, tot una.ă ce încaleci, porne ă ă personalitate, de-i zici să tragă, trage

ă ragă, rage.A ământ, de laAdam încoace. Cum a fost mai înainte deAdam n-am cumsă ă pământean pe care să-1 întreb. A ă domnii au venit

ă, hârlăoanii, am stat pe loc, n-am murit nicicum, ămas statornici pe vetrele noastre.

ă, nepoate, că în vale la Cârjoaia trăieă nu poate să urască, ci numai să iubească.

şi, aşa cum Ostaşi vom fi mai târziu sub voievozi şi pân

şa cum mai târziu era şi la curteavoievodului ne-am ştiut. Totdeauna ne-am b şmanul, mereu osteni

şi libertatea lui, primejduindu-ne proprianoastr

şezau vremurile, am stat la mas şi am ciocnit pahare cuvin la masa lui Ştefan Vod

şi pline de primejdii! Domnii îşi apşi lui vod şti

sau celei poloneze. Şi aşa, cele dou şi vânturau cum voiau proprii oameni la cârma Mol¬dovei, înacest caz domnul era vasal regelui polon şi sulta¬nului de la Istanbul. Atunci, la primirea domniei, uneleca¬pete boiereşti se primejduiau, ba chiar c

şa sunt oamenii de la Adam încoace. întâi doreşti hran şi îmbrşti moşia. Pe urm şti. Odat şti puterea. Odat şti

onoarea, onoarea de-a porunci altora.Şi cum totdeauna se afl

şi cu moarte şi s şa-irânduiala în lume, fie c Şiodat şti, iar mul şi far şi de-i strigis şa-i rânduiala pe p

ştiu şi nici se afl şa c şi la soroc au şi plecat. Noiîns şi am r

Şi iat şte Cornelia, nepoata mea, pe care acum o putemacuza c

ţara noastrţi, dar poveri în cârc

ţţ

ţin unii, credincio ţii, haini, se vindeau puterii turce

ţindu-se pe veci de trupul lor.C

ţi rotunje

ţi cei ce râvnesc la onoare, începe vân

ţimea inform

Târgul nostru, Hârlăul, nu-i de ieri, nici de pe timpul lui Han tătar, ci-i mult mai bătrân. CăciMargareta Muşata (frumoasă), care a dat naştere unui lung şir de voievozi muşatini, aici la noi îşi zidisecurţile domneşti şi o bisericuţă de piatră înăuntrul curţilor pentru nevoile sufletului ei, ruini care se văd şiastăzi, cu toate prefacerile care au bântuit pă¬mântul. Acolo, pe malul Bahluiului, într-o poiană, raiul luiDumnezeu,se ridicasera acele zidiri – uite ca nu stiu anul zidirii lor - dar Petru I Muşat, vodă al Moldovei,dă un uric de privilegiu pentru negustorii din Liov la lmai 1384 „în oraşul Hârlău, la curtea mamei noastrepreaiubite".

Târgul nostru era oraş în acel ceas. Iar Margareta Muşata nu şi-a făcut curţile domneşti într-o pustie şi la mijlocul unui codru, ci pe Bahlui, la marginea oraşului Hârlău, cu spatele către păduri şi cuvederea către viile domneşti de pe „dealul viilor", pe direcţia „dealului lui Vodă" către Cotnari.In acel an, bătrânul târg era un adevărat oraş, cu o înflo¬ritoare activitate economică şi administrativă, başi politica, căci în jurul palatului erau destui boieri de curte aflaţi aici cu diverse treburi politice, pe urmăostaşi, străjeri dintre bu¬nicii noştri, cu căpetenii înzăuate şi destui negustori călători, dar mai cu seamăaşezaţi, localnici. Şi dacă Petru I Muşat, feciorul Doamnei Margareta, da aici, în oraş, acte cu iscă¬liturăşi pecete, înseamnă că şi el avea unde sta aici, la „curţile mamei sale", îndulcindu-se de dulceţurileparfumate ale dealurilor noastre însorite şi a celor de la Cotnari.

