Despre moartea persecutorilor Lactantiu - · PDF filelucrªri, citite de Ieronim, sunt...

1

TRADIÞIA CREªTINÃ

3

Traducere de Cristian Bejan

Studiu introductiv, tabel cronologic,note explicative ºi anexe de Dragoº Mîrºanu

POLIROM2011

4

Colecþie coordonatã de Adrian Muraruºi iniþiatã de Ioan-Florin Florescu.

© 2011 by Editura POLIROM

Aceastã carte este protejatã prin copyright. Reproducerea integralã sau parþialã,multiplicarea prin orice mijloace ºi sub orice formã, cum ar fi xeroxarea, scanarea,transpunerea în format electronic sau audio, punerea la dispoziþia publicã, inclusivprin internet sau prin reþele de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pedispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperãrii informaþiilor, cu scop comercialsau gratuit, precum ºi alte fapte similare sãvârºite fãrã permisiunea scrisã a deþinãtoru-lui copyrightului reprezintã o încãlcare a legislaþiei cu privire la protecþia proprietãþiiintelectuale ºi se pedepsesc penal ºi/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

www.polirom.ro

Iaºi, B-dul Carol I, nr. 4 ; P.O. BOX 266, 700506Bucureºti, B-dul I.C. Brãtianu nr. 6, et. 7, ap. 33

, O.P. 37;

P.O. BOX 1-728, 030174

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României :

LACTANTIUS, LUCIUS CAECILIUS FIRMIANUSDespre moartea persecutorilor / Lactanþiu ; trad. de Cristian Bejan; studiu

introd., tabel cronologic, note ºi anexe de Dragoº Mîrºanu. � Iaºi :Polirom, 2011Bibliogr.IndexISBN 978-973-46-2025-8

I. Bejan, Cristian (trad.)II. Mîrºanu, Dragoº (pref.)

821.124-97=135.1

Printed in ROMANIA

Cristian Bejan (n. 1975) este licenþiat în filologie clasicã, absolvent alunui master în filosofie anticã ºi medievalã ºi doctor în filosofie alUniversitãþii �Babeº-Bolyai� din Cluj-Napoca cu o tezã intitulatã �Preocu-parea de sine în filosofia stoicã�. Este profesor de limba latinã la ColegiulNaþional �N. Bãlcescu� din Brãila. A tradus lucrarea Sfântului AugustinDespre adevãrata religie (Editura Humanitas, Bucureºti, 2007), primultratat de jurnalism din Europa, realizat de Tobias Peucer, Despre rela-tãrile jurnalistice (Editura Independenþa Economicã, Piteºti, 2008), ºifragmente din opera Sfântului Toma din Aquino, Summa Theologica(vol. I, Editura Polirom, Iaºi, 2009).

Dragoº Gabriel Mîrºanu (n. 1977) este doctorand al Facultãþii deTeologie, Universitatea Catolicã din Louvain, cu o temã de istoria creºti-nismului în Antichitatea târzie (�The Politics of Otherness. Arianism ofBarbarians in Late Antiquity�). Licenþiat în teologie ortodoxã al Univer-sitãþii �Al.I. Cuza�, Iaºi, este absolvent al unui master în teologie istoricã(Universitatea Bucureºti) ºi în teologie interculturalã, studii creºtin-rãsã-ritene (Universitatea Radboud, Nijmegen, Olanda).

5

Cuprins

Notã asupra ediþiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Nota traducãtorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Abrevieri pentru cãrþile biblice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Studiu introductiv. Lactanþiu ºi adversarii lui Dumnezeu . . . . 17

Despre moartea persecutorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 201

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215

Indice de referinþe biblice în traducere . . . . . . . . . . . . . . . . 233

Indice de nume proprii în traducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

17

Studiu introductiv

Lactanþiu ºi adversariilui Dumnezeu

Fiecare ºi-a avut partea de ruinã potrivit cuputerea îndemnului care-l împinsese � însminteala lui � sã creadã cã ar putea înfruntaºi cã ar putea rãzbi legea lui Dumnezeu.

(Constantin cel Mare)1

De mortibus persecutorum este o operã neobiºnuitã. Nu este ocarte de istorie, nici una de teologie ori de filosofie ; vorbeºte însãdespre cum lucreazã Dumnezeu în istorie. Anticipându-l pe Augus-tin prin contrastul dintre statul roman ºi împãrãþia lui Dumnezeu,Lactanþiu face apologia creºtinismului ca religie naturalã a roma-nilor ºi îndeosebi a conducãtorilor unui imperiu binecuvântat,aflat sub semnele lui iustitia ºi pietas.

Deºi reprezintã o referinþã imposibil de ignorat în studiulcreºtinismului vechi sau al Antichitãþii târzii, Lactanþiu nu a fãcut,în lumea academicã, obiectul multor sinteze monografice sau, îngeneral, al multor lucrãri de amploare ; mai degrabã a fost abordatîn lucrãri specializate gãzduite de periodicele ºtiinþifice dedicateistoriei, teologiei sau studiilor clasice2. Publicul interesat va gãsi

1. Apud Eusebiu de Cezareea, Vita Contantini, 2, 27, 1 (trad. deR. Alexandrescu, P.S.B., vol. 14, EIBMBOR, p. 104.

2. Singura monografie, în sens strict, rãmâne cea scrisã acum mai binede un veac de René Pichon, Lactance : étude sur le mouvement philo-sophique et religieux sous le règne de Constantin (Hachette, Paris,1901). Între cele alte câteva studii de anvergurã pot fi menþionate, spreexemplu, Antonie Wlosok, Laktanz und die philosophische Gnosis :Untersuchungen zu Geschichte und Terminologie der gnostischenErlösungsvorstellung (Carl Winter Universitätsverlag, Heidelberg,1960),

18 DRAGOª MÎRªANU

informaþii despre Lactanþiu ºi opera sa în articole de dicþionar sauenciclopedie, în patrologii sau în istorii ale literaturii latine1.

Viaþa ºi activitatea lui Lactanþiu

Despre Cae(ci)lius Firmianus Lactantius cunoaºtem destul depuþine2. S-a nãscut în Africa romanã pe la mijlocul secoluluial III-lea, însã locul sãu de origine nu poate fi precizat. Ieronim neinformeazã cã a fost discipolul retorului Arnobius din Sicca Veneria(oraº aflat la circa 150 km sud-vest de Cartagina), un convertitdevenit apoi apologet al creºtinismului (Hier., Ep., 70, 5, 2). Foarteprobabil, Arnobius însuºi era încã pãgân în vremea uceniciei lui

Vincenzo Loi, Lattanzio nella storia del linguaggio e del pensieroteologico pre-niceno, Bibliotheca theologica Salesiana Serrie 1 : Fontes,(Pas-Verlag, Zürich, 1970), R.M. Ogilvie, The Library of Lactantius(Oxford, 1978), Arne Søby Christensen, Lactantius the historian, ananalysis of the De mortibus persecutorum (Museum Tusculanum Press,Copenhaga, 1980), Michel Perrin, L�homme antique et chrétien : l�an-thropologie de Lactance, 250-325, Théologie historique (Beauchesne,Paris, 1981) sau Pierre Monat, Lactance et la Bible : une propédeutiquelatine à la lecture de la Bible dans l�Occident constantinien, 2 vol.(Etudes augustiniennes, Paris, 1982). Un valoros tom conþinând studiilactanþiene este Jacques Fontaine ºi M. Perrin, Lactance et son temps :Recherches actuelles (Beauchesne, Paris, 1978).

1. Cea mai comprehensivã ºi valoroasã prezentare sistematicã este AntonieWlosock, �Lactance�, în Reinhart Herzog (ed.), Restauration et renouveau.La littérature latine de 284 à 374 après J.-C., Nouvelle histoire de lalittérature latine (Brepols, Turnhout, 1993), p. 570. Acestei tratãri dinperspectiva istoriei literaturii latine i se pot adãuga unele texte incluseîn lucrãri dedicate literaturii creºtine, deci cu ceva mai mare atenþiepentru aspectele religioase/teologice, ºi anume Johannes Quasten,Patrology, vol. 2 (Spectrum, Utrecht, 1953), pp. 392-410, M. Simonettiºi E. Prinzivalli, Storia della letteratura cristiana antica (Roma, 1999),pp. 204-209, ºi C. Moreschini ºi E. Norelli, Histoire de la littératurechrètienne antique grecque et latine. De Paul à l�ère de Constantin,trad. de Madeleine Rousset (Geneva, 2000), pp. 457-465 (v. ºi ed. rom.Polirom, Iaºi, 2001). În limba românã, vezi ºi Ioan Coman, Patrologie,vol. 2 (EIBMBOR, Bucureºti, 1985), pp. 180-236.

2. Sursele principale pentru cunoaºterea unor date biografice despreLactanþiu sunt Ieronim (Vir. ill. 80 ; Chron., A.D. 317 ; Ep., 70) ºi Lactanþiuînsuºi (DI ).

