Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruință

1

În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenirea Sântului și Măritului

Marelui Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. A trăit în vremea împăra-tului Diocleţian, trăgându-se din Capa-dochia, de neam strălucit și luminat, din ceata ostașilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis. Având împăratul gând să pornească război asupra creștinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împără-tești și de daruri cei ce se vor lepăda și vor părăsi pe Hristos. Iar cei ce nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moar-tea. Atunci sfântul acesta � ind de faţă, a declarat că este creștin, mustrând de-șertăciunea și neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecân-du-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţe-le tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Și când i s-a în� pt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi și a rămas sfântul nevătămat. Apoi legân-du-l de o roată ţintuită cu � are ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, și rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a ră-mas el sănătos. Și înfăţișându-se sfântul înaintea împăratului și a lui Magnenţiu, care ședeau alături de el și aduceau jert-fă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Și venind la Hristos și Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înain-tea tiranului. Au crezut și alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieșit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de � er ce avea cuie și l-au silit să alerge. Ci iarăși au pus de l-au bă-

tut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngro-paţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, și făcând sfântul rugăciune deasupra mormântu-lui, a înviat mortul și s-a închinat sfân-tului, și a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Și întrebând împăratul pe mort cine este, și când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani și mai mult și cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idolești. Pentru care minune crezând mulţi, și în-mulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era și Gli-cherie, căruia îi murise boul, și l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind și el credinţa în Hristos, a luat cununa mu-ceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, și încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiștea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, și de i se cuvine să i se închi-ne lui oamenii. Iar demonul cel ce era în-tr-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos și dintr-a-ceasta s-au tulburat idolii toţi și au căzut și s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul și l-au dus la împăratul, și-au cerut de-grab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfân-tul și pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, și-a dat su� etul lui Dumnezeu.

Una din minunile Sf. Gheorghe În părţile Siriei se a� ă o cetate numi-tă Ramel, în care era o biserică zidită în numele Marelui Mucenic Gheorghe. Nea� ându-se acolo mină de piatră, ca să

se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, și se făcea multă nevo-inţă cu a� atul lor, și cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată și întărită credinţă la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, a cum-părat și ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi și înfrumuseţaţi, și pogorân-du-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia și să ducă și pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare că-zând la pământ plângea și se ruga sfântu-lui să-i ajute să poată duce stâlpul. A� ân-du-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, și-i zise: „De ce ești tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina întristării, și sfântul des-călecând de pe cal zise către femeie: „Un-de-ţi este voia să � e pus stâlpul?” Și ea răspunse. „De-a dreapta parte a biseri-cii.” Și sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), și ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: „Ajută și tu” și ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, și cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, și di-mineaţa se a� ă la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci așa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a mi-nunat și mai vârtos dacă a văzut și scri-sul, care rânduia și locul, unde trebuia să � e pus. Și mulţumind lui Dumnezeu, ce-rea și de la sfântul iertare pentru greșeala neascultării, și, luând și el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă și până în ziua de astăzi întru neș-tearsă pomenirea femeii, și întru mări-rea sfântului pentru preamărita minune.

Sinaxar 23 aprilie, www.calendar-ortodox.ro

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

1, N

r. 6

/ 19

april

ie 2

015

DIALOG DE DUMINICĂ

2

Pictura de icoane pe sticlă – o rugăciune exprimată prin artă

Cursul de Pictură de icoane pe sticlă este una din activitățile

preferate ale copiilor care frec-ventează „Clubul de după școală”. Cursurile se țin săptămânal, la de-misolul viitoarei grădinițe parohi-ale. Am stat de vorbă cu Monica Cristea, pictoriță și coordonatoare a cursului, și am rugat-o să ne po-vestească despre cum se desfășoa-ră o lecție, ce tehnici folosește și dacă este important pentru copii să � e ajutați să-și dezvolte latura artistică și creativă a personalită-ții. Monica, ții cursul de Pictură de icoane pe sticlă în cadru „Clubu-lui de după școală”. Cum se des-fășoară o lecție de pictură și cum alegeți cine și ce icoană va picta? La cursul din iarna trecută am avut șase elevi, la cursul din aceas-tă primavară sunt șapte, iar cinci dintre ei au � nalizat deja iconițe-le. Alegerea modelului după care pictează icoanele aparține � ecărui copil, după cum simte � ecare, de asemenea le las liberă exprimarea artistică în ceea ce privește culo-rile pe care le folosesc. Mai mult chiar, îi îndemn să vorbească cu părinții despre icoanele pe care și le-au ales. Lecțiile sunt structurate în func-ție de etapele de lucru folosite la pictura de icoane pe sticlă, dar în-totdeauna începem lucrul cu Ru-găciunea iconarului: „Tu, Doam-ne Dumnezeule, Stăpâne a toate, luminează și îndreptează su� e-tul, inima și mintea robului Tău; călăuzește-mi mâinile, ca să pot înfăţișa cum se cuvine și în mod desăvârșit Chipul Tău, al S� ntei

