Fiind elev în clasele superioare de liceu, amluat cunoºtinþã de creaþia poetului român, originardin Basarabia, Andrei Ciurunga (numele adevãrat– Robert Eisenbraun). Atunci am aflat cã s-a nãs-cut ºi a copilãrit pe meleagurile cahulene.Ulterior, la facultate, cu ocazia unei activitãþi stu-denþeºti cu caracter ºtiinþific, mi s-a propus sãcercetez destinul acestei personalitãþi. Spreuimirea mea ºi a colegilor, am descoperit lucrurigreu de imaginat cã ar putea caracteriza viaþa unuiom atît de paºnic prin fire. Avînd în vedere faptulcã în spaþiul românesc (în special la noi, pe malulstîng al Prutului), nu doar viaþa, dar ºi opera aces-tui „reprezentant perfect al literaturii basarabenedin secolul XX”1 este mai puþin cunoscutã decît înunele state din occident („multe din poeziile luiau rãsunat, în timpul detenþiei ºi dupã, la posturilede radio din strãinãtate”, opera sa „a aflat o anu-mitã rãspîndire în publicaþiile din occident”), amdecis sã contribui, cît de puþin, la popularizareaunor momente mai deosebite din viaþa plinã desuferinþã a acestui martir român.

Robert Eisenbraun s-a nãscut la 28 octombrie1920 în or. Cahul, Basarabia, din tatã german ºimamã româncã. Provenea dintr-o familie de pe-dagogi, „tatãl poetului deþinuse funcþia de profe-sor de limbã germanã la Liceul din Cahul”. Dinanul 1927 pînã în 1938 urmeazã liceul de bãieþicu numele „Ioan Voievod”, din oraºul natal, însãultima clasã de liceu e nevoit sã o facã la Bolgrad,dat fiind cã, din considerente financiare, liceul dinCahul fusese închis. Fiind elev, în anul 1936,scoate la Cahul prima plachetã de versuri, intitu-latã Melancolie. În 1940-1941, primul an de ocu-paþie sovieticã a Basarabiei, a lucrat ca învãþãtorîn ºcoala primarã din satul Tartaul de Salcie. Dinrelatãrile scriitorului Gheorghe Gheorghiu rezultãcã, în aceeaºi perioadã, Robert Eisenbraun ar fiactivat, în calitate de învãþãtor, ºi în Cahul, undel-a avut ca elev pe inspiratul profesor universitarde mai tîrziu Ion Osadcenco, dar, din lipsã desurse, nu pot fi relatate ºi alte detalii.

1919Revista românã nr. 2 (76) / 2014

DESTINUL POETULUI

ANDREI CIURUNGA

Maxim PAPANAMaxim PAPANA

Dupã revenirea autoritãþilorromâneºti, în perioada anilor 1943-1944, colaboreazã la Chiºinãu larevistele: „Basarabia”, „Basarabialiterarã”, „Raza”, ºi astfel apar vo-lumele: Cîntece de dor ºi rãzboi,Poemele dezrobirii, pe care le semnacu pseudonimul Robert Cahuleanu.Referitor la acest nume, însuºi poetulconsemna: „Semnam în tinereþe cupseudonimul Robert Cahuleanu, darmai tîrziu, sã vezi, partidul comunistromân mi-a interzis acest nume,chipurile, nu avem nimic noi, românii, cuCahulul, e-n altã þarã, cea sovieticã”2.

În anul 1944, odatã cu reinvadarea Basarabieide cãtre trupele sovietice, s-a retras împreunã cumama ºi bunica la Brãila. Potrivit relatãrilor per-sonale ale poetului, anume în Brãila fusese obli-gat sã-ºi schimbe numele, ce nu mai corespundeanoilor realitãþi – aºa cum oraºul Cahul nu maiaparþinea României ºi lucrurile puteau fi interpre-tate altfel. Despre aceasta, dintr-o altã confesiune,desprindem urmãtoarele: „Fusese sugestia uneijudecãþi de partid, fapt ce l-a fãcut sã meargãfurios la poºtã ºi sã ia o carte de telefoane (aBraºovului), s-o deschidã la nimerealã. A citit«Andrei Ciuruga» însã funcþionarul profan, cîndi-a scris numele, a mai adãugat de la el un «N»,devenind astfel Andrei Ciurunga”3.

