deseuri
2
Definirea noţiunii de deşeu spitalier variază de la o ţară la altă. OMS propune pentru deşeurile spitaliere termenul „health-care wastes” şi următoare definiţie – „fluxul total de deşeuri formate la tratamentul pacienţelor şi în urma cercetărilor clinice care include atît deşeuri periculoase, cît şi inofensive.” Conform definiţiei Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă deşeurile rezultate din activităţi medicale sunt toate deşeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc în unităţile medicale. Deşeurile periculoase sunt deşeurile rezultate din activităţi medicale, care prezintă un risc real pentru sănătatea umană şi pentru mediu, care sunt generate în cursul activităţilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenţia bolilor şi recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală şi producerea, testarea, depozitarea şi distribuţia medicamentelor şi produselor biologice. Deşeurile periculoase: Deşeurile infecţioase - sunt deşeurile lichide şi solide care conţin sau sunt contaminate cu sânge sau alte fluide biologice, precum şi materialele care conţin sau au venit în contact cu virusuri, bacterii, paraziţi şi/sau toxinele microorganismelor: sînge şi produsele lui; obiecte contaminate cu sînge, ser şi plasmă; culturi şi tulpini de microorganisme patogene de la laboratoarele de cercetări şi diagnostic, obiectele contaminate cu acestea; deşeuri de la pacienţi cu infecţii grave (inclusiv resturile de mîncare); vaccinuri inactivate şi vii; deşeuri, excremente şi alte obiecte infectate cu microorganisme patogene umane. Deşeurile anatomo-patologice şi părţi (piese) anatomice - sunt deşeurile care includ ţesuturile şi organele, părţile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii şi din alte proceduri medicale; în această categorie se includ şi animalele de laborator utilizate în activitatea de diagnostic, cercetare si experimentare: ţesuturi şi organe umane, părţile corpului uman şi alte deşeuri similare de la chirurgie, biopsie; cadavre de animale de laborator, organele şi ţesuturile lor infectate cu microorganisme patogene umane. Deşeurile înţepătoare-tăietoare - sunt deşeurile care pot produce leziuni mecanice prin înţepare sau tăiere: seringi, ace, lame de scalpele, brici, truse de infuzie, cioburi de sticlă, eprubete pentru sînge şi alte materiale similare. Deşeurile chimice - sunt reprezentate de substanţele chimice solide, lichide sau gazoase folosite ca solvenţi, reactive, revelatori şi alte substanţe toxice, corosive sau inflamabile; Deşeurile farmaceutice: medicamentele expirate, inclusiv resturi de medicamente folosite în chimioterapie, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene şi cancerigene; Deşeurile radioactive sunt deşeurile solide, lichide şi gazoase rezultate din activităţile nucleare medicale, de diagnostic şi tratament, care conţin materiale radioactive; Deşeurile inofensive ; Deşeurile asimilabile cu cele menajere sunt deşeurile nepericuloase a căror compoziţie este asemănătoare cu cea a deşeurilor menajere şi care nu prezintă risc major pentru sănătatea umană şi mediu - deşeuri solide ce nu conţin deşeuri periculoase (infecţioase, chimice, radioactive, citotoxice) inclusiv hîrtie, ambalaje ş.a. Primii paşi în managementul efectiv al deşeurilor spitaliere : Identificarea procedurilor, aparatelor şi personalului antrenaţi în producerea, gestionarea şi managementul deşeurilor spitaliere; Evaluarea costurilor legate cu managementul prezent al deşeurilor; Elaborarea politicii de management al deşeurilor care va fi utilizată în viitor; Pregătirea personalului în domeniul politicii elaborate şi procedurilor inofensive de operare; Analiza anuală a