Design ecologic

sau poluez, deci exist

Aplicarea unor criterii ecologice in design cunoaste o abordare teoreticä si practica inca de la inceputul secolului trecut. Designul ecologic are drept baza de pornire si scop primordial minimizarea deseurilor si a consumului de energie si materiale. Inca din anul 1920, Richard Buckminster Fuller pleda pentru o "stiinta a designului bazatä pe ideea de "a obtine maximum din minimum", formulä rezumata in termenul "Dymaxion" (dinamica si eficacitate maxima). Tot el este un precursor al conceptului de habitat ecologic, materializat in domul geodezic.

Un important punct de pornire pentru amploarea actualä a green design il constituie miscarea anti-consumerista din anii '60. Printre specialistii si teoreticienii care au contribuit la o mai buna intelegere si la impunerea termenului de design ecologic se numara Vance Packard si Victor Papanek. Primul condamna vehement strategia care limita deliberat durata de viata a unui produs pentru a determina cumparatorul sa consume in plus (The Waste Makers, 1961), iar cel de-al doilea arata importanta constiintei ecologice in activitatea designerului si sustine adoptarea nor solutii radicale pentru conservarea si protectia mediului (Design for the real world, 1971). Aceste puncte de vedere au capatat o reala insemnatate la inceputul anilor '70 cand, pe fondul crizei petroliere, omenirea a devenit constienta de caracterul limitat al resurselor naturale pe intregul glob. In anii '80, mai multe catastrofe ecologice provocate de om au evidentiat importanta si iminenta designului ecologic. Unul dintre cei mai cunoscuti sustinatori ai miscarii ecologice este Printul de Wales care a interzis folosirea spray-urilor cu aerosol in caminul sau si a aplicat metode organice de cultivare a pamantului. Comunitatea europeana a adoptat o politica legislativa de mediu prin care poluatorul este direct responsabil pentru 959n1317j pagubele provocate de poluare. In anul 1989, doi consultanti britanici in probleme de mediu, John Elkington si Julia Hailes, publica Green Consumer Guide, un ghid care identifica cele mai bune dar si cele mai proaste produse si marci cu caracter ecologic.

Dintre pionierii designului verde fac parte 02 - un studio de design cu sediul la Copenhaga, Anita Roddick, proprietara firmei britanice The Body Shop si organizatia ReactivArt, intemeiata in Anglia cu scopul de a promova utilizarea produselor reciclate in lumea artistica si in cea a modei.

Desi, la inceput, designerii erau priviti cu suspiciune de ecologisti pentru ca ar fi incurajat consumismul, designul ecologic din perioada actuala s-a dezvoltat ca o industrie de sine-statatoare. Ciclul de viata a unui produs reprezinta un element cheie pentru designul verde care trebuie sa tina seama de extractia de materii prime si impactul ecologic al prelucrärii lor, energia consumatä in procesul de fabricare si eventuala obtinere de deseuri toxice, durata de viata utilä a produsului, recuperarea elementelor componente si eficienta reciclarii acestora, precum si de impactul ecologic al distrugerii deseurilor prin depozitare in subteran sau ardere. Reciclarea, in ciuda aspectelor pozitive, reduce insuficient consumul de energie si incurajeaza o obisnuinta a aruncarii si debarasarii de produse. In schimb, prelungirea duratei de viata a produselor minimizeaza consumul de energie si aruncarea deseurilor. Prin dublarea duratei de viata utila a unui produs se reduce la jumatate impactul sau negativ

1

asupra mediului. De aceea, designerii au un rol esential in conservarea resurselor prin proiectarea de produse reciclabile si cu eficienta energetica crescuta. Designul ecologic de calitate tine seama de o serie de principii:

-         cresterea duratei de viata a produsului

-         reducerea cantitatii de materiale folosite

-         biodegradabilitatea materialelor

-         reutilizarea, reciclarea si remanufacturarea.

Reumplerea recipientelor este un alt principiu pe baza caruia se reduce consumul de materiale si energie. Concentratele de detergenti si alte produse de curatat sunt ambalate in carton sau pungi de plastic flexibile, consumand astfel cu 80% mai putin material decat sticlele obisnuite.

