EUDICOS-SOCRATE-HIPPIAS. Hippias afirma ca Homer l-a zugravit pe Ahile drept cel mai viteaz, pe Nestor cel mai intelept, iar pe Odiseu cel mai versatil. Socrate ii spune ca nu a inteles atunci cand a zis ca poetul l-a zugravit pe Odiseu drept cel mai versatil. S-ar parea ca pe omul versatil tu-l numesti mincinos. De unde se vede ca, ptr Homer, iubitorul de adevar si mincinosul sunt departe de a fi unul si acelasi? Apoi Socrate il intreaba ce intelege prin mincinos. Cei doi ajung la concluzia ca mincinosi sunt capabili, inteligenti, constienti si priceputi la treaba lor de mincinosi. Si cine e mai in masura sa spuna adevarul si minciuna decat Hippias, cel mai priceput in toate! Iata deci ca cel care in cazul acesta minte si cel care spune adevarul pot fi una si aceiasi persoana. Iar cel care spune adevaul nu e cu nimic mai bun decat cel mincinos. Caci e vorba de unul si acelasi, si nu de opusi, cum credea Hippias adineori. Hippias agumenteaza ca daca Ahile minte, nu o face cu voia lui pe cand Odiseu minte cu buna stiinta si premeditat. Socrate deschide o nou intrebare: Sunt mai buni cei care fac rau in mod voit sau cei care fac rau fara voia lor. Fiind acuzat ca pune bete in roate, Socrate spune ca nu o face dinadins, caci atunci, potrivit gandului lui Hippias, ar fi un om invatat si priceput. Iar daca se intampla, e fara voia sa. Dupa o argumentare privind: 1*alergatorii buni/rai; care sunt mai buni, cei care se lasa infranti sau cei care pierd fara voia lor. 2*organe ale trupului, pe care le doreste, cele care functioneaza prost sau pe cele care functioneaza prost in mod intentionat, caci sunt bune. 3*uneltele; etc. rezulta ca e mai bine sa ai defecte care functioneaza prost in mod intentionat (voit) si nu specific lor.// Urmeaza ca sufletul mai capabil si mai invatat, fiind mai bun, este in stare, mai mult decat celalalt, sa faca, in orice actiune, lucruri si rele si bune. Iar cand savarseste fapte deloc laudabile o face constient, tocmai ca poate si stie. Un suflet mai capabil si mai bun cand va comite nedreptati o va face dinadins, pe cand unul rau o va face fara vointa lui! Iar un om e bun cand are un suflet bun, si rau cand are un suflet rau. Inseamna ca e in firea omului bun sa savarseasca nedreptati in mod voit, iar a celui rau, fara voia sa, din momemt ce omul bun are un suflet bun. Concluzia este ca cel care greseste si face lucruri rusinoase si nedrepte in mod voit, daca exista un astfel de om, nu poate fi altul decat cel bun. De mirare e ca nici un om nu se poate hotara; pana si cei atotstiutori, ceea ce este intr-adevar cumplit.