Tulburarea deprivarii emotionaleIstoricTulburarea deprivrii emoionale a fost, prima oara, semnalat de ctreAnna Terruwe, dupa ce a lucrat ca i terapeut psihanalitic. Cercetrile lor au condus la dezvoltarea diagnosticului Tulburrii deprivrii emoionale.

SimptomeInsuficiena dezvoltrii vieii emoionale: Exist capacitatea de a dori contacte sociale cu alii, nsa nu se gsete satisfacia emoional n ele; Sentimentul de singurtate i disconfort n situaiile sociale; Incapacitatea de a renua la controlul emoiilor (sentimentul de confort n cazul n care apar anumite emoii); Pot prea excesiv de curajoi i energici.Nesigurana Frica de a nu rni sentimentele celorlali; Necesitatea unei reasigurri permanente; Sensibilitate crescut la judecile, criticile sau remarcile altor persoane; Tendina de a face pe plac altor persoane, n sperana ctigrii aprobrii acestora i a evitrii respingerii i a criticilor; Griji constante privind opinia celorlali.Complex de inferioritate i inadaptabilitate Credina c nu exist motive pentru a fi iubit; Credina c nu poate iubi pe altcineva; Suspecteaz c afeciunea apare ca i cauz a altor motive.Alte simptome care pot aparea: Sentimente puternice de vinovaie. Nevoia de a colecta diferite obiecte nefolositoare.Tulburarea deprivrii emoionale, numit nainte Neuroza deprivrii sau Neuroza frustrrii, la germani, a primit acest nume pentru a se adapta standardelor impuse de ctre Asociaia American a Psihiatrilor.Este o tulburare ce se caracterizeaz prin dificultatea de a construi relaii cu alii, un sentiment general de inadaptare i o tendin crescut spre a i critica pe alii, aceasta aprnd ca urmare a privrii afective din copilarie.

Tulburarea relaional, aa cum este i privarea afectiv, este definit ca un patern persistent i dureros de emoii i sentimente, de comportamente i percepii, ntre doua persoane, precum printele i copilul sau sau cei doi soi ai unei csnicii. Spre deosebire de alte tulburri, tulburarea deprivrii emoionale nu este una a stimei de sine, cauzat de deprivrile din copilarie, traumele emoionale sau defecte congenitale, ci, mai degraba, este o condiie de interdependen relational, generat fie de o inteligen emotional scazut (Rolul inteligenei emoionale n relaia cu viitorul copil), fie dealexitimie(abilitatea limitat de a recunoate propriile emoii), care poate aparea fie la unul, fie la ambii indivizi implicai.

Din moment ce tulburarea privrii afective este o consecin a dinamicii relaiei dintre doi indivizi, este posibil s se gseasc diferite ci pentru a reduce nivelul acesteia, prin cresterea grijii fa de interaciune i a nivelului abilitilor sociale. Relaiile pot funciona dac ambii indivizi lucreaz mpreun pentru a ntelege diferenele dintre ei i pentru a dezvolta noi ci de comunicare, exprimare a emoiilor i a iubirii, care sunt funcionale pentru ambii (Aston, 2007).

Aa cum bine se poate vedea, una dintre cele mai des ntlnite complicaii ale privrii afective tulburarea deprivrii emoionale este un aspect care afecteaz viaa n moduri foarte neplacute.De la imposibilitatea de a construi o relaie i pn la cea a neputinei stabilirii unei cariere, aceast tulburare este prezent n toate planurile vieii celui afectat i este, n acelai timp, foarte greu de tratat.

Sursa:http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1616#Definitie#ixzz3STkDmp2r

Deprivarea psihic ntr-un mediu srac des nimerete copilul care se afl n casa de copii, spital, internat sau alt instituie de tip nchis. Aa un mediu provocnd foamea senzorial este duntor pentru om la orice vrst, iar pentru un copil el este i mai periculos. N. M. Scelovanov a constatat c acele pri ale creerului copilului care nu au fost excitate, ncetineaz s se dezvolte normal i ncep s se atrofieze. Dac copilul se afl n condiiile izolrii senzoriale, care este des observat n casele de copii, atunci apare o retardare grav i ncetinirea tuturor prilor de dezvoltare, nu se formeaz la timp micrile, nu apare vorbirea etc. Indiferna, lipsa zmbetului la copiii din orfelinate au fost observate de muli cercettori chiar de la nceputul activitii acestor instituii. Ins ca un fapt tiinific urmrile negative a aflrii n instituiile de tip nchis au fost cercetate numai la nceputul sec. XX. Aceste fenomene descrise sistematic pentru prima dat i analizate de cercettorul american Spitz, au fost numite de ctre el fenomene de hospitalizm. Descoperirea lui const n faptul c n aa fel de instituie copilul sufer nu numai i nu att de alimentare rea, sau de deservire medical insuficient, ct de condiiile specifice a aa fel de instituii, unul din momentele semnificative a crora, mediul stimulator e srac. Lofenfeld a constatat c dup dezvoltare, copiii cu miopie nnscut se aseamn cu copiii vztori, deprivai din casele de copii. Aceste rezultate se manifest n form de ntrziere total sau parial a dezvoltrii, apariiei unor particulariti motore i particulariti de personalitate i comportament. T. Levin care a cercetat personalitatea copiilor surzi folosind testul lui Rorah a constatat faptul c, caracteristicile reaciilor emoionale, fanteziilor, controlului la aceti copii snt asemntoare cu particularitile analogice a orfanilor. Unii autori consider c n primele luni ale vieii influena deprivrii senzoriale asupra dezvoltrii psihice a copilului este maximal. Aa, Langmeier i Mateicec consider c muli ce se educ fr mam ncep s sufere de lipsa ngrijirii materne, contactului emoional cu mama numai la luna 7 a vieii, iar pn atunci un factor patogen este anume mediul extrem de srac. Dup prerea lui M. Montessori cea mai sensibil pentru dezvoltarea senzorial a copilului este perioada de la 2.5 - 6 ani. Deprivarea motor. Legnarea stereotip dintr-o parte n alta care poate fi observat ore ntregi a fost gsit la copiii mici din instituii de tip nchis, care din cauza condiiilor de ntreinere au fost lipsite de capacitatea micrii normale. Acestui fenomen nc in anii 30 a fost consacrat cercetarea psihologului din Polonia Vanda uman: "legnarea provoac copilului unele excitri proprioceptive, care mcar puin i variaz senzaiile lui de micare". Ins acest mijloc este foarte srac, stereotip i are un caracter compensator, fapt ce nu duce la dezvoltare. Dezvoltarea intelectual a acestor copii, normali din punct de vedere anatomic, este foarte aproape cu dezvoltarea intelectual a copiilor cu defecte organice a creerului, dac nu se duce un lucru pedagogic special.

DEPRIVAREA SENZORIALCercetri punctuale, dar i longitudinale au pus n eviden faptul c un mediu stimulativ, plin de afeciune i atenie, rspunde nevoilor de dezvoltare ale copilului, sprijinindu-i propriile eforturi de explorare activ i achiziiile timpurii. Cercetrile lui Belsky, Goode i Most, realizate n 1980, au artat c mmicile care au aezat jucrii la ndemna copiilor, le arat acestora i le denumesc, au copii care petrec mai mult timp manipulnd obiectele, se joac ntr-o manier mai competent i mai matur. Alt studiu a artat c acei copii ai cror prini iniieaz interaciunea cu copilul, rspund verbalizrilor copilului i ofer acestora jucrii, se relaioneaz pozitiv cu performanele cognitive pe perioada celui de-al doilea an de via (Bradley, Caldwel i Elardo, 1979). Ambele studii demonstreaz relaia ntre experiena timpurie i competen ca fiind una bidirecional i reciproc. Stimularea, ngrijirea atent la nevoile copilului, interaciunea mam-copil, toate acestea conduc la dezvoltarea unor copii dornici de a explora, activi i plini de interes fa de mediu, care, n consecin, solicit la rndul lor comportamente stimulative din partea prinilor. Astfel de copii profit i mai mult de experiena interaciunii cu mediul. Cercetrile i studiile efectuate, dar i teoriile converg ctre concluzii care postuleaz faptul c experiena timpurie a copiilor cu prinii lor determin ceea ce sunt ei mai trziu (Ann Birch, 2000, p. 72).Studiile efectuate n anii 60 au artat c dezvoltarea motorie a copiilor crescui n instituii este ntrziat, copiii institutionalizai prezint slabe rspunsuri de explorare, se angajeaz n comportamente stereotipe de joc i sunt anxioi n situaii noi de joc i explorare (Collard, 1981). n acelai timp, a fost pus n eviden faptul c majoritatea acestor copii prezint un nivel de dezvoltare mental mult inferior fa de cel al copiilor crescui n familii (Dennis, 1973).Concluziile acestor studii conduc la ideea c primul an de via al copilului este o perioad sensibil n cursul dezvoltrii (Laura E., Berck, p. 168). Lipsa stimulrii poate conduce chiar la retard sever, dar copilul poate recupera aceste ntrzieri n dezvoltare n condiiile n care normalizarea n creterea i ngrijirea sa apare naintea vrstei de doi ani. Procesele nregistrate de copii ce au fost de exemplu respini, supui deprivrii n instituii i adoptai dup vrsta de doi ani, au recuperat retardul mult mai greu (i nu complet) dect cei adoptai nainte de doi ani (Dennis, 1973). Ca i n cazul copiilor slbticii sau copiilor lup, concluzia este c ncheierea mielinizrii fibrelor nervoase reduce mult plasticitatea esutului neuronal i face imposibil implantarea unor operaii i funcii superioare (Neveanu, 1976). De aceea intervenia timpurie este mai de succes, iar prevenia deprivrii este i mai nsemnat.Problematica deprivrii poate fi abordat din punct de vedere teoretic pe dou dimensiuni eseniale: deprivarea senzorial i deprivarea afectiv, emoional. Deprivarea senzorial, nelegnd prin aceasta toate gradele ei de la carena mediului de stimulare, care dac este remediat de timpuriu nu produce efecte permanente i de lung durat, pn la expresia li-mit, care conduce la ntrzieri seminificative n dezvoltarea copilului. Limita de vrst spre care converg toate cercetrile pn n prezent, la care recuperarea se realizeaz cu succes trebuie s fie cea de doi ani. Gradul de recuperare depinde n mare msur i de diferenele individuale. n condiiile n care vorbim de copii instituionalizai, este necesar educarea personalului din instituii cu privire la trebuinele copilului i abilitatea de a se angaja n activiti de stimulare a copiilor. n concluzie, este esenial intervenia timpurie i de calitate. Faptul c au fost raportate recuperri spectaculoase n perioade de timp scurte, dei intervenia a nceput abia la vrsta de 5-6 ani (Koluchova, 1972), n timp ce ali copii dovedesc slabe elemente de recuperri n ciuda unor intervenii timpurii calificate arat c diferenele individuale sunt, de asemenea, un foarte important lucru n ceea ce privete consecinele pe termen lung ale deprivrii. Asemenea situaii sunt ntlnite, de exemplu, n acele instituii unde copiii sunt hrnii i lsai n ptuurile lor, interaciunea cu adultul limitndu-se la satisfacerea trebuinelor elementare necesare supravieuirii. Deprivarea afectiv a fost un subiect larg dezbtut n cadrul problematicii legate de ataament i separare. La nceputul anilor 50, pe fondul angajrii tot mai multor femei n procesul muncii i a extinderii instituiilor specializate de nvmnt precolar, se punea problema dac copiii precolari sufer de deprivare emoional cnd petrec mai mult timp n instituii specializate dect n situaii familiale convenionale.Ipoteza deprivrii senzoriale a fost formulat de John Bowlby. Potrivit acestei teorii, deprivarea maternal poate conduce la depresie, enurezis i la retard n dezvoltarea fizic i psihic. La adresa cercetrii lui Bowlby i a celor ce i-au mbriat ideea, s-au formulat numeroase criterii, dar teoria sa a fost valoroas mai ales prin aceea c a atras atenia cercettorilor asupra nevoilor afective ale copiilor ntr-o vreme cnd domina preocuparea pentru problematica dezvoltrii intelectuale. Bowlby a observat o simptomatologie comun i extrem de frecvent la copiii instituionalizai sau spitalizai. Muli prezentau anumite tulburri de comportament, retard intelectual i erau incapabili de a dezvolta relaii sociale. Teoria lui era aceea c n lipsa posibilitii de a dezvolta o relaie de ataament cu mama sau doica, n primii ani de via, copilul va prezenta mai trziu probleme sociale i/sau intelectuale. Continund studiile lui Bowlby, Michael Rutter critica utilizarea conceptului de deprivare maternal, artnd necesitatea descrierii mai precise privind aspectele ngrijirii deficitare i ale efectelor negative i examinarea mai n amnunt a relaiei dintre ele. Rutter (1981) face distincia ntre efectele de scurt durat i cele de lung durat ale separrii copilului de printe. Ca i Bowlby, el descrie trei stadii ale sindromului de disconfort: protestul, disperarea i detaarea. Rutter este cel care concluzioneaz c sindromul de disconfort se datoreaz perturbrii procesului de ataament, dar nu n mod necesar al celui stabilit cu mama. Privitor la ipoteza retardului mental asociat deprivrii afective, tot el afirma c acesta este mai bine explicat de lipsa unor experiene stimulatoare adecvate. Studiile privind deprivarea afectiv au artat importana stabilirii legturilor afective n perioada copilriei timpuri. Rutter arat c dizarmonia n familie i absena unei relaii stabile cu un printe sunt asociate devianei comportamentale. Legturile afective cu mama, mult exagerate desigur n teoria lui Bowlby, sunt importante desigur, dar Rutter atrage atenia i asupra importanei stabilirii unor relaii ale copilului i cu alte persoane, n special cu tatl. n concluzie, studiile privind deprivarea senzorial au adus un plus n ceea ce privete calitatea ngrijirii copiilor n instituii, dar i calitatea ngrijirii copiilor n familii. Copilul chiar ntr-un mediu sntos i cu o dezvoltare normal are nevoie de stimulare pentru a-i atinge cu adevrat posibilitile maxime de dezvoltare. Cuvinte cheie: psiholog, deprevare senzoriala, primul an de viata, studii