Când Alexandru cel Bun organizează administrativ ţara, pe la 1400, Hârlăul este număratprintre ţinuturi. Botoşanii şi laşul nu sunt pomenite. Probabil că „botoşii" abia-şi alcă¬tuiau târlelepentru oi, iar ieşenilor încă nu li se scosese porecla de „ieşi, ieşi că te pălesc", cu care apar ei în istoric.Căci acolo era un sat mai acătării, unde se făceau iarmaroa¬ce şi de îndată ce vânzările se încheiau,străjerii îndemnau pe coropcari, ca şi pe cei cu vânzările cu „ieşi, ieşi că te pălesc!", cu gândul să nurămână picior de străin peste noapte în satul lor, de teama tâlharilor şi a ucigaşilor.

Alţii însă susţin că numele i-ar fi mult mai vechi decât regele Decebal şi că se trage de la untrib local, numit „isigii",apoi prin numeroase prefaceri „Iaşi". Poate că-i aşa. Poate să fie şi altfel. N-avem de unde şti. Atâta rămâne, că la acea oră veche, Hârlăul era oraş şi capitală de ţinut, „ţinutul Hâr-lăului", cu pârcălabi în frunte, mai târziu ispravnici, în timp ce actualele oraşe Iaşi şi Botoşani, nici că sepomenesc măcar. Abia Ştefan cel Mare, peste o sută de ani, face palat la laşi, curţi domneşti şi bisericăînchinată Sfanţului Ierarh Nicolae, astfel încât şi laşul devine ţinutul de unde era administrată parteacentrală a Basarabiei, până la Bălţi, pe Răut. Mai de¬parte, era ţinutul Hotinului, la nord, al Sorocei, apoial Or-heiului, pe urmă cel al Lăpuşnei, pe urmă al Codrului, urma cel al Tighinei, iar în Bugeag erauţinuturile CetăţiiAlbe, al Chiliei şi atât. Mai târziu se adaugă ţinutul Benderului, Tighinei şi al ismailului,de la Dunăre şi până la Prut.Botoşanii, ca ţinut, apare mai târziu. Când se aşază mulţi boieri acolo, în capul moşiilor lor, începe sădecadă gloria Hârlăului, centrul ţinutului fiind mutat acolo. Atunci Hârlăul decade şi devine târg. De laCuza Vodă se ridică iarăşi, inti¬tulat fiind „urbea Hârlău" până astăzi. Astăzi îi oraşul Hârlău. Dar sărevenim la oile noastre.Cu drept cuvânt, dacă la 1384 Hârlăul era oraş şi nu sat, presupunem că vechimea lui trebuie să coboarecel puţin cu două, trei sute de ani mai jos. Căci pe acele timpuri oraşele n lanu se făceau peste oapte şi nici

Ştefan Vodă pe la noi,dar şi alţi împăraţi, regi şi voievozi duşi în

lumea blajinilor

Pe celelalte laturi pădurea fară de sfâr ătea ănă în calea năvălirii duăvălitoare se fereau de codri.

Acolo, în pădure, sunt tauriă ătălii. Toate războaiele se dau la locuri cu lumină multă ările limpezi.

Pădureaământ. In aceste locuri se arată aria altei

cetă ăsindu-se cuptoare de olari, vetre cu cenu ă stinsă, topoare de piatrăăci de la Eva încoace toate femeile doresc să fie încă mai

frumoase decât le-au făcut mamele lor, încât se află aici podoabe de bronz lângă opaiă acum în Botswana

ăpăturile arheologice nu sunt gata nici aiciă.

