O suta de argumente biblice in legatura cu problema SabatuluiŞaizeci de dovezi biblice cu privire la ziua a şaptea

De ce sărbătoreşti sabatul? Care este scopul sabatului? Cine l-a instituit? Cînd şi pentru cine a fost el instituit? Care zi este adevăratul sabat? Mulţi oameni sărbătoresc ziua întîia a săptămînii, adică dumineca. Ce dovadă biblică au ei pentru aceasta? Unii sărbătoresc ziua a şaptea, adică sîmbăta. Pe care dovadă biblică se sprijină ei? În rîndurile de mai jos vom găsi menţionările biblice în legătură cu ambele zile pe care le-am amintit:

1. După ce a terminat lucrarea de creaţiune în cele şase zile ale săptămînii, Marele Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea (Geneza 2,1-3).

2. Acest fapt demonstrează că ziua de odihnă a lui Dumnezeu, sau ziua de Sabat, însemnează că această zi este zi de odihnă. Un exemplu: Cînd o persoană s-a născut într-o zi oarecare, acea zi devine ziua sa de naştere. Tot astfel cînd Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea, ziua aceasta este ziua Lui de odihnă sau ziua de Sabat.

3. De aceea ziua a şaptea trebuie să rămînă pentru totdeauna ziua de Sabat a lui Dumnezeu. Poţi tu să schimbi ziua ta de naştere cu altă zi în care nu te-ai născut? Desigur că nu. Tot astfel tu nu poţi schimba ziua de odihnă a lui dumnezeu cu o altă zi în care el nu s-a odihnit. Pentru acest motiv, ziua şaptea este ziua de Sabat a lui dumnezeu.

4. Creatorul a binecuvîntat ziua a şaptea (Gen.2,3).

5. El a sfinţit ziua a şaptea (Exod 20,11).

6. Dumnezeu a instituit ziua Sabatului încă din grădina Edenului (Gen.2,1-3).

7. Ea a fost instituită înainte de căderea omului în păcat; de aceea ea nu este ceva simbolic. Simbolurile au fost introduse numai după căderea omului în păcat.

8. Isus a declarat că "Sabatul a fost făcut pentru om" (Marcu 2,27) adică pentru orice om, indiferent de rasă, atît pentru Iudei cît şi pentru Neamuri.

9. Sabatul este un memorial al creaţiunii (Exod 20,11; 31,17). Ori de cîte ori ne odihnim în ziua a şaptea, aşa după cum a făcut Dumnezeu, noi comemorăm marele act al creaţiunii.

10. Sabatul a fost dat lui Adam ca părinte al rasei umane (Marcu 2,27).

11. Adam este reprezentantul nostru, al oricărei naţiuni (Fap.Ap. 17,26).

12. Sabatul nu este o instituţie iudaică pentru că el a fost instituit cu 2300 de ani înainte de a exista poporul Evreu.

13. Biblia nu-l numeşte "sabatul Evreilor", ci "Sabatul domnului Dumnezeului tău". (Exod 20,11)

14. În perioada patriarhală găsim referinţe evidente cu privire la Sabat (Gen.2,1-3; 8,10.12; 29,27.28, etc.)

15. Sabatul a fost sărbătorit înainte de a fi fost dată Legea celor Zece porunci pe Sinai (Exod 16,4.27-29).

16. Sabatul a fost aşezat în inima Legii Sale morale (Exod 20,1-17).

17. Sabatul Zilei a Şaptea a fost poruncit de Dumnezeu cu vocea Sa din mijlocul focului (Deut. 4,12.13).

18. Sabatul Domnului împreună cu celelalte porunci ale sale, a fost scris apoi cu degetul lui Dumnezeu (Exod 31,18).

19. Domnul a săpat poruncile sale pe table de piatră arătînd natura lor neschimbătoare (Exod 32,15.16).

20. Poruncile erau păstrate cu sfinţenie în chivot (Deut. 10,1-5).

21. Domnul interzice activitatea în ziua sabatului chiar în perioadele cele mai urgente de lucru ale anului. (Ex.34,21).

22. Dumnezeu a avut de gînd să nimicească pe Israel din cauza profanării sabatului (Ezech. 20,12.13).

23. Sabatul este semnul dintre Dumnezeu şi poporul Său. (Ezech. 20,20)

24. Dumnezeu a făgăduit ocrotirea Ierusalimului cu condiţia sfinţirii Sabatului (Ier. 17,24.25).

25. Captivitatea Babiloniană a fost urmarea profanării Sabatului (Neemia 13,18).

26. Distrugerea Ierusalimului prin foc a fost urmarea profanării Sabatului (Ier. 17,27).

27. Dumnezeu a făgăduit o binecuvîntare specială pentru străinii care vor păzi Sabatul (Isaia 56,6.7).

28. În capitolul 56 din Isaia este profeţia făcută pentru dispensaţiunea creştină care va păzi cu sfinţenie Sabatul Domnului.