Deprivarea psihicaNecesitatea n impresie. ntr-un mediu sarac des nimereste copilul care se afla n casa de copii, spital, internat sau alta institutie de tip nchis. Asa un mediu provocnd foamea senzoriala este daunator pentru om la orice vrsta; iar pentru un copil el este si mai periculos. N. M. Scelovanov a constatat ca acele parti ale creerului copilului care nu au fost excitate, ncetineaza sa se dezvolte normal si ncep sa se atrofieze. Daca copilul se afla n conditiile izolarii senzoriale, care este des observata n casele de copii, atunci apare o retardare grava si ncetenirea tuturor partilor de dezvoltare; nu se formeaza la timp miscarile, nu apare vorbirea etc. Indifernta, lipsa zmbetului la copiii din orfelinate au fost observate de multi cercetatori chiar de la nceputul activitatii acestor institutii. Insa ca un fapt stiintific urmarile negative a aflarii n institutiile de tip nchis au fost cercetate numai la nceputul sec. XX. Aceste fenomene descrise sistematic pentru prima data si analizate de cercetatorul american Spitz, au fost numite de catre el fenomene de hospitalizm. Descoperirea lui consta n faptul ca n asa fel de institutie copilul sufera nu numai si nu att de alimentare rea, sau de deservire medicala insuficienta, ct de conditiile specifice a asa fel de institutii, unul din momentele semnificative a carora, mediul stimulator e sarac. Lofenfeld a constatat ca dupa dezvoltare, copiii cu miopie nnascuta se aseamana cu copiii vazatori, deprivati din casele de copii. Aceste rezultate se manifesta n forma de ntrziere totala sau partiala a dezvoltarii, aparitiei unor particularitati motore si particularitati de personalitate si comportament. T. Levin care a cercetat personalitatea copiilor surzi folosind testul lui Rorsah a constatat faptul ca, caracteristicile reactiilor emotionale, fanteziilor, controlului la acesti copii snt asemanatoare cu particularitatile analogice a orfanilor. Unii autori considera ca m primele luni ale vietii influenta deprivarii senzoriale asupra dezvoltarii psihice a copilului este maximala. Asa, Langmeier si Mateicec considera ca multi ce se educa fara mama ncep sa sufere de lipsa ngrijirii materne, contactului emotional cu mama numai la luna 7 a vietii, iar pna atunci un factor patogen este anume mediul extrem sarac. Dupa parerea lui M. Montessori cea mai sensibila pentru dezvoltarea senzoriala a copilului este perioada de la 2.5 - 6 ani. 2.Deprivarea motora. Leganarea steriotipa dintr-o parte n alta care poate fi observata ore ntregi a fost gasita la copiii mici din institutii de tip nchis, care din cauza conditiilor de ntretinere au fost lipsite de capacitatea miscarii normale. Acestui fenomen nca in anii 30 a fost consacrata cercetarea psihologului din Polonia Vanda Suman: "leganarea provoaca copilului unele excitari proprioceptive, care macar putin i variaza senzatiile lui de miscare". Insa acest mijloc este foarte sarac, stereotip si are un caracter compensator, fapt ce nu duce la dezvoltare. Dezvoltarea intelectuala a acestor copii, normali din punct de vedere anatomic, este foarte aproape cu dezvoltarea intelectuala a copiilor cu defecte organice a creerului, daca nu se duce un lucru pedagogic special.

BIBLIOGRAFIE :

Birch, Ann; ( 2000), Psihologia dezvoltrii, Bucureti, Ed. Tehnic.Muntean, Ana;( 2009 ), Psihologia dezvoltrii umane, Bucureti, Ed. Polirom.Ruppert, F. (2012), Traum, ataament, constelaii familiale Psihoterapia traumei, Bucureti Ed. Trei.Ainsworth, M., Blehar,M.,Waters,E., and Wall, S (1978 ), Patterns of Attachement, Hillsdale,N J Erlbaum.

EFECTEALEINSTITUTIONALIZARIISubiectul copiilor institutionalizati este important de abordat, deoarece ei sunt numiti frecvent de documentele UNICEF ca o categorie de copii "in circumstante deosebit de dificile: "Prin aceasta se intelege ca majoritatea dintre ei au facut fata unui triplu dezavantaj:vexperienta care a facut ca ei sa se afle in imposibilitatea de a creste in propria familie, experienta foarte traumatizanta in toate variantele sale ;vin majoritatea cazurilor se adauga dezavantajul de a fi ingrijiti intr-un mediu institutional, care adesea nu numai ca esueaza in a raspunde nevoilor lor fizice, sociale si psihologice de baza, dar ii pune in fata unor experiente in care li se incalca drepturile si devin subiectul neglijarii, tratamentelor fizice si sexuale abuzive;vcopiii institutionalizati se confrunta cu nesiguranta viitorului lor. Lipsa oportunitatilor de invatare a rolurilor si deprinderilor necesare vietii adulte, deprivarea de experientele emotionale indispensabile adaptarii sociale adecvate, absenta suportului acordat de obicei de familie intuneca prognosticul evolutiei lor. Lipsiti de parinti, lipsiti de origine si nepregatiti pentru a deveni adulti , au putine sanse de a se adapta cu succes in societate , astfel incat pe multi ii vom regasi cautand sau primind refugiu in alte medii institutionalizate , cum ar fi inchisorile sau spitalele psihiatrice (Neamtu, 2003).Intreruperea sau deteriorarea relatiilor dintr-o familie devine o situatie frustranta, stresanta pentru copil,generatoare de dezechilibre biologice si psihice, cu consecinte severe asupra dezvoltarii copilului.Separarea copilului de familie si internarea in institutiile de ocrotire genereazafenomenul de stresareprin privarea acestuia de satisfacerea trebuintelor primare si a trebuintelor psiho-sociale.Copilul lipsit de intimitatea relatiilor familiale va prezenta dezechilibre biologice si psihice si cu cat varsta copilului este mai mica, cu atat consecintele vor fi mai severe.Destramarea relatiei mama-copil determina, datorita carentei afective materne, modificari biologice si psihice ce impiedica sau intarzie procesul de dezvoltare normala a copilului (Mocean, 2003)Consecintele abandonarii copilului si institutionalizarii acestuia determinaanumite efecte care sunt reprezentate de carente multiple: carente in sfera dezvoltarii fizice, carente ale proceselor psihice, tulburari de personalitate, carente de ordin spiritual.(Revista Retelei pentru Prevenirea Abuzului si Neglijarii Copilului, nr.3, 2002)Primele date privind aceste consecinte negative ale abandonului in institutii sunt furnizate de pediatrie.Trasaturile cele mai evidente sunt: apatia, paloarea, varsaturile dese, o relativa imobilitate, liniste excesiva, lipsa de raspuns la un zambet sau un gangurit, absenta cresterii in greutate in ciuda meselor consistente cu dieta adecvata, somn insuficient, o expresie de nefericire, inclinatii spre episoade febrile, absenta deprinderilor de supt, distonie neuro-vegetativa, anorexie nervoasa, dispnee psihogena, management insuficient al stresului cu prelucrare neadecvata a conflictelor si chiar episoade suicidare, si lista ar putea continua.In diverse cazuri de abandon al unui minor,traumatismul psihic puternic cauzeaza si varsaturile, care conduc la afectiunea organica severa - atrepsie - in remedierea careia tratamentul dietetic si medicamentos realizeaza prea putin. Fondul emotional pozitiv, atentia acordata personalitatii, senzatia de siguranta "agatarea", trairea sentimentului de apartenenta, de dragoste pot fi, cu brio, factori utilizati in interventie, pentru o influenta puternica in remedierea acestor aspecte.(Miclea, 1999,Luban-Plozza, Pldinger, Krger, 1996, Glorion1999)Lowery, Bender, Goldfarb au constatat ca,dupa trei ani de institutionalizare,efectele negative asupra psihicului copilului au un caracter ireversibil. Lowery precizeaza ca ireversibilitatea se instaleaza iremediabil la copiii institutionalizati in timpul primului an de viata, in timp ce la copiii internati in al doilea an sau al treileatulburarile au sanse de corectare. Bowlby spune ca principala cauza care sta la baza intarzierii in dezvoltarea copilului esteabsenta mamei. (Dumitrana, 1998)Apoi, in ciuda faptului ca majoritatea au inteligenta peste nivelul mediu, copiii institutionalizati au rezultate scolare ce nu sunt in concordanta cu posibilitatile lor intelectuale simulti dintre ei prezinta risc crescut de esec scolar.Odata cu intrarea in primul an de scoala, la copilul ocrotit in centrele de plasament se constata,mai frecvent decat la copilul din familie, mari dificultati in insusirea constienta a citirii, a exprimarii corecte in propozitii, dificultati in realizarea operatiilor de analiza si sinteza a literelor in cuvinte si a cuvintelor in propozitii, mari dificultati in formarea deprinderilor de calcul mintal si rezolvarea problemelor. In clasa a IV-a, raman deficitare citirea constienta, povestirea independenta corecta, formarea ideilor principale, automatizarea deprinderilor de calcul mintal, formarea notiunilor generale. Chiar si actiunea de reticenta si respingere manifestata fata de elevii institutionalizati determina un raspuns din partea acestora, manifestat prin violenta, inchidere in sine, dezinteres fata de invatare, indisciplina, forme de "aparare" negative, ostile, ce impiedica obtinerea randamentului invatarii, corespunzator capacitatilor lor intelectuale (www.copii.ro/bi_7iun2001)1 STAREA SANATATII SI DEZVOLTAREA MOTORIEIn lucrarea "Copilul Institutionalizat" a Magdalenei Dumitrana (1998) sunt prezentate cercetarile realizate de Provence si Rito care subliniaza faptul ca dezvoltarea motorie este cel mai putin afectata, iar din a doua luna de viata se manifesta intarzierea limbajului care se accentueaza pe parcursul primului an de viata.Relatiile personale sunt in mod clar tulburate, iar repertoriul de raspunsuri intalinte in mod obisnuit la copilul in varsta de peste sase luni este distorsionat la copilul institutionalizat,atat in ceea ce priveste momentul aparitiei cat si manierea de expresie.Una dintre consecintele pe care institutionalizarea le are asupra sanatatii fizicesi care a fost remarcata de Rene Spitz este ratamortalitatii care desi s-a diminuat mult, reprezinta o caracteristica a copilului din institutie. El a remarcat o tendinta spre imbolnavire si spre deces mai ales din a treia luna de viata.Provence si Lipton au alcatuit un tabel (tabelul nr 3) al intarzierilor in comportamentul motor in primul an de viata, care sublineaza calea parcursa de copilul institutionalizat de la un start normal la nastere spre o degradare progresiva.Intarzierile in comportamentul motor in primul an de viata:Tabel nr. 3Nici o intarziereIntarziereComportament neobisnuit sau deviant

