45

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012

Trei poe]i la mia de c`mileS-a spus c` e[ti un discipol al lui Gellu

Naum, de[i poemele tale urmeaz` mai degra-b` alt` poetic` – oricum, alt` cale. Te consi-deri, a[a cum spun unii critici, un „continua-tor al suprarealismului \n linia Naum“?

Din fericire, nu se spun multe despre mine,m-am ferit de asta. (Dac` mergi \ntr-o zi la malulapei, ca s` consta]i ce a mai curs, nu va trece unsfert de ceas [i ai s` vezi un autor faimos \nvaluri, d\nd voinice[te din bra]e [i din gur`, \n-tr-un [uvoi de comentarii care \l duce la vale.Nu s\nt eu `la [i nu-l \n]eleg de ce s-a vrut acolo,nu era mai bine dincoace, unde e lini[te?) Din-tre pu]inele care s-au zis, \n scris, despre cel ca-

re \]i vorbe[te (fire[te, tot \n scris), chestia aiac` a[ fi un discipol al lui Gellu Naum e groas`r`u. Poe]ii n-au discipoli, fiindc` s\nt – prin de-fini]ie [i definitiv – certa]i cu disciplina. Unul ca-re-i poet nu vine din neamul bovinelor, s`-l po]ia[eza \ntr-un staul (ca vaca) [i s`-i extragi dinuger o g`leat` de urma[i. Ugerul unui poet elactifer \ntr-un sens mai larg, nu e un rezervorde lapte \n care s`-[i \nmoaie criticul simplu]biscui]ii. Discipoli poate avea (la rigoare) c`-mila, creat` de inventatorul ei pentru a purtapoveri. S\nt destui discipoli de c`mile, fiecarecu un sac \n spate, pe care \l car` de la o carte laalta. Poe]i s\nt numai vreo trei la mia de c`mile(dac`-i socotim [i pe mor]i). Nu po]i face cara-vane cu ei, n-au deprinderea de a merge \ncolo-

„Mi se pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s` fii discret“

Dan Stanciu

I N T E R V I U

„Imagina]i-v` un pumn de oameni \nf`[ura]i \n pergamente [iatlazuri pe m`sura oaselor / avizi de existen]` individual` [i afir-m\nd cuvinte care s\nt lucr`ri ca ale m\inilor / lucr`ri istovitoarecum au fost din totdeauna cele ale poe]ilor adev`ra]i / lucr`ri-cu-vinte despre spaime din haosul acestui secol sf`r\mat / \nchipui-]i-v` un pumn de oameni \n glasul c`rora exist` presim]irea poe-ziei noului mileniu / \l voi numi pe unul dintre cei mai buni: DanStanciu {i sper din toat` inima s` fi rostit un adev`r numindu-l“ –a[a prezenta Gellu Naum pe 18 ianuarie 1990 volumul de debut allui Dan Stanciu. Despre confirmarea unor asemenea adev`ruri,despre joc, ironie [i \n]elesurile de azi ale suprarealismului l-am\ntrebat din nou pe Dan Stanciu [i, \n cele din urm`, a r`spuns.

46

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012I N T E R V I U

na]i. {i n-a[ vrea s` cread` careva c`-i plasezdeasupra altor bipede \nzestrate cu pix, nici po-meneal`. E rezultatul rece, de uz intern, al uneistatistici personale crude.

Gellu Naum n-a fost o c`mil`, iar eu n-amsemne c` a[ fi. Nefiind c`mile, apropierea din-tre noi ]ine de un alt registru dec\t acela al c`-r`u[iei, al transmiterii [i prelu`rii unui bagajpoetic pentru a fi dus mai departe pe un singurdrum. Nu [tiu s` existe o „linie Naum“ pe cares-o poat` urma orice pieton (sau drume] cumotor) c\nd simte chemarea de a se deplasa li-niar. Eu (iart`-mi cuv\ntul, e un pronume camuzat, poate ar trebui s` spun „au“, cum spunmaorii c\nd vor s` spun` „eu“) nu m-am dus laGellu ca la Gara de Nord, s` m` sui \ntr-un tren.E drept, eram destul de tinerel (abia trecusemde la faza de post-copil la aceea de pre-adult),dar nu eram t\mpit. M-am dus fiindc` un lucrudin el se potrivea de minune cu un lucru dinmine, lucrurile alea dou` fiind pe undeva sime-trice, complementare, compatibile sau cum vreitu. Mai clar de-at\t nu pot exprima ce am \n cap,cine vrea claritate (la modul iute digerabil) s-ocaute \n alt` parte.