De-acolo, de pe Cătălina, vezi dealul de la Băicui-Cucu-teni cu o altă cetate (ce ăăpăstios ca ătălina. Este până acolo un coborâ ă la Cârjoaia ărât spre

Băicui. Si fie cel mult zece kilometri. Acolo, sus pe dealul Cetăăsăritul, Acolo s-au terminat săpăturile ămas gropi în piatră, vetre de

cuptoare, câteva ă cu preavestitele oale ă nu le căuta ăcioalele, foarte numeroase -frumos înflorite ăscute aici în Cetă ătre alte muzeede la noi ăsând pentru urma ăzi ai oamenilor „cultura Cucuteni", câteva cioburiabsolut fără valoare ăscută de vitele satului.„Sic transit gloria mundi" - într-o traducere locală: „a ăci dealul Cetă

ătă¬lina, sunt mun ătrâni, care ca toă Piatra Neam

ăsărit din marea „ro ă".ă că nu pot zice a

ă drumul istoriei. E mai bine. Ca atare, ătălina, la un pas deHârlău, privea peste păduri nestingherit de vulturi. Dar, mai ales, privea spre răsărit ă-noapte.La începuturile noastre ca neam, pe timpul când Traian nici nu se gândea să se bată cu Decebal pentrugrâu, pentru aur

ă ă pe malul nostru,cu vederea spre răsărit, cu rostul de a apăra ăvălitorii care cercau Nistrul

ărat, apoi prădauă ă ă

plaiuri, cum au fost Bâtca Doamnei - cetate dacică, apoi Suceava, cetatea Neam ăciuna, Cetăă Tg. Ocnei, iar când ne-am întâl¬nit cu turcii, am zidit mănăstiri ă ă¬

ă lumea la adăpost cu arme ăteau. Până ce păgânulpleca, iar oamenii locului se întorceau la vetrele lor

ă ăduri. Pădurea ne-a fost cetate de nădejde până ce ne-a crescut naăzboi, pădurea ne-a ajutat

ă, când timpul s-a cumin ădure, ne-am făcut coadă detopor ădurile pentru ru ăm la rădăci¬nă ca să creascăalte păduri, nu ca acelea, viguroase, ci bicisnice, de plută.

Căpetenia tracilor, ce ătălina, se vede că n-a ascultat de multă lume, de vreme cesupu ări îl ascultau

ăci debudunoaie, iar pe ă ape, ogoare cu grâu. Oleacă mai departe erau vitele ărau delupi flăcăii îmbrăca ăme ă cu opinci de mistre ăciuli mari cât bani

ăr. în mână baltag, iar ochii erau deăpost

ă aibă de unde rămâne.

şit st şmane. Şi de lafacerea lumii încoace - mai înainte nu ştiu cum a fost - totdeauna armatele n

şi mlaştini, pripoare şi locuri primejdioase de nu- şi nu-iloc pentru desf şurat b şi cu z

şi mlaştina au fost totdeauna capcane pentru duşmani.Mai jos, în sat, pe loc aşezat, se aflau alte valuri de p

ş şi chiar podoabe pentrucult, ca şi pentru frumoasele timpului. C

şi cerceimari cum se poar¬t şi Uganda, ace de os şi alte ornamente.Cineva cu dragoste pentru locurile acestea a adunat o parte din ele şi a înjghebat un început de muzeuacolo, în sat, la Buhalni şi cu atât mai pu

şi C ş lung pân şi un drum am

şi-n urma arheologilor au rşan şi scaie şi urzici şi spinul voinicilor. Aici este sta

şi ulcele de la Cucuteni. Sşi colorate - n

şi de aiurea l şii de astşi cenuşa vetrelor. Peste vetre a crescut iarba, iar iarba este p

şa a trecut Grigore muntele" - cşi C şi, b şit din mare purtând în spinare

cochilii de scoici şi fosile marine. Ca şi Pietricica de lâng şi to ştri careau r şiatic Ştie careva anul naşterii lor? Cu aproxima şcolarii declasa a opta. Dar eu, nefiind sigur, iat şa şi aşa, de aceea tac. Tac, ca orice ilustrupovestitor care bâiguie tot pe lâng şeful de pe C

şi spre miaz

şi pentru putere, primejdiile toate veneau din negurile de peste apa Nistrului. Cândoa¬menii s-or înmul ştep

şi, de-I aflau slabap şi omorau oamenii.