-raspunsuri reflexe;-activitati de lovire cu picioarele;-esec de adaptare atunci cand este manipulat de altul;

-activismul bratelor;-sprijinirea pe membrele inferioare (cand este sustinut);-disparitia sugerii policelui;

Rostogolirea din pozitia pe burta spre culcat pe spate;-controlul capului in momentul cand este asezat;-absenta activitatii de autoatingere;

-maturizarea modalitatilor de apucare;-jocul cu picioarele;-scadereaabilitatii de coordonare a miscarilor;

-ridicarea picioarelor sus in extensie;-sta asezat cu spatele drept;-Pozitii motrice neobisnuite in ceea ce priveste fluturarea mainii ori diferitele miscari ale ei;

-controlul capului cand este asezat pe burta;-schimbari in pozitie cand este asezat;-miscari lipsite de energie;

-se intinde dupa persoane, jucarii;-inhibitii ale miscarilor;

-tararea;-modulare saracacioasa a miscarilor;

-Efortul de a se ridica in picioare;

2 DEZVOLTAREA INTELECTUALA SI A LIMBAJULUIDezvoltarea intelectuala si a limbajului la copilul institutionalizat este reprezentata dedezvoltarea intelectuala (gandire, inteligenta) sidin aceasta cauza este unul dintre cele maiinvestigate domenii cu privire la copilul institutionalizat.In aceeasi lucrare a Magdalenei Dumitrana, "Copilul institutionalizat", (1998) studiile realizate de Goldfarb pun in evidenta diferentele care exista in dezvoltarea intelectuala la copiii institutionalizati. Goldfarb evalueaza 15 perechi de copii cu varsta cuprinsa intre10 si 14 ani. Un grup de 15 copii care s-a aflat in institutie de la varsta de 3 luni pana la trei ani si jumatate iar celalalt grup nu a avut aceasta experienta. In momentul efectuarii studiului cei 30 de copii se aflau in familii adoptive comparabile din punct de vedere socio-profesional si educational. Diferentele dintre cele doua grupuri se datorau experientei din mica copilarie.Dezvoltarea intelectuala a copiilor institutionalizati fata de copiii aflati in familiiTabel nr.4Functia testataGrup in institutieRezultate obtinuteGrup de control

Inteligenta72,495,4

Capacitate de a conceptualiza0,54,7

Citit5,16,8

Aritmetica4,76,8

Maturitate sociala79,098,9

Capacitate de a respecta reguli312

Vinovatia fata de incalcarea regulii211

Capacitatea de relationare215

Vorbire314

Limbajul este supus unei deteriorari progresive. Provence si Lipton fac o trecere in revista a studiilor care evidentiaza faptul ca in institutii, copiii mici vocalizeaza cu mult mai putin si sunt mult mai tacuti decat cei crescuti in familie.Defectele de limbaj par a deveni clar manifestate din a doua luna de viata, primele semne fiind diminuarea cantitativa a emisiilor vocale cu sau fara stimulare din partea adultului,precum si lipsa calitatii vocalizarii. Dupa a sasea luna de viata copiii sunt foarte tacuti. Aproape ca nu exista emisie vocala spontana, in sensul utilizarii de catre copil a vocalizarilor catre sine insusi si jucariile sale, ori pentru a initia un contact cu o alta persoana.Un studiu realizat de Calin Dragoi pe copiii institutionalizati din Romania subliniaza faptul ca acestia au o abilitate verbala scazuta, determinata de intarzieri in dezvoltarea vorbirii, insuficiente in dezvoltarea vocabularului, lipsa unui cod lingvistic suficient elaborat, frecventa utilizare a unor structuri gramaticale gresite, capacitate redusa de intelegere a mesajelorverbale.La nivelul invatamantului primarsunt semnalate urmatoarele insuficiente: limbaj nesatisfacator dezvoltat; insuficienta dezvoltare a deprinderilor grafice necesare insusirii scrisului; prezenta tulburarilor de vorbire; instabilitate emotionala si de comportament; capacitate reduaa de concentrare; lipsa deprinderilor necesare vietii in colectivitate.La nivelul invatamantului secundar: lacune mari in cunostintele generale, absolut necesare pentru intelegerea adecvata a materiilor de studiu. capacitate deficitara de exprimare si de intelegere a mesajelor verbale; neinsusirea adecvata a deprinderilor de calcul aritmetic predate in ciclul primar; comportament dificil; insuficienta asimilare a deprinderilor de scris-citit; instabilitatea atentiei si o redusa capacitate de concentrare; prezenta defectelor de vorbire3 ECHILIBRUL EMOTIONALUn alt grup de tulburari provocate de abandonul in institutii se raporteaza la dezvoltarea personalitatii. Aceasta directie este studiata in legatura stransa cu tulburarile emotionale si cu distorsiuni in relationarea sociala.Insemnatatea fundamentala a afectivitatii este subliniata de fenomenul de piticism (nanism hipofizar) intalnit la copiii institutionalizati. Deprivarea afectiva duce la piticism chiar in conditiile in care hrana este adecvata. S-a observat ca furnizarea dietei adecvate nu conduce la recuperarea intarzierii in dezvoltare decat in momentul in care tulburarile emotionale sunt corectate.La comportamentul manifestat de deprivare afectiva se adauga alte manifestari care atesta tulburarea echilibrului emotional: fuga si anxietate, hiperactivitate la care se adauga efectele adiacente ca incapacitatea de concentrare si rezultate scolare slabe. O mare parte din caracteristicile copilului institutionalizat pot fi efecte ale altor cauze cum ar fi: eventuale defecte genetice, standardul scazut al mediului sociocultural de provenienta, caracteristici energetice ale sistemului psihic ce induc hiper- sau hipoactivism, dificultati in concentrare.In lucrarea Magdalenei Dumitrana (1998), "Copilul institutionalizat", Levy (1937) stabilestecateva trasaturi tipice ale copiilor din institutii:relatii superficiale;nici un sentiment real,o incapacitate de a simpatiza oamenii ori de a-si face prieteni adevaratiinaccesibilite care exaspereaza pe cei care incearca sa-i ajute;nici un raspuns emotional , in situatii in care acesta ar fi normal sa apara;furt;lipsa de concentrare la scoala.Pe baza studiilor realizate asupra copiilor institutionalizati, Bender formuleaza anumite trasaturi caracteristice ale unui sindrom pe care-l denumeste"tulburare comportamentala psihopatica"sindrom specific copilului abandonat in institutie.Copilul care sufera de acest sindrom este caracterizat prin urmatoarele:incapabil de a iubi sau de a se simti vinovat;nu este constient;materialul imaginativ inconstient este putin profund si releva doar o tendinta de a reactiona la impulsuri sau experiente imediate;incapacitatea de a intra intr-o relatie , face imposibila terapia sau chiar educatia;nu exista capacitate de a conceptualiza si mai ales un concept al timpului, astfel incat subiectii nu-si pot aminti experientele din trecut si nu pot beneficia de ele.In ceea ce priveste situatia copiilor institutionalizati din Romania, din perspectiva tulburarilor afective sunt inregistrate accese de furie, hiperreactivitate, pasivitate, apatie extrema, autism. Chiar si la copiii relativ bine integrati si aparent echilibrati din punct de vedere afectiv se remarca o dezvoltare a sentimentelor saracita si dificultati in stabilirea contactelor sociale.Elena Macavei (1989) subliniaza cateva probleme intalnite la copiii institutionalizati:1. trebuintele afective ale copiilor sunt mai mari decat posibilitatea de satisfacerealor;2 .restrictiile vietii in colectiv declanseaza stari de nevrozitate colectiva marcate decrize de afect;atitudini revendicative (gelozie, posesivitate, regresii comportamentale-suptuldegetului,leganatul)Aceste manifestari sunt consecinte alenevrozei de abandon, datorita carentei afective materne si neglijarii copilului de catre adultul substitutului matern. Saracia emotionala, apatia determina performante intelectuale scazute, care dau tabloul unei deficiente fara ca aceasta sa existe in realitate (Dumitrana, 1998)Cercetarea privind neglijarea si abuzul asupra copilului in institutii de protectie sociala realizata in 1999 de IOMC si UNICEF (www.unicef.org/romania) este primul studiu, pe aceasta tema, efectuat in Romania, pe un esantion reprezentativ.Scopul principal al studiului a fost obtinerea unei baze de date privind formele si dimensiunea fenomenului de neglijare si abuz in institutii care sa ajute decidentii la elabo-rarea strategiilor si a programelor de prevenire si de interventie in vederea diminuarii/eliminarii fenomenului. Studiul s-a realizat pe un esantion de 164 de copii aflati in institutii de protectie, avand varsta cuprinsa intre 0 si 18 ani, reprezentand 7,8% din efectivul populatiei din institutiile studiate (centre de plasament si camine spital). Esantionul realizat reprezinta 96,1% din esantionul proiectat (291).Studiul a relevat existenta, printre altele, a tuturor formelor de abuz (psihologic, fizic, emotional, dar si sexual) si, deci, a unuiechilibru emotional instabil, deficitarla acesti copii, echilbru afectat si deabuz.Copilul institutionalizat este supusabuzului psihologiccand in mediul sau de viata nu sunt create conditii pentru structurarea achizitiilor de practici si de comportamente sociale sustinute si cerute. Din datele studiului a reiesit faptul ca experientele copilului in ambientul fizic si social exterior institutiei sunt foarte limitate.Multi dintre ei nu-si cunosc istoria, nu stiu de cat timp se afla in institutie, motivul pentru care se afla acolo si pentru cat timp. Abuzul psihologic se manifesta in institutii si prin comportamente neadecvate ale personalului, in diferentierea relatiei cu copilul, in functie de genul acestora. Este vizibila, la o parte dintre copiii institutionalizati, pierderea identitatii de gen manifestata prin imposibilitatea deosebirii fetelor de baieti.Abuzul emotionalconsta in actiuni si practici neadecvate ale adultului care induc copilului trairi, emotii si sentimente negative, cum ar fi: frica, teroarea, insecuritatea, incertitudinea, durerea, nefericirea. Multe forme ale abuzului emotional sunt aplicate mascat in institutii pentru disciplinarea copilului (umilire, izolare, amenintare).Abuzul fizicconsta in actul deliberat al adultului prin care provoaca o suferinta fizica copilului. In institutii, abuzul fizic se manifesta prin batai, suprimarea meselor, izolarea fizica, obligarea la diferite munci umilitoare - practicate ca pedepse.Aproape jumatate dintre copiii aflati in institutii (48,8%) confirma practicarea bataii drept pedeapsa.Majoritatea copiilor au afirmat, in studiile calitative, ca ponderea batailor in institutii a scazut in ultimii 2-3 ani.Abuzul sexualconsta in expunerea, implicarea sau obligarea unui copil la acte sexuale cu contact genital, oral, anal si fara contact, prin avansuri, gesturi, propuneri, mangaieri, vizionari, de catre o persoana de sex diferit sau de acelasi sex cu copilul. Din datele studiului a reiesit ca 36,1% dintre copiii din institutii au cunostinta despre obligarea unor copii la practici sexuale.Copiii au mai mentionat si ca, intr-o pondere foarte mare (peste 60%), abuzatori sunt copiii mai mari din institutii. Relatiile sexuale abuzive intre copii din institutii sunt, de regula, de tip homosexual (www.unicef.org/romania)4 COMPORTAMENTUL SOCIAL AL COPILULUI INSTITUTIONALIZATLegate strans de problemele afective la copiii institutionalizati, apar situlburarile comportamentului social.Rene Spitz mentioneaza cateva aspecte legate de comportamentul social al copilului mic din institutie. El spune ca pe langa intarzierile severe in dezvoltare apar si schimbari in structura reactiei fata de straini. Comportamentul obisnuit poate varia de la o extrema manifestare de prietenie, combinata cu o evitare anxioasa a obiectelor fara viata (Dumitrana,1998).Un alt autor spune ca existadoua trasaturi socio-emotionale principale care se manifesta la copiii si tinerii scosi din familia lor naturala. El inregistreaza sentimentul de instrainare prezent in special la copiii aflati in grija unor familii adoptive precum si sentimentul de izolare la cei plasati in casele de copii. Dificultatile de relationare socio- emotionala ale copilului institutionalizat au determinat nasterea interesului pentru adaptarea sociala de mai tarziu a persoanelor avand experienta abandonului si institutionalizariiUn studiu al Comitetului National Roman Unicef desfasurat pe populatia romaneasca considera ca una dincauzele aparitiei comportamentului deviant al minorului este abandonarea acestuia de catre familie si internarea lui in casa de copii.Comportamentul deviant cu referinta la adaptarea socialacapata, dupa Hewitt si Jenkins, trei structuri avand fiecare coerenta unui sindrom.1.Sindromul comportamentului nesocializatagresiv, constand in sfidare, cruzime, initiere de batati, sentimente de vionovatie inadecvate situatiilor. Sindromul acesta apare la copiii singuratici, a caror situatie se datoreaza respingerii parentale, fie ca este vorba de nelegitimitate, ori de respingere pe fata sau ostilitate clara.2.Sindromul comportamentului socializat delincventconsta in furturi, activitati3.Sindromul bandei. Este asociat cu fenomenul neglijarii din partea parintilor si delincventa in familie. Acesti copii traiesc in cartiere cu incidenta mare de delincventa , dar au relatii relativ normale cu familia si parintii lor.4.Sindromul comportamentului suprainhibat sau nevroticlegat de un defect ori suferinta fizica cronica a copilului, fie de reprimare , suferita in familie datorata unui tata hipercritic, ilogic sau dominator.Doua din comportamentele de mai sus se datoreaza unui nivel de socializare scazut, determinat in principal de abandonarea copilului de catre familie, fie prin respingere deschisa,fie prin neglijare cronica. Un contact oarecare cu familia poate ameliora intr-o oarecare masura sentimentul copilului abandonat si poateaveaefecte beneficeasupracomportamentului sausocial.Institutionalizarea, prin efectele sale secundare de deprivare materna si sociala,determina cresterea sentimentelor de insecuritate si de lipsa de valoare resimtite de copii, antrenand in acelasi timpscaderea respectului de sine.Una dintre trebuintele sociale de bazaeste nevoia de dependenta. Subiectii institutionalizati care nu au fost niciodata in grija parintilor si nu au trait nici un fel de relatie cu ei au o nevoie de dependenta foarte scazuta, in timp ce aceia care au avut experinta ingrijirii decatre parinti, manifesta foarte puternic trebuinta de a depinde de o alta persoana.Nevoia de afiliereeste exprimata prin preocuparea de a stabili si mentine relatiile afective pozitive cu alte persoane precum si prin dorinta de a fi placut si acceptat. Nevoia de afiliere la copilul institutionalizat apare din teama de respingere, aparuta in urma repetatelor experiente de interactiuni interpersonale esuate.In timp ce la copilul crescut in propria familie apare ca urmare a experientelor anterioare pozitive ce l-a invatat ca ceilalti oameni sunt o sursa de bucurie si gratificatie.Deprivarea sociala determinata de institutionalizare determina cresterea nevoii de afiliere impreuna cu scaderea sentimentului propriei valori.La copiii institutionalizati se poate observa existenta unei puternice tendinte de a fi supusi tulburarilor psihoafective mai frecvent si intr-un grad mai profund decat copiii neinstitutionalizati(Dumitrana, 1989).

