dimensiunea sociala

5/16/2018 dimensiunea sociala - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/dimensiunea-sociala 1/5

Dimensiunea socială poate fi analizată în termeni de populaţie cu tot ceea ce înseamnăşi presupune:• expresia cantitativă – numărul populaţiei, rata de creştere, de deces;• expresia calitativă – nivel de şcolarizare, grad de pregătire profesională;• nivel de trai – durata medie a vieţii, venitul pe cap de locuitor;

• legislaţie referitoare la politicile sociale.În afara celorlalte expresii ale securităţii,dimensiunea socială nu poate fi tratată în mod separat. Analiza comparativă la rece aunor cifre nu este suficientă. Potenţialul uman reprezintă o sursă primară a dezvoltării.Dar gradul de contribuţie al factorului uman se află sub incidenţa unor puternicetendinţe care conduc la dezechilibre: explozia demografică disproporţionată pe diferitezone geografice, polarizarea demografică, îmbătrânirea populaţiei, sărăcirea populaţiei.În cazul în care instituţiile statului nu reuşesc să asigure protecţia cetăţeanului,securitatea naţională este grav ameninţată. Ne explicam în acest caz de ce probleme,

precum şomajul, sărăcia sau lipsa unor resurse naturale (apa, gazele sau petrolul deexemplu) devin de o importanţă majoră pentru securitatea unui stat. În mod evident,aceste stări devin fără nici un dubiu cauza unor fenomene precum: infracţionalitatea,abandonarea învăţământului de către tineri, crima organizată, corupţia, degradarea stăriide sănătate a populaţiei prin lipsa accesului la sistemul asigurărilor de sănătate, lacondiţii de viaţă şi igienă corespunzătore prin lipsa unei asigurări sociale de minimădecenţă.

Sărăcia şi excluziunea socială. Factori de influenţă, indicatori, metode dedeterminare

Sărăcia este definită de Banca Mondială drept incapacitatea de a avea un standard deviaţă adecvat. Conform definiţiei ONU, săracii sunt acei oameni care nu se bucură denivelul minim de trai compatibil cu demnitatea.Nevoile de consum ale populaţiei auconstituit şi constituie elementul prim în determinarea activităţilor, şi evoluţia lor a avut

loc în strânsa dependenţă de nivelul şi structura producţiei de bunuri materiale şispirituale.Factorii care acţionează asupra nevoilor populaţiei sunt endogeni (necesitaţi biologice şi

psihologice ale fiinţei umane), şi exogeni cu caracter istoric şi cutumian.Interdependenţa dintre aceste două categorii de factori se manifestă concret înurmătoarele sensuri:- creşterea consumului de energie nervoasă şi diminuarea efortului muscular (creşterea automatizării şi cibernetizării);- ridicarea gradului de cultură;- creşterea nevoii de relaxare:- numărul populaţiei şi structura acesteia după diverse criterii;- urbanizarea şi

consecinţele sale asupra modului de viaţă;- şomajul, stratificarea puternică a populaţiei în funcţie de avere, venituri careacţionează în mod direct asupra cererii, precum şi în domeniul inflaţionist cu implicaţiiasupra volumului şi structurii cererii reale;- ecologia aşezărilor umane.

Evaluarea sărăciei presupune existenţa unui anumit nivel de trai predestinat şi bine definit, considerat drept prag de sărăcie. Pentru ca o persoană să nu fie consideratăsăracă trebuie ca nivelul sau de trai să atingă cel puţin acest prag. Este evident că existăun nivel de consum pentru alimente, îmbrăcăminte, locuinţe etc., care, dacă scad subanumite limite, compromit supravieţuirea individului pe termen scurt.O parte dinspecialişti consideră pragul de sărăcie absolută ca fiind un prag de sărăcie de

supravieţuire. Sărăcia, în sensul său absolut, se referă la condiţiile acute de privaţiune.Sărăcia primară (absolută) sau nivelul de subzistenţă este atins atunci când câştigurile



totale sunt insuficiente pentru satisfacerea nevoilor minime de menţinere arandamentului fizic. Abordarea sărăciei cuprinde două elemente: individul cu

problemele sale şi mediul în care acesta traieşte.Din punct de vedere economic definireasărăciei permite distincţia dintre săraci şi non-săraci prin raportare la nivelul veniturilor,reflectând posibilităţile de consum ale familiilor. Identificarea săracilor presupune un

