Demiurgul Cel Rău

8/18/2019 Demiurgul Cel Rău

1/151


2/151

DEMIURGUL CEL RÃU


3/151

OPERA LUI CIORAN

SCRIERI ÎN LIMBA ROMÂNÃ

Pe culmile disperãriiediþia întâi – 1934 / prima ediþie postbelicã, Humanitas – 1990

Cartea amã girilor1936 / 1991

Schimbarea la faþã a României1936 / ediþie revãzutã de autor – 1990

Lacrimi ºi sfinþi1937 / 1991

Amurgul gândurilor1940 / 1991Îndreptar pãtimaº

Humanitas – 1991

SCRIERI ÎN LIMBA FRANCEZÃPrécis de décom position Tratat de descompunere

Gallimard – 1949 Humanitas – 1992Syllogismes de l’amertume– 1952 Silo gismele amãrãciunii– 1992

La Tentation d’exister– 1956 Ispita de a exista– 1992 Histoire et uto pie– 1960 Istorie ºi utopie– 1992

La Chute dans le temps– 1964 Cãderea în timp– 1994Le Mauvais démiurge– 1969 Demiurgul cel rãu– 1995

De l’inconvénient Despre neajunsuld’être né– 1973 de a te fi nãscut– 1995

Écartèlement– 1979 Sfârtecare– 1995Exercices d’admiration– 1986 Exerciþii de admiraþie– 1993

Aveux et anathèmes– 1987 Mãrturisiri ºi anateme– 1994 Mon Pays / Þara mea

Humanitas–1996

PUBLICISTICÃ, CORESPONDENÞÃ, CONVORBIRISingurãtate ºi destinHumanitas – 1992

ConvorbiriHumanitas – 1993

Scrisori cãtre cei de-acasã Humanitas – 1995


4/151

CIORAN

Demiurgul cel rãuTraducere din francezã de

EMANOIL MARCU

Ediþia a II-a revãzutã


5/151

Redactor: Vlad RussoCoperta: Ioana Dragomirescu MardareTehnoredactor: Manuela MăxineanuCorector: Cristina JelescuDTP: Emilia Ionaşcu

E.M. Cioran Le Mauvais démiurge© Éditions Gallimard, 1969

© HUMANITAS, 2011, pentru prezenta versiune românească

ISBN 978-973-50-3692-8 (pdf)

EDITURA HUMANITASPiaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, Româniatel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51www.humanitas.ro

Comenzi online: www.libhumanitas.ro

Comenzi prin e-mail: [email protected] telefonice: 0372.743.382; 0723.684.194


6/151

Demiurgul cel rãu


7/151

Cu excepþia câtorva cazuri aberante, omul nu

înclinã spre bine: ce zeu l-ar îmboldi s-o facã? Eltrebuie sã se învingã, sã-ºi calce pe inimã pentru aputea sãvârºi cel mai mãrunt act necontaminat derãu. De fiecare datã când izbuteºte, îl provoacã, îlumileºte pe creatorul sãu. Iar dacã i se-ntâmplã sãfie bun nu prin efort sau din calcul, ci prin naturã,o datoreazã unei neatenþii a cerului: se situeazã în

afara ordinii universale, nu era prevãzut în nici unplan divin. Nu se ºtie care e locul lui printre fiinþe,ºi nici mãcar dacã e o fiinþã. Sã fie un spectru?

Binele este ce a fost sau va fi, niciodatã ceea ceeste. Parazit al amintirii sau al presentimentului, revo-lut sau posibil, binele nu ar putea sã fieactualºi nicisã dãinuiascã prin el însuºi: cât timp existã, conºti-inþa-l ignorã; ia act de el doar atunci când dispare.Totul îi dovedeºte irealitatea; e o mare forþã fictivã,e principiul avortat din start: colaps, faliment imemo-rial ce-ºi face tot mai simþite efectele pe mãsurã ceistoria curge. La începuturi, în acea promiscuitate în care s-a produs alunecarea spre viaþã, s-a întâm-plat probabil ceva monstruos, ceva ce trece în neli-niºtile ºi chiar în raþionamentele noastre. Cum sã nupresupui cã existenþa a fost viciatã de la rãdãcinã,existenþa ºi înseºi elementele? Cel ce n-a luat în 7

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


8/151

consideraþie, mãcar o datã-n zi, aceastã ipotezã, vafi trãit ca ºi un somnambul.