Pe parcursul vieþii ºi carierei sale a publicatdouãzeci ºi douã de volume de poezii. Soartatragicã a poetului, ca ºi cea a miilor de basarabenice au pãtimit în URSS sau în România, odatã cuinstaurarea regimului comunist, nu a fost cunos-cutã locuitorilor Republicii Moldova pînã prinanii ’90 ai secolului trecut, constituind o temãinterzisã. Însã pe la mijlocul anilor ’90 se fac cîte-va încercãri de a reliefa povestea vieþii poetuluiAndrei Ciurunga, în presa moldoveneascã, în carese discuta profund destinul acestui om ce a strigatani la rînd prin scrierile sale: „Nu sunt vinovatfaþã de patria mea”. De atunci s-a aflat cã a fostarestat de trei ori, motivele fiind: „trãdare depatrie, provocãri a dezordinii publice, uneltirecontra ordinii sociale, uneltire împotriva pãcii”etc., toate fiind invenþii nefondate ale regimuluicomunist, lipsite de orice temei juridic sau de altã

naturã. Orice manifestare a luiAndrei Ciurunga, consideratã deautoritãþi drept acþiune nelegalã, nuera decît expresia încercãrii de a-ºirealiza dreptul la exprimare ºi liberacugetare.

Prima arestare are loc la Brãila,cauza fiind îndemnul sãu de a res-pinge comunismul. A fost arestat caunul dintre „autorii morali” ai mani-festaþiei din 8 noiembrie 1945, însãdupã douãzeci ºi cinci de zile de aresta fost eliberat, din lipsã de probe. A

doua arestare are loc la Bucureºti. Aici el ajungeîn 1949. Va fi angajat la revista „Flacãra”, tot-odatã colaborînd la publicaþiile: „Ateneu”,„Ramuri”, „Vatra”, „Urzica”, „Rebus”,„Contemporanul”, „Viaþa Româneascã”.

La 2 februarie 1950, va fi denunþat de un colegºi condamnat la patru ani pentru „crimã deuneltire împotriva pãcii”. Între timp volumeleconsiderate de cãtre autoritãþi drept periculoaseau fost distruse. În acest timp nu a stat într-un sin-gur penitenciar, ci în cîteva: Uranus, Galaþi,Jilava ºi prin lagãrele „cumplitului Canal”. Maitîrziu, prin anii 1989-1990, Andrei Ciurunga amãrturisit despre unele realitãþi din anii dedetenþie. „Eram verificaþi, bãnuiþi, maltrataþi,umiliþi, muncã de rob pînã peste posibilitãþileomeneºti, hranã mizerã, bãtaie de joc”4. Dinmemoriile poetului rezultã cã cel mai greu i-a fostla Jilava, în care foamea devenise cel mai cumplitduºman. Dupã Jilava a fost dus prin lagãreleCanalului, unde a trãit în condiþii neomeneºti, „înbarãci neîncãlzite, fãrã asistenþã medicalã, subbãtãile ºi torturile diabolic inventate de cãtrebrigadieri... În mijlocul acestui iad poezia luiCiurunga a fost ca un balsam pentru sufletelezdrobite ale românilor... Toatã durerea unui neamforþat la robie transpare din versurile poezieiCanalul, care i-au adus lui Ciurunga supranumelede «Poet al Canalului»”5. Dupã cum mãrturiseaînsuºi poetul, anume aici a scris renumitele saledecastihuri, ce erau imprimate iniþial pe hîrtiasacilor de ciment sau pe plãci de sãpun, sau circu-lau prin viu grai. Condiþiile inumane de trai ºimunca istovitoare la care erau supuºi deþinuþiisunt dezvãluite de poet nu doar în versurile sale,

2020 Revista românã nr. 2 (76) / 2013

ci ºi în unele interviuri de mai tîrziu. „La canal selucra aproape continuu, treziþi din noapte deþinuþiiluau în fugã «ceaiul» – apã coloratã cu puþinzahãr – ºi o bucatã de pîine de 100-200 grame,apoi erau transportaþi aproape pe întuneric înºiruri fantomatice dincolo de gardul de sîrmãghimpatã. Acolo, în ger cumplit sau cãlduritoride, mii de schelete vii sãpau, cãrau piatrã ºipãmînt pînã seara, cînd erau aduse înapoi la barã-ci, unde primeau o zeamã fãrã calorii ºi undeîncepea reeducarea prin bãtaie ºi durere”6.

