DIAMANTULDIAMANTUL DIAMANTULDIAMANTULAnaliza pietei mondialeAnaliza pietei mondiale

Geana Diana-SilviaGeana Diana-SilviaE.C.T.S., Anul 3, Gr2.E.C.T.S., Anul 3, Gr2.

Diamantul este un mineral nativ şi în acelaşi timp o piatră preţioasă.

Din punct de vedere chimic este una din formele de existenţă ale carbonului pur, celelalte fiind carbonul amorf (grafitul) şi fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic şi poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funţie de gradul de puritate a cristalului. Din cauza durităţii ridicate, cristalele de diamant pot fi şlefuite numai cu pulbere de diamant şi din fulerită.

EtimologieDenumirea de diamant provine din limba greacă "adamas" αδάμας, "de neînvins", "indestructibil". În latina clasică Plinius atribuie o denumire asemănătoare safirului. Denumirea diamantului era bine cunoscută în antichitate. În India se numea "irra", iar in sanscrită i se spunea "vajira", cuvânt ce definea tot ceea ce era dur. Arabii îi spuneau "al-mas" - adică "cel mai dur", de unde vine şi denumirea slavă de "almaz" (diamant).

Istorie

800 î.Hr. - descoperirea primelor diamante.

320-296 î.Hr. - Cea mai veche mărturie scrisă asupra diamantului ce face parte dintr-o însemnare budistă, numită" Anguttara Nikaya"( un fel de cod al impozitelor asupra pietrelor preţioase). Cam tot în această perioadă diamantul este cunoscut şi de greci, de la care ne-a rămas o statuetă de bronz care are, încrustate, în chip de ochi, două diamante neşlefuite, obiectul putînd fi admirat astăzi în vitrina de la British Museum din Londra. În această perioadă diamantele erau folosite ca si talismane.

327 î.Hr. - Alexandru Macedon aduce primele diamante în Europa din India.

1074 - Crearea unuia din primele exemple de bijuterie cu diamante, coroana reginei ungare 1456 - Lodewyk van Berken, un tăietor de diamante din Anvers, creează primul diamant tăiat in faţete

Caractere

Structura cristalină cubică (fcc) a diamantului. Fiecare atom de carbon are o legătură uniformă covalentă stabilă cu ceilalţi patru atomi de carbon învecinaţi.

Masa diamantului este exprimată în carate, un carat corespunzând cu 0,200 grame.Pe lângă cristalele de diamant din sistemul cubic, uneori se pot întâlni diamante cu cristale hexagonale denumite Lonsdaleit, unii consideră, aceste diamante s-au format în medii nefavorabile. Duritatea extremă a diamantului este explicată prin legătura stabilă simetrică dintre atomii de carbon. Diamantul arde într-un mediu cu oxigen pur la o temperatură de 720 °C, iar în aer la peste 800 °C cu formare de dioxid de carbon. Diamantul este solubil în unele metale ca fier, nichel, cobalt, crom,titan, platină, paladium şi alte metale asemănătoare. Pe motivul reactivităţii reduse (datorată structurii stabile) a suprafeţei cristalului, prin iradiere cu neutroni creşte gradul lui de duritate.

Formare

Condrit carbonicDiamantele iau naştere la adâncimi mari (150 km), unde sunt temperaturi (1200-1400 °C) şi presiuni ridicate. Rocile mamă (de însoţire) a diamantului sunt Peridotit şi Eklogit sau in vulcani, sunt roci bogate în gaze Kimberlite şi Lamproite; acestea transportă la erupţia vulcanului şi diamant (topit) sau fragmente din mantaua scoarţei pământului. Formându-se în aceste condiţii, grafitulul sau diamantul, aceasta este determinată de timpul de răcire. Diamantele se pot exploata din rocile însoţitoare prin minerit de exemplu Namibia, Africa de sud sau se separă din aluviunile (depunerile) apelor curgătoare (deşertul, sau ţărmul african).

Microdiamantele iau naştere la căderea meteoriţilor mari pe Pământ (ex. craterul Barringer), creându-se condiţiile necesare pentru formarea diamantului, prin existenţa unor presiuni şi temperaturi ridicate şi prezenţa dioxidului de carbon. Vârsta diamantelor este foarte diferită, fiind diamante vechi de peste 3 miliarde de ani, dar şi diamante mai noi, care au vârsta de câteva sute de milioane de ani.

