http://www.dezumidificatoare-aerial.ro/tehnologii/

Tehnologii de dezumidificare a aerului

Exista două cai fizice de reducere a umiditatii relative de interior- mentinerea aceleiasi temperaturi in incapere, dar reducerea vaporilor de apa per kg de aer- mentinerea neschimbata a cantitatii de vapori de apa per kg aer, dar cresterea temperaturii

Există două procese principale care pot fi luate în considerare atunci când se cauta rezultate optime de uscare în conditiile reale de dezumidificare a aerului: - dezumidificarea aerului prin condensare - dezumidificarea aerului prin absorbţie.

Dezumidificarea aerului prin condensare

Dezumidificarea aerului prin condensare, de asemenea, numită în continuare uscare prin refrigerare - sau dezumidificare pe baza principiului pompei de căldură – este metoda de dezumidificare a aerului cel mai frecvent utilizată in industrie si în domeniul casnic. Esenţa unui dezumidificator cu condensare este compresorul de răcire. Aceste dezumidificatoare funcţionează prin punerea în circulaţie a aerului, cu ferestrele şi uşile închise, şi sunt deosebit de modeste în ceea ce priveşte consumul lor de energie electrică.Dezumidificatoarele cu condensare funcţionează pe principiul reciclării căldurii, ceea ce înseamnă că toată energia utilizată şi trase din aerul din cameră este dat înapoi în cameră sub formă de căldură. Economia de energie poate ajunge până la de 2,5 ori consumul de energie. Un dezumidificator cu condensare necesită doar în jur de 20% din energia necesară pentru metoda încălzirii şi ventilaţiei, în timp ce produce rezultate mult mai sigure.

Dezumidificatorul reduce “partial presiunea vaporilor de apă”, în toată camera, ceea ce redă aerului capacitatea de a reţine umiditatea normală. Degajările de căldură, care poate ridica la de mai multe ori energia electrică consumată de dezumidificatorul cu condensare, ajută încălzirea camerei.

Cum fucţioneazăAerul umed din cameră este aspirat de un ventilator şi trece printr-un dispozitiv de răcire (evaporator), prin care aerul este răcit rapid, astfel că, condensul se transformă în apă (aerul scade sub punctul de condensare). Apa rezultată se scurge printr-o tavă de colectare într-un recipient de colectare, sau este eliminată cu ajutorul unei conducte. Atunci când se umple, rezervorul este scos şi golit. Aerul răcit, dezumidifiat este apoi dirijat înapoi spre condensator (care îl încălzeşte din nou), şi îl aruncă afară pin grila frontală.La temperaturi sub 20 ° C, dispozitivul de racire poate îngheaţa sau congela. Un mecanism complet automat de dezghetare elimină gheaţa care se formează din timp în timp. Aerul la 0 ° C sau mai jos conţine umiditate foarte puţină; este, prin urmare, de bun-simţ, a nu pune în funcţiune dezumidificatorul la intervalul acesta de temperatură.

Intervalul de funcţionare al dezumidificatorului cu condensare: Temperatura: 0 °C până la aprox. 30 °C (variază în funcţie de specificaţiile aparatului) Umiditatea: 40%-80% umiditate relativă

Dezumidificarea prin absorbtie

La baza unui uscator cu absorbţie se afla un rotor de adsorbţie. Aerul umed este alimentat printr-un element în formă de roată de uscare (rotor).

Acest rotor de absorbţie, a cărei structură în formă de fagure prezintă o suprafaţă neobişnuit de mare, este acoperit cu un metal silicat special, foarte higroscopic (= absorbtie de umiditate) care atrage umezeala din aer, indiferent de temperatura.

Cum functioneazaCircularea aerului sau aerul din cameră este alimentat printr-o rotire continua a rotorului de absorbţie. Umiditatea absorbita de către rotor este condus de un curent de aer încălzit care trece in sens invers (regenerarea aerului), iar de acolo este eliminat în incapere. Procesele de absorbţie şi regenerare au loc simultan.

Cum se ajunge umiditatea în aer?

Corpurile noastre emit constant umiditate in camera în care stăm. Umiditatea este, de asemenea, produsă în bucătărie şi baie, de către plantele de casă, umiditatea de afară care penetrează prin pereţii unei clădiri şi se stocează în zidărie, şi aşa mai departe.Rezultatele sunt dăunătoare sănătăţii.

