1. Numarul, repartizarea teritoriala si structura demografica a populatiei. Cohorta (demografica) reprezinta totalitatea persoanelor care, într-un interval de timp, au suferit unul si acelasi eveniment demografic. În mod conventional, ca interval de timp este adoptat anul calendaristic. O asemenea cohorta poate fi, în primul rând, generatia. Generatia reprezinta totalitatea persoanelor care s-au nascut în acelasi an calendaristic. Evenimentul demografic pe baza caruia se constituie aceasta cohorta este “nasterea vie”. Graficul lui Lexis (diagrama lui Lexis) forma speciala de grafic, denumita si retea demografica, constând dintr-un sistem de coordonate rectangulare; scara pe axa ordonatelor este aceeasi cu axa absciselor; se deosebeste prin faptul ca are în plus diagonalele trasate de pe axa absciselor Întrucât evenimentele demografice reprezinta o multime (nasteri, decese etc) ele pot fi figurate ca variabile continue cu valori cuprinse într-un interval sau într-o arie. Principalele elemente ale graficului lui Lexis sunt: vârsta sau durata (x, x+1), generatia (t, t+1), timpul de observare (z, z+1), exprimate obisnuit în ani

numarul total al populatiei este un agregat macrodemografic. El cuprinde aproximativ 100 de generatii existente, aparute într-o suta de ani. De asemenea, acest numar poate fi stabilit la un recensamânt, poate fi estimat prin calcule sau determinat la mijlocul unui intervbal de timp etc. În primul rând, distingem numarul înregistrat al populatiei si numarul calculat al acesteia.1. Numarul înregistrat al populatiei este numarul determinat nemijlocit cu prilejul recensamântului populatiei sau al altor operatii statistice similare, reprezentând populatia la momentul critic al înregistrarii, ca numar fizic. Acest numar este primordial în demografie. Pe baza lui se întreprind diferite calcule demografice, în care scop el este redus – cu procedee relativ simple – la situatia de la 1 ianuarie al anului respectiv. Cu ajutorul aceluiasi numar se determina densitatea populatiei, precum si indicatorii foarte importanti ai ritmului mediu de crestere a populatiei.2. Numarul calculat al populatiei este numarul acesteia determinat pentru o data sau o perioada oarecare, pentru care exista informatii, prin diferite metode de calcul. Determinarea unui asemenea numar se poate face pentru trecut, pentru o perioada curenta, dar si pentru o perioada mai mica sau mai mare în viitor. Din acest punct de vedere, numarul calculat al populatiei poate fi: estimat sau proiectat. a. Numarul estimat al populatiei este numarul populatiei ce se stabileste pentru un trecut apropiat sau pentru o perioada curenta. Pentru determinarea acestuia sunt necesare cel putin datele ultimului recensamânt si cele ale miscarii naturale a populatiei sau, cel putin, datele a doua recensaminte ale popualatiei b. Numarul proiectat al populatiei este numarul populatiei determinat prin calcul pentru o perioada viitoare, folosind diferite metode si ipoteze. Se aplica în acest scop simple metode de extrapolare a numarului total al populatiei.

Daca pentru unele calcule si analize demografice este indispensabil numarul populatiei, ca indicator de moment, în schimb pentru majoritatea indicilor statistici descriptivi (natalitatea, mortalitatea etc.), care sunt valori de interval, comparabilitatea cere folosirea numarului populatiei ca medie, ca indicator de interval.3. Numarul mediu al populatiei se poate determina în mai multe feluri: ca simpla medie aritmetica din numarul populatiei la începutul perioadei si la sfârsitul perioadei, ca medie geometrica din aceleasi doua valori sau si cu alte metode, în functie de ipoteza adoptata. Numarul mediu al populatiei mai poate fi determinat adaugând excedentul (sporul) total la numarul existent la o data oarecare. Acest numar este un numar estimat si se determina, în

1

marea majoritate, ca numar estimat al populatiei la 1 iulie al anului respectiv. El are valoare medie si ca atare se ia în calculul indicilor demografici descriptivi.

Populatia înregistrata sau estimata la o anumita data, pe întreaga tara sau pe unitatile administrativ-teritoriale, este populatia stabila (populatia rezidenta sau de iure), adica populatia care are domiciliul permanent în localitatea respectiva. Continutul acestei notiuni se determina cu prilejul recensamântului populatiei. Calculul se face pe baza datelor referitoare la persoane prezente, temporar absente si plecate pentru o perioada îndelungata din localitatea în care îsi au domiciliul.

Populatia si teritoriul sunt doua notiuni legate organic. Pentru o populatie data teritoriul înseamna o conditie de viata, îmbracând diferite semnificatii: spatiu de hrana, spatiu de transport, sursaterii prime si, desigur, suprafata de locuit. De aceea, fara sa supraestimam importanta densitatii si concentrarii populatieei, va trebui sa spunem ca ea este un rezultat al unor conditii istorice, economice si sociale si totodata un factor care contribuie la explicarea multor probleme demografice, sociologice si economice.

Densitatea populatiei este indicatorul cel mai general si se determina dupa formula:

în care : d – reprezinta densitatea (locuitori/km2); P – numarul populatiei la o data oarecare (la recensamânt, de pilda); S – suprafata tertoriului tarii (judetului etc.)în km2.

Acestei densitati i se spune densitate aritmetica si se exprima nu numai în kilometrii patrati, ci si în hectare. Indicatorul invers al densitatii populatiei este indicatorul de

arealitate, determinat ca numar de hectare ce revin la un locuitor: P

Ss în care s este

indicatorul de arealitate.

În decursul istoriei, în cadrul aceleiasi tari, populatia s-a asezat si a creat localitati (habitate) în functie de o serie de factori sociali, economici, naturali etc. S-a ajuns astfel la crearea de sate si orase, de localitati de diferite marimi, cu diverse caracteristici geografice, economice.