O întîmplare foarte curioasã ºi sugestivã s-aîntîmplat cu Andrei Ciurunga, în timp ce asigurapaza perimetrului, la Canal: „Andrei Ciurunga,poetul, era planton într-o noapte. Singur alesesesã stea treaz de la 11 noaptea la 1 dinspre zi:rîvnea cu mare arºiþã sufleteascã sã audãclopotele Învierii sunînd ºi rãsunînd zglobiu din-spre mica bisericã din Valea Neagrã. Cînd aceas-ta se împlini, se socoti vrednicã slugã a Domnuluisãu Hristos... Îl rugaserã ºi cîþiva dintre prietenisã-i trezeascã pentru a ciocni cîte un ou nevopsit,primit în pachet de acasã, ºi a-ºi face urãrilecuvenite ºi îmbucurãtoare. Mai trecu ce mai trecuºi se pomenirã cã intrã caraliul în dormitorulcoloniei unde-ºi ispãºeau condamnãrile.Proaspeþii deºteptaþi se adîncirã sub pãturi ºi sepuserã pe un sforãit vîrtos. Datoria celui de plan-ton era sã cuvînteze: «Domnule (gradul), suntplantonul schimbul doi în baraca E4. În timpulschimbului meu»... a înviat Hristos!”7.

Urmare a acestei declaraþii, deþinutul AndreiCiurunga a fost dus ºi închis în carcera îngustãdin curtea coloniei. A rãmas acolo, cumpovesteºte, „trei zile încheiate, cît au durat sãrbã-torile Paºtilor”. Pentru acest timp a fostrestricþionat serios ºi în privinþa hranei, care „i secompunea, în condiþiile noi, dintr-un sfert depîine pe zi ºi o canã de apã. Atît. Iar de dormit,n-o putea face decît sprijinindu-ºi spinarea peunul dintre pereþii carcerei sau ghemuindu-se caun cîine pe glodul de pe jos, fiindcã noua locuinþãera prea nespaþioasã” (Mihai Rãdulescu, Paterical Închisorilor Române)”8.

Supraveghetorii lagãrelor îi interziceau sãscrie ºi sã-ºi continue creaþia poeticã. Dar inge-niozitatea poetului se vede cã nu avea margini. Elºi-a cusut pe pînzã, în cãptuºeala unui pieptar,

versurile cheie ale cîtorva sute de decastihuri.Acest pieptar nu era niciodatã scos, încît într-onoapte camaradul sãu Gulon a gãsit printrenotiþele poetului un ºoarece. Din memoriile poe-tului desprindem cã versurile sale, fiind memo-rizate de deþinuþi, se bucurau de mare populari-tate: „Uite, atunci – menþiona Andrei Ciurunga –eram cel mai popular poet din România! Maiapoi, am inventat noi o altã «acþiune»: pe fîºii deþesãturã, din cãmãºi rupte (cîte cãmãºi au ruptbãieþii pentru mine!), croºetam cu un ac fãcutdintr-o sîrmuliþã subþire gãsitã în curtea lagãruluiºi gãuritã zile în ºir cu o aºchie de sticlã, titlurilepoeziilor, ca sã nu le uit. Aceste fîºii de pînzã,niciodatã curate, le mai pãstrez...”9.

La 13 mai 1954 Andrei Ciurunga a fost elibe-rat, dupã ce a mai fãcut o sutã de zile suplimenta-re. A revenit la Bucureºti, muncind ca: om de ser-viciu, portar, magazioner de ºantier, iar dupã cevatimp, contabil ºi pedagog pentru elevii din liceu.Cea de a treia ºi ultima arestare a fost pe 28noiembrie 1958, fiind învinuit de rebeliuniîmpotriva eliberatorilor de la rãsãrit. A fost con-damnat la 18 (optsprezece) ani de muncã silnicã,însã a fãcut doar 6 (ºase) din ei. A fost eliberat în1964, prin decretul de amnistie, împreunã cu toþideþinuþii politici.

Andrei Ciurunga, acest fenomen, acestreprezentant al Basarabiei, a plãtit patriotismulsãu cu zece ani de Canal ºi puºcãrie ºi alþi opt anilipsit de dreptul de semnãturã. Însã el a trecut printoate aceste cumplite încercãri fãrã a pleca frun-tea, rãmînînd „un destoinic fidel al poeziei ce îºiavea rãdãcinile înfipte adînc în dureri, bucurii ºisperanþe”. Suferinþa sa a trezit din somn multechipuri ce pierduserã de mult speranþa, a înãlþatBasarabia deasupra tragediei provocate de ocu-paþia sovieticã, iar prin operele sale a fãcut caPrutul ºi Nistrul sã curgã iar ºi iar. Însuºi AndreiCiurunga spunea în confesiunile sale: „Am sufe-rit pentru Basarabia, am suferit pentru ÞaraRomâneascã, dar nu Basarabia ºi ÞaraRomâneascã m-au condamnat”. A scris despreviaþã cu lacrimi ºi sînge, iar toþi acei aninemilostivi a purtat în inimã douã noþiuni sfinte:Poezia ºi Basarabia10.