29. Dumnezeu a făgăduit că va binecuvînta pe toţi cei care vor păzi Sabatul. (Is.56,2).

30. Domnul numeşte Sabatul "Ziua Mea cea sfîntă" (Is. 58,13)

31. După spărtura făcută în Legea lui Dumnezeu (porunca a patra) timp de mai multe secole, Sabatul avea să fie restatornicit în zilele de pe urmă (Is. 58,12.13).

32. Toţi profeţii Domnului au sfinţit ziua Sabatului.

33. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a respectat Sabatul cînd a fost pe pămînt (Luca 4,16; Ioan 15,10). El a urmat exemplul Tatălui Său.

34. Ziua Domnului este ziua a şaptea (Apoc. 1,10; Marcu 2,28; Is. 58,13; Exod 20,10).

35. Isus se intitulează "Domnul sabatului" (Marcu 2,28) pentru că El îl iubeşte şi îl ocroteşte de atacurile Vrăjmaşului aşa cum un soţ îşi ocroteşte şi iubeşte soţia lui. (1Petru 3,6).

36. Isus a apărat Sabatul ca fiind o instituţie făcută spre binele omului (Marcu 2,23-28).

37. Isus nu a desfinţat Sabatul dar a arătat că este îngăduit a face bine în zilele de Sabat (Mat. 12,1-13).

38. El a învăţat pe oameni că nu este o călcare (profanare) a Sabatului dacă faci bine în ziua de Sabat. (Mat. 12,12)

39. Isus a îndemnat pe urmaşii Săi să se roage pentru sfinţirea Sabatului chiar şi după învierea Sa (Mat. 24,20).

40. Femeile evlavioase care au urmat pe Isus au ţinut cu grijă ziua a şaptea chiar după moartea Sa (Luca 23,56).

41. La 30 de ani după învierea lui Isus, Duhul Sfînt ne raportează că Pavel şi tovarăşii lui au respectat ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,14).

42. Pavel, apostolul Neamurilor, aminteşte în cuvîntarea sa despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 13,27).

43. Neamurile au rugat pe Pavel să le predice în Sabat (Fap.Ap. 13,42).

44. În Sabatul următor, aproape toată cetatea s-a adunat să audă Cuvîntul lui Dumnezeu (Fap.Ap. 13,44). Era anul 62 d.Hr.

45. În conciliul de la Ierusalim, în prezenţa apostolilor şi a multor discipoli, Iacob aminteşte despre ziua Sabatului (Fap.Ap. 15,21).

46. Chiar acolo unde era o sinagogă, într-o colonie romană, la Filipi, Pavel şi Timotei au serbat Sabatul (Fap.Ap. 16,12.13).

47. Ziua de odihnă şi de cult a lui Pavel era Sabatul (Fap.Ap. 17,2).

48. Pavel predica în ziua Sabatului (Fap.Ap. 17,2.3).

49. În cartea Faptele Apostolilor ni se raportează despre 84 adunări ţinute în ziua Sabatului (Fap.Ap. 13; 14.44; 16,13; 18,4.11).

50. Nu găsim în Noul Testament nici o dispută între creştini şi Iudei în legătură cu serbarea zilei de Sabat. Aceasta este o dovadă puternică care ne arată că toţi creştinii respectau aceeaşi zi ca şi Iudeii.

51. În toate acuzaţiile aduse de Iudei lui Pavel, niciodată ei nu l-au învinuit cu privire la respectarea Sabatului. Dacă el nu ar fi păzit Sabatul, de ce nu l-au acuzat Iudeii aşa după cum au făcut cu privire la circumciziune?