Pe Prut n-au fost cet

şi cetşi cu provizii. Şi se b

şi se aşezau la tocmit casele arse. Cei ce se aflau preadeparte de cet şi-n ultimul r şi ne-a încurajat.

Drept mulşi-am ucis p şi. Acum plângem pe buturugi şi le ud

şedea pe Cşii an ridicat ceta¬tea şi casele. Toate începuturile de sate şi micile aşez şi nu-i ieşeau

din porunci. Pe coastele luminoase erau pomi fructiferi şi vii cu soiuri indigene, în poieni pri¬sşes, lâng şi oile pe care le ap

şoaie de cânep şicu sumane pe um şoim. To ştia, când venea primejdia, îşi puneaufamilia şi averea la ad şi din ciobani se schimbau în ostaşi, în timpuri liniştite, croiau copii, cât maimul

ţeap

ţi poţi întoarce calul

ţi, aici g

ţe, inele

ţa. Dar s ţin în cetateade la creast

ţ ţuie), pe un deal tot atâtde pr

ţuia, a fost o zidire de unde se putea privispre tot r

ţuri ţi ţiunea arheologicţi în muzeul din satul Cucuteni. Nicidecum! C

ţuie, au plecat c

ţuia,ca ţi stânco ţi munţii au ie

ţului, ca ţi munţii noţie, îi cunosc toţi

ţi, cu priceperea celor mai de ţi dintre ei, vor zidi cet ţi de piatrţara de n

ţara de vite, grâneţi. Mult, mult mai târziu s-au zidit câteva cet ţi pe munţii de lâng

ţului, Cr ţuiade lâng ţi. In cuprinsul cet ţilor,la vreme de primejdie, intra toat

ţi, intrau în p ţia. Chiar

ţumit ţit, noi am intrat în p

ţi în c ţ în picioare, cu c ţaţi ace

ţi, ca s Cam pe atunci, bănuiesc eu, strămo ări, îişii noştri, ca şi cei din alte aşez

Comanda cuiva, ci încet, cu pas de melc ă.La noi nu s-au creat „burguri" în jurul castelelor, mai întâi că nu aveam castelani, ci ciobani care să-

ă-i aibă la mână. La noi a fost mai întâi ostână care, dacă s-a dovedit a fi bun locul, a rămas aici. Feciorii baciului

ămadă pe lângă baci cu oi ăi, s-au făcut bordeie sub coastă de deal, lângă apă,ă, în două-trei zile se ridicau altele la loc.

A ă păduri ă ape. Locurile cu zări întinse nu erau prielnice. Pe acolotreceau hoardele du ăutare de hrană pentru ele

ă, atacau din fugă caii condu ători sau chiar de voievozi. Pe măsură ceoamenii s-au înmul

ător cel mai viteaz ă nu erau.Locuri destule, de ajungeau la to ămâneau. Căci nego

ă se întindea doar atât cât putea munci un om ă-i ajungă imaărea

ători ări statale luptau cum puteau cu duăutând să- ă doar nu era să se lase înrobi ăda

ăruia i se supun, pentru că el, voievodul, este cel mai puternicătălii organizate, iar pe cei mai ca¬pabili îi boiere

ă dânsul pentru sfat ării. Dar asta maitârziu.Aceasta-i istoria scrisă.