19STUDIU INTRODUCTIV

Lactanþiu1. Dupã ce a studiat literele ºi filosofia, ucenicul i-acãlcat pe urme maestrului devenind, la rândul sãu, profesor deretoricã, probabil la Cartagina. Dupã mãrturia proprie, Lactanþiunu a profesat ca avocat sau jurist : �Chiar dacã m-am strãduit sãdobândesc o oarecare uºurinþã a vorbirii datoritã dorinþei de ainstrui, totuºi eu însumi nu am fost elocvent, din moment ce nuam ajuns în for� (DI, 3, 13, 12 ; trad. de Petru Pistol, p. 134). Cutoate acestea, s-a putut presupune, mai ales în lumina preocu-pãrilor sale ulterioare, cã, dacã nu a fost un avocat strãlucit, totuºipractica dreptului nu i-a fost strãinã, din vreme ce a pregãtitavocaþi care au ajuns apoi persoane importante în administraþiaimperialã2. Cândva între anii 290 ºi 300, Lactanþiu este solicitat decãtre împãratul Diocleþian ca profesor de retoricã creºtinã laNicomedia în Bithynia, împreunã cu gramaticianul Flavius (Hier.,Vir. ill., 80). Într-o zonã dominatã de cultura de limbã greacã,majoritatea studenþilor nicomedieni de retoricã latinã trebuie sã fifost demnitari sau funcþionari ai curþii lui Diocleþian. De altfel,Ieronim considerã cã tocmai aceastã lipsã de studenþi de limbãlatinã l-ar fi determinat pe retor sã scrie mai mult3.

Este în general acceptat cã Lactanþiu s-a convertit în Bithynia(deºi, probabil, s-a familiarizat cu creºtinismul încã din Africanatalã) ºi cã era deja creºtin la declanºarea marii prigoane, în anul303. Este foarte greu de spus dacã aceastã convertire a fost grãbitãtocmai de aceastã pricinã ºi dacã s-a petrecut chiar în acele zile.Despre circumstanþele în care se gãsea în momentul declanºãriiprigoanei ne mãrturiseºte el însuºi : �Pe când, chemat fiind, pre-dam disciplinele oratorice în Bithynia, cum se întâmpla ca în

1. Simonetti ºi Prinzivalli, p. 205. Despre Arnobius (ºi, îndeosebi, legãturasa cu Lactanþiu), a se vedea M. Edwards, �The Flowering of LatinApologetic : Lactantius and Arnobius�, în Apologetics in the RomanEmpire : Pagans, Jews and Christians, ed. M. Edwards, M. Goodman ºiS. Price (Oxford, 1999).

2. Dupã A. Bowen ºi P. Garnsey, Lactanþiu ar fi putut fi pentru Africa ofigurã similiarã cu cea a lui Libanius din Antiohia : Lactantius � DivineInstitutes, Translated texts for historians (Liverpool, Liverpool Uni-versity Press, 2003), p. 2.

3. El era deja autorul unei lucrãri intitulate Banchetul, scrisã în perioadaafricanã, ºi al unui poem în hexametri în care îºi descria cãlãtoria dinAfrica spre Nicomedia. Din aceastã perioadã dateazã probabil ºiGramaticianul, a cãrui datare rãmâne însã nesigurã. Toate aceste treilucrãri, citite de Ieronim, sunt astãzi pierdute.


acelaºi timp sã fie nimicit templul lui Dumnezeu, au apãrut doiinºi în acelaºi loc, lovind în adevãrul care ºi aºa zãcea întins lapãmânt� (DI, 5, 2, 2 ; trad. de Petru Pistol, p. 213)1. Lactanþiu sereferã deci la faptul cã a vãzut cu ochii sãi începutul prigoanei ºicã a participat apoi la lectura publicã a scrierilor anticreºtine adoi pãgâni, un filosof ºi un jurist : acestea l-au determinat sãintervinã, la rândul sãu. Astfel, �împins de impietatea lor plinã detrufie, dar ºi de conºtiinþa adevãrului însuºi � dacã nu chiar deDumnezeu, dupã câte se pare �, am luat asupra mea aceastãmisiune, ca din toate puterile talentului meu sã resping acuzaþiileîndreptate împotriva dreptãþii� (DI, 5, 4, 1 ; trad. de Petru Pistol,p. 217). Identitatea celor doi propagandiºti nu este certã decât înceea ce îl priveºte pe înaltul funþionar : este vorba de SossianusHierocles, guvernator al Bithyniei la vremea aceea, pe careLactanþiu îl numeºte �autorul ºi sfãtuitorul executãrii persecuþiei�(DMP, 16, 4). În ceea ce îl priveºte pe filosof, ipoteza identificãriicu neoplatonicul Porfir pare lipsitã de fundament2. Aceste scrierivirulent polemice îi acuzau pe creºtini cã se aflã în eroare ºirecomandau ferm forþarea întoarcerii lor la cultul zeilor. Lactanþiudecide sã li se opunã, considerând educaþia tinerilor în spirituladevãrului creºtinismului superioarã instruirii în arta cuvintelorgoale : �Misiunea aceasta se cuvine a fi apreciatã ca mult maibunã, mai folositoare, mai vrednicã de cinste decât aceea a orato-riei, în care noi, aflându-ne de mult timp, i-am modelat pe tinerinu pentru virtute, ci mai curând în vederea unei viclenii iscusite�(DI, 1, 1, 8 ; trad. de Petru Pistol, 24). Deºi din acest pasaj s-arputea crede cã Lactanþiu a ales sã renunþe din proprie iniþiativã lafuncþia sa de profesor de retoricã latinã, datoritã unei chemãriimperative spre aceastã misiune superioarã de a apãra creºtinismulpersecutat, acest fapt nu este întru totul cert. Pare mai verosimilca Lactanþiu sã fi fost mai întâi victima edictului despre care elînsuºi mãrturiseºte : �A doua zi, s-a afiºat un edict prin care seprevedea cã adepþii religiei creºtine sunt excluºi din toate funcþiileºi demnitãþile oficiale, cã sunt pasibili de torturã, oricare le-ar fistatutul ºi treapta socialã� (DMP, 13, 1). Lactanþiu s-ar fi pututregãsi în aceastã situaþie numai în cazul în care era deja convertitla creºtinism. Oricum, nu se poate preciza cu certitudine nici

1. Pentru declanºarea prigoanei la 23 februarie 303, vezi ºi De mortibuspersecutorum (DMP), 12, 1.

2. T.D. Barnes, Constantine and Eusebius (Mass., Londra, Harvard UniversityPress, Cambridge, 1981), pp. 164-167.


momentul convertirii sale, nici legãtura cauzalã între convertire ºideclanºarea prigoanei sau încheierea carierei sale la curtea luiDiocleþian1. Renunþarea la activitatea de profesor, forþatã sau nu,a fost cauza unor grave lipsuri materiale, deoarece activitatea scriito-riceascã nu era rentabilã2. Primele sale scrieri din aceastã perioadã,de dupã 303, au fost lucrãri de apologeticã creºtinã : Despre operacreatoare a lui Dumnezeu (303 sau 304, în care adeziunea lacreºtinism nu este totuºi explicitã) ºi, mai ales, Instituþiile divine(304-313). Din aceeaºi perioadã dateazã, cel mai probabil, poemulcripto-creºtin Despre pasãrea Phoenix (303-304)3.

Existã numeroase incertitudini privind cursul vieþii lui Lactan-þiu dupã 303. Astfel, este greu de spus unde ºi-a petrecut anii deprigoanã (în care a ºi scris Instituþiile) � dacã a rãmas în Nicomedia(sau în împrejurimi)4 sau dacã s-a refugiat în Italia5, Galia sau chiarAfrica6, ulterior întorcându-se la Nicomedia7. În orice caz, el paresã fi fost martor al promulgãrii edictului de toleranþã al lui Galeriusla Nicomedia, în aprilie 311 (DMP, 35, 1-2)8, ºi al intrãrii în oraº aîmpãratului Licinius dupã victoria împotriva lui Maximinus Daza,urmatã de �Edictul de la Milano� (litterae Licinii), în iunie 313(DMP, 48, 2). La sfârºitul aceluiaºi an, dupã toate probabilitãþile,

1. În cazul în care Lactanþiu nu a fost afectat imediat de edict, el a pututfi victima interzicerii elocinþei de cãtre Galerius (DMP, 22, 4).

2. Am urmat cronologia operelor dupã Wlosock, pp. 429-430, cu excepþiacelei de-a doua ediþii din DI, al cãrei terminus ante quem este fixat acumîn august 314, cu mult mai devreme decât se considera de obicei (324) ;vezi Elizabeth DePalma Digeser, �Lactantius and Constantine�s Letterto Arles. Dating the Divine Institutes�, în Journal of Early ChristianStudies 2, nr. 1 (1994).

3. Pentru detalii privind opera, vezi subcapitolul urmãtor.4. ªtim cã aici se afla încã în anul 305 : DI, 5, 11, 15.5. Bowen ºi Garnsey, în Lactantius � Divine Institutes, 3.6. T.D. Barnes, unul dintre cei mai atenþi cercetãtori ai detaliilor perioadei

constantiniene, pledeazã pentru permanenþa lui Lactanius în Africa înperioada 305-308/309 ºi pentru întoarcerea în Nicomedia abia în 313 :Barnes, p. 13 (vezi ºi notele). Majoritatea argumentelor se referã lacircumstanþele redactãrii ºi la conþinutul lucrãrii Instituþiile divine.