Poezia lui Andrei Ciurunga rãmîne a fi unmonument de devotament neclintit faþã de

2121Revista românã nr. 2 (76) / 2014

Basarabia, faþã de Bugeacul natal. Noi nu i-amrãspuns cu aceeaºi monedã. Dupã cum mãr-turiseºte Gheorghe Gheorgiu, scriitorul pãmîn-tean, pe care l-a cunoscut încã în anii de liceu laBolgrad ºi cãruia i-a fãcut mai multe vizite înBucureºti, „ani de zile a tot sperat sã vadã la elacasã un volum prezentabil de versurile lui nãs-cute în lupte ºi între pereþi de beton, ºi numaidecîtversuri despre Basarabia – «þara mea de dincolode þarã». Dar nu s-a gãsit nici o editurã de a noas-trã (din Republica Moldova – n.n.) – ºi avemmulte! – sã-i realizeze dorinþa. Dimpotrivã, el îºiedita la Bucureºti poeziile pe cont propriu ºi dinfiecare tiraj expedia la Cahul ºi Chiºinãu, peadresa Uniunii Scriitorilor din Moldova, cîtedouã-trei sute de exemplare pentru bibliotecileºcolare. Paradox: era cunoscut mai mult în Franþadecît în Basarabia”11.

Spre regret nu ºi-a mai putut revedea baºtina,nu a mai revenit niciodatã în Basarabia, cu toatecã a avut mai multe invitaþii oficiale, din parteaUniunii Scriitorilor, ºi neoficiale, din parteafoºtilor colegi ºi prieteni. Unii cahuleni i-au fãcut,însã vizite la Bucureºti. Despre una dintre acesteapovesteºte, într-un articol publicat în foaiaAsociaþiei Dialog, anul 2000, preºedinteleDespãrþãmîntului ASTRA Cahul, Doina Focºa.Domnia sa mãrturiseºte cã a fost în vizitã la po-etul Andrei Ciurunga, împreunã cu primarul deatunci al or. Cahul, Valeriu Vdovicenco, ºi cole-gul de liceu al poetului, Constantin Reabþov, fostprofesor al ªcolii Pedagogice din Cahul (regretatdeja). O neuitatã întîlnire cu un om pe cît de sim-plu, pe atît de generos, cu o memorie de invidiat,la vîrsta sa înaintatã. De altfel, nu a fost unicaîntîlnire cu poetul basarabean a membrilorDespãrþãmîntului Cahul al ASTREI.

Poetul Andrei Ciurunga a avut prea puþin timppentru a trãi într-o societate liberã, fãrã etichetade element periculos pentru putere, dar nici nu arfi ajuns la aceste timpuri dacã nu ar fi dat dovadãde voinþã ºi curaj. Fotografiile poetului ºi mãrturi-ile celor ce l-au cunoscut personal denotã cãAndrei Ciurunga era un om scund de staturã,plãpînd, firav, de aceea este de neînchipuit cumîntr-o asemenea fiinþã a încãput atîta putere,voinþã ºi rezistenþã, ce l-au ajutat sã-ºi pãstrezeverticalitatea în faþa maºinii de strivire a tot ce

este omenesc, folositã de regimul comunist.Andrei Ciurunga, membru al Uniunii Scriitorilordin România, autor al unei valoroase ºi volumi-noase creaþii, cîntãreþ fidel al dorului deBasarabia, s-a stins din viaþã în august 2004.

Note:

1. Gheorghiu, Gheorghe, Poezie ºi destin (La o comem-orare), în „Literatura ºi Arta”, Nr. 44 (3140), 3 nov. 2005.

2. Ciocanu, Anatol, Andrei Ciurunga: „Nu-s vinovatfaþã de Þata mea”, în „Moldova”, ian.-feb. 2010, p. 49-51.

3. Andreiþã, Ion, Lacrimi pentru Basarabia –Convorbiri cu poetul Andrei Ciurunga, în „Monitorul(Ne)oficial”, 28 oct.- 3 nov. 1991.

4. Ciocanu, Anatol, art.cit.5. Barzoi, Cezarina, Baias, Ionuþ, Andrei Ciurunga –

poetul pe schimbul cãruia a înviat Hrsitos, în Hotnews.ro,Luni, 10 septembrie 2007.

6. Idem.7. Idem. 8. Idem.9. Ciocanu, Anatol, art.cit.10. Idem.11. Gheorghiu, Gheorghe, Trecere în mit..., în

„Literatura ºi Arta”, Nr. 44 (3140), 3 nov. 2005.

2222 Revista românã nr. 2 (76) / 2014