Dezlegările Sfântului Vasile cel Mare

Dumnezeul Dumnezeilor şi Domnul Domnilor, Creatorul cetelor celor de foc şi Lucrătorul Puterilor celor fără de trup, Creatorul celor cereşti, şi al celor pământeşti, pe care nimeni din oameni nu l-a văzut, nici nu poate să-l vadă; de care se teme şi se cutremură toată făptura; care a aruncat la pământ pe căpetenia îngerilor, ce şi-a încordat oarecând trufia, şi cu neascultare şi-a lepădat slujba sa; şi pe îngerii, care împreună cu dânsul s-au lepădat, şi s-au făcut diavoli, i-a aruncat în întunericul cel din adâncul iadului, -- fă, ca blestemul acesta, ce se face întru înfricoşat numele Tău, să fie spre înfricoşare a acestui înainte mergător al răutăţii, şi a tuturor oştirilor lui, care au căzut împreună cu dânsul din lumina cea de sus, şi întoarce-l spre fugă; şi porunceşte lui, şi dracilor lui, să se depărteze cu totul, ca nici o stricăciune să facă chipului celui însemnat cu pecetea; ci aceştia însemnaţi, să primească tăria puterii, ca să calce peste şerpi, şi peste scorpioni, şi peste toată puterea duşmanului. Că se laudă, şi se măreşte, şi de toată suflarea cu frică se preamăreşte preasfânt numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor Amin.

Domnului să ne rugăm

Te blestem pe tine, începătorul răului şi al hulei, căpetenia împotrivirii, şi izvoditorul răutăţii. Te blestem pe tine, cel răsturnat din lumina cea de sus, şi pentru mândrie aruncat în întunericul adâncului. Te blestem pe tine, şi toată oastea cea căzută, ce a urmat hotărârii tale. Te blestem pe tine, duh necurat, cu Dumnezeu Savaot, şi cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeul cel atotputernic; ieşi şi te depărtează de la credincioşii aceştia ( care postesc).Te blestem pe tine, cu Dumnezeu care prin cuvânt le-a zidit toate; şi cu Domnul nostru Isus Hristos, Fiul Lui cel unul născut, care mai înainte de veci, negrăit, şi fără patimă, s-a născut dintr-însul; cel ce a făcut făptura cea văzută şi cea nevăzută, şi a zidit pe om după chipul său; şi mai întâi prin lege, în chip firesc, l-a învăţat acestea, şi cu priveghere îngerească l-a păzit; cel ce cu apă de sus a potopit păcatul, şi a deschis adâncurile cele de sub cer, şi a strivit pe uriaşii cei necucernici; şi turnul spurcăciunilor l-a cotropit, şi pământul Sodomei şi al Gomorei cu foc dumnezeiesc l-a ars, a cărui mărturie este fumul nestins care fumegă; cel ce cu toiagul a despărţit marea, şi pe popor l-a trecut cu picioarele neudate; iar pe tiranul Faraon, şi oastea ce a luptat împotriva lui Dumnezeu lupta necredinţei, în valuri pe veci a înnecat-o. Te blestem pe tine, cu cel care mai pe urmă din Fecioară curată, negrăit s-a întrupat, şi peceţile curăţiei întregi le-a păzit; şi prin botez bine a voit să spele întinăciunea noastră cea veche, cu care prin neascultare ne spurcasem. Te blestem pe tine, cu cel ce s-a botezat în Iordan, şi ne-a dat nouă în apă, după dar, chipul nestricăciunii; de care îngerii, şi toate puterile cereşti s-au înspăimântat, văzând pe