Demografia este interesata sa cunoasca repartizarea populatiei pe tipuri de localitati, densitatea acesteia, fenomenele demografice diferentiale din punct de vedere teritorial, gradul de concentrare a populatiei si alte caracteristici. Un loc important îl dobândeste astfel clasificarea sau gruparea localitatilor dupa marimea populatiei lor.

Suprafata tarii, în raport cu populatia, poate fi împartita în unitati teritorial-administrative si zone constituite dupa anumite caracteristici (zone geografice, zone agricole etc.). Prima problema se rezolva pe baza unui act normativ – împartirea administrativa a teritoriului. Cea de a doua este, de obicei, rezultatul unor studii si actiuni speciale.

Una dintre problemele importante este clasificarea unitatilor teritorial-administrative dupa marimea lor, din punct de vedere al numarului populatiei. Conform legislației în vigoare, unitatile adm teritoriale se clasdifica dpdv al populatiei astfel: a) Categoriile judetelor (în prezent 41 judete la care se adauga municipiul Bucuresti). Categoria I: cu peste 500 000 locuitori; Categoria a II-a: cu pâna la 500 000 locuitori.b) Categoriile municipiilor - Cu peste 320 000 locuitori (Se aplica si la sectoarele municipiului Bucuresti.) Categoria I: între 200 001 – 320 000 locuitori; Categoria a II-a: între 100 001 – 200 000 locuitori; Categoria a III-a: pâna la 100 000 locuitori.c) Categoriile oraselor - Categoria I: cu peste 30 000 locuitori; Categoria a II-a: între 10 001 – 30 000 locuitori; Categoria a III-a: pâna la 10 000 locuitori.

2

O populatie ca agregat macrodemografic sau ca sistem global se compune dintr-o serie de subsisteme sau subpopulatii, a caror constituire se face pe baza unor caracteristici semnificative si a variatiei lor. Pot exista tot atâtea subpopulatii câte caracteristici – calitative sau cantitative – pot fi asociate unei populatii. Distingem populatia masculina si feminina, populatia tânara, adulta si vârstnica, populatia casatorita si necasatorita, populatia cu nivel elementar, mediu sau superior de instruire etc. Esentiala este deci identificarea caracteristicilor sau variabilelor statistice.

Caracteristicile demografice fundamentale sunt sexul si vârsta. La acestea se adauga statutul matrimonial sau starea civila. Întrucât starea civila este legata de familie si, mai larg, de gospodarie, vor fi înfatisate si subpopulatiile constituite în raport cu familia si gospodaria.

Caracteristicile educationale sunt cele definite de nivelul de instruire sau felul scolii absolvite. Cele economice sunt date de participarea la munca sociala (populatia activa si inactiva), deci statutul economic; cele sociale se refera la statutul rezidential (populatie urbana si populatie rurala) si de statutul social (categoria sociala).

Pe baza caracteristicii calitative “sex”, o populatie este împartita în doua subpopulatii: masculina si feminina. Aceasta operatie poate fi facuta la nivelul unei populatii nationale sau al unei unitati teritorial-administrative. Ea se face însa si pentru diferite populatii constituite în raport cu diferite caracteristici: populatia urbana si rurala, populatia activa si inactiva etc.

Sa precizam ca repartitia populatiei dupa sex trebuie combinata cu repartitia ei dupa vârsta, deoarece o serie de aspecte importante apar numai cu acest prilej. De pilda, asa-numita “feminizare” a unei populatii specifice – a populatiei rurale, a populatiei active dintr-o ramura industriala – are particularitati semnificative în functie de vârsta.

Foarte util este calculul raportului de masculinitate al populatiei migrante, a populatiei scolare, a personalului muncitor, a populatiei active pe ramuri. Cu indici relativi simpli pot fi identificate tendinte care prezinta importanta demografica, sociala, psihologica, culturala.

Formula de calcul a raportului de masculinitate este:

Structura populatiei dupa vârsta este caracteristica demografica care are la baza vârsta. Fiind o variabila continua, ea poate lua un numar infinit de valori într-un interval. În demografie, obisnuit, vârsta se exprima în ani, uneori în intervale cincinale. Unele situatii, în special populatia sub 1 an, cer sa se foloseasca luna si chiar ziua.

Considerând ca vârsta omeneasca, vazuta statistic, este cuprinsa între 0 ani si 100 ani (de fapt, vârsta limita este , depasind 100 ani), populatia nationala sau populatia unei unitati teritorial-administrative cuprinde 100 de clase anuale de vârsta corespunzând unui numar de 100 de generatii.

Demografia foloseste doua notiuni în legatura cu vârsta.Vârsta exacta este vârsta exprimata în ani, luni, zile, adica vârsta la un moment precis.Vârsta în ani împliniti sau vârsta la ultima aniversare este vârsta pe care o persoana a

avut-o la ultima aniversare. Structura populatiei dupa vârsta este o repartitie statistica; ca atare ea urmeaza sa fie

descrisa cu ajutorul momentelor statistice, sa fie reprezentata grafic cu mijloace specifice, sa fie analizata mai ales sub raportul structurii si al schimbarilor structurale.

Plastica si intuitiva, piramida vârstelor este un excelent mijloc de analiza, s-ar putea spune o “radiografie” a populatiei, întrucât prezinta o suta de clase de vârste, fiecare din ele având propria istorie pâna la momentul în care este fixata în piramida.

3

În câmpul analizei structurii populatiei dupa vârsta, una din cele mai importante probleme este a îmbatrânirii demografice. Acest proces, caracteristic tarilor dezvoltate, înseamna cresterea ponderii populatiei vârstnice si scaderea ponderii populatiei tinere. Doua sunt cauzele care stau la baza acestui proces de lunga durata:

1. scaderea natalitatii;2. cresterea duratei medii de viata.