3. Nevoile copilului3.1.Nevoia de dragoste si securitateNevoia de dragosteeste implinita de relatii calde si afectuoase ce se formeaza imediat dupa nastere. Prin aceste relatii - initial cu mama si treptat cu un cerc tot mai mare de persoane - copilul isi contureaza identitatea si devine constient de sine. In dragostea parintilor, copilul este acceptat si valorizat neconditionat, indiferent de sex, aparente, abilitati sau personalitate. Aceasta dragoste este daruita fara solicitarea unei compensatii, unei reprocitati.Cel mai puternic impact al acestei relatii de afectiune se produce asupra sinelui(seif).Aprobarea si acceptarea din partea celorlalti sunt esentiale pentru dezvoltarea autoacceptarii si autoaprobarii.Nevoia de securitatese implineste prin stabilitatea relatiilor familiale, prin atitudini si comportamente constante si predictibile din partea parintilor. Securitatea este oferita de un spatiu si figuri familiare, precum si de o rutina bine cunoscuta. Imediat dupa nastere, ceeaceeste nou, necunoscut, neasteptat (si aproape totul intra in aceasta categorie) poate fi considerat inspaimantator sau periculos.Dezaprobareaeste interpretata de copil ca o retragere temporara a afectiunii si este simtita inainte de formarea limbajului, datorita comunicarii nonverbale. Dezaprobarea -pentru inceput din partea mamei, apoi si cea venind de la alte persoane care conteaza emotional pentru copil - creeaza o stare de anxietate. Se formeaza astfel - inca din pruncie - cea mai eficienta si simpla motivatieacopilului de a raspunde la asteptarile celorlalti.3.2.Nevoia de noi experienteCopilul isi gaseste raspunsul in capacitatea de a explora, de a descoperi. O data aparut interesul pentru ceeaceeste nou, el devine sursa de motivare a altor explorari si -astfel - a invatarii. Jocul si limbajul sunt principalele modalitati prin care copilul poate sa-si satisfaca aceasta nevoie. Folosindu-le, el descopera lumea si invata sa se adapteze la ea. Demersul este aplicabil atat pentru lumea obiectiva (exterioara), cat si pentru lumea subiectiva, pentru autodescoperirea interioara.3.3.Nevoiade incurajaresi apreciereTrecerea de la copilul neajutorat la adultul autodeterminant se realizeaza si prin cunoasterea bucuriei si apoi trairea nevoii de succes. Se realizeaza un proces de auto-modelare pornind de la exemplele pe care copilul le identifica/alege din randul persoanelor importante pentru el. Educatorii (profesorii) joaca un rol deosebit de important.3.4.Nevoia de responsabilitateCopilul are nevoie de castigarea si recunoasterea treptata de catre ceilalti a independentei sale. Scoala are - si de aceasta data - un rol important.Care trebuinta este cea mai importanta ? Aproape fiecare teorie majora a personalitatiiapropus o unica nevoie/trebuinta, privita ca fiind mai importanta decat celelalte (vezi Epstein, 1993, pp. 399-438). Pentru Freud - ca si pentru majoritatea teoreticienilor invatarii - a fost principiul placerii sau nevoia de maximizare a placerii si reducere la minim a durerii. Pentru Bowlby si teoriile relationarii fatade obiect(object-relations)nevoia de relationare a fost fundamentala. Pentru Rogers si psihologia fenomenologica, mentinerea coerentei si a sistemului conceptualareprezentat nevoia determinanta. Pentru Allport si Kohut a existat nevoia dezvoltarii stimei (respectului) de sine. Toate aceste teorii fac referire la nevoi fundamentale, dar pacatuiesc prin nerecunoasterea importantei altora.Teoria cognitiv-experientiala a sinelui(seif)le plaseaza pe toate la acelasi nivel si afirma ca mentinerea unui echilibru intre ele este importanta si ca imaginea despre lume a unei persoane se formeaza pe baza unui sistem de credinte cu patru dimensiuni rezultand din cele patru tipuri de trebuinte.Cum modeleaza cele patru tipuri de trebuinte sistemul de credinte ? Nevoile sunt vazute ca fiind constructe motivationale care au o componenta afectiva si care determinaceeste important pentru o persoana si ce va incerca sa obtina/realizeze aceasta. Atunci cand o nevoie este implinita, produce afecte pozitive ; cand ea nu isi gaseste raspunsul, se instaleaza frustrarea si o stare emotionala negativa. Similar, nevoile de baza influenteaza achizitia de scheme descriptive despre sine si lume si scheme motivationale cu privire la ceea ce trebuie facut pentruaobtine raspunsul adecvat nevoii sau pentru a evita frustrarea.Perceptia, si nu realitatea, este cea care determina modul in care un eveniment influenteaza o credinta. La fel, influentele evenimentelor semnificative asupra unei persoane trebuie intelese in termenii rasunetului pe care l-au avut asupra ei si nu pot fi judecate dintr-o perspectiva obiectiva'.Corespunzatoare nevoii de maximizare a placerii si reducere a suferintei este imaginea pe care individul si-o formeaza despre lume pe o dimensiune ce variaza de la neconditionatul ajutor pe care il poate gasi la oricine pana la imposibilitatea de a avea incredere in cineva. Daca, in perceptia persoanei despre lume, nevoia a gasit raspunsul adecvat, individul va internaliza aceasta experienta si va vedea viata in termeni de optimism.Nevoia de a reprezenta realitatea intr-un sistem conceptual stabil si coerent se regaseste intr-o perspectiva asupra vietii dezvoltata pe dimensiunea prezentei sau absentei semnificatiei, logicii evenimentelor.inprimul caz se gandeste in termeni precum predictibilitate,-control, implicare', in cel de-al doilea, precum alienare, desertaciune, haos, incontrolabilitate'.infunctie de semnificatia emotionala a experientelor trecute, schemele personale se vor situa pe diferite pozitii de pe acest continuum. Se poate traduce prin loc intern sau extern al controlului.Nevoia de relationare se transpune pe o dimensiune a credintelor care merge de la incredere, acceptare, sprijin si confort pana la neincredere, respingere, pericol. Trasaturile de personalitate asociate sunt increderea si sociabilitatea, opuse suspiciunii si ostilitatii.Corespunzatoare nevoii de autovalorizare este imaginea sinelui de-a lungul unei dimensiuni care variaza de la moral, competent, puternic, care merita sa fie apreciat', la imoral, incompetent, nedemn, slab'. Pozitionarea pe aceasta scala se regaseste in trasaturi de personalitate cum ar fi stima de sine inalta/scazuta, autoacceptarea/ respingerea de sine, increderea/neincrederea, competenta/incompetenta.3.5.Consecinte ale neimplinitii nevoilor copiluluiDaca una dintre nevoile de baza nu isi gaseste raspunsul adecvat, dezvoltarea este distorsionata. Esecul in a raspunde nevoilor de dragoste si securitate are ca efect sindromul de deprivare materna'. Imposibilitatea de a trai noi experiente se regaseste in diferitele forme de substimulare sau privare/deprivare senzoriala, sociala, emotionala. Suprastimularea produce si ea efecte negative: hiperexcitare, neliniste, extenuare si tulburari ale somnului. Apare in situatiile in care evenimentele noi, imprevizibile si nefamiliare se succeda intr-un ritm alert. Nevoia de ase adaptarapid si repetat la situatii in continua schimbare poate duce la dezorientare si distorsionarea realitatii, anxietate si iritabilitate extreme, oboseala, apatie si renuntare. Bombardarea senzoriala' poate avea efecte la fel de puternice ca si deprivarea.Nevoiade incurajaresi recunoastere isi gaseste - din nefericire - implinirea, aproape invariabil, in urma rezultatelor, si mai putin doar a efortului.inconsecinta, ea este satisfacuta mai frecvent la copiii inteligenti, sanatosi, bine adaptati si atractivi (cu aparente placute). Copiii institutionalizati, din cauza dezavantajului emotional, economic, social, cultural, adesea chiar si educational si de dezvoltare intelectuala si fizica, vor obtine mult mai greu aprecierile celor din jur. Aceasta in conditiile in care ar avea mai multa nevoie tocmai pentru ca - in absenta familiei - nu au decat un acces (cel mult) limitat la dragostea neconditionata de tip parintesc.Nesatisfacerea nevoii de responsabilitate conduce la deficiente in deprinderilede autocontrolsi planificare, la tendinta tanarului de a se manifesta impulsiv, la incapacitatea de a amana gratificarea imediata a nevoilor, la nesocotirea drepturilor celorlalti - pe scurt, la iresponsabilitate.3.6.Functiile relatiilor cu parteneride aceeasivarsta1)Securitate emotionala.Chiar si prin simpla prezenta, partenerii de aceeasi varsta asigura copilului un sentiment de securitate emotionala. O dovada dramatica a atasamentului timpuriu al copiilor unii fata de altii este oferita de Anna Freud si Sophie Dann (1951, pp. 127-l68). Spre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, sase orfani in varsta de trei ani au fost mutati dintr-un lagar de concentrare din Germania (unde se aflasera din primul an de viata) intr-o tabara de triere din Anglia si apoi - pentru un an - intr-un centru in mediul rural. Nici unul dintre copii nu a avut in lagarul de concentrare ingrijitori (parinti sau nu) constanti. Observatiile autoarelor mentioneaza dezvoltarea unui atasament aproape similar celui normal' fata de mama, dar dezvoltat in grup, absenta unui singur copil din cei sase afectandu-i pe toti.Acelasi tip de atasament a fost identificat si in alte studii realizate in institutii rezidentiale pentru copii, la varsta de patru ani (Schwartz, 1972, pp. 276-284).2)Stabilirea normelor.Copiii isi ofera unii altora informatii despre tipul de comportament cel mai eficient in diferite situatii. Normele sau standardele comportamentale sunt astfel invatate si intarite in grup. Nu intotdeauna normele grupului se suprapun peste cele cultivate de adultii care ii ingrijesc.3)Instructia.Grupul joaca un rol important in invatarea de catre copii - unii dela altii- a unui numar mare de abilitati(skills)motorii, cognitive sau sociale. Cea maimareparte a acestei invatari este informala si implicita, foarte rar depasind acest nivel. Astfel se formeaza - de exemplu - preferintele baietilor sau fetelor pentru jocurile si jucariile specifice sexului.4)Joacareprezinta activitatea cel mai frecvent asociata grupurilor de copii. Aceastalepermite dezvoltarea a numeroase abilitati fizice, intelectuale si sociale, abilitati in functie de care se va stabili adesea si pozitia in ierarhia grupului.5)Adaptarea