C\t despre spusa c` a[ fi un „continuator alsuprarealismului“ (\n orice linie, fie ea Naumsau Alecsandri – at\t de anapoda e \n]eleas`treaba asta, \nc\t nu m-ar mira s` fie descoperiteurme de suprarealism [i \n F\nt\na Blandu-ziei), e o bazaconie la fel de mare. Din c\te [tiu,suprarealismul nu e un roman-foileton (de[i oa-menii lui adorau romanele-foileton, de genulcelor din seria „Fantomas“). Nu e ceva care se\ntrerupe \ntr-un punct pentru a crea a[teptare(cu formula „continuarea \n suprarealistul ur-m`tor“) [i apoi se reia. Fiind o mi[care, [i nu uncurent (dar cred c-am s` dezvolt acest fir mai \n-colo, dac`-mi dai voie), suprarealismul nu \[im`soar` pa[ii: azi unul \nainte, m\ine doi, poi-m\ine unul \napoi – [i-a \ncheiat de mult soco-telile cu Lenin. Iar ca mi[care, se mi[c` f`r` o-prire, ca un perpetuum mobile. De aia nu pot fi,\n suprarealism, continuatori: nu po]i continuadec\t ceva care s-a oprit la un moment dat. Lafel cum nu pot fi (at\ta vreme c\t mi[carea areenergie) nici terminatori, de[i a \ncercat unul,pe nume Jean Schuster, s` coboare obloanele\n ’69.

(Parantez` pentru o poveste: Ponson du

nn Dan Stanciu (n. 1952)este poet [i desenator.

A absolvit Institutul de ArtePlastice, sec]ia Grafic`,

\n 1976. A ilustrat, printrealtele, C`r]ile cu Apolodor

de Gellu Naum, Concertbaroc de Alejo Carpentier,

Iubitafizica de Iulian T`nase.Din 1996 lucreaz`

la Dilema (azi, Dilemaveche), iar din 1997

la Academia Ca]avencu(azi, Ca]avencii). A publicat

volumele: Imperiul simpatiei,1990; Simetria fierbinte, 1994;

|nainte/Dup`. 52 de apari]iitrans-vizuale generate

de hazard (cu GheorgheRasovszky, Iulian T`nase,

Sasha Vlad), 2003; BorbroFeen Serliq Obs KabupatenDuamaa Epona Snijngad

Ek-Yolo Sodhi Jumah BurcepLecade (cu Sasha Vlad), 2005;

Trusa instalatorului de umbre (cu Iulian T`nase),

2006; Parazitul azurului (cu Sasha Vlad), 2006;

Mergi cu al]i pa[i, 2007;Dimensiunea „Umbrella“

(cu Sebastian Reichmann), 2009;

Acte calde \ntr-un decornegru pe scene separateprintr-o linie grea, 2011. |n 2009, editura francez`L’Harmattan i-a publicat

volumul Les Témoinsoraculaires, \n traducerea

lui Sebastian Reichmann.

© Alix Vrana

47

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 I N T E R V I U

Terrail, p`rintele lui Rocambole, scria enorm, odroaie de foiletoane pentru diverse gazete.Scriind a[a, cu nemiluita, i se mai \nt\mpla s`uite c` omor\se un personaj cu patru s`pt`m\ni\n urm` [i-l aducea din nou \n ac]iune. Confuziela cititor, regrete amare la autor. Ca s` le evite,autorul a comandat ni[te sicrie la un t\mplar [ini[te manechine la un (cum s`-i zic?) mane-chinist. În clipa c\nd un personaj era ucis depana autorului, un manechin era v\r\t \ntr-un si-criu [i pe capacul sicriului era scris numele per-sonajului, spre ]inere de minte. Astfel, istori-sirea putea \nflori [i se putea ramifica oric\t,p`str\nd un dram de verosimil. Cum \ns` vero-similul nu ne atrage din cale-afar`, noi nu st`m\n sicriele \n care am fost v\r\]i, ie[im de-acolo [ibatem c\mpii. S\ntem un trib de fantome zglo-bii, am \nchis paranteza [i r`spunsul la prima \n-trebare.)