1

Dumnezeu cel întrupat umilindu-se, când Tatăl cel fără de început, a descoperit naşterea cea fără de început a Fiului; când coborârea Sfântului Spirit a mărturisit unitatea treimii.Te blestem pe tine, cu cel ce a certat vântul, şi a alinat viforul mării;care a alungat cetele diavolilor, şi din tină a făcut, orbilor spre vedere, lumini de ochi ce lipseau încă din pântece; şi a înnoit zidirea cea veche a neamului nostru, şi celor muţi le-a dat grai; cel ce a curăţit rănile leproşilor, şi pe morţi din morminte i-a înviat; cel ce până la îngropare cu oamenii a vorbit, şi iadul prin înviere l-a prădat; şi toată omenirea a făcut-o să nu mai fie biruită de moarte. Te blestem pe tine, cu Dumnezeu atotţinătorul, care a însufleţit pe oameni cu glas de Dumnezeu insuflat, şi a lucrat împreună cu Apostolii, şi toată lumea a umplut-o de bună cucernicie. Teme-te, fugi, pleacă, depărtează-te, diavole necurate şi spurcate, de eşti sub pământ, în adânc de ape, înşelătorule, fără de formă, de eşti văzut pentru neruşinare, nevăzut pentru făţărnicie, oriunde eşti sau unde mergi, de eşti însuşi Veelzebul, sau scuturătorul, în chip de balaur, sau cu înfăţişare de fiară, sau ca aburul, sau ca fum de te arăţi; ori ca bărbat, ori ca femeie, ori târâtoare, ori pasăre, sau vorbitor noaptea, sau surd, sau mut, sau înspăimântezi pe neaşteptate, sau frămânţi, sau unelteşti rele, sau în somn greu,sau în boală,sau în neputinţă, sau porneşti spre râs, sau pricinueşti lacrimi de dezmierdări; ori eşti neînfrânat, ori rău mirositor, ori pofticios, ori iubitor de plăceri, ori iubitor de farmece, ori înnebunit de dragoste, ori vrăjitor din stele, ori că petreci în casă, ori eşti fără de ruşine, ori iubitor de ceartă, ori fără de astâmpăr; sau te schimbi cu luna, sau te întorci după un timp oarecare, sau vii dimineaţa, sau la amiazăzi, sau la miezul nopţii, sau fără de vreo vreme, sau la revărsatul zorilor, sau din întâmplare i-ai ieşit înainte, sau de cineva eşti trimis, sau ai năvălit fără de veste; sau eşti din mare, sau din râu, sau din pământ, sau din fântână, sau din ruine, sau din groapă, sau din baltă, sau din trestie, sau din noroi, sau din înaltul văzduhului, sau din spurcăciune, sau din luncă, sau din pădure, sau din copaci, sau din pasăre, sau din tunet, sau din casa băii, sau din scăldătoare de ape, sau din mormânt idolesc; sau de unde ştim, şi de unde nu ştim, sau cunoscut, sau necunoscut şi din loc nebănuit, -- depărtează-te şi te mută, ruşinează-te de chipul cel zidit şi înfrumuseţat de mâna lui Dumnezeu. Teme-te de asemănarea lui Dumnezeu celui întrupat, si nu te mai ascunde în credincioşii aceştia, ( care postesc), că toiag de fier, şi cuptor de foc, şi Tartarul, şi scrâşnirea dinţilor te aşteaptă, ca răsplată a neascultării. Teme-te, amuţeşte, fugi, să nu te întorci, nici să te ascunzi cu vreo altă viclenie a duhurilor necurate; ci du-te în pământ fără de apă, pustiu, nelucrat, unde om nu locuieşte, ci singur Dumnezeu îl cercetează, cel ce leagă pe toţi care invidiază şi uneltesc asupra chipului său, cel ce în lanţuri te-a aruncat, în întunericul iadului, în ziua şi noaptea cea lungă, pe tine, diavole, ispititorul şi izvoditorul tuturor răutăţilor. – Că mare este puterea lui Dumnezeu, şi mare este mărirea Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor Amin. Domnului să ne rugăm. Dumnezeule cel veşnic, care ai mântuit neamul omenesc din robia diavolului, mântuieşte pe credincioşii aceştia (care postesc), de toată lucrarea duhurilor necurate; porunceşte necuratelor duhuri, şi viclenilor diavoli, să se depărteze de la sufletele şi de

