Despre Pacatul Malahiei Masturbriii Onaniei Pazei de a Nu Avea Copii

8/17/2019 Despre Pacatul Malahiei Masturbriii Onaniei Pazei de a Nu Avea Copii

1/6

Despre păcatul malahiei (masturbării) şi onaniei (pazei de a nu avea copii)


Malahia este păcatul pe care-l face cineva singur, artificial, prin deprinderea pătimaşă ascurgerii de sămînţă cu mâna, împins fiind de poftele trupeşti aţîţate de o imaginaţieneânfrânată, excitată de gândurile rele, cultivată cu lecturi din romane pornografice, priviri aunor imagini şi filme pornografice şi lipsă de educaţie.Unii ca aceştia pierd memoria, devin nervoşi, le tremură corpul, iar în căsătorie obţin copiislăbănogi şi la trup şi la suflet. Malahia - zice Sfîntul Ioan Scărarul - este curvie ce se face fărăde alt trup. Tot acesta numeşte malahia moarte şi pierzanie, care totdeauna se află la noi şi sepoartă împreună cu noi şi mai vîrtos în vremea tinereţilor. Pentru aceasta e foarte greu să sedepărteze de dînsa şi să se pocăiască cei care s-au prins odată de dînsa. Este socotealaunor dascăli, că Dumnezeu i-a lăsat pe acei mândri filosofi ai elinilor să se stăpînească de acestpăcat, spre pedeapsa închinării lor la idoli, căci cunoscînd pe Dumnezeu, nu l-au slăvit ca peDumnezeu! Aceasta se aseamănă cu ceea ce zice Sf. Apostol Pavel pentru dânşii:„Pentru aceia şi Dumnezeu i-a dat pe ei în pofta inimii lor, spre necurăţie, ca să se necinstească trupurile lor în sineşi"(Romani 1, 24), unde, prin aceia se zice ,,trupurile lor în sineşi''a arătat pe malahie, în care acelaşi trup lucrează şi pătimeşte singur în sine. Malahiapricinuieşte vătămare veşnică sufletului, căci îl lipseşte de Împărăţia Cerurilor şi-l osîndeşte înmunca cea veşnică - precum zice Sf. Ap. Pavel:I Corinteni 6,9-10: „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrînaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu." Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului în canonul 8 canoniseşte astfel pe malahieni:„Cel ce a făcut malahie se canoniseşte 40 de zile petrecând cu mâncare uscată şi făcând cîte 100 de metanii în fiecare zi''.În Pravila bisericească a arhimandritului Nicodim Sachelarie sunt date mai multe canonisiri

pentru păcatul malahiei:,,Cine-şi face slobozenie cu mîna şi aceasta este curvie şi să aibă pocanie trei ani şi metanii

1 / 6


2/6


cîte 24 pe zi...Este şi malahie muierească că ele lucrează una cu alta şi aceasta se cade duhovnicului foarte să întrebe şi să le dea lor pocăinţă de un an''.,,Cel ce se va slobozi cu mâna, acela aduce sămânţa lui ca slujbă dracului, drept aceea să nu

se împărtăşească niciodată cu sfînta taină, iar de se va părăsi, să se pocăiască doi ani sau trei ani, după aceea să se împărtăşească''.,,Dacă nu poţi să te desfaci de deprinderea pătimaşă a curgerii de sămînţă din pricina obişnuinţei îndelungate, cum cutezi nenorocitule să te apropii de cele pe care nici îngerii nu le ating? Deci sau tremură şi stai de departe de aici înainte de slujba dumnezeiască şi aşa vei cîştiga îndurarea lui Dumnezeu sau aşteaptă să cazi în urgie, ca un nesimţit şi neîndreptat, în mâinile Dumnezeului celui viu, care nu te va cruţa cu iubirea de oameni, ci te va pedepsi fără milă fiindcă ai cutezat fără neruşinare să întri la nunta împărătească cu sufletul şi cu haina întinată, deşi nu eşti vrednic nici măcar de întrare, dar încă de aşezare''. (Matei 22,11).Filoc.IV,p.267,54.

