DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU … DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU...

DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU CASTRU DIN TIMPUL LUI TRAIAN DESCOPERIT LA POROLISSUM

ALEXANDRU V. MATEI

După cucerirea Daciei şi transformarea ei în provincie romană la anul 106 d.H. 1,

în zona de nord-vest a acestui teritoriu, romanii au organizat un complex sistem de apărare al frontierelor - limes-ul - cunoscut sub numele de Limes Porolissensis1.

Organizat pe vârfurile Muntelui Meseş, cu o linie de turnuri de observaţie3 , cu blocaje de văi (clausurae ), cu linia de castre4 de la Bologa, Buciumi, Românşi, Romita, Tihău şi Porolissum, construite în spatele liniei turnurilor, limes-ul din zona de nord-vest a Daciei romane era cheia de boltă a întregului sistem de apărare bazat pe fortificaţiile ridicate la Porolissum5, în Poarta Meseşană.

Până în prezent, la Porolissum sunt cunoscute (descoperite) şi parţial cercetate două castre (Pomet şi Citera) precum şi valuri, ziduri şi şanţuri de apărare, care trebuiau să blocheze orice intrare necontrolată din Poarta Meseşană spre centrul provinciei Dacia, spre Napoca, Potaissa şi în continuare.

' Despre cucerirea Daciei: V. Cristescu, Istoria militară a Daciei Romane, Bucureşti, 1973, p. 7; C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l' antiquite, Bucharest, 1945, p. 77-79, 84; idem: în: Istoria României, Bucureşti, 1960, p. 300-301.

2 I. Ferenczi, în: SC/V, X, 1959, p. 339-349; idem, în: Dacia N.S., Xl, 1967, p. 143-162; idem, în: Apulum, IX, 1971, p. 599-622; M. Macrea, în: SC/V, 8, 1957, p. 240; C. Daicoviciu, D. Protase în: Acta MN, I, 1964, p. 177; N. Gudea, în: Acta MN, VIII, 1971, p. 507-529; idem, în: Acta MP, 1, 1977, p. 155-172; idem, în: Acta MP, 9, 1985, p. 143-218.

3 Ibidem. 4 N. Gudea, în: Acta MP, 1, 1977, p.116 sqq.; idem, în: Acta MP, 12, 1988, p. 195-214. 5 Deşi propusă să adune şi să formeze o bază documentară de lucru, bazată exclusiv pe toate cercetările

arheologice şi materialele de la Porolissum, realizate şi descoperite până în anul 1977 - anul începerii cercetărilor sistematice-, publicată în anul 1989, lucrarea lui N. Gudea, Porolissum - un complex arheologic daco-roman de la marginea Imperiului Roman, Acta MP, 13, 1989, p. 1-1178, foloseşte în comentariu multe din rezultatele inedite ale cercetărilor publicate în rapoartele de săpătură realizate ulterior anului 1977. Multe dintre datele apărute în lucrare erau imposibil de anticipat înainte de începerea cercetărilor sistematice.

www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro

278 ALEXANDRU V. MATEI

Înregistrarea numărului trupelor militare romane staţionate la Porolissum pentru apărarea Porţii Meseşene în secolele II - III d.H., ne dă imaginea a ceea ce a însemnat Porolissum pentru apărarea întregii provincii romane.

Pentru determinarea locului de cantonare al trupelor militare ce au staţionat în aceste două castre, cel mare, de pe Dealul Pomet şi castrul mic, de pe Dealul Citera pe parcursul celor 165 de ani de stăpânire romană, trebuie coroborate datele izvoarelor literare, cele oferite de diplomele militare, inscripţii, ştampile, cu informaţiile pe care le of eră rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în cele două castre cunoscute pînă în prezent la Porolissum.

Referitor la trei trupe (cohors V Lingonum; cohors li! D şi numerus Palmyrenorum ), izvoarele literare indică staţionarea doar la Porolissum, nefiind atestate în alte părţi (arheologic sau epigrafie). Cohors I Ulpia Brittonum (ce a staţionat pentru puţin timp la Bologa şi Buciumi) şi cohors VI Thracum (de la Romita), au fost trimise pentru perioade scurte sau mai lungi de timp ca ajutor în aceste castre (Bologa, Buciumi şi Romita). Fortificaţiile (castrele acestora) se află la mică distanţă de Porolissum, ele aparţinând, de asemenea, sistemului defensiv cunoscut sub numele Limes Porolissensis6

• Temporar au staţionat la Porolissum, fiind apoi mutate în Dacia sau în alte provincii cohors I Augusta Ituraeorum, cohors I Hispanorum quingenaria de la Românaşi, cohors II Britannica de la Romita şi detaşamentul din legiunea XIII-a Gemina. Aduse din alte provincii şi temporar staţionate la Porolissum sunt detaşamentele din legiunile a III-a Galica şi a VII-a Gemina Felix. Nu este certă existenţa şi staţionarea la Porolissum a cohors I Hispanorum p.f

Recent în urma publicării unei inscripţii descoperite într-un templu închinat lui Juppiter Dolihenus7 de către doi preoţi militari ai trupei cohors III Campestris, vechea ştampilă coh JIP, descoperită in castrul de pe Pomet şi în aşezarea civilă9, este acum identificată fără dubii că aparţine acestei trupe coh III Campestris, şi nu este identică cu ştampila coh l I ID. adică cohors III Dacorum. Astfel Cohors III Campestris, devine una dintre trupele de bază ce rămân la Porolissum în sec. al Iii-lea d.Chr., fiind mutată aici de la Drobeta10

•

După materialele ştampilate descoperite în castrul mare de pe Pomet, sigur au staţionat aici cohors V Lingonum, cohors III Campestris şi cohors I Brinonum, ultimele

6 Despre Exercitus Dacie Porolissensis; M. Macrea, în: Dacia N.S„ 8, 1964, p. 145-160. 7 N. Gudea, D. Tamba, în: Despre templul zeului Jupiter Dolichenus din Municipium Septimium, Zalău,

2001, p. 25, fig. 16-17. 8 N. Gudea, în: Acta MP, 2, 1978, p. 68. 9 Fragment de ţiglă cu ştampila CH I I I (inedită ) a apărut în zona apeductului roman, în dărâmăturile

pilonului exterior, cu ocazia cercetărilor arheologice realizate aici de Alexandru V. Matei în campania din august -septembrie 1994.