O poezie bioPe coperta volumului t`u Imperiul simpa-

tiei exista o „recomandare“ a lui Gellu Naumcare se \ncheia a[a: „\nchipui]i-v` un pumnde oameni \n glasul c`rora exist` presim]ireapoeziei noului mileniu / \l voi numi pe unuldintre cei mai buni: Dan Stanciu“. Cum e „poe-zia noului mileniu“?

E cam devreme s` pot zice. A[ mai a[teptavreo dou` secole (am timp, ma[in`ria lui 2000abia s-a urnit), p\n` se ive[te un relief undeva.Deocamdat` observ c` poezia nu prea mai [ade\n c`r]i (sau nu \n c`r]ile zilei, poate s-a retras \ncele vechi, prin astea de-acum adie vidul [idezolarea). A migrat, [i-a str\ns boarfele ne-pre]uite [i dus-a fost. Dai de ea c\nd ie[i de peautostrad` [i te aba]i spre zonele cu popula]ierarefiat`: \ntr-un garaj unde patru tineri (percu-]ie, dou` ghitare [i un glas, eventual ni[te clape)\[i zdr`ng`ne setea de altceva, pe site-uri as-cunse, \n filme cu buget mizer care exclud (cumai exclude r\ia) marele public, \ntr-o tehnologiede[ucheat` care \[i face de cap n`scocind „arbo-rele acustic Elipson“ (o re]ea de difuzoare sfe-rice care te \mbrac` \n sunete) sau \n alte ase-menea locuri, ferite de fo[netul cifrelor cu maimult de dou` zerouri. N-o vei g`si \n produsele

a[a-numitei industrii a c`r]ii, pentru care tirajuluria[ e sacrosanct. {i e normal s` fie a[a, poezianu-i pentru mul]imi. Un vers precum „Totul sef`cu umbr` [i acvariu fierbinte“ al lui Rimbaudsau un poem cum este „Examinator – pr\nz“ allui Michaux nu pot fi citite [i \n]elese dec\t de om\n` de in[i dintr-o genera]ie, nea Cais` cu DanBrown pe e-reader nu le va accesa nicic\nd.Pentru Michaux (fiindc` veni vorba), o carte \ndou` sute de exemplare era arhidestul – c\ndGallimard l-a „tras“ \n dou` mii s-a speriat.

Cred a[adar c` poezia (aia scris`, pe dum-neaei o frecventez cu prec`dere) e pe cale s`-[ischimbe pielea, [i n`ravul odat` cu ea. N-are cec`uta \n agora, unde vacarmul e regula. Nu-itreaba ei s`-i \ngra[e pe industria[ii c`r]ii (s\ntregimente de Coelho temeinic antrenate s-o fa-c`), poate pluti de una singur` prin veac. Totce-ar avea de f`cut ar fi s` nu se lase: s` nu se la-se \nc`lecat` [i c`l`rit` de manageri, agen]i lite-rari sau impresari, s` nu se lase prad` disper`rii(dar hr`nindu-se atent din ea), s` nu se lase lacheremul vremii. {i nu e greu: tiparul e floare la

© L

ucia

n M

unte

an

48

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012I N T E R V I U

ureche acum (dou` sute de exemplare s\nt la\ndem\na oricui), un strop de organizare sepoate \ncropi (c\t s` pui pe roate o c`ru]` cu co-viltir editorial pentru niscaiva poe]i nomazi), iardac` ce-ai scris e propriu, tare [i nu se supunepie]ei, dou` sute de cititori apar ca prin farmecdin neant. Mi se pare c` vine timpul unor lu-cruri bricolate suplu, din pasiune, la ad`postuldiscre]iei [i departe de supermarket. O poeziebio, f`r` aditivi.