7. Christensen, op. cit., p. 24, spre exemplu, nu considerã cã existã destuleargumente pentru acest exil. Aceastã opinie este îmbrãþiºatã ºi deWlosock, p. 429 ; Moreschini ºi Norelli, op. cit., p. 458, o considerãfoarte probabilã.

8. Dacã nu cumva, aºa cum presupune Barnes, referirea la eliberarea luiDonatus nu înseamnã cã Lactanþiu a fost martor ocular, ci doar cã ºtiadin auzite, poate chiar de la Donatus însuºi.


Lactanþiu începe sã scrie De mortibus persecutorum, lucrare pecare o va termina, se pare, în Apus, la Treviri, la curtea occidentalãa împãratului Constantin, spre jumãtatea anului 316. Dupã mãrturialui Ieronim, Lactanþiu fusese chemat de împãrat, �la adânci bãtrâ-neþi�, sã-i fie profesor fiului sãu Crispus (Vir. ill., 80 ; Chron.,A.D. 317). Nu se ºtie nici anul în care Lactanþiu a ajuns în Apus. Esteacceptat, în general, intervalul 314-315, deºi nu e exclus ca retorullatin sã fi ajuns în Galia încã din 310 (cu o scurtã revenire laNicomedia)1. Din aceastã perioadã dateazã o revizuire a Instituþiilordivine, lucrare care trebuia sã includã în a doua sa ediþie câtevadedicaþii panegirice adresate lui Constantin. În ultimii ani ai vieþii amai scris Despre mânie (cca 316) ºi un Epitome, o versiune abreviatãa Instituþiilor (cca 320). Lactanþiu a murit cel mai probabil în 325.

Scrierile lui Lactanþiu

Meritã discutat în ce mãsurã opera lui Lactanþiu a fost apreciatã ºiconsideratã autoritativã în Antichitatea târzie, mai ales dacã facemabstracþie de admiraþia lui Ieronim, care este principalul referental operei sale. Faptul cã îndeosebi Instituþiile au fost admiratepentru elocinþã ºi reeditate în timpul Renaºterii nu presupuneneapãrat o bunã apreciere în posteritatea imediatã2. Consider cãpenuria de referinþe contemporane vorbeºte de la sine. Cu toateacestea, puþini pun la îndoialã actualitatea operei sale în contextulistoriei creºtinismului în perioada de tranziþie de la Antichitateaclasicã la epoca romanã postniceeanã. Astfel, cred cã se poatespune cã opera lactanþianã, izvorâtã din mediul proxim împãra-þilor, a avut un succes deosebit, dar de scurtã duratã.

În mod fundamental, Lactanþiu ºi-a propus ca scrierile sale �îndeosebi cea principalã, Instituþiile � sã îndeplineascã o funcþie

1. Opinia conform cãreia Lactanþiu ar fi venit în Galia numai dupã ce Crispusfusese numit Caesar (Chron., A.D. 317) pare a fi cea mai puþin probabilã.

2. Consider cã sunt exagerate aprecierile lui Bowen ºi Garnsey, înLactantius � Divine Institutes, 4. Influenþa lui Lactanþiu a putut fiobservatã la autori precum Lucifer de Cagliari, Prudentius, Zenon alVeronei, Sedulius Scotus sau Isidor de Sevilla ; vezi Samuel Brandt ºiG. Laubmann (eds.), Opera omnia ; accedunt, Carmina eius quaeferuntur ; et, L. Caecilii qui inscriptus est De mortibus persecutorumliber, 2 vol., Corpus scriptorum ecclesiasticorum Latinorum (F. Tempsky,Vindobonae, 1890), 2, pp. 269-278.


apologeticã. Elocinþa frazei este talentul sãu cel mai pregnant ºi îlapropie de un orator de talia lui Cicero, fapt subliniat nu o datã deIeronim, care îl considera cel mai elocvent om al vremii (Chron.,A.D. 317), declarându-se impresionat de forþa cuvântului sãuîmpotriva pãgânilor (Ep., 58, 10 ; 22, 30). Ieronim nu are totuºinumai cuvinte de laudã pentru Lactanþiu : în vreme ce apreciazã,în tonuri superlative, capacitatea sa de a se opune cu puterecredinþei tradiþionale a romanilor, el regretã explicit cã manieraprin care autorul expune credinþa creºtinilor nu este cea mai adec-vatã (Ep., 58, 10). Critica lui Ieronim este îndreptatã mai degrabãspre metodologia lactanþianã (definitã la folosirea exageratã aautorilor clasici, precum Vergilius, în prezentarea credinþei creº-tine), decât cãtre teologia sa deficitarã1.

Dincolo de excelenþa stilului, se poate spune cã opera luiLactanþiu este recapitulativã ºi, în esenþã, relativ lipsitã de profun-zime. Filosofia îi este �cunoscutã�, practic, doar prin Cicero. Parechiar a fi avut ºi mai puþine lecturi din autorii creºtini. Este mai alessurprinzãtor cât de puþin foloseºte Lactanþiu Scripturile creºtine,îndeosebi cãrþile Noului Testament2. Critica modernã a remarcat ºi asubliniat teologia sa defectuoasã, dar s-au gãsit totuºi întotdeaunacircumstanþe atenuante pentru acest scriitor laic preniceean, de bunãformaþie clasicã, dar insuficient ancorat în Scripturi. Lactanþiu nu ezitãsã se plaseze în descendenþa apologeþilor creºtini de dinaintea lui,ºi o face într-o manierã criticã : fiind de pãrere cã Tertulian fuseseprea obscur ºi cã Ciprian utilizase prea mulþi termeni creºtini pentrua putea sã atragã ºi sã pãstreze cititori dintre necreºtinii cultivaþi(DI, 5, 1, 23 ; 26), se decide sã abordeze modalitatea ce i se pãreapotrivitã pentru eficientizarea dialogului. La loc de cinste în aceastã

1. Vezi M. Perrin, �Jérôme, lecteur de Lactance�, în Yves-Marie Duval (ed.),Jérôme entre l�Occident et l�Orient (Paris, 1988). Pentru o discuþie privindposibilele implicaþii ale criticii lui Ieronim (în raport ºi cu Augustin deHippona), vezi Lactanþiu, Divinae Institutiones, 4-5. Augustin îl enumerãpe Lactanþiu printre cei pe care îi aprecia pentru cã, dupã convertire,puseserã cultura lor clasicã în slujba creºtinismului (Doct. chr., 2, 40, 61).Aceasta poate sugera, eventual, aprecierea pe care autorul Cetãþii luiDumnezeu o aratã unui precursor în domeniul �teologiei istoriei�. Pentruo discuþie privind legãtura între Lactanþiu ºi Augustin, cu referire la�teologia politicã�, vezi Peter Garnsey, �Lactantius and Augustine�, înAlan K. Bowman (ed.), Representations of Empire : Rome and theMediterranean World (Oxford University Press, Oxford, 2002).

2. Vezi Biblia Patristica, II, ºi critica lui Monat, 20-22, cu notele în vol. II,pp. 10-11


întreprindere s-a aflat folosirea unui stil ales, similar oratorilor dealtãdatã, precum Seneca sau Cicero, caracterizat de claritatea expu-nerii ºi lipsa neologismelor creºtine. Predominanþa referinþelor lamonumentele literare clasice (�pãgâne�)1 este parte esenþialã a�genului� literar lactanþian, a acestui program de evanghelizare acelor culþi. Spre deosebire însã de cei care, precum scriitorii de limbãgreacã Iustin Martirul sau Clement Alexandrinul, încercaserã inte-grarea valorilor clasice ºi îndeosebi a filosofiei greceºti în creºtinism,Lactanþiu le va evita considerându-le fructe ale înþelepciunii umani-tãþii cãzute ce nu pot da mãrturie despre Adevãr, care a fost revelatde Dumnezeul unic2. Prin aceasta, Lactanþiu se prezintã mai degrabãca un scriitor roman de facturã iudeo-creºtinã, refractar �Atenei�,asemenea lui Tertulian. În mod esenþial, Lactanþiu conexeazãreligio cu sapientia, creºtinismul fiind prezentat tocmai ca formãde înþelepciune (ºi, deopotrivã, cale a dreptãþii) necesarã pentruobþinerea binelui suprem, care este viaþa veºnicã.