mijloc de evaluare a venitului sau consumului care să poată fi aplicabil întregii populaţiia unei ţări şi care să permită comparaţii internaţionale. Incapacitatea de a asigura unanumit nivel al consumului şi nu consumul scăzut în sine caracterizează sărăcia. Sărăcianu înseamnă numai venituri mici şi lipsa de averi, ci înseamnă de asemenea, lipsaaccesului la venituri mai mari şi la şanse de a acumula avere, la o educaţie mai bună,sau la şanse sporite de a găsi un loc de muncă. Un mijloc simplu de identificare asărăciei este folosirea unui singur nivel de linie de demarcaţie dintre săraci şi non-săraci. Alte metode ar fi stabilirea de praguri diferenţiate pentru diverse categorii de

populaţie sau considerarea unui nivel minim al consumului şi transformarea acestuia înnivel corespunzător de venit.

În contextul actual, putem afirma că ţara noastră se confruntă cu o situaţieeconomică destul de nesatisfăcătoare, context în care trebuie să fie asigurat un nivelminim de trai, care arată cantitatea, calitatea şi structura bunurilor materiale şi spirituale

pentru o viaţă decentă şi civilizată, corespunzător veniturilor necesare pentru procurarea bunurilor respective.Satisfacerea presupune asigurarea unui nivel minim de trai, în primul rând a nevoilor fundamentale ca de exemplu: cerinţe minime de hrană, vestimentaţie, locuinţe, serviciide instruire, sănătate şi cultură. Nevoile fundamentale nu se interpretează numai din

punct de vedere fiziologic, ci şi subiectiv, el reprezentând satisfacţia consumatoruluifaţă de nevoile de consum ceea ce înseamnă că el trebuie să aibă posibilitatea de a

câştiga veniturile necesare pentru acoperirea consumului de bunuri şi servicii de bază.Calitatea vieţii – cel mai important aspect al securităţii individului si implicit al

securităţii nationale

Calitatea vieţii ca şi concept a fost lansat în anii ’60 de societăţile cu un nivel ridicat dedezvoltare şi care urmăreau creşterea mult mai rapidă a bunăstării . Modalitatea în caresă fie orientată masa de resurse materiale de care dispuneau pentru asigurarea unei vieţide calitate, reprezenta una dintre problemele ţărilor dezvoltate. O a două problemă sereferă la consecinţele neplăcute ale sistemului economic: degradarea mediuluiînconjurător, sărăcia, etc. În această situaţie, politicile calităţii vieţii erau un fel de

măsuri corective ale mecanismului economico-social. Un manual a fost elaborat deONU prin care se doreşte a fi un ghid pentru alcătuirea sistemului de indicatori sociali pentru ţările membre, manual care precizează în mod special lista domeniilor şi problemelor recomandate a fi considerate:• populaţia: mişcarea naturală, migraţia internaţională, structura demografică, grupărilenaţionale şi etnice;• aşezările şi locuinţa: distribuţia geografică a populaţiei, arii urbane şi rurale, stoc delocuinţe şi construcţii de noi locuinţe, apa şi instalaţiile sanitare, chiriile şi cheltuielilecu locuinţa, consum de energie în domeniul casnic, transportul;• gospodăria şi familia: mărimea gospodăriei, consumul, căsătoriile, divorţurile,fertilitatea;

• sănătatea şi servicii sanitare: mortalitate şi morbiditate, handicapaţi, boli, servicii desănătate, resurse, nutriţie, consum de alcool şi tutun;



• învatamântul şi educaţia: nivelul de pregătire sau analfabetism, cuprinderea şcolară,educaţia adultului, pregătirea profesională, costuri.Unul dintre cele mai importante aspecte ale securităţii umane este reprezentat decalitatea vieţii , care este un concept evaluativ şi reprezintă rezultanta raportăriicondiţiilor de viaţă şi activităti, care compun viaţa umană la necesităţile, valorile şi

