Minoritatea romă este a doua minoritate etnică naţională a României, migraţia romilor din India

spre Europa desfăşurându-se intr-un proces istoric îndelungat şi complex, secolele IX şi XIV.

Prima atestare a romilor pe teritoriul României datează din anul 1385 în Tara Românească, în

Transilvania în jurul anului 1400, iar în Moldova în 1428, romii având condiţie socială de robie ce a

fost perpetuată până pe la mijlocul secolului al XIX-lea.

Chiar şi după dezrobire, reacţia publică a societăţilor şi puterilor publice faţă de romi a fost una de

respingere, expulzare.

În Germania, în anul 1449 romii erau vânaţi urmând ca la sfârşitul secolului politica de respingere a

romilor să devină globală, romii find declaraţi aducători de ciumă, vrăjitori.

Din cauza urii rasiale şi a faptului că romii erau consideraţi o rasă fără de ţară şi cu sânge impur,

periculoasă pentru puritatea rasei germane, Hitler şi-a continuat politica de exterminare a romilor şi

evreilor astfel încât anul 1938 a fost un an crucial pentru aceştia.

În luna octombrie a aceluiaşi an s-au declanşat deportările, iar mai târziu puţin au început raziile,

arestările iar în 08 decembrie 1938 s-a semnat o ordonanţă care însemna condamnarea la moarte a

romilor. Politicile de exterminare a romilor s-au făcut resimţite şi în România sub regimul lui

Antonesu. Astfel, romii au fost deportaţi în Transnistria pentru depunerea de muncă în ghetto-uri,

mulţi dintre ei ori mureau în trenurile deportatoare, ori prin inaniţie, tifos, frig sau împuşcare.

Constatăm că, încă din istorie, etnia romă a fost supusă unor serii de tratamente de diferenţiere,

privare de drepturi, de degradare fizică şi morală în perioada robiei şi Holocaustului, tratamente ce au

condus la o perpetuare a stereotipurilor şi prejudecăţilor, a unei percepţii majore în mentalul colectiv

ce îi cataloghează pe romi ca o rasă inferioară.

Discriminarea etniei rome este o realitate chiar dacă de cele mai multe ori mascată.

Tendinţele de respingere socială, excluziune, discriminare şi neacceptare a etniei rome au dus la

apariţia fenomenului de criminaliate în rândul acestora.

În cele ce urmează voi enumera câteva cauzele care au dus treptat la accentuarea fenomenului de

criminalitate precum şi de creştere a devianţei sociale.

1. Scăderea accesului la locurile de muncă oferite de economia modernă - nivelul redus de

educaţie şi calificare profesională a romilor,

Domenii pe piaţa muncii la care romi au acces special - profesiile tradiţionale, afacerile pe cont

propriu, muncile necalificate asociate cu un statut social negativ,

2. Precaritatea şi caracterul nesigur al unora dintre resursele economice ale romilor:

comercializarea hainelor vechi, vinderea la centrele de achiziţie a sticlelor goale, comerţul ambulant

(seminţe, porumb fier, tarabe cu diferite produse ieftine etc.),

3. Exploatarea marginală/devianţa colectivităţii – importul/exportul de mărfuri ieftine pe care

romii le vindeau la un preţ ridicat fără să platesca taxe sau impozite, cerşitul, furturi, înşelătorii etc.,

4. Creşterea criminalităţii organizate – sărăcirea rapidă, scăderea controlului social, dispariţia

unor surse de venituri, creşterea tensiunilor dintre romi şi majoritari, lipsa de toleranţă sunt câteva

5. Condiţiile precare de locuit – condiţii de locuit care în general sunt sub nivelul minim de de

viaţă decentă

6. Migraţia spre marile oraşe şi riscul apariţiei de “pungi” de sărăcie şi delicvenţă – posibila

apariţie a “găurilor negre” din marile oraşe cauzate de sărăcie şi delicvenţă, în migraţia spre oraşe.

Că latura aparte a cunoaşterii sociologice, conceptual de devianţa socială face referire în sens general la

nonconformitatea idivizilor cu normele sociale general acceptate prin încălcarea legislaţiei valabile dintr-o

societate, a regulilor de convieţuire socială, în încercarea de a schimba sau înlocui normele respective.

