Despre dragoste

2

3

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2016

Despre dragoste

ROBERT KOLUMBAN

4

Colecþia FILOLOGIE

Colecþia PSIHOLOGIE

Redactor: Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Monica Balaban

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusãde Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare(C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastãlucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2016Editura UniversitarãEditor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiKOLUMBAN, ROBERT

Despre dragoste / Robert Kolumban. - Bucureºti : Editura Universitarã,2016

ISBN 978-606-28-0416-9

821.135.1-1

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062804169

5

DRAGOSTEA CA UN MÃR

Suntem un mãrce a fost tãiat în douãiar jumãtãþile strãinenu se mai oglindesc.Eliberate,stângaci, se rostogolescpe unde drumul le duce.ªi cu coaja-n jumate,încet,timpul le rugineºte,iar seminþele ºi elepe pãmânt se pierd.Din ele copaci,fãrã trecut,ºi ramuri înflorite,apar.Iar fructe vor cãdea iarã,însa din jumãtãþice se usucãîn depãrtare,niciodatã întregulnu se va ivi.Aºa cum nici noizemos

6

nu vom mai curgepe buzeleiubirii.

7

O STICLÃ GOALÃ

Te iubescul tãue o sticlã goalã,ce cândva stãtea dreaptã,mândrã ºi râvnitã.Însã acum se învârte ameþitã,pe o masã, printre pahareumplute cu amintiri,ºi indecisã, se împiedicã de ele,le dãrâmã,le loveºte,ºi strigã supãratãcu ecoul lor.Apoi în liniºtese rostogoleºte,pânã la marginea mesei,ºi acolo,fãrã ezitare,coboarã bruscspre parchet.Bucãþi din eazboarã peste tot,sub priviri curioase.Apoi când glasul i se stinge,

8

ºi cioburile i se opresc,din ele întregulla tine viseazã,iar eu la primulte iubesc.

9

DANSUL

Hai sã dansãm,cãci mâinemuzica poatese va odihni,hai sã uitãm azicã toate,într-o zivor pãli,hai sã cântãm împreunã,douã voci,un singur ecou,sã ne bucurãmde ce e vechi,sã ne prefacemcã e nou.Ia-mã în braþede parcã viaþa-iîmbrãþiºa,ºopteºte-mi trecutul,de parcã mâinelel-ai cânta.Zi-mi cã e perfectdansul nostru stângaci,þine-te de mine,zi-mi cã

10

niciodatãnu mã laºi.Minte-mã cu zâmbet,când inima-þi plângede dor,bea cu mine,crede cã totu-iîntâmplãtor,sãruta-mãîn refren,ce alþii-l cântãpentru noi.Crede cã e eterndansul nostrude muritori.Uitã de tine,capul pe minelasã,închide ochii,uitã de viaþã,ascultã doar muzica,ce se repetãne-ncetat,danseazã cu minede parcãnimicnu s-a terminat.ªi de vreodatãliniºteîn tine

11

se va face,când poatevei ºtica paºii-þi în golcalcã,atunci când ºi ecoulîn eternva curge,aminteºte-þi de noi,când muzica se frânge,þine mintepaºii,ce în întunericne-au condus,sã dansãm,ca valurice tremurã subapus.

12

RÂUL

Am fost un râuce cu dora curs,peste pietre,peste dealuri,ºi vocea noastrãlinã ºi albastrãîn codrii,ce-i lãsam în urmã,ºi acumcu ecou,rãsunã.ªi am gustatprimãveri,ºi în parfum de florine-am îmbãtat,am fugit de ploiºi de îngheþne-am apãrat.Am strãbãtuto cale,fãrã sã privim înapoi.Am fost un râudar am fost doi.Apoia venit o zi,ºi terenul s-a schimbat,era plin de bolovani,

13

noroiºi nisip denivelat.Am fugitþinându-ne de mânã,pânã cândo noapteîntre noi s-a cuibãrit,ºi tu ai cotit la dreaptaiar eu te-amrãtãcit.ªi acum curgempe drumuri diferite,tu cu stropi dinmine,eu cu pãrþi dintine,independenþi,pãduri strãbatem,oraºe lãsãmîn amintireºi fãrã sã ºtimne depãrtãmmereu.Atingerea tase spalã în ploi,a mea în zãpadãstã uitatã.ªi n-avem forþade a ne-ntoarce,cãci oceanulne cheamãacasã.

14

Dar acolo,poate,printre valuri,o parte din minefericitã,o parte din tineva regãsi.

15

A IERII SEARÃ

A ierii searã mi-aminti-o-voiªi de tine cu ea, a mea dragã,Cum visam viaþa, sinceri ºi goiSub mantia de vreme, pe iarbã.

ªi nu era nimeni ºi-þi spuneamDe vrei, sufletu-mi capeþi,Zâmbeai calmã ºi eu cãdeamTopit de dor, în braþe-þi.

Cum mã sãrutai duios, mai ºtii?ªi pãru-þi pe chip cum îmi dansa,Când iarba sub noi tresãri,Când calea-þi pe mine se lãsa.

ªi-þi þineam în mânã palma-þi,ªi tu pe a mea o strângeai,De vântul cald doar judecaþiCând cu patimã mã sãrutai.

ªi buzele-þi, al mãtãsii val,Pe trupu-mi rãnit coboarã,Castele pe un pustiu malCe timpul nu le doboarã.

16

ªi zburdam aºa uitândTot ce mâinele va sã spunãªi ne lãsam alunecândÎn a dragostei cununã.

17

FULGI DE NEA

Suntem fulgide neace curgemîn ritm de iarnã,unul câte unuldansãm printre crengi,coborâm mereu,ca o cortinã de uitare,ºi ne contopim nevrând,în poveºti nepãsãtoare,alergãm în ºoapte,pe noi ne mai pierdem,strigãm uneorifãrã sã fim auziþi,ºi ne amintimapoi,de tot, odatã,când ne odihnimtãcuþi ºi neputincioºipe buzele fierbinþiale Timpului.

18

LA BINE ºI LA RÃU

„La bine ºi la rãu”spuse ºi ea.El o luã în braþeºi o sãrutã...

Soarele printre perdele,chipul îi mângâia,ºi se trezi brusc,speriat,în patul lor,el ºi amintirile..

„La bine ºi la rãu”..Se mai auzi ecoulce strigã de sub cearºafuri,cu o voce strãinã,cu o voinþã stearpã,ºi se topi repede,sub o luminã albã..

„..bine ºi la rãu..” -zise durerea, ce din pieptul luise ridicã,„bine ºi la rãu”..ªi singurîn apãsare se scufundã.„..ºi la rãu”..

19

Deschise ochii,o umbrã fugi pe tavan,dispãrând sub uºã,apãrând afarã,lângã tei.Iar în camera goalãochii-i strigauun cuvânt pierdutºi numele ei.

Se trezi din nou,era noapte,ºi perdeaua dansasub paºii ei,un parfum pe geamintrã ca odinioarã,ºi cuvinte zburarãpe vise purtate.Se întoarse pe o parte,geamul sã nu îl vadã,dar pe dulap vãzuchipul ei.

Închise ochii,ºi ascultã durereao simþi în pat,cu atingerea ei,ºtia cã îl îmbrãþiºeazã,ºi o adiere caldã,cu un cuvânt,urechea i-o mângâie..

20

AUTOSTOP

Într-o geantã rãvãºitã,cu lucrurice nu-mi aparþin,stã o pozã ruptãce timpul o ºtiede prea puþin.Eu obosit,lângã ea mã aºez,sub ploaiace încet ne udã,pe marginea unui drumpustiit.Maºini grãbitene stropesc,ºi vântul supãratnoaptea o strigã.Mã ridic confuz,fãrã a ºtice vreau,spre lumini departateprivesc.ªi teama o potsimþi,cum în oase-mi pãtrunde,când cu un zâmbet falsºi fãrã idei,fac autostoppe autostradadragostei.