Greutatea cea mai mare revine primului factor. Îmbatrânirea demografica genereaza o serie de consecinte pe plan demografic, economic, social si cultural. De aceea au aparut numeroase studii consacrate acestor probleme.

Îmbatrânirea demografica este un proces caracteristic si populatiei României. Cea mai simpla masura a acestei tendinte este proportia populatiei vârstnice în populatia totala si proportia populatiei tinere. În practica demografica româneasca, proportiile respective se calculeaza astfel: 100140

1

P

PK si 100

602

P

PK

pestesiani

în care P reprezinta populatia totala.

Compozitia (structura) populatiei dupa statutul matrimonial sau starea civila consta în repartitia dupa starea civila – în limbajul consacrat în tara noastra –, dar, mai corect, dupa statutul matrimonial sau marital (în limbajul sociologilor), întrucât este vorba de situatia unei persoane în raport cu institutia casatoriei. Semnificatia acestei repartitii apare cel mai clar atunci când ea este combinata cu alte doua repartitii: dupa sex si dupa vârsta.

Potrivit metodologiei din România, pentru o persoana pot exista patru situatii: necasatorita, casatorita, vaduva si divortata. Informatiile necesare se obtin numai cu prilejul recensamintelor. Cum la recensamânt nu se cer acte sau documente, unele persoane se declara casatorite fara sa aiba aceasta calitate: la recensamântul din 1966 numarul femeilor casatorite depasea cu 47 950 numarul barbatilor casatoriti. Este evident ca numeroase femei, traind în “uniuni consensuale” (concubinaj), s-au declarat casatorite

Fiind consemnarea unei stari, la un moment dat, structura populatiei dupa starea civila este rezultatul evolutiei casatoriilor, divorturilor si deceselor unuia din soti. Pe de alta parte, are o importanta hotarâtoare – din punct de vedere demografic – marimea si structura populatiei în vârsta legala de casatorie.

Pentru descrierea repartitiei populatiei dupa starea civila, combinata cu cea dupa sex si vârsta, se folosesc unii indici si reprezentari grafice.

Cea mai generala masura este proportia persoanelor necasatorite, casatorite, vaduve si

divoirtate în populatia totala, pe sexe: ; ; ; ; 100100100100 M

Mdi

M

Mv

M

Mma

M

Mc

P

P

P

P

P

P

P

P

în care PM reprezinta populatia masculina;c, ma, v, di – starea civila necasatorita (celibatara), casatorita, vaduva, divortata.Descrierea si analiza structurii populatiei dupa stare civila trebuie sa se faca numai

pentru populatia nationala. Prezinta un mare interes examinarea acestei probleme în cadrul populatiei urbane si rurale, al populatiei pe unitati teritorial-administrative si al altor subpopulatii, daca informatiile permit. În orice caz, repartitia dupa starea civila este importanta si în cadrul unei subpopulatii cum ar fi, de pilda, personalul muncitor al unei întreprinderi, unde o asemenea repartitie, corelata cu fertilitatea, poate pune în lumina anumite aspecte economice.

2. Problematica reproducerii populatiei, fertilitatea si familia, mortalitatea populatiei

4

Fertilitatea si descendenta finala conduc la ideea de reproducere a populatiei ce constituie problema unei care de-a lungul vietii sale isi creeaza urmasii care-i vor lua locul in succesiunea temporara. Reproducere inseamna succesiune neintrerupta a unei generatii si mersul de la generatia parentala catre generatia filiala. In demografie exista puterea de reproducere a populatiei, intensitatea reproducerii si capacitatea de reproducere a acesteia. Indicatorul comun este reproductivitatea , adica gradul in care un grup de populatie este inlocuit in timp ca urmare a proceselor naturale de nastere si deces. In functie de dimensiunea ascendentei exista trei tipuri de reproducere: -simpla care inseamna inlocuirea unei generatii de catre generatia urmatoare; -largita;ingustata. Distanta dintre doua generatii succesive reprezinta durata medie care separa nasterea mamelor de cea a copiilor lor prin masurarea varstei medii a mamelor la nasterea copiilor. Diferenta dintre numarul nasterilor si cel al deceselor determina excedentul sau sporul natural.Excedentul populatiei poate fi:

pozitiv-atunci cand natalitatea este mai mare decat mortalitatea si vorbim despre o populatie in crestere;

negativ-atunci cand natalitatea este mai mica decat mortalitatea, fenomenul numindu-se depopulare ducand la disparitia populatiei, respectiv ceea ce s-a intamplat de-a lungul istoriei cu mai multe popoare;

nul-atunci cand natalitatea este egala cu mortalitatea, adica o populatie stationara.Excedentul natural al populatiei este util in studierea tranzitiei demografice deoarece unul si acelasi excedent se poate realiza la niveluri diferite ale natalitatii si ale mortalitatii. Puterea de reproducere a unei populatii poate sa fie descrisa sau analizata numai in contextul succesiunii generatiilor deoarece exista necesitatea examinarii unei generatii in raport cu nascutii vii pe care generatia ii realizeaza adica in raport cu descendenta finala. Exista in demografie generatii reale care determina generatii longitudinale si generatii fictive sau ipotetice care determina viziuni transversale sau de moment. Rata de reproducere a anilor traiti conform unui demograf francez Louis Henry reprezinta raportul dintre totalul de ani traiti de catre generatia mama. Henry a dezvoltat in stiintele sociale franceze conceptul de demografie potentiala care se bazeaza pe notiunea om-ani traiti si nu pe simplul numar al populatiei.