aspiraţiile umane. Calitatea vieţii este definită ca valoarea pentru om a vieţii sale,modul şi măsura în care condiţiile vieţii oferă omului posibilitatea satisfaceriimultiplelor sale necesităţi, gradul în care viaţa este satisfăcătoare pentru om. Calitateavieţii cuprinde ansamblul condiţiilor fizice, economice, sociale, culturale, politice, desănătate etc., în care oamenii trăiesc, conţinutul şi natura activităţilor pe care ledesfăşoară, caracteristicile relaţiilor şi proceselor sociale la care participă, bunurile şiserviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul şi stilul de viaţă,evaluarea gradului în care împrejurările şi rezultatele corespund aşteptărilor populaţiei,stările subiective de satisfacţie sau insatisfacţie, fericire, frustrare etc.Cei mai importanţi indicatori şi indici sociali şi sociologici prin care se măsoarăcondiţiile obiective sunt:- indicatori şi indici sociali şi sociologici ai locuirii: stocul de locuinţe (numărul delocuinţe ce revin la mia de locuitori, numărul de camere ce revin la mia de locuitori,suprafaţa medie locuibilă ce revine unei persoane), dezvoltarea sectorului de locuinţe(implicarea sectorului public în construcţia de locuinţe, cheltuielile cu infrastructura cerevin unei persoane în decurs de un an în mediul urban), condiţiile de locuit (rata

populaţiei urbane, rata populaţiei care traieşte în zonele afectate de poluare, mortalitateacauzată de poluarea mediului, rata locuinţelor cu instalaţii de apă potabilă);- indicatori şi indici sociali şi sociologici ai sărăciei: pragul sărăciei, minimul desubzistenţă, rata sărăciei, prăpastia sărăciei, indicele Sen (procentul din venitul total al

populaţiei care ar trebui transferat săracilor, astfel veniturile acestora să fie aduse la

nivelul pragului de sărăcie), indicele Fishlow (exprimă prăpastia sărăciei, ca procentdin veniturile celor nonsăraci, în ideea eliminării sărăciei prin transferuri directe devenituri de la aceştia);- indicatori ai stării de sănătate: rata de morbiditate, morbiditatea pe contingente,accesul la serviciile de sănătate, asigurarea populaţiei cu medici, asigurarea populaţieicu farmacişti, indicatorul de asigurare cu resurse umane;- indicatorii libertăţii şi dezvoltării umane: indicatorul libertăţii umane, indicatoruldezvoltării umane;- indicatori de caracterizare a sistemului de învăţământ: rata de şcolarizare, eficienţainternă a sistemului de învăţământ, calitatea serviciilor educaţionale şi utilizarearesurselor;

• Analiza predictorilor riscului de sărăcie arată că, atât pentru sărăcia de consum, câtşi pentru sărăcia extremă multi-dimensională, principalii factori determinanţi îiconstituie ocuparea şi educaţia.În baza argumentelor studiului, în România sărăcia, atât la nivelul comunităţilor cât şila nivelul gospodăriilor, este concentrată teritorial.• Sărăcia de consum şi sărăcia comunitară predomină mediul rural. Astfel:- mediul rural este înalt diferenţiat;- satele mici, periferice în cadrul comunei, izolate (departe de oraşe, de un drumeuropean, de capitala de judeţ) sunt considerabil mai sărace decât satele mari, centruadministrativ de comună, mai ales dacă se află în vecinătatea unui oraş sau drumeuropean;

- în satele mai dezvoltate sunt în proces de formare zone de concentrare agospodăriilor în sărăcie, şi anume zonele de rromi şi zonele de venetici.



• Sărăcia de consum şi sărăcia comunitară au dimensiuni reduse în mediul urban.Astfel, oraşele mici, cu cel mult 30 de mii de locuitori, mai ales cele în declin suntconsiderabil mai sărace decât celelalte orase şi chiar decât unele comune maridezvoltate.• Sărăcia extremă definită multi-dimensională şi asociată cu excluziunea socială este

specifică mediului urban. În toate tipurile de oraşe sunt în proces de dezvoltare zoneintra-urbane sărace caracterizate de sărăcie comunitară mai accentuată decât cea ruralăşi de sărăcie extremă a gospodăriilor rezidente.Sărăcia a devenit una dintre problemele cele mai atent analizate de literatura despecialitate din România.

Concluzii la dimensiunea socială

Dimensiunea socială sub toate aspectele ei reprezintă o componentă importantă asecurităţii naţionale, iar tratarea ei cu maximă atenţie şi seriozitate nu face decât săuşureze existenţa naţiunii şi funcţionarea corectă şi durabilă a instituţiilor şi a celorlalteentităţi ce convieţuiesc în spaţiul comun european. Necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă a fost conştientizată în cadrul Comunităţiiîncă de la începuturile sale. Comitetul consultativ pentru securitatea, igiena şi protecţiasănătăţii, înfiinţat în 1974 şi Programele Europene de Acţiune au fost primele iniţiativeîn domeniul îmbunătăţirii vieţii. Actul Unic European a extins cadrul legal pentruacţiunile comunitare, în ideea încurajării îmbunătăţirii condiţiilor de viaţă şi la locul demuncă pentru a asigura sănătatea şi securitatea muncitorilor.Prin aplicarea politicii sale de securitate România, poate contracara pericolele,ameninţările şi riscurile la adresa securităţii sale, dar şi vulnerabilităţile prezente înaproape toate domeniile de manifestăre ale sferelor sociale şi economice.Aşa cum este arătat şi în Strategia de securitate naţională a României, fragilitatea

