DEZVOLTAREA AFECTIV-EMOTIONALA SI A PERSONALITATII

1. PERIOADA ANTEPRESCOLARA ( copilarie mica) 1-3 ani- manifestari emotionale instabile si fragile, treceri rapide de la o stare la

alta;- slabe posibilitati ale copilului de a-si controla propriile trairi afective ;- copilul traieste intens relatia cu adultul parinte ;- cea mai importanta conduita -> atasamentul, nevoia copilului de apropiere

emotionala fata de o anumita persoana (mai mult mama) ;- atasamentul apare si fata de obiecte(ex. jucarii).

2. PERIOADA PRESCOLARA (copilaria mijlocie) 3-6/7 ani- se constituie trasaturile de personalitate ;- caracterizat prin adaptarea la mediul social.

Invatamantul prescolar pune bazele scolaritatii, pregatind copilul pentru viata scolara, introducand cerinte mai complexe, ce depasesc cadrul familial ;

- activitatea prescolarului se dezvolta in contextul situatiilor noi de viata, ajungandu-se la formarea unui sistem de atitudini si trairi emotionale => formarea treptata a sentimentelor ;

- integrarea in colectivitatea gradinitei sau in grupuri de joaca duce la aparitia relatiilor interpersonale : simpatie, antipatie, acceptare, respingere etc ;

- daca ambii parinti sunt valorificati si admirati, copilul se identifica mai activ cu parintele de acelasi sex ;

- apare complexul Oedip (baieti) si Electra (fete) => aparitia frustrarilor, tensiunilor afective la copil pentru ca trebuie sa imparta afectiunea parintelui valorizat (de sex opus) cu parintele de acelasi sex.

3. PERIOADA SCOLARA MICA (copilaria mare) 6/7-10/11 ani - integrarea copilului in scoala;- invatarea ocupa un loc din ce in ce mai important; este inlocuit jocul;- asimilarea de noi cunostinte, deprinderi, priceperi => formarea unui regim

de viata si activitate intelectuala specifica ;- in viata scolara apar diferente intre elevi( succese si esecuri) ;- copilul are noi motivatii, interese, preocupari, dorinte, creste

sociabilitatea ;- curiozitatea este destul de pronuntata .

4. PERIOADA SCOLARA MIJLOCIE (preadolescenta / pubertatea) 10/11- 14/15 ani

- incheierea perioadei copilariei si trecerea spre adolescenta ;

- literatura psihologica prezinta perioadele adolescentei in 2 perspective : una pesimista, negativa (etape de criza, revolta, dezechilibru) si una pozitiva, optimista (etapa caratcterizata de echilibru psiho-afectiv general tulburat de stari tranzitorii, de criza emotionala) ;

- etapa caracterizata prin inceputul maturizarii biologice, psihologice si sociale, cresterea autonomiei fata de familie si scoala, activitatea psihica fundamentala e tot invatarea (rol important in dezvoltarea personalitatii) ;

- intrarea intr-un nou ciclu scolar =>invtatre mai organizata, mai sistematizata ;

- preadolescentul incepe sa descopere interese si preocupari, convingeri, valori, aspiratii, se diversifica si nuanteaza relatiile sociale, dorinta de apartenenta la grupul de aceeasi varsta ;

- uneori apar fenomene de inadaptare sociala si scolara ;- comporttamente : anxietate si tensiuni, detasare fata de cei de sex opus,

preferinta pentru acelasi sex, opozitie fata de adult, instabilitate emotionala, alternanta in contraste a vietii afective, hipersensibilitate afectiva, valorile de referinta incep sa fie furnizate de grupurile de aceeasi varsta, se diversifica relatiile si conduitele sociale, relatoo de prietenie caracterizate prin atasament si fidelitate ;

- intreaga sfera a relatiilor din preadolescenta si adolescenta => fenomen numit cristalizare afectiva (c.a.) ;

- c.a. = emotia transformata in pasiune denaturalizeaza realitatea ;- decristalizare afectiva (d.a.) = alternanta in contrast a vietii

afective( persoana privita pana ieri pozitiv apare acum intunecata); uneori apare datorita unor deceptii, dezamagiri:

- viata unui sentiment = la inceput se formeaza treptat sentimentul prin c.a., apoi se maturizeaza, iar etapa finala – etapa d.a., disparitia treptata a lor datorita oboselii, uzurii ;

- trasaturi specifice preadolescentei : admiratia, suspiciunea, invidia, sinceritatea, sentimente de superioritate si inferioritate ;

- spre sfarsitul perioadei, trairile afective se complica, apar sentimente si emotii noi fata de sexul opus (simpatie, admiratie, dragoste) ;

- grupurile de preadolescenti mai omogene decat cele de copii, au o mai mare stabilitate ;

- dupa 12 ani apare maturitatea in gandire – judeca independent, discerne autonom ; intervine alegerea drumului in viata – autodeterminare - ; se cristalizeaza sistemul propriu de principii si valori morale.

5. ADOLESCENTA (perioada scolara mare) 14/15-18-25 ani

- se incheie proceul de formare a personalitatii, se stabilizeaza legaturile psihice, la sfarsitul perioadei se poate anticipa profilul psihologic al viitorului adult ;

- caracteristici : nevoia de intimitate si apararea ei, nevoia de diferentiere individuala, dobandirea independentei fata de parinti ( => apar adesea momente de tensiune intre parinti si proprii copii) ;

- nevoia parintelui de a prelungi tutela asupra adolescentului => adultocentrism ;

- strategia pedagogica este ca parintele sa-i traseze, sa-i indice adolescentului drumul cel bun, nu sa ordone ;

- inceput in preadolescenta, fenomenul de definire a identitatii psiho-sociale continua si in adolescenta ;

- ‘personalitatea’ preadolescentului si adolescentului se defineste si capata contur in mediul familial, scolar, social ;

- mediul social furnizeaza repere necesare cunoasterii de sine, dezvoltarea imaginii de sine ;

- la adolescenti, imaginea de sine nu e conturata suficient ;- caracteristica e si tendinta de a-si modela propriul eu si aspiratiile in

functie de anumite persoane model ( pe care le cauta, le selecteaza) ;- alegerea unui model educational => constituirea idealului de viata.