1° C.C. Petolescu, în: Epigrafia latină, Editura Ars Docenti, 2001, p. 230.


Despre castrele romane de la Porolissum 279

două fiind atestate 11 şi în sec. III d.H. Şi în legatură cu celelalte trupe şi detaşamente au fost descoperite materialele

tegulare ştampilate în castrul de pe Pomet12, dar şi pe suprafaţa întregului complex

arheologic. Într-o încercare, pe baza acestor descoperiri (material tegular ştampilat şi

inscripţii, diplome militare, găsite de-a lungul anilor), în parte utilizând şi rezultatele cercetărilor din primii ani de săpături în castrul de pe Pomet, cercetătorul N. Gudea a realizat o primă schemă a mişcării, deplasării şi staţionării trupelor militare la Porolissum în timpul stăpânirii romane13 (165 de ani):

"intre anii I 06-120 d.H. au putut staţiona la Porolissum următoarele unităţi: - Detaşament din legio XIII Gemina 500 I I.OOO militari - Cohors I Ulpia Brittonum (temporar la Bologa) I.OOO militari - Cohors V Lingonum 1. OOO militari - Cohors VI Thracum 500 I I .OOO? militari - Cohors I Hispanorump.f 1.000? militari

Prezenţa acestui mare număr de trupe presupune că ambele castre (Pomet şi Citera) erau în funcţie, ceea ce constituie încă un argument pentru existenţa lor încă de la începutul stăpânirii romane. La acea dată staţionau aici probabil 4.00015.000 soldaţi, efectiv foarte mare, core~punzând probabil situaţiei de după război, când se construiau drumurile, castrele şi se ridicau construcţii oficiale etc.

Între anii 117-120 d.H. şi 200 d.H. au staţionat la Porolissum următoarele unităţi: - Cohors I Ulpia Brittonum Pomet I.OOO militari - Cohors V Lingonum Pomet I.OOO militari - Cohors VI Thracum Pomet 50011.000 militari - Cohors I Hispanorum p.f ? 1. OOO militari - Numerus Palmyrenorum ? 3001500 militari - Cohors I Augusta Ituraeorum ? 500 militari.

Deci a fost retras detaşamentul din legiunea XIII Gemina, în schimb a fost readusă la bază, definitiv, Coh. I Ulpia Brittonum şi a venit numerus Palmyrenorum. O perioadă de timp a mai staţionat aici şi Cohors I Augusta Ituraeorum. Deci efectivul fie a crescut la aproape 5.000 de militari, fie, dacă excludem Cohors I Hispanorum, a rămas acelaşi.

Între 200 şi 250 d.H. au staţionat următoarele trupe: - Cohors I Ulpia Brittonum Pomet 1.000 militari - Cohors V Lingonum Pomet I.OOO militari

11 N. Gudea, în: Acta MP, 13, p. 519-537; D. Protase, în: Limes 9 Mamaia, p. 277 sq; C. Daicoviciu, în: RE, 22, 1953, col. 267 şi nota nr. 10.

12 Vezi repertoriul materialului ştampilat descoperit la Porolissum de-a lungul vremii, până în anul 1977; N. Gudea în: Acta MP, 13, 1989, p. 159-179.

I) Ibidem.



- Cohors I Hispanorum p.f ? - Cohors VI Thracum - Legio III Gallica - detaşament Pomet - Legio VII Gemina Felix - detaşament Pomet - Cohors III D (acorum) Pomet

1.000 militari 500 I 1. OOO militari 500 I I. OOO militari 500 I I. OOO militari 1. OOO militari

- Numerus Palmyrenorum ? 300 I 500 militari Această a treia perioadă indică o mare aglomerare de trupe, cel puţin pentru

începutul sec. III d.H. Concentrarea lor s-a făcut fie pentru acţiunile militare ale împăratului Caracalla venit aici, fie pentru pregătirea unor acţiuni militare contra barbarilor. După începutul secolului (220 d.H.) detaşamentele de legiune au plecat probabil de la Porolissum, fiind dirijate spre bazele lor sau ~pre alte provincii, s-ar putea să.fi plecat şi cohors III D. Forţa de bază, nucleul trupelor de la Porolissum, a rămas însă intact (3.500-4.000). Nu ştim aproape nimic despre situaţia militară post 250 d.H. Din punct de vedere arheologic, castrul de la Pomet a rămas în funcţie până în vremea lui Aurelianus, deci trupele trebuiau să.fi staţionat într-însul. Date sigure nu avem decât pentru numerus Palmyrenorum, care ridica un altar în timpul lui Decius.

Situaţia expusă mai sus se referă exclusiv la stadiul actual al cercetărilor (anul 1989 n.n.) şi poate fi modificat de rezultatele cercetărilor viitoare "14

, releva Nicolae Gudea autorul cercetărilor din castrul roman de pe Pomet specialist în mişcarea trupelor romane din provincia Dacia, de la Porolissum şi din Dacia Porolissensis în special. Apariµa în anul 1997 a altarului cu inscripµe închinat lui Jupiter Dolihenus15 a adus în atenµa specialiştilor prezenta la Porolissurn a trupei Cohors III Campestris16•

Desigur, la dimensiunile constatate acum17 (230 x 300 m pentru faza de piatră construită după N.Gudea doar în timpul lui Caracalla18

), castrul mare de piatră de pe dealul Pomet de la Porolissum - Moigrad este cel mai mare castru de unitate auxiliară din Dacia. După schema de mişcare a trupelor militare, care trebuiau la un moment dat să locuiască efectiv în acest castru (vezi mai sus), rezultă staµonarea concomitentă în această fortificaµe a trei sau poate chiar patru trupe auxiliare şi temporar detaşamente din legiunile sosite aici pentru lupte sau alte îndatoriri (construcµi şi reparaµi de fortificaµi).

Castrul mic de pe înălµmea Citera, datorită în primul rând dimensiunilor reduse

14 Idem, p. 179. 15 vezi nota nr. 7. 16 vezi nota nr. 10. 17 N. Gudea, în: Acta MP, 4, 1980, p. 86; N. Gudea, E. Chirilă, Al. V. Matei, I. Bajusz, în: Acta MP, 7,

1983, p. 128. În turnurile de curtină de pe latura de nord - est, considerate complexe închise, au apărut monede de la Valerianus şi Salonia, ce indică că viaţa acestora a durat până la data retragerii.

