Cum deseneaza copiii intre 5 si 6 ani?

Am desenat aici o printesa care il asteapta pe print. Mama printesei a plecat la bucatarie sa faca mancare. Cam asa suna o poveste tipica spusa de o fetita de 5 ani pe marginea propriului desen (vom vedea ca nu intamplator mama e la bucatarie).Desenele de pana la 6 ani sunt fermecatoare si originale. Fiecare copil are stilul lui personal de a desena. Micutii desenatori au anumite teme preferate de desen, si o maniera inconfundabila de a realiza personaje. In aceasta perioada desenele copiilor spun multe lucruri despre lumea lor interioara, si va invit sa le descifram.Caracteristicile desenului copilului intre 5 si 6 aniCopilul isi perfectioneaza felul de a desena, pastrandu-si propriul stil de a realiza obiectele. El are control asupra felului in care executa detaliile, si greseste din ce in ce mai putin.Personajele nu mai plutesc independent unele fata de celalalte, ci apare linia solului, pe care sunt ancorate restul de obiecte.Copilul incepe sa deseneze peisaje. Cele mai comune elemente sunt florile, cerul, norii, soarele, copacii, casele, fluturasii, inimioarele, si curcubeele. Prima oara copilul deseneaza peisajul, si abia apoi il populeaza cu personaje.Continutul desenelor se imbogateste, si copilul incepe sa aiba incredere in capacitatea lui de a desena animale, obiecte, etc. La obiectele deja cunoscute apar detalii tot mai numeroase si mai atent executate.Apare o preocupare clara de a desena detalii vestimentare si accesorii.

Ce ne spune desenul copiilor?Felul in care sunt trasate liniile, apasarea creionului pe hartie, marimea si ordinea de aparitie a personajelor, culorile folosite, toate ne ajuta sa intelegem mai multe despre copil ( am scris aici ce inseamna aceste lucruri).Copilul deseneaza personajele pe hartie in ordinea importantei acestora pentru ei, insa uneori fetitele omit sa isi deseneze mama (chiar daca este foarte importanta pentru ele), iar baietii nu isi deseneaza tatal. Acest lucru se datoreaza faptului ca la 5 ani este perioada Complexului lui Oedip (in care copiii intra in rivalitate cu parintele de acelasi sex si doresc sa il seduca pe cel de sex opus). Pentru parinti aceasta este o perioada foarte delicata, si mamele sunt deseori puse in incurcatura cand baietelul lor insista ca vrea sa se casatoreasca cu ele. Fetitele in schimb se indragostesc de tata, viseaza la printi, si devin foarte cochete (si in desen se observa acest lucru cand femeile au multe detalii si accesorii feminine). Fetele, care au o capacitate mai mare de a disimula, pot sa deseneze printese si printi in loc sa se deseneze pe ele alaturi de tata, exprimand acelasi lucru in mod indirect.Dincolo de Complexul lui Oedip, in aceasta perioada se observa cu claritate eventualele dificultati care pot aparea in relatiile cu ceilalti. Daca personajele sunt desenate fara maini, acesta este un semn ca copilul se simte izolat, lipsit de contactul social si afectiv cu ceilalti. Daca personajele desenate au gurile deschise, inseamna ca copilul este luat peste picior, sau ca este certat frecvent. Daca personajele nu au picioare, poate fi un semn de nesiguranta sau un complex de abandon (picioarele disproportionat de mari pot insemna acelasi lucru).Cand un copil realizeaza un desen, este contraindicat sa ii oferim interpretari de tipul: Tu esti printesa si regina este mama ta. Un mare avantaj al desenului este tocmai faptul ca ii permite copilului sa isi exprime conflictele fara sa traiasca disconfort sau vinovatie. De aceea, chiar daca noi stim cine este fiecare personaj, nu este indicat sa ii spunem copilului ca stim. In plus, interpretarile noastre nu sunt tot timpul adevarate. Cel mai bine este sa ascultam povestea care insoteste desenul, spusa chiar de copil. Cu cat intervenim mai putin, cu atat obtinem informatii mai relevante.

In concluzie, dupa 5 ani este perioada in care apar pe foaia de hartie printese cochete, care asteapta sa fie in cucerite de un print. Pe baza desenelor, copiii pot construi o poveste in care isi exprima indirect dorintele si conflictele. De aceea este bine sa ii ascultam cu atentie, si sa ii lasam sa ne spuna cat mai mult din povestea copilariei lor.