Diabolic Am murit, din fericire 5 - Theo Anghel Am murit, din fericire... · Theo Anghel lugii...
7
@ 2017 Theo Anghel @ 2017 Quantum Publishers Acest volum este o operi de ficliune. orice asemdnare cu persoane, locuri sau evenimente reale este intam- plitoare. Este interzisd reproducerea totald sau parliald a textelor, pe orice suport, tipirit sau digital, flri acordul delinitorului dreptu_ rilor de autor. QUANTUM PUBLISHERS www. quantumpublishers.ro Email: offi [email protected] Vdnziri: [email protected] ISBN 978-606 -94206-7 -6 Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a Romdniei ANGHEL, THEO Am murit, din fericire / Theo Anghel. - Domnegti: euantum pub_ lishers, 2016- vol. ISBN 978-606 -94133 -r -9 Vol.5 r Diabolic. - 2017. - ISBN 978-606-94206-7-6 82t.135.t-31 Tiplrit in Romdnia Ihen Anghel %infralin fr"* muhii, dtn {"htd/w 5 9},"+\TI:Y 2017
Transcript of Diabolic Am murit, din fericire 5 - Theo Anghel Am murit, din fericire... · Theo Anghel lugii...
-
@ 2017 Theo Anghel@ 2017 Quantum Publishers
Acest volum este o operi de ficliune.orice asemdnare cu persoane, locuri sau evenimente reale este intam-plitoare.Este interzisd reproducerea totald sau parliald a textelor,pe orice suport, tipirit sau digital, flri acordul delinitorului dreptu_rilor de autor.
QUANTUM PUBLISHERSwww. quantumpublishers.roEmail: offi [email protected]: [email protected]
ISBN 978-606 -94206-7 -6
Descrierea CIP a Bibliotecii Na{ionale a RomdnieiANGHEL, THEO
Am murit, din fericire / Theo Anghel. - Domnegti: euantum pub_lishers, 2016-
vol.ISBN 978-606 -94133 -r -9Vol.5 r Diabolic. - 2017. - ISBN 978-606-94206-7-6
82t.135.t-31
Tiplrit in Romdnia
Ihen Anghel
%infralinfr"* muhii, dtn {"htd/w 5
9},"+\TI:Y
2017
-
Capitolul I
Scurta exaltare indusi de promisiunea nerostiti a lui Abel
cum ci mi va ajuta si recdqtig sufletul lui Marc s-a evaporatin aerul inchis al apartamentului divin. Abia dup[ ce confuzia
din capul meu, provocat[ de gocul trecerii intre lumi, a lisat
locul rafiunii, mi-am dat seama c[ nu am de unde si incep siincropesc mbrelul Plan.
Am orbeciit in sumbrul meu apartament, ciutdndinconqtient o fbrAm[ cAt de mici din familiaritatea pe carereuqisem s[ i-o imprim dupi prima intoarcere. Erau aceleaEiziduri, aceeagi zagrhveald' roz bombon, acelaqi loc in care imig[sisem refugiul mult dorit, ins[ nimic nu mai era ca atunci.Eram tot eu, era tot casa Tatllui, dar... Ceva se schimbase inmine. Transformarea era organicl, fiindci nu mi simleamstriini doar de tot ce mi inconjura, ci chiar de propria fiinli,cea care fusesem inainte de toati nebunia asta. Senzalia cittrupul meu era invadat de altcineva nu m[ mai speria de mult,o incercasem de nenumlrate ori, ins[ asta nu insemna ci imidevenise indiferenti.
Abel gi Ama stlteau strAnqi intr-un col1, pAndindu-mifiecare modificare a fizionomiei' Expectativa tensionatS ln care
impietriseri m[ stresa gi mai tare. Pireau si calculeze urml-toarea mea reaclie sau stare, de parcb tocmai de acolo aveau
s[ ia necunoscuta ce ii impiedicp s[ rezolve ecualia ce avea sile dezviluie relalia matematici dintre variabilele zittghtte alecelei de-a doua lntoarceri. Ce ficeau ei era fbr[ sens, la fel Eice fbceam eu. Mi opream minute bune in cAte un co( al casei,holbAndu-mi in gol, agteptAnd ca puzzle-ul s[ se completezesingur, lucru care, firegte, nu avea cum s[ se intAmple.