52. Pavel mărturiseşte despre sine însuşi că a păzit Legea şi prin urmare el a respectat Sabatul. (Fap.Ap. 25,8)

53. Sabatul este menţionat în Noul Testament de 59 de ori, întotdeauna cu respect, purtînd acelaşi titlu pe care îl are în Vechiul Testament, adică "Ziua Sabatului".

54. Nu găsim nici un cuvînt în toate cărţile Noului Testament cu privire la schimbarea sau desfinţarea Sabatului.

55. Dumnezeu nu a dat niciodată permisiunea vreunei persoane să lucreze în ziua Sabatului. Cu ce drept majoritatea creştinilor de azi folosesc ziua de Sabat pentru lucrări obişnuite?

56. Nici un creştin care a trăit înainte sau după învierea Mîntuitorului, nu a lucrat în ziua a şaptea ca în celelalte zile ale săptămînii.

57. Nu ni se raportează în Biblie că Dumnezeu a mutat binecuvîntarea şi sfinţirea zilei a şaptea de la creaţiune, în altă zi.

58. Deoarece Sabatul a fost instituit în Eden înainte de căderea omului în păcat, el va fi serbat pe vecie pe noul pămînt.

59. Sabatul zilei a şaptea este o poruncă importantă din Legea lui Dumnezeu, deoarece El însuşi a rostit-o cu gura Sa şi a săpat-o cu degetul Său pe tablele de piatră la Sinai. Cînd Isus a început activitatea Sa pe acest pămînt, El a declarat că nu a venit să desfinţeze Legea.

60. Isus a condamnat cu severitate pe Farisei de ipocrizie pentru că ei pretindeau că iubesc pe Dumnezeu în timp ce ei anulau o poruncă din Decalog şi anume porunca a cincea (Marcu 7,6-13) ţinînd în locul ei tradiţia sau datina omenească (v.9). Toţi cei care serbează astăzi

dumineca ţin o tradiţie sau o datină omenească ce nu are nici o valoare înaintea lui Dumnezeu (v.7).

Patruzeci de argumente biblice împotriva serbării zilei întîia a săptămînii

1. În ziua întîia a săptămînii, Dumnezeu a făcut prima Sa lucrare potrivit raportului Scripturii (Gen. 1,1-5).

2. Dumnezeu a poruncit omului să lucreze în prima zi a săptămînii (Exod 20,8-11).

3. Niciunul dintre patriarhi nu a serbat ziua întîi a săptămînii.

4. Niciunul dintre profeţi nu a serbat-o.

5. Potrivit poruncii lui Dumnezeu, poporul Său a lucrat în ziua întîi a săptămînii.

6. Prin profetul Ezechiel, Domnul o numeşte "zi de lucru" (Ezech.46,1).

7. Dumnezeu nu s-a odihnit în ziua întîia a săptămînii.

8. El nu a binecuvîntat-o.

9. Isus nu s-a odihnit în ziua întîia.

10. Isus a lucrat ca tîmplar pînă la vîrsta de 30 de ani în fiecare zi din săptămînă cu excepţia zilei a şaptea în care El s-a odihnit (Luca 4,16).

11. Apostolii au lucrat în ziua întîi a săptămînii.

12. Apostolii nu s-au odihnit niciodată în această zi.

13. Hristos nu a binecuvîntat-o niciodată.

14. Ea nu a fost binecuvîntată de nici o autoritate dumnezeiască.

15. Ea nu a fost sfinţită niciodată.

16. Nu a fost dată niciodată vreo lege divină care să ceară oamenilor respectarea ei. Pentru acest motiv nu este păcat să lucrezi în ziua întîia a săptămînii după cum este scris: "Unde nu este lege, acolo nu este nici călcare de lege". (Rom. 4,15; 1Ioan 3,4)

17. Nicăieri în Noul testament nu se spune să nu lucrăm în ziua întîia a săptămînii.

18. Nu este prevăzută în Biblie vreo pedeapsă pentru cei ce lucrează în ziua aceasta.

19. Nu găsim făgăduită în Biblie vreo binecuvîntare pentru cei ce serbează ziua întîi a săptămînii.

20. Nicio directivă nu a fost dată în Cuvîntul lui Dumnezeu cum trebuie să respectăm ziua întîia. Dacă Domnul ar fi dorit ca ea să fie păzită de creştini, nu ar fi spus El aceasta?