Multe materiale cu efect poluant asupra mediului au fost inlocuite cu materiale alternative. Clor-fluoro-carbonati (CFC) utilizati la obtinerea ambalajelor, a solventilor pentru curatarea componentelor electronice si a spray-urilor cu aerosol distrug moleculele de ozon. Astfel, companii precum McDonalds au incetat sa foloseasca ambalaje de carton pe baza de CFC.

Marile firme s-au pliat tendintei, au regandit concepte, au dezvoltat proiecte si produse ecologice. Corporatiile au adoptat criterii de mediu pentru definirea calitatii produselor prin intermediul unor programe precum Managementul Calitatii Totale si au dezvoltat initiative ecologice pentru prevenirea reducerii deseurilor. Compania americana 3M a initiat programul "Pollution Prevention Pays" in randul amgajatilor, stimulati astfel sa descopere modalitati de reducere a poluärii. Companiile au inceput sä dezvolte campanii proprii de promovare a produselor si principiilor ecologice. Folosind ingrediente naturale pentru produsele cosmetice, ambalaje simple si usor de reumplut, The Body Shop a lansat, in anii '90, campania "Once is not enough" care punea accentul pe reumplerea recipientelor, reutilizarea si reciclarea materialelor.

Habitatul ecologic reprezinta o altä de dezvoltare a green design-ului, in conexiune cu arhitectura durabila. Comunitatile care traiesc si lucreaza potrivit unor principii ecologice, in zone special amenajate, utilizeazä o serie de tehnologii si materiale durabile care nu genereaza sau nu contin substante toxice. Membrii habitatului îsi construiesc locuinte si anexe, beneficiind de consultanta specializata. Ei utilizeaza fundatii din beton izolat, pereti îmbinati dupa metoda SIP {Structural Insulated Panels), ferestre largi din sticla pe latura de sud, neobturate de copaci sau teren (passive solar design), sisteme solare fotovoltaice, panou solar de încalzire a apei (tehnologie alternativa), sisteme de ventilatie naturala etc.

Ecodesignul poate fi privit ca rezultatul unei diversitati de procese si practici ce combina

obiective utilitare si economice cu responsabilitati etice, culturale si de mediu.

2

"Ecodesignul reprezinta designul produselor prin aplicarea unor criterii ecologice care au

drept scop prevenirea pierderilor si a emisiilor poluante, alaturi de minimizarea impactului

asupra mediului si a duratei de viata a materialelor." (Van Weenan, 1995)

Termeni de vocabular

alternative design - curent de idei aparut in anii 1960 pe fondul dezvoltarii consumersimului si dezinteresului guvernamental fata de poluare si pagubele ecologice; se adauga ideea conform careia tarile din lumea a treia nu trebuie sa-si dezvolte nevoile tehnologice, ci trebuie sa accepte standardele occidentale de progres; ca alternativa la industrializare apare ideea unor comunitati izolate care traiesc la tara (stil alternativ de viata);

alternative energy/clean energy - surse nepoluante de energie (hidroenergie, gaze naturale, eoliana, solara etc), utilizate in functie de durata de viata si modul de intrebuintare;

cohousing community - miscare aparuta in Danemarca la sfarsitul anilor 1960, raspîndita apoi in America de Nord la sfîrsitul anilor 1980; presupune asezarea pe o strada pietonala sau in jurul unei curti a 20 pana la 30 de case, organizate ca asociatii familiale care traiesc ecologic; locuintele sunt private, in timp ce pamantul este proprietatea colectiva, iar activitatile comunitatii se desfasoara laolalta;

ecovillage - comunitate care traieste dupa principii ecologice (conlocuire, arhitectura organica, etc.) si are drept scop explorarea si modelare unor abordati inovatoare privind dezvoltarea durabila;

eco-balancing - metoda de evaluare a materialelor in functie de consumul de energie, utilizarea materiilor prime, poluare, gradul de reciclabilitate a deseurilor; scopul este de a oferi designerilor si producatorilor date despre efectele materialelor asupra mediului inconjurator;