Fertilitatea este problema centrala a demografiei asa cum atitudinea fata de natalitate ramane criteriul fundamental de definire a politicii demografice a oricarei tari, de incurajare a natalitatii(pronatalista) sau de limitare a ei(antinatalista).Nasterea exprima in modul cel mai expresiv caracterul dual al fenomenelor demografice, biologic sau social.Dupa definitia data de ONU “nasterea vie este expulzarea completa sau extragerea din corpul mameia produsului de conceptie, indiferent de durata gestatiei care, dupa aceasta separare, respira sau manifesta orice simptom de viata cum ar fi bataile inimii, pulsatiile cordului ombilical sau contractia musculara dependenta de voina, indiferent daca cordonul ombilical a fost taiat sau placenta este atasata;fiecare produs al unei asemenea nasteri este nascut viu”.Definitia este importanta pentru a face distinctia intre nascutul viu si nascutul mort. Nascutul mort nu este inclus nici in nasteri vii nici in decese.Din punct de vedere demografic, nasterile si fertilitatea se refera cu precadere la femei.Varsta de reproducere sau varsta fertila, este intervalul de timp in care fiinta umana este capabila sa procreeze. Fecunditatea este capacitatea fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii. Sterilitatea este incapacitatea

5

fiziologica a femeii, a cuplului sau a unei populatii de a procrea, adica de a naste copii vii. Fertilitatea este manifestarea efectiva a fecunditatii femeii, cuplului sau populatiei, masurata prin numarul de copii obtinuti. Infertilitatea este imposibilitatea de a da nastere unor feti vii si viabili, datorita unor cauze. Fecunditatea unei femei, drept capacitate fiziologica maxima, este de 20 de copii si este sensibil egala pentru orice populatie. Fertilitatea, fiind determinata de factori sociali, poate varia intre limite foarte largi, de la un copil la 20, iar la populatii nationale mult mai stranse, de la un copil la aproximativ noua. O notiune de mare importanta eset aceea de planificare familiala(planning familial). Prin planificare familiala se intelege determinarea constienta de catre cuplu a numarului total de copii si a esalonarii in timp a nasterii acestora. Rata bruta de natalitate (RBN sau n) este un indice care masoara frecventa nasterilor în sânul unei populatii totale (ambele sexe, toate vârstele), fiind calculat dupa formula:

Rata bruta de natalitate are un caracter aproximativ – ea depinde de structura populatiei, de ponderea populatiei feminine, a populatiei de vârsta fertila – ea este utila în descrierea generala a natalitatii.Un important spor de precizie aduc indicatorii fertilitatii populatiei feminine în vârsta fertila. Ceea ce se schimba este numitorul formului – populatia luata în calcul: de la populatia totala se trece la populatia feminina în vârsta fertila.Rata generala de fertilitate (RGF) este expresia raportului dintre numarul de nascuti vii si numarul populatiei feminine în vârsta fertila – ca medie anuala – dupa formula:

Valoarea acestui indice este influentata nu numai de fertilitatile specifice dupa vârsta, ci si de structura populatiei feminine dupa vârsta.

Cel mai important indicator al intensitatii fertilitatii de moment (transversale) este rata

totala de fertilitate (RTF), a carui formula este:

49

15xxfRTF

Acest indicator mai poarta si alte denumiri: suma fertilitatilor specifice, suma nasterilor reduse (SNR) – expresie folosita în demografia franceza – sau si indice sintetic al fertilitatii, indiferent daca el se exprima în numar de nascuti vii la 1000 femei în vârsta fertila sau la o singura femeie în vârsta fertila. Sensul indicatorului este ca si la nuptialitate: fiecare clasa de vârsta, corespunzând unei cohorte de femei, este echivalenta cu 1000 si deci numarul de nascuti vii devine comparabil. Evident, o asemenea populatie este considerata stationara. RTF este un indicator de moment (transversal); valorile sale, pentru fiecare an calendaristic, exprima deci conjunctura demografica, si nu o tendinta de lunga durata. Judecatile pe baza ratei totale de fertilitate trebuie deci sa se faca cu toata prudenta.

Mortalitatea populatiei. Cu mortalitatea incepe studiul evenimentelor demografice si, mai general, al miscarii populatiei. In general mortalitatea presupune conceptele de evenimente, rate, probabilitati, observare transversala si longitudinala. Demografia a pus in lumina variatia mortalitatii in functie de anumite caracteristici: sex, varsta,stare civila, nivel de trai, grad de instruire, categorie sociala, etc. Pe aceasta baza se face distinctie intre diferite tipuri de mortalitate. Sunt importante mortalitatea specifica si mortalitatea diferentiala.Mortalitatea

6

specifica este mortalitatea diferita, in raport cu caracteristicile demografice: mortalitatea specifica dupa varsta, mortalitatea specifica dupa sex, mortalitatea dupa starea civila.Mortalitatea diferentiala este mortalitatea diferita ca urmare a influentei exercitate de factorii socio-economici:mortalitatea in mediile urban si rural, mortalitatea pe categorii sociale, mortalitatea in functie de ocupatii, mortalitatea in tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.Din punct de vedere al cauzelor de deces, mortalitatea poate fi endogena si exogena.Mortalitatea endogena este determinata de caracteristicile interne ale individului:pentru un nou nascut, sunt caracteristici care tin de mediul matern, pentru adulti, ele sunt determinate de caracteristici genetice, de gradul de uzura si deteriorare a organismului, etc.Mortalitatea exogena este provocata de cauze externe:decesul prin accident sau datorat unei epidemii sunt exemple clasice de mortalitate exogena.Mortalitatea poate fi urmarita transversal si longitudinal(pe generatie). Indicii obtinuti in optica transversala exprima efectele conjuncturii demografice, iar cei calculati pe o generatie redau istoria complexa a acesteia.

O gama larga de indici sta la dispozitia caracterizarii frecventei deceselor, a populatiilor acestora, având forma unor masuri statistice clasice. Cea mai obisnuita masura a frecventei deceselor în raport cu populatia este rata de mortalitate, care se calculeaza dupa

formula generala: KP

Mm

în care m reprezinta rata de mortalitate; M – numarul absolut al deceselor în decursul unei perioade calendaristice (de obicei un an); P – numarul populatiei expuse riscului de deces luat de obicei ca numar al populatiei medii anuale (numarul la 1 iulie al anului calendaristic respectiv); K – constanta, egala cu 1000 sau 100000, aratând proportia deceselor la 1000 sau 100000 persoane.