21. Nu găsim nicăieri în Biblie că ea ar fi numită sabatul creştinilor.

22. Niciodată nu este numită zi de Sabat.

23. Nu este niciodată numită ziua Domnului.

24. Niciodată nu este numită zi de odihnă.

25. Nu are nici un titlu sacru. atunci, cum poate fi considerată de oameni ca zi sfîntă?

26. În Noul Testament ea este numită doar "ziua întîia a săptămînii".

27. Isus nu a menţionat-o niciodată, nu a luat vreodată numele ei pe buzele Sale.

28. Cuvîntul "duminecă" nu se află nicăieri în Biblie.

29. Dumnezeu nu a inspirat vreodată vreun profet al Său să rostească măcar un cuvînt despre duminecă drept zi sfîntă.

30. Ziua întîia a săptămînii este menţionată doar de 8 ori în Noul Testament fără însă a fi numită zi de odihnă (Mat.28,1; Marcu 16,2.9; Luca 24,1; Ioan 20,1; Fap.Ap. 20,7; 1Cor. 16,2; Ioan 20,19).

31. Şase din versetele de mai sus se referă la aceeaş primă zi a săptămînii.

32. Pavel sfătuia pe credincioşi ca în ziua întîi a săptămînii să pună deoparte acasă din cîştigul lor ca să se strîngă ajutoarele pentru cînd va veni el (1Cor. 16,2).

33. În toate cărţile Noului Testament nu ni se raportează decît despre o singură întîlnire religioasă ţinută în seara zilei întîi a săptămînii, cu ocazia despărţirii lui Pavel de credincioşi. (Fap.Ap. 20,7-12)

34. Nu ni se mai raportează nicăieri că s-ar mai fi ţinut vreo altă adunare, înainte sau după aceasta, în ziua întîi a săptămînii.

35. Nu era un obicei al primilor creştini de a se întîlni în ziua întîia a săptămînii pentru a oficia un cult divin.

36. Nu ni se raportează că ei frîngeau pîinea doar în acea zi.

37. Nu ni se relatează în Noul Testament că aceasta a fost singura împrejurare specială cînd Pavel trebuia să plece a doua zi şi a fost nevoie să se adune ca să frîngă pîinea în seara zilei întîia a săptămînii (Fap.Ap. 20,7).

38. Aceasta a avut loc după miezul nopţii (v.7-11). Isus a frînt pîinea joi seara (Luca cap.22) şi primii creştini făceau lucrul acesta în fiecare zi (Fap.Ap. 2,42-46).

39. Nicăieri în Biblie nu ni se spune că prima zi a săptămînii comemorează învierea lui Hristos. Aceasta este o tradiţie omenească contrară Legii lui Dumnezeu (Mat. 15,3.9). Botezul comemorează învierea lui Isus (Rom. 6,4).

40. În final, putem spune că în Noul Testament nu găsim nici măcar o singură declaraţie cu privire la schimbarea zilei Sabatului cu prima zi a săptămînii.

Prin urmare, atît în Vechiul Testament cît şi în Noul Testament ni se raportează că ziua a şaptea este Sabatul Domnului, pe care El a binecuvîntat-o şi a sfinţit-o pentru vecie, ca să fie o binecuvîntare pentru toţi oamenii care o vor păzi cu sfinţenie (Is. 56,1-8; 58,13). (Trad. din "Review and Herald Publishing Association").

CINE A SCHIMBAT SABATUL ŞI DE CE?