*

Este greu, este imposibil sã credem cã dumnezeulcel bun, „Tatãl“, ar fi amestecat în scandalul Crea-þiunii. Totul ne face sã credem cã n-a participat la ea în nici un fel, cã autorul ei este un zeu fãrã scrupule,un zeu tarat. Bunãtatea nu creeazã: îi lipseºte ima-ginaþia; or, e nevoie de imaginaþie pentru a plãsmuio lume, fie ºi una de mântuialã. La rigoare, ames-tecul de bunãtate ºi rãutate ar putea produce un actsau o operã. Sau un univers. Oricum e mult maiuºor, pornind de la al nostru, sã ajungi la un dum-nezeu dubios decât la unul onorabil.

Hotãrât lucru, dumnezeul cel bun nu era înzes-trat pentru a crea: are totul — afarã de atotputer-nicie. Mare prin deficienþele lui (anemia ºi bunãtateamerg mânã-n mânã), el este prototipul ineficacitãþii:nu poate ajuta pe nimeni… De altfel nu ne agãþãmde el decât atunci când pãrãsim dimensiunea noastrãistoricã; de cum o regãsim, ne e strãin ºi de ne înþeles:n-are nimic ca sã ne fascineze, n-are nimic dintr-un

monstru. Iar atunci ne întoarcem spre Creator, zeusubaltern ºi trebãluitor, instigator al evenimentelor.Ca sã-nþelegem cum a putut sã creeze, trebuie sã ni-l închipuim sfâºiat între rãu, care înseamnã schim- bare, ºi bine, care înseamnã inerþie. Aceastã luptãa fost desigur nefastã rãului, cãci a trebuit sã suportecontaminarea binelui: iatã de ce Creaþiunea nu poatefi pe de-a întregul rea.

Cum rãul guverneazã tot ce-i coruptibil, altfelspus tot ce e viu, ar fi ridicol sã vrem sã demonstrãm8

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


9/151

cã el conþine mai puþinã fiinþã decât binele, sau chiarcã nu conþine deloc. Cei care îl asimileazã cu neantul

îºi închipuie cã astfel îlsalveazã pe acest biet dumne-zeu bun. Nu-l salvãm decât având curajul de a separacauza lui de cea a demiurgului. Pentru c-a refuzats-o facã, creºtinismul va trebui sã se zbatã, de-a lun-gul întregii lui cariere, sã impunã teza îndoielnicãa unui Creator milostiv: tentativã disperatã ce-avlãguit creºtinismul ºi a compromis zeul pe carevroia sã-l protejeze.

Nu putem sã nu ne gândim cã, rãmasã în stadiulde schiþã, Creaþiunea nu putea fi terminatã ºi nicinu merita sã fie, ºi cã ea este în totul un pãcat, fai-moasa crimã comisã de om apãrând astfel ca o ver-siune minorã a unei crime cu mult mai grave. Caree vina noastrã, decât aceea de a fi urmat, mai multsau mai puþin servil, exemplul Creatorului? Fatali-tatea lui — o recunoaºtem prea bine în noi: nudegeaba am ieºit din mâinile unui zeu nefericit ºirãu, din mâinile unui zeu blestemat.

*

Predestinaþi, unii, sã credem în zeul suprem dar

neputincios, alþii în demiurg, alþii în demon, nu noidecidem pe cine slãvim, nici pe cine hulim.Demonul este reprezentantul, delegatul demiur-

gului, de ale cãrui trebi grijeºte în lumea aceasta. Înciuda prestigiului ºi a spaimei pe care-o inspirãnumele sãu, el nu-i decât un administrator, un înger însãrcinat cu munca de jos — cu istoria.