Tale Maici și pe cele ale tuturor s� nţilor, pentru slava, bucuria și înfrumuseţarea S� ntei Tale Biserici!“

Înainte de începerea tran-spunerii modelului pe sti-

clă, aceasta se degresează � e cu soluție de cură-

țat geamuri, � e cu spirt, după care sticla se șterge până este complet uscată; apoi se pune inversul de-senului pe spatele sticlei. În prima ședință trasăm conturul cu tuș și peniță după modelul ales. Lecția următoare avem de pictat detalii-le mici: mâini, față, păr, eventual pliurile hainelor. În general pic-tăm cu culorile deschise, iar pen-tru asta folosim culori de ulei și ulei sicativat. Urmează pictarea hainelor sau detaliilor mai mari, de fond. În următoarea lecție apli-căm foița de slagmetal cu ajutorul mixtionului. Decorăm și rama fo-losind culori potrivite cu întreaga compoziție (complementare sau nuanțe apropiate) și aici las din nou copiii să-și exprime creativi-tatea.

Ucenicești copii de diferite vâr-ste și petreci alături de ei în jur de două ore în � ecare săptămâ-nă. De ce ai decis să te implici ca voluntar în activitățile Clubului și cum crezi că-i ajută pe copii pictura? Cât de important crezi că este pentru copii să-și dezvolte latura artistică, ținând cont că în zilele noastre se preferă activită-țile și studiile care să ducă la un câștig material?

Mi-a plăcut să desenez încă de când eram mică însă nu am fost în-curajată de părinții mei să merg pe acest drum și am renunțat. După aproape 30 de ani, în 2012, am mers împreună cu � ica mea Diana la un curs de Pictură de Icoane pe sticlă. Așa am cunoscut-o pe Elena Borundel, actuala mea profesoară la Școala de Artă din București (Secția Decorațiuni) și am decis să reiau pictura, această frumoasă artă la care renunțasem. Am învă-țat să pictez icoane pe sticlă și în timp am aprofundat această acti-vitate. Astfel, am început să readuc culoarea în viața mea. Pun su� et în � ecare lucrare pe care o execut, indiferent dacă este vorba de icoa-ne, de picturi sau de obiecte de de-corațiuni. Am ales să lucrez cu copiii în cadrul „Clubului de după școală” deoarece vreau să le dăruiesc din experiența mea. Toți copiii sunt minunați, au su� et de înger și eu mă bucur să îi îndrum. Într-un fel minunat ei mă încarcă cu energia lor, cu bucuria și curiozitatea lor; uneori chiar trebuie să le domo-lesc nerăbdarea (ei vor să termi-ne iconița într-o singură ședință). Copiii sunt cel mai de preț dar al lui Dumnezeu și de la ei avem de învățat o mulțime de lecții impor-tante. Eu cred că nimic nu este întâm-plător, cred că � ecare experiență ne clădește, ne dezvoltă anumite laturi ale sinelui nostru. Pictura icoanelor este, într-un fel, o ru-găciune continuă, o legătură de su� et, iar copii, prin inocența lor, sunt atât de aproape de divinita-te… Creativitatea, sensibilitatea ne apropie pe � ecare de lumina din noi, ne dezvoltă inteligența emoți-onală. E adevărat că în ziua de azi există goana după câștiguri materi-ale, dar să nu uităm că noi nu sun-tem doar trup, suntem și su� et, iar rugăciunea este hrana su� etului.

Interviu cu pictorița Monica Cristea

Pictura icoanelor este, într-un fel, o rugăciune continuă… E adevă-rat că în ziua de azi există goana după câștiguri materiale, dar să nu uităm că noi nu suntem doar trup, suntem și su� et, iar rugăciunea este hrana su� etului.

Să nu uităm că avem rădăcinile în pământ, dar să privim cu încre-dere și speranță către cer. Ce le recomanzi părinților, în special celor ai căror copii obser-vi că au înclinații spre artă și nu mă refer doar la îndemânare, ci și la o înțelegere mai profundă a frumosului? Este important ca părinții să � e atenți la aptitudinile copiilor, să le înțeleagă pasiunile, să-i asculte, să-i îndrume să-și descopere și să-și înmulțească talanții. Eu asta am încercat să fac pentru copiii mei. Fiica mea cea mare, Alina, a stu-diat baletul și acum și-a făcut un job din dans, mezina Diana studi-ază teatrul, pianul, vine și la cursul de Icoane pe sticlă și își dorește să studieze și canto - toate aceste ac-tivități dezvoltă creativitatea, dar și personalitatea. Indiferent de calea urmată, să nu uitați să faceți totul în viață cu credință, cu nădejde și cu multă iubire!