Milioane de creştini conştiincioşi frecventează biserica în fiecare duminică, prima zi a săptămânii. Ei fac astfel crezând că undeva, cumva, cineva a schimbat ziua de închinare. Ori ei cred aceasta, ori nici nu sunt măcar conştienţi că Dumnezeu a pus deoparte a şaptea zi - nu prima zi a săptămânii - ca zi în care să-I aducem închinare. E adevărat că o schimbare s-a făcut. Dar întrebarea importantă este: Cine a făcut această schimbare şi cu ce autoritate a fost făcută? Într-o lecţie anterioară am descoperit că Dumnezeu a instituit Sabatul în timpul primei săptămâni a istoriei pământului. Înainte ca păcatul să fi fost cunoscut de om, Dumnezeu a declarat ziua a şaptea ca sfântă. El a pus-o deoparte ca o ocazie de întâlnire săptămânală între El şi om. Sabatul era o zi când omul să-şi lase lucrul la o parte şi să fie doar cu Creatorul său. Era ziua de naştere a lumii. O zi de ADUCERE AMINTE! Dacă Dumnezeu s-ar fi răzgândit cu privire la ziua Sa specială de întâlnire cu omul, n-ar fi menţionat El un astfel de moment de schimbare şi n-ar fi dat instrucţiuni poporului Său în legătură cu schimbarea? Orice schimbare de acest fel, ar fi declanşat în mod sigur o mare reacţie printre primii creştini. Să examinăm îndeaproape mărturia Bibliei şi a istoriei.1. Cum e numită în Noul Testament ziua specială de odihnă şi închinare a lui Hristos? Apocalipsa 1:10 NT 1205 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________2. Al cărei zile a spus Isus că este Domn? Matei 12:8 NT 936 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________ Totdeauna va exista ziua Domnului pentru că "tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut" Eclesiastul 3:14 VT 6713. Ce spune Biblia despre dispoziţia lui Dumnezeu de a schimba ceea ce El face? Psalmul 89:34 VT 602; Maleahi 3:6 VT 919 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________ Dacă vreo schimbare urma să fie făcută, ea în mod sigur nu a fost prevăzută de Hristos. El a spus: "Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. Aşa că oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa va fi chemat cel mai mic în Împărăţia Cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească va fi chemat mare în Împărăţia Cerurilor" Matei 5:17-19 NT 927 Evident, n-a fost în planul lui Hristos să schimbe vreo parte a Legii. Din contră, El a murit fiindcă ea n-a putut fi schimbată! Isus a aşteptat ca urmaşii Săi să ţină Sabatul şi după moartea Sa, după cum am studiat în ultima lecţie, El a avertizat pe urmaşi în legătură cu distrugerea Ierusalimului în 70 d.Hr., cerându-le să se roage ca fuga lor din cetate să nu fie iarna sau într-o zi de Sabat. Singura concluzie este

că, dacă o schimbare a intervenit în ce priveşte ziua de închinare, atunci ea n-a fost cu consimţământul sau cunoştinţa lui Dumnezeu. Să aruncăm o privire asupra a opt texte din Noul Testament care menţionează prima zi a săptămânii şi să vedem dacă Dumnezeu ne-a însărcinat să ţinem aceea zi ca fiind sfântă.4. Ne spune vreunul din textele următoare că duminica - prima zi a săptămânii - ar trebui ţinută ca zi sfântă? Răspunsul tău: a. Matei 28:1 NT 960: ________________________________ __________________________________________________________________ b. Marcu 16:1,2 NT 984: _____________________________________________ __________________________________________________________________ c. Marcu 16:9 NT 984: _______________________________________________ __________________________________________________________________ d. Luca 24:1 NT 1023: _______________________________________________ __________________________________________________________________ e. Ioan 20:1 NT 1053: ________________________________________________ __________________________________________________________________ f. Ioan 20:19 NT 1053: _______________________________________________ __________________________________________________________________5. În ce parte a primei zile a săptămânii a ţinut Pavel o întâlnire de rămas bun în Tora? Faptele 20:7,8 NT 1082 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________ Aceasta a fost în timpul nopţii - sau în partea de întuneric din prima zi a săptămânii. În Genesa 1:5 găsim că seara sau partea întunecoasă a zilei în cronologia Bibliei, vine înainte de partea luminoasă. Deci aceasta era o întâlnire sâmbătă noaptea. "New English Bible" traduce astfel acest text: "Sâmbătă noaptea, în adunarea noastră pentru frângerea pâinii, Pavel, care trebuia să plece a doua zi, le vorbea şi a continuat să vorbească până la miezul nopţii". Faptele 20:76. Crezi că ţinerea acestei adunări sâmbătă noaptea a sfinţit prima zi a săptămânii? Răspunsul tău: __________________________________________________ _________________________________________________________________ În cartea Faptelor sunt înregistrate 84 de întâlniri sâmbăta. Este semnificativ că nu există decât o singură întâlnire ţinută de apostoli sâmbătă noaptea. Nimic din acest pasaj biblic nu indică sau impune o schimbare a zilei de închinare.7. Ce a spus Pavel credincioşilor din Corint să facă în prima zi a săptămânii? 1Corinteni 16:1,2 NT 1127 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________ Nu este nimic în acest text care să indice că era vorba de un serviciu divin care trebuia ţinut în această zi. De fapt, textul învaţă contrariul. Recomandarea lui Pavel este ca fiecare "să pună deoparte". "New English Bible" traduce astfel: "În fiecare duminică, fiecare dintre voi să pună deoparte şi să aibă la îndemână o sumă proporţională cu câştigul lui, astfel ca să nu se facă o colectă când voi veni eu". Am studiat toate textele din Noul Testament care menţionează prima zi a săptămânii. Ce spun alte biserici despre schimbarea zilei de închinare şi despre Biblie?

