A

1

Abanos – Dyospiros ebenum, fam.. Ebenaceae. Arbore de esenţă tare, greu, de culoare neagră. Se poate prelucra numai aburut. Se utilizează în sculptură, pentru clapele pianului, instrumente muzicale de suflat.

Acacia - specie de arbore sau arbust tropical şi sub subtropical din familia Leguminoase, genul Acacia, cu flori albe sau galbene. Se cultivă pentru ornament şi industria parfumurilor, pentru extragerea gumei arabice.

Afin – Vaccinium myrtillus fam. Ericaceae. Arbust ramificat cu flori albe sau roze. Fruct – bacă, negru- albăstrui- vineţiu. Înfloreşte în mai – iunie. Comună în zona montană şi subalpină, rareori în zona alpină. Formează pâlcuri dese în păduri, rarişti şi arareori – păşuni.. Plantă alimentară şi medicinală: se folosesc fructele proaspete sau conservate (dulceţuri, băuturi alcoolice, compoturi, siropuri) şi frunzele (mai ales uscate).

Afuz-Ali – soi de viţă de vie pentru struguri de masă. Boabă mare, cilindrică, verde-galbenă, cu miezul crocant, cărnos.

Agavă – Plantă înaltă din fam. Amarilidaceae decorativă prin frunze (frunze cărnoase, lungi de 80-170 cm şi late de 15 cm cu spini uriaşi pe margini). Trăieşte în Mexic, înfloreşte după 20 de ani şi numai noaptea, după înflorire părţile aeriene mor. Se cultivă ca plantă decorativă. Este socotită una dintre

cele mai frumoase plante din lume, supranumită „frumoasa nopţii”.

Aglică – filipendula hexapetala, fam. Rosaceae. Plantă cu tulpina erectă. Frunze întrerupt penat-sectate. Flori grupate terminal umbeliform. Petale albe, gălbui sau roz palid. Pistile libere. Fructe folicule nerăsucite. Înfloreşte în mai-iunie în zonă de deal, fâneţe uscate, stepe, creste însorite, luminişuri de pădure.

Agriş – Ribes grossulaia, fam. Saxifragacee. Arbust cu spini fructaţi, creşte spontan. Frunze păroase, serate şi lobate scurte, uşor cordate. Flori mici, câte trei la baza frunzelor, verzui sau roşcate. Fruct – bacă globulară ovoidă, setos păroasă. Plantă meliferă, alimentară. Se consumă fructele în stare naturală sau conservate. Au gust acrişor, sunt de culoare verzuie, roşie sau galbenă.

Ai sălbatic – Allium ochroleucum fam. Liliaceae. Creşte în libertate, prezintă frunze lunguieţe, are flori galbene, roz sau roşiatice, albe-verzui. Plantă alimentară.

Aiul şarpelui – Allium scorodoprasum, fam. Liliaceae. Erbacee bulboasă cu flori purpurii, dispuse în umbele. Creşte spontan, plantă alimentară.

Aiul zânelor – Allium obliquum, fam. Liliaceae.Plantă bulboasă, cu tulpină înaltă de 40-60 cm, aplecată în afară. Frunze lungi – 40 cm, late de 2cm, cu aspect de usturoi de grădină. Inflorescenţă globuloasă cu diametrul de 2,5 – 3,5 cm, flori mici galbene-verzui. Singura localitate din Europa unde creşte – Cheile Turzii, pe

versantul stâncos, planta fiind originară din Turkestan şi China. Plantă endemică.

Albăstreaua – Centaureea cyanus, fam. Asteraceae. Buruiană caracteristică culturilor de cereale. Înfloreşte din iunie până în octombrie. Tulpina – ramificată; inflorescenţa calatidiu cu flori în formă de pâlnie. Plantă medicinală. Se folosesc florile.

Albăstrele de munte – Centaurea triumfetti, fam. Copositae. Are flori viu colorate – albastru azuriu până la mov, creşte în etajul subalpin şi alpin, pe pajiştile pietroase cu substrat calcaros.

Albăstriţa – Centaurea pinnati-fida, fam..Compositae. Plantă endemită carpatină, cu flori viu colorate. Apare în pajiştile pietroase cu substrat calcaros din etajul alpin şi subalpin.

Albina – Ophirs cornuta. Specie de orhidee. Plantă erbacee cu frunze lanceolate. Flori violacee, dispuse în spic, asemănătoare cu o albină.