Ratele de mortalitate variaza în functie de vârsta: la primele vârste, mortalitatea este foarte ridicata, dupa care urmeaza brusc o scadere; de la 15-19 ani mortalitatea începe sa creasca lent, apoi mai rapid, pentru ca la vârsta de 50-54 ani sa se accentueze cresterea. Nivelul foarte ridicat în primii ani de vârsta este de fapt la vârsta de 0 ani, corespunzând mortalitatii infantile.

Moartea pe cele doua sexe este diferita, atât pentru populatia totala masculina si feminina, cât si pe vârste.

Excedentul mortalitatii masculine fata de mortalitatea feminina poarta denumirea de supramortalitate masculina; masura statistica a acestui fenomen este indicele de

supramortalitate masculina a carui formula este: 100%/5

5Im

Fm

MmFM

x

xm

Mortalitatea masculina este cu aproape 9% mai înalta ca cea feminina; la unele vârste, ea este mai mult decât dubla. Exista numeroase cauze care determina acest fenomen: de ordin genetic, care diferentiaza rezistenta celor doua sexe la riscurile de îmbolnavire, de ordin social-economic (solicitare mai intensa din partea mediului de munca si de viata, efectele nocive ale fumatului si alcoolismului în rândul barbatilor), dar si efectele unor evenimente exceptionale cum ar fi razboaiele.

Dintre mortalitatile specifice dupa vârsta, cea mai importanta este mortalitatea nou-nascutilor pâna la împlinirea vârstei de un an, numita mortalitatea infantila.

În curba ratelor de mortalitate dupa vârsta care este bimodala, mortalitatea infantila reprezinta primul vârf, al doilea revenind vârstei de 65-75 ani.

7

În tarile în curs de dezvoltare, mortalitatea infantila este foarte ridicata; sunt tari în care tot al cincilea nou-nascut moare înainte de a împlini vârsta de 1 an. În tarile dezvoltate, mortalitatea infantila este scazuta, totusi, în totalul deceselor, cele infantile mai detin o pondere importanta.

Formula de calcul al ratei de mortalitate infantila este: 100000

N

Mm

în care m0 este rata de mortalitate infantila, la 1000 nascuti vii în anul calendaristic dat; M0 – decesele sub un an, în anul calendaristic dat; N – numarul nascutilor vii, în anul calendaristic dat.

Întrucât decesele infantile sunt provocate de diferite cauze, este importanta clasificarea lor în decese endogene si decese exogene si calcularea ratelor de mortalitate endogena si mortalitate exogena.Decesele endogene sunt provocate de constitutia interna a noului nascut si împrejurarile în care s-a produs nasterea: factori genetici, malformatii congenitale, noxe ale graviditatii si nasterilor, leziuni obstreticale la nastere. Decesele exogene se explica prin cauze exterioare: accidente, intoxicatii etc.

Mortalitatea unei populatii variaza considerabil în functie de o serie de caracteristici. Întrucât scaderea morbiditatii, împreuna cu asigurarea sanatatii populatiei, constituie obiective majore ale politicii demografice, ale strategiei sanitare, analiza mortalitatii urmeaza sa se faca foarte detaliat.

Prima modalitate este analiza mortalitatii dupa sex si vârsta, care este fundamentala. Ea trebuie sa se faca nu numai la nivel national, ci si la nivelul unitatilor teritorial-administrative. De asemenea, mortalitatea este diferentiala pentru populatia urbana si cea rurala.Pe acelasi plan de importanta se situeaza analiza mortalitatii pe cauze de decese.Utila este analiza mortalitatii dupa starea civila, deoarece si aici mortalitatea este diferentiala: pentru populatia masculina ea este mai scazuta la persoanele casatorite decât la cele necasatorite, vaduve si divortate. Statistica româneasca asigura datele cu privire la decesele dupa starea civila; este însa necesara estimarea populatiei dupa starea civila, sex si vârsta pentru fiecare an.

Prezinta mult interes studiul mortalitatii din punct de vedere sezonier atât pentru populatia totala, cât si pentru mortalitatea infantila.Variatia lunara este evidenta; iarna, în general, este “nefasta” din punct de vedere al mortalitatii. Metode cunoscute din statistica pot fi puse în aplicare în vederea evidentierii caracterului sezonier al mortalitatii.

De asemenea este cât se poate de semnificativa analiza mortalitatii pe categorii sociale, socioprofesionale, analiza mortalitatii ocupationale si profesionale. Studii longitudinale sunt de mare utilitate în acest scop.

În sfârsit, problemele poluarii si, în general, ale mediului ambiant trebuiesc luate în considerare tinând seama de impactul acestor factori asupra sanatatii si mortalitatii, mai ales în mediul urban.

8

3. Mobilitatea spațială a populatiei. Tranzitia demografică.

Mobilitatea populatiei este procesul prin care persoanele îsi schimba statutul rezidential, profesional sau social prin trecerea la alt statut. În mod corespunzator, schematic se pot distinge: mobilitatea spatiala (teritoriala sau geografica), mobilitatea profesionala si mobilitatea sociala. Prin extindere, se poate aplica si la schimbarea statutului matrimonial – trecerea de la o stare civila la alta -, la schimbarea statutului educational etc.

Mobilitatea spatiala a populatiei este procesul care cuprinde suma deplasarilor populatiei în spatiu, determinate de cauze variate, pe distante mai mari sau mai mici însotite sau nu de schimbarea definitiva (permanenta) a domiciliului legal sau obisnuit. În aceasta notiune intra deplasarile turistilor, ale lucratorilor sezonieri, ale navetistilor, ale persoanelor dintr-o localitate în alta, inclusiv a celor însotite de schimbarea definitiva a domiciliului.

