tar-de ru~ine, pan a yom eadea rntr-o vreoprapastie ~i yom peri"; sau, eu eateva rfmdurimai sus: ,,~i suntem porniti eu totii spre rautiit,ea 0 roata dnd da de vale ~i nu sa poate opri ~isuntem tot, eu totul, ea ni~te dobitoaee neeurate,taviilindu-ne ill rasraeiunile eele spureate ~i denimiea". Exasperat autorul eonehide: ,,0, vai,de eapetele noastre!" in privinta aeeasta se potface interesante apropieri eu unele speeiipopulare, ea boeetul sau chiar basmul. De faptlirismul atiit de specific unora dintre ereatiilepopulare strabate toate predieile lui A. 1.Povestirea este naturala, eurge inainte firese, eimprospiitata cu imagini aI1istice plastice ~ifrumoase. Ca sa nu fie prea abstract, niei pre amono ton, sunt introduse comparatii sugestive:"Doftorii cei desavar~iti ~i illtelepti atunci maimult marese lauda me~te~ugului lor, nu eftnd cuhier ~i cu foc lupta patima sa 0 supue, dupa cumne iaste legia razboiului, ce numai aceia cepiitime~te cu apipaeri miingaioase ~i cu doftoriidulci vor afla leacul bolnavului ~i celeinfrico~ate porunci ale me~te~ugului doftorescsa Ie opreasca ~i oarecare zile cu mancaridoftorqti ~i hranitoare potolind durerile, saarate pre acela ce piitime~te mantuit de boaIa."invataturile apostolilor sunt atiit de multe "catintrec la numiir nisipul marii ~i stelele ceru1uj".Predicand in limba romana, de~i strain, A. I. aajuns sa se exprime eu claritate, logic ii,eleganta, cursivitate ~i frumusete.EDITH: Predice fticute pe la praznice mari. eu nolitel.,;nM,!i"p de episcopul Mekhi",cJec. Prefata de I. Bianu,

~i studiu introductiv

Antim Ivireanlll ~i'Polit valacco Antimgos ~i persollalitate,

0. S.DIMINEATA PIERDUTA Roman deGabriela Adame~teanu. Primele pagllll suntscrise in 1976, ea 0 povestire consaeratii unuipersonaj pitorese (Vica Deldi). Reluate in 1979eu intentia de a realiza 0 nuveUi "desprebatriinete, saracie ~i moarte", paginilerespective vor sta, de fapt, la baza uneinaratiuni mult mai ample, de propoTtiiromane~ti, ce cuprinde pe liinga povestea VieaiDelca ~i povestea unei "epoci retro", raucunoscuta ~imistifieata in perioada comunista,la a earei reconstituire contribuie atiit

investigatiile documentare ale autoarei, precum~i zestrea eulturala dobanditii din familie (G. A.este fiiea unui profesor de istorie ~i nepoataarheloguLui Dinu Adame~teanu). Redactarea("una dintre eele mai echilibrate epoci din viatamea", marturise~te auto area Dorei Pavel intr-uninterviu pubLicat in "Apostrof", nr. 9, 2000)dureaza trei ani, iar romanul apare la EdituraCartea Romiineasea din Bucure~ti in 1983.

Romanul (compus din Xli capitole, fiecare inmai multe paTti) se impune, intiii de toate,printr-o constructie generala foarte elaborata ~ide mare indrazneala, a carei euno~tereinlesne~te buna dcscifrare a sensurilorromanului. Astfel, capitolele I-IV ~i capitolulfinal (eu valoare de epilog) 0 au ca protagonistade Vica Delca; capitolele V, X ~i XI(continuiind flfUl epic din I-IV ~i incadratetemporal in limite aceleia~i zile) surprind vizitaVicai in easa Yvonnei Scarlat; eapitolele VI-LXvalorifiea un alt interval temporal (1914-19l6)din viata familiei Mironeseu (familia Yvonnei),din care se deta~eaza (eapitolele VII ~i VIII) 0zi din vara lui 1916 ce, la randul ei, deschide 0fanta spre un trecut ~i mai indepartat (tinereteaprofesorului Mironescu). Din dispunereaaeestor planuri se realizeaza 0 structura inspirala (un fel de tune 1 al timpului), undefieeare buclii narativa 0 pregate~te peurmiitoarea: inainte ea Yvonne sa intre in scena,sa fie, propriu-zis, actant, ea avea 0 solidaprezenta epica alimentata de monologurileVicai, dupa cum profesorul Mironescu, Sophie,Margot, Titi Ialomiteru (protagoni~tiieapitolelor VI-IX) primisera deja statut depersonaje prin evociirile consistente aleYvonnei sau ale Vicai. Majoritatea personajelorbenefieiazii, a~adar; de doua registre din care l~itrag sevele: din pove~tile eelorlalti ~i dinpropria lor poveste, istorisita sub nume propriu.Exista, insa, ~i 0 serie de personaje (putine) cenu se arata niciodata in prim plan, neavfmdvoce proprie ~i care sunt, tOlu~i, extrem depregnante (Niki, Ana, barbatul Vicai etc.).Datorita mersului in spirala (ce diminueazaimpresia de rupturii a planurilor temporale) ~idatoritii strategiei de anticipare (ce, dfuldnaratiunii un ritm foarte alert, ii asigurafluiditatea) este greu de observat (aici fiindmarea indrazneala a construqiei) ca, de fapt,capitolele VI-IX se constituie intr-un roman