Albiţa – Alyssum alyssoides, fam. Cruciferae. Plantă scundă, ramificată, păroasă. Înfloreşte în mai – iunie, pe colinele însorite şi pe pjişte. Flori galbene în formă de cruce.

Alge – sunt răspândite în mări şi oceane. Unele trăiesc în ape dulci, altele sunt terestre. Corpul este un tal unicelular sau pluricelular simplu sau ramificat. Dimensiuni: unele microscopice, altele – lungi de 200m. Autrofe cu pigmenţi verzi,

albăstrui, galbeni sau roşii. După culoare, algele se clasifică: 1. – Cymophyta – albăstrui; Clorophyta –verzi ; Phaeophyta –brune; Rhodophyta – roşii.

Algodan-da-Praia – Hibiscos tiliaceustiliaceus, fam. Malvaceae. Tufă pitică şi rămuroasă, din care se extrage o fibră rezistentă. Dacă are sol bun creşte un arbust cu o coroană deasă şi înfloreşte flori mari de culoare roşu aprins.

Aligote – soi de viţă de vie cultivată pentru struguri de vin alb. Ciorchine cilindric cu boaba sferică, verde-gălbuie.

Alior – Euphorbya cyparissiam, fam. Euphobiaceae. Plantă cu rizom puternic, lemnos, ramificat, sub formă de tufă. Frunze liniare dispuse în formă de rozetă, de culoare roşcată. Înflore ste în aprilie-mai, pe coaste însorite, în păduri şi tufărişuri până în regiunea subalpină. Are suc lăptos, toxic (laptele câinelui, laptele cucului).

Alae vera – fam. Liliaceae. Plantă decorativă de apartament, cu frunze lungi, cărnoase, mate, înguste şi zimţate uşor pe margini şi flori mari, albe sau roşii. Originară din Africa centrală. Sucul frunzelor este folosit în medicină şi ca bază pentru reţete naturiste. Nu iubeşte apa, îi plac locurile însorite. Adaptată uşor zonelor cu climă temperată.

Alun – Corylus avellana, fam. Betulaceae. Arbust înalt cu fruze invers ovate, la vîrf lobate şi zimţate. Formează tufărişuri la marginea pădurilor sau în pădurile rărite, uneori

3

în regiunea de câmpie, de dealuri şi montană. Fructul este o nucă (alune) cu coaa groasă, însoţit de o cupă de sprijin. Miezul fructului – aliment. Înforeşte în februarie şi martie.

Aluna de pământ – Arachis hypogea, fam. Leguminoase. Originară din Peru, cu mare valoare nutrtivă.

Amăreala – Polygala amara, fam. Polygalaceae. Plantă medicinală folosită împotriva afecţiunilor pulmonare, scundă de 5-20 cm, creşte în formă de tufă cu frunze bazale în formă de rozetă. Flori albastre, roşii sau violacee, grupate în racem. Înfloreşte pe păşuni din mai până în iulie. Fructe capsulă.

Amorpha – plantă lemnoasă, cu frunze ca ale salcâmului, cu flori viorii, în formă de spic. Trăieşte în America de Nord, indică prezenţa plumbului.

Anemona – Anemone coronaria, fam. Ranunculaceae. Plantă erbacee cu flori mari de diferite culori (galbene, albe, albastre, roşii, violet). Înfloreşte primăvara în grădini. Se cultivă ca plantă decorativă.

Angelica – Angelica archangelica, fam. Umbeliferae. Plantă medicinală (toată planta cu deosebire rădăcina) folosită pentru dureri gastrice şi întărirea organismului. Plantă monument al naturii. Creşte în tufe în zonele alpine şi în pădurile dese, are flori sub formă de inflorescenţe

globuloase, frunze penat-sectate, fructbacă globuloasă.

Angelica de pădure – Angelica silvestris, fam. Umbeliferae. Plantă de pădure cu rizom gros şi tulpina înaltă (pînă la 2m). Frunze penat-sectate, flori în umbele, semiglobuloase, petale albe-roşietice sau roze. Fructe lungi şi turtite, cu margini aripate. Înfloreşte în iulie-august în fâneţe, lunci, păduri din regiunea subalpină şi până la câmpie.

Angelina – Primula halleri, fam. Primulaceae. Creşte în substrat calcaros Pe pajişti însorite din zona alpină. Plantă cu rizom şi tulpină scapiformă cu frunze bazale, pe dos alb-făinoase. Flori cu caliciu cilindric şi corolă roşie până la violet deschis cu gât lung. Înfloreşte în inie-iulie pe pajişti însorite.