,,Iar de se va face malahie între mai mulţi, atunci fiecare să mănînce sec 80 de zile, sau să nu se pricestuiască doi ani şi să facă în toate zilele metanii cîte cincizeci''.Malahia este păcăt împotriva firii şi pricinuieşte şi vătămarea trupului, căci precum zic doctorii,malahienii: 1) Îngălbenesc. 2) Le slăbeşte stomacul. 3) Le slăbeşte vederea ochilor. 4) Pierdglasul. 5) Pierd isteţimea şi ascuţimea minţii. 6) Pierd ţinerea de minte. 7) Pierd somnul cuoarecare visuri tulburate. 8) Tremură trupul lor. 9) Pierd bărbăţia trupului şi a sufletului. 10) Li se întâmplă dambla. 11) Le urmează scurgerea cea prin somn, de multe ori şi cînd sunt deştepţi.12) Îmbătrânesc curând şi mor rău şi cu ticăloşie.Aşadar, păcatul acesta este ca o ciumă şi stricăciune a neamului omenesc, şi face pe malahienisă petreacă şi aici o viaţă ticăloasă şi în cealaltă viaţă să se muncească veşnic în focul muncii...

Onania este păcatul pe care-l fac un bărbat şi o femeie, sau doi soţi căsătoriţi care întrebuinţează mijloace de a nu face copii: ,,Onan ... vărsa sămânţa jos ori de cîte ori se culca cu soţia fratelui său (mort dar acum era a lui prin căsătorie de levirat) ca să nu se nască copiii fratelui său din duşmănie. Ce a făcut el n-a plăcut Domnului, deaceea l-a omorît, care era duşman al legilor naturale" (Fac.38,9-10). Acestpăcat se canoniseşte ca şi avortul şi malahia pînă la vindecare, căci fără îndreptare nu existăiertare.Facerea 1,27-28 ,,Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvîntat, zicând: ,,Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate

animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pămînt şi peste tot pămîntul!''.Facerea 9,1 ,,Şi a binecuvântat Dumnezeu pe Noe şi pe fiii lui şi le-a zis: ,,Naşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!''.Facerea 38,1-10 ,,În vremea aceea s-a întâmplat că Iuda s-a pogorît de la fraţii săi şi s-aaşezat lângă un adulamitean, cu numele Hira. Văzând Iuda acolo pe fata unui canaaneu, carese numea Şua, el a luat-o de soţie şi a intrat la ea. Şi ea, zămislind, a născut un baiat, şi Iudai-a pus numele Ir. Zămislind iarăşi, a născut alt băiat şi i-a pus numele Onan. Şi a mai născut unbaiat şi i-a pus numele Şela. Şi când a născut ea acest fiu, Iuda era la Kezib. Apoi Iuda a luatpentru Ir, întâiul născut al său, o femeie, cu numele Tamara. Dar Ir, întâiul născut al lui Iuda, afost rău înaintea Domnului şi deaceea l-a omorît Domnul.

Atunci a zis Iuda către Onan: "Întră la femeia fratelui tău, însoară-te cu ea, în puterea leviratului, şi ridică urmaşi fratelui tău!" Ştiind însă Onan că nu

2 / 6


3/6


vor fi urmaşii ai lui, deaceea, când intra la femeia fratelui său, el vărsa sămînţa jos, ca să nuridice urmaşi fratelui său. Ceea ce facea el era rău înaintea lui Dumnezeu şi l-a omorît şi peacesta.''Iar acum să tratăm din punct de vedere medicinal aceste două vicii, care macină neamul

omenesc mai ales în ziua de azi. Trezirea instinctului sexual prin masturbare este o realitate gererală incontestabilă. La băieţipofta aceasta înmugureşte numai la dificila vârstă a pubertăţii, între 10 şi 16 ani, după cetesticulul devine activ şi spontan apar primele poluţii. În schimb la fete, mică flacără se aprindeuneori cu 4-5 ani mai repede decât începutul ciclului menstrual. Primejdia cea mare şinecruţătoare din viaţa unui tânăr apare tocmai în perioada de răscruce de la vârsta pubertăţiicând începe activitatea glandelor endocrine. Lipsit de supraveghere şi sfaturi corecte spre înfrînare, copilul cade uşor în viciul malahiei. Hormonii produşi de testicul sunt ca roua dimineţii care înviorează dezvoltarea şi frumuseţeaflorilor. Dacă rămân în corp sunt preluaţi în sânge şi hrănesc toate organele, dar dacă sunt în

afară, atunci tânărul se ofileşte. Ademenit de clipele plăcerii produse de eliminarea lichiduluispermatic, tânărul începător repetă tot mai des actul desfrînării, iar efectele nu întârzie săapară. Marcat de ruşine şi timiditate pătimaşul se retrage dintre prieteni, se ascunde şi cautălocuri tainice unde să-şi poată practica viciul. Nu-l mai interesează şcoala, devine tot mai tăcutşi mai obosit, ritmul dezvoltării fireşti a trupului este încetinit, mâinile încep să-i tremure, ochiidevin încercănaţi şi privirea tulbure, comportamentul general nu mai are voiciune, memoriaslăbeşte, iar bietul tânăr devine agitat şi parcă îmbătrâneşte înainte de vreme. Dacă patima desfrîului sub orice formă şi la orice vîrstă pune stăpânire pe om, glandelegenitale devin suprasolicitate să risipească doar în afară, nu mai rămân şi hormonii cuveniţisângelui. Lipsită de acest stimulent, circulaţia sângelui devine anemică, produce dezechilibre