Alta e anvergura demiurgului: în lipsa lui, cumam putea înfrunta încercãrile noastre? Dacã am fila înãlþimea lor, dacã am fi cât de cât demni de ele, 9

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


10/151

n-am mai avea nevoie sã-l invocãm. Ci puºi în faþamediocritãþii noastre patente, ne agãþãm de el, îlimplorãm chiar sã existe: dacã s-ar dovedi o ficþiu-ne, ce disperare ºi umilinþã ne-ar copleºi! Cui altuiasã-i punem în cârcã lacunele, mizeriile noastre, penoi înºine? Promovându-l autor al carenþelor noas-tre, el ne serveºte drept scuzã pentru tot ce n-amputut fi. Iar când pe deasupra îl facem rãspunzãtorpentru acest univers ratat, savurãm chiar o anumepace: incertitudinea asupra originilor ºi perspecti-velor noastre se risipeºte, trãim deplina siguranþã în insolubil, departe de coºmarul speranþei. Meri-tul lui e cu adevãrat nepreþuit: ne scuteºte chiar ºide regrete, de vreme ce ºi-a asumat pânã ºiiniþiativaeºecurilor noastre.

Mai important e sã ne regãsim în divinitate vici-ile, nu virtuþile. Ne obiºnuim cu calitãþile noastre,pe când cusururile noastre ne obsedeazã, ne chinuie.A le putea proiecta într-un zeu capabil sã decadãla fel de mult ca noi ºi care sã nu fie îngrãdit defadele atribute îndeobºte admise — asta ne uºureazãºi ne liniºteºte. Dumnezeul cel rãu e dumnezeul celmaiutildin câþi au fost vreodatã. Dacã nu l-am aveala îndemânã, pe cine ne-am mai vãrsa fierea? Oriceformã de urã se îndreaptã, în ultimã instanþã, contralui. De vreme ce toþi considerãm cã meritele noastre sunt nerecunoscute sau batjocorite, cum sã admi-tem cã o nedreptate atât de generalã poate fi pusãdoar pe seama omului? Ea trebuie sã vinã mai desus ºi sã se confunde cu vreo uneltire strãveche, cu însuºi actul Creaþiunii. ªtim aºadar pe cine sã mus-trãm, pe cine sã hulim: nimic nu ne încântã ºi susþine10

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


11/151

mai mult decât putinþa de a plasa originea miºelieinoastre cât mai departe de noi.

Cât despre dumnezeul propriu-zis, bun ºi nevol-nic, îl regãsim de fiecare datã când nu mai rãmâne în noi nici o urmã a vreunei lumi, în acele momentecare îl postuleazã, care, legate de el dintru-nceput, îltrezesc, îlcreeazã , ºi în timpul cãrora el urcã din adân-curile noastre amuþindu-ne sarcasmele. Dumnezeue doliul ironiei. Ajunge însã ca ironia sã-ºi revinã,

sã preia iniþiativa: relaþiile cu el se stricã ºi înceteazã.Atunci, sãtui sã ne tot punem între bãri despre el,vrem sã-l evacuãm din obsesiile ºi furiile noastre, îi refuzãm chiar ºi dispreþul nostru. Atâþia înainteanoastrã l-au lovit, cã ni se pare inutil sã hãrþuim uncadavru. ªi totuºi el conteazã, încã, pentru noi,mãcar pentru regretul cã nu l-am doborât noi înºine.

*

Pentru a evita complicaþiile proprii dualismului,am putea imagina un singur ºi acelaºi dumnezeu,a cãrui istorie s-ar derula în douã faze: în prima, înþelept, exsanguu, retras în sine, fãrã nici o velei-tate de a se manifesta: un zeuadormit, vlãguit depropria-i eternitate; — în a doua fazã, activ, frene-tic, comiþând greºealã dupã greºealã, el s-ar deda lao activitate condamnabilã în cel mai înalt grad.Aceastã ipotezã, dacã judecãm bine, este mai tul- bure ºi mai puþin avantajoasã decât aceea a doi zeitotal diferiþi. Dacã socotim însã cã nici una din elenu lãmureºte ce valoreazã lumea aceasta, ne rãmâneposibilitatea de a crede, ca unii gnostici, cã zeul afost tras la sorþi dintre îngeri. 11

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


12/151

(E jalnic, e degradant sã asimilãm divinitatea cuo persoanã. Ea nu va fi niciodatã o idee sau un prin-

cipiu anonim pentru fervenþii Testamentelor. Douã-zeci de veacuri de altercaþii nu se uitã de la o zi laalta. Viaþa noastrã religioasã — fie cã se inspirã dinIov, fie din Sfântul Pavel — este gâlceavã, exces,dezlãnþuire. Ateii, care mânuiesc invectiva cu-atâtaplãcere, dovedesc foarte clar cã vizeazã pecineva.Ar trebui sã fie mai puþin orgolioºi; emanciparea lor

nu e atât de completã pe cât li se pare: îºi fac, despreDumnezeu, exact aceeaºi idee ca ºi credincioºii.)