Băile interioare sunt adesea o zona cu probleme. Duşul şi îmbăierea produc cantităţi mari de vapori de apă. În cazul în care sunt, de asemenea, uscate rufele în băi, atunci nivelul de umiditate se ridica chiar mai sus. Acest lucru poate duce la pete negre în colţurile camerei şi pe perdeaua de la duş-un semn inconfundabil de mucegai sau de igrasie.Soluţia: un dezumidificator mic poate ajuta cu uşurinţă. Acesta atrage umezeala din aer înainte de a fi absorbită de pereţi, şi, de asemenea, usucă în mod blând rufele.

Beciurile şi zonele subterane ale caselor sunt adesea afectate de probleme de umiditate temporară. Unele nu pot fi folosite tot timpul, mai ales în timpul lunilor de vară. Aceste camere au o atmosferă umedă şi cu miros praf. Şi mai mult, aerisirea camerelor în timpul zilei poate provoca chiar mai multe probleme: aer cald de afară, care poate conţine o cantitate mare de apă, pătrunde în pivniţa rece. Aici este răcit şi nu mai poate susţine umiditatea. Aceasta umezeală se condensează apoi pe pereţi, podea şi obiecte.

Într-o familie de patru persoane, pot fi emise în aer interior pe parcursul unei zile, până la zece litri de apă (de la gătit, curăţenie, şi pur şi simplu prin respiraţie în mod normal). Deoarece nu puteţi vedea, auzi sau mirosi vaporii de apă, problemele pe care le provoacă sunt adesea descoperite numai atunci când au deteriorat stărea dvs. de sănătate sau au produs pagube vizibile pe pereti.

Un alt indicator este izolaţia termică modernă. Acestă izolare încorporată nu permite umezelii să se disipeze. Umiditatea relativă a aerului creşte în cazul în care aerul umed nu este înlocuit din când în când. Camerele de ventilaţie nu sunt de multe ori suficiente, şi încăperea devine o pepinieră pentru dezvoltarea mucegaiului şi igrasiei.

Casele de vacanţă sunt adesea situate în zone cu flucuaţii puternice ale condiţiilor climatice, în apropiere de mare sau lacuri, în păduri, sau în zone cu putina ploaie, dar precipitaţii sporadice grele. Aceste situaţii pot cauza probleme temporare de umiditate, care pe termen lung duce inevitabil la deteriorarea imprevizibilă a clădirilor şi a depozitelor.Dar indiferent de locatie, faptul că aceste case sunt utilizate numai temporar este o problemă în sine. În cazul în care o proprietate nu este locuită în mod regulat, nu poate fi ventilate în mod regulat.

http://www.valeacascadelor.ro/sfaturi-utile/cum-scapam-de-umiditatea-excesiva-din-casa-1-a151.html

Aerisirea camerelor este absolut obligatorie. In felul acesta eliminati umezeala excesiva iar broboanele de pe apa stranse dimineata vor disparea sau, daca nu, macar se vor diminua semnificativ.

Exista multe teorii in privinta frecventei cu care trebuie aerisita camera: dimineata, seara, de doua, trei sau patru ori pe zi. Realitatea este ca aerisirea trebuie facuta ori de cate ori este nevoie. In acest fel vom sti cu siguranta ca nu vom mai avea probleme.

Va veti intreba, pe buna dreptate, cum putem stii cand este nevoie sa aerisim camera? Foarte simplu. Un ambient sanatos si lipsit de excese este acela in care umiditatea relativa a aerului este intre 30% si 60%. Drept urmare exista aparate (senzori) care masoara aceasta umiditate si ne avertizeaza cand aceste valori sunt depasite.

In imaginea care insoteste acest articol puteti vedea unul din acesti senzori, propus de Gealan. Este mic, fin, si - in spatele faldurilor perdelei, trece aproape neobservat. Dimensiunea lui este de 5/3 cm si se lipeste cu banda adeziva direct pe geamul termopan, pe interior, la jumatatea inaltimii lui. Este necesar cate un asemenea aparat in fiecare camera. Atunci cand acul indicator trece in zona rosie si ajunge in dreptul desenului ferestrei deschise, e timpul sa aerisim.