Migratia populatiei este o forma a mobilitatii spatiale sau geografice a populatiei, însotita de schimbarea domiciliului obisnuit, între doua unitati administrativ-teritoriale bine definite.

În raport cu granitele oficiale ale unei tari, migratia poate fi:- migratia interna – totalitatea deplasarilor, insotite de schimbarea definitiva

(permanenta)a domiciliului obisnuit in cadrul unei tari, intre unitatile teritorial -administrative ;

- migratia internationala (externa) - totalitate deplasarilor, însotite de schimbare definitiva (permanenta) a domiciliului, între doua tari.

În raport cu participarea la migratie, fiecare persoana are o anumita situatie.Statutul migrational sau de mobilitate este definit pe baza clasificarii datelor

recensamântului populatiei, în urmatoarele categorii : A. Populatia neimigranta. B. Populatia imigranta în interiorul tari - . comune (inclusiv comune suburbane), oras (inclusiv municipii), judete. C. Populatia imigranta din afara tarii (prin imigratie externa).

O forma speciala a migratiei este :- migratia de intoarcere – migratie cuprinzand persoanele migrante care, dupa o

perioada de sedere în localitatea de destinatie, se întorc în localitatea de origine.Curent (flux) migrator sau de migratie – migratie care cuprinde un grup de persoane

migrante avand o localitate de origine (plecare) comuna si o localitate de destinatie (sosire) comuna, într-o perioada de timp data.

Descrierea si analiza migratiei depind de sursele de informatii privind persoanele migrante, de volumul caracteristicilor înregistrate si, desigur, de calitatea datelor respective. În general, sursele de date asupra migratiei sunt :

- recensamintele populatiei, - anchetele asupra gospodariilor, - registrele permanente de populatie, - alte surse.Sursa cea mai completa este recensamântul populatiei. Pe baza prelucrarii acestor caracteristici, combinate cu altele, s-au determinat pentru

fiecare unitate administrativ-teritoriala numarul persoanelor din localitatea respectiva, numarul persoanelor nascute în alte localitati si recenzate la recensamant în localitatea domiciliului actual, perioada stabilirii în localitatea recenzata. În felul acesta, s-au identificat miscarea interjudeteana, miscarea dintre urban si rural. Migratia determinata cu

9

acst prilej este de tipul “duratei vietii”, deoarece nu se cunosc persoanele care au migrat din localitatea de origine si apoi s-au reîntors, nu se cunoaste numarul migratiilor pentru fiecare persoana, persoanele migrante, dar care între timp au decedat etc.

Statistica curenta a migratiei se bazeaza pe “Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului”.

“Buletinul statistic pentru schimbarea domiciliului” cuprinde un mare numar de caracteristici pentru persoanele migrante cu schimbarea definitiva a domiciliului: sexul, data nasterii, starea civila, nivelul de instruire (ultima scoala absolvita), sursa principala de existenta, ocupatia, unitatea social-economica, numarul copiilor sub 14 ani care schimba domiciliul.

Pentru descrierea si analiza migratiei interne se folosesc rate statistice uzuale si probabilitati.

Cei mai generali indici sunt :Rata de migrare : în care m este rata de migrare;

P–populatia medie ; k–constanta.

Acest indice masoara intensitatea migratiei de 1000 locuitori.

Rata de imigrare : în care I reprezinta numarul sosirilor sau intrarilor (imigrarilor).

Rata de emigrare :  în care E reprezinta numarul plecarilor sau iesirilor

(emigrarilor)

Persoanele migrante se deosebesc de persoanele nemigrante; de aceea, populatia migranta nu poate fi considerata un esantion al populatiei nationale. Ajungem la notiunea de migratie selectiva.

Migratia selectiva sau selectia migratorie este procesul de autoselectie a persoanelor migrante in conformitate cu diferite caracteristici sociale.Principalele sunt: sex, vârsta, stare civila (statutul familial), nivelul de instruire, ocupatia, factorii psihologici si factorii politici (încurajarea migratiei sau dirijarea fluxurilor migratorii).

Analiza migratiei dupa aceste caracteristici duce la formularea unor “legi” ale migratiei.

a) Sexul este o prima caracteristica selectiva; femeile predomina în migratia pe distante mai mici, în timp ce în migratia internationala predomina barbatii.

b) Varsta este foarte importanta în migratie: atat în migratia interna, cât si în cea internationala predomina persoanele tinere. Aceasta constatare are caracterul unei adevarate legitati sociologice.

c) Starea civila este de asemenea o caracteristica selectiva.d) Nivelul de instruire si ocupatia reprezinta caraceristici selective, deoarece in cea

mai mare masura motivatia migratiei actuale este economica.