sociala.Participarea la viata grupului de copii este - prin toate influentele mentionate - un exercitiu pentru viata sociala a adultului. Mai multi autori gasesc in aceasta relationare cu parteneri de aceeasi varsta o conditie a normalei dezvoltari sociale ulterioare (vezi Roffetal.,1972;Cawenetal.,1973; Asher, 1978).4. Deprivarea maternaPutine arii controversate ale cercetarii psihologiceau ajunsla rezultate atat de contradictorii precum deprivarea materna.in1951, Bowlby ajungea la concluzia ca dragostea mamei este la fel de importanta pentru sanatatea mentala cum sunt vitaminele si proteinele pentru sanatatea fizica'.in1968, Casier afirma - in evident contrast - ca organismul uman nu are nevoie de dragostea materna pentru a functiona normal'. Ulterior, Bowlby (1969) merge mai departe sugerand ca toti indivizii care sufera de orice tip de tulburare psihiatrica prezinta alterari ale capacitatii de a stabili relatii afective stranse si apropiate, alterari care isi au originea in contactul timpuriu deficitar cu mama. El propunea folosirea acestei idei ca baza de pornire pentru o noua abordare a pacientilor psihiatrici. Aceasta in conditiile in care, in 1960, O'Connor si Franks considerau ca ipoteza deprivarii materne nu a primit confirmarea experimentala necesara acceptarii ei ca reper al studiilor si demersurilor terapeutice ulterioare.in ciuda opiniilor contrare mentionate, dar si ale altor autori (Orlansky, 1949; Wootoon, 1959; Yarrow, 1961; O'Connor, 1968), conceptul de deprivare materna' a castigat o larga recunoastere si a fost acceptat drept cauza a unor manifestari diverse precum: intarzierea dezvoltarii mentale, delincventa, depresie, forme acute de distres, psihopatia lipsei de afectiune(affectionless psychopathy).inconditiile in care se recunostea complexitatea experientelor numite generic deprivare mentala', a existat tendinta de a aborda atat cauzele, cat si manifestarile ca un intreg. O explicatie o gasim in faptul ca diferitele tipuri de deprivare (perceptuala, sociala, biologica sau psihologica) sunt rareori prezente separat unelede altele.4.1.Calitatile ingrijirii materne necesare unei dezvoltari normaleMajoritatea lucrarilor cu acest subiect pornesc de la mentionatul raport realizat in 1951 de Bowlby pentru Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si continua cu trilogia aceluiasi autorAtasament si pierdere.inlucrarea din 1951 se arata ca esentiala pentru sanatatea mentala a copilului este posibilitatea acestuia de a avea o relatie calda, intima si continua cu mama. Elaaccentuat in mod special pe continuitate si a afirmat ca mama nu poate fi substituita nici temporar de altcineva.in1958 el reafirma importanta relatiei mama - copil si priveste atasamentul fata de o singura figura materna' ca fiindcrucial, dar scrie si ca este bine sa se incerce obisnuirea treptata a copilului cu ingrijirea si contactul acordate de persoane noi.inurma studiilor continuate in directia deschisa de Bowlby s-a ajuns la un numar de sase caracteristici considerate in mod curent ca fiind indispensabile unei bune ingrijiri materne (vezi si Rutter, 1991, p. 18).1)O relatie de iubireIubirea' este greu de definit si multi autori au respins acest aspect, considerandu-l un element nemasurabil si mistic. De multe ori s-a apelat la termeni precum caldura' sau (opus) ostilitate'. Atat cercetarile longitudinale, cat si cele transversale au demonstrat ca exista o legatura stransa intre calitatea relatiilor familiale si dezvoltarea psihologica ulterioara a copilului (Rutter, 1971; West, 1969).inabsenta acestei apropieri calde, copilul este mai predispus sa dezvolte comportamente deviante, in special de tip antisocial.2)AtasamentConstituie o evidenta faptul ca majoritatea copiilor dezvolta un puternic atasament fata de parinti. Acesta prezinta insa o multitudine de forme individuale de manifestare a intensitatii si distributiei. El nu se dezvolta exclusiv fata de mama. Schaffer si Emerson (1964, p. 94) au aratat ca doar jumatate dintre copiii care au constituit grupul lor de studiu s-au atasat cu precadere de mama, o treime realizand aceasta reactie fata de tata.inciuda predominantei situatiilor in care sugarul se ataseaza de o singura persoana, atasamentele multiple (de intensitati diferite) nu constituie un fapt neobisnuit.Bowlby descria o caracteristica a atasamentului numitamonopolizare,care determina copilul sa se fixeze la o singura persoana. Acest atasament principal difera cantitativ de celelalte relatii care se pot stabili.Monopolizareapresupune ca aceeasi persoana sa fie in contact prelungit cu sugarul in perioada dezvoltarii atasamentului. Schaffer si Emerson au aratat ca nu totalul timpului petrecut in compania copilului este important, ciintensitateainteractionarii parintelui (mamei) cu acesta. Mamele care se joaca cu copilul, care ii acorda omareatentie vor stabili o relatie de atasament mai puternica decat cele care au permanent copilul in apropiere, dar intra in contact cu el doar prin acordarea unei ingrijiri de rutina.Aceiasi autori sugereaza ca promptitudinea raspunsurilor din partea mamei este asociata direct cu atasamentul, acesta fiind mai puternic cand reactia mamei apare de fiecare data rapid la plansul copilului.Numarul persoanelor care ingrijesc copilul nu este considerat a fi o variabila majora, dar exista observatii conform carora atasamentul este mai puternic cand acest numar este mai mic (vezi Schaffer, Emerson, 1964; Caldwell, 1962; Baers, 1954, care afirmau ca sanatatea copilului este in grav pericol daca acesta este incredintat unei crese pentru ca mama sa poata munci).Atasamentul se poate dezvolta si fata de frati sau surori si prezenta acestora la varste fragede in apropierea copilului poate reduce anxietatea provocata de situatii stresante (Heinicke, Westheimer, 1965). Poate aparea si fata de persoane care se joaca cu el, dar nu-l hranesc.3)O relafie continuaSepararile episodice nu sunt neaparat un lucru rau pendru dezvoltarea individului. Studiul realizat in 1968 pe un esantion de 5.000 de copii britanici (Douglasetal.,1968) a aratat ca problema nu estesepararea in sine,cimomentulin care ea se produce sicontextul.Separarile fericite' il pot chiar proteja pe copil de efectele negative ale unor ulterioare separari stresante.4)O interactiune stimulativaPentru argumentarea acestei nevoi s-au folosit - cu precadere - studii comparative realizate cu subiecti din familie si institutionalizati.Diferentele in evaluarile psihologice erau motivate prin cantitatea si calitatea contactelor stimulative prezente in cele doua situatii (Rutter, 1991, p. 26).5)O relatie cu o singura persoanaReprezinta o problema controversata.Studiile mentionate cu privire la atasament furnizeaza argumente contradictorii.Raspunsul ar putea fi unul sugeratdeja :nu doar apropierea fizica in sine este importanta, ci si calitatea relatiilor prilejuite de aceasta.6)Mentinerea copilului in propriacasainsprijinul acestei idei vin cercetarile care demonstreaza efectele negative ale institutiilor care preiau sarcina de surogat matern'. Ne aratam prudenti in a accepta toate rezultatele care arata periclitarea grava si - adesea - iremediabila a dezvoltarii mentale a copilului crescut in institutii foartediverse :de la casele de copii cu cele mai inadecvate conditii pana la crese si kibbutz.Modelul israelian a beneficiat de numeroase studii care il prezinta mai curand ca o exceptie. Copilulesteseparat foarte devreme de parintii care isi vor relua munca si va creste in casa copiilor' sub ingrijirea unui personal specializat. Contactele frecvente si intense ale copilului cu parintii facsase dezvolte relatii de atasament puternice si sa se produca o dezvoltare normala, chiar daca nici unul dintre parinti nu este persoana cel mai mult prezenta in apropierea copilului.Studiile realizate in domeniu mentioneaza o multime de alti factori considerati determinanti', importanti' sau doar cu efect' in dezvoltarea normala a copilului. Dintre acestiaamintim :protectia, alimentatia, joaca/jocul cu alti copii sau cu parintii(cf.Miliar, 1968), apartenenta parintilor la o anumita clasa sociala (prin posibilitatea de a oferi accesul copiilor la jocuri si jucarii - vezi Bernstein, Young, 1967), disciplina, comunicarea parinte - copil(cf.Bernstein, ed., 1972 ; Hess, Shipman, 1967 ; Lawton, 1968).Prin toate aceste aspecte (dar si prin altele), parintii sunt importanti.4.2.Efecte pe termen scurt ale separarii de mamaAu fost studiate prin evaluarile de laborator efectuatede Ainsworth(1978) si de cei care au reluat ulterior cercetarile ei. Experimentele - numite si situatia stranie' -constau in proceduri care, pe o durata totala de 20 de minute, implicau o serie de episoade in care copilul si ingrijitorul sau obisnuit (mama) erau pentru inceput introdusi singuri intr-o camera de joaca. Ulterior, intra o persoana necunoscuta copilului care, dupa un timp, initia o scurta interactiune cu acesta, urmata de doua scurte separari ale copilului de parinte/ingrijitor, in cea de-a doua copilul fiind lasat complet singur.Autoarea a descris trei tipuri de comportament.Atasamentul sigurs-a manifestat prin doua forme. Ambele variante aveau in comun utilizarea de catre copil a celui care il ingrijea ca bazaaunor explorari lipsite de pericole.inunele cazuri, aceasta se manifesta prin impartasirea activa a afectivitatii, existenta interactiunii pozitive dupa perioadele de separare, in altele doar prin depasirearapida a stresului separarii la reintalnire.inambele situatii, copilul a avut initiativa contactului sau interactiunii cu ingrijitorul, imediat dupa reintalnire. Toti acesti copii au manifestat incredere in accesibilitatea persoanelor fata de care dezvoltasera relatiade atasamentsi in faptul ca acestea le vor raspunde in acelasi fel.Atasamentul anxios-rezistents-a manifestat in 10% dintre cazuri. Copiii au avut dificultati in explorarea spatiului chiar si in primele etape ale experimentului - in care se aflau intr-un loc necunoscut lor doar in prezenta celui/celei care avea grija de ei in mod obisnuit. O parte dintre ei s-au aratat ingrijorati de prezenta strainului si cu totii au fost marcati de ambele separari. Spre deosebire de prima situatie, copiii si-au revenit cu