Între ideile filosofico-teologice recurente în opera sa, aceea deprovidenþã divinã ocupã un loc central, în special în Despre moar-tea persecutorilor (în sensul aplicãrii justiþiei retributive). Este vorbamai degrabã de o providenþã ce acþioneazã, pe de o parte, la nivelînalt, iar pe de alta, la nivelul cetãþii pãmânteºti (viz. imperiul caaltar al virtuþii), decât de o activitate haricã ºi mântuitoare în viaþacreºtinilor ºi a oamenilor în general3. Creºtinismul este prezentatpãgânilor ca religie naturalã a celor victorioºi. Nu trebuie trecutecu vederea, desigur, diferenþele de ton dintre momentul redactãriilucrãrilor Instituþiile divine ºi Despre opera creatoare a lui Dumnezeu,pe de o parte, ºi cel al redactãrii operei Despre moartea persecutorilor,scrisã dupã sfârºitul prigoanei, pe de alta. Diferenþele se remarcãîn special în revalorizarea actului de drept, cu referire la virtuteacare, din mediu strict privat ºi religios, pãtrunde în mediul public.

Dintre opiniile teologice heterodoxe se remarcã dualismul,neacceptarea divinitãþii Sfântului Duh ºi hiliasmul. În opoziþie cu

1. Precum Cicero, Seneca sau Vergiliu, dar ºi texte din literatura hermeticãsau oracularã.

2. Simonetti ºi Prinzivalli, p. 208 ; vezi ºi I. Coman, �Despre înþelepciune,filosofie ºi religie la scriitorul patristic Lactanþiu�, în Probleme defilosofie ºi literaturã patristicã (Bucureºti, 1995).

3. Quasten observa: �he defines Christianity only as a kind of popularmorality... his ethical demands are based more on philosophy than onreligion�.


magistrul sãu Arnobius, Lactanþiu acceptã creaþionismul ºi credeîn nemurirea esenþialã (naturalã) a sufletului.

Opera lui Lactanþiu, deºi compilatoare ºi destul de puþin crea-tivã, a umplut în epocã un gol, constituindu-se într-un mesajapologetic creºtin adresat necreºtinilor cultivaþi, scris într-un limbajcomun adversarilor, pe un ton persuasiv. Vom prezenta în conti-nuare principalele opere ale autorului.

Lactanþiu ºi-a redactat prima lucrare în 303-304, sub titlul Deopificio Dei (Despre opera creatoare a lui Dumnezeu), cu scopul dea arãta cã perfecþiunea corpului uman nu poate reflecta altceva decâtun plan ºi realizarea lui de cãtre divinitate. Având drept ghid De republica a lui Cicero ºi fiind cu totul lipsitã de referinþe biblice, estedificil sã apreciem în ce mãsurã aceastã lucrare poate fi consideratãcreºtinã1. În încheiere, autorul promite o expunere mai largã orientatãîmpotriva filosofilor, adicã a celor care denatureazã adevãrul.

Alcãtuitã în anii 304-313, Divinae Institutiones (Instituþiiledivine) este cea mai importantã scriere a lui Lactanþiu, fiind înacelaºi timp prima încercare de expunere a credinþei creºtine înlimba latinã. În cele ºapte cãrþi ale acestui opus apologetic estedemonstratã falsitatea credinþelor religioase �pãgâne� ºi, în acelaºitimp, este expusã credinþa adevãratã ºi mântuitoare a creºtinilor,ca rãspuns la persecuþiile imperiale ºi la pamfletele anticreºtinedin acea vreme ºi de oricând. Autorul începe prin a demonstra, înprimele douã cãrþi, absurditatea credinþei în zeii tradiþionali (ac-centuând necesitatea unei religii monoteiste) ; în a treia carteexpune erorile filosofiei �pãgâne� ºi pericolul în care se gãsesc ceicare o urmeazã. În cartea a patra se aratã cã adevãrata înþelepciunevine pe calea revelaþiei divine a Fiului lui Dumnezeu, dreptulJudecãtor ; pentru aceasta, Lactanþiu foloseºte unele citate biblicedin Vechiul Testament. Cartea a cincea este dedicatã �Dreptãþii� :reinstauratã de venirea lui Hristos în lume, aceasta are la bazãadevãrata pietas (nu cea a �pãgânilor�) ºi egalitatea dintre oameni.Cartea a ºasea o continuã pe precedenta în domeniul moralei,arãtând cum respectul pentru legea divinã este adevãrata datoriefaþã de Dumnezeu (religio), iar iubirea este datoria fundamentalãfaþã de semeni (humanitas). Lucrarea se încheie, firesc, cu des-crierea fericirii veºnice promise la sfârºitul lumii, când va începe

1. Lipsa referinþelor la creºtinism poate fi eventual explicatã prin climatuldificil din timpul prigoanei imperiale, aflatã atunci în plinã desfãºurare(Wlosock, p. 435).


împãrãþia celor o mie de ani, urmatã de instaurarea definitivã adomniei lui Dumnezeu1. Deºi invitã la o comparaþie cu De prin-cipiis, Divinae Institutiones nu are nici forþa, nici profunzimeaoperei lui Origen2. Având în vedere un public format din intelec-tuali �pãgâni�, Lactanþiu foloseºte un limbaj ºi o serie de referinþefamiliare acestora. Sursele utilizate sunt, în proporþie covârºitoare,autorii clasici de limbã latinã : Cicero, Vergilius, Lucretius sau Seneca.Foloseºte, de asemenea, unele pasaje biblice � pe care le cunoaºteprin intermediul lucrãrii Sf. Ciprian, Ad Quirinium �, însã doaracolo unde este absolut necesar, adicã atunci când trateazã temarevelaþiei. De asemenea, se foloseºte de texte hermetice (HermesTrismegistos) ºi oraculare (Cãrþile Sibiline). Dintre autorii creºtini,pare sã-i cunoascã doar pe unii scriitori bisericeºti de limbã latinã :Minucius Felix, Tertulian ºi Ciprian.

Lactanþiu a alcãtuit personal o versiune abreviatã a opereiDivinae Institutiones, cunoscutã ca Epitome divinarum institu-tionum ; lucrarea nu este însã o simplã versiune excerptatã, ci oediþie, pe de o parte abreviatã, iar pe de alta, adãugitã ºi emendatã,publicatã în jurul anului 314, la solicitarea unui anumit �frate�Pentadius. Astfel, lucrarea are ºi o valoare în sine, datoritã modifi-cãrilor ºi clarificãrilor operate mai ales în secþiunile privind mono-teismul creºtin sau filosofia �pãgânã�.

Probabil tot în aceastã perioadã � în care a apãrut, de altfel, ºiDespre moartea persecutorilor, de care ne vom ocupa, pe larg, maideparte � Lactanþiu publicã un tratat intitulat De ira Dei (Despremânia lui Dumnezeu). În paginile sale este respinsã învãþãturaepicureicã despre un Dumnezeu inert, care nu se intereseazã detreburile omeneºti, ca ºi învãþãtura stoicilor care credeau într-unDumnezeu bun care nu se poate mânia. Lactanþiu expune credinþa saîntr-un Dumnezeu care pedepseºte, deoarece, iubind binele, urmeazãîn mod firesc cã urãºte, în acelaºi timp, rãul. Demnitatea omuluipresupune astfel frica mântuitoare de Dumnezeu ºi de judecata Sa.

O ultimã scriere care meritã menþionatã este poemul alegoricDe ave Phoenice (Despre pasãrea Phoenix), atribuit, în general,lui Lactanþiu, pe baza unei mãrturii destul de târzii a Sfântului

1. Lucrarea ne-a parvenit în douã ediþii : prima, mai scurtã, iar a doua,mai lungã, conþinând atât adãugiri de inspiraþie dualistã (DI, 2, 8, 6 ;7, 5), cât ºi dedicaþii cãtre împãratul Constantin.

2. Quasten, p. 398.


Grigorie de Tours, dar ºi, mai ales, a cercetãrilor stilistice1. Citit încheie creºtinã, pe linia unei tradiþii care urcã pânã la ClementRomanul ºi Tertulian, Phoenixul lactanþian apare ca un simbol alMântuitorului înviat ºi ca imagine eshatologicã a creºtinului care abiruit moartea.

Opera lactanþianã cuprindea ºi alte lucrãri, astãzi pierdute, darcare sunt menþionate de Ieronim (Vir. ill., 80), precum ºi nume-roase scrisori2.

De mortibus persecutorum

Preliminarii. Scopul lucrãrii

Opera tradusã în acest volum cuprinde o inventariere subiectivã amodului cumplit ºi nedemn în care ºi-au gãsit sfârºitul o serie deîmpãraþi romani prigonitori ai creºtinilor, suferind pedeapsa drep-tei judecãþi a lui Dumnezeu, unicul suveran al lumii. Deºi, la primavedere, DMP pare o lucrare istoricã, trebuie menþionat de laînceput cã Lactanþiu nu a intenþionat sã scrie o istorie per se, ci oapologie a credinþei în Dumnezeul unic ºi adevãrat, prezent înistorie. Astfel, autorul nu face o istorie narativã a persecuþiilor, ciscoate în evidenþã � folosind mai degrabã pana pamfletaruluidecât pe cea a istoricului � moartea tiranilor care, departe de a sebucura de favorul divin necesar guvernãrii imperiului, au pãcãtuitgrav atunci când i-au acuzat pe creºtini de impietate. Dimpotrivã,soarta lor cumplitã dovedeºte cã iustitia este împãrþitã numai deDumnezeu3, Care îi conduce spre victorie pe împãraþii care se aratãbinevoitori faþã de creºtini ºi îi protejeazã pe aceºtia de nedreptãþi.