18 vezi toată argumentaţia la nota nr. 22 şi 39. 19 M. Macrea şi colab., în: Materiale, 7, 1971, p. 374-376.

'· www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro


(101,10 x 66,65 m19) şi nu în ultimul rând datorită pantei şi a terenului foarte accidentat din interiorul său, nu putea adăposti decât o trupă cu efectiv redus. Probabil acesta este castrul în care a staţionat nume rus Palmyrenorum Porolissensium, începând din jurul anilor 120-130 şi până la sfârşitul epocii romane (retragerea aureliană?). Această constatare indică încă o dată numărul mare al soldaţilor ce trebuiau să fie încartiruiţi în castrul mare de pe Pomet. "Dimensiunilor castrului nu ridică probleme în legătură cu spaţiul de adăpostire (230 x 300 m ). Organizarea lui însă ar putea fi de aşa natură, încât această ipoteză să nu mai fie aşa de sigură'f2°. Dacă facem o comparaţie între numărul trupelor şi implicit al soldaţilor, care trebuiau să locuiască şi în sec. II în acest castru mare, compartiv cu sec. III d.H., observăm că trupele secolului al II-lea par la fel de numeroase, cca. 4.500-5.000 militari21

• Una din concluziile principale la care a ajuns autorul săpăturilor arheologice din castrul mare de pe dealul Pomet, după mai mulţi ani de cercetări arheologice este: "Zidul de incintă cu toate elementele lui (turnuri de colţ, porţi, turnuri de curtină) a fost construit într-o singură etapă, la începutul sec. III d.H. Materialele arheologice găsite în zid nu permit încă o datare exactă a lui, dar sugerează o dată la care dezvoltarea centrului Porolissum luase o mare amploare"22

• Această concluzie ne face să înţelegem că până la această dată, începutul sec. III d.H. (probabil 213 d.H.), legată de vizita lui Caracalla la Porolissum (argumentată şi de cele patru inscripţii cu acelaşi text23

, prinse în zidurile porţilor castrului mare, unde au fost găsite, fiind puse în onoarea împăratului Caracalla şi care la final folosesc verbul FECIT), deci până la această dată, 213 d.H., la Porolissum nu avem atestat castrul mare edificat în piatră, existând doar vechiul castru, aparţinând fazei de pământ (vezi argumentaţia de mai sus, nota 22).

Trebuie amintit în acest moment faptul de loc de neglijat în această susţinere, că încă de la începutul domniei împăratului Hadrian, a fost organizată o nouă provincie, în nord-vestul Daciei Superior, numită Dacia Porolissensis24 (la o dată între anii 120-123 d.H). Dacă acceptăm ideea tot mai pregnant susţinută de specialişti25 , că la Porolissum a fost capitala noii provincii, ne vine greu să credem că tocmai cel mai important centru militar strategic, care a dat numele provinciei să nu aibă, timp de aproape 100 de ani de existenţă, castrul ridicat în piatră, aici să existe doar un castru de pământ şi, desigur, castrul mic de pe dealul Citera. Chiar şi în aceste condiţii, în interiorul castrului mare spaţiul pentru locuit este mult diminuat. În urma săpăturilor

20 N. Gudea, în: Acta MP, 13, 1989, p. 177. 21 Vezi nota nr. 13. 22 N. Gudea şi colab„ în: Acta MP, 1, 1983, p. 128. 23 M. Macrea, în: ActMuz, 2, 1956, p. 102-106, fig. 2; idem, în: SCN, 8, 1957, p. 223 sqq,RomRum, p. 115-

116, C.17, = Civilita, p.135; C. Daicoviciu, în: Dacia, 7-8, p. 326, nr. 7; Toth 1978, nr. 7, 8, 9. 24 I.I. Russu, Dacia şi Pannonia Inferior în lumina diplomei militare din anul 123 e.n„ Bucureşti, 1973,

p. 56-64, cu toată argumentaţia ştiinţifică şi trimiteri bibliografice care converg în a data apariţia Daciei Porolissensis în perioada anilor 120-123 d.H.

25 D. Benea, în: SCNA, 44, 3, 193, p. 289; N. Gudea, op. cit.



organizate aici după anul 1977, s-a observat mai clar organizarea sa internă (cu bazine, rezervoare pentru apă de dimensiuni mari26

, ateliere -fabrica, locuinţe, depozite, temple în latus praetorii dextrum şi sinistrum27). Terenul foarte accidentat pe care este ridicat castrul, a făcut ca o parte, cca. 15-20% din suprafaţa sa, să nu poată fi folosită pentru construcţii de barăci, aspect ce a fost sesizat şi de autorul săpăturilor când se fac referiri la un anumit tip de castru - special pentru unităţile militare din zone excesiv apărate de linii de fortificaţii, acele castre depozite sau castre - centre de dizlocare28

,

aşa cum pare a fi fost şi castrul mare din piatră de pe dealul Pomet, construit (lărgit -mărit) în timpul lui Caracalla.

La cca. 500 m est/nord-est de dealul Pomet se află amplasat dealul Citera, pe al cărui vârf a fost construit29 castrul menţionat deja (101,10 x 66,65 m). Este construit în piatră, are un plan patrulater, iar orientarea colţurilor corespunde punctelor cardinale principale. În urma săpăturilor din anul 1958, cercetătorul M. Rusu30

, a constatat existenţa unei faze de construcţie iniţiale, de pământ. Acest castru de pământ pare să fi avut 95 x 60 m şi a fost construit la începutul secolului II d.H. Dealul Citera formează un vârf relativ singuratic, cu un platou relativ neted în zona sa de est, zonă care este mult mai dreaptă decât vârful propriu-zis, pe care a fost amenajat şi construit castrul. Săpăturile anului 1958 au dovedit existenţa clară a unei fortificaţii (locuiri) dacice mai vechi31

, peste care a fost ridicat castrul de pământ şi apoi castrul de piatră de pe dealul Citera. Castrul de piatră, după planul incintei şi forma rectangulară a bastioanelor porţilor turnurilor se încadrează în tipul castrelor datate în prima parte a sec. II d.H. Autorii săpăturilor32 înclină să creadă că faza de piatră a fost construită încă din vremea împăratului Hadrian şi castrul de piatră ar fi fost folosit doar în timpul împăratului Marcus Aurelius, fiind abandonat(? n.n.) după războaiele marcomanice33