greu dupa despartire, chiar si in prezenta contactului fizic cu cei carora le apartineau. De multe ori exprimau o ambivalenta rezistenta' prin cautare si respingere a contactului fizic, iesind din imbratisari, plangand sa fie lasati din brate doar pentru a plange din nou pentru a fi luati inapoi, aruncand jucariile oferite. Ei nu s-au intorsla joaca si explorare pe parcursul perioadelor ulterioare separarilor.Atasamentul anxios-evitants-a manifestat in 20% dintre cazuri. Acesti copii se dovedeau preocupati de jucarii in episoadele initiale si acceptau prezenta strainului, dezvoltand putine manifestari ale stresului separarii, in special cand ramaneau cu persoana necunoscuta. Dupa separare insa, acesti copii ii ignorau, fugeau de sau ii respingeau neechivoc pe cei cu care venisera. Aceasta evitare se manifesta mai puternic la a doua reintalnire, cand stresul era, probabil, mai mare si pe parcursul careia adesea plangeau. Comportamentul este exact opusul celui manifestat de copiii cu atasament de tip sigur, care, la a doua reunire, cautau si mai mult atentia si contactul cu adultul. Ca si in cazul atasamentului anxios-rezistent, stresulle afectacapacitatea de a reveni la joaca.Studiile lui Ainsworth sugereaza ca toti copiii cu atasament anxios si-au format expectante cu privire la parinte/ingrijitor pe baza experientelor de interactiune. Observarea copiilor in mediul cotidian (familie naturala, adoptiva,fostersau institutie) i-a confirmat autoarei faptul ca mamele sau persoanele care suplineau acest rol manifestau mai putina grija, atentie si raspundeau cu intarziere solicitarilor copiilor. Modelul atasamentului rezistent' pare sa fie asociat - in opinia cercetatoarei - cu ingrijirea de tip haotic, inconstanta calitativ.Studii ulterioare (Ward, Vaughn si Robb, 1988) au aratat ca rezultatul evaluarii atasamentului prezice atat probleme de adaptare sociala si de comportament la copil, cat si un comportament apropiat al mamei fata de un alt urmas.5. Efecte pe termen lung ale experientelor de viata timpuriiCele mai numeroase si importante studii experimentale s-au facut pe animale, date fiind constrangerile impuse de deontologia cercetarii.Puii de pasare au o perioada initiala in care urmeaza diferite obiecte in miscare. Dupa aceasta etapa se ataseaza de un singur obiect, realizand fenomenul deimprinting(vezi Hinde, 1970). Atasamentul se poate realiza fata de om, cutii de chibrituri sau orice alt obiect. Este posibil ca puiul sa urmeze un astfel de obiect, dar nu propria mama daca aceasta a lipsit de langa el pe parcursul fazei deimprinting.Studii pe maimute au demonstrat aparitia unor efecte severe in cazul izolarii totale (vezi Harlow, 1958 ; Harlow, Griffin, 1965 ; Harlow, Harlow, 1969, 1970; confirmate de Mason, 1968). Maimutele izolate pentru sase lunila inceputulcopilariei au dezvoltat ulterior grave si persistente tulburari de comportament social si sexual.inurma experimentelor facute pe sobolani, Denenberg (1969) a rezumat efectele experientelor de viata timpurii in cinci principii:-caracteristicile cu determinare genetica pot fi puternic modificate de experientele timpurii;-trairile din prima copilarie au efecte de lunga durata;-experientele timpurii sunt una dintre cauzele majore ale diferentelor inter-individuale;-experientele timpurii au multiple efecte;-varsta la care se produce stimularea are o importanta critica.Aceste afirmatii apar ca fiind bine intemeiate si aplicabile nu doar la sobolani. Exista si o alta perspectiva asupra subiectului. Se poate in egala masura afirma ca modul in care individul raspunde la mediu este puternic influentat de mostenirea genetica. Copiii raspund selectiv si activla stimuliconform caracteristicilor lor individuale si in acord cu etapa de dezvoltare in care se afla.innumeroase situatii, parintii invata' sa se comporte cu propriii copii in functie de particularitatile lor, iar in aceeasi familie un copil poate fi considerat deprivat, pe cand altul nu, din cauza diferentelor dintre ei si modului in care membrii familiei au reusit sa-si armonizeze registrele comportamentale' (vezi Bell, 1968, 1971; Yarrow, 1963, 1968).Vom incerca sa inventariem unii dintre factorii pentru care exista studiicearata ca pot influenta reactia pe termen lung a copilului la deprivarea timpurie.6.Separarea de parintiinliteratura de specialitate exista diferite tipuri de experiente de separare a copilului de parinti care pot fi grupate in trei categorii:1.separari de foarte scurta durata care decurg din ingrijirea acordata de mai multe figuri materne' (bunica/bunici, sora/frate, baby-siter etc.);2.separari temporare cu durata de cel putin cateva saptamani;3.separari permanente (definitive).1)Separarea foarte scurta asociata cu ingrijirea din partea mai multor persoane.inciuda numeroaselor voci care afirmau in prima jumatate a secolului XX ca ocuparea unui loc de munca de catre mama poate fi considerata o forma grava de neglijare care va avea ca efect asupra copilului delincventa si tulburari psihice (vezi Bell, 1968, 1971; Yarrow, 1963, 1968), studiile ulterioare au infirmat aceste concluzii(cf.Comitetul de Experti in Sanatate Mentala al OMS ; Baers, 1954). Nu s-au realizat insa studii care sa identifice variatia acestor posibile efecte in functie de varsta copilului in momentul in care mama reia lucrul si in functie de numarul mamelor-substitut si de calitatea ingrijirii pe care acestea o acorda.Aceeasi infirmare ulterioara au primit-o si studiile care afirmasera pericolul reprezentat de crese si alte forme de centre de zi pentru copii anteprescolari si prescolari. Principalul risc care ramane asociat acestor institutii este acela al epidemiilor ce se pot raspandi mai usor in colectivul de copii.2)Separarea temporara.Majoritatea studiilor au demonstrat ca o separare de cel putin o luna in primul an de viata poate produce o usoara crestere a riscului aparitiei tulburarilor psihologice ulterioare (Ainsworth, 1962; Rutter, 1991). Rezultatele sunt insa interpretabile datorita numeroaselor diferente de context si in special faptului ca multe dintre cazurile de separare studiate implicau si alte tipuri de deprivare, precum si un nivel crescut de stres. De asemenea, existau variatii mari in experientele ulterioare ale copiilor. Astfel, corelatia cea mai puternica intre separarea timpurie si tulburarile psihice ulterioare (in special comportament antisocial si forme de depresie si anxietate) s-a inregistrat in cazul copiilor inclusi pentru scurte perioade in institutiile publice de ingrijire (de tipul caselor de copii, centrelor pentru copii cu handicap) (vezi Rutter, 1971; Mapstone, 1969). Pentru majoritatea acestor copii se poate insa cu usurinta identificaunmediu familial nefavorabil atat inainte, cat si dupa internare sau existenta altor probleme. Pentru separarile determinate de plecari in vacanta sau internari in spital nu s-au mentionat efecte negative masurabile. Nici unul dintre studii nu a inregistrat intarzieri in dezvoltarea intelectuala saualimbajului.Experimentele cu maimuterealizatede Hide au arata ca puii separati timp de o saptamana in prima parte a vietii se manifesta la doi ani mai neincrezatori si susceptibili fata de totceeste necunoscut.inmediul familiar, comportamentul celor doua grupuri de maimute (experimental si de control) nu a prezentat modificari.3)Separarea prelungita sau permanenta.Majoritatea studiilorau aratatexistenta unei legaturi clare intre familiile destramate si delincventa copiilor. Nu aceeasi certitudine exista cu privire la rezultatele care sugereaza conexiunea dintre nevroza si separarea definitiva de parinte/parinti (Rutter, 1991).S-a realizat distinctia dintre moartea parintilor si celelalte cauze ale separarii.Decesul parentalesteasociat cu o rata foarte redusa (adesea nesemnificativa statistic) a delincventei ulterioare a copilului. Chiar si aceste mult mai rare manifestari potsanu isi aiba originea in deces, ci in boala cronica ce se poate sa-l fi precedat sau in manifestarile de doliu prelungite ale parintelui supravietuitor.Moartea tatalui este urmata de cele mai multe ori de greutati economice majore care pot marca dezvoltarea copilului. Douglas, Ross si Simpson (1968) au identificat influentarea dezvoltarii intelectuale doar la copiii ai caror parinti au murit dupa perioade lungi de boala.Doar doua studii au remarcat efecte mai puternice in cazul decesului parintelui de acelasi sex, rezultate care nu au mai fost obtinute de cercetari ulterioare (vezi Gregory, 1965; Rutter, 1966).6.1.Tipul ingrijirii de care a beneficiat copilulTipul si calitatea ocrotirii asigurate copilului s-au dovedit in toate studiile anterioare a fi factori determinanti pentru dezvoltarea ulterioara.incercetarile realizate cu subiecti crescuti in mediul familial, variabila cea mai importanta cu privire la evolutia comportamentului a fost identificata in calitatea relatiilor familiale. Dizarmonia si violenta domestica au fost asociate invariabil cu delincventa si comportamentul antisocial al copilului. Efecte benefice au fost inregistrate in cazul copiilor care s-au bucurat de relatii afectuoase completate de o supraveghere constanta. Modalitatile extreme (in ambele sensuri) de impunere a disciplinei sunt asociate - si ele - de o frecventa crescutaamanifestarilor antisociale (Craig, Click, 1975).incazul copiilor crescuti in institutii rezidentiale, rezultatele sunt contradictorii. Unii autori - precum Bowlby, Ainsworth sau Yarrow - obtin din partea copiilor rezultate inferioare la probele de inteligenta si dovezi ale tulburarilor de comportament, in timp ce altii (Garvin, Sacks, 1963 ; Skeels, 1966) demonstreaza un neasteptat nivel intelectual crescut la copiii institutionalizati pentru o perioada scurta (cateva luni, pana in jumatate de an) sau o crestere a nivelului intelectual in urma trecerii dintr-o casa de copii supraaglomerata intr-o institutie pentru copii cu usoare deficiente de intelect, dar cu un personal mult mai numeros.Rezultatele sugereaza ca nu institutionalizarea in sine (sau deprivarea de contactul cu parintele/parintii) este responsabila de efectele negative inregistrate, ci alti factori in mai mica sau mai mare masura asociati acestui tip de ingrijire. Unele indicii