În ceea ce priveşte tinerii de etnie romă, devianţa socială apare ca un protest faţă de neaccptarea socială,

stigmatizare, sărăcie, lipsa încurajării sociale, « genocidul » ascuns din metalul colectiv, discriminarea continua,

lezarea stimei de sine, inducerea sentimentului de rasă inferioară, lips ataşamentului socială, a sentimentului de

integrare în societatea care impune regulile de comportament prosocial, lipsa coeziunii suficiente dintre

majoritari şi minoritarii romi, lipsa informaţiei, tendinţele de asimilare foarte puternice, modificarea culturii,

dispariţia ocupaţiilor specifice etc

În opinia lui Durkheim, actul deviant nu ofensează constiinta comună, ci este deviant pentru ca o

face. Membrii societăţii nu resping un act pentru că reprezintă o crimă, ci reprezintă o crimă pentru că

este respins de membrii societăţii, pentru că nu se afla printre acele comportamente pe care societatea

le acceptă, propune şi respecta.

Dacă ar fi să ne gândi la ceea ce societatea acceptă, impune şi promovează, atunci ar trebuie să

existe o acceptare generală a fiecărei etnii din interiorul statului. Se vrea ca etnia romă să fie una model

dar atunci de ce exista discriminare?!, de ce încă romii sunt marginalizaţi?!, de ce încă se doreşte

asimilarea lor completă?!, de ce nu se promovează îndeajuns cultura şi păstrarea diversităţii rome?! Etc

Cohen admite că valorile diferitelor lumi coexistă în aceeaşi societate şi că normele de conduită

specifice fiecăreia pot intra în conflict. Sucultura se poate forma în urma unei necesităţi sociale

nesatisfăcute.

De aici putem deduce că un individ rom nu poate funcţiona în totalitate după normele sociale

impuse de stat dacă membrii statului nu funcţionează în concordanţă cu, credinţele, normele specifice

subculturii acestuia, în cazul de faţă cea romă. De aici pot apărea conflictele, situaţiile continue de

respingere etnică, ura ascunsă, discriminarea şi tendinta continua de lezarea stimei şi încrederii de sine,

sunt câteva din motivele care pot duce la acte deviante.

În urma necesităţilor nesatisfăcute precum discriminare, sărăcie, excluziune socială, ştirbirea stimei

de sine, respingere etnică etc, apar reacţiile de protest manifestate prin diferite forme de devianta

socială (furt, cerşetorie, consum de droguri, prostituţie etc).

În tendinţa de afirmare socială deviantă socială în cadru tinerilor romi se poate manifesta şi din

dorinţa de a se face reamarcat, vizibil, apreciat etc. Lipsa aprecierii şi susţinerii individului ca persoană

unică şi irepeteabila poate duce individul către căile cele mai simple de a-şi recăpăta stima de sine,

actele deviante. În comunităţile de romi sunt apreciaţi tinerii care reuşesc să se descurce în viaţă, sa

aibe un statut ridicat, un venit, o familie înstărită etc. Mă întreb oare cum ar putea un tânăr rom să îşi

atingă aceste ţeluri în condiţiile în care nu beneficiază de orientare, susţinere socială, programe şi

politici dirijante către către un comportament prosocial?! Este o întrebare retorică care se accentuează

mai mult cu cât tinerii romi sunt mai dezapreciati, mai respinşi de societate, mai excluşi, mai

discriminaţi etc.

De asemeni, lucrul instititutiilor, ong-urilor pentru romi etc pe partea de prevenire/combatere a

devianţei socială la romi sunt insuficiente sau inexistente. Lipsa educaţiei în general şi informării

tinerilor romi cu privire la riscurile încălcării legii poate duce la savrasirea de acte deviante în

necunoştinţă de cauză.

Motivatiile tinerilor romi in savrasirea de acte de deviant sociala provin in principal din nevoile

sociale si personale nesatisfacute ale acestora.

În ceea ce priveşte formele de prevenire şi combaterea criminalităţii la tinerii romi, ar trebui în

primul rând să ne punem semn de întrebare la cauze, motivaţii, care se leagă pe princiupiul cauză-

efect, motivaţiile şi nevoile nesatisfăcute care se doresc a fi satisfăcute.