eco-labelling - utilizarea de etichete ecologice in scopul indentificarii produselor a caror folosire nu afecteaza mediul inconjurator;

eco-design/environmental design - design pentru mediul înconjurâtor sau design care tine seama de mediu; reprezinta o modalitate de a proiecta produse si/sau ambalaje care ia în considerare materialele folosite si efectul lor asupra mediului, consumul redus de energie, gradul de recidabilitate, durata de viata etc. (vezi si green design)

green consumerism - miscare în rîndul consumatorilor, orientati spre achizitionarea de produse ecologice;

green design - curent cu originea într-o miscare care are drept obiectiv conservarea resurselor naturale de pe întregul glob si prevenirea efectelor industrializarii si poluarii; cu radacini în anii

3

'60, aceasta irumpe la sfîrsitul anilor '80 si ca o importanta forta politica (vezi si alternative design);

green product - produs conceput, realizat si utilizat dupa principii ecologice;

remanufacturing - proces ce presupune colectarea unor parti din produsele deja folosite, în scopul reutilizarii lor în procesul de obtinere a unor noi produse;

recycling - proces care necesita colectarea, transportul, separarea si refolosirea unor materiale nepoluante, cu grad scazut de toxicitate;

refilling - proces de reumplere a recipientelor;

sustainable development/green growth - potrivit Comisiei Bruntland (The World Commision on Environment and Development, 1987), dezvoltarea durabila înseamna satisfacerea nevoilor prezentului fara a compromite abilitatea generatiilor viitoare de a-si satisface propriile nevoi;

pentru ca dezvoltarea sa fie durabila, trebuie sa tina seama si de factorii sociali si de mediu, sa evalueze consecintele pe termen lung;

Tesaturi ecologice de la Woodnotes

Cu peste 15 ani de experienta in dezvoltarea si obtinerea unor materiale pe baza de fibre de hartie toarse, compania finlandeza Woodnotes este celebra pentru colectiile de tesaturi ecologice, cu un design si cromatica inspirate din armonia si frumusetea naturii. Fibrele de hartie - un material in totalitate natural - realizate prin prelucrarea ecologica a fibrelor de lemn, sunt rezistente, durabile, reciclabile si biodegradabile. Designerii propune colectii de covoare, huse pentru mobilier, storuri, draperii, accesorii (genti, cutii, mape, suporturi pentru ziare etc.), vopsite in culori naturale si confectionate din fire de hartie in combinatie cu carton sau fibre de bumbac. Carpetele sunt rezistente la umezeala si se usuca repede (de aceea, pot fi utilizate in saune).

Green cars

Generatia de autovehicule ecologice, aparuta pe pietele japoneza si americana la sfarsitul anilor '90, beneficiaza de un consum redus de combustibil, emisii nepoluante sau extrem de scazute de dioxid de carbon si o structura realizata din materiale usoare (aluminiu sau magneziu). Acestea functioneaza pe baza unei combinatii hibride de energie electrica si benzina, energie solara, gaze naturale sau hidrogen cu ajutorul unor baterii ce transforma energia chimica in energie electrica. Companiile producatoare de automobile experimenteaza lansarea pe scara larga a masinilor ce functioneaza in totalitate cu energie electrica, asa numitele battery-powered sau plug-in electric vehicles.

Ambalaje din materiale ecologice

sacul din poliuretan - a fost inventat in 1962 de compania suedeza Cellopat

4

cutia tetrapak - inventata in 1944 de suedezul Ruben Rasusing de la compania Tetrapak si patentata in 1951, inventia consta in aplicarea unei folii de plastic peste una de hartie; datorita peliculei de plastic, hartia este rezistenta la apa si devine un suport flexibil extrem de util in procesul de fabricare a ambalajului, de obicei in forma de tetraedru;