• Dacă se acceptă ideea care pare a fi deja receptată (după mărime şi tip de castru), în acest castru a staţionat numerus Palmyrenorum PoroUssensium. Această trupă de orientali construieşte în prima parte a sec. II d.H. şi apoi repară la începutul sec. III d.H. templul zeului lor strămoşesc Bel. La această ultimă construcţie, cercetată pe "terasa sanctuarelor", au fost surprinse

26 N. Gudea, în: Acta MP. 7, 1983, p. 120 sqq. 27 N. Gudea, în: Acta MP, 10, 1986, p. 120-127. 28 Idem, în: Acta MP, 10, 1986, p. 125, cu analogiile citate la nota 6. 29 Buday, 1912, p. 340; Marţian, 1921, p. 10, I. Ferenczi, în: Erd.Muz., 46, 1941, p.192, M. Macrea şi

colab., în: Materiale, 7, 1961, p. 374-376; D. Tudor, 1969, p.130; M. Rusu, în: Omagiu Acad. Şt. Pascu, p. 173.

30 Vezi jurnalul de săpătură publicat în Acta MP, 13, 1989, p. 86 sqq. 31 Despre locuirea dacică, vezi Al.V. Matei, în: Acta MP, 3, 1979, p.12-17 s.v., Moigrad. O discuţie mai amplă la Al.V. Matei, Aşezări şi fortificaţii dacice în nord-vestul Daciei până la cucerirea romană, manuscris, 1994, referat pentru doctorat.

32 M. Macrea şi colab. în: Materiale, 7, 1961, p. 374-376. 33 Existenţa mai lungă a vieţii în castrul pe de Citera o susţine N. Gudea, în: Acta MP, 13, 1989, p. 91. 34 Al.V. Matei, în: Acta MP, 4, 1980, p. 90-97.



mai multe faze de reparaţii şi adăugiri până la sfârşitul sec. III d.H. 34•

Cca. 1/3 din suprafaţa castrului de pe dealul Citera (amenajat pe un vârf de deal dominant în zonă) este, practic, nelocuibilă şi de aceea se poate presupune că nu încăpeau mai multe trupe (de reţinut că, parţial, interiorul este amenajat pe o pantă foarte accentuată).

Cu toate că pe dealul Pomet au fost efectuate cele mai îndelungate cercetări arheologice, aici nu a fost descoperit nici un nivel dacic anterior de locuire a zonei35 •

Oricum, se pare că acest deal a suferit mari modificări, el fiind nivelat şi amenajat practic în două terase, pentru a se reuşi construirea la dimensiunile de 230 x 300 m a castrului mare de piatră, care reprezintă, prin mărimea lui, baza militară principală a complexului militar de la Porolissum. Astfel, pe laturile de nord, nord-est, vest şi sudvest dealul a fost lărgit mult prin amenajarea de pante artificiale pentru agger, şanţ şi zidul de incintă.

În partea de sud-est perimetrul castrului închide în interiorul său o mare denivelare de teren (cca. 15-20 m diferenţă de nivel), denivelare care cu toate lucrările efectuate s-a păstrat, aici terenul fiind foarte accidentat.

Sigur, marile lucrări de lărgire a suprafeţei netede a platoului dealului Pomet au modificat aspectul iniţial al acestui deal. Merită semnalat acum faptul că doar partea din actualapraetentura a castrului de piatră de pe Pomet are o suprafaţă plană.cu pante abrupte spre nord-est spre porta praetoria şi spre vest, spre porta principalis sinistra. Practic, diferenţele de nivel fac ca din principia să nu poţi vedea în întregime porţile castrului.

Cercetările arheologice realizate la castrul de piatră de pe dealul Pomet în anii 1958 - 1959 au pus în evidenţă, sub agger-ul castrului, realităţi arheologice urme de constructii civile, fragmente ceramice şi diferite obiecte din fier sau din bronz, toate de factură romană care dovedesc că, iniţial, pe locul pe care se întinde în prezent castrul a existat o locuire aparţinând aşezării civile romane Porolissum. În anul 1958 colectivul condus de prof. M. Macrea a executat două secţiuni, una pe latura de nord - vest, aproape de colţul de nord, lungă de 34,30 m şi alta pe latura de sud - vest, aproape de colţul de sud, lungă de 36 m. La colţul de sud s-a mai dezvelit zidul de incintă al castrului, pe o lungime de 15 m, fiind dezgropate şi ruinele turnului de colţ36 • Raportul arheologic al prof. M. Macrea privind constatările făcute cu ocazia acestor cercetări consemnează existenţa lucrărilor de nivelare a zonei.

"O constatare interesantă o constituie apariţia, în ambele secţiuni (atât pe latura de vest, nord-vest lângă colţul nordic, cât şi pe latura de sud, aproape de colţul de sud al castrului n.n.), a unor urme de locuire sub aggerul castrului, pe humusul antic. Pe latura de nord-vest aceste urme constau dintr-o vatră de foc, în

35 N. Gudea, op. cit„ p. 51-182. 36 M. Macrea, D. Protase, M. Rusu, Şantierul arheologic Porolissum, în: Materiale, VII, 1961, p. 373.



jurul căreia se întinde un strat de pământ negru cu mult cărbune, în care s-au găsit numeroase fragmente ceramice şi diverse obiecte din fier sau din bronz, toate de factură romană. Pe latura de sud-vest sunt urmele unor construcţii de piatră, cu mortar, care atunci când s-a ridicat aggerul a fost demolată, iar ruinele ei nivelate. Datarea acestor ruine se face cu ajutorul unei monede de bronz de la Traian, găsită la temelia agger-ului. O altă monedă de bronz, foarte tocită, de la Hadrian, s-a găsit tot în secţiunea II, în pământul scos din şanţul al doilea, din faţa zidului de incintă.