10

Tranzitia demografică.Louis Henry in editia a doua a Dictionarului demografic multilingv a definit acest proces astfel: ”Tranzitia demografica sau revolutia demografica este un proces evolutiv, observat intr-un numar mare de populatii, inceput in secolul al XVIII-lea, caracterizat printr-o scadere importanta a mortalitatii si natalitatii. Tranzitia demografica face ca populatiile sa treaca de la regimul demografic vechi, caracterizat prin niveluri inalte ale natalitatii si mortalitatii, la regimul demografic modern, cu natalitate si mortalitate avand niveluri joase”. Demograful francez Roland Pressat, considera revolutia demografica sinonima cu tranzitia demografica si defineste tranzitia demografica ca “situatia unei populatii in care natalitatea si mortalitatea , sau cel putin unuldintre aceste fenomene, au parasit nivelurile lor traditionale pentru a se indrepta spre niveluri joase, asociate cu fertilitatea dirijata si cu folosirea mijloacelor moderne de combatere a mortalitatii. De obicei, tranzitia incepe cu scaderea mortalitatii.Mortalitatea populatiei s-a incris prima pe o curba descendenta, fenomenul dovedindu-se mai sensibil decat natalitatea la actiunea factorilor asociati modernizarii societatii.Pe fondul progresului economic general, scaderii mortalitatii i s-a asociat, cu un decalaj in timp, o miscare similara a natalitatii(fertilitatii) populatiei. Procesul de modernizare a societatii nu a influentat insa numai natalitatea si mortalitatea. Scaderea nuptialitatii, cresterea divortialitatii si a mobilitatii spatiale sunt si ele consecinte ale factorilor economici, sociali si de alta natura.Tranzitia demografica cuprinde de fapt trei tranzitii, avand in vedere natalitatea, mortalitatea si excedentul natural, ca rezultat al jocului lor:a)tranzitia mortalitatii de la nivelurile ridicate la nivelurile scazute;b)tranzitia natalitatii de la nivelurile ridicate la nivelurile scazute;c)tranzitia excedentului natural de la vechiul echilibru la noul echilibru.In limbaj demografic, prin tranzitie se subintelege, in majoritatea cazurilor, tranzitia natalitatii, iar atunci cand se spune despre o tara ca populatia are o tranzitie incheiata, se subintelege ca natalitatea a ajuns la un nivel scazut, regimul modern.Factorul timp, de cea mai mare importanta in tranzitia demografica, se pune in termenii urmatori: Care este durata totala a tranzitiei demografice? ;: Care este intervalul de timp care separa scaderea natalitatii si scaderea mortalitatii? ; Care este viteza cu care se produce scaderea mortalitatii si cea a natalitatii? ; Care este decalajul de timp care separa tranzitia demografica din diferitele tari din Europa?Tranzitia demografica a avut loc intai in tarile din nordul europei(Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca), apoi in tarile din occidentul Europei, cele mai tarzii fiind tarile din sudul si estul Europei. Decalajul exprimat in ani variaza de la o tara la alta. Tranzitia demografica in cazul tarilor care au cunoscut primele acest proces, a inceput in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Ca proces de durata si de amploare, tranzitia demografica a fost determinata de o serie de cauze, si a generat o serie de consecinte. Tranzitia demografica s-a produs concomitent sau a fost precedata de o serie de tranzitii pe plan economic, social etc.Strict demografic, tranzitia demografica are printre consecintele sale, o tranzitie in ce priveste structura pe varste a populatiei, fiind cauza imbatranirii demografice a acesteia. S-a mai constatat ca o data cu tranzitia demografica are loc si o tranzitie a modelului ratelor de activitate a populatiei active si o tranzitie a mobilitatii populatiei, denumita “mobility revolution”. De aceea se considera ca tranzitia demogrfica este mai putin un “model” si este mai ales un “tip”(pattern), care reprezinta o statistica a evolutiei natalitatii si mortalitatii populatiei intr-o perioada lunga de timp.

11

4. Resurse umane. Populatia dupa caracteristici socio-economice . Demografia a subliniat ca resursele umane sunt limitate si de aceea politicile de crestere a populatiei si de implementare a lor sunt foarte importante.Ca urmare apare ca fundamentala folosirea eficienta a resurselor umane dezvoltata de stiinta despre populatie, de economie in general si de management in special. Mileniul trei pune deja in act numeroase modificari ale managementului resurselor umane:

Personalului angajat in activitati de executie i se cere tot mai frecvent, sa isi asume raspunderea pentru calitatea produselor si serviciilor realizate si sa se asocieze procedurii de adoptare a deciziilor manageriale.

Mecanizarea, automatizarea si informatizarea proceselor tehnologice, tipizarea, modulizarea si standardizarea produselor si serviciilor conduc la dobandirea unui statut profesional superior pentru angajat.Pregatirea de specialitate revine centrelor de perfectionare ale companiilor si unor structuri de perfectionare si formare in cadrul universitatilor.

Aceste aspecte privind viitorul resurselor umane au condus la importante modificari manageriale:

Organizatia este conceputa ca un sistem cu marimi de intrare si marimi de iesire, functiile ei fiind modelate dupa caracteristicile acestora din urma;

Pentru manageri, planificarea strategica devine activitate prioritara; Tehnicile de planificare devin din ce in ce mai cuprinzatoare; Deciziile manageriale se descentralizeaza; Rolul consiliilor de administratie creste; Pentru valorificarea potentialului uman, posturile de lucru vor fi adaptate calificarilor

si competentelor individului; Pregatirea psihologica a personalului va avea aceeasi pondere cu pregatirea de

specialitate; Organizatiile sindicale vor adopta decizii majore.

Problematica gestiunii resurselor umane si a culturii de intreprindere este astazi in prim plan. Specialistii in managementul resurselor umane considera ca fondul de resurse umane al oricarei organizatii are urmatoarele particularitati: 1.Oamenii reprezinta resursa principala a organizatiei; acestia stiu ce, cand, unde si cum trebuie actionat pentru realizarea obiectivelor strategice. 2.Resursele umane reprezinta cea mai costisitoare si cea mai sigura investitie pe care societatea si organizatiile le pot face. Resursele umane au potential inepuizabil de crestere si de evolutie. Organizatiile trebuie sa aiba capacitatea de a castiga serviciile oamenilor, de a le dezvolta aptitudinile si abilitatile. 3.Omul este creator si consumator de resurse umane. 4.In societate, omul este subiect, obiect si scop al diferitelor activitati; 5.Deciziile manageriale din domeniul resurselor umane trebuie adaptate personalitatii si gradului de pregatire a salariatilor; 6.Potentialul uman nu este acelasi pentru fiecare individ;difera mostenirea genetica, factorii biologici, influentele sociale, culturale, educationale, etc; 7.Din spirit de conservare, oamenii prezinta o rezistenta deosebit de mare la tendinta de schimbare; pe de alta parte, oamenii dovedesc o nebanuita adaptabilitate la schimbarea propriu-zisa. 8.Oamenii trebuie ajutati sa faca fata schimbarii si incurajati in efortul lor de a participa creativ la proces. 9.Oamenii sunt autonomi si liberi; incercarile de mnipulare se rasfrang impotriva organizatiei care adopta aceasta metoda de conducere. Deciziile manageriale in domeniul personalului trebuie adoptate cu respectarea demnitatii umane, indiferent de pozitia pe care subordonatul o ocupa in cadrul organizatiei; oamenii

