Constantin Silviu-Mihai, MedicinaAnul III, Seria IV, grupa 59

Dilema balantei profesionalism - empatie

Este stiut faptul ca dilemele morale sunt rationamente cu doua premise contradictorii ce pun in balanta ansamblul facultatilor sufletesti si spirituale posedate de caracterul uman.

O dilema morala este o situatie complexa care implica de obicei un conflict moral ce are ca rezultat alegerea unei solutii in detrimental alteia, persoana in cauza fiind supusa unui asa numit faliment moral.

Situatia societatii in care traim ne supune pe zi ce trece unor dileme morale pe cat de simple in aparenta, pe atat de complicate in esenta. Drumul pe care trebuie sa il urmam in alegrea solutiei unei dileme morale poate avea urmari distincte : pe de o parte, iti ofera posibilitatea de a te simti impacat cu sine si de a obtine satisfactia dupa care cu totii tanjim dar, pe de alta parte, sufletul iti poate ramane devastat de necesitatea alegerii premisei corecte.

Dilemele morale, cele care implica conflict mental între două imperative morale, din lumea medicala sunt un subiect controversat.

Viata medicala implica foarte multe sacrificii. Cu totii vom invata ce inseamna o pierdere a primului pacient a carui viata este in mana noastra, prima eroare nesimnificativa, primul tratament fara raspuns curativ, prima respingere venita din partea unui pacient temator de tinere talente, prima mustrare primita de la mentor.

Cu toate aceastea, nu trebuie niciodata sa ne pierdem cumpatul si sa exacerbam lucrurile.

Privind prin prisma unui bun practician, ne putem da seama de gradul de dificultate diminuat intampinat atuci cand ceva nu iese bine. Astfel, acesta prin “darul” care i-a fost insusit de a se pricepe foarte bine in ceea ce face, va incerca sa faca tot posibilul ca lucrurile sa iasa ca la carte.Siguranta de sine si cunostintele dobandite de-a lungul anilor il vor ajuta pe acesta sa rezolve tot ce intampina si se pare a fi greu si de nerezolvat in calea sa.

-Dar ce ne facem atunci cand aceste practician desavarsit care s-a remarcat prin faptele sale este caracterizat de empatie?

Un lucru este cert, capacitate de concentrare a acestuia asupra cazului v-a scadea semnificativ datorita acestui “handicap” emotional.

In aceasta meserie, este nevoie de o mare claritate mintala, concentrare, detasare de la sentimentele umane, de la obisnuit. Aici trebuie sa fii strict, calculat, sa mergi pe un drum sigur,un singur sens, o singura sansa de care trebuie sa fii constient.

Constantin Silviu-Mihai, MedicinaAnul III, Seria IV, grupa 59

Dar atunci cand intervine empatia, totul ia o intorsatura majora, aparand ca o tulburare.

Diferenta dintre un doctor care pune suflet in ceea ce face si unul care se ataseaza de pacienti si este impresionat de cazul respectiv este una foarte mare.

Aceasta discrepanta intre cariera si lumesc nu trebuie sa existe.Nimeni nu este de fier, dar, atunci cand este vorba despre o treaba serioasa, trebuie tratata ca atare.

Un doctor empatic, datorita caracteristicilor specifice acestei insusiri, va aveam mult mai multe framantari fata de starea pacientilor, se va invinovati pe sine pentru o nereusita care este inevitabila. . Acest proces complex consta in identificarea subiectului cu obiectul cunoasterii si in proiectarea starilor proprii asupra acesteia din urma, subiectul traind in sine viata altuia.

Doctorul , se va implica emotional, va suferi in acelasi timp cu pacientul, va aparea judecata de sine, facandu-l sa scada in ochii lui, subestimandu-se. Aceste trairi intense aduc odata cu ele si problema asupra organismului , ducand la depresii, probleme cardiace, digestive si multe alte afectiuni care-I paraziteaza propriul corp. Acesta regresie nesanatoasa nu trebuie sa fie prezenta in viata unui practicant care se vrea a fi bun.

Pentru a face bine, trebuie sa ai o atitudine specifica, sa nu arati teama, sa nu exprimi neincredere.Trebuie sa fii sigur pe ceea ce spui, sa-ti asumi tot ce spui.Slabiciunea nu are ce cauta in acest context.

Gesturile, mimica exprima totul despre noi, astfel, un doctor detasat, care priveste cu seriozitate un caz, care isi da interesul in aflarea rezolvarii si care totusi nu se lasa impresionat de gravitatea faptei , nu va da gres niciodata. In antiteza cu acest comportament se afla cel al empaticul care este total opus, se framanta, nu se odihneste, isi pierde zilele si noptile gandindu-se si suferind, subapreciindu-se datorita nerezolvarii imediate a cazului, il va impinge la gesturi necugetate uneori.

Astfel, dupa parearea mea, trebuie sa existe o balanta si o granita intre darurire si dedicare a vietii rezolvarii imposibilului si degradarii profesionale datorita slabiciunilor emotionale care perturba normalitatea , ducand la o entropie mintala ireversibila.

In concluzie, o dilema etica apare atunci cand la o problema de natura morala omul are alegeri diferite bazate pe argumente si valori morale valide dar opuse iar agentul aflat in decizia morala se afla intr-un impas moral, nestiind ce solutie sa aleaga astfel incat ea sa fie admisa de catre toti oamenii implicati si sa nu fie aducatoare de prejudicii sau producatoare de injustitie.