Cealaltă, de laAurelian, care ne-a lăsat în voia soartei, istoria care încă nu se cunoaă o ve ă luptă a neamului, organizat cum a putut împotriva

greută ăci el, neamul, aici era acasă dela facerea lumii ă rămână singur stăpân pe ogorul lui ă a vrutDumnezeu, nu s-a topit în sângele atâtor popoare musafire, căci pe unele le-a topit, de altele s-a ferit

ătut ă pe sângele strămoăit, a rodit viteji ărut în istorie, a apărut ca ă românească. Atunci a fost ca o minune

pentru celelalte popoare. ă în acel ev întunecos.Târgul acesta, al nostru, a văzut multe.Adică a văzut ce-a văzut Moldova, s-a bucurat odată

cu ea, s-a încrâncenat odată cu ătărăscălea în altarul bisericii „Sfan ăi. Pe aici a

trecut ără ăCantemir. El este cel care la 1711 a fost bătut la Stănile ătuit fiind de ai săi, de către o

ă zicea că vine să elibereze popoarele ortodoxe de sub robia turcească, însă, în fapt, eramânat de gândul mai vechi de a se încununa cezar ( ă el n-a reu ă se facă

ăsat urma ăi, viitori ă externă: Rusia să punămâna pe ă ajungă cuhotarele până la Adriatica spre Apus, să stăpânească întreaga Asie Mică, adică să-i dezmo ă peturci, să-i trimită la mama lor ă se mute la Constantinopol ă stea pe tron

ăci doar Rusia, credeămâne ve

ă pe mine m-a contrazis, ba mai bine zis m-a completat unprofesor rus, Filatov, care sus ă ru ă de-a lungul veacurilor,mai întâicând au devenit con

ătoriă - Dunărea popoarelor slave este sub pulpana lor, idee pe care au ă cel de

al doilea război mondial - dar în această masă slavă intrândă stea în fa

ăsărit. S-a încercat aceasta ărut un kaizer-cezar la Viena pentru lumea

şi numai din nevoi militare, pe temelie eco-nomicşi

adune meseriaşii şi negustorii într-un anumit centru pe bresle şi sşi alte rubedenii s-au strâns

gr şi cu dul şi case de lemn,care, deşi ardeau într-o or

şa apar satele lâng şi lângşmane barbare în c şi pentru vitele lor. Localnicii, când le

venea la îndemân şi de baci, judecşi s-au înmul şi un fel de

şi cel mai deştept. Oamenii îi ascultau. Pricini de judecatşi r

şi cuprindea doar atâta teren cât s şulpentru vite. Mult mai târziu, când norodul se va înmul şi pricini de neîn şijudec şi hotare. Dar la acel ceas, micile înjgheb şmanii venetici,c şi apere casa şi ce era al lor. C şi pr

şi-i conducea şi c şi cel ce ştiece vrea. îi supune, îi ocro¬teşte cu legi, îi duce la b şte

şi pentru treburile administrative şi militare ale

şte şi carea şnic

şi a supravieşi s-a luptat ca s şi pe casa lui. Şi dac

şi pecelelalte le-a b şi le-a aruncat peste Nistru şi peste mun şilor jertfi

şi când a apŞi chiar o minune a fost supra¬vie

şi turcesc, pe aici au mers oşti poloneze,cu Ian Sobieschi în cap, care se isc

şi pravoslavnicul şilor, care s-a plimbat pe la noi în tov şia lui Dimitrie Vodşti, prost sf ştenii

moldoveni, fiindcŞi dac şit s

şilor sşul cezarului (se în şi ceilal

şteneascşi de la Moscova, capitala s şi aici s

şi acum, este moştenitoarea de drept a Imperiului Roman pe care 1-acontinuat Imperiul Bizantin pe care 1-a preluat Imperiul Rusesc. Şi testamentul acesta r şnictreaz în politica mare a Rusiei. Numai c

şii au un fel de mesianism al lor, cştien şi de puterea lor, de la

şi protectori ai ortodoxiei, preluând rosturile bazileilor bizantini, apoi au agitat ideeapanslavist şi agitat-o din nou dup

şi noi, slavi latiniza şi ungurii,slavii turanici, aşa fel ca hotarul la Apus s şi ele în istorie s-auconsiderat moşte¬nitoare ale Imperiului Roman de Apus, încât kaizerii se ştiau şi se intitulau „cezari aiImperiului Roman deApus" cu inten şi moştenirea, felia de Imperiu Bizantin din r