suportului moral, material şi spiritual este accentuat de presiunile unor factori multiplişi complecşi care, în timp, au influenţat toate nivelurile şi dimensiunile securităţiinaţionale: de la securitatea individului la cea a naţiunii şi de la dimensiune socială lacea de mediu.Elementul central al reducerii sărăciei în România îl constituie creşterea economică.Însă, creşterea economică în România reprezintă o condiţie necesară, dar nu şisuficientă pentru resorbţia sărăciei. În funcţie de mediul de rezidenţă şi de specificulzonelor sărace, strategiile anti-sărăcie trebuie să conţină un set specific de măsuri şi

politici de dezvoltare care să fie adaptate contextului local căruia acestea se adresează.De aceea, întărirea capacităţii instituţiilor locale trebuie să constituie un punct central al

politicilor de răspuns la problematica sărăciei.

Orice strategie anti-sărăcie trebuie să se concentreze pe dezvoltarea şi diversificarea pieţei forţei de muncă, pe facilitarea accesului pe piaţa muncii a grupurilor defavorizate, precum şi pe îmbunătăţirea situaţiei învăţământului în România. Dezvoltarea mediuluirural nu poate fi realizată fără diversificarea economiei rurale şi îmbunătăţireaînvăţământului în acest mediu. Deşi comparaţia la nivelul vârstelor tinere arată cădistanţa rural-urban s-a diminuat, educaţia şi învăţământul rural sunt considerate încă

probleme cheie nu doar în relaţie cu politicile anti-sărăcie, ci chiar cu dezvoltareadurabilă a mediului rural.Dacă pentru sărăcia de consum au fost elaborate şi implementate o serie de politici derăspuns, accentul principal fiind pus pe creşterea economică, pentru sărăcia extremă,multidimensională, asociată cu excluziunea socială, soluţiile nu sunt încă clare. Acest

tip de sărăcie, caracteristic mediului urban, necesită intervenţie din exterior, fiindinfluenţat direct de lipsa unui loc de muncă şi a unui venit stabil, la care se adăugă,



însă, problema lipsei de locuinte pentru orăşenii cu venituri reduse, absenţa sauinsuficienţa locuinţelor sociale şi dezinteresul autorităţilor locale în această privinţă,

problema costurilor utilităţilor publice, problema concentrării orăşenilor celor maisăraci în zone segregate teritorial şi social, precum şi alţi factori sociali şi psihologicicare duc la degradarea constantă a calităţii vieţii populaţiei sărace din aceste zone din

mediul urban.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

• Administraţia Prezidenţială, Strategia de Securitate Naţională a României, 2006;• Constantin Moşitoflei, Petre Duţu, Alexandra Sarcinschi, Studii de securitate, vol.2,Editura Universităţii de Apărare, 2005;• Dobrescu, Paul, Geopolitica, Bucureşti, Editura comunicare.ro., 2003;• Ghica, Lucia Alexandra, Marian Zulean, Politica de securitate naţională. Instituţii,Procese, Concepte. Editura Polirom, 2007;• Manuela Sofia Stănculescu, Studiul „Sărăcia urbană şi sărăcia rurală”, Institutul deCercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti, noiembrie 2004;• Popescu Ion, Economic Security – Essential Component of National Security,Romanian Journal of International Affairs, vol.III, 4/2002, IRSI;• Sarcinschi Alexandra, Dimensiunile non-militare ale securităţii, Bucureşti, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2005;• Visarion Neagoe, drd. Anca Dinicu, Relaţii Internaţionale. Concepte, sisteme,determinări, curs ASE, 2006;

• Zanmfir Cătălin, Calitatea Vieţii, în „Dicţionar de sociologie”, coord. CătălinZanmfir şi Lazăr Vlăsceanu, Editura Babel, Bucureşti, 1998.• Administraţia Prezidenţială, Strategia de securitate Naţională a României – România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţarădemocratică, mai sigură şi prosperă, Bucureşti, 2007http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf

dimensiunea sociala

Documents

Transcript of dimensiunea sociala