Canapeaua pe care stltuseri mai to{i musafirii mei,
-
dorili sau nepofti{i de-a dreptul - Mati, Amadeus, Malorumsi_Marc, pirea o copje rece a celei originale. Tentafia de a iegi?fu:?, !" strad6, gi de a vedea dacd si restul avea ,a_-i purala fel de placid, era imensi, insi, din picate, era devansati cumult de teami. veneam dintr-o lume in care totul se reduceala esenfial, aici haosul era in plini expansiune.
chaos! chaos! pe cat de mult te-am regretat imediatdupi extragere, pe atdt de mult te detest acum!
GAndul la Umut, la simplitatea acelui trai primitiv giamintirea celor ldsafi in urm6 imi fbceau inima uuiag. Buru-ienile care cregteau peste tot, acoperigurile de stuf, feiul acelain care se desfbgurau adunirile de seari gi care pirea si aibdtalcuri adanci, neverosimila biserici a acelor adugi de soartiimpreuni...
- $tii cd, de fapt, altul este motivul pentru care toateastea fi se par demne de a fi'dorite, nu? am auzitvocea Amei.
Am tresdrit, catrezith dintr-un vis greu, gi am privit_o,buimac[.
- GAndurile..., md limuri. Aici !i le pot citi.I-am intors spatele gi m-am indreptat spre fereastracamerei, degi nu in afar6 priveam. Avea ireptui.. Mur. .rumotiwl pentru care idealizam atata bucata aia de lume ruptigi care nu apar{inea niciuneia dintre cele cunoscute de muri-tori. El era acolo! El, bucuria din ochii mei!
Dintr-odati, mi-a devenit imposibil s6 respir. Aeruldevenise pistos gi mi se incleia in nari. lncercam si inspir cutoati forfa, dar pufinul oxigen care-mi ajungea in plimani nuera suficient. Inima mi s-a coco(at in gat, bu-buind ca o tobi.
- Abel! strigi Ama.Din cdliva pagi mari fu ldngi mine. Bra{ele ei imi incon_
jurarl umerii.Abel se apropie gi el, insi doar mi privi, nesigur.- Seee... chemim salvarea:.., zise, nefiind piea convins
cd asta ar fi trebuit sd spuni.
Drabo//c: Am munt, din fericire 5
- Nu e nevoie, hot[ri Ama. Nu trupeasci e suferinla ei.- De unde gtii, doamna doctor? Ultimul job pe care l-ai
avut a fost de ospitirili in barul ila' cum iizicea? Zenda.'. Nuardta ca o facultate.
Capul brunetei se smuci brusc, iar ochii i se infipseri cuduritate intr-ai dracului.
- Poate ci aq fi ficut gi o facultate, poate chiar pe aia demedicini, daci n-ag fi'trezit pasiuni bolnave intr-un slrit depe fix, scrAgni metalic, printre dinlii inclegta{i.
Dupi stupoarea ini{iali, ochii pe punctul de a iegi dinorbite gi o venl groasi ce palpita periculos de vizibil pe gAtul
sdritului de pe fx, umerii lui Abel coborAri, invins mai degra-bi de mustrlrile propriei congtiinle decAt de aatzaliaAmei. ilpotopiserl in Umut gi, din carlzamea, il urmaseri in Chaos.
Lucrurile aveau s[ fie mult mai grele decdt imi imagina-sem. Conqtiinlele ingerilor erau atit de incircate de r[ul cele marcase existenfa, incAt mi temeam ci nu mai exista locpentru obiectivitatea dur[ 9i imparlial[ pe care misiunile ocereau. Hm! Bine ci ii jeleam pe ei! Eu cu ce inimi avearn simi avAnt in necunoscut gi s[ mi pun in pericol pentru cineEtie ce suflet aflat la ananghie? Picioarele imi pireau.ca deplumb, voinla se redusese lazeto,iar dorinfa de sacrificiu - nucl inainte ag fi dat pe afari de aga ceva! - se pierduse pe pustii.
- Voiai si dai la medicini? intrebi Abel cu cea maisincer[ mirare.
Ama nu rdspunse, ci se concentrl asupra mea.
- Voiai? insistl bilaiul.Ea ridici ochii gi il fixe. Buzele ii frem[tari gi, pentru o
secundi, am avut impresia c-o si spuni ceva.N-am aflat niciodati ce-i stltea pe limb6, fiindci nigte
b6tei in uEi intrerupseri tensiunea momentului' Ne-am privitlntre noi, de parci am fi fost nigte holi surprinqi de proprieta-rul pe care aveam de gAnd si-l ugurim de bunurile lumegti, 9iam incetat si mai reSPirim.