2

la trupurile lor, să nu rămână, nici să se ascundă într-înşii; să fugă, pentru numele tău cel sfânt şi al unuia născut Fiului Tău, şi al făcătorului de viaţă Spiritului tău, de la făptura mâinilor tale; ca fiind curăţiţi de toată ispitirea diavolească, cu cuviinţă să vieţuiască, cu dreptate, şi cu cucernicie, învrednicindu-se de preacuratele Tale taine ale unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Cu care împreună bine eşti cuvântat, şi preamărit, cu preasfântul, şi bunul şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Domnului să ne rugăm.

Cel ce ai certat toate duhurile cele necurate, şi cu puterea Cuvântului ai alungat legiunea, arată-te şi acum, printr-unul născut Fiul tău, la făptura pe care ai zidit-o după chipul Tău, şi o scoate de la cel potrivnic, care s-a înstăpânit asupra ei, ca fiind miluită şi curăţită, să se numere cu turma ta cea sfântă, să fie păziţă lăcaş însufleţit al Sfântului Spirit, şi al dumnzeieştilor, şi preacuratelor Tale taine. Cu darul, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.Amin

Domnului să ne rugăm.

Te chem pe tine Stăpâne, Dumnezeule, Atotţinătorule, Preaînalte, Împărate al păcii. Te chem pe Tine, cel ce ai făcut cerul şi pământul; că de la Tine au ieşit şi alfa şi omega, începutul şi sfârşitul, cel ce ai dat dobitoacelor celor cu patru picioare, şi necuvântătoare, să asculte de oameni, că Tu le-ai supus pe ele, Doamne; întinde mâna Ta cea tare, şi braţul tău cel preaînalt, şi cel sfânt, şi cu cercetare cercetează făptura ta aceasta, şi trimite ei înger de pace, înger tare, păzitor sufletului, şi trupului,care să certe şi să alunge de la dânsa, pe tot duhul viclean, şi necurat. Că tu singur, Doamne, eşti preaînalt, atotţinător, şi binecuvântat, în vecii vecilor. Amin Domnului să ne rugăm.

Dumnezeiasca, şi sfânta, şi marea, şi înfricoşata, si nesuferita numire şi chemare o facem spre alungarea ta, răzvrătitule; asemenea şi certare facem, spre pierderea ta, diavole; Dumnezeul cel sfânt, cel fără de început, cel minunat, cel nevăzut după fiinţă, cel neasemănat în putere, şi necuprins ca dumnezeire, Împăratul măririi, şi Stăpânul atotţinătorul, cel ce cu cuvântul din nefiinţă în fiinţă bine a voit a le întocmi toate, cel ce umblă pe aripile vânturilor, te va certa pe tine, diavole. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul cel ce cheamă apa mării şi o varsă peste faţa a tot pământul; Domnul puterilor este numele lui. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, căruia cu dragoste îi slujesc, şi pe care îl laudă cetele cereşti, cele de foc, şi fără de număr, şi căruia cu cutremur i se închină, şi-l glorifică mulţimea cetelor de îngeri şi de arhangheli. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul cel onorat de Puterile ce-i stau împrejur, de preaminunaţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, şi de Serafimii cei cu câte şase aripi, care îşi acoperă cu două aripi feţele, pentru dumnezeirea lui cea nevăzută şi nepătrunsă de minte, şi cu două aripi îşi acoperă picioarele, ca să nu se ardă de gloria