procedurilor tehnice, costurilor şi politicii pentru identificarea practicilor mai bune pentru implementarea în managementul deşeurilor spitaliere. Factorii ce influenţează alegerea metodei de prelucrare a deşeurilor: eficacitatea dezinfectării deşeurilor; inofensivitatea pentru sănătatea omului şi mediul înconjurător; gradul de reducere a masei şi volumului deşeurilor; cantitatea deşeurilor şi capacitatea sistemului de tratare; tipuri de deşeuri supuse tratării; necesităţile infrastructurii; tehnologiile şi echipamentul de tratare disponibili pe loc; spaţiu disponibil; locul de aflare a unităţii de prelucrare şi depozitare a deşeurilor; instruirea personalului; investiţii iniţiale şi costul de exploatare; acceptarea tehnologiei de către societatea; legislaţia din domeniu. Tehnologii de tratare a deşeurilor : Incinerarea Avantajele incinerării: reducerea semnificativă a volumului deşeurilor (cu cca 90 % din volumul iniţial), reducerea semnificativă a masei lor, sterilizarea garantată, posibilitatea de a tratata majoritatea tipurilor de deşeuri fără prelucrarea lor preliminară. Dezavantajele incinerării: riscuri de poluare a mediului,costisitoarea metodelor de tratare şi control al emisiilor. Caracteristicile deşeurilor potrivite pentru incinerarea: valoarea de căldură produsă minimă: 2000 – 3500 kcal/kg (8370 – 14640 kJ/kg);conţinutul substanţelor combustibile > 60 %;conţinutul substanţelor necombustibile < 5 %;umiditate < 30 %; Tipurile de deşeuri ce nu pot fi incinerate: buteliile cu gaze sub presiune;cantităţi mari de deşeuri chimice cu reactivitatea înaltă;sărurile de argint, deşeurile foto- şi radiografice;mase plastice halogenate ca clorură de polivinil;deşeurile cu conţinutul mare de mercur, cadmiu ca termometrele, bateriile;fiole sudate sau fiole ce conţin metale grele; Dezinfectarea chimică : Tehnologia: substanţele chimice sunt adăugate la deşeuri pentru a distruge sau inactiva microorganismele patogene. Dezinfectarea chimică este potrivită pentru tratarea deşeurilor lichide (sânge, urina, fecalii, apele reziduale). În acelaşi timp, deşeurile spitaliere solide, inclusiv culturile microbiologice, cioburi de sticlă de asemenea pot fi dezinfectate, însă, cu nişte limite: este necesară mărunţirea preventivă a deşeurilor; sunt necesare aparate dezinfectatoare mari, care sunt periculoase însuşi şi trebuie să fie gestionate de operatori cu calificare înaltă; eficacitatea dezinfectării depinde de condiţii de tratare;numai suprafaţa de contact a deşeurilor va fi dezinfectată. Factorii ce influenţează asupra procesului de dezinfectare: natura dezinfectantului folosit; cantitatea;timpul de contact;gradul de contact;temperatura, umiditatea, pH-ul etc.;conţinutul substanţelor organice. Dezinfectante folosite : Formaldehidă (CH2O) inactivează practic toate microorganisme, inclusiv bacterii, virusuri şi spori bacteriene; poate fi aplicată la deşeuri uscate, solide în combinare cu abur la t 80 °C; timpul optim de contact – 45 minute; este un cancerigen; corosiv faţă de metale. Etilenoxid :inactivează toate microorganisme inclusiv bacterii, virusuri şi spori. dezinfectează deşeurile solide la t 37 – 55 °C, umiditatea 60 – 80 %, timp de contact 4 – 12 ore. este un cancerigen; este corosiv faţă de cauciucuri. Glutaraldehidă (OHC-(CH2)3-CHO) :este activ contra bacteriilor şi ouă de parazite. se aplică ca soluţie de 2 % în soluţie tampon acetic. timpul optim de contact 5 minute pentru dezinfectarea echipamentului, 10 ore pentru uciderea sporilor. este iritant, corosiv faţă de metale, se păstrează în vase din inox. Hipoclorit de sodiu (NaOCl) :este activ contra majorităţii bacteriilor, virusurilor, sporilor; nu este efectiv la tratarea lichizilor