MĂRTURISIRI DESCHISE: PRIETENII NOŞTRI CATOLICI SPUN: "Puteţi citi Biblia de la Genesa la Apocalipsa şi nu veţi găsi un singur rând care autorizează sfinţirea duminicii. Scripturile impun păzirea religioasă a Sâmbetei. (James Cardinal Gibbons, "The Faith of Our Fathers" p.89)" PRIETENII NOŞTRI ANGLICANI ŞI EPISCOPALIENII SPUN: "Luaţi pe cine doriţi, fie Părinţii BISERICEŞTI antici sau moderni, şi nu veţi găsi nici o ZI A DOMNULUI instituită de vreun MANDAT APOSTOLIC, nici un Sabat iniţiat de ei în prima zi a săptămânii." Dr. Peter Helyn, din Biserica Anglice, Istoria Sabatului, partea a II-a cap.1 pag.410 "Porunca biblică spune că în ziua a şaptea tu să te odihneşti. Aceasta este Sâmbăta. Niciunde în Biblie nu stă scris că închinarea ar trebui făcută duminica". (Philip Garrington - episcopalian - în Toronto Daily Star din 26 octombrie 1949). UN REPREZENTANT LUTERAN DECLARĂ: "Păzirea zilei Domnului (duminica) nu este întemeiată pe vreo poruncă a lui dumnezeu, ci pe autoritatea bisericii" ("Augsburg Confession of Faith") aşa cum este citată în Sabath Manual de Cox. p.287 ALŢII RECUNOSC SCHIMBAREA: "Ideea unei schimbări oficiale prin autoritatea apostolică a zilei Domnului (duminica) în locul Sabatului iudeu... nu are nicăieri vreo bază nici în Sfânta Scriptură, nici în antichitatea creştină" (Smith and Cheetham, Dicţionar de antichităţi creştine. vol.2 p.182). ISTORIA ÎNREGISTREAZĂ SCHIMBAREA: "Nu mult după recunoaşterea creştinismului de către Constantin, păzirea duminicii a fost cerută prin lege. În anul 321 d.Hr. toate curţile de justiţie, toţi locuitorii de la oraş şi meşteşugarii trebuiau să se odihnească în "venerabila zi a Soarelui" - numai agricultorii făceau excepţie, a căror muncă nu putea fi întreruptă sau amânată". (Enciclopedia Americana, ediţia 1969, vol. XXVI, articolul "Sunday", p.32). Legea duminicală a împăratului Constantin nu era întemeiată pe învăţătura sau doctrina creştină ci pe filozofia păgână cu care fusese bine familiarizat. Când renumita sa lege duminicală a fost promulgată, el n-a numit duminica "Ziua Domnului", ci "venerabila zi a Soarelui". El nu introduce o instituţie creştină, ci un obicei păgîn. Principalul scop al edictului său a fost de a impune sărbătoarea păgână a duminicii asupra creştinilor făcând astfel o legătură între cele două religii. Ceea ce a debutat ca un ritual păgîn, a sfârşit ca o reglementare creştină; şi o lungă serie de decrete imperiale din timpul secolelor al IV-lea, al V-lea şi al VI-lea, au impus cu tot mai mare stricteţe de a lucra duminica. Biserica Romei de acum acceptase multe învăţături care nu se găseau în Biblie. Şi-a pus sigiliul aprobării asupra schimbării zilei de închinare şi a obligat pe toţi să ţină duminica ca zi sfântă în locul Sâmbetei. Ilustraţia următoare este un exemplu cu privire la ceea ce s-a întâmplat după aceea: Reverentul Peter Greimann, din "Convert's Catechism of Catholic Doctrine" p.50: Întrebare: Care este ziua Sabatului? Răspuns: Sâmbăta e ziua Sabatului. Întrebare: De ce ţinem noi duminica în loc de Sâmbăta? Răspuns: Ţinem duminica în locul Sâmbetei, pentru că Biserica Catolică a transferat solemnitatea de sâmbătă asupra duminicii.