Mărturii de la copii Pentru a ne convinge că roadele activității sunt nu doar materiale (frumoasele iconițe), ci și su� e-tești, i-am întrebat pe copii despre cum văd ei această activitate și de ce le place atât de mult.

Andreea Camelia, 10 aniCamelia, ce reprezintă iconița pic-tată de tine?Camelia: Iconița pe care am pic-tat-o eu reprezintă răstignirea lui Iisus Hristos și pe Maica, Fecioa-ra Maria stând lângă Cruce plân-gând. Am ales să pictez această imagine deoarece și mama mea a pictat înainte o icoană cu Fecioa-ra Maria și Mântuitorul, plus că se apropie, de fapt a venit Paștele și se potrivește Paștelui, de-aceasta am ales-o.De ce îți place să participi la acest curs?Camelia: Mie îmi place foarte mult, deoarece îmi ocupă timpul liber și este ceva minunat pentru că nu-i o simplă pictură, doar cu prințese sau alte personaje, e pic-tură de icoane și nu am pictat ni-ciodată în viața mea pe sticlă, am pictat doar pe hârtie, pe pânză.Ce alte cursuri îți mai plac la „Clu-bul de după școală”?Camelia: Îmi place foarte mult pi-anul, deoarece, ca și pictura, îmi ocupă timpul și este ceva minunat

și deoarece pot să mă dezvolt și mă ajută să învăț mai bine pentru că fac un curs în plus față de ce fac la școală și știu mai mult, nu doar atât cât învăț la școală. Învăț mai mult. În afară de cursurile care se țin la noi la așezământ, de ce îți mai pla-ce să vii la Biserică? Camelia: Îmi plac cursurile și de-asta îmi place să vin la așeză-mânt, dar să vin la biserică îmi place și noi cu familia venim în � ecare duminică în casa Mântui-torului nostru Iisus Hristos.

Diana, 8 aniDiana, spune-mi de ce îți place să vii la aceste cursuri și care e cea mai frumoasă iconiță pe care ai pictat-o?Diana: Mie îmi place să pictez icoane pe sticlă deoarece pe mine acest lucru mă calmează. Cea mai frumoasă icoană este cea pe care am făcut-o acum - Sfânta Treime.

Ce faci cu iconițele după ce le ter-mini?Diana: Prima icoană pe care am făcut-o am păstrat-o, deoarece este prima realizată de mine, dar de obicei după ce termin o icoa-nă, aștept momentul potrivit și o dăruiesc.

3

Icoana vine din grecescul eikon (gr. εικον = chip, reprezentare) și este, în înțelegerea creștinismului ortodox, o imagine sacră, în două dimensiuni, care reprezintă pe Ii-sus Hristos, pe Maica Domnului sau un sfânt. Icoana pe sticlă se lucrează după un model. Nu se dă prea mare im-portanță proporțiilor anatomice, însă contează mult echilibrul cro-matic, modelele în circulație după care se lucrează având o vechime de 200 - 300 de ani. Primele icoane au fost găsite la Nicula, lângă Cluj, apoi la Sibiel, Făgăraș. Icoanele pe sticlă nu erau sem-nate deoarece nu sunt originale. Scrisul este chirilic, dar � ind re-alizat de oameni cu puțină carte (nu toți ucenicii meșterilor știau să scrie) s-a denaturat în timp și nu întotdeauna se înțelege numele sfântului sau al scenei reprezen-tate. Icoanele pe sticlă au apărut pentru prima dată în Ardeal (regi-une mai înstărită, cu păduri – ca sursă de combustibil pentru fabri-cile de sticlă). Surse: orthodoxwiki; onlinearts.ro