În vreme ce, datoritã situaþiei incerte a creºtinilor din imperiu,apologeþii de pânã la el, precum Tertulian, nu putuserã proclamajudecata asprã a Providenþei în lumea aceasta, proiectând-o întimpuri eshatologice, Lactanþiu se aflã, la momentul scrierii DMP,în situaþia mult mai fericitã de a demonstra acþiunea unui Dumnezeusuveran prin prezentarea modului în care prigonitorii ºi-au primitpedepsele cuvenite impietãþii lor. Retorul latin foloseºte aici un

1. E posibil totuºi ca textul sã fie unul necreºtin.2. Pentru lista acestor lucrãri ºi referinþe la unele fragmente conservate,

vezi Wlosock, pp. 455-456.3. Pentru Lactanþiu, zeii tradiþionali sunt îngeri cãzuþi (DI, 2, 17).


motiv comun deopotrivã lumii greco-romane ºi celei iudeo-ele-nistice, prin care se aratã cum opoziþia faþã de legea divinã estepedepsitã încã din aceastã viaþã1. Acestor chipuri de adversariiDei, care, din cauza nelegiuirilor sãvârºite, nici mãcar nu mai potfi consideraþi romani, ci barbari, le sunt opuse portretele unorîmpãraþi buni, care primesc harul de a lupta împotriva faptelorpersecutorilor ºi, în general, de a triumfa2.

Astfel, în viziunea lui Lactanþiu, autor clasic ºi creºtin ºi, proba-bil, primul teolog al istoriei, existã împãraþi rãi ºi împãraþi buni3.Dacã aceastã dihotomie poate fi catalogatã, din punct de vederefilosofic, ca o judecatã lipsitã de mari calitãþi, din pricina folosiriiunui principiu al coerciþiei ºi retributivitãþii circumscris exclusivacestei lumi, ea este cu totul folositoare unei viziuni politice princare autorul încearcã sã arate auditoriului pãgân, dar ºi creºtin �dupã victoriile lui Constantin ºi Licinius din 312-313 � cã intereseleimperiului ºi cele ale Bisericii nu sunt divergente, ci coincid4.

Înainte de a detalia conþinutul lucrãrii, vom nota, cu privire lametodologia autorului, cã, deºi DMP contribuie, fãrã îndoialã, lacunoaºterea multor aspecte care þin de istoria imperialã sau aBisericii, ea trebuie cititã având mereu în vedere intenþia apolo-geticã, lipsitã de neutralitate (pe alocuri chiar propagandisticã), alui Lactanþiu. Numai astfel se poate obþine o detaºare care sãpermitã înþelegerea unora dintre opþiunile autorului sau a vehe-menþei unor afirmaþii5.

1. Gãsim exemple în numeroase surse, de la Herodot la AmmianusMarcellinus, ca ºi în 2 Macabei sau chiar în Noul Testament (Fp. 12,1-23) ; vezi Moreau, pp. 60-64 ; Jean Rougé, �Le de mortibus persecutorum,5e livre des Macchabées ?�, în Studia patristica, 12.1 (Akademie Verlag,Berlin, 1975).

2. Dacã imaginea acestei contrapuneri, realizatã mai ales prin descrierealui Constantin, este încã doar schiþatã de Lactanþiu, ea va suferi îngro-ºãri considerabile în opera lui Eusebiu, unde se fac analogii cu Moiseºi chiar cu Hristos.

3. Teoria nu se poate verifica în toate cazurile, dupã cum observa Moreau,p. 56 : împãraþi execrabili precum Commodian sau Heliogabalus s-auarãtat toleranþi faþã de creºtinism, iar împãraþi cu o bunã reputaþieprecum Traian, Hadrian, Marcus Aurelius sau Septimius Severus auaprobat, într-o mãsurã mai micã sau mai mare, luarea de mãsuri îm-potriva creºtinilor. Pentru selecþia operatã de Lactanþiu, vezi mai jos.

4. Vezi Moreau, pp. 56-57.5. Pentru genul lucrãrii ºi, mai ales, dificultãþile subsumãrii genului

historia, vezi Christensen, pp. 18-20.


Text, autor, datare

DMP ne-a parvenit sub titlul Ad Donatum confessorem de mortibuspersecutorum într-un singur manuscris din secolul al XI-lea (aflat,în anumite locuri, într-o stare de degradare avansatã), cunoscut subnumele de Codex Colbertinus, Paris, Lat. 2627. Autorul menþionatîn codex este Lucius Caecilius, iar identificarea sa cu Lactanþiu afost fãcutã de primul editor, Etienne Baluze, pe baza mãrturiei luiIeronim, potrivit cãreia Caecilius Firmianus Lactantius ar fi scris olucrare cu titlul De persecutione, librum unum. Au existat încã dela descoperirea manuscrisului voci care au contestat paternitatealactanþianã, pe baza presupuselor diferenþe de limbaj, stil saumetodã dintre DMP ºi lucrãrile considerate autentice1. Astãzi, însã,se acceptã în general cã Lactanþiu este autorul acestui text.

Lucrarea este dedicatã mãrturisitorului Donatus, care poate fiacelaºi cu cel cãruia îi este dedicatã De ira Dei, ºi a fost alcãtuitãîntre toamna anului 313 (sau iarna lui 314) ºi vara lui 3162. Loculredactãrii este dificil de stabilit, dar intervalul cronologic ºi refe-ririle favorabile la politica lui Licinius ne permit sã presupunemcã DMP a fost începutã în Rãsãrit, în Bithynia, ºi finalizatã în Apus,în Galia, unde Lactanþiu fusese chemat de Constantin pentru a-i fipreceptor fiului sãu Crispus3.

Care sunt persecutorii ?

Deºi Lactanþiu face, în primele capitole, o investigare rapidã atrecutului, se poate observa fãrã dificultate cã interesul sãu princi-pal este descrierea situaþiei recente, a persecutorilor din cadrulprimei tetrarhii. Pentru scurta inventariere a prigonitorilor din

1. Vezi Moreau, pp. 22-33 ; Creed, pp. XXIX-XXXIII.2. Interval obþinut prin datarea unor evenimente menþionate de Lactan-

þiu ºi identificarea lor ca terminus post quem ºi terminus ante quem ;vezi T.D. Barnes, �Lactantius and Constantine�, în The Journal of RomanStudies, 63 (1973) ; Christensen, pp. 21-23. O datare mai târzie, spre320, fusese susþinutã, între alþii, de Moreau, pp. 34-37 (anii 318-321).

3. Datarea târzie, preferatã odinioarã de cercetãtori, generase ideea cãDMP a fost o lucrare scrisã exclusiv la curtea din Galia a lui Constantin.Aceastã convingere i-a determinat pe unii învãþaþi sã privilegieze lec-tura în cheie propagandisticã.


vechime, autorul se foloseºte de opera lui Suetonius (pentrumoartea lui Domiþian), dar ºi de alte surse, pe care nu le putemidentifica, pentru istoriile lui Decius, Valerian sau Aurelian1. Selec-þia prigonitorilor care au precedat persecuþia diocleþianã este, pealocuri, dificil de înþeles, deoarece este evident cã nu a contatdoar relaþia acestora cu creºtinii2. Atitudinea filosenatorialã a luiLactanþiu a putut genera o alegere în funcþie de relaþia pe careîmpãraþii au avut-o cu Senatul ; la fel, caracterul local al unora dintrepersecuþii nu putea îndeplini, putem presupune, toate condiþiileideii conducãtoare a DMP 3. De asemenea, modul concret în careîmpãraþii au murit (violent sau nu) l-a putut determina pe Lactanþiusã aleagã între un împãrat sau, dimpotrivã, altul.

Conþinutul

Dupã prologul introductiv (1), DMP descrie pe rând morþile luiNero, Domiþian, Decius, Valerian ºi Aurelian (2-6)4. Nero a fost untiran, în timpul domniei cãruia au fost uciºi Sfinþii Apostoli Petru ºiPavel ; de aceea, nu i se mai ºtie nici mãcar mormântul. Domiþian,care avusese îndrãzneala sã pretindã sã fie numit dominus et deus,a fost pedepsit pentru prigoana creºtinilor prin aceea cã a sfârºit

1. Pentru DMP, 2-6, nu este exclus ca Lactanþiu sã nu fi folosit, în fapt,surse scrise, ci sã fi transmis, pur ºi simplu, unele informaþii cunoscuteintelectualilor din vremea sa.