8. Ce reproş fac catolicii protestanţilor în legătură cu schimbarea zilei de închinare? "Biserica a schimbat sabatul cu duminica prin dreptul autorităţii divine, infailibile, dată de întemeietorul ei, Isus Hristos. Protestanţii, prezentând că Biblia este singurul lor ghid de credinţă, nu au nici o împuternicire pentru ţinerea duminicii" (The Catholic Universe Buletin, 14 august 1942). "Sunteţi protestanţi şi mărturisiţi că vă ţineţi numai şi numai după Biblie, şi totuşi, într-un lucru atât de important ca ţinerea unei zile din şapte ca zi sfântă, voi mergeţi împotriva declaraţiei clare a Scripturii şi AŞEZAŢI O ALTĂ ZI ÎN LOCUL ACELEI ZILE PE CARE A PORUNCIT-O BIBLIA?" (Library of Christian Doctrine p.3). TIMPUL NU A FOST PIERDUT: Cineva poate întreba: "A fost timpul pierdut? dacă ciclul săptămânal a fost pierdut de la Adam până la Moise, cu siguranţă că Dumnezeu l-ar fi reactivat atunci când El a scris Cele ZECE Porunci, care includ Sabatul ca ziua a şaptea a săptămânii. Dacă Sabatul ar fi fost pierdut în perioada de la Moise la Isus în mod sigur ar fi făcut corecţia când a fost pe pământ. Dar Isus a ţinut Sabatul zilei a şaptea, şi El este exemplul nostru. "Căci cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus (Ioan 2:6). A fost timpul pierdut din vremea lui Hristos? În nici un caz! Evrei răspândiţi pe tot pământul au ţinut o strictă evidenţă a timpului. Evreii ortodocşi se mai închină încă în Sabatul zilei a şaptea - Sâmbăta. Ce se poate spune despre calendar? Schimbările calendarului au deranjat cumva şi Sabatul? NU! Poţi verifica acest lucru în orice enciclopedie. Calendarul iulian era în folosinţă în timpul lui Isus. Ciclul săptămânal a fost acelaşi ca în calendarul gregorian, calendarul nostru de azi. Iată cum s-a făcut trecerea de la un calendar la altul: Pentru a aduce noul calendar în armonie cu anotimpurile, ziua de vineri 5 oct. din vechiul calendar iulian, a devenit vineri 15 oct. în noul calendar gregorian. Această simplă schimbare de număr în anul 1582, n-a avut nici un efect asupra ciclului săptămânal de 7 zile. PROFEŢIA A PREZIS SCHIMBAREA:9. Ce a spus profeţia că o putere va încerca să facă cu legile lui dumnezeu? Daniel 7:25 VT 867 Biblia spune: "se va încumeta ___________________________________ ______________________________________________________________" O putere s-a încumetat să schimbe timpul lui Dumnezeu - Sabatul şi Legea Sa. Vă rog remarcaţi mărturisirea ce a fost făcută. Întrebare: "Puteţi dovedi într-un fel, că biserica are putere de a institui sărbători sau principii? Răspuns: Dacă nu ar fi avut astfel de putere, ea n-ar fi putut face ceea ce toţi oamenii religioşi moderni recunosc - ea n-ar fi putut institui ţinerea duminicii, prima zi a săptămânii, a şaptea zi, o schimbare pentru care nu este autoritate scripturistică" (Reverend Stephan Keenan, A Doctrinal Cathechism p.174).10. Ce a spus Hristos despre cei ce resping poruncile Lui şi ţin tradiţiile omeneşti? Marcu 7:7,9 NT 970 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________

11. De ce va păzi poruncile cel născut din nou? Ioan 14:15 NT 1046 Biblia spune: __________________________________________________ ________________________________________________________________ Creştinul va păzi poruncile, nu pentru a câştiga mântuirea, ci pentru că îşi manifestă astfel dragostea şi recunoştinţă faţă de Domnul pentru darul mântuirii.12. Problema studiată în această lecţie ne pune în faţă cu cea mai importantă decizie pe care o poate lua un om: aceea de a ne aşeza de partea lui Dumnezeu! După studierea acestei lecţii, care este răspunsul tău?