cu conţinutul înalt de substanţe organice ca sânge, fecalii; foarte des se foloseşte la tratarea apelor reziduale; este toxic, iritant; soluţiile apoase sunt corosive faţă de metale. Oxid de clor (IV) (ClO2) :este activ contra majorităţii bacteriilor, virusurilor, sporilor. se foloseşte vast la tratarea apelor reziduale,este toxic, iritant. Tratarea termică pe cale umedă: Se bazează pe expunerea deşeurilor infecţioase mărunţite vaporilor de apă la tº şi presiunea ridicată şi este asemănătoare procesului de sterilizare în autoclavă. Această metodă de tratare duce la inactivarea majorităţii tipurilor de microorganisme patogene dacă temperatura şi timpul de contact sunt suficienţi. Pentru bacteriile sporulate tº minimă necesară este 121 ºC. Aproape 99,99% de microorganisme sunt inactivate în rezultatul tratării, comparativ cu 99,9999% care pot fi atinse la sterilizarea în autoclavă. Această metodă nu poate fi aplicată la tratarea deşeurilor anatomice şi cadavrelor de animale, şi nu este eficientă pentru tratarea deşeurilor chimice şi farmaceutice. Tancul-reactor pentru tratarea termică pe cale umedă poate fi un cilindru din oţel, orizontal conectat la generator de abur; ambii trebuie să reziste la presiuni de 6 bar (600 kPa) şi tº pînă 160 ºC. Sistemul de asemenea include pompă de vid şi generatorul de energie electrică. Presiunea şi tº sunt controlate şi monitorizate pe parcursul procesului, iar operarea sistemei poate fi automatizată. Procesul de tratare umedă termică de obicei este un proces periodic dar poate fi şi continuu. Mersul procesului: la începutul procesului deşeurile sunt mărunţite sau măcinate înainte de a fi introduse în tancul-reactor, în reactor sunt create condiţii de vid, ceea ce duce la creşterea presiunii parţiale a aburului şi respectiv a eficacităţii de contact între abur şi deşeuri., abur supraîncălzit se admite în reactor. Temperatura minimă de 121 ºC şi presiunea de 2-5 bar (200 – 500 kPa) trebuie să fie menţionate pe parcursul întregului proces timp de 1 – 4 ore Mersul procesului: fiind că eficacitatea dezinfectării depinde de gradul de contact între abur şi suprafaţa particulelor de deşeuri reactorul nu trebuie să fie supraîncărcat, condiţiile optime de operare pot fi obţinute când deşeurile sunt mărunţite fin şi tancul este încărcat la jumătate de volum, la sfârşitul tratării reactorul se descarcă şi se curăţă. Tehnologia de tratare termică pe cale uscată
-
Upload
raia-ceban -
Category
Documents
-
view
214 -
download
1
description
nsnnnsdnnnsd
Transcript of deseuri
Definirea noiunii de deeu spitalier variaz de la o ar la alt. OMS propune pentru deeurile spitaliere termenul health-care wastes i urmtoare definiie fluxul total de deeuri formate la tratamentul pacienelor i n urma cercetrilor clinice care include att deeuri periculoase, ct i inofensive. Conform definiiei Centrului Naional tiinifico-Practic de Medicin Preventiv deeurile rezultate din activiti medicale sunt toate deeurile, periculoase sau nepericuloase, care se produc n unitile medicale. Deeurile periculoase sunt deeurile rezultate din activiti medicale, care prezint un risc real pentru sntatea uman i pentru mediu, care sunt generate n cursul activitilor de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenia bolilor i recuperare medical, inclusiv cercetarea medical i producerea, testarea, depozitarea i distribuia medicamentelor i produselor biologice. Deeurile periculoase: Deeurile infecioase - sunt deeurile lichide i solide care conin sau sunt contaminate cu snge sau alte fluide biologice, precum i materialele care conin sau au venit n contact cu virusuri, bacterii, parazii i/sau toxinele microorganismelor: snge i produsele lui; obiecte