3

lui cea negrăită şi de măreţia lui cea necuprinsă cu mintea, şi cu două aripi zboară, şi umplu cerul cu strigarea lor: Sfânt Sfânt, Sfânt e Domnul Savaot, pline sunt cerurile şi pământul de gloria Lui. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul Dumnezeu Cuvântul, care s-a coborât din cer, din sânul Tatălui, şi prin întruparea cea închinată, nespusă, şi preacurată, din Sfânta Fecioară, negrăit s-a arătat în lume, ca să o mântuiască; şi cu puterea sa cea dintru început te-a aruncat din cer, şi cu totul lepădat te-a arătat. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul care a zis mării: taci, linişteşte-te şi în urma poruncii îndată s-a alinat. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul cel ce cu preacurata scuipare, a făcut tină, şi a dăruit lumină celui orb din naştere. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul care pe fata mai marelui sinagogii, cu cuvântul a înviat-o, şi pe fiul văduvei din gura morţii l-a răpit, şi mamei lui întreg şi sănătos l-a dăruit. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, cel ce pe Lazăr din morţi, a patra zi, neputrezit, ca şi cum nu ar fi murit, şi fără stricăciune, spre mirarea multora l-a înviat. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul cel ce prin lovire cu palma a stricat blestemul, şi prin împungerea preacurate-i coastei sale, a îndepărtat sabia cea de foc, care păzea Raiul. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul care răbdând scuiparea preacuratei feţei sale, a şters toată lacrima de la toată faţa. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul care a înfipt crucea spre întărirea şi mântuirea lumii, şi spre căderea ta, şi a tuturor duhurilor de sub tine. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul cel ce dând glas pe crucea sa, a rupt şi catapeteasma bisericii şi pietrele s-au despicat, şi mormintele s-au deschis, şi morţii cei din veac s-au ridicat. Te ceartă pe tine, diavole, Domnul, care cu moartea pe moarte a omorât, şi cu învierea sa a dăruit oamenilor viaţă. Să te certe pe tine, diavole, Domnul care s-a coborât la iad, şi a scuturat mormintele lui, şi pe toţi cei ce erau ţinuţi legaţi într-însul i-a eliberat, şi la sine i-a chemat; pe care portarii văzându-l s-au înspăimţntat, şi de frica iadului ascunzându-se au fugit. Să te certe pe tine, diavole, Domnul cel ce a înviat din morţi, Hristos Dumnezeul nostru, şi tuturor a dăruit învierea Sa. Să te certe pe tine, diavole, Domnul care întru mărire s-a înălţat la ceruri, la Părintele său, şi a şezut de-a dreapta măririi, pe scaun de slavă. Să te certe pe tine, diavole, Domnul cel ce iarăşi va să vină cu mărire pe norii cerului, cu sfinţii săi îngeri, ca să judece viii şi morţii. Să te certe pe tine, diavole, Domnul cel ce spre muncă veşnică ţi-a gătit ţie focul cel nestins şi viermele cel neadormit, şi întunericul cel mai adânc. Să te certe pe tine, diavole, Domnul, de care toate se tem, şi se cutremură de faţa puterii lui; că nesuferită este lumina Lui împotriva ta. Însuşi Domnul te ceartă pe tine, diavole, cu înfricoşat numele Său. Înfricoşază-te, cutremură-te, teme-te, depărtează-te, piei, fugi, tu care ai căzut din cer, şi împreună cu tine, toate duhurile cele rele: tot duhul viclean, duhul necurăţiei, duhul răutăţii, duhul cel din noapte, cel din zi, cel de amiazăzi, şi cel de seară, duhul cel din miezul nopţii, duhul nălucirii, duh ce ieşi în cale, sau cel de pe uscat, sau din apă, sau din păduri, sau din trestie, sau din prăpastie, sau din răspântii, sau din trei căi, din bălţi şi din râuri; care cutreieri prin case, prin curţi şi prin băi, şi strici şi schimbi mintea omenească. Degrabă plecaţi de la făptura Ziditorului Hristos, Dumnezeul nostru, şi vă depărtaţi de la credincioşii aceştia ( care postesc): din minte, din suflet, din inimă, din rărunchi, din simţiri şi din toate mădularele lor. Ca să fie ei sănătoşi, cu totul întregi, şi eliberaţi, cunoscând pe Stăpânul lor, şi Ziditorul tuturor,