{i a[ mai semnala ceva: materialele (care, \ncazul poeziei, s\nt cuvintele). Impresia mea, deobservator oarecum piezi[, e c` s-au cam \mpu-]inat. Poate c` asta-i bine, poate c` \ntr-o zi vomajunge s` facem poezie din [iruri de 0 [i de 1aranjate frumos \n ghirlande. Dar dac` nu-i bi-ne? Dac` un lexic s`rac na[te un poem precar?(C` doar nu s\ntem to]i Bacovia. {i chiar de-amfi, cine \nghite at\ta violet?) E simplu, c\nd sim]i

un ghimpe inexprimabil [i vrei s`-l dai afar`, s`scrii fuck (am luat un cuv\nt la \nt\mplare dinromâna contemporan`). Problema cu fuck estec` s-a uzat prin zicere [i scriere \n ne[tire, numai clatin` nimic. Necl`tin\nd, e ca [i cum nul-ai fi spus. {i-atunci poate c-ar merita s` fie ex-plorat poten]ialul cl`tin`tor al unor cuvintepentru moment inexistente sau de mult uitatesau care apar]in unor limbaje laterale. Cu eles-ar putea cl`di un andabat afil artofag, \n sta-re s` clatine proasta \ncremenire. (Pentru ceinedu[i la dic]ionar, traduc: un andabat era, laromani, un gladiator care lupta c`lare, legat laochi, afil \nseamn` „f`r` frunze“, iar artofag ecineva care m`n\nc` mai ales p\ine.)

(Închei cu alt` parantez`, pentru o com-para]ie: Plinius vorbe[te, \n cartea a XXXVII-adin Naturalis Historia, despre glossopetre, ni[-te pietre av\nd forma limbii omului care c`deaudin cer \n timpul eclipselor de Lun` [i care eraufolosite \n selenoman]ie. Intui]ia \mi [opte[tec` poemele acestui mileniu vor fi c\ndva un felde glossopetre, presimt asta cu \ntreaga meavechime.)

Veneau s` spun` [i s` afleScriai poezie, dar te-ai dus la Liceul „N. To-

nitza“. Cum a fost adolescen]a ta?A fost demult. Memoria (c\t` mai e) ]ine s`

m` informeze uneori c-a existat \n mine un tine-rel sfios p\n` la un punct, apoi r`zvr`tit [i z`na-tic. Dac` l-a[ \nt\lni ([i se \nt\mpl` s`-l \nt\lnesc,la r`stimpuri, \n poze), l-a[ saluta. Era OK cajune [i m-ar amuza s` mergem \mpreun` la Ci-nema „Feroviar“, s` ne topim de pl`cere c\ndJames Coburn azv\rle cu]itul \ntr-un t\lhar sauc\nd Lee Marvin scap` din \ncercuire. Nu mai]in minte \n ce \mprejur`ri m-am apropiat depoezie [i care a fost momentul. Citeam pe rup-te, dar c`r]i de aventuri, cu pira]i, exploratorisau detectivi (faimosul detectiv Trevor Gex, alec`rui ispr`vi se derulau \n Realitatea ilustrat`de prin anii ’20, avea statura unui zeu descinsdin Legendele Olimpului ca s`-i \napoieze con-tesei colierul de safire furat de un escroc mas-cat). Cumva m-am dat peste cap (o rota]ie de360 de grade) [i din pirat am devenit poet. Era

49

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 I N T E R V I U

tot aia, navigam cu alte p\nze c`tre acelea[iinsule \ndep`rtate. Scriam cuvinte-cuvin]ele pefoi albe [i c\teodat` m\na, plictisindu-se, o luarazna [i-n loc s`-l scrie pe „a“ de la „argint“, de-sena un st\lp cu aripi sau p`l`ria lui Saturn. Mi-apl`cut mereu s` amestec planurile, amestecamextreme \ntr-o veselie. În liceu (acel „Tonitza“pe care l-ai pomenit) l-am deturnat \ntr-o zi pebietul Slavici, scriind la extemporal c` Lic` S`-m`d`ul se \ndrepta spre „Moara cu noroc“ labordul unui avion plin cu l`custe. Am primit no-ta 6, n-am priceput de ce, un 3 mi se p`rea maijust. M-a[ opri \ns` aici cu evocarea unor chestiidin prima tinere]e – nu de alta, dar stau la per-vazul primei b`tr\ne]i [i c\nd m` uit \n jos ame-]esc.