trupeşti şi sufleteşti, iar dacă tînărul continuă desfrînarea, milioane de celule mor şi niciodată nuse mai regenerează. În astfel de cazuri, medicii recomandă relaţii sexuale cu femei saucăsătoria, sperînd la o revenire la normalitate, dar din păcate necazurile continuă, căci tînărulobişnuit cu malahia nu mai simte atracţia naturală faţă de femeie, nici fetele nu se mai simtatrase de trupul lui fleşcăit, anemic, îmbătrînit şi dezechilibrat. Ritmul său biologic şi sexual nuse mai potriveşte cu ritmul femeii sănătoase, apar certuri şi nemulţumiri, infidelităţi conjugale şiapoi divorţul. Dacă femeia este mai îngăduitoare, nimerindu-se să nască şi copiii, aceştia vor fibolnăvicioşi, slabi de minte sau chiar handicapaţi. Cauza nu este alta decât distrugereacelulelor nervoase prin stihia desfrînării părintelui ce l-a chemat la viaţă. Din aceleaşi cauze aleviciului sexual, trupul pătimaşului se piperniceşte, unele organe se atrofiază, apare sterilitatea,

nevrozele, frica de oricine, idei fixe, obsesii şi halucinaţii, precum şi o permanentă mustrare deconştiinţă. Este cunoscut cazul poetului german Heinrich von Kleist, care a trăit în 1777-1811, a căruiviaţă a fost o continuă alergare, asemeni unui hăituit dornic să scape de chinurile demonuluivoluptăţii care îi stăpînea trupul şi cu fiecare plăcere presimţită îl apropia de prăpastia sfîrşitului.Tragedia sexuală a lui Kleist a început din copilărie când practica viciul malahiei în chipnemăsurat. Slăbiciunea voinţei l-a ruinat trupeşte, iar sufleteşte se simţea mânjit de voluptateaşi urmările ei covîrşitoare. La 21 de ani era ros de ruşine şi scârbă de el însuşi, precum şi demânia că nu mai era capabil să se apere împotriva acestei plăceri demonice. Chinuit desingurătate, poetul a căutat timp de 10 ani, dorind cu ardoare să găsească un partener dispus

să-l însoţească în întâmpinarea morţii. Până la urmă a convins-o pe Henriete Vogel, o tînărăbolnavă de cancer. Heinrich von Kleist a fost marele poet tragic al germanilor, însă demonul

3 / 6


4/6


desfrânării, cuibărit de timpuriu în coapsele sale, l-a stăpânit toată viaţa. A lăsat creaţii de înaltăvaloare literară, dar în plină maturitate, la doar 34 de ani, scârbit peste măsură, a devenitucigaş, apoi cu al doilea glonţ şi-a curmat singur zilele. Prin străvechea înşălăciune, demonula triumfat, iar omul a căzut. Aceste amănunte se pot citi în cartea lui Ştefan Zweig, intitulată: ,,În

luptă cu demonul''. Despre mecanismul funcţional al omului, putem spune mai întîi că omul are miliarde deneuroni, care aparţin sistemul nervos şi care au nevoie de hrană şi mediu.1. Oxigenul pe care hematiile din sînge îl duc la creier.2. Glicogenul este zahărul special preparat de ficat pentru neuroni.3. Hormonii, adică produsul glandelor endocrine, care ageresc întreg organismul şi cudeosebire sistemul nervos.4. Somnul, dreptul la somn fiind obligatoriu, ştiindu-se că omul moare după opt zile de nesomn.5. O concepţie de viaţă necesară neuronilor, care aduce cu sine înfrânarea de la orice excese. În organismul nostru avem răsfirate mai multe glande a căror secreţie internă sunt hormonii.