ne sunt,oferitede studiile experimentale asupra efectelor pe termen scurt ale diferitelor tipuri de stimulari. Comparand institutiile care produc retardare cu cele fara efecte negative, Dennis (1960) sugereaza ca - cel putin in primii ani de viata - lipsa prelungita a contactului fizic al copilului cu alte persoane, absenta jucariilor, a oportunitatilor de a se juca si manipula obiecte atrag intarzierea in dezvoltarea motorie.Clarificari pot oferi experientele cu animale. Mediul restrictiv creat in studiile asupra sobolanilor (de exemplu, Nyman, 1967 ; Woods, Ruckelshaus, Bowling, 1960), cainilor (Thompson, Heron, 1954) sau cimpanzeilor (Rogers, Davenport, 1971)aprodus asupra acestora retardare intelectuala. Nu s-a obtinut acelasi rezultat la maimutele rhesus (macaci)(cf.Harlowet al,1969).Rezultatele experimentale cu subiecti umani sunt mai putine. White (1971) a demonstrat ca oferind sugarilor ocazii mai frecvente de a atinge, manipula si privi obiecte li se dezvolta mai rapid abilitati motrice si vizuale. Posibilitatea de a se antrena in joc/joaca are un rol semnificativ in dezvoltarea normala a individului. Numeroase studii (Goldstein,ed.,1994; Scaleset al,eds., 1991 ; Slade, 1995) au aratat ca determinante sunt oferirea oportunitatii prin accesul copilului la obiecte/jucarii stimulative si constanta partenerilor de joaca - adulti sau copii de aceeasi varsta. Starr (1971) arata ca oferirea cate unui parinte-surogat copiilor dintr-o institutie ajuta adaptarea sociala a acestora, dar nu influenteaza dezvoltarea lor intelectuala. Wolkind (1974)aidentificat mai putine tulburari de comportament la copiii institutionalizati care au stat cel putin doi ani in acelasi centru.6.2.Durata privatiuniiAproape toate studiile (vezi, de exemplu, Rutter, 1991) au aratat ca in functie de durata sederii in institutie creste riscul aparitiei unor deficite intelectuale si a unor tulburari emotionale si comportamentale. O exceptie a constituit-o studiul lui McCandless (1964), care arata ca, in cazul parintilor cu handicap intelectual, scoaterea copiilor din mediul familial poate favoriza dezvoltarea intelectuala, dar nu si pe cea relationala.6.3.Existenta unor bune relatiisi posibilitatea de a se atasa de adultiAm mentionat deja ca relatia stabila cu un adult contribuie la o mai buna adaptare a copilului institutionalizat. Rutter (1971) identifica rezultate similare si pentru copiii din familiile in care exista tensiuni si neintelegeri. Buna relationare cu unul dintre parinti reduce riscul dezvoltarii comportamentelor antisociale in comparatie cu acei copii care nu reusesc sa se apropie de nici unul dintre parinti.Copiii institutionalizati imediat dupa nastere si care au ramas in acest mediu cel putin pana la varsta de trei ani se considera ca au sanse mai reduse - comparativ cu cei crescuti in familii - de a forma o relatie de atasament.Cercetarile (Goldfarb, 1955; Wolkind, 1974; Rutter, 1991; Trasler, 1960) prezinta aceasta categorie ca fiind cea mai vulnerabila.Trasler, studiind copiii aflati in mediu familial, a aratat ca principala cauza a esecului ingrijirii acordate de parintiifosterestedurata prelungita a institu-tionalizarii anterioare a copilului.Acesti copii sunt predispusi la o detasare lipsita de emotii in relatiile cu adultii.Pe dealtaparte, Tizard (1971) arata ca ingrijirea in institutii de tipul caselor de copii este perfect compatibila cu dezvoltarea normala a limbajului si inteligentei.6.4.VarstaDeficitul in dezvoltarea comportamentala, emotionala, intelectuala si a limbajului poatesaapara in urma unor circumstante nefavorabile prezente la oricare dintre etapele devenirii copilului. Acceptarea ideii dezvoltarii mai accelerate a creierului uman in primii doi ani de viata (Marshall, 1968) poate face plauzibila concluzia ca privatiunile influenteaza mai puternic in aceasta etapa. Nu am gasit insa doveziclarein acest sens, cu exceptia psihopatiei lipsei de afectiune' care se dezvolta ca urmare a absentei oportunitatilor de a forma relatii de atasament pe parcursul primilor trei ani de viata.6.5.SexulStudiile lui Rutter (1970) indica baietii ca fiind mai vulnerabili la efectele negative ale deprivarii materne.Aceleasi concluzii au aparut si in urma experimentelor cu maimute (Sackett, 1968; Spencer-Both, Hinde, 1971).6.6.Temperamentul copiluluiLegatde acestsubiect apar doua intrebari:-Sunt aceste trasaturi un rezultat al interactiunii cu mediul, sau se transmit pe cale genetica?-Un anumit, tip de temperament conduce in mod direct la devianta comportamentala si/sau emotionala, sau indirect, prin influentarea interactiunii cu mediul ?Este greu de distins intre cele doua modalitati prin care familia influenteaza temperamentul: mostenire genetica si mediul fizic si social pe care il asigura copilului. Doua directii majore de cercetare (studiul gemenilor si cel al copiilor adoptati) asigura dovezi pentru importanta considerabilaaambelor surse(cf.McGuffin, 1998).Cu privire la a doua problema, mai multe cercetari (Rutter, 1971; Thomasetal.,1968) confirma ultima varianta de raspuns.6.7.Reversibilitatea efectelor deprivarii materneMasura in care efectele negative ale deprivarii materne sunt ireversibile nuaconstituit de-a lungul deceniilor un subiect controversat. Studiile de pionerat - in primul rand cele desfasurate de Bowlby (1951) - stabileau ca ingrijirea materna adecvata este absolut inutila daca intarzie dincolo de varsta de doi ani si jumatate si ca, pentru majoritatea copiilor, nu mai ajuta inca de la un an. Aceste concluzii au fost ulterior infirmate.S-au inregistrat ameliorari ale coeficientuluide inteligentain toate studiile mentionate, dar decalajul fata de normalitate s-a pastrat in cazul subiectilor care au suferit privatiuni de lunga durata. Studiul desfasurat de Skeels (1966) in Iowa, pe copii dinfamilii extrem de sarace, demonstreaza ca se poate obtine o considerabila reversibilitate a efectelor cognitive negative printr-o schimbare completa si permanenta de mediu.Dezvoltarea fizica intarziata si fenomenul de dorfism(dwarfism)pot fi partial recuperate(cf.Rutter, 1991). Dupa corectarea malnutritiei se inregistreaza un ritm de crestere sustinut si o compensare a deficitului acumulat. Cu toate acestea, compensarea nu este completa in cea mai mare parteacazurilor. Si in aceasta situatie intervine relativitatea determinata de durata si gravitatea deprivarii la careafost supus copilul si etapa de dezvoltare in timpul careia aceasta a intervenit.Mult mai putin se stie despre reversibilitatea sindromului psihopatiei lipsei de afectiune'. Studiile facute ulterior adoptiei au aratat ca acesta este complet reversibil in cazul scoaterii foarte timpurii din mediul ostil (Campbell, Muncer, 1998; Chakrabarti, Hill, 2000; Chilsholm, 2000; Lebner, 2000; March, Miall, 2000; Ouellette, Mathot, 2000).Concluzia - previzibila - este ca gradul de reversibilitate depinde de durata si severitatea deprivarii, de varsta la care inceteaza privatiunile si de cat de completa este schimbarea de mediu.6.8.Posibile mecanisme ale consecintelor pe termen lungincercarilede a explica efectele pe termen lung ale deprivarii materne au declansat numeroase controverse intre cercetatori. Rutter (1991)agrupat modelele explicative intr-o insiruire de elemente considerate prevalente de autorii lor. Ele sunt imperecheate, conform celor mai aprinse discutii declansate de incercareade argumentarea valabilitatii unei dintre teorii :-disparitia legaturilorde atasamentsau modificarea mediului ?-distrugerea (pierderea) legaturilorde atasamentsau deprivarea de stimuli ?-privare senzoriala sau privare sociala ?-privare emotionala sau privare nutritionala ?-privare sociala sau privare nutritionala ?-esecul/incapacitatea de a dezvolta legaturi de atasament sau disparitia/stingerea celor existente ?-esecul/incapacitatea de a dezvolta legaturide atasamentsau incapacitatea de a forma atasamentul fata de mama?-privare (lipsa) sau deprivare (pierdere) ?-stingerealegaturilor de atasament sau tulburarea relatiilor ?-tulburarearelatiilor sau tulburarea relatiilor cu mama ?-tulburarearelatiilor sau model deviant?-tulburarearelatiilor sau disciplina ineficienta?-natureor nurture(ereditate sau mediu/comportament invatat) ?-privaresau stigma?O concluzie cu privire la mecanismelede aparitiesi transmitere pe termen lung ale efectelor deprivarii materne este dificil de emis in acest moment. Studiile realizate cu precadere intre deceniile cinci si opt ale secolului XX nu au reusit sa o contureze. Ultimii zece ani au readus in actualitate subiectul prin studiile efectuate in tari din Africa, Asia, America Latina si Europa de Est. Combinarea rezultatelor si sinteza realizata de Michael Rutter ne ajuta sa sugeram cateva concluzii intermediare'.Deficitul alimentarconstituie - probabil - principalul factor responsabil de sindromul dorfismului de deprivare'.incazuri extreme, malnutritia poate afecta si normalitatea dezvoltarii mentale, dar subiectii cu care am lucrat nu se incadreaza in aceasta categorie.Deficientade intelectisi poate gasi cauza in lipsa de stimulare senzoriala, emotionala si sociala a copiilor institutionalizati. Acestea apar ca urmare a numarului redus si inferior calitativ al contactelor cu adultii, mediului institutional care nu ofera o varietate normalade experientede viata si intarzierii dezvoltarii limbajului, caracteristice copiilor institutionalizati imediat dupa nastere.Comportamentele antisociale si delincventapot fi asociate eventualelor distorsiuni ale relatiilor intrafamiliale pe care copilul le-a putut avea ca model anterior institutio-nalizarii. Lipsa de supraveghere sau - dimpotriva - regimul de viata cazon, ambele situatii intalnite in centrelede ingrijirerezidentiala, pot contribui la tulburarile de comportament ale minorului.Putinele dovezi experimentale existente cu privire la sindromul psihopatiei lipseide afectiunepar sa sustina ipoteza conform careia principalul factor ar fi reprezentat de esecul stabilirii relatiei de atasament in prima copilarie. Nu este foarte clar daca este important ca aceasta relatie sa fie cu mama sau cu un alt adult ori chiar un prieten de aceeasi varsta.Enurezisul prezent in multe rapoarte cu privire la acesti copii este