2. Dacã nu cumva reflectã doar graba redactãrii unor capitole intro-ductive adãugate materialului de bazã (Moreau, p. 48), e posibil caLactanþiu sã fi urmat în selecþia sa un plan conform cãruia trebuiau sãaibã loc ºapte persecuþii, dintre care ultima sã fi fost cea a Antihristului.Numerele 6, 7, 9 sau 11 se întâlnesc la mai mulþi scriitori bisericeºti(dintre care Commodian îi era în mod evident cunoscut lui Lactanþiu).Selecþia trebuia limitatã drastic, astfel încât împãraþi asociaþi, într-unfel sau altul, cu persecuþia creºtinilor nu au fost incluºi : Traian, MarcusAurelius, Septimius Severus, Maximin Tracul. Vezi Moreau, pp. 48-49 ;Hervé Inglebert, Les Romains chrétiens face à l�histoire de Rome :histoire, christianisme et romanités en Occident dans l�Antiquité tar-dive (III e-V e siècles), Collection des études augustiniennes. Série Anti-quité (Institut d�études augustiniennes, Paris, 1996), p. 133. Cei ºasealeºi sunt Nero, Domiþian, Decius, Valerian, Aurelian ºi trei dintremembrii tetrarhiei, luaþi împreunã.

3. Ibidem, pp. 133-134.4. Pentru descrierea conþinutului, mã ghidez, în general, dupã diviziunea

propusã de Wlosock, pp. 448-450.


asasinat, Senatul sancþionându-l cu damnatio memoriae. Numaidupã o lungã perioadã (96-249 d.Hr.), Lactanþiu identificã urmãto-rul împãrat persecutor în persoana lui Decius, o �creaturã abomi-nabilã�, care moare pe câmpul de luptã ºi rãmâne neîngropat,pradã fiarelor sãlbatice. Valerian, urmãtorul prigonitor, a fost luatcaptiv de perºi în 260 ºi a trãit în sclavie, spre batjocura numeluide roman. Aurelian încheie lista prigonitorilor din vechime. Moar-tea sa, în urma unui asasinat, este datã drept pildã, deºi persecuþiasa este discutabilã, deoarece a rãmas doar la stadiul de intenþie.

În continuare, Lactanþiu intrã pe un teritoriu mult mai familiar(anii 303-311), pe care îl va expune în detaliu. Capitolele 7-9conþin scurte introduceri ale fiecãruia dintre cei trei persecutoridin cadrul primei tetrarhii : Diocleþian, Maximian Herculius ºiMaximian Galerius. În capitolele 10-16 este descrisã planificareapersecuþiei de cãtre Galerius, declanºarea acesteia la Nicomedia ºiextinderea în restul provinciilor, cu excepþia celor controlate deConstantius Chlorus ; de asemenea, mãrturisitorul Donatus estelãudat pentru tãria sa în credinþã. Secþiunea urmãtoare (capito-lele 17-23) descrie decãderea ºi abdicarea lui Diocleþian, în paralelcu ridicarea nemilosului Galerius la rangul de Augustus ºi a luiMaximinus Daza la cel de Caesar, în defavoarea lui Constantin.Urmeazã descrierea încercãrilor de uzurpare ale lui Constantin ºi,apoi, Maxentius, în Apus, eºecul reacþiei militare a lui Galeriusîmpotriva lui Maxentius, dar ºi descrierea sfârºitului ruºinos al luiMaximian Herculius, primul dintre tetrarhii persecutori care amurit (capitolele 24-30).

Capitolele 31-35 descriu declinul lui Galerius, care sfârºeºte închinuri din cauza unui cancer la intestine (cf. 2Mac., 9,1-29), nuînainte însã de a promulga un edict de toleranþã în favoareacreºtinilor (transmis întocmai de Lactanþiu � capitolul 34). Esteurmat de Maximinus Daza, care, dupã anexarea Bithyniei, conti-nuã persecuþia creºtinilor ºi guverneazã, în general, într-un modcu totul arbitrar ºi plin de excese (capitolele 36-40). Datoritã, în prin-cipal, tratamentului rãu aplicat de Daza fiicei sale Valeria, Diocleþianmoare în chinuri, disperat ºi copleºit de sentimentul neputinþei (capi-tolele 41-42). Capitolele 43-49 cuprind mai întâi o descriere a înfrân-gerii lui Maxentius de cãtre Constantin, în 312, la Pons Milvius.Chiar dacã Maxentius nu este un persecutor, acesta este prezentatca duºman al Senatului Romei ºi al lui Constantin, care luptãpentru Roma ºi pentru cauza creºtinã. Daza, care, conform luiLactanþiu, îi jurase lui Jupiter �cã va nimici, în cazul în care va ieºiînvingãtor, numele creºtinilor ºi îi va stârpi din rãdãcinã� (46, 1),


este înfrânt într-o bãtãlie pe care o angajase împotriva soldaþilorlui Licinius, care se rugaserã în prealabil la Summus Deus. Dazamoare în chip similar lui Galerius, fiindu-i dat sã-l vadã peDumnezeul pe care Îl persecutase, cu câteva clipe înainte de a-ºida sfârºitul în chinuri groaznice (49, 5-7). De cealaltã parte, laNicomedia, Licinius emite o circularã prin care se acordã libertatepracticilor creºtine, transmisã ca atare de Lactanþiu (48, 2-12).

Lucrarea se încheie cu inventarierea unei serii de execuþiiordonate de Licinius cãrora le-au cãzut victimã membri ai familiilorfoºtilor adversari politici (50-51). Epilogul invitã la celebrarea prinrugãciune a triumfului lui Dumnezeu împotriva persecutorilor,dupã zece ani, pentru ca pacea obþinutã sã dãinuiascã în veci.

Vom prezenta în continuare câteva dintre caracteristicile defi-nitorii ale DMP.

Citatele din Vergiliu : al doilea scop al DMP

Un aspect deosebit de interesant ºi, multã vreme, neobservat decei care au cercetat DMP este prezenþa unor citate din opera luiVergilius, perfect mascate în textul lactanþian, aºadar recognos-cibile, dupã ritm ºi mãsurã, doar de cititorul cu o educaþie aleasã.Dacã este destul de puþin probabil ca, astãzi, cititorul sã poatãrecunoaºte pasajele vergiliene, ele erau, fãrã îndoialã, destul deuºor de recunoscut de cãtre publicul intelectual cãruia i se adresa,în epocã, DMP, mai ales cã este vorba de citate dintr-un textarhicunoscut, ºi anume Eneida. Ne intereseazã, desigur, scopulprezenþei lor nesemnalate în text, în locuri deloc întâmplãtoare1.

Primul citat vergilian este preluat din Eneida, 4, 169 (�ziuaaceea-nceputul pieirii ºi-al nenorocirii� ; trad. de N. Ionel, 155) ºiintrodus în DMP, 12, 1, acolo unde este descrisã declanºareapersecuþiei, la Terminalia din anul 303 d.Hr. Trimiterea la relaþiaculpabilã dintre regina Didona ºi Aeneas în urma adãpostirii îngrotã în timpul furtunii, care va duce la ura ºi apoi suicidulreginei, expune pãcatul duºmanilor Romei, Diocleþian ºi Galerius.În DMP, 16, 2 sunt comparate chinurile suferite de cei persecutaþi

1. Pentru comparaþie, sã remarcãm cã, pentru citatele din Cãrþile Sibiline,Lactanþiu oferã referinþe. Pentru analiza textelor vergiliene, vezi R.G.Tanner, �The Aim of Lactantius in the Liber de mortibus persecutorum�,în Studia Patristica, 18, ed. E.A. Livingstone (1982) (orig. 1979) ; Chris-tensen, pp. 34-41.


cu osândele celor din Hades (Eneida, 6, 625-627). În DMP, 30, 5,persecutorul Maximian este comparat cu regina Didona, amândoisuicizi ºi putând fi consideraþi, deopotrivã, duºmani ai Romei(Eneida, 6, 471). Suicidul prin spânzurare este conturat cu ajutorulunui al doilea fragment, preluat din Eneida, 12, 603. DMP 33conþine, din nou, douã citate, cu privire la agonia lui Galerius.Primul descrie o boalã incurabilã de care suferã animalele (Geor-gicele, 3, 549-550), care poate fi asemãnatã cu boala adusã decrimele persecuþiilor. Al doilea trimite la sacrificiul lui Laocoon,preot al lui Neptun, care denunþã înºelãciunea calului troian(Eneida, 2, 222-224). Probabil cã Lactanþiu a încercat sã facã aicio paralelã cu mãrturisirea adevãrului de cãtre Galerius, odatã cuemiterea edictului de toleranþã1. În sfârºit, DMP 44, care descrielupta lui Constantin cu Maxentius la Pons Milvius, conþine trei citatedin Eneida. Scopul referirii la Eneida, 2, 59-62 (fãcând aluzie,probabil, la Constantin) ºi Eneida, 11, 832 (Maxentius) este ne-clar2 ; folosirea textului din Eneida, 10, 757 face o evidentã paralelãcu încleºtarea dintre troieni ºi latini : �Biruitori ºi înfrânþi, însã nuºtiu ce-i fuga nici unii� (trad. de N. Ionel, p. 475).

Identificarea ºi înþelegerea acestor pasaje a permis formulareaurmãtoarei ipoteze, perfect imaginabile : Lactanþiu foloseºte bine--cunoscuta imagine a venirii lui Aeneas în Italia pentru a ilustramodelul în care istoria evenimentelor dintre 303 ºi 312 poate fi,sau trebuie sã fie, consideratã legenda de formare a statului romancreºtin3.