Aceştia sunt un fel de săruri, un fel de substanţe chimice care au rostul să stârnească la lucruanumite organe interne, să agerească nervii şi să învioreze gândirea, să ne facă viaţa plăcută şicu interes pentru ea, într-un cuvânt hormonii sunt agenţii de stimulare a vieţii. Printre acesteglande sunt şi cele care rodesc sămânţa de om, şi care ,,spre deosebire de celelalte, au ofuncţie dublă, una internă - producerea hormonilor, şi alta externă - producerea celulelorgerminative; pe lîngă alte rosturi mai au şi pe acela de a stimula funcţiunea celorlalte glande şide a da o configuraţie specifică, plină de vigoare şi precisă, corpului întreg, fie bărbat, fiefemeie. Ştiinţa medicinii printre multele ei învăţăminte o are şi pe aceasta: a băgat de seamă că toateţesuturile omului se pot drege, adică se tămăduiesc, numai celula nervoasă atinsă odată, nu se

mai drege niciodată; lucru ei se opreşte fulgerător. Celula nervoasă să o asemănăm cu un ghem de la care pleacă fire în mai multe părţi cu rostde ,,telefoane''. Creierul ar fi ghemul cel mai mare, sau ,,centrala telefonică'', prin care sufletulprimeşte veştile şi trimite hotărârile sale tuturor ,,creieraşilor'' mai mici, celule nervoase împrăştiate (împărţite) în tot trupul. Prin şira spinării duc mii de ,,fire telefonice'' la creier. Princreier lucrează mintea asupra trupului, care (mintea) este parte a sufletului şi nu a trupului. Şi dovedeşte ştiinţa că desfrânarea, sau risipirea în orice fel, omoară milioane de celulenervoase. Iată cum: în tot trupul, dar mai cu deosebire în 7 locuri, izvorăşte un fel de putere,foarte - foarte trebuincioasă pentru bunăstarea întregului om trupesc. Aceasta e vlaga de viaţă.Între cele 7 izvoare de vlagă, printre cele mai puternice este şi izvorul ce înmugureşte sămânţa

de om. Când omul se ţine după desfrânare, robit de spurcata ei plăcere, izorul nu mai poatedovedi să verse şi înăuntru, în sînge, partea de vlagă neapărat trebuincioasă, pentru că totlucrul izvorului e ,,tâlhărit'' în afară. Acum, dacă de pe urmă năravului desfrânării scade puterea izvorului de a mai vărsa în sîngefelul său de vlagă, scăderea aceasta de putere aduce moartea a milioane de celule nervoase.Căci toate ţesuturile din om pot răbda de foame, sau pot lucra cu schimbul, sau se topesc ca săse facă mâncare celorlalte şi, la vreme prielnică, iarăşi se înmulţesc la loc, numai celulanervoasă, odată omorâtă de foame, nu mai învie niciodată. Iar mâncarea ei este această vlagăa celor 7 izvoare. Acum sîntem pe cale de a înţelege ce se întâmplă cu mulţi care slăbesc la minte văzând cu

ochii. Şcolarii, de unde la început învăţau bine, acum de când cu malahia le slăbeşte mintea şiscad la învăţătură.

4 / 6


5/6


Iată pe nume câteva feluri de patimi prin care îşi prăpădesc oamenii sămânţa şi vlaga, aprinşide pofte contra firii:• Malahia (masturbarea)• Curvia

• Sodomia (homosexualitatea)• Bestialitatea (curvia cu animalele şi cu păsările) Iar în căsătoria legitimă:• Desfrînarea• Onania (evitarea de a concepe copiii)• Crima de avort (steriletul şi tablete anticoncepţionale)• Preacurvia• Necurăţia• Nesocotirea vremurilor oprite• Alte nenumite spurcăciuni

Constituţional, natura bărbatului are o glandă în plus faţă de femeie: prostata. Aceastasintetizează săruri ale acidului glutamic, substanţe absolut necesare sistemului nervos, atît albărbatului cît şi al femeii. Dar nu le prepară decât bărbatul! Aici este explicaţia, fundamentalbiologică, în temeiul căreia femeia este atârnătoare de bărbat. Fără substanţele lui endocrine,ea se degenerează nervos, mintal, etc. Aici începe să se înţeleagă de ce au urmări nefaste şiabuzul şi refuzul. Dacă aceste substanţe extrem de valoroase pentru iconomia vieţii în bune condiţii a sitemuluinervos sunt risipite pe plăcerea de care nu te mai saturi - atunci încep să apară urmările.Abuzul păgubeşte pe bărbat de necesarul de substanţe glutamice a sitemului nervos şi începfenomenele de carenţă nervoasă, care pot ajunge până la slăbirea totală a funcţiei mintale.