şi prin cruciade. Ba înApus a mai ap

ţit, satele s-au cunoscut ţit formându- ţinuturi peste caredevenea conduc

ţi, ba mai ţ, schimb negustoresc nefiind, fiecarebrazd

ţi, vor ap ţelegeri, deci

ţi ţi de barbari.Mai târziu, aceste neînsemnate formaţiuni politice se unesc, devin voievodate, în puterea unui voievod,care-i aduna

ţinându-i lâng ţ

ţinut o mie de ani, nu o zi, înseamnţilor istorice, pe care într-o mie de ani le-a biruit ţuit. C

ţi. Iar ţara zidit ţi,a tr ţar

ţuirea noastr

ţara. A trecut prin pârjol tţului Gheorghe" cu generalii s

ţar Petru I al ru

ţar) la Constantinopol.ţar la Constantinopol, a l ţari, acest testament de politic

Ţarigrad, ora ţelege, al lui Constantin cel Mare) ţi cezari s

ţarul. C

ţine cţi de mulţimea ţarul Petru I citire, s-au declarat

conduc

ţi, ba chiarţa po¬poarelor germane, care

ţia de a prelua

catolică. Celălalt, în genere prusac, era agreat în lumea protestantă. In a ă, dacă Cezar a fost unul laînceput, apoi după sfă¬râmarea Imperiului Roman, începând cu Evul Mediu apar doi cezari, unul înApus ă cel rusesc, cu mari preten ă ă un

ărât la sârbi, apoi unulă cu bulgarii au tăcut

ă fiind încoronat de papa de la Roma. Iar noi am domnit peste Balcaniă

ăcut pace.Noi, românii, am fost un popor de oameni cumin

ă zică lumea de împopo ănarea noastră?" Nici măcar Mihai Viteazul n-a îndrăznit să se declarerege al românilor. Păcat! Putea s-o facă la Alba Iulia.

ă acela a avută de către arhiereul ării pe capul lui Mihai. A ăit ca voievod, a luptat ca

voievod ăcat că n-a îndrăznit ă meritată măreă acel profesor rus, Filatov, m-a completat zam-bind stângaci: Pe noi nu ne mai mul

ăă sub chipul politic al comunismului. Cel de al treilea

război mondial va da ultima lovitură de târ¬năcop lumii capitaliste.Adoua zi după victorie, socialismul,odată triumfător în lume, nu va mai avea piedici în răspân¬direa lui

ăcut obligată să conducă direct socialismul.ământ un imperiu mondial, cu pace ve ă. Se va realiza integral

mesianismul rusesc, dar fară Mesia.Atunci va fi în lume o turmă a popoarelor ăstor al lor, cu sediulpe scaunul preziden

ă fie? Poate că Iisus va aveaăci Cel ce a făcut popoarele are ă vede că unul se cocoa ă pe spinarea

celorlal ă le aducă la ordine, le înmoaie cerbicea cu toiagul mâniei Sale. Se poateău? Noi socotim că de la acel

ătălina ă la regele Carol al Il-lea, to ă au domnit un Hq an sau audomnit patruzeci ă, acoperi

ăpânit de voievozii din stirpea mu ă ă din alte familii, darpurtaseră buzduganul de domnie. Iar la vreme de veselie mare, cu boierii

ă destule butoaie cu nectarul viilor de pe dealurile noastre.ăpătâiul patului de odih¬nă, stătea la îndemâna domnului ulciorul cu

vină întrebi, nepoate, cine-i acel ă pentru

locuin ăitor de astăzi. L-auărut Iisus la Ierusalim.