Anghinare – Scolymus hispanicus, fam. Compositae. Plantă ramificată cu frunze spinoase şi mari, erbacee perenă originară din zona mediteraniană, cultivată pentru solzii cărnoşi ai inflorescenţei şi receptaculuilui, care se consumă ca legumă. Înfloreşte în iulie-august pe pajoşti însorite din Dobrogea. Florile (galbene) se întrebu-inţează în farmacologie.

Anghinarea oilor – Hypochoerisu-niflora. Erbacee din păşuni alpine cu tulpina terminată într-un singur calatidiu.

Aninul alb – Alnus incana, fam. Betulaceae. Arbore cu frunze ovate sau eliptice, uşor ascuţite la vârf, aurii pe dos. Înfloreşte din februarie până în aprilie, preferă zona montană, pe malul

4

râurilor. Florile în inflorescenţe lungi, fruct-nuculă, comune şi aninului negru.

Aninul negru – Alnus glutinosa, fam. Betulaceae. Arbore cu frunze late invers ovate, uşor lobate, cleioase cât sunt tinere. Înfloreşte în februarie-martie, creşte în zăvoaie alături de plop şi salcie din câmpie până în etajul montan inferior.

Anona – Anona squamosa, fam. Anonaceae. Pom de mărimea prunului, originar din arhipelagul Antile. Fructul mare compus din mai multe fructe mici. Este o delicatesă a tropicelor, acrişoară şi reconfortantă.

Antonică – Chaerophillum aromaticum, fam. Umbeliferae. Plantă erbacee cu flori albe, frunze şi fructe aromatice. Creşte în pădurile montane şi atinge o înălţime de 2 m.

Apărătoare – Calamintha vulgaris, fam. Labiatae. Plantă păroasă, simplă sau ramificată (25-60 cm înălţime) cu ramuri scurte la baza frunzelor ovate. Flori purpuriu-violacee în inflorescenţe globuloase în verticele. Fructe nucule. Înfloreşte din iulie în octombrie. Creşte în pădure şi tufărişuri până în zona subalpină.

Aqua – Erchhornia crassipes, fam. Pontecheriaceae. Plantă acvatică tropicală şi subtropicală cu originea în Brazilia. Formează pe suprafaţa apei o masă compactă de rădăcini şi ramuri.

Arăriel – Boraga officinalis, fam. Boraginaceae. Erbacee cu miros greu, cu frunze verzi-

albicioase, acperite cu un puf fin şi cu flori roşii-închise, mai rar albe.

Arbore dragon – Dracaena draco, fam. Agavaceae. Arbore originar din Tenerife, Insulele Canare. Are o formă originală datorită trunchiului său scurt şi gros, terminat în ramuri numeroase care se ridică vertical.

Ardei – Capiscum annuum, fam. Solanaceae. Plantă legumicolă originară din sudul Mexicului şi America Centrală, cu numeroase variante (ardei gras, capia, iute), consumat în stare crudă sau în variante conservate.

Arginţică - Dryas octopetala, fam. Rosaceae. Plantă pitică, lemnoasă, culcată la pământ, puternic ramificată. Flori mari, albe, cu 8 petale, fructe polinucule. Înfloreşte din iunie până-n august pe stâncării, grhotişuri calcaroase şi formează pâlcuri întinse. Frunze verzi lucitoare pe faţă, albe pe partea inferioară (pe dos).

Arin – specii de arbori cu frunze ovale, dinţate, cu flori verzui-roşietice, grupate în ameţi.

Arin de munte – Alnus viridis, fam. Betulaceae. Arinul pitic. Formează tufişuri care protejează solul împotriva eroziunii. Frunze mici, de culoare verde. Creşte pe coastele abrupte şi umede din zona subalpină.

Armeria – Armeria alpină, fam. Plumbaginaceae. Plantă cu tulpina scapiformă, înaltă de 5-60cm, cu florile grupate terminal în formă de capitul. Frunze lungi, liniare, dispuse în rozetă. Trăieşte pe pajişti şi brâne

5

pietroase. Corola roşie sau violacee. Înfloreşte în iulie-august. Originea ei se găseşte în Pirinei şi Alpi. Vegetează şi sub 1500 m ltitudine.

Arnica - Arnica montana (carul zânelor), fam. Compositae. Tulpina de 20-70 cm, plantă erbacee, medicinală, cu flori galbene-portocalii, fructe achene negre. Se folosesc florile în pregătirea ceaiurilor naturiste.