*

Creatorul e absolutul omului exterior; în schimb,omul lãuntric vede în Creaþiune un detaliu jenant,un episod inutil, chiar nefast. Orice experienþã reli-gioasã profundã începe acolo unde ia sfârºit domniademiurgului, nu are ce face cu el, îl acuzã, este nega-rea lui. Atâta timp cât Creatorul ºi lumea ne obse-deazã, nu vom putea scãpa de ei pentru ca, într-unelan autodistructiv, sã regãsim increatul ºi sã ne pier-dem în el.

Prin extaz — al cãrui obiect e un dumnezeu fãrã atribute, o esenþã de dumnezeu — ne înãlþãm spreo formã de apatie mai purã chiar decât aceea a zeu-lui suprem ºi, cufundându-ne în divin, suntemtotodatã dincolo de orice formã de divinitate. Esteetapa finalã, punctul de sosire al misticii, punctulde plecare fiind ruptura cu demiurgul, refuzul dea-l mai frecventa ºi de a-i lãuda lucrarea. Nimeninu-i mai cade în genunchi, nimeni nu-l mai vene-reazã. Singurele cuvinte ce i le adresãm sunt rugi12

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


13/151

în rãspãr — unic mod de comunicare între o crea-turã ºi un Creator deopotrivã de cãzuþi.

*

Impunându-i dumnezeului oficial funcþiile depãrinte, de creator ºi de administrator, l-am expusunor atacuri de pe urma cãrora avea sã sucombe.ªi ce viaþã lungã ar fi avut dacã era ascultat unMarcion, ereziarhul care, mai hotãrât decât toþi, s-aridicat contra escamotãrii rãului ºi a contribuit celmai mult la gloria dumnezeului cel rãu prin ura cei-a purtat-o! Nu existã altã religie care, la începu-turile ei, sã fi ratat mai multe ocazii. Am fi desigurtotal diferiþi dacã inauguram era creºtinã execrându-lpe Creator, cãci libertatea de a-l umili ne-ar fi uºuratcu siguranþã povara, fãcându-ne mai suportabileultimele douã milenii. Biserica, refuzând sã-l incri- mineze ºi sã adopte doctrinele ce îndrãzneau sã-lcondamne, avea sã porneascã pe calea fãþãrniciei ºia minciunii. Avem cel puþin mângâierea sã consta-tãm cã ceea ce fascineazã mai mult în istoria ei suntduºmanii sãi intimi, toþi cei pe care i-a combãtut ºirespins, ºi care, spre a-i salva lui Dumnezeu onoarea,

i-au tãgãduit, cu riscul martiriului, calitatea de Crea-tor. Fanatici ai neantului divin, ai acelei absenþe încare se complace bunãtatea supremã, ei cunoºteaufericirea de a urâ sau iubi un zeu sau altul fãrã res-tricþii, fãrã rezerve. Îmbãtaþi de credinþa lor, nu vorfi fost capabili sã observe dramul de jonglerie ceintrã pânã ºi-n frãmântarea cea mai sincerã. Noþiu-nea de pretextnu se nãscuse încã, ºi nici acea ispitã, întru totul modernã, de-a ne ascunde agoniile înspatele unei acrobaþii teologice. Exista la ei, totuºi, 13

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


14/151

o anume ambiguitate: ce erau acei gnostici ºi mani-heiºti de tot soiul, dacã nu niºte perverºiai puritãþii,