-
Theo Anghel
- Oriana! Egti acolo? se auzivocea pifigdiatn a lui Mati.Ultimul cuvdnt fu acompaniat de alte betei, mult mai
energice. Clanla cobori gi se ridicd de cAteva ori, apoi unscrdqnet metalic mi incredinfd ci amica mea folosea cheia pecare i-o didusem cu r,nult timp in urmi.
CArlionlii de briard ai femeii imi apdrurd in fa{a ochi-lor. Era atit de ciudat s-o vid acum! Era ea, buna mea priete-ni, dar cumva, eu pierdusem contactul afectiv cu tot J".u ..reprezentase rela{ia noastr6.
Rotunji'ochii, ciscAndu-i a mirare cdnd ne vdzu strAnsipe podea, ca nigte bieli pui de cdlel aruncali de un stipdtt Arainim[.
Momentul care a urmat a fost extrem de ciudat. intr-otlcere in care ne puteam auzipropriile respirafii, ne-am holbatunii la allii. Limba imi impietrise gi, deqi imi dideam seama cd.ar trebui si spun ceva, nu puteam articula nici m6car o silab6.
Mati qi-a ingustat pleoapele, s-a indoit de spate, proptindpalmele pe genunchi, s-a uitat mai bine la mine, apoi la Abelgi, la final, Ia Ama.
- Eu te caut de cAteva zile de mi-au iegit ochii din cap qitu te distrezi cu prietenii tdi? izbucni atAt de neagteptat, incAtam tresirit.
Distracfie? Avea o idee destul de suciti despre distrac{ie,dac.a i se pirea ci asta ficeam.
Abel se ridic[, se scuturd ca o pisici supli, apoi didu siiasd din cameri. Vecina mea il urmiri cu privirea.
- Te-ai intors? il intrebi ea.Dracul se uiti fix la mine, cu o smuciturd brutald a capu-
lui.
- He? incerci el sd cigtige timp gi s[ caute un posibilrispuns in privirea mea.
- Din Africa... Te-ai intors?Ochii tAndrului sclipiri, ugurali dintr-odati. Uitase de
povestea cu plecarea, turnati vecinei mele intr-un moment
Diabo/ic: Am mur/t, din fenclre 5
tensionat gi se temuse de intrebarea ei, ca gi cAnd ar fi fostposibil ci femeia si gtie de unde venisem.
- Mda, ce naiba s[ faci in Africa? Citt vezi cu ochiinumai... africani! trAnti,,apoi ne intoarse spatele qi ieqi.
Mati rimase o vreme cu ochii spre locul pe unde ieqise
el, apoi reveni la mine. I-am ficut semn sdL-mi intindi un bra!qi si m[ ajute si m[ ridic, fiindci Ama se retrisese in colplcamerei, iritatl de prezen\a tinerei.
M-am scuturat de un praf imaginar, metodic gi suspectde insistent. Voiam si fac orice, si privesc oriunde, numaispre prietena mea nu. Era ciudat, insl aveam senzafia c[ daciimi va vedea ochii, igi va da seama ce hram port pe lumea asta.
Era atAt de multi durere in mine! Nu aveam cum s-o camuflezsub nicio masci ipocriti. Ea ar fi aflat totul, in detaliu. Ar fiaflat ci sunt moarti, cel pulin din punct de vedere legal, ci amtot pendulat intre lumea asta 9i cea de Dincolo, cd arn v\nfinenorocili frigindu-gi copiii in lepuge gi savurAndu-i la masade seari, ci am pus piciorul in prima impirllie a Tatilui, c[am cdgtigat Raiul, apoi l-am pierdut. At fi'vlnfiuraganul caremugea in sufletul meu, dornic de rizbunare, visAnd si zdro-beascl totul in speran{a ci suferin}a s-ar mai diminua.
$tiam c6' nu voi putea prelungi momentul la infinit, cutoate astea, ii dideam inainte.
- Deci? se enervi ea, incrucigAndu-gi bralele pe piept.Ai de gAnd si te uili la mine?
$i, pentru c[ eu mi codeam s-o infrunt, s-a apropiatgi mi-a ridicat blrbia. Md privea cu ingrijorare sinceri:, iarasta a avut darul si-mi aminteasci faptul ci ea era singuramea familie in Chaos. Lacrimile mi-au incefoqat vederea, iaremoliile linute in frdu de cdnd mi intorsesem au dat nival[,fir[ si le pese ci aveam de pistrat nigte aparenle.
Hohotele mele au determinat-o si mi prindi in brale,strAngindu-mi la piept gi murmurAnd cuvinte nedeslugite,ca acelea pe care mamele le folosesc pentru a-qi potoli bebe-
-
Theo Anghel
lugii pldngiciogi. Doar cd eu nu m[ linigteam. Respira(ia imidevenise sacadati gi fiecare gurd de aer imi cer"a l'r' efort deneimaginat.