S-au văzut atâtea căzuri de tîmpenie a minţii şi a pierderii totale a memoriei, fără să fie şi alteboli în organism. Respectivul era suprasolicitat iar el s-a predat. Urmările sociale se înţeleg. Refuzul păgubeşte pe femei. Unul din refuzurile obişnuite este acela ,,întemeiat'' pe stăvilireanumărului de copii. Modalitatea aceasta este viciul onaniei cu femeia. Păgubesc amîndoi -paguba biologică ce se resimnte în sănătatea ambilor. Iată unde duce blestemaţia ferelii de zămislire: la îmbolnăvirea nervilor interni ai soţiei, carerăspund ca un capăt în şale, încât femeia nu mai poate ridica de jos nici un braţ de lemne şi numai poate merge. Vin durerile de stomac şi de rărunchi, şi acestea uşurează căpătareadiferitelor boli, care greu se mai vindecă, printre care şi ,,poala albă''. Iar a treia supărare estecă strică toată rânduiala dinăuntrul femeii, care ajunge desăvârşit neroditoare.

Aşa se răzbună firea pentru fapta aceasta. Explicaţia: Într-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec sccesiv printr-o fazăde congestie intensă şi o fază de slăbănogire bruscă, ce stabileşte cursul regulat în circulaţiasângelui. Actul conjugal falsificat, neisprăvit, fără concluzie naturală, lasă să persiste în vase ostare de înecare, ce cu vremea ia un caracter permanent. Urmează o tulburare a nutriţieiţesuturilor, pe urmă tulburarea lor anatomică. Mulţimea firişoarelor nervoase ale plexului hipogastric, firişoare care pleacă de la uter şi seunesc cu sistemul cerebro-spinal, îndură apăsări, iritaţii, care la obârşie sunt dureri locale, darcu tulburări reflexe la distanţă, iar cu vremea aruncă pe bolnavi în plin domeniu psihiatric. Congestiile acestea cu repetiţie produc alterări intense şi profunde în sânul ţesuturilor, care-şi

pierd astfel funcţiunea lor normală. Aşa se instalează, cu vicleşug, sterilitatea definitivă,incurabilă, după câte o perioadă de sterilitate voită. Atunci în zădar mai doreşti copii, mugurii

5 / 6


6/6


vieţii, căci firea te pedepseşte cu această crudă întoarcere a lucrurilor, îţi califică fapta şi îţicondamnă neamul la moarte. O altă constrîngere de care trebuie să ţină seama femeia e foliculina, hormon toxic şicancerogen. Toxic la nivelul creierului, dând continue dureri de cap şi foarte intense;

cancerogen la nivelul sânului sau uterului (fibroane uterine). De cleştele acestui hormon nu estescăpare decît de la 3-4 copii în sus, cu sarcinile în mod natural, cum apar ele normal. Salturilepeste sarcini, lepădările de copii, indiferent cu ce medote şi din ce motive, ating sănătateacopiilor ulteriori, dacă mai vin. În cazul viciului sau a greşelilor de conveţuire apariţia cancerului care ucide soţia se răstoarnăiarăşi în răspunderea soţului. Soţul care nu vrea copii nu trebuie luat, e un criminal camuflat alsoţiei sale. Malahia şi onania sunt fiicele desfrînării. Dar cel care luptă cu păcatul va fi ajutat de Dumnezeuşi se va salva, iar cel care se va lăsa biruit de patimă se va distruge, intrând sub stăpânireademonilor.

Scriitorul francez Huysmans, în cartea ,,En Route'' spune că: ,,Pofta devine tot mai flămândăpe măsură ce este mai hrănită''. Sf.Teodor Studitul scria următoarele despre patima desfrîului: ,,Mie mi se pare că aceastăboală se aseamănă cu râia. Precum râiosul, când se scarpină cu unghiile, se pare că îşigăseşte în aceasta o plăcere, iar în realitate nu dobîndeşte nici o plăcere, ci numai rănichinuitoare, cu atît mai multe cu cît se scarpină mai tare, tot aşa şi cel stăpânit de patimadesfrâului nu dobîndeşte o plăcere, ci un chin, nu o satisfacere, ci deşertăciune, nu un sufletbun, ci lipsă de suflet. Un astfel de om este vrednic de milă''. I Corinteni 6,18-19 ,,Fugiţi de desfrînare! Orice păcat pe care-l va săvîrşi omul este în afară detrup. Cine se dedă însă desfrînării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru

este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nusunteţi ai voştri?'' Preot Andrei Popa

6 / 6

Despre Pacatul Malahiei Masturbriii Onaniei Pazei de a Nu Avea Copii

Documents

Transcript of Despre Pacatul Malahiei Masturbriii Onaniei Pazei de a Nu Avea Copii