4

Dumnezeu, cel ce adună pe cei rătăciţi, şi prin naşterea, şi înnoirea dumnezeescului botez, le dă lor pecetea mântuirii. Ca să se învrednicească de preacuratele, cereştile, şi minunatele lui taine şi să se unească cu turma lui cea adevărată, sălăşluindu-se în loc cu verdeaţă, şi hrănindu-se la apa odihnei, şi cu toiagul crucii, spre iertarea păcatelor, şi spre viaţa de veci, părinţeşte, şi fără de greş povăţuindu-se. Că aceluia se cuvine toată mărirea, cinstea, închinăciunea, şi mare cuviinţa, împreună, şi celui fără de început al său Părinte, preasfântului, şi bunului, şi de viaţă făcătorului său Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin Domnului să ne rugăm.

Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre, fiul lui Dumnezeu celui viu, care te porţi peste Heruvimi, cel ce eşti mai presus decât toată începătoria, şi tăria, şi puterea, şi domnia, tu eşti mare şi minunat peste toţi cei dimprejurul tău, tu eşti cel ce ai pus cerul ca o boltă, tu eşti cel ce ai făcut pământul întru tăria Ta, şi ai îndreptat lumea cu înţelepciunea Ta. Cel ce cutremuri din temelii pe cele de sub cer, iar stâlpii lui rămân neclintiţi. Cel ce zici Soarelui să nu răsară, şi-l ascunzi stelelor, care porunceşti mării şi o seci pe ea; a cărui putere topeşte împărăţiile şi stăpâniile, chiar şi stâncile s-au sfărâmat de către Tine. Porţi de aramă ai zdrobit, şi zăvoare de fier ai rupt, legat-ai pe cel puternic, şi uneltele lui le-ai risipit; şi pe tiran cu crucea Ta l-ai înfrânt, şi cu undiţa întrupării Tale ai prins pe balaur, şi l-ai aruncat în tartar, şi cu lanţurile întunericului l-ai ferecat. Însuţi Doamne, --întărirea celor ce îşi pun încrederea în Tine, Zid tare celor ce speră spre Tine, --depărtează, alungă şi împrăştie toată lucrarea diavolească şi toată năvălirea satanei, toată uneltirea puterii duşmane, şi potrivnice de la credincioşii aceştia care postesc, şi de la casele lor căci ei poartă crucea Ta semnul înfricoşatei biruinţe asupra dracilor, şi cheamă numele tău cel bun. Aşa Doamne, cel ce ai alungat legiunea de draci, şi ai poruncit duhului celui surd şi mut şi duhului celui necurat, să iasă din omul cel cuprins de dânsul, şi să nu se mai întoarcă, cel ce ai pierdut toată tabăra duşmanilor noştri celor nevăzuţi, iar celor credincioşi, şi celor ce te cunosc le-ai zis: iată vă dau putere să călcaţi peste şerpi, şi peste scorpioni, şi peste toată puterea potrivnicului, însuţi Stăpâne păzeşte mai ales pe toţi care postesc şi casele lor de toată stricăciunea şi năpăstuirea, mântuindu-i de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă întru întuneric, de întâmplarea cea rea, de dracul de amiazăzi. Pentru ca credincioşii aceştia şi copii lor bucurând-se de ajutorul tău, şi de oastea îngerească fiind păziţi, toţi ca unul într-un gând, cu credinţă să cânte: Domnul este ajutorul meu, şi nu mă voi teme, ce-mi va face mie omul? Şi iarăşi, nu mă voi teme de rău, căci Tu cu mine eşti. Căci Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea, apărător puternic, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie, şi împărăţia Ta este împărăţie veşnică şi a unuia este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.Amin

.

5

6