cutia de bere (doza) - patentata in 1934 de compania American Can, va fi fabricat din aluminiu in 1963 de compania Reynolds Metal (astfel, dispozitivul de desfacere si forma orificiului de curgere sunt mai fiabile); daorita economiei de matreriale este f. usoara (cca 11 grame), cu 20% mai putin fata de acelasi tip de cutie produs acum 15 ani;

sticla de plastic (PET) - in anii 1960, in plina explozie a materialelor sintetice, apare in Franta prima sticla transparenta din PVC; cercetarile au dus la aparitia sticlei din poliester (PET), realizata prin injectie, cu calitati deosebite de pastrare a lichidelor, in special gazoase; prima varianta de sticla era de forma cilindrica, cu baxa sferica ceeea ce a dus la o noua baza-suport din material plastic. Odata cu baza pentaloida, sticla are o forma sigura si utilizeaza un singur material, greutatea reducandu-se la jumate (o butelie de PET de 1,5 l cantareste cca 35 grame);

blisterul - inventata de Karl Klein de la compania Hassia, apare prima oara in Germania anilor 1960; blisterul este alcatuit dintr-o folie de PVC, in care sunt aleveole modelate termic, si o folie de aluminiu ce formeaza suprafata de deschidere; folia de PVC va fi inlocuita cu cea de polipropilena; ambalajul utilizeaza o metoda mai veche de grupare si separare, cu calitati mnemotehnice, folosita de la inceput in ind. medicamentelor.

Eco-design în interior

Designul ecologic sau eco-design reflectă dorinţa omului de a apropia la maxim locuinţa lui de condiţiile naturale. Crearea interiorului ecologic permite locuitorilor  să simtă unitata cu natura, armonia lumii înconjurătoare,  să ia o pauză de la agitaţia vieţii urbane.

Unul din aspectele principale ale proiectării ecologice este folosirea numai materialelor naturale, ecologice. În rest eco-design nu este constrâns de nici un fel de limite şi reflectă la maxim caracterul şi obiceiurile locuitorilor casei. Conceptul de proiectare ecologică subliniază dorinţa proprietarilor casei de a aprecia şi a preţui

5

tot ce este frumos în lumea înconjurătoare. Astfel, interiorul în eco-stil nu este, pur şi simplu, una din tendinţele modei de a crea un design original al casei sau apartamentului,  ci o filosofie întreagă împotriva epuizării resurselor naturale şi în susţinerea curăţeniei şi siguranţei ecologice.Avantajul proiectării ecologice este o gamă largă de materiale pentru decorare. Puteţi folosi orice material natural, începând cu tapete din stuf şi  terminând cu pietre de râu ordinare, cu care puteţi ornamenta pereţii şi a alte suprafeţe.

Eco-design se potriveşte cu orice buget, deoarece nu este necesar să cumpăraţi seturi de mobilier scumpe din lemn preţios. Desigur, mobilierul ar trebui să fie realizat din materiale naturale, dar este suficient ca acesta să fie ieftin, confortabil, ecologic curat. Astfel încât puteţi cumpăra la preţuri accesibile orice piese de mobilier din lemn sau din alte materiale naturale (cum ar fi mobila de răchită.) Însă la metal, plastic, sticlă ar fi mai bine să refuzaţi sau să folosiţi la  minim.Vor completa perfect decorul interior diverse plante de casă. Ele nu numai că vor umple spaţiul din camera şi vor bucura cu un frunziş verde şi flori luxuriante, dar de asemenea, vor crea o atmosferă favorabilă de confort psihologic, precum şi vor oxigena încăperea.

Un detaliu suplimentar al interiorului într-un stil ecologic poate deveni un acvariu. Aspectul peştilor plutitoare calmează psihicul, iar vederea pitorească a acvariului va decora şi va însufleţi orice cameră. În general, combinaţia funcţiilor estetice şi sănătoase este una din principalele caracteristici ale stilului ecologic.

Eco-design necesită un iluminat bun, care poate fi obţinut prin utilizarea lămpilor fluorescente de economisire a energiei - un iluminat perfect şi o economisire a resurselor naturale.