Eu te-am v`zut prima dat`, \nainte de1989, la Libr`ria Cartea Româneasc`, un fiefal optzeci[tilor. Cum te sim]eai acolo?

La Libr`ria Cartea Româneasc` (unde eramangajat ca „muncitor necalificat manipulant“),treaba mea era s` car c`r]i [i vreo doi ani am c`-rat, c\teva tone (l-am ur\t pe Cel mai iubit din-tre p`m\nteni, m-a de[elat c`r\ndu-l). Apoi,c\nd Mircea Nedelciu n-a mai vrut s` fie librar [is-a dus la Uniunea Scriitorilor, n-am mai c`rat,vindeam. Vindeam ce se nimerea, Paler [i Dom-

nica Gârnea]`, Refugii [i Supravie]uiri. Pentrumine era un loc de munc` (ni]el mai tolerabil caaltele [i mai pu]in infestat de birocra]ie) deunde luam o leaf` din care s` tr`im, eu [i ai mei.Pentru cei numi]i optzeci[ti (fiindc` \ntr-acolobate \ntrebarea ta) era un loc de \nt\lnire. Astaera vital pentru ni[te oameni tineri, \n vremurilealea sumbre. Mai to]i aveau slujbe nenorocite,care le m\ncau zilele [i nervii, li se pusese lac`tpe Cenaclul de Luni, iar libr`ria [i depozitul dela subsol al lui Iaru erau aproape singurele ni[eunde puteau respira laolalt`. Veneau pe stradaNuferilor s` spun` [i s` afle, s` fie \ntre ei, cu alelor, nu risipi]i \n pleava dimprejur (nu-l uit peEugen Suciu, \ntr-un august, venit s` ne anun]e,descompus, c` murise Mazilescu). Mai degrab`dec\t un fief era o redut`, unde \ncasai mai u[orbaioneta [i ghiuleaua, dizolv\ndu-le \n vorbe.

Bravo, avem ce disecaPe cine ai mai cunoscut din grupul supra-

realist prim?Pe Virgil Teodorescu, ]i-am spus cu alt pri-

lej, pe scurt, cum a fost. În ’91, c\nd am ajunsprima oar` la Paris, l-a[ fi putut cunoa[te peGherasim Luca (\l [tia prietenul meu Sebastian

50

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012I N T E R V I U

Reichmann), dar n-a fost s` fie [i nu adun \nt\l-nirile ca pe timbre, a[tept s` se petreac` de la si-ne, dac` au a se petrece. T\rziu, \n 2004, am fostla el acas` (Michel Zimbacca o [tia pe MichelineCatty, care l-a \nso]it patruzeci de ani pe Luca, [ine-a dus acolo, pe mine [i pe Sasha Vlad), i-amcunoscut \ntruc\tva amintirea. Mi-ar fi pl`cuts`-l pot cunoa[te pe Trost (era un tip foarte bi-ne, din c\te spunea Gellu [i judec\nd dup` ce-ascris), dar a murit \n 1966, la Chicago, c\nd eu,la Bucure[ti, \nc` mai eram pirat. Am cunoscut\ns` al]i oameni, din alte grupuri (nu neap`ratromâne[ti), pe unii de-a dreptul, pe al]ii scriin-du-ne, am anumite cuno[tin]e \n materie.

Crezi c` exist` azi un grup post-suprarea-list care scrie \n române[te?