Culoare

În funcţie de culoare diamantele sunt împărţite în două grupe principale: colorless (incolore) si fancy. Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au diferite nuanţe începând cu "D" care este cel mai puţin colorat dintre toate până la "Z" care este "cel mai" galben sau maroniu. Orice diamant care are o nuanţă mai închisă decât "Z" este considerat ca fiind de tipul "fancy". Diamantele incolore sunt mai rare în natură si din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii conform standardelor GIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile descrescătoare din alfabet. După litera J, diamantul capătă o nuanţă gălbuie. Diferenţele între fiecare literă este foarte mică, iar compararea culorilor diamantelor se face sub lumină specială. Atunci cand sunt privite frontal, orice persoană tinde să "clasifice" diamantele ca fiind între I si J.

Claritate

Claritatea unui diamant face referire la gradul de impurităţi pe care il poate avea un diamant studiat cu ochiul liber sau cu ajutorul unei lupe care măreşte de 10 ori. Specialiştii denumesc aceste impurităţi, "incluziuni". Tipul, numărul si locaţia incluziunilor poate deseori identifica individual diamantele. Cu cât are mai puţine impurităţi cu atât diamantul este mai valoros.

Forme

Briliant tip EpplerForma este rezultatul final al procesului de tăiere şi şlefuire a diamantului

GoldenJubilee

Eureka

DeBeers

Agra

Centenary

Millennium

De Beers este una dintre cele mai mari companii de minerit şi extracţie a diamantelor din lume. Fondată în aprilie 1888 de Cecil Rhodes, sub numele de De Beers Mining Company, în timpul Goanei sud-africane după diamante, astăzi compania controlează 40 % din piaţa mondială a diamantelor brute, precum şi importante procente din piaţa mondială a diferite metale.De Beers este practic activă în fiecare din tehnicile practicate ale mineritului industrial la diamantelor, mine de suprafaţă şi adâncime, extracţie aluvionară, extracţie de coastă şi de mare adâncime. Operaţiile de extracţie se desfăşoară în mai multe ţări Botswana, Namibia, Africa de Sud, Tanzania şi Canada.

“ Diamantele însângerte” sunt diamantele care provin din zonele de conflict ,şi care sunt vândute pentru a finanţa activităţile insurgenţilor, războaile civile, sau campaniile de cucerire a unor ţări .Acest haos şi nelinişte socială se poate întâlni pe coasta vestică a Africii Centrale. Statele asociate cu diamantele provenite din zonele de conflict includ: Angola, Republica Democrată Congo, Liberia, Sierra Leone etc.În 2002 Naţiunile Unite au aprobat “Procesul Kimberley”, având rolul de a împiedica intrarea “diamantele însângerte” pe piaţă Acordul prevedea folosirea unor containere speciale, documente şi ambalaje, pentru transportul diamantelor neşlefuite , care să ateste provenienţa lor, prevenind astfel “amestecul” diamantelor provenite din zonele de conflict. Minele din Africa sunt militarizate aproape în totalitate. Se ştie că orice om care încearcă să fure diamante este omorât pe loc. Viaţa uni om nu valorează nici cât un fir de praf de diamant.Acolo unde sunt exploatate cu responsabilitate; de exemplu în Botswana, Afica de Sud, sau Namibia, diamantele pot contribui la dezvoltarea şi la stabilitatea regiunii.

Diamantele nu trebuie să ducă la teroare. Botswana, cel mai mare producător de diamante din lume, este una din cele mai stabile şi prospere state din Africa.Minele de diamante din Sierra Leone au intrat, începând cu 1991, sub controlul formaţiunii paramilitare Frontul Revoluţionar Unit (FRU). Prin metode mai puţin cunoscute, membrii grupării au reuşit să strecoare pe pieţele internaţionale cantităţi importante de diamante brute. Specialiştii au estimat că, graţie acestui gen de trafic, gruparea teroristă a obţinut profituri de peste 250 de milioane de dolari. Asta în condiţiile în care, în 2001, guvernul din Sierra Leone a avut venituri de numai 26 milioane de dolari din comerţul legal cu diamante. De altfel, cifrele vorbesc de la sine. În timp ce oficialităţiile din Sierra Leone au înregistrat exporturi de 8.500 de carate, în Belgia, la Antwerp, centrul mondial al pietrelor preţioase, s-au declarat importuri de 770.000 de carate.