Eusebiu despre morþile persecutorilor

Dacã pentru Lactanþiu este esenþial sã ia notã despre modul încare au murit prigonitorii creºtinilor din vechime, pentru a arãtasemnele judecãþii lui Dumnezeu, marele istoric bisericesc Eusebiual Cezareei nu se aratã interesat de o investigaþie similarã, cu toatecã, desigur, este preocupat de acþiunile lor persecutorii4. Astfel, deºi

1. Christensen, p. 40.2. Tanner, pp. 838-840.3. Ibidem, p. 839. Tanner mai face ºi observaþia cã modul în care Lactanþiu

descrie Înãlþarea lui Iisus este mai aproape de legenda livianã a înãlþãriilui Romulus (Ab Urbe condita, 1, 16), decât de relatãrile noutestamentare.

4. G.W. Trompf, Early Christian historiography : Narratives of retributivejustice, Studies in religion (Continuum, Londra, 2000), pp. 135-137 (cunotele).


prezintã prigoanele împotriva Sfântului Petru ºi Pavel sub domnialui Nero, ºi a rudelor Domnului sub Domiþian, morþile împãraþilornu sunt pomenite (HE, 2, 25 ; 3:30). Moartea lui Decius estemenþionatã, dar acest lucru se întâmplã pentru cã Eusebiu citeazãdin Dionisie al Alexandriei : împãratul ar fi fost sugrumat împreunãcu fiii sãi (HE, 7, 1). Dupã ce vorbeºte de persecuþia lui Valerian,istoricul menþioneazã fugitiv cã acesta a cãzut rob la barbari, iarputerea a trecut în mâinile fiului sãu. Nu este fãcutã nici o legãturãîntre persecuþie ºi soarta persecutorului (HE, 2, 13). Când vorbeºtede Aurelian, istoricul menþioneazã cã, înainte de muri, acesta segândea sã înceapã prigoana împotriva creºtinilor. Deºi ar fi pututsã o facã, Eusebiu nu stabileºte o relaþie între intenþia împãratuluiºi soarta sa (HE, 7, 30, 20)1.

Odatã cu perioada primei tetrarhii, contemporanã lui, Eusebiudovedeºte un interes sporit faþã de felul în care au murit membriiacesteia2. Dacã Lactanþiu menþioneazã chinurile în care a muritDiocleþian (DMP, 17), Eusebiu menþioneazã ºi el, mai puþinpregnant însã, o boalã îndelungatã ºi dureroasã (HE, 8, conclus.[18], 3). �Nebunia�, care l-ar fi fãcut sã se retragã în viaþa particularãîn 305 d.Hr., nu are legãturã cu moartea sa ºi este consideratã �unfel de boalã care nu era deloc un semn bun� (HE, 8, 13, 11 ; trad. deR. Alexandrescu, p. 331). Deºi nu o face explicit, este posibil ca,prin aceastã expresie, Eusebiu sã fi fãcut trimitere la starea depersecuþie care dura de doi ani, menþionatã, de altfel, în frazaanterioarã. Maximian Herculius a fost, dupã Eusebiu, strangulat,�ca urmare a nenumãratelor crime pe care îndrãznise sã le comitã�(HE, 8, conclus. [18], 3 ; trad. de R. Alexandrescu, p. 339), dar, dupã

1. Poate ºi pentru cã îl aprecia pentru implicarea în favoarea Bisericii,împotriva ereticului Pavel din Samosata (HE, 7, 30, 19-21).

2. Se observã o deosebire clarã între cãrþile 1-7, care formaserã o primãediþie încã din ultimul deceniu al secolului al III-lea, ºi cartea a 8-a,care este un supliment adãugat în jurul anului 315, poate pentru o atreia ediþie ; acesta nu face o legãturã coerentã cu firul narativ descrispânã atunci, ci înfãþiºeazã evenimentele contemporane (303-311). Maimult, partea finalã a cãrþii a opta (conclus. [18]), care ne intereseazã înmod deosebit pentru cã redã morþile persecutorilor din prima tetrarhie(completând informaþiile de la 8, 13, 10-11), este un apendice (adãugatca încheiere la ediþia a II-a, apãrutã în 313-314) care poate fi gãsitnumai în trei dintre manuscrise. Pentru ediþiile HE, vezi teoria luiT.D. Barnes, �The Editions of Eusebius� «Ecclesiastical History»�, înGreek, Roman and Byzantine Studies, 21, nr. 2 (1980).


Lactanþiu, a suferit o moarte ruºinoasã, fiind executat prin spânzu-rare pentru complotul pus la cale împotriva lui Constantin (DMP,30, 5). Cu privire la Galerius, Eusebiu îl descrie afectat de o boalãcumplitã care îi mãcina corpul, rânduitã de Dumnezeu ca pe-deapsã, �care a început în trup ºi, pânã la sfârºit, i-a cuprins ºisufletul� (HE, 8, 16, 3-5 ; trad. de R. Alexandrescu, p. 336) ; este odescriere comparabilã cu cea a lui Lactanþiu, dar aceasta din urmãeste, totuºi, mult mai întinsã ºi detaliatã (DMP, 33). În vreme ceEusebiu spune cã, dupã emiterea edictului de toleranþã, Galeriusa fost uºurat de chinuri ºi, astfel, a murit (HE, 8, conclus. [18], 1),apologetul african considerã cã este crucial sã sublinieze cã, înciuda acestui gest, Dumnezeu nu i-a iertat pãcatele, Galerius murind�într-o oribilã putrefacþie� (DMP, 35, 3). Maxentius nu fusese per-secutor al creºtinilor, dar stãpânise Roma ca un tiran, iar DumnezeuÎnsuºi, dupã cuvintele lui Eusebiu, l-a trimis pe Constantin sãlupte împotriva tiranului nelegiuit (HE, 9, 9, 1). Relatarea îneculuisãu este identicã în ambele surse (HE, 9, 11, 2-7 ; DMP, 44). Înceea ce îl priveºte pe ultimul persecutor, Maximinus Daza, existãîntre Eusebiu ºi Lactanþiu o diferenþã similarã cu aceea din cazullui Galerius. Astfel, amândoi menþioneazã o boalã mortalã capedeapsã (�ca lovit de un bici al lui Dumnezeu�, dupã Eusebiu,HE, 9, 10, 13-15 ; trad. de R. Alexandrescu, p. 358, sau ca urmarea otrãvirii, dupã Lactanþiu, DMP, 49). Totuºi, dacã episcopulCezareei nu are o problemã în a accepta cã împãratul ºi-a putut dasufletul dupã ce a mãrturisit cã �pe bunã dreptate suferã acestechinuri din pricina nelegiuirilor sãvârºite contra lui Dumnezeu�,Lactanþiu pune diferit accentul, þinând sã sublinieze cã, deºiimplora mila lui Hristos, �printre gemetele pe care le scotea ca ºicum ar fi fost ars, ºi-a dat sufletul pãcãtos în chinurile unei morþigroaznice� (DMP, 49, 6-7), ceea ce sugereazã, mai degrabã, cã nua meritat sã fie iertat.

Valoarea istoricã a DMP

În ceea ce priveºte sursele folosite de Lactanþiu, ele sunt aproapeimposibil de stabilit. Pentru informaþiile care nu apar în paginilenici unui alt izvor (Zosimus, Eutropius etc.) � precum cele desprecele douã comploturi ale lui Maximian Herculius, despre abdicarealui Diocleþian, sau despre preziua bãtãliei de la Pons Milvius � s-apresupus cã Lactanþius a folosit o sursã necunoscutã, gãsitã dupã


mutarea sa, în Galia. Nu puþini au considerat cã retorul latin afolosit ºi corectat în sens creºtin o sursã precum ipotetica Kaiser-geschichte, într-o versiune timpurie1.

Dacã DMP 2-6 nu fac decât sã ofere informaþii pe care leputem obþine ºi din alte surse, restul lucrãrii, care acoperã peri-oada cuprinsã între 303 ºi 313, contemporanã autorului, este de ovaloare certã. Sursele contemporane concurente sunt Panegiricelelatine, lucrãrile lui Eusebiu al Cezareei � Istoria ecleziasticã, Martiriidin Palestina ºi Viaþa lui Constantin, ca ºi unele Acte martirice.Dintre sursele ulterioare, menþionãm pe Sextus Aurelius Victor �De Caesaribus (39-41, 2), Epitome de Caesaribus (anonimã), Eutro-pius � Historiae Romanae Breviarium (9, 20-28 ; 10, 1-8), Zosimus �Historia Nova (2, 8-17) ºi Origo Constantini Imperatoris (sauAnonymus Valesii, I)2. Evenimentele din Bithynia ºi, în general,din Orient, sunt în mod special importante, deoarece Lactanþiu afost, cel mai probabil, martor al multora dintre ele. DMP 10-19prezintã cu deosebitã vigoare declanºarea persecuþiei ºi abdicarealui Diocleþian. Moartea lui Galerius la Nicomedia (35, 4), datareaedictelor din anii 311 ºi 313 (ca ºi includerea textelor în original)dupã publicarea la Nicomedia (35, 1 ; 48, 1) ºi relatarea intrãrii luiLicinius în Nicomedia (48, 1-13) sunt dintre cele mai interesanteinformaþii oferite de Lactanþiu3. Cele mai cunoscute ºi discutatedetalii sunt însã, de departe, cele privind viziunea lui Constantinºi aºa-zisul Edict de la Mediolanum (Milano).