contaminate cu snge, ser i plasm; culturi i tulpini de microorganisme patogene de la laboratoarele de cercetri i diagnostic, obiectele contaminate cu acestea; deeuri de la pacieni cu infecii grave (inclusiv resturile de mncare); vaccinuri inactivate i vii; deeuri, excremente i alte obiecte infectate cu microorganisme patogene umane. Deeurile anatomo-patologice i pri (piese) anatomice - sunt deeurile care includ esuturile i organele, prile anatomice rezultate din actele chirurgicale, din autopsii i din alte proceduri medicale; n aceast categorie se includ i animalele de laborator utilizate n activitatea de diagnostic, cercetare si experimentare: esuturi i organe umane, prile corpului uman i alte deeuri similare de la chirurgie, biopsie; cadavre de animale de laborator, organele i esuturile lor infectate cu microorganisme patogene umane. Deeurile neptoare-tietoare - sunt deeurile care pot produce leziuni mecanice prin nepare sau tiere: seringi, ace, lame de scalpele, brici, truse de infuzie, cioburi de sticl, eprubete pentru snge i alte materiale similare. Deeurile chimice - sunt reprezentate de substanele chimice solide, lichide sau gazoase folosite ca solveni, reactive, revelatori i alte substane toxice, corosive sau inflamabile; Deeurile farmaceutice: medicamentele expirate, inclusiv resturi de medicamente folosite n chimioterapie, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene i cancerigene; Deeurile radioactive sunt deeurile solide, lichide i gazoase rezultate din activitile nucleare medicale, de diagnostic i tratament, care conin materiale radioactive; Deeurile inofensive ; Deeurile asimilabile cu cele menajere sunt deeurile nepericuloase a cror compoziie este asemntoare cu cea a deeurilor menajere i care nu prezint risc major pentru sntatea uman i mediu - deeuri solide ce nu conin deeuri periculoase (infecioase, chimice, radioactive, citotoxice) inclusiv hrtie, ambalaje .a. Primii pai n managementul efectiv al deeurilor spitaliere : Identificarea procedurilor, aparatelor i personalului antrenai n producerea, gestionarea i managementul deeurilor spitaliere; Evaluarea costurilor legate cu managementul prezent al deeurilor; Elaborarea politicii de management al deeurilor care va fi utilizat n viitor; Pregtirea personalului n domeniul politicii elaborate i procedurilor inofensive de operare; Analiza anual a procedurilor tehnice, costurilor i politicii pentru identificarea practicilor mai bune pentru implementarea n managementul deeurilor spitaliere. Factorii ce influeneaz alegerea metodei de prelucrare a deeurilor: eficacitatea dezinfectrii deeurilor; inofensivitatea pentru sntatea omului i mediul nconjurtor; gradul de reducere a masei i volumului deeurilor; cantitatea deeurilor i capacitatea sistemului de tratare; tipuri de deeuri supuse tratrii; necesitile infrastructurii; tehnologiile i echipamentul de tratare disponibili pe loc; spaiu disponibil; locul de aflare a unitii de prelucrare i depozitare a deeurilor; instruirea personalului; investiii iniiale i costul de exploatare; acceptarea tehnologiei de ctre societatea; legislaia din domeniu. Tehnologii de tratare a deeurilor : Incinerarea Avantajele incinerrii: reducerea semnificativ a volumului deeurilor (cu cca 90 % din volumul iniial), reducerea semnificativ a masei lor, sterilizarea garantat, posibilitatea de a tratata majoritatea tipurilor de deeuri fr prelucrarea lor preliminar. Dezavantajele incinerrii: riscuri de poluare a mediului,costisitoarea metodelor de tratare i control al emisiilor. Caracteristicile deeurilor potrivite pentru incinerarea: valoarea de cldur produs minim: 2000 3500 kcal/kg (8370 14640 kJ/kg);coninutul substanelor combustibile > 60 %;coninutul substanelor necombustibile < 5 %;umiditate < 30 %; Tipurile de deeuri ce nu pot fi incinerate: buteliile cu gaze sub presiune;cantiti mari de deeuri chimice cu reactivitatea nalt;srurile de argint, deeurile foto- i radiografice;mase plastice halogenate ca clorur de polivinil;deeurile cu coninutul mare de mercur, cadmiu ca termometrele, bateriile;fiole sudate sau fiole ce conin metale grele; Dezinfectarea chimic : Tehnologia: substanele chimice sunt adugate la deeuri pentru a distruge sau inactiva microorganismele patogene. Dezinfectarea chimic este potrivit pentru tratarea deeurilor lichide (snge, urina, fecalii, apele reziduale). n acelai timp, deeurile spitaliere solide, inclusiv culturile microbiologice, cioburi de sticl de asemenea pot fi dezinfectate, ns, cu nite limite: este necesar mrunirea preventiv a deeurilor; sunt necesare aparate dezinfectatoare mari, care sunt periculoase nsui i trebuie s fie gestionate de operatori cu calificare nalt; eficacitatea dezinfectrii depinde de condiii de tratare;numai suprafaa de contact a deeurilor va fi dezinfectat. Factorii ce influeneaz asupra procesului de dezinfectare: natura dezinfectantului folosit; cantitatea;timpul de contact;gradul de contact;temperatura, umiditatea, pH-ul etc.;coninutul substanelor organice. Dezinfectante folosite : Formaldehid (CH2O) inactiveaz practic toate microorganisme, inclusiv bacterii, virusuri i spori bacteriene; poate fi aplicat la deeuri uscate, solide n combinare cu abur la t 80 C; timpul optim de contact 45 minute; este un cancerigen; corosiv fa de metale. Etilenoxid :inactiveaz toate microorganisme inclusiv bacterii, virusuri i spori. dezinfecteaz deeurile solide la t 37 55 C, umiditatea 60 80 %, timp de contact 4 12 ore. este un cancerigen; este corosiv fa de cauciucuri. Glutaraldehid (OHC-(CH2)3-CHO) :este activ contra bacteriilor i ou de parazite. se aplic ca soluie de 2 % n soluie tampon acetic. timpul optim de contact 5 minute pentru dezinfectarea echipamentului, 10 ore pentru uciderea sporilor. este iritant, corosiv fa de metale, se pstreaz n vase din inox. Hipoclorit de sodiu (NaOCl) :este activ contra majoritii bacteriilor, virusurilor, sporilor; nu este efectiv la tratarea lichizilor cu coninutul nalt de substane organice ca snge, fecalii; foarte des se folosete la tratarea apelor reziduale; este toxic, iritant; soluiile apoase sunt corosive fa de metale. Oxid de clor (IV) (ClO2) :este activ contra majoritii bacteriilor, virusurilor, sporilor. se folosete vast la tratarea apelor reziduale,este toxic, iritant. Tratarea termic pe cale umed: Se bazeaz pe expunerea deeurilor infecioase mrunite vaporilor de ap la t i presiunea ridicat i este asemntoare procesului de sterilizare n autoclav. Aceast metod de tratare duce la inactivarea majoritii tipurilor de microorganisme patogene dac temperatura i timpul de contact sunt suficieni. Pentru bacteriile sporulate t minim necesar este 121 C. Aproape 99,99% de microorganisme sunt inactivate n rezultatul tratrii, comparativ cu 99,9999% care pot fi atinse la sterilizarea n autoclav. Aceast metod nu poate fi aplicat la tratarea deeurilor anatomice i cadavrelor de animale, i nu este eficient pentru tratarea deeurilor chimice i farmaceutice. Tancul-reactor pentru tratarea termic pe cale umed poate fi un cilindru din oel, orizontal conectat la generator de abur; ambii trebuie s reziste la presiuni de 6 bar (600 kPa) i t pn 160 C. Sistemul de asemenea include pomp de vid i generatorul de energie electric. Presiunea i t sunt controlate i monitorizate pe parcursul procesului, iar operarea sistemei poate fi automatizat. Procesul de tratare umed termic de obicei este un proces periodic dar poate fi i