Înt\i a[ vrea s` d`m la o parte prefixul„post“, noi nu ]inem post. {i c\nd zic noi, n-a[vrea s` se cread` c` m` instalez \n func]ia deportavoce sau c` m-ar ispiti pluralul maiest`]ii,maiestatea mea sub]ire n-are nevoie de alai.Vorbesc doar \n numele meu, dar ca unul di-n`untru, care [tie cum merg lucrurile pe-acolo,[tiind c` mai s\nt [i al]ii care [tiu c` lucrurilemerg \ntr-adev`r a[a, nu stau cum li s-a spus (\n

repetate r\nduri) s` stea. Cu alte cuvinte (pe un-deva acelea[i, fiindc` revin la ce-am zis \nainte),c\nd vorbim despre suprarealism, vorbim de-spre o mi[care, nu despre un curent literar-ar-tistic, de[i s-au f`cut eforturi acerbe, din 1924\ncoace, pentru ca acest fluture splendid s` fiev\r\t sub sticla unui insectar, cu un ac \nfipt \ngrumaz. (Nu-i vorb`, cuv\ntul „mi[care“ a adu-nat [i el \n c\rc` o sumedenie de toxine, dar c\tecuvinte nu s-au degradat prin spunere aiurea?)N-a[ face \ns` prea mul]i pa[i pe terenul sear-b`d al teoriei (nu m` \mbie deloc priveli[tea).Ca s` rezum, nu cred \n existen]a unui presu-pus „post-suprarealism“ actual, scornit de iubi-torii pozelor la minut: clic! – pre-suprarealism(ce ar`tare o mai fi [i asta?); \nc-un clic! – supra-realism (fie-i ]`r\na u[oar`); iar clic! – post-su-prarealism (bravo, avem ce diseca); re-clic! –trei schelete proaspete, z\mbind \n morminte.Pentru mine, povestea e-n desf`[urare, actoriis\nt calzi, peisajul se \nnoie[te continuu, ca no-rii. Cum au spus-o al]ii, cum am mai spus-o [i eu(relu\ndu-i) [i o mai spun o dat`, ca s` fim clari:suprarealismul este ce va fi.

C\t prive[te grupurile suprarealiste, ele s\nt

© Ion Andrei Barbu

51

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 I N T E R V I U

mai degrab` lucrarea unor tineri care au a pune\n comun ceva din sfera ac]iunii imediate, maipu]in a scrisului. La ora asta s\nt prin lume c\te-va asemenea grupuri, \n diverse faze de cre[tereori de sc`dere, cu unele ]in leg`tura. N-am [tires` fie [i la noi unul, dou` sau pai[pe, dar poatestau ascun[i tinerii aceia, nu-i vezi [i nu-i auzi,nevr\nd s` c\nte \ntr-un concert jalnic. Scan-dalul, care era una dintre formele de ac]iunepredilecte ale suprarealismului, a fost absorbitde comer], a devenit strategie de marketing. Mise pare mai scandalos acum ([i mai eficient) s`fii discret.

Adev`rurile nu se \mpac` prea bine cu portul unei cravate

Ai participat la vreun „joc al adev`rului“?Cum se suportau adev`rurile spuse p\n` lacap`t?

Îmi amintesc vag un astfel de joc, jucat c\nd-va (la r`s`ritul anilor ’70) \n casa de pe IntrareaProgresului unde locuia Gheorghe (Gigi) Ra-sovszky. Eram patru: Gellu, Sanda Ro[escu, Gigi[i eu. Nu-mi amintesc \ns` vorbele, memoriamea re]ine, din ce mi se \nt\mpl`, mai cur\ndimagini dec\t fraze. }in minte a[adar c` purtamo cravat` din p`r [i c` \mi ornamentasem vesta[i pantalonii cu insigne, decora]ii [i medalii.Fiindc` mergeam s` m` \nt\lnesc cu prieteniimei (habar n-aveam c` vom intra \ntr-un joc aladev`rului, chestia asta n-o pui la cale, se petre-ce spontan), mi se p`ruse adecvat s`-mi at\rn de[li]ul n`dragilor „Meritul militar“ (ori cum s-o fichemat tinicheaua aia) primit de tata pentru oa-rece fapte de arme (al`turi de alte decora]ii, dela bunicul), iar \n piept s`-mi ag`] un florilegiude insigne cretine, cum ar fi (n-o s` le-n[ir petoate, le-am uitat) aceea de „Stahanovist“, de„Prieten al c`r]ii“ sau „Micul turist“. Cravata ov`zusem \ntr-o fotografie dintr-un album (eraun obiect suprarealist confec]ionat de Mimi Pa-rent), \mi pl`cuse la culme [i mi-am dichisit g\-tul cu una similar`. Dar se vede treaba c` adev`-rurile nu se \mpac` prea bine cu portul uneicravate (chiar din p`r s` fie ea) fiindc`, din cau-