niºte obsedaþi ai ororii? Rãul îi atrãgea, era pentruei aproape un rãsfãþ: în lipsa lui, existenþa le-ar fifost ca ºi goalã. Îl urmãreau, nu-l slãbeau o clipitã.Iar dacã susþineau cu atâta ardoare cã rãul esteincreat,e pentru cã-n tainã doreau ca el sã dãinuiascã veºnic,spre a se bucura de el, spre a-ºi putea exercita de-apururi virtuþile lor combative. Cum, din iubire pentruTatãl, au meditat prea mult la Potrivnic, aveau sã sfâr-ºeascã prin a înþelege damnaþiunea mai bine decâtmântuirea. E ºi motivul pentru care au înþeles atâtde bine esenþa lumii acesteia. Va fi oare Biserica, dupãce i-a afurisit, destul de abilã ca sã-ºi însuºeascãtezele lor, ºi destul de caritabilã ca sã-l aducã pe Creator în prim-plan, sã-l excomunice în sfârºit? Ea nu vaputea renaºte decât dezgropând ereziile, decât anu-lându-ºi vechile anateme ºi pronunþând altele noi.

*

Timid, molâu, binele este inapt sã se propage;rãul, mult mai zelos, vrea sã se transmitã ºi chiarizbuteºte, cãci posedã dublul privilegiu de a fi fas-

cinant ºi contagios. De aceea, mai lesne vedem rãs-pândindu-se, ieºindu-ºi din albie un dumnezeu rãudecât unul bun.

Aceastã incapacitate de a rãmâne în sine, pe careCreatorul avea s-o ilustreze într-un mod atât de ne-fericit, am moºtenit-o noi toþi: a procrea înseamnã acontinua în alt chip ºi la altã scarã lucrarea care-ipoartã numele, înseamnã a pune, printr-o jalnicã mai-muþãrealã, încã o cãrãmidã la „creaþia“ lui. Fãrã im-pulsul dat de el, dorinþa de a prelungi lanþul fiinþelor14

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


15/151

n-ar exista, ºi nici aceastã nevoie de a subscrie la miº-maºurile cãrnii. Orice naºtere este suspectã; îngerii,

din fericire, sunt strãini de aºa ceva, propagareavieþii fiind rezervatã celor cãzuþi. Lepra este nerãb-dãtoare ºi lacomã, îi place sã se lãþeascã. Tre buie sãdescurajãm procreaþia; teama de a vedea omenireastingându-se nu are nici un temei: orice s-ar întâm-pla, vor fi peste tot destui nerozi poftind sã seperpetueze, iar dacã pânã ºi aceºtia ar sfârºi prin arefuza, se va gãsi mereu, gata sã se sacrifice, vreuncuplu hidos.

Nu atât pofta de a trãi trebuie combãtutã, cât por-nirea de „a lãsa urmaºi“. Pãrinþii, genitorii, sunt niºteprovocatori sau niºte nebuni. Ce poate fi mai depri-mant decât faptul cã ultimul avorton posedã facul-tatea de a da viaþã, de-a „aduce pe lume“? Cum sãnu te cuprindã spaima sau sila când te gândeºti lamiracolul ce face din primul venit un demiurg pepuncte? Ceea ce trebuia sã fie un dar la fel de excep-þional ca ºi geniul a fost distribuit tuturora de-avalma: generozitate de speþã joasã ce descalificã pevecie natura.

Îndemnul criminal al Genezei:Creºteþi ºi vã în-mul þiþi— nu putea ieºi din gura unui bun dum-

nezeu.Fiþi puþini— sã fi sugerat mai curând, dacãavea ºi el de spus un cuvânt. De asemeni, nicicumnu putea sã adauge funestele vorbe:ªi umpleþi pãmântul. Ar trebui, fãrã întârziere, sã le ºtergem dinBiblie, ca sã-i spãlãm ruºinea de a le fi primit întrecoperþile ei.

Carnea se întinde tot mai mult ca o cangrenã pefaþa pãmântului. Nu ºtie sã-ºi impunã limite, conti-nuã sã se lãþeascã în ciuda eºecurilor sale, îºi ia înfrân- gerile drept cuceriri; carnea n-a învãþat niciodatã 15