continuu. Mersul procesului: la nceputul procesului deeurile sunt mrunite sau mcinate nainte de a fi introduse n tancul-reactor, n reactor sunt create condiii de vid, ceea ce duce la creterea presiunii pariale a aburului i respectiv a eficacitii de contact ntre abur i deeuri., abur supranclzit se admite n reactor. Temperatura minim de 121 C i presiunea de 2-5 bar (200 500 kPa) trebuie s fie menionate pe parcursul ntregului proces timp de 1 4 ore Mersul procesului: fiind c eficacitatea dezinfectrii depinde de gradul de contact ntre abur i suprafaa particulelor de deeuri reactorul nu trebuie s fie suprancrcat, condiiile optime de operare pot fi obinute cnd deeurile sunt mrunite fin i tancul este ncrcat la jumtate de volum, la sfritul tratrii reactorul se descarc i se cur. Tehnologia de tratare termic pe cale uscat fr ardere n care deeurile mrunite sunt nclzite n reactor cu nec. Etapele principale ale procesului sunt urmtoare: deeurile sunt mrunite pn la formarea particulelor cu diametru 25 mm; deeurile sunt alimentate n reactor care trebuie s fie nclzit la t 110 140 C cu ajutorul uleiului care circul prin nuntru necului; deeurile se rotesc prin nec timp de 20 min dup ce resturile sunt compactate. Volumul deeurilor se reduce cu 80 % iar masa deeurilor se reduce cu 20 35 %. Acest proces este potrivit pentru tratarea deeurilor infecioase i cioburilor de sticl, dar nu trebuie s fie folosit pentru tratarea deeurilor patologice, citotoxice i radioactive. Gazele ce se degaj trebuie s fie filtrate iar apele reziduale formate trebuie s fie tratate nainte de a fi vrsate n sistemul municipal de canalizare. Tratarea prin supunerea iradierii cu microunde: Majoritatea microorganismelor se distruge sub aciunea microundelor cu frecvena 2450 MHz i lungimea de und 12,24 cm. n aceste condiii ap care se conine n deeurile repede se nclzete, ceea ce duce la inactivarea i distrugerea microorganismelor patogene. Eficacitatea tratrii cu microunde trebuie s fie controlat permanent cu ajutorul testelor bacteriologice i viriologice. Nu necesit aplicarea dezinfectanilor chimici. Tratarea prin supunerea iradierii cu microunde: Mersul procesului: n dezintegratorul aparatului deeurile sunt mrunite pn la formarea particulelor mici; n aparatul de tratare cu microunde deeurile mrunite nimeresc din dispozitiv de ncrcare , deeurile sunt umectate i transferate n camera echipat cu o serie de generatori de microunde i sunt supuse iradierii timp de 20 min. deeurile sunt compactate i tratate ca deeurile municipale. Inertizare: Procesul de inertizare include amestecarea deeurilor cu ciment i alte substane nainte de depozitare pentru a minimiza riscul de migrare a substanelor toxice n apele de suprafa sau subterane. Acest procedeu este potrivit pentru preparatele farmaceutice (n afar de citotoxice) i cenua cu coninut nalt de metale grele format la incinerarea deeurilor (n acest caz procesul se mai numete Stabilizarea).Pentru inertizarea deeurilor farmaceutice: se scoate ambalajul primar i secundar; preparatele trebuie s fie mcinate i amestecate cu ap, var i ciment n proporie de 65 : 5 : 15 : 15; masa format se omogenizeaz i se toarn n formele de cub (volumul 1 m3); cuburi produse sunt transportate mai departe n depozite. Distrugere chimic : Metode chimice de distrugere duc la transformarea compuilor citotoxici n compui inocivi i pot fi utilizate nu numai pentru reziduule medicamentelor, dar i pentru denocivizarea urinei, hainei protectoare .a.m.d. Majoritatea metodelor aplicate curent sunt relativ simple i inofensive. Acestea includ oxidare cu KMnO4, H2SO4,; denitrare cu HBr sau reducere cu Al, Ni. Aceste metode nu sunt potrivite pentru tratarea lichidelor biologice (snge, ser).