za p`rului `luia, tu[eam \ntruna, de tres`ltaumedaliile pe mine, cu un clinchet aproapeeroic. A[a se face c` fragmentele de adev`r pecare poate le-am rostit atunci au fost, probabil,sub form` de tuse. {i s-ar putea ca prietenii meis`-mi fi administrat ni[te adev`ruri ceva maicoerente, care s`-mi fi str`puns pe alocuri ar-mura de insigne. L`s\nd \ns` deoparte anecdo-tele dr`gu]e, vreau s` adaug c` nu aveam ne-voie de jocul adev`rului ca s` ne spunem p\n`la cap`t ce g\ndeam, nu umblam \ntre noi cuciori vopsite.

Editezi, \mpreun` cu mai mul]i prietenidin Funda]ia „Gellu Naum“, Caietele Athanor.Ce s\nt ele, cum apar, cum le-ar privi Naum?

Mul]i e mult spus. Am pornit treaba asta \m-preun` cu Iulian T`nase [i mai t\rziu (de la nu-m`rul 2) ni s-a al`turat Sebastian Reichmann.Inten]ia noastr` a fost – [i este – de a \ntregi,prin publicarea unor texte inedite [i a unor do-cumente fotografice p`strate \n arhiva Funda-]iei, \n]elegerea lui Gellu Naum. Nu cred c` el,

© L

ucia

n M

unte

an

52

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012I N T E R V I U

dac` s-ar \ntoarce cumva (printr-o piruet` a sor-]ii) \n zona lui azi [i ar r`sfoi cele dou` Caieteap`rute p\n` acum, ar avea motive de nemul-]umire. S\nt acolo, \n Caietele Athanor (careapar – cum altfel? – la momentul potrivit), lu-cruri de interes pentru cine vrea s` [i-l apropie.{i n-a[ l`sa \ntrebarea ta s` se \nchid` f`r` a spu-ne un lucru la care ]in: \mi pare nespus de bine(s\nt de-a dreptul fericit) c` am pus \n circula]ie,public\nd-o \n Athanor, piesa de teatru Flo-ren]a s\nt eu, scris` de Gellu Naum [i Jules Pe-rahim \ntre 1956 [i 1958. În toamna anului tre-cut, acest text a fost adus pe scen` de regizorulAlexandru Dabija, scenograful Drago[ Buhagiar[i trupa de actori a Teatrului Na]ional din Cluj,\ntr-un spectacol minunat.

Eu spun \ncet ce am de zisAi coordonat un singur dosar \n cei 14-15

ani de c\nd lucrezi, ca grafician, la Dilema,cel despre vise. Cum s\nt visele tale? Lucide sausimetrice?

S\nt vegetal-mecanice sau triplu spiralatesau cum le vine. Dar mai bine s`-]i spun altceva,de pe un palier \nvecinat. O prieten` din Anglia

(pe care n-o cunosc, s\ntem prieteni electro-nic), Merl Fluin, din grupul SLAG (SurrealistLondon Action Group), a visat \ntr-o noapte ocarte care se chema News from the AlreadyDead (Ve[ti de la cei care au murit ar fi \n tra-ducere). Fire[te, c\nd s-a trezit, nu \[i mai amin-tea con]inutul c`r]ii, re]inuse doar titlul. {i s-ag\ndit s` reconstituie cartea pe care o visase,dar nu de una singur`. Vis [i f`cut: a scris c\torvain[i r`sp\ndi]i pe glob (pe unde i-a aruncat ha-zardul geografic), invit\ndu-i s` participe, cutexte [i imagini, la recompunerea visului. Prin-tre ei, [i mie. Mi-am amintit atunci de un dosaral Dilemei despre sinucidere, coordonat de ti-ne (\n 2002), pentru care scrisesem un text.L-am recitit [i mi-a fost limpede, \nc` de la titlu(„Moartea e vis“), c` textul acela ap`ruse \n2002, \n Dilema, dup` ce trecuse mai \nt\i princartea visat` de Merl \n 2010.