Că a fost stăpânitor ăbie tracă în dreapta, este lesne de în ă a avut putere mare? Dovada stăîn faptul că a ridicat aici, pe Cătălina, o cetate cuprinzătoare drept la baza dealului ă, de s-amirat tare profesorul Daicoviciu de la Cluj când a dat cu ochii de ea. Când cei doi Daicovici descoperiserăSarmisegetuza ă multe cetă ăr ălumea, aflând despre aceste descoperiri, s-a mirat foarte de întinderea cetă

ă cu două intrări în cetate, de malurile de pământ ă din centru, cumulte camere în care domnea căpetenia.De la înăl ătălinei? Iar ochii se opresc la apus pe pădurile de pe Basaraba ă, dealuriîmpădurite de la facerea lumii ău, hotarul de către Transilvania. Iarspre răsărit ă-noapte, trecând peste molcomele culmi ale podi

ă, nevăzută, cealaltă parte a Moldovei, care-ărarea de primejdie pe cetă

ă ă un coborâ ă-n satulBuhalni ădure atât de piepti ăcea ca du ă rămână nepu-tincios la jumătateadealului.Aici du ă făcuse drumul degeaba. Cetatea tracilor era de necuprins.

şa fel c

şi altul la Bizan şi înc şiam şi mai mic la bulgari. Atunci şi noi, nu chiar noi, dar fra ştri aromâni dinBalcani, dând oile la o parte pentru scurt timp, împreun şi ei un

şi peste Rodopi un timp în carepân şi bazileii de la Constantinopol i-au mai uşurat de impozite, iar ciobanii noştri din Balcani, po¬toli

Şi gata, s-a fşi cu ruşine. Totdeauna ne-am întrebat:

„Ce-o sŞi ar fi fost drept. Doar ne adunase pe to

şi pân-la Tisa, sub conducerea lui. Coroana regelui Decebal - se presupune c şicoroana – trebuia pus şa a tr

şi a murit ca voievod. P şi aceastşte

panortodo- xismul, devenit perimat şi nici panslavismul dep şit. Mesia-nismul rusesc merge mai sus,tinde la domina

şi primul stat socialist din lume,Rusia, va fi pl Şi atunci când „toate drumurile vor duce la...Moscova", se va realiza pe p şnic

şi un p

şa s şi El de zis ceva. Ce crezi, profesore Filatov? Maigândeşte-te! C şi El toiag. Şi dac

şi aşa.Dar cine n-a trecut pe la Hârl şef de trib s-a zidit cetate pe

dealul C şi pânşi şapte de ani, to

şatei, st şatin şi de ceilal şiserşi oştenii de rang, se

desfundaser Şi chiar şi altfel: în iataculdomnesc, pe masa de stejar de la c

şi pocalul de argint.M şef care a durat cetate şi-n mijlocul ei case de piatr

şte omul tr ştiut oamenii timpului. Vremea lor evreme veche. Cu şase, şapte sute de ani înainte de a fi ap

şi purta sşi aşa de întins

şi înc şi c

şi de casa de piatr

şi de pe Vintilşi se opresc, când e senin, pe Ceahl

şi miaz şului Moldovei, ochiul se opreşte peînce şatele dealuri de dincolo de Prut. In dosul lor st şisprijini ap

ş foarte iute care duce pânş f şmanul s

şmanul constata c

ţ, pe urm ţii la domnia universal ţar micţii no

ţar, ba chiar trei,Ioniţ

ţi,s-au întors la oile lor.

ţiţ

ţi, de laNistru

ţţie.

Zic eu c ţume

ţia lumii, pe care domnie o realizeaz

ţial de la Kremlin. Va urma pacea de o mie de ani.Oare a

ţţi, ca s

ţi domnii Moldovei, cţi, absolut toţi au dormit pe saltele de lân ţi cu brocarturi, aici

în palatul Mu ţi ce ie

ţa lui. Asta n-o poate cunoa

ţeles. C

ţi dacice, de-au umplut muzeele ţile cu descoperirile lor, toatţii, de sistemul de fortificaţii,

de zidirile de piatr

ţimea C

ţoţile masive de pe apa Nistrului.

De aici, de pe zidul cet ţii, în jos se lasţa. Un drum prin p