Viziunea lui Constantin

În DMP, 44, 3-6, Lactanþiu descrie lupta de la Pons Milvius, dintreConstantin ºi Maxentius (28 octombrie 312). În acest context, elpovesteºte cum Constantin a primit în vis un semn divin (caelestesignum dei), prin care Lactanþiu a vrut sã desemneze fie un element

1. Idee respinsã, pe bunã dreptate, de majoritatea cercetãtorilor � deexemplu, încã din 1928, de Norman H. Baynes, �Review : Die Kaiser-geschichte in Laktanz «De mortibus persecutorum» by Karl Roller�, înThe Journal of Roman Studies, 18 (1928) ; vezi, de asemenea, Moreau,pp. 37-44. Opinia are încã susþinãtori : de exemplu, Christensen, pp. 77-79.

2. Am folosit aici indicaþiile lui Creed, p. XLIII.3. Pentru alte detalii, vezi Creed, pp. XLII-XLV. ºi Christensen, pp. 25-84.

De asemenea, vezi, în acest volum, Anexa 2, �DMP ºi principalele surseistorice contemporane : particularitãþi ºi concordanþe�.


grafic, de tipul crucii simple, al staurogramei sau al hristogramei,fie, în sens general, o viziune cereascã1. Ca urmare a visului,Constantin �face dupã cum i s-a poruncit ºi inscripþioneazã pescuturi numele lui Hristos : un X traversat de litera I boltitã înpartea de sus�2. Aceastã relatare a viziunii este doar una dintrecele trei versiuni existente. În VC, 1, 28-32, Eusebiu redã o versiunediferitã, aflatã, dupã spusele sale, direct de la împãrat, conformcãreia acesta împreunã cu oºtenii sãi ar fi avut o viziune dum-nezeiascã în plinã zi : o cruce luminoasã, peste care se suprapu-nea soarele ºi înscrisul �Prin aceasta, învinge !�. O a treia versiuneeste redatã de un panegiric : Constantin ar fi avut viziunea înGalia, înainte de convertirea la creºtinism, dupã victoria asupralui Maximian de la începutul anului 310, cu prilejul vizitei la untemplu al lui Apollo. S-a remarcat, începând cu H. Grégoire, cã eposibil ca singura viziune realã sã fi fost aceastã a treia viziune, dealtfel destul de uºor conciliabilã cu relatarea lui Eusebiu3. Nu la felde bine se poate concilia viziunea nocturnã relatatã de Lactanþiucu celelalte douã viziuni, care sunt solare. În comparaþie cucealaltã relatare �creºtinã�, a lui Eusebiu, avantajele versiunii dinDMP sunt simplitatea ºi datarea mai apropiatã de bãtãlia în cauzã.Invers, nu este prea dificil sã luãm în considerare posibilitatea caversiunea eusebianã sã fie propagandisticã. Prezenþa înscrisului

1. Pentru semnele supranaturale primite, în Antichitatea târzie, în vis sauîn viziune, vezi Jacqueline Amat, Songes et visions : l�au-delà dans lalittérature latine tardive (Études augustiniennes, Paris, 1985) ; pentruvisul lactanþian, vezi pp. 206-208.

2. Nu se cunosc reprezentãri de astfel de scuturi în numismatica vremii.Pentru însemnele monogramatice creºtine din perioada lui Constantin,vezi Patrick Bruun, �Constantine and Licinius, A.D. 313-337, în C.H.V.Sutherland ºi R.A.G. Carson (eds.), The Roman Imperial Coinage, vol.7 (Spink and Son Ltd, Londra, 1966), pp. 61-64, 364, 352, ºi PatrickBruun, �The Victorious Signs of Constantine : A Reappraisal�, în TheNumismatic Chronicle, 157 (1997). Cea mai semnificativã repre-zentare triumfalã de acest gen se gãseºte pe medalionul de la Ticinum(cca 315 d.Hr.).

3. Vezi C.E.V. Nixon ºi Barbara Saylor Rodgers (eds.), In praise of laterRoman emperors : the Panegyrici Latini (University of California Press,Berkeley, 1994), pp. 211-253 ; Barbara Saylor Rodgers, �Constantine�sPagan Vision�, în Byzantion, 50 (1980) ; în favoarea unei singureviziuni, cea din 310, sub forma unui halou solar, vezi Peter Weiss,�The Vision of Constantine�, în Journal of Roman Archaeology, 16(2003).


alãturi de crucea de luminã nu contribuie nici ea la sporireacredibilitãþii acestei relatãri. Viziunea lui Lactanþiu poate fi primitãmai uºor ºi pentru cã ea este mult mai puþin ambiþioasã. Astfel, eanu menþioneazã nici un fel de convertire la creºtinism, ci arecaracteristicile unei istorii despre adoptarea unui zeu destul deputernic pentru a aduce victoria, în acest caz Deus Summus1. Cea vãzut, aºadar, Constantin ? Trecând cu vederea cã Lactanþiu pome-neºte de un vis, s-a putut presupune cã dispoziþia astralã din pre-ziua bãtãliei putea oferi un desen de tip X-P. Într-adevãr, o astfelde interpretare este posibilã, chiar dacã e prea puþin probabilã2.Cel mai probabil, în opinia mea, Lactanþiu a cunoscut versiuneapãgânã a viziunii solare ºi a folosit-o în sens larg pentru a explicaturnura religioasã de dupã victoria împotriva lui Maxentius. Oastfel de revalorizare în sens creºtin a viziunii din Galia a fostprobabil acceptatã de Constantin, care a revalorizat-o el însuºi dinnou, dupã un deceniu, cu un sens ºi mai profund, în versiuneaoferitã lui Eusebiu.

Licinius cel Bun ºi �Edictul de la Mediolanum�

Scrisã în jurul anului 315, când Constantin ºi Licinius se aflau încãîn relaþii bune, DMP ne oferã un portret unic al lui Licinius întonuri exclusiv foarte pozitive3. Dacã numirea sa ca Augustus s-afãcut cu ajutorul împãratului persecutor Galerius (20, 3) ºi cuaprobarea lui Diocleþian (29, 2), ceea ce nu îl putea recomanda înmod deosebit în ochii lui Lactanþiu, odatã cu urcarea pe tron,prin contrapunerea sa faþã de persecutorul Daza, Licinius devineprincipalul personaj al lucrãrii, fiind chiar cel care încheie lucrarealui Dumnezeu împotriva persecutorilor ºi urmaºilor acestora4. DMP,46, 1-5, cuprinde o rugãciune cãtre Deus Summus, urmatã de cele-brul text al unei scrisori redactate în latinã ºi adresate de Licinius

1. Vezi Michael McCormick, Eternal Victory : Triumphal Rulership inLate Antiquity, Byzantium, and the Early Medieval West (CambridgeUniversity Press, New York, 1986).

2. Vezi cea mai recentã propunere la M. DiMaio, J. Zeuge ºi N. Zotov,�Ambiguitas Constantiniana : the Caeleste Signum Dei of Constantinethe Great�, în Byzantion, 58 (1988) ; vezi ºi Anexa 3 din acest volum.

3. Este îndeosebi meritul lui Christensen, pp. 27-32, de a fi subliniatacest fapt.

4. Ibidem, p. 30.


guvernatorului Bithyniei (48). Acest text este numit adesea, �Edic-tul de la Mediolanum�, deºi, strict vorbind, el nu este nicidecumun edict, ci fructul unui acord încheiat în acest oraº între Con-stantin ºi Licinius1. Se poate totuºi spune cã, asemenea altor scrisoridin Imperiul târziu, el a avut, de facto, un rol autoritativ, fãrã sãdevinã, cu toate acestea, un document legal. O traducere în limbagreacã, trimisã cãtre guvernatorul Palestinei, este redatã de Eusebiu(HE, 10, 5, 2-14).

Avem convingerea cã, dincolo de jaloanele acestui studiu intro-ductiv, cititorul va afla multe alte lucruri interesante în Despre moarteapersecutorilor, care este o împlinire a îndemnului lui Tertulian :�Am dori, dacã am putea, sã-i mântuim pe toþi, avertizându-i sã nulupte împotriva lui Dumnezeu�2.

Dragoº Mîrºanu

1. Jean Gaudemet, Le droit romain dans la littérature chrétienne occi-dentale du III e au Ve siècle (Milano, 1978), pp. 90-91 ; Torben, Christensen,�The so-called Edict of Milan�, Classica et Medievalia, 35 (1984).

2. Tertulian, Ad Scapulam, 4, 1, trad. de D. Pârvuloiu, p. 217.

Despre moartea persecutorilor Lactantiu - · PDF filelucrªri, citite de Ieronim, sunt...

Documents

Transcript of Despre moartea persecutorilor Lactantiu - · PDF filelucrªri, citite de Ieronim, sunt...