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


16/151

nimic. Prin esenþã, ea stã sub autoritatea Creatoru-lui, care ºi-a proiectat în ea instinctele ticãloase. În

mod normal, carnea ar trebui sã-i consterneze nuatât pe cei care-o contemplã, cât mai ales pe cei careo fac sã dãinuie ºi-i asigurã expansiunea. Nici vorbã însã de aºa ceva, cãci ei nu ºtiu la ce aberaþie suntcomplici. Femeile gravide vor fi cândva lapidate,instinctul matern va fi proscris, iar sterilitatea acla-matã. Pe bunã dreptate, sectele în care fecunditateaera privitã cu suspiciune, bogomilii ºi catarii,condamnau cãsãtoria, instituþie monstruoasã pe caretoate societãþile o ocrotesc dintotdeauna, spre mareadisperare a celor ce rezistã delirului obºtesc. A pro-crea înseamnã a iubi flagelul, a vrea sã-l întreþii ºisã-l sporeºti. Aveau dreptate filozofii antici care asi-milau Focul cu principiul universului — ºi al dorin-þei. Cãci dorinþa pârjoleºte, mistuie, nimiceºte: cauzãdar ºi pierzanie a fiinþelor, ea este sumbrã, ea esteinfernalã prin esenþa ei.

Aceastã lume n-a fost creatã cu bucurie. Se pro-creeazã totuºi cu plãcere. Aºa-i, desigur, însã plã-cerea nu e bucurie, ci simulacrul ei: ea are funcþiade-a amãgi, de a ne face sã uitãm cã, pânã în cel maimic detaliu, Creaþiunea poartã pecetea tristeþii iniþiale

din care-a ieºit. Obligatoriu înºelãtoare, plãcerea e,de asemeni, cea care ne permite sã fãptuim o anumeispravã pe care-n teorie o respingem. Fãrã concursulei, abstinenþa, câºtigând teren, i-ar seduce pânã ºipe ºobolani. Dar tot voluptatea ne face sã înþelegem în ce mãsurã plãcerea este iluzorie. Prin ea plãcerea îºi atinge culmea, suprema intensitate, ºi tot aco-lo, în culmea reuºitei, are brusc revelaþia irealitãþiisale, se prãbuºeºte în propriul neant. Voluptatea estedezastrulplãcerii.16

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


17/151

Nu putem accepta ca un zeu —ºi nici mãcar unom— sã purceadã dintr-o gimnasticã încununatã

cu un grohãit. E ciudat cã la capãtul unei perioadeatât de îndelungate evoluþia n-a izbutit sã punã lapunct o altã formulã. Pentru ce s-ar fi ostenit, dealtfel, câtã vreme cea existentã funcþioneazã din plinºi mulþumeºte pe toatã lumea? Sã ne-nþelegem: nupunem în cauzã viaþa în sine: ea este cât se poatede misterioasã ºi de istovitoare; nu însã ºi exerciþiul

în chestiune, de o inadmisibilã facilitate,avândîn vedere consecin þele lui. Când ºtii ce împarte fiecã-ruia destinul, rãmâi consternat în faþa disproporþieidintre un moment de uitare ºi suma uriaºã a mize-riilor ce rezultã din el. Cu cât aprofundezi acestsubiect, cu atât te convingi cã singurii care au înþelesceva sunt cei care-au optat pentru luxurã sau pentru

ascezã — desfrânaþii sau castraþii.Cum faptul de a procrea presupune o rãtãciremonstruoasã, e sigur cã dacã am deveni înþelepþi,adicã indiferenþi faþã de soarta speciei, am pãstra dinea doar câteva eºantioane, la fel cum se conservãspecimene de animale pe cale de dispariþie. Sã punemstavilã cãrnii, sã încercãm sã-i frângem fiorosulavânt. Asistãm la o adevãratã molimã de viaþã, lao inflaþie de chipuri. Unde ºi cum sã mai rãmâi sin-gur cu Dumnezeu?

Nimeni nu are permanent obsesia ororii; ni se întâmplã sã ne detaºãm de ea, aproape s-o uitãm,mai ales atunci când contemplãm un peisaj din caresemenii noºtri lipsesc. De îndatã ce ei îºi fac apariþia,suntem iar copleºiþi de oroare. Dacã am fi tentaþi sã-liertãm pe Creator, sã considerãm aceastã lume accep-tabilã sau chiar mulþumitoare, ºi tot ar trebui sã 17

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


18/151

avem rezerve în ce-l priveºte pe om, aceastã patãneagrã a Creaþiunii.