Din constatările expuse mai sus rezultă, credem, că în epoca lui Traian -Hadrian, pe locul unde mai târziu se ridică zidurile castrului de piatră, existau construcţii de lemn sau de piatră. Existenţa în această perioadă pe Pomet a unui castru de pământ e foarte probabilă dar ea nu a fost documentată prin cercetările noastre. Se poate ca el să fi fost de dimensiuni mai reduse decât ale castrelor care se construiesc ulterior în piatră, astfel că amintitele construcţii (acoperite de aggerul castrului de piatră n.n.) poate o baracă şi o casă, să se fi plasat în afara incintei de pământ"37 •

Acelaşi nivel iniţial de locuire civilă a zonei de pe latura de sud a castrului de pe Pomet, din zona porţii decumana, a fost relevat şi de cercetările efectuate aici de colectivul condus de prof. A. Radnoti în anii 1941-1943. "În turnul porţii, partea sa patrulateră, sub stratul superior de dărâmare, sub ruine, se aflau resturile unui padiment galben şi gros în care s-au găsit multe ţigle (unele ştampilate), sub acest padiment urma un strat de cenuşă gros (ca în cazul turnului de sud-vest al porţii principalis sinistra), sub acesta urma un alt padiment, care de asemenea conţine multe ţigle ştampilate, acest strat era urmat la 15-20 cm de un strat de lut ars la roşu (strat de nivelare, eventual padiment) şi apoi mai departe un padiment foarte fragmentat. La o adâncime mai mare au fost observate urmele unei camere de încălzire, dar lângă interiorul zidului de vest al turnului a mai fost găsită o clădire ale cărei ziduri erau paralele cu zidul de incintă. De la aceasta s-a păstrat numai o parte a nivelului temeliei, nivelul ei a fost distrus de lucrările de construcţie ulterioare (ale castrului de piatră)'f38 •

Aceste informaţii, obţinute în urma cercetărilor arheologice, par să indice sub laturile de vest şi sud ale castrului ulterior de piatră - prezenţa unor construcţii datate (unele cel puţin) cu monedă de la Hadrian. S-ar putea afirma, în termenii unei concluzii că, cel puţin până în vremea lui Hadrian, pe aceste laturi ale castrului de piatră nu au existat urmele unui castru de pământ, luând domnia lui Hadrian ca terrnenpostquem.

Autorul cercetărilor arheologice de lungă durată din castrul de pe Pomet, începute sistematic în anul 1977 şi continuate în fiecare an până în 1988, concluzionează în anul 1989, cu referire la existenţa unei faze de pământ la castrul mare de pe dealul

37 Ibidem. 38 E. Toth, Porolissum- Das Castellum in Moigrad, în: Regeszeti Fuzetek, ser. II, nr. 19, 1979, p. 8. 39 N. Gudea, op. cit., p. 67.



Pomet, următoarele: "Trebuie să ne limităm a crede că în faza de pământ, castrul se afla pe acelaşi loc, avea dimensiuni apropiate de cele ale castrului cu zid de piatră, acceiaşi orientare a laturilor, deci cam aceeaşi organizare a interiorului''39

• Cercetările

recente au identificat la clădirea comandamentului şi la clădirile din latura praetorii o fază veche, care putea să corespundă incintei cu val de pământ°. Dimensiunile acestui castru par foarte apropiate de dimensiunile castrului cu zid de piatră. Socotind culmea valului de pământ din prima fază, identică cu culmea aggerului de pământ în faza cu zid de piatră, dimensiunile interiorului pot.fi socotite aceleaşi41 •

Ca o concluzie privind existenţa fazei de pământ pe acelaşi loc cu cea a fazei de piatră, acelaşi autor precizează: "Noi credem că fortificaţia cu val de pământ (valul fiind principalul element al apărării) a durat pe toată lungimea secolului II d.H., fiind reconstruită în piatră numai la începutul secolului III e.n. "42

, în timpul împăratului Caracalla (argument fiind inscripţiile43 ce prezintă verbul FECIT la sfârşitul lor), inscripţii descoperite la porţile castrului mare de piatră de pe Pomet.

Remarcăm notaţiile privind descoperirea, prin săpături arheologice în zona comandamentului şi a zonei din jurul acestei clădiri, a unor indicii privind existenţa fazei de pământ a castrului. Menţionăm că amplasarea clădirii comandamentului castrului de piatră este făcută pe singura suprafaţă netedă din zona de nord-nord-est a dealului Pomet.

Studiind fotografiile aeriene ale dealului Pomet, pe care este amplasat castrul mare de piatră, se remarcă relativ uşor existenţa unui plan rectangular care sugerează prezenţa probabilă a unei noi fortificaţii mai mici în mijlocul, respectiv în praetentura castrului de piatră. Fotografiile aeriene luate din unghiuri diferite ale acestei zone a castrului de piatră indică existenţa unui perimetru rectangular, care ar putea avea dimensiunile de cca. 160 x 120 m (Planşa nr. 1).

Coroborând datele oferite de fotografiile aeriene cu cele rezultate în urma cercetărilor arheologice, cercetări care dovedesc existenţa unor clădiri distruse de construcţia castrului (a agger-ului şi a zidului său de incintă lucrat din piatră), sesizarea arheologică a fazei de pământ doar în zona în care se observă pe fotografiile aeriene, existenţa presupusei noi fortificaţii de pământ, putem susţine, cu şanse mari de acceptare, existenţa, sub nivelele castrului mare de piatră de pe dealul Pomet în praetentura acestuia, a unui castru mai mic44

, ce ar aparţine unei faze iniţiale de pământ în amenajarea fortificaţiilor romane de pe acest deal.

A vând în vedere importanţa militară strategică a zonei trecătorii "Poarta Meseşană" şi mulţimea trupelor romane a căror staţionare la Porolissum este clar

40 A. Landes, N. Gudea, Propuneri pentru o reconstituire grafică a castrului roman de pe Pomăt ( Porolissum). I. Clădirea comandamentului, în: AMP, Vil, 1983, p. 167 sq.