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Un om a venit acasă de la muncă târziu, obosit și nervos. Băiețelul lui de doar cinci ani îl aștepta la ușă.– Tati, pot să te întreb ceva? – Da, desigur, despre ce e vorba, dragul meu? a răspuns omul.– Tati, câți bani câștigi pe oră?– De ce mă întrebi astfel de lucruri, spuse omul nervos. Asta nu e trea-ba ta.– Doar vreau să știu…Te rog, spu-ne-mi, cât câștigi pe oră?– Dacă trebuie să știi, câștig 50 de lei pe oră.– Aha, a răspuns micuțul, cu capul plecat.– Tati, îmi împrumuți, te rog, 25 de lei?Tatăl s-a înfuriat:– Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat este ca să-mi ceri niș-te bani să îți cumperi o jucărie sau

alte nimicuri, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Nu mai � așa egoist. Nu lucrez din greu în � ecare zi pentru niște copilării. Micuțul a mers în liniște în came-ră și a închis ușa. Omul s-a enervat și mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună așa întrebări doar pentru a cere niște bani? După un timp, omul s-a calmat și a început să gândească: poate era ceva de care chiar are nevoie și până acum chiar nu mi-a cerut bani des. Omului i s-a înmuiat ini-ma și a mers la ușa băiatului. A des-chis-o încetișor și l-a întrebat dacă doarme.– Nu tati, sunt treaz, a răspuns bă-iatul.– M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme. A fost o zi lungă

și grea și m-am descărcat pe tine. Uite aici ai cei 25 de lei. Micuțul a sărit, zâmbind.– Mulțumesc, tati! După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că băiatul avea deja bani și s-a enervat din nou. Micuțul și-a numărat încet banii și s-a uitat către tatăl său.– De ce vrei mai mulți bani dacă deja ai? a spus tatăl.– Pentru că nu aveam destui, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, acum am 50 de lei, pot să cumpăr o oră cu tine? Te rog să vii mai repe-de acasă, mâine. Vreau să mâncăm împreună. Tatăl a rămas perplex. Și-a luat băiețelul în brațe, l-a îmbrățișat și l-a implorat să îl ierte.

www.crestinortodox.ro

Cuvânt pentru părinți

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului s-a născut în anul 1692

în localitatea Poltava din Ucraina. Tinereţea și-o petrece în aspre ne-voinţe în sihăstriile din Rusia, apoi în Munţii Moșenski, în apropierea Kievului, unde se călugărise. Dato-rită faptului că în prima jumătate a secolului al XVIII-lea viaţa mona-hală din Ucraina, stăpânită de Po-lonia, primea lovituri puternice de la unianismul catolic, iar în Rusia, Petru cel Mare des� inţează în 1724 schiturile și micile mănăstiri, Sfân-

tul Vasile vine în Ţara Românească, foarte probabil pe vremea lui Con-stantin Brâncoveanu și a Mitropo-litului Antim Ivireanul, când viaţa bisericească și culturală a Ţării Ro-mânești era în apogeu. Împreună cu ucenicul său, ieroschimonahul Mihail, și cu alţi călugări, intră in obștea Schitului Dălhăuţi, în apro-pierea orașului Focșani, unde ră-mâne 20 de ani. Aici este hirotonit preot și la scurt timp numit stareţ, chiar dacă nu avea încă nici 30 de ani. Sub păstorirea sa, Mănăstirea Dălhăuţi cunoaște o intensă renaș-tere spirituală. În 1733 s-a retras în Munţii Buzăului, unde în� inţează schitul Poiana Mărului, punând bazele unei vieţi isihaste autentice. Sfântul Vasile adună în jurul său o obște de peste 40 de călugări sihaș-tri, pe care îi deprinde cu ascultarea, smerenia, tăcerea și cu rugăciunea minţii. Astfel, stareţul Vasile face din obștea sa o adevărată școală de trăire isihastă. Sub autoritatea du-hovnicească a stareţului Vasile s-au a� at multe sihăstrii și schituri din Munţii Buzăului și Vrancei. Centrul acestei reţele unice în istoria biseri-

cească de la noi a fost Schitul de la Poiana Mărului. Preacuviosul Pă-rinte Vasile era cunoscut și preţuit, datorită acestei cinstiri schitul său � ind stavropighie, adică era condus de el fără niciun amestec al episco-pilor Buzăului, � ind sub directa în-drumare a Mitropolitului Ţării Ro-mânești, iar acesta putea interveni numai atunci când s-ar � ivit vreo abatere de la dreapta-credinţă. Datorită vieţii s� nte, Sfântul Si-nod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședinţa sa din 4-5 martie 2003, a hotărât ca stareţul de la Poiana Mă-rului să � e trecut în ceata Cuvioși-lor Părinţi purtători de Dumnezeu și să � e cinstit la data de 25 aprilie, zi în care a trecut la Domnul. Păr-ticele din moaștele sale se găsesc la Mănăstirea Poiana Mărului, Sat Jitia, Comuna Bisoca, jud. Buzău. Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului este și ocrotitor al Parohiei Ortodoxe Române cu același nume din Orhei, Republica Moldova.

www.crestinortodox.ro, ziarul Lumina

Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului (25 aprilie)

fântul Cuvios Vasile de la Poiana