Proiectarea ecologică necesită puţin mobilier. Decorarea interiorului într-un stil ecologic presupune un spaţiu liber, interiorul nu poate fi încărcat cu o mulţime de mobilă. De asemenea, nu se recomandă utilizarea pieselor de mobilier, care subliniază, în mod deliberat, caracterul "natural" al interiorului: un bolovan în mijlocul salonului sau o masă dintr-o singură bucată de lemn vor arăta nenatural şi pretenţios. Maximizaţi combinaţia armonioasă de texturi, culori, materiale, forme, dimensiuni şi funcţionalitate, atunci când totul este frumos, simplu şi oportun  - aceasta este baza designului ecologic al interiorului.

Nu ar trebui, totuşi, să cădeţi într-o extremă, respingând toate beneficiile lumii civilizate. Aparate de uz casnic şi electronice pot crea un contrast interesant cu elemente de design natural, desigur, dacă cuantumul acestora nu va fi excesiv.

6

Design ecologicDupa ce a fost o buna perioada obsedat de tehnologie si descoperiri care mai de care mai ingenioase care sa ne faca viata mai comfortabila si mai usoara, omul se întoarce la natura si, speriat de cât de mult rau i-a pricinuit de-a lungul timpului, încearca din rasputeri sa salveze ce a mai ramas de salvat si sa repare ceea ce poate fi reparat.

Une dintre directiile determinate de interesul pentru mediu se concretizeaza în mai multe

domenii de activitate prin ceea ce numim design ecologic.Mai nou, producatorii diverselor porduse atrag ochii potentialilor clienti prin afisarea logo-ului „design ecologic”. De la arhitectura, amenajari interioare, surse de energie, automobile, computere, televizoare, imprimante, toate domeniile de productie cauta solutii pentru ca ceea ce creeaza ei sa poata fi definit si prin mult cautatul „design ecologic”.

Sa detaliem un pic notiunea pentru a ne face o idee mai ampla si mai clara despre semnificatiile si implicatiile ei.În ceea ce priveste constructia si amenajarea locuintelor, vorbim despre design ecologic când ne referim la materialele folosite, la localizarea casei respective, la resursele folosite, la produsele folosite pentru finisaje si la amenajarea interioara. Se folosesc materiale biodegradabile, sticla si otel, se renunta la substantele care emana substante toxice care pot provoca anumite boli. Aceste locuinte sunt astfel gândite pentru a economisi energia. Ele sunt dotate cu panouri solare, de exemplu, pentru a putea înmagazina energia solara si a o transforma în propria sursa de încalzire.

Designul ecologic al locuintelor se refera si la compartimentarea în asa fel încât sa corespunda nevoilor persoanelor de vârste diferite si cu preocupari diferite. Camerele multifunctionale favorizeaza desfasurarea mai multor activitati în acelasi spatiu contribuind la pastrarea coeziunii dintre locatari. Sifonierele sunt înlocuite cu încaperi special destinate depozitarii hainelor si încaltamintei, iar tavanele înalte fac loc camerelor joase de inspiratie orientala.În strânsa legatura cu constructia de locuinte se afla alimentarea cu apa. Strategiile ecologice presupun un sistem de complex al filtrarii apei, o canalizare eficienta, colectarea apei de ploaie, reciclarea apei folosite si reintegrarea ei în nartura.

Un alt aspect esential în constructia caselor este cel al termoficarii. Solutiile ecologice cele mai cunoscute sunt: pompele de caldura, sistemele solare si sistemele eoliene.O alta modalitate, mai romantica, de încalzire a casei se refera la semineele ecologice, ce folosesc bioetanolul, un combustibil regenerabil si care nu dauneaza mediului si care nu emana gaze toxice. Ne permitem sa mai dam un exemplu de produs caracterizat de designul ecologic: un computer hibrid cu monitor LCD care nu necesita prea multe fire si cabluri, reducând riscurile de electrocutare si care nu emit radiatiile specifice celorlalte monitoare.

7

Desi de multe ori emblema „design ecologic” nu este altceva decât o strategie de marketing, îi salutam pe initiatorii acestui demers si promitem sa ajutam si noi cum putem la salvarea mediului.