Arsinic (scaunul popii) – Lychnis chalcedonica. Plantă erbacee ornamentală cu flori albe, roşii sau pestriţe. Înfloreşte din vară până în toamnă.

Arţar – Acer platanoides. Arbore cu lemnul alb şi tare, cu frunze opuse şi fructe aripate.

Arţar tătărăsc – Acer tataricum, fam. Aceraceae. Arbore sau arbust. Atinge 10 m înălţime. Frunze ovale, fructe disamare roşietice. Înfloreşte în luna mai şi trăieşte în păduri şi tufărişuri în zona de câmpie şi cea de deal.

Asai – Euterpe precatoria, fam. Arecaceae. Palmier comun în bazinul Amazonului. Fructele sunt folosite pentru sucul lor, are importanţă alimentară. Din nuci se produce ulei de calitate. Trunchiul e folosit pentru construcţii. Din rădăcină se extrage un lichid ce vindecă malaria.

Asmăţuiu (hasmaţuchi) de grădină – Anthriscus cerefolium. Plantă alimentară şi medicinală, cu frunze triunghiulare, de 2-4 ori penat-sectate. Se consumă ca salată.

Are flori albe sub formă umbeliferă, este înaltă de 15-70 cm, puternic aromată.

Asmăţui sălbatic – Anthriscus tricochsperma, fam. Umbeliferae. Plantă cu miros aromatic, dulceag. Creşte pe marginea drumurilor, în rarişti de pădure, tufărişuri. Tulpina dreaptă, deseori ramificată, frunze de 2 ori penat-sectate. Flori mici sub formă de umbelă. Se consumă ca plantă aromatică în bucătăria europeană. Se cultivă ca atare în Ardeal şi în Banat. Înlocuieşte pătrunjelul.

Asparagus – Asparagus sprengerii, fam. Liliaceae. Plantă horticolă perenă decorativă, cu ramuri subţiri, filiforme, des ramificate, frunze mici ca nişte scame; flori mici dispuse în ciorchini de culoare albă; fructe bacii roşii. Se cultivă pentru frumuseţea inedită a frunzelor şi împodobeşte apartamentele pe timpul iernii, fiind puţin pretenţioasă.

Aspidistra (pana cocoşului) – Aspidistra elatior, fam. Liliaceae. Se mai numeşte Aron, pana cocoşului. Plantă de apartament, originară din Japonia. Frunze mari, lanceolate, de culoare verde-închis. Florile apar direct pe rizom.

Aster (steluţa) – Aster alpinus, fam. Compositae. Plantă originară din Alpii Pirinei şi Carpaţi. Înălţime 20-25 cm, are flori galbene şi purpurii. Înfloreşte mai-august.

Aţa de mare – Ruppia rostellata, fam. Potamogetonaceae. Plantă de apa,

6

ramificată, cu frunze filiforme, câte 1-3 frunze în vetricil. Flori pe pediceli lungi şi răsuciţi. Înfloreşte în august-septembrie, creşte în lacuri sărate şi pe litoral. Fructe nucule mici, semilunar ovate.

Avocado – Persea Gratissima, fam. Lauraceae. Brazilienii o numesc „abocatti”. Fructul seamănă cu oul de găină (de 3-4 ori mai mare) sau cu o greutate de 400de grame, acoperit cu o pieliţă lucioasă de culoare verde închisă. Are un miez de culoarea fisticului, la mijloc cu un sâmbure mare rotund. Se mănâncă numai miezul uleios, care are gust de ciocolată cu prune. Are vitaminele A, B, C, E şi contribuie la refacerea puterilor oamenilor suferinzi, fiind recomandabil şi la diabet.

Avrămeasă (barba boierului) – Ajuga laxmannii, fam. Labiatae. Plantă cu flori bilabiate, gălbui, cuvinişoare purpuriu-brune. Tulpini erecte (20-50cm) lânos păroase. Creşte în regiunea de deal şi de câmpie, prin fâneţe şi tufărişuri uscate. Înfloreşte în mai-iunie.

Azalee – Rhododendron sinense, fam. Ericaceae. Arbust pitic, târâtor, ramificat cu frunze pieloase, persistente, uşor alungite. Flori mici de culoare roz, albe, roşii, situate în vârful tulpinilor terminale. Formează covoare dese în zona alpină. Specie de rododendron. Se cultivă în grădină şi apartament ca plantă decorativă.

7