41 N. Gudea, op. cit., p. 80. 42 lbidem. 43 vezi nota nr. 23. 44 Al.V. Matei, în: Civilizaţia romană în Dacia, Cluj-Napoca, 1997. p. 231-246.



atestată de descoperirile epigrafice, rămâne ca obiectiv principal al cercetărilor viitoare, să se identifice locul de staţionare aici a tuturor acestor trupe, mai ales pentru începutul sec. II d.H. Dacă într-adevăr numai pe timpul împăratului Caracalla se construieşte castrul mare de piatră de pe dealul Pomet, rezultă că până la această dată (213 d.Chr.) la Porolissum avem doar două mici castre de pământ:

1. Castrul de pământ de pe dealul Citera, identificat sub castrul de piatră45 ,

care are dimensiunile de 95 x 60 m, castru ce mai tîrziu va fi construit în piatră în vremea împăratului Marcus Aurelius46

•

2. Castrul de pământ de pe dealul Pomet, cu dimensiunile de cca. 160 x 120 m, identificat acum pe baza fotografiilor aeriene (vezi planşa nr. 1 ), cu amplasamentul în praetentura viitorului castru mare de piatră.

Dacă aceste date sunt reale, este greu de crezut că la Porolissum, care reprezenta în fapt "cheia de boltă a întregii apărări a graniţei de nord- vest a provinciei Dacia"41

,

să nu existe castre construite în piatră până la Caracalla, pentru castrul de pe Pomet48

şi până la Marcus Aurelius, pentru castrul de pe Citera49, în condiţiile în care la anul

123 d.H. avem atestat ca şi constituit districtul militar Dacia Porolissensis50•

Numărul mare al trupelor (cca. 4.500 - 5.000 de soldaţi) care au staţionat la Porolissum în acelaşi timp51

, duce la concluzia că pentru perioada de început şi în fapt pentru sec. II d.H., dacă castrul cel mare de piatră de pe dealul Pomet este construit doar pe timpul lui Caracalla, trebuie descoperit un alt castru la fel de mare sau mai multe castre, în care să încapă toate trupele atestate ca staţionând la Porolissum în sec. II d.H., în condiţiile în care în acest secol au loc şi războaiele marcomanice.

La un moment dat, evenimente deosebite (crearea provinciei Dacia Porolissensis; răscoala generală şi războiul cu "dacii liberi" (iazigii) la moartea împăratului Traian52

;

războaiele marcomanice; acordarea rangului de municipium aşezării civile de aici, vizita împăratului Caracalla la Porolissum53 sau construcţia în piatră a castrului mic de pământ de pe dealul Citera54 cu dimensiunile de 101,10 x 66,65 m, construcţie care pare să se realizeze în vremea împăratului M. Aurelius), fac ca centrul de greutate să se mute de pe dealul Citera pe dealul Pomet.

Dacă amfiteatrul55 oraşului Porolissum este reconstruit în piatră în vremea

45 M. Macrea, D. Protase, M. Rusu, op. cit., p. 375. 46 M. Macrea, în: Enciclopedia delte arte, Roma, 6, 1960, p. 385. 47 M. Macrea, în: SCJV, 8, 1957, p. 219-249. 4H N. Gudea, op. cit., p. 80. 49 M. Macrea, în: Enciclopedia delte arte, 6, 1960, p. 385. 50 I. I. Russu, lJCKia şi Pannonia Inferior în lumina diplomei militare din anul 123, Bucureşti, 1973, p. 56-62. 51 N. Gudea, op. cit., p. 178. 52 I.I. Russu, op. cit., p. 47. 53 M. Macrea, în: SCJV, 8, 1957, p. 219-249. 54 M. Macrea, în: Enciclopedia delie arte, Roma, 6, 1960, p. 385. 55 CJL.lll.836.



împăratului Antonninus Pius la anul 157 p.Chr., nu credem că un obiectiv atât de important cum este castrul mare de piatră de pe dealul Pomet să rămână doar în faza de pământ până la începutul sec. III p.Chr.

Cercetările arheologice ce sunt în curs de realizare în zona relativ plană aflată la sud de castrul mare de pe dealul Pomet, zonă cunoscută până acum ca fiind terenul în care se întinde municipium-ul roman Porolissum vor aduce, sigur, date deosebit de importante legate de relaţia directă între aşezarea militară - vicus -, aşezarea civilă de colonişti - municipium - şi cazarma - castrul - soldaţilor romani, atât pentru faza de pământ, identificată acum pe baza fotografiilor aeriene, cât şi pentru faza de piatră a castrului de pe Pomet.

Rezultatele cercetărilor realizate pe dealul Pomet de către colectivul de cercetători condus de prof.'M. Macrea în anii 1957-1958, au dovedit existenţa unor nivele de locuire civile mai vechi peste care s-a suprapus construcţia noului castru de piatră de pe dealul Pomet. Identificarea precisă a acestor urme de locuire sesizate în campaniile anilor 1957-195 8 urme aparţin unei aşezări ci vile mai vechi, rarnîne un obiectiv principal al cercetărilor arheologice viitoare.

Începute în anul 1999 şi apoi continuate în anii următori, cercetări arheologice realizate în ultimii ani56 la sud de latura dextra a castrului roman de piatră de pe dealul Pomet, pe singura suprafaţă de teren (cca. 6 ha) relativ plană din întreaga zonă, au dus la identificarea aici a principalelor construcţii ci vile care conferă rangul de municipium unei aşezări romane; forum-ul, curia şi macellum-ul (piaţa de carne şi un alt for administrativ).

Campania de cercetări arheologice a anului 2001 a reuşit să identifice capetele nord-estice şi sud-vestice ale forum-ului municipiului roman Porolissum. Secţiunea SIV-Forum/2001 a fost trasată peste colţul sud-vestic alforum-ului şi are o orientare perpendiculară peste buza primei suprafeţe netede a zonei (spre sud-vest). Practic de la această buză de terasă spre est se întinde o altă suprafaţă plană (cca. 120 x 150 m) ce are o diferenţă de ni vei de cca. 1-1,5 m mai joasă decât capătul vestic al terasei, pe această terasă spre est se întinde şi a fost identificat forum-ul oraşului Porolissum. Spre sud şi spre vest terasa mai înaltă cu suprafaţa de cca. 100 x 150 m se termină cu pantele foarte accentuate (pe aceste laturi buza terasei este foarte abruptă) iar spre est terasa coboară cu cca. 1-1,5 m apoi continuă drept. Spre nord panta terasei urcă cca. 1,5-2 m apoi se formează brusc o pantă (artificială) accentuată cu o diferenţă de ni vei de cca. 5-6 m, pantă care formează în fapt latura de sud a castrului mare de piatră cu turnul său din colţul sudic.