ORAŞELE VIITORULUI: Cum va schimba designul ecologic lumea până în 2050Clădirile urbane moderne irosesc materiale preţioase de construcţie şi poluează, consideră arhitecţii, potrivit cărora în următorii zeci de ani este nevoie de designuri cu efecte minime asupra mediului, în contextul în care până în 2050 oraşele lumii vor trece prin schimbări climatice dramatice, vor fi mai zgomotoase, iar legătura lor cu lumea naturală va fi din ce în ce mai fragilă. Sunt mai multe motive pentru care specialiştii consideră că arhitectura modernă nu promovează biodiversitatea, scrie bbc.co.uk. Oraşele sunt responsabile pentru 40 la sută din cantitatea totală a emisiilor de carbon, iar clădirile sunt concepute pentru medii uscate, motiv pentru care se deteriorează în prezenţa apei.

Arhitectul Neil Spiller atrage atenţia asupra nevoii de gândire vizionară pentru a crea tipuri de design durabile şi cu efecte minime asupra mediului pe termen lung şi pentru a aduce îmbunătăţiri proceselor industriale actuale.

În acest context, designerii şi arhitecţii iau în calcul variante mai ecologice de design urban, mai ales în ceea ce priveşte felul în care sunt folosite resursele. Astfel, materialele noi sunt în mare parte fluide şi pot corespunde standardelor urbane aflate în schimbare.

De exemplu, în Paris, o firmă proprietară de clădiri de locuinţe foloseşte căldura din metrourile capitalei pentru a încălzi imobilele. În viziunea designerilor, pentru o arihitectură ecologică în următorii 40 de ani oraşele vor pune sub semnul întrebării permanenţa materialelor de construcţii. Schimbări în felul în care locuitorii interacţionează cu oraşele vor fi de asemenea vizibile, datorită realităţii augmentate - prin smartphone-uri şi ochelarii Google.

Arhitectul Neil Spiller este şi fondatorul grupului AVATAR (Advanced Virtual and Technological Architectural Research), care explorează modalităţile în care tehnologiile, aflate într-un continuu proces de schimbare, vor afecta arhitectura. "Aceste posibilităţi promiţătoare ar putea duce la noi materiale de construcţii, în special prin folosirea de biotehnologii emergente, şi ar putea încuraja diversitatea în tipurile de arhitectură pe care le producem", explică Spiller. Grupul, fondat în 2004, explorează domenii precum biologia sintetică, teoria digitală suprarealistă, filmul şi animaţia, designul interactiv şi realitatea mixtă şi augmentată pentru a aduce noutăţi în designul arhitectural, urban şi peisagistic.

Un exemplu de inovaţie, povesteşte arhitectul Spiller, este constituit de protocelule, proprietăţi chimice care mimează procesele naturale, pe care echipa profesorului Lee Cronin de la Universitatea din Glasgow, le foloseşte pentru a le dezvolta în vopsea.

8

În Anglia, profesorul Simon Park de la Universitatea din Surrey integrează tehnologia bacteriană la construirea de faţade şi foloseşte imprimante 3D pentru a amesteca proprietăţi chimice ca un tip de fabricare de materiale lichide.

Arhitectura este reimaginată în toată lumea: Podul Paik Nam June Media din Seul este un proiect îndrăzneţ prezentat sub o formă impresionantă, fiind nu doar un mod de a trece bariere naturale, ci şi o structură revoluţionară în care se poate trăi şi munci. Construcţia va include un parc, un mall, spaţii de întâlnire şi un muzeu, iar panourile solare din vârful structurii vor genera energie.

Specialiştii explorează şi posibilitatea de a transforma o categorie de substanţe în alta pe situl de construcţie, cum ar fi schimbarea nisipului în sticlă.

Folosind noi modele de design, tehnologii şi materiale, adaugă arhitectul Neil Spiller, va apărea posibilitatea de a depăşi limitele proceselor industriale de producţie şi a evolua într-o "forţă motorie a dezvoltării umane", ţinând cont de faptul că "nimic nu este imposibil".

9