explicat in special prin stresul cu care se confrunta copilul pe parcursul primilor sase ani de viata. El poate fi declansat atat in relatiile (sau lipsa relatiilor) cu parintii, cat si de caracteristici ale vietii din casele de copii. Pierderii persoanei fata de care s-a realizat atasamentul anterior institutionalizarii, considerata la inceput principala cauza a incontinentei urinare, nu i se mai recunoaste decat un rol indirect. Aceasta pierdere poate juca un rol pe termen scurt in aparitia enurezisului, iar ulterior se transforma doar intr-unui dintre factorii stresanti.7. Deprivarea paternaConceptul dedeprivare paternapoate fi utilizat pentruadesemna diferite experiente neadecvate de relationare a copilului cu tatal sau cu un tata-substitut. Ea poate aparea in contextul absentei sau separarii totale de tata sau chiar si atunci cand acesta este disponibil, dar diferite cauze fac sa nu se realizeze un atasament normal al copilului fata de el.Subiectul a fost tratat de literatura de specialitate din perspectiva dezavantajelor psihologice, sociale si economice la care este expus copilul. Copiii fara tata nu constituie un grup omogen in ceea ce priveste modul in care s-a ajuns in situatia respectiva:-decesul tatalui sau separarea parintilor; copilul ramane cu mama, care cauta (gaseste) sau nu un substitut pentru figura paterna', este crescut de alt membru al familiei, este abandonat sau plasat intr-o institutie de ocrotire (eventual incredintat ulterior plasamentului familial sau adoptat);-decesul mamei sau separarea parintilor; tatal incredinteaza copilul spre crestere unui alt membru al familiei sau unei institutii;-decesul ambilor parinti: copilul este ingrijit de alt membru al familiei, creste intr-o institutie, se afla in plasament familial temporar, este adoptat;- decaderea tatalui (ambilor parinti) din drepturile parintesti: copilul creste in familia marcata de neintelegeri si violenta; profesia tatalui nu-i permite sa fie in permanenta aproape de copil; tatal se afla in detentie.O foarte mare varietate de situatii se poate identifica si numerosi factori trebuie luati in considerare in evaluarea acestora: tipul absentei (constant, intermitent, temporar etc), durata, cauza; varsta si sexul copilului; caracteristicile copilului; reactia mamei la absenta sotului; calitatea relatiei mama - copil; statusul socioeconomic al familiei; existenta unor substituenti. Copilul fara tata poate sa nu fie deprivat patern pentru ca are un foarte bun tata-surogat sau poate fi mai putin deprivat decat multi alti copii din familii in care acesta este prezent.7.1.Strategii de procesare a informatiilor sociale la copiii agresiviDodge (1986) a stabilit cinci pasi (etape) distincti in procesarea informatiei sociale :a)candcodeaza informatiadespre un eveniment social, copilul agresiv o retine doar partial;b)candinterpreteaza elementele-cheieale unei situatii sociale noi, copilul agresiv este tentat sa atribuie intentii ostile evenimentelor ambigue si sa astepte manifestari ostile din partea celorlalti;c)cand se afla incautarea unor posibile moduri de a raspundela o situatie, copilul agresiv este tentat sa genereze reactii agresive si dovedeste o cunoastere semnificativ redusa cu privire la rezolvarea problemelor sociale ;d)candia in considerare consecintelepe care le pot genera diferitele reactii alternative, persoanele agresive pot trunchia evaluarea corecta ca rezultat al rapidei dezvoltari a reactiilor emotionale;e)inpunerea in aplicare a raspunsurilor selectate,copilul agresiv poate suferi o limitare a capacitatii de monitorizare a consecintelor actiunilor sale din cauza deficitului autocontrolului si coordonarii verbale care il dezavantajeaza in relatiile interpersonale.7.2.Cauze ale institutionalizarii copiilor1) Doar o mica majoritate a celor aflati in casele de copii au fost abandonati permanent de parinti sau sunt complet orfani.2)Chiar si in culturile cu o puternica traditie a ingrijirii minorilor fara parinti de catre familia largita, majoritatea copiilor din institutii au parinti sau alte rude apropiate care i-ar putea ingriji.3)Una dintre principalele explicatii consta in esecul personalului institutiilor sau al agentiilor sociale responsabile in selectia copiilor institutionalizati.4)Institutiile rezidentiale dezvolta un efect de atragere' datorita avantajelor imediate pe care le ofera: adapost, hrana si educatie.5)Plasarea copilului in ingrijire rezidentiala constituie adesea o strategie de supravietuire folosita de parinti ca raspuns imediat la disperarea cauzata de saracie,faraa lua in calcul consecintele pe termen lung.incele mai multe cazuri, parintii nu percep (sau nu vor sa se gandeasca la) dezavantajele institutionalizarii.6) Institutionalizarea este un raspuns complet inadecvat la saracie. Nu intervine in nici o forma la nivelul cauzelor, este costisitoare si poate avea efecte devastatoare asupra copiilor asistati pe termen lung. Unul dintre efecte consta tocmai in perpetuarea ciclului dezavantajului si saraciei.7.3.Directiide evolutiea ingrijirii rezidentiale in Europa1) Scaderea numarului institutiilor de ingrijire rezidentiala si al copiilor asistati in acestea, in paralel cu sporirea numarului de copii aflati in plasament familial(foster).2)Modificarea caracteristicilor populatiei de copii si adolescenti ingrijite (cresterea numarului celor care provin dintr-o familie uniparentala, cresterea exploziva a celor apartinand minoritatilor etnice si rasiale etc).3)Reducerea dimensiunilor institutiilor de ocrotire.S-a facut tot mai mult trecerea de la structuri mari si foarte mari spre organizari restranse, cat mai apropiate de contextul familial.4)Dezvoltarea unei perspective ecologice. Se incearca maxima implicare a familiei (nucleare .sau extinse) in ingrijirea copilului, chiar si atunci cand acesta se afla in institutie. Creste proportia institutionalizarii de scurta durata, in defavoarea celei pe termen lung.inMarea Britanie se estimeaza ca 10% dintre copiii institutionalizati sunt externati dupa maxim o saptamana, 50% in trei luni, 60% in cel mult doi ani si doar 1,5-l7% se afla in centre dupa mai mult de cinci ani.5)Diversificarea modalitatilor de ingrijire rezidentiala si detip fostersi aparitia de forme alternative de ocrotire.6)Profesionalizare (vezi si Hellinckx, Colton, 1993).8. Impactul institutionalizarii asupra copiilorDezvoltarea intarziata a copiilor institutionalizati (vezi Tolfree, 2000) trebuie inteleasa nu ca o reactie la separarea de parinti, ci ca un efect al mediului nestimulativ, in special al lipsei oportunitatilor de interactiune spontana si afectuoasa cu adultii.Efectele pe termen lung asupra sanatatii mentale reprezinta nu numai o reactie la pierderea parintelui sauaunui substitut al acestuia, ci si incapacitatea minorului de a trai - in casa de copii - experienta unor relatii calduroase, apropiate si de durata cu adulti in care sa poata avea incredere si - de multe ori - chiar cu prieteni de aceeasi varsta. Faza de detasare din evolutia raspunsului la pierdere se poate transforma intr-o reactie defensiva cronica si poate duce, pe termen lung, la depresie si la incapacitatea stabilirii de relatii apropiate si intime. Calitatea redusa a mediului fizic in care se.dezvoltacopilul institutionalizat reprezinta un factor de risc suplimentar pentru dezvoltarea normala fizica si psihologica.8.1.ingrijireafizicaAm mentionat faptul ca una dintre principalele cauze ale institutionalizarii o constituie saracia. Multi parinti opteaza pentru aceasta varianta in ideea ca vor asigura astfel macar supravietuirea fizica a copiilor lor. Nivelul ingrijirii fizice in majoritatea institutiilor se afla in jurul standardelor minime acceptabile. Probleme se inregistreaza in mai multe directii:-asigurarea hranei, mai putin ca aport de calorii corespunzator varstei si stadiului de dezvoltare, cat ca alimente calitativ superioare (este importanta in special starea precara de depozitare si preparare). Problemele de acest tip sunt cauzate atatde echipamentuldepasit fizic si moral, cat si de frecventele nerespectari ale standardelor de igiena si supraveghere sanitara specifice unor colectivitati mari;-insuficienta, starea deficitara sau neadecvata a echipamentului' (lenjerie de pat, incaltaminte si imbracaminte);-cladiri improprii (construite pentru a servi unui alt scop) sau aflate in stare avansata de degradare. Cel mai adesea se consemneaza absenta sau functionarea defectuoasa a instalatiilor de apa curenta, canalizare si incalzire, in special in mediul rural;-absenta, insuficienta, deteriorarea sau, dimpotriva, excesiva grijaapersonalului in pastrarea jucariilor si altor materiale de stimulare a dezvoltarii copilului;-absentasau neadecvarea instrumentarului medical si a medicamentelor;-absentasau insuficienta (in special in mediul rural) a personalului calificat, indeosebi specialisti cu studii superioare (psihologi, medici, psihopedagogi, asistenti sociali, pedagogi/educatori, sociologi).8.2.ingrijireacopilului ca intreg'Se inregistreaza lipsuri in cunostintele despre dezvoltarea copilului si nevoile sale psihologice.innumeroase institutii, atentia este indreptata aproape exclusiv catre asigurarea nevoilor fizice ale copilului. David Tolfree (2000) identifica cinci caracteristici ale institutiilor care se afla la originea acestei situatii nesatisfacatoare:-filosofiainstitutionala;-calitateainteractiunii copil - adult;-nivelulde stimulare oferita copilului;-regimulinstitutional (modelul organizational, metodele de mentinere a disciplinei si rutina);-rolulgrupurilor de copii in asigurarea raspunsului la unele nevoi nonmateriale.8.2.1.Filosofia institutionalaCele mai bune rezultate le au institutiile bine articulate la o filosofie a ingrijirii, la un sistem clar de reguli scrise sau nu. Ea presupune stabilirea unor obiective exacte care sa faca obiectul discutiei personalului pentruastabili in comun modalitatile de atingere a standardelor respective. Continua modificare a regulilor si practicilor in incercareade a impaca atat caracteristicile organizatiei, cat si nevoile particulare ale grupurilor de copii care se succeda in institutie este neeficienta.Exemplu de filosofie institutionala:un copil deprivat de o f