În secţiunea S.IV forum s-a surprins capătul sud-vestic al aliniamentului tabernae-lor de pe latura de nord (planşa nr. 2) a impunătorului edificiu care este forum-ul oraşului. A fost surprins zidul exterior sudic al ultimelor două tabernae a

56 Al.V. Matei, în: Cronica Arheologică, Buziaş 2002, p. 171-177.



căror lăţime se delimitează cu dimensiunile de 2,70 m şi 3 m. În această secţiune a fost surprinsă podeaua de cocciopesto bine păstrată. De semnalat existenţa unei faze de locuire postromană în această ultimă tabema. Zidul exterior a fost parţial scos, sa amenajat o intrare nouă care foloseşte ca prag un fragment paralelipipedic de arhitravă cu dimensiunile de 1, 12 x 0,26 x 0,42 m. În zidul intrării nou practicate au fost folosite monumente romane (fragmente), iar stratul de mortar căzut care acoperă nivelul roman este scos (tăiat-deranjat) de nivelul postroman de locuire în această tabemă într-o perioadă sigur postromană. În această secţiune au fost surprinse mai multe faze principale de amenajare (locuire) pentru etapa de piatră a oraşului.

Tot aici în secţiunea IV Forum, a fost identificată şi faza de lemn a unei fortificaţii iniţiale a zonei, de la care s-a păstrat, parţial sub zidurile forum-ului de piatră, şanţul în formă de ic (planşele nr. 3 şi 4). Acest şanţ are lăţimea păstrată de 3,80 m iar adâncimea icului se află la 3,20 m faţă de cota O (zero-iarba) sau la cca. 2,20 faţă de vechiul nivel de călcare a fazei de lemn. Închizând o suprafaţă ce se află la vest de traseul acestui şanţ de fortificaţie, şanţ surprins şi în secţiunea S.IV/2000 şi având acelaşi traseu, putem crede că în suprafaţa plană cu dimensiunile de cca. 90 m x 140-150 m aflată la sud de latura dextra a castrului de piatră de pe dealul Pomet, în primii ani ai sosirii romanilor la Porolissum, pe această suprafaţă a existat una din fortificaţiile militare pentru trupele ce au sosit aici încă din timpul împăratului Traian.

Şanţul prezintă clar urma unei refaceri (planşa nr. 5), a unei reamenajări. În profilul umpluturii şanţului aceste două faze se observă foarte clar. Rezultă că locuirea în acest castru şi în fapt existenţa lui pe această terasă este de durată mai lungă (cca. 10-20 de ani?). Acest lucru poate fi constatat şi după materialul arheologic realativ bogat descoperit în capătul unei barăci (planşa nr. 6) ce aparţine acestei faze a castrului, surprinsă doar pe cca. 1,50 m în capătul vestic al secţiunii S.IV-Forum. Prelucrarea materialului arheologic descoperit în baracă, va aduce sperăm elemente concrete de datare a celor două faze de amenajare, reamenajare a şanţului şi probabil de locuire în acest castru nou identificat la sud-est de latura sudică a viitorului castru mare de pe dealul Pomet.

Rezultatele cercetărilor arheologice din anii 1999-2001 arată foarte clar că la Porolissum a fost identificat un nou castru roman din faza de lemn (pământ), şanţul surprins pe latura sa estică în două locuri, prezenţa barăcii a poziţiei sale stratigrafice, sunt argumente evidente greu de interpretat în alt mod. Pe latura opusă (de vest) a acestei terase, imediat pe panta abruptă a buzei terasei, secţiunile anului 1999, trasate perpendicular în zona buzei terasei au arătat că de fapt în şanţul acestei vechi fortificaţii de pământ, şanţ identificat şi pe această latură de vest, au fost implantate ziduri ale unor amenajări ulterioare (canalul de drenare al apelor pluviale, zidul exterior ce înconjoară zona centrală, zidul estic al unor terme), care aparţin celor trei faze de piatră surprinse în această suprafaţă. În urma acestor implantări şi reamenajări de ziduri a rămas neatins doar icul de scurgere a apei amenajat în fundul şanţului, acesta



fiind identificat pe fundul casetei nr. 2/1999 realizată aici. Iată deci că pentru faza de pământ ce ar corespunde începutului sec II p. Chr.

până poate la mijlocul acestui secol la Porolissum se cunosc acum trei castre: /-pe dealul Pomet cu dimensiunile de cca 120 x 160 m surprins prin fotografiile

aeriene şi amenajat în praetentura ulteriorului castru mare de piatră (vezi Al. V. Matei, Un nou castru descoperit la Porolissum? în: Civilizaţia romană în Dacia, Cluj, 1997, p. 231-246).

li - pe dealul Citera cu dimensiunile 95 x 65 m, castru de pământ identificat sub actualul castru de piatră construit în timpul lui Marcus Aurelius (vezi M. Russu şi colab, în Materiale. Vll/1961, p. 374-376)

III - pe terasa sudică a dealului Pomet cu dimensiunile de cca. 90 x 140 m, peste el dezvoltându-se apoi oraşul roman Porolissum (vezi Al.V. Matei în: Cronica Arheologică, Buziaş 2002, p. 171-177). Planşa nr. 7.

Prin dimensiunile lor aceste castre (Planşa nr. 7), ce aparţin fazei iniţiale de pământ, puteau găzdui cele trei trupe romane care sigur au avut Porolissum-ul ca loc permanent de staţionare în prima parte a sec. II. p.Chr. Repartiţia acestor trupe în castre rămâne să fie făcută când cercetările arheologice sistematice, ce vor fi efectuate în zona ocupată de castrele din faza de pământ, vor identifica cu precizie nivelele ce aparţin amenajării acestora la începutul sec. II p.Chr. Apariţia în aceste nivele a unor materiale tegulare cu ştampilele trupelor ce au staţionat în castrele primei faze de pământ vor lămuri rară dubii care trupe militare au locuit aici permanent în fiecare castru la începutul sec. II. p.Chr.