i) independent (chiar daca inrudit eu celil inglobeaza), realizat din perspectiva'iilor lui naratori-protagoni~ti, iar nu dineetiva Yvonnei, cum gre~it s-a crezuti. Ambele naratiuni (in egala masurame" de familie) reconstituie, cu 0lanta rar intalnitii, prin cele doua zile puseup a, epoci istorice diferite. Din menta-l ~i problematica existentiala specificauia se degajeaza anumite teme literare. Cuuvinte, prozatoarea se fere~te sa atribuieului obsesiile contemporaneitatii ~i arelul (motivat prin realizare) de a-i restituiul autentic. Astfel, romanul familiei de lachiar dad este construit cu procedee ~i:i extrem de modeme (cele aLe intregiise revendica, mai muLt decat in proza

leasca interbelica (ce nu-i este strain a)degraba din mare1e roman traditional:z al secolului al XIX-lea. FiliatiileIbil programatic asumate de catre'ea ee pare ca dore~te sa faca un romanpoca) se stabilese la nivel de cronotopul), la nivel de personaj (parvenitul abil -alomiteanu; femeia adulterina - Sophielescu; adolescenta casta, frecventata, Lal imaginar, de tentatiile pasiunii -)t), prin anumite motive (Sophie ~i)t sunt orfane, Titi provine dintr-o vechee seapatata etc.) Personajul central,,orul Mironescu, este cel care da culoare~i, In aeela~i timp, trage istoria peste

: dintre veacuri. am al datoriei (misiei)~ neam (Nimie nu trebuie sa ne impiedicefaeem datoria"), profesorul este pe deplinnporanul epocii sale europene: eIpat sa instaleze la Universitate untor de fonetica, se intereseaza de Bergsonseneral, sub figura sa oarecum glaciala seie un hipersenzitiv atent pana la nuanteezimllie la "mi~carile sufletului sau" ori alllti. In planul vietii colective, asumareadatorii ~i responsabilitati de rezonantaala nu impieteaza asupra "felului'at de sever de a judeca oamenii ... tara".lceste examene lucide se nasc frazerabile, lipsite de orice poleiala demago-dar tintind spre esenta mentalitatiie~ti: " ...A~a ca, din atata pragmatism ~iita ironie, nu-ti pare, dragul meu, ca semlt mai greu iluziile nationale? Sau, dacaajung sa se nasca, nu-i de a~teptat sa Ie

pierdem destul de u~or, la cea dintai incercaregrea a istoriei? Abia sa se fi limpezit cerul ~i, laprimul nor, soareJe sa dispara iar. a frumoasadimineata compromisa... pierduta ..." La fel camodelul literar din care provine (~i inconformitate, de aLtfel, cu civilizatia salonului),naratiunea valorifica teme "inalte" (dizboiul ~iiubirea), de~i e constransa in a Ie consemnaimpuritatile. Profesorul Mironeseu este eel carenu numai ca traie~te aeeasta degradare asolemnitatii laolalta cu ceilalti, dar 0 ~i retine injurnalul sau, incercand, pe alocuri, sa-i gaseascaresorturile. El vorbe~te de "impuritateaafectiunii, repede impletita cu ostilitate,plictiseala, dorinta de evadare" ~i tot el noteazaatrocitatile razboiului, ce vin sa inlocuiasca uncod pi~rdut al onoarei. In cea de a douanaratiune, temele inalte ale vietii ~i, implicit, aleIiteraturii, lipses.c, lor luandu-Ie locul temavietii cotidiene. In salonul Yvonnei (toposul epastrat intr-un fel de replica ironica) nu maiajunge nici 0 solemnitate, fie ea ~i degradata,iar schimbul de cuvinte a devenit - ceea ceprofesorul Mironescu, descoperind cu deceniiIn urma, se temea sa marturiseasca - ,,0 dificilatransfuzie". In conditiile in care eele doua femeivorbesc necontenit