12

trebuie tratati decent si cu condescendenta; 10.Valorificarea resurselor materiale si financiare depinde de gradul de valorificare a resurselor umane ale organizatiei.Analiza unei organizatii ca sistem pune in evidenta functiile productive si functia de personal cu subsistemul resurselor umane. Subsistemele tehnice pun in fata subsistemului resurselor umane obiectivele, sarcinile si activitatile cerute pentru realizarea produselor si serviciilor propuse de managerii firmei. Resursele umane trebuie sa fie astfel selectate si organizate incat sa fie conforme cu tintele organizatiei.Caracteristicile subsistemului resurselor umane al organizatiei sunt de natura:a)cantitativa-structura sociologica: -structura pe profesii; -structura pe grade de pregatire si calificare; -structura atitudinala; -structura aptitudinala; -costuri generale; b)calitativa-performantele individuale si de grup: -mobilitatea angajatilor; -starea de confort profesional.Aceste caracteristici determina succesiunea logica a conceperii, proiectarii, construirii si asigurarii functionarii subsistemului resurselor umane. Conceperea subsistemului resurselor umane este conditionata de cerintele pietei, de obiectivele organizatiei, de strategia de dezvoltare adoptata, de gradul de tehnologizare si de gradul general de pregatire a populatiei active.

Populatia dupa caracteristici socio-economice . Populatia dupa nivel de instruirePrima si cea mai importanta caracteristica calitativa a unei populatii este nivelul ei de instruire sau, mai general, stocul de invatamant de care dispune. Studiul demografic al populatiei dupa caracteristici educationale are in vedere doua aspecte: a) populatia totala si populatia activa dupa nivelul de instruire; b) populatia de varsta scolara, aflata in procesul de invatamant.Considerarea invatamantului ca factor al cresterii economice, sub forma de capital uman sau intelectual, a dus la crearea notiunii de stoc de invatamant, prin analogie cu stocul de capital, definit astfel:stocul de invatamant al unei tari la un anumit moment este suma anilor de studii care au fost efectuati de intreaga populatie.Se poate determina stocul brut de invatamant al unei populatii, prin insumarea numarului de ani de scoala al fiecarei persoane si un stoc ponderat, in care anii de invatamant de grad mai inalt se pondereaza pentru a se tine seama de diferenta de calitate. Pe baza stocului de invatamant se determina durata medie de scolarizare a populatiei, impartind stocul de invatamant la numarul populatiei.In evolutia sa, in cadrul etapelor de modernizare a societatii romanesti, populatia Romaniei a parcurs procese care i-au schimbat caracteristicile educationale, economice, profesionale si sociale. Astfel a fost lichidat analfabetismul si s-a modificat repartitia populatiei dupa gradul de instruire.Populatia dupa mediile de viata urban si rural - Populatia urbana cuprinde persoanele care au domiciliul stabil in localitatile de tip urban. Populatia rurala este totalitatea persoanelor care au domiciliul stabil in localitatile de tip rural. Aceste doua populatii sunt, in primul rand, categorii sociologice, definite pe baza de caracteristici demografice, economice, urbanistice, etc.Mediul urban cuprinde orasele si populatia lor si este mediul social care are ca factori: a)concentrarea populatiei; b)concentrarea si densitatea ridicata a fonduluib construit; c)deservirea, echiparea diferentiata si complexa; d)o anumita structura si zonificare

13

functionala a localitatii urbane; e)populatia este angajata intr-o activitate productiva, preponderent neagricola.Habitatul rural sau satul este un sistem economico-geografic in care ocupatia populatiei este preponderent agricola, avand anumite caracteristici privind dimensiunea, numarul populatiei, inzestrarea edilitara.Descrierea si analiza mediului urban si rural se fac cu ajutorul unei serii de indici. Tendinta caracteristica ultimelor decenii este urbanizarea, cu fenomene ca explozia urbana si concentrarea urbana.Populatia in raport cu sistemul economic - In raport cu societatea, cu sistemul economic, populatia apare intr-o dubla ipostaza, ca producatoare si consumatoare. Populatia totala este consumatoare a bunurilor produse in economie, iar populatia activa este acea parte a populatiei care este producatoare.Populatia totala pune la dispozitia economiei nationale o parte care sa indeplineasca anumite conditii in vederea ocuparii locurilor de munca cum ar fi: varsta , sanatatea, nivelul de instruire.La randul sau, economia nationala formuleaza cereri precise de forta de munca pentru locurile de munca respective.Potrivit metodologiei din tara noastra, populatia activa se determina numai cu prilejul recensamintelor populatiei , in timp ce populatia ocupata este o categorie care se calculeaza pentru fiecare an. In general, populatia activa disponibila egala cu oferta de mana de lucru sau cu populatia care cauta un loc de munca cuprinde totalul persoanelor care doresc sa aiba un loc de munca, indiferent daca dorinta lor este satisfacuta sau nu.Populatia activa este populatia care are un loc de munca.Impotanta este si repartizarea populatiei active(ocupate) pe cele trei sectoare: primar, secundar si tertiar. Sectorul primar cuprinde agricultura si silvicultura, sectorul secundar include industria si constructiile iar sectorul tertiar cuprinde comertul, transporturile , invatamantul, serviciile, etc. Progresul unei economiinationale inseamna scaderea populatiei ocupate in sectorul primar si cresterea celei ocupate in secundar si in tertiar.

14