Cohors V Lingonum, Cohors I Vipia Brittonum şi Numerus Palmyrenorum Porolissensium alături de Cohors I Itureorum sunt trupele care pentru acest început de sec. II p. Chr. au staţionat în cele trei castre din faza de pământ cunoscute până în prezent la Porolissum. Dacă pentru castrul de pe dealul Citera, având în vedere dimensiunile şi poziţia sa, deşi nu a fost identificat aici nici un material tegular ştampilat, a fost în general acceptată ideea că aici a staţionat Numerus Palmyrenorum Porolissensium, în castrul de pe dealul Pomet au apărut ştampile atât pentru Coh. V Lingonum cât şi pentru Coh. I Vipia Brittonum probabil că aceste trupe au staţionat aici, rămânând ca în castrul identificat acum la sud de dealul Pomet să fi staţionat probabil Coh. / ltureorum. Sigur cercetările arheologice viitoare ce vor fi efectuate în aceste castre vor aduce date noi care vor lămuri definitiv care sunt trupele militare romane de la Porolissum din prima parte a sec. II p.Chr. şi care castru a reprezentat pentru fiecare unitate locul permanent de staţionare.



THE ROMAN CASTRA FROM POROLISSUM. A NEW CASTRUM FROM THE TRAJANIC EPOCH DISCOVERED AT POROLISSUM. (Summary)

The archaeological research that took place in the last years at Porolissum, on the vast terrace in the south-eastem vecinity (50-100 m) of the latus dextra of the big stone Roman camp from the Pomet hill, identified the position of the forum corresponding to the Roman municipium Septimium. A "V"-form ditch was detected at the south-westem end of the terrace (at the south-westem lirnit of the forum), under the layers correlated with the previous civilian habitat. It is linked with the wooden phase of a former fortification from which we have left, partially in the form of the stone forum, the "V" -shaped ditch. This ditch bas a remainig width of 3. 80 m and its deepest point lies at -3.20 m, with respect to the O levei (of vegetation), or at approximately 2.20 mas compared to the ancient surf ace of the wooden phase. Enclosing an area west ofthe trajectory ofthis ditch (revealed in section S. IV/2000, with the same orientation), we can conclude that the straight surface of 100 x 130-140 m displayed rnilitary structures (rnilitary camp) in the first years of the Roman presence (during the reign of emperor Trajan). The ditch bares the undoubtful mark of repairings and the two phases are plain to see in the profile (plate 4).

Consequently, for the wooden phase from the beginning of the 2°ct century A.C. we deal with 3 castra at Porolissum:

I - on the Pomet hill, approximately 120 x 160 m in area, observed with the aid of air photography and situated in the subsequent praetentura of the big stone castrum (Al. V. Matei- Un nou castru descoperit la Porolissum?, in Civilizaţia romană în Dacia, Cluj 1997, p. 231-246). II - on the Citera hill, 95 x 65 m, an earthen castrum identified under the present stone fortification built during the reign of Marcus Aurelius (M. Rusu and colab., in Materiale Vll/1961, p. 374-376). III - on the southem terrace of the Pomet hill, 100 x 140 m, superposed by the Roman city of Porolissum (Al. V. Matei, in Cronica Arheologică, Buziaş 2002, p. 171-177), being also the main preocupation of this study.

Covering large areas, these castra could have hosted the Roman troops that doubtlessly had a permanent residence bere in the 2°ct century A.C. The systematical future investigations in the area occupied by the earthen phase castra will establish precisely the layers belonging to their phases. The tegular material baring the marks of the troops quartered bere will eventually bring light upon the situation.

Cohors I Lingonum, Cohors I Vipia Brittonum and Numerus Palmyrenorum Porolissensium, together with Cohors I /turaeorum are already known from the archaeological material and they seem to have been quartered în the earthen phase at



Porolissum. Even though for the castrum situated an the Citera hill (taking ioto consideration its position and dimensions) no stamped tegular material has been found, the idea of Numerus Palmyrenorum Porolissensium having been quartered bere was generally accepted. From the fortification an the Pomet hill, stamped marks that certify the presence of Cohors I Lingonum and Cohors I Vipia Brittonum were recovered. It is therefore presumably that Cohors I lturaeorum was assigned the castrum discovered an the Pomet.

lt is expected that the future investigations bring light upon the situation of the troops which were brought at Porolissum in the 1 '1 part of the 2ru1 century A.C.


Planşa I. Fotografie aeriană a dealului Pomet de la Porolissum cu castrul cel mic sub castrul cel mare de piatră.

N

~

~ o :;:t:l c:::: <: a::

~



Planşa II. Capătul sud-vestic alforum-ului. Vedere generală a secţiunii nr. IV cu zidurile forum-ului.



Planşa III. Şanţul castrului din faza de pământ (Traian) identificat sub zidurile forum-ului


I I

LEGENDA

~Zid

~ Zid scos

g ~

Dărâmătură

Sunţ fuiu Ir

Argilă

Sant fozu I I

j ] 1 ] Steril

Planşa IV. Şanţul ca~trului din faza de pământ (Traian) suprapus de zidul forum-ului

~ ~ ~

~ ~ ~

~

~ ~

~ S'

~ ~

i

N

~ www.muzeuzalau.ro / www.cimec.ro


ii I i 11 1 1.11111 J 11 . i I U 1. 1 1

. o o o I ..

I Q o 1 • I o

1· o. ] iirl

LEGENDA CIJ HUMUS

1:9 '.;{ol DARAHATlJRA PIATRA SI MORTAR ,

~ PODEA DE MORTAR

~ NIVELARE

1:-:-:-: .J PODEA

§±Hj PODE A FAZA I-LEMN

E::] ZID DE PIATRA SCOS

~ PERETE FAZA !·LEMN

f2'2::2! PEREîE FAZA D· LEMN

o

~ SANT CU DOUA FAZE DE UMPl.ERE

[CJJ STERIL

o · o

. o

. D

Planşa V. Nivele de umplere din şanţul castrului din faza de pământ (Traian)



Planşa VI. Peretele unei lucrări militare ce aparţine castrului din faza de pământ (Traian).


Planşa VII. a. Locul castrului din faza de pământ (Traian) identificat la vest de forum şi la sud, sud-est de latura dextra a viitorului castru mare lucrat în piatră, sub nivelele de locuire ale municipium-ului Septimium Porolissense. b. Sub castrul mare locul castrului

dintr-o fază iniţială de lemn.

N

~

~ ~ :<

~


DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU … DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU...

Documents

Transcript of DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU … DESPRE CASTRELE ROMANE DE LA POROLISSUM. UN NOU...