apropiata a casei, al carei rol a oscilat intrecroitoreasa - menajera ~i confidenta. Yvonne, 0intelectuala rezervata, aristocrata nu atat prinapartenen!a la fosta ei clasa socia1a, catprintr-un mod de existen!a, extrem de vu1nera-bila sub masca unui calm inghe!at, 0 pastreazape Vica - oarecum impotriva proprii10r saleprincipii ce ii cer interiorizarea emo!iilor ~i aproblemelor - in rol. Or, Vica i~i aminte~te cupUicere (intrarea in marile case de odinioara e,pentru ea, un blazon), dar ~i cu ironie (lanevoie, dusa paoa la sarcasm) de trecutulfamiliei, el insu~i in dificultatea de asupravietui. De~i foarte vie in evocarile lacutepe fata sau numai in gand de cele doua femei,istoria familiei (Mironescu, apoi Ioaniu, dar ~i afamiliei modeste a Viciii) I~i face astfelcunoscute traumele, rupturile de destin, pe carevivacitatea discursurilor ce Ie rememoreaza nuIe atenueaza, ci dimpotriva. lata cum apar uneledintre ele in Intelegerea pragmatic a, robusta, aViciii: ,,Ai zice c-a fost norocos [oaniu, ca n-aavut de ce sa-l ia la ochi comuni~tii, cii ei I-achern at, ei I-a scos din rezerva, ~i pentru ei s-adus pana-n Tatra. $i uite cii nul Uite ea nu i-aifost de nici un folos! Ca tot la zdup a murit! Ineincizeci, In cincizeei ~i doi, el ~tie ciind 0 fimurit, cii baba taeea ca mormantu'. Da' degeabatacea ea, male, ca de ~tiut se ~tie toate.[ ...] Daca~i Briitianu acolo-a murit, ca I-a varat intr-opivnita, ~i I-a ros de viu ~obolanii! Unii serugase, cica, de el, sa fuga, de Bratianu asta, saude altu', care-o fi fost, nepo-su, fra-su, unu danBratieni. Da' asta cic-ar fi zis: un Bratianniciodata nu fuge! ~i n-a fugit, a dimas. $i avazut el pe dracu. Si Maniu a murit, ~i a1tii, cati~i cati ... Ca dan sute ~i sute ca~i erea, vo doidac-a scapat." Dincolo de discursurile Viciii saude cele In. registru patetic ale Yvonnei, istoriafamiliei inceteaza. Tudor, fiul Yvonnei ~i Riri,fiica lui Margot, sunt in exil. Vica insa~i nu arecopii ~i se bucura di nu a dat fii unei lumi Incare nimeni nu-ti poarta de grija ("trebe sa-ti aisingur de grije!", avertizeaza ea continuu).Exista un singur loc in care poate fi adapostita,salvata pentru memoria colectiva (pentru ca,dupa reflectiile profesorului Mironescu, unsuflet colectiv se na~te dintr-un "fastidiosinventar uman"), aceasta lume lara urma~i:spatiul romanesc, care, intr-adevar, Ii oferagazduire intr-un mod exemplar. Ferindu-se decli~ee1e epocii, de capcana prozei de atmosfera

(intinsa mai intotdeauna dind se afla in cauzatrecutul), utilizand simbolurile cu marerafinament, lara urma de ostentatie (douamotive au aici valoare de simbol ce, ritrnandnaratiunea ca laitmotive, ii adancesc sensurile -modvul ceasului ~i motivul sdngelui, creandpersonaje memorabile, Diminealii pierdutii este,lara Indoiala, un roman exceptional. Nici ca~ilecare-l preced In opera autoarei (Drumul egal alfiedirei zile, roman, 1975; Diiruie~te-ti 0 zi devacantii, povestiri, 1979), nici cea care-iurmeaza (Varii - primiivarii, proza seurta,1979), dqi bine scrise ~i, lara indoiala,captivante, nu reu~esc sa-I egaleze. Dupa cum,valoric, nu are 0 companie foarte numeroasa Inproza romiineasca de azi.EDITH: Dimillea{ii pierdtltii. Bucure~ti, 1983; Bucure~ti,1991.REFERINTE CRITICE: N. Manolescu, In "Romanialiterara", nr. 21,1984; AI. George, In "Via\a Romaneasca",nr. 11, 1984; 1. Holban, Projiluri epice eOlltemporane,1987; V. Cristea, Fereastra eritieu/ui, 1987; E. Simian,Seriitori romalli de azi, IV, 1989; I. Vlad, Leetura prozei,1991; M. Lovinescu, Estetiee, Ullde seurte. IV, 1994;C. Moram, Obsesia eredibilitii{ii, 1995; L. Ulici, Literaturiiromallii eOlltemporallii, 1995.

S. C.

DIN CALIDOR. 0 COPILARIE BASARA-BEAN A - Roman de Paul Goma, aparut laEditura Albatros, Bucure~ti, 1990. Potrivitdatelor frunizate de Cronologia redaetata deP. G. ~i publieatii In debutul mai multor volumeale sale (Arta refugii, 1991; Culoareacurcubeului '77, 1993 etc.), romanul Dincalidor a fost scris In ~oua variante: prima In1983, a doua in 1985. In 1987, romanul apare,in traducerea lui A. Paruit, la Editura AlbinMichel, in Franta. Prima editie romaneascaapare In 1989, la Editura Dialog, Dietzenbach,Germania, volumuJ fi!nd 0 fotocopie dupadaetilograma autorului. In mai 1990 e publicata,in versiunea Angelei Clarck, traducerea englez3a romanului la Readers International, Londra.In deeembrie 1990, Din calidor apare inRomania, la Editura Albatros, fiind publicata(confonn precizarii finale din carte: Paris,1983) prima varianta a romanului.

Roman autobiografic, evocand copilariabasarabeana a lui P. G., Din calidor are, in liniigeneraJe, 0 constructie de tip monografic,tentiind sa refaca, pe liinga imaginea copilului