I l-am trimis, tradus de prietenul meu SashaVlad [i \nso]it de un colaj \n care se \ntretaie oserie de evenimente oniric-funebre (sau in-vers): o doamn` purt\nd un corset Belle Épo-que prive[te ni[te p\lnii, un bec de mari dimen-siuni a[teapt` s` fie aprins, un b`rbat sudeaz` ocutie, o musc` pleac` etc. Iar la \nceputul lui de-

© Ion Andrei Barbu

53

DILEMATECA l FEBRUARIE 2012 I N T E R V I U

cembrie trecut am primit un exemplar dinNews from the Already Dead. Este un obiect ar-tizanal, modest ca aspect (\ntre dou` foi de car-ton negre, mai pu]in de o sut` de file A4, legatecu o panglic` alb` de m`tase), dar puternic.Multiplicat \n 39 de exemplare – unul pentrufiecare dintre cei 39 de participan]i la joculacesta serios. Î]i dau c\teva nume (nu pentru c`ar spune ceva pe meleagurile astea, poate nicipe altele, ci pentru c` \mi place cum sun` al`tu-rarea lor, deschide un fel de portal): PatrickHourihan, Apio Ludicrus, Jarmo Raasakka,Michael Vandelaar, J. Karl Bogartte, David Na-deau, Ay[e Özkan, Theoni Tambaki, EugenioCastro, Emma Lundenmark. Asemenea c`r]ii,par ni[te nume desprinse din vis (cum presu-pun c` i se pare [i numele meu lui Jarmo Raa-sakka, de pild`). Iat` (dac` \mi permi]i cuv\ntul„iat`“) un mod relativ simplu de a face poezie,nu trebuie dec\t s` ie[i din curte [i s-o iei spretine, altul.

Ultimul t`u volum, ap`rut recent, Acte cal-de \ntr-un decor negru pe scene separate prin-tr-o linie grea, are trei motto-uri: unul din Hu-go, altul din Breton, iar cel din mijloc din Tu-dor Pamfile, autorul volumului Industria cas-

nic` la români: „…\ncepeau timpurile nou`,timpuri de cheltueal` [i \mpr`[tiere, de cl`dire[i d`r\mare repede“. E un colaj suprarealist?

Nu, e un diagnostic. {i Hugo, [i Pamfile, [iBreton spun ceva despre chipul [i starea uneilumi nu foarte diferite de aceea de azi. Am puscuvintele lor acolo pentru cine are ochi de au-zit. {tiu c` nu vor fi prea mul]i care s` aud` car-tea asta (poate vreo trei \ntr-o barc` zg\l]\it` devaluri, f`r` a mai socoti [i c\inele care latr` lac`r]i), dar nu e treaba mea s` ]ip, eu spun \ncetce am de zis. C\teodat` spun [i repede, dar lu-cruri mai pu]in urgente.

Pentru mine (iart`-m` c` m` refer cam desla persoana mea, n-am \ncotro, stau \n ea) e ocarte veche de-acum, am \ncheiat-o de doi ani.Datorez apari]ia ei unui prieten (Iulian T`nase,un bun creator de contacte, care a dus-o edi-turii Herg Benet) [i unui cuplu de editori tineri(Cristina [i Alex Nemerovschi, care nu s-au te-mut s-o publice). Desigur, \ntr-o oarecare m`-sur`, [i unor miracole nu \ntru totul \nt\mpl`-toare. Le mul]umesc.

nInterviu realizat de Simona Sora

[i Claudiu Constantinescu

© Ion Andrei Barbu