- Dumnezeule! Dumnezeule! se sperie ea de-a binelea.Md cuprinse de dupi umeri, strAngAndu-mi bine, de
parcd, i-ar fi fost teami sd nu mi scurg printre degetele ei, gimd duse lAngi canapea unde, cu aceeagi grijd, mi agezl. Apoialergd in bucitirie de unde se intoarse cu un pahar cu ap6.CAteva picdturi reci aterizari pe genunchii mei.
- Beal spuse.Am ficut ce mi-a sugerat, docild. Creierul meu plrea
golit de informafii, aqa ci orice indicii despre ceea ce trebuiasi fac ag fi primit, preluam cu o rapiditate recunosci.toare.
Un fior de gheali mi-a scurtcircuitat tdlpile gi, pentru oclipi, am crezut c6, era din cauza apei. ins6, dupi ce mi-a stri-bitut articulaliile gi s-a infipt in porfiunea de mugchi deasu-pra cireia se afla ceasul, am infeles.
Nici nu md intorsesem bine, rinile imi pArjoleau inimacu un foc devastator, gi ei ce ficeau? M6 trimiteau in misiune?Serios?
Ama iegise din starea de ciudatd respingere fafd de Mati9i se apropiase de mine, cu ochii mirifi de surprizi. imi prinseincheietura cu ambele mAini, uitAndu-se la ceas de aproape.
. - Ce e? Ce e? bAiguia Mati, privind cAnd la una, cdnd laalta, fird. si infeleag[, desigur, de ce ne albiseidm la fafi gi dece ochii dideau si ne iasi din cap.
- Misiune..., bllmiji Ama.- Ce misiune? Ce... Spune! Ce dracu' aveli? url6 vecina
mea, scoasi din minfi de moacele noastre ingrozite.Abel, agitat, intri pe ugi val-vdrtej, atras de lipete. Se
potoli tnsi de indati cevdzuci eu gi Ama ne holbam la ceas.
- A! se linigti. Poli si refuzi, gtii asta, nu?- Si refuz..., am repetat.- Nu poli sd refuzi! strig[ gi Ama.
l2
murit, din fericire 5
- Ba poate!- Ba nu! Oriana, se insufleli ingerul, dacl o faci, gansele
tale si-l revezipe Marc...
- Marc?! Marc?! i1i pasn de el sau eqti in stare si apelezila ipocrizie ca s-o pistrezi pe Oriana?
- S-o pbstrez?Ama se indrepti de spate, se apropie de Abel atAt de mult,
incAt el trebui s[-gi incline spatele pentru ca nasurile si nu li se
atingi, gi-l fixn cu maxilarul inclegtat.
- Este deja a Raiului, scrAqni ea.- Asta rimdne devbzut, replici dracul, sigur pe sine.Bruneta il privi, ugor descumpiniti.
- Daci n-ar fi fost aga..', lncerca ea si se convingl pesine, Amadeus ar fi... adici n-ar fi...
- inci mai ai incredere in moqul [la pervers? rAse bila-iul.
Mica lor infruntare ac{ion[ ca un dug rece asuPra mea.Dintr-odatl, mi-am dat seama ci o expuneam Pe Mati lalucruri despre care n-ar fi trebuit si qtie.
- Mati, am inceput s[ vorbesc repede, mAnati de urgen-lape carepulsa{iile ceasului mi-o imprimau ln carne, trebuies[ fug... Vorbim maitirztu'.
O impingeam spre iegire, ignorAnd faptul ci aruncapriviri siderate, peste umirul meu, la salvatoremii ce seucideau din priviri.
- Lasi-i pe igtia doi. Au scipat de curind de la balamuc.La propriu, am adiugat,vhzdnd ciL uimirea i se mutase asupramea. Se drogheazl. Fumeazi etnobotanice la greu. Le...
N-am mai apucat si adaug nimic, fiindcb amica mea s-apribuEit la pimAnt, iar in locul lisat liber de ea, s-a ivit siluetaprelungi a lui Abel.
- Trebuie si ne gribim. Am de recuperat timpul pierdutprin Purgatoriu gi de procurat suflete pentru Lucifer. Poate miiarti pentru mica mea ritlcire. Hai!
-
I
Theo Anghel
- Ce i-ai ficut? m-am speriat eu.- Nimic. CAnd iqi va reveni, va fi convinsi c[ a visat.- Pe bune? Si va uita de tine? interveni Ama. Ia, fb_mi gi
mie ce i-ai fhcut ei.
- Ea imi este indiferentd. pe tine te urisc, trAnti draculcu rdceali. Nu {i-as face un astfel de bine.
Ama intenfionase doar sdl gfichiuiasci pufin cu sarcas_mul ei, dar oblinuse mai mult decdt negociase. Am vizut_ocum s-a strdns ca un covrig, de parci i s-ar fi fbcut frigdintr-odatd. Dar nu zibovi mult in starea aceea. Ridici privilrea din pimAnt, fixAndu-l cu hotirAre pe drac, apoi se repezilael gi, cu totul neaqteptat, ii trase un pumn in stomac. Luat prinsurprindere, Abel se aplecd in fafi, cu ambele mdini impreu-nate in zona bur{ii, o adeviratd invitafie pentru inger sd_1maiardd inci o loviturd in falcd.
- De ce mi urigti? Hd? Spune! reugi ea si ingaime prin_tre reprize de respirafie guieritoare. De ce, tdmpitulef Oincauzamea ne aflim amAndoi aici,lega{i ftri putin{d de scipa-re sau din cauza ta?
O dAri de sAnge ii desena ziludului o urmd sublirici dela buze pAnd sub birbie.
Priveam la scena din fala mea, penduldnd cAnd lasalvatoremi, cdnd la Mati cea leginatd. poate cd ar fi trebuitsd intervin intre nebunii dia doi gi s-o duc pe vecina mea inapartamentul ei. Poate! in schimb, am goptit comanda de invi_zibilitate, simfindu-md ca o hoaqd ce le ripea insofitorilor meiun drept cdgtigat cu multi suferinfi. Nu aveam de ales insi.Nu se puteau concentra la nimic, gdndul le era doar la rifuia_li, gi ii durea fix in cot de faptul ci, la pdruielile lor verbale giacum, mai nou, fizice; asistau martori fagi de care existenfa lornu trebuia dezviluiti.
Mati incepea sd dea semne c[ se trezegte. Gemea, iardegetele mAinilor ii zvdcneau ugor.
- Ama! am strigat.
I4
Dialco/ic: Am murit, dln fertcire 5
Auzindu-mi vocea, ingerul s-a intors spre mine. Dacitimpul mi-ar fi permis, mi-ag fi ingiduit cAteva secunde degoc. Gura ii era schimonositi intr-un rictus tensionat, iar ochii
ii deveniserl tulburi. Desclegti pumnii, ridic[ din sprAncenede parci abia atunci ar fi.realizat starea deplorabill in care sebdllcea, buzele se depirtari pentru a-i permite s[ inspire maimult aer deodati, gi cAnd expirl, alung[ o buni parte din riulce-i cotropise angelica fiin1n.
- Pfuil fbcu, scuturAndu-se ca un cilel' Pentru o clipi...- Ajut[-m[ s-o duc pe Mati la ea, am intrerupt-o.- Trebuie si mi faci vizibili, mi-a amintit.- Dac-o faci pe ea..., se amestecl Abel.Erau ca doi copii geloqi. Nu suportau ca unul dintre ei si
pr,meascl mai multi atenlie decAt altul.Am scos un icnet exasperat, i-am atenlionat pe muteqte'
ridicdnd degetul arititor 9i agitAndu-l ameninlitor de vreocAteva ori, apoi i-am fbcut vizibili 9i i-am zorit si mi ajute.
Am apucat cheia apartamentului vecin din bolul in careo lineam, i-am aruncat-o Arhei, iar eu m-am tepezll gi amridicat-o pe Mati Pe brafe.
- Stai! mi opri bruneta cAnd am vrut s[ ies. Si nu fiecareva pe sciri sau Pe hol. Imagineaz6-11! Si te vadi cd' o cariaga!
Am aprobat din cap. Ceasul mi se incinsese la incheietu-16, iar impulsurile pe care mi le trimitea in trup imi dideau ostare de nelinigte cum nu mai simlisem niciodati la debutulunei misiuni.
Mintea omului funclioneazi dupl nigte norme care, celpufin pentru neiniliali, nu au nicio logic6. Nu pot s[-mi explicde ce, la vederea pere!ilor zugrililipAnl pe la jumitatea in[l-
fimii lor cu vopsea verde, scorojitl din loc in loc, un tremurviolent mi-a sl[bit tiria, gi abia m-am ablinut si nu mi retragdin nou in apartament, ca un animal speriat de moarte. Miro-sul obignuit al locului, de vechi, praf gi arome de tocini