*

Putem sã ne închipuim cã demiurgul, convins deimperfecþiunea sau de nocivitatea operei sale, vadori cândva s-o nimiceascã, ºi chiar cã va face ast-fel încât sã disparã împreunã cu ea. Dar ne putemde asemeni imagina cã, dintotdeauna, el nu face

altceva decât sã se distrugã ºi cã devenirea se reducela procesul acestei lente autodistrugeri. Proces tãrã-gãnat sau precipitat, în amândouã eventualitãþile arfi vorba de o retragere în sine, de un examen deconºtiinþã, al cãrui rezultat ar fi renegarea Creaþiuniide cãtre autorul ei.

Lucrul cel mai înrãdãcinat ºi mai puþin percep- tibil în noi e sentimentul unui eºec esenþial, secretal tuturora, inclusiv al zeilor. ªi, fapt remarcabil, ceimai mulþi nici nu bãnuiesc cã încearcã acest sen-timent. Suntem de altfel, printr-o favoare specialãa firii, sortiþi sã nu devenim conºtienþi de el: forþaunei fiinþe stã în incapacitatea ei de a ºti cât e desingurã. Ignoranþã binecuvântatã, graþie cãreia poatesã se agite ºi sã fãptuiascã. Dacã ajunge sã aibã reve-

laþia tainei sale, resortul i se sfarmã pe datã, definitiv.E ceea ce i s-a întâmplat Creatorului, sau urmeazã,poate, sã i se întâmple.

*

Sã fi trãit dintotdeauna cu nostalgia de a coinci-de cu ceva, fãrã, la drept vorbind, sã ºtii cu ce…E uºor sã treci de la necredinþã la credinþã, sauinvers. Însã la ce sã te converteºti ºi ce sã abjuri când18

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


19/151

eºti atins de o luciditate cronicã? Lipsitã de substan-þã, ea nu oferã vreun conþinut pe care sã-l poþi renega;

e vidã, iar vidul nu poþi sã-l renegi: luciditatea esteechivalentul negativ al extazului.Cel ce nu coincide cu nimic nu va coincide mai

mult nici cu sine: de aici chemãrile fãrã credinþã,convingerile ºovãielnice, febrele lipsite de fervoare,acea dedublare ce ne afecteazã ideile ºi chiar refle-xele. Echivocul, care guverneazã toate raporturilenoastre cu lumea aceasta ºi cu cealaltã, îl pãstramla început pentru noi; apoi l-am rãspândit în jur,pentru ca nimeni sã nu-i scape, pentru ca nimenisã nu ºtie la ce sã se aºtepte. Nu mai existã nimicclar, nicãieri: din vina noastrã, înseºi lucrurile ºovãieºi se cufundã în perplexitate. Ar trebui sã posedãmfacultatea — indispensabilã celui ce-ºi cautã mân- tuirea — de a crede cã rugãciunea este posibilã.Infernul e când rugãciunea devinede neconceput.Instaurarea unui echivoc universal este ispravanoastrã cea mai dezastruoasã ºi care face din noirivali ai demiurgului.

*

N-am fost fericiþi decât în epocile în care, tânjind

la dispariþie, ne acceptam neantul cu entuziasm. Sen-timentul religios nu se naºte din constatarea insig-nifianþei noastre, ci din aspira þia cãtre ea, din nevoiade a ne bãlãci în ea. Aceastã nevoie, inerentã naturiinoastre, cum va mai fi satisfãcutã, acum cã nu maiputem trãi la remorca zeilor? Altãdatã, ei ne aban-donau pe noi; astãzi, e rândul nostru. Prea multãvreme am trãit pe lângã ei ca sã mai afle, din parte-ne,vreo milã; avându-i tot timpul în coastã, îi auzeamcum miºunã ; ne pândeau ºi ne spionau: în casa 19

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


20/151

noastrã, nu ne mai simþeam acasã… Or, aºa cum ne învaþã experienþa, nu existã pe lume nimic mai odios

decât vecinul. A-l ºti atât de aproape în spaþiu nesufocã ºi face un iad din zilele ºi nopþile noastre.Degeaba meditãm, ceas de ceas, cum sã-i venim dehac: e tot acolo, cumplit de prezent. Fiecare gândne îndeamnã sã-l suprimãm; când în sfârºit nedecidem, ne cuprinde un acces de laºitate, chiar înain-tea faptei. Astfel, suntem ucigaºii potenþiali ai celorce trãiesc în preajma noastