Despre coregrafie

7/21/2019 Despre coregrafie

http://slidepdf.com/reader/full/despre-coregrafie 1/10

Analele UVT-Seria EFS, No.4 – Noiembrie 2002

PARTICULARITĂŢI ALE PREDĂRII DANSULUI

FOLCLORIC GERMAN

Felix SINITEAN-SINGER 1

Specificul predării dansurilor folcloricePornind de la situaţia iniţială şi ţinând cont de obiectivele pe care şi le-a

propus, cadrul didactic organizează lecţia, în cazul nostru de învăţare a dansuluifolcloric. În vederea reuşitei în lecţie cadrul didactic trebuie să-şi pună următoareleîntrebări:

cum aleg şi cum ordonez materialul didactic care metode de organizare a colectivului şi exersării sunt cele mai potrivite ce tipuri de activităţi didactice vom folosi pentru elevi ce metode de învăţare şi de predare vor fi folosite

Dar ce semnificaţie pot avea termenii de material de predare, metode deorganizare a colectivului şi exersării, tipuri de activităţi de învăţare precum şimijloace de predare şi de învăţare pentru dansul folcloric german?

Metode didactice generale utilizate în învăţarea dansului folcloric

Expunerea Demonstraţia Conversaţia Exerciţiului:

- analitic- global

Adaptarea la lecţia de dans folcloric

Predarea are în principiu trei aspecte:

predarea de noi dansuri repetarea şi dezvoltarea de dansuri deja cunoscute informaţii teoretice referitoare la baza dansurilor şi a muzicii aferente

1 Asistent Universitar drd. Sinitean, FEFS Universitatea de Vest Timişoara

68




Partea teoretică - trebuie să fie doar o parte mică a lecţiei – poate decurgeîn forma unei discuţii în clasă. La repetarea dansurilor elevii trebuie să aibă

posibilitatea de a ar ăta sau de a povesti ceea ce mai ştiu. Dar deoarece ţelul lecţieide dans popular este să se danseze cât mai mult şi de a vorbi cât mai puţin, şiaceastă formă de comunicare verbală ocupă puţin timp.

La predarea de noi dansuri este vorba de o comunicare unilaterală profesor–elev. Lecţia de dans popular de obicei decurge prin alternarea expuneriicu demonstraţia. Se mai adaugă şi forme de teme prin care se activează grupa(teme de ascultare, observare şi formare).

Pentru a mai accentua încă o dată: părerea mea este că la predarea de dans popular se încearcă limitarea ascultării şi vizionării elevilor doar la fazaintroductivă orientativă. O demonstraţie bună a dansului economiseşte multe vorbe.Mişcarea este cea mai importantă. Explicaţiile mai lungi trebuie să aibă loc atuncicând este nevoie de o pauză, astfel încât elevii să asculte şezând relaxaţi.

Dacă se ofer ă un dans nou, este avantajos să fie introdus prin forma temeideschise, astfel se obţin diferite soluţii bune. O astfel de temă deschisă ar puteasuna în felul următor: “încercăm care paşi se potrivesc la ritmul muzicii” sau “ nemişcăm în ritmul muzicii şi schimbăm la fiecare final al unei fraze muzicaledirecţia de mişcare.”

La predarea propriu-zisă a dansului se recurge în principal numai la temeleînchise (există doar o singur ă soluţie bună) cum ar fi de ex. “ne deplasăm în ţinută de dans deschisă în direcţia de dans şi la finalul frazei ne întoarcem către partener”.

În timpul dansului elevii pot fi ajutaţi prin indicaţii de mişcare pregnante cum ar fi“do-si-do”, “spre interior”, “r ăsucire cu partenerul”, etc.

Stiluri diferite de predare a dansului popular

Independent de diferitele posibilităţi de forme de lucru didactice doresc să ar ăt aici cât de diferit poate fi predat dansul popular.

Diferenţele pot consta în: în procedeul general la predarea unui dans special sau a anumitor paşi şi figuri.

Ambele puncte sunt într-o strânsă legătur ă, deoarece modul de lucru sereflectă şi în metoda de predare.

Următoarele modalităţi de lucru nu vor fi regăsite în această formă în

practică. Sunt schiţate astfel doar ca teze de lucru. Şi la modul de lucru se vorîntâlni de obicei forme mixte, şi o predare bună se caracterizează prin faptul că nudecurge conform unei scheme, ci este plin de idei în metodele sale. Înainte de acontinua aş dori să mai fac câteva observaţii preliminare.

69




Predarea în feliu ţ e

Păr ţile din dansurile în paşi pot fi învăţate după aceeaşi metodă. Dacă însă se lucrează exclusiv cu metoda de la A – la – Z apare ceea ce se numeşte predareaîn feliuţe. Ca la un puzzle se adaugă pas la pas (încet, de multe ori nici după ritmulcorect), mişcare la mişcare, etc.

O problemă a acestei metode de predare este, că pierde în "continuitate".Mişcările, care trebuie să fie impulsuri pentru ceea ce urmează, sunt îndepărtate,astfel încât acest principiu de interdependenţă se pierde. De multe ori este şicomplicat să se formeze succesiunea complexă de paşi în măsura de timp şi de ritm

potrivită, mai ales dacă întregul nu a stat ca şi exemplu de urmat la începutulcursului. Este aceeaşi problemă ca şi învăţarea unui pas din descrierea verbală.

Cum se execută însă corect ? Un pas complicat nu poate fi predat dintr-odată şi în ritmul corect.Ce înseamnă “predarea prin dans” ? Avem trei metode:

Metoda cu încetinire

Dacă se începe un pas de dans în ritm încetinit, se va ţine cont deurmătoarele: ritmul trebuie respectat în orice situaţie. Unităţile legate trebuie

predate legate, încetinirile nu trebuie să influenţeze curgerea mişcărilor. Număratul trebuie evitat în orice situaţie, deoarece prin numărat în mişcări

îşi face prezenţa efectul de sacadare. Ca alternativă se propune, în cazul în care nuexistă posibilitatea de a derula melodia cu încetinitorul, ca instructorul de dans să

cânte, sau, dacă melodia este prea complicată, să producă un acompaniament ritmicdin voce.

Metoda de dezvoltare

Personal prefer metoda de dezvoltare. Se pleacă de la posibilitatea cea maisimplă a unui pas. De multe ori este doar un mers pe un anumit ritm şi tempo.După aceea se adaugă încet – încet înfloriturile, cum ar fi paşii săriţi, paşii in cruci,schimbările de direcţie, etc. Muzica poate cânta în continuare.

Pentru predarea de dansuri întregi metoda de dezvoltare este de asemeneafoarte bună. Nu este necesar să se înveţe un dans din prima cu toate detaliile. Laînceput unele detalii pot fi ignorate şi pot fi înlocuite de figuri deja cunoscute saucu repetări de pasaje.

Metoda de înjumăt ăţ ire

Unii paşi pot fi simplificaţi prin faptul că dificultăţile constând înmodificarea accentului, schimbarea direcţiei, rotirea, etc, pot fi distanţate un pic întimp. Înjumătăţirea fazelor intermediare conduce apoi înapoi la paşii originali.Exerciţiile pot fi efectuate in tempo-ul original pe muzică (comparativ dezvoltarea

polcii din pasul în galop).

73




Indiferent care metodă o alegeţi, Înainte de predarea unui nou dans trebuiesă vă asiguraţi că deja există abilităţile necesare. Dacă nu este cazul se va alege unalt dans sau se vor programa câteva exerciţii preliminare.

Metode de repetare a dansului

Şi la repetarea dansurilor există mai multe metode. Acestea variază de larepetarea întregului decurs al predării până la simpla pornire a muzicii, instructorulobservând astfel cum se descurcă fiecare membru al grupei.

În primul caz întreaga responsabilitate este a instructorului, şi cunoştinţeleacumulate de elevi are o importanţă mică. Dacă se foloseşte această metodă, ceeace uneori este cazul, acest fapt trebuie justificat in faţa elevilor, de exemplu cuurmătoarele cuvinte: “Asta s-a mai f ăcut. Dar nu toţi aţi fost siguri. Haideţi să mai

pornim odată cu toţii odată.” În al doilea caz fiecare elev are ocazia de a ar ăta ce aînvăţat (ocazie de a dovedi cunoştinţele însuşite).

Se poate opta pentru una din cele două metode sau se poate alege calea demijloc, ca de ex.: “Cine doreşte să repete dansul împreună cu mine ?” sau “Înaintede a repeta tot dansul, haideţi să mai repetăm numai un pasaj mai dificil.” In finaldecizia depinde de:

cum se constituie grupa (memorie, ţeluri) de cât timp se repetă dansul şi de câte ori a fost dansat cum a fost evaluat rezultatul in ora respectivă în ce măsur ă acest dans poate fi considerat ca fiind un exerciţiu pentru un

alt dans care urmează a fi învăţat.De fapt este mai dificil să se repete dansurile astfel încât să se înregistrezeun progres, decât să se predea dansuri noi, deoarece pentru acestea se poate stabilide acasă metoda de lucru.

La repetare trebuie să se reacţioneze corespunzător la greşeli, adică trebuienu numai văzute ci şi analizate şi găsită o soluţie imediată pentru remedierea lor.Profesorii mai puţin rutinaţi se pot gândi la greşelile care ar putea să apar ă.Urmarea este că greşelile vor fi identificate mai uşor pentru că deja există o soluţie

pentru remedierea lor.

Obiectul predării

Alegerea

Acest lucru nu este aşa de complicat. Domeniul de alegere este limitat pentru că ceea ce ne preocupă este dansul popular şi forme de dans apropriateacestuia, cărora se vor mai adăuga şi alte informaţii acest domeniu este totuşi foartevast, deoarece există nenumărate feluri şi variante în repertoriul dansului populargerman.

Se pot deosebi următoarele: mişcarea autentică a fiecărui dans, deosebireadintre dansuri bazate pe paşi şi cele bazate pe figuri, deosebirea între dansuri solo

74




şi cele în perechi, dansuri cu un număr fix sau cele cu un număr nelimitate de participanţi, dansuri dansate în cerc sau pe linie, deosebirea între dansurile liniştiteşi cele dinamice, între dansuri simple şi cele complicate.

Alegerea se va face după: Cunoştinţele de repertoriu ale profesorului Durata atingerii scopului predării sale, unde trebuie luate în calcul

motivarea grupului. Procedeul rezultat Situaţia de început

Combinarea

Dansurile se pot combina pentru unităţi de învăţare sau activităţi de dansurifolclurice.Unitatea de învăţare

Printr-o unitate de învăţare se înţelege o combinare progresivă a dansurilor,unde se pedalează pe aceaşi problemă a unei anumite mişcări. În timpul cursuluifiecare dans va fi predat ca o pregătire o următorului, dar ceea ce trebuie luat încalcul este faptul că nu au voie să apar ă elemente de dificultate. Acest tip de dansnu este potrivit pentru începutul unui curs deoarece acesta deţine o formă lanţ (Kettenform), care ridică şi ea anumite probleme.

Combinarea programelor de dans

O altă formă de ordonare a obiectului de predare este şi combinarea

programelor de dans. Acestea se stabileşte după cum urmează: lecţie unică or ă de predare în cadrul unui curs Un curs întreg Un bal sau ceva asemănător

Pentru fiecare or ă de predare sau pentru fiecare spectacol de dans suntvalabile următoarele: la conceperea unui program trebuie luată în calcul tensiuneaexistentă. Un număr de început “warm – up” este binevenit, atât din punct devedere a încălzirii muşchilor, cât şi din punct de vedere al grupului.

Apoi se poate pune problema unui sau mai multor puncte culminante,urmate de o scurtă pauză. Trebuie luate în calcul succesiunea dansurilor (provin dinaceeaşi ţar ă, au paşi asemănători). Schimburile dintre dansuri sunt posibile între:

Dansuri cu mişcări asemănătoare (a nu fi dansate prea des unul după celălalt)

Dansuri simple şi dansuri complicate Dansuri liniştite şi dansuri dinamice Dansuri cu aşezări diferite Dansuri cu şi f ăr ă parteneri

75




Ceea ce este caracteristic pentru o activitate unică este faptul că durataatingerii ţelului este mult mai scurtă decât cea din unităţile de predare în cadruluni curs. Nu există o schimbare între cunoscut şi necunoscut, între uşor şicomplicat.

Dar şi în acest caz se va fixa scopul, iar alegerea dansurilor trebuie să fiediversă, dar trebuie să se încerce elaborarea unei unităţi de învăţare, carul căreiadansurile să nu conţină elemente noi, ci să fie construite pe baza elementelor decunoscute din dansurile anterioare.

Dacă partea de predare este o parte a unui proiect, tematica programului vafi influenţată de cea a proiectului (ex. numai dansuri dintr-o anumită ţar ă) şi se vareferi la rezultatele învăţării celorlalte materii.

La programarea unei curs trebuie calculată o perioadă lungă până laatingerea scopului. În cadrul programului pot apărea paralel unităţi de învăţarecare se pot realiza în orele care urmează.

Programul unei ore de curs va conţine întotdeauna o mare parte alocată repetării, intensificării şi definitivării dansurilor învăţate anterior. Predarea unuinou dans nu trebuie să depăşească 30 % din timpul alocat.

În acest context voi pleda pentru următorul principiu: să nu se repeta din prima dansul până să ajungă la perfecţiune, ci doar până ce elevii au senzaţia că stă pânesc dansul (dansul nu trebuie să fie gata ci să aibă doar o formă; mai multeinformaţii - metoda dezvoltării). Se spune că se aplică doar culorile de bază, iarmai târziu nuanţele.

În orele următoare se finisează totul.Sub aspectul “cunoscut – necunoscut“ va fi conceput următorul program:în cadrul încălzirii se vor repeta dansuri simple şi cele deja cunoscute, care începîntr-un ritm liniştit. Eventual se vor face dansuri care conţin elemente noi ce vorurma.

Apoi urmează alte exerciţii pregătitoare şi învăţarea dansului nou. Apoi sevor repeta dansuri care trebuie finisate. Ultima parte a predării, de exemplu după

pauză poate fi folosită pentru a repeta dansuri deja cunoscute.După situaţie. Ora poate fi terminată cu un dans dinamic sau cu unul mai

lent. Este recomandabil să se apeleze la posibilitatea de a face un program doritde către participanţi pentru a oferi ocazia exprimării dansului favorit. Prin acesta

poate grupul să îşi exprime părerea şi se poate obţine o părere dacă programul a

plăcut sau nu grupului.La conceperea programului pentru un spectacol de dans trebuie luat încalcul faptul că în cadrul acestuia nu se pot preda dansuri. De obicei aici se află

participanţi care provin din diferite grupuri de dans folcloric, cu repertorii şinivele diferite.

Pentru o pregătire bună a balului este necesar ă o discuţie în prealabil cuconducătorii fiecărui grup din care provin participanţii, pentru a stabili dansuri

76




comune pentru programul de bază, care poate fi îmbogăţit apoi cu dansuri preferate ale avansaţilor. Dacă programul de dans este cunoscut cu destul timpînainte, acesta poate fi lucrat cu începătorii.

Este indicat ca începătorii să nu danseze tot timpul din pricina condiţiei lorslab dezvoltate, astfel încât o pauză în care să se uite la ceilalţi le-ar fi binevenită.Foarte atr ăgător poate fi un dans simplu chiar cu caracter de joc.

Mijloace de predare şi de învăţare

Cel mai important mijloc de predare în dansul folcloric este însuşi profesorul de dans şi muzica. Alte mijloace de predare recomandate sunt: tablă pe care să fie inscripţionate informaţiile importante cum ar fi numele

dansurilor, provenienţa lor, tactul muzicii etc. La grupurile de copii se poate folosi creta cu care se va marca poziţia în dans. Material ilustrativ privind informaţiile de bază căr ţi, poze, filme, diapozitive,

plăci sau casete cu muzica aferentă, costume, instrumente, etc. Un aparat video poate fi de folos în două feluri: se vor prezenta înregistr ări cu

grupe autentice sau conducători de dansuri. Grupuri care consider ă importantă o expunere tehnică a dansurilor pot primi un “feedback” urmărindevoluţia proprie. Membrii grupurilor pot studia singuri comportamentul lor încadrul unei coregrafii.

La grupuri care consider ă importante cunoştinţele tehnice se va lucra cu odescriere a dansurilor atât pentru fixarea lor, cât şi pentru pregătirea dansurilor noi.

Un acompaniament muzical sau nişte plăci cu muzică nu sunt consideratemijloace de predare în adevăratul sens, dar sunt foarte importante pentru o predarefoarte bună.

BIBLIOGRAFIE:1 DE CECCO, J. P. The Pszchology of learning and instruction, Engelwood Cliffs, N.J. Prentice Hall, Inc.

19682 KENEDY, Douglas

KENEDY, Helen Handing on – a guide to country dance, E.F.D.S.S., London

3 SCHLEY, DugganSCHLOTTMAN, J.

The teachingof Folkdance, New York, A. Rutledge A. S. Barnes and Co., 1948

4 *** Fachausdrucke Volkstanz , Walter Kogler Verlag, Stuttgart, 1971

77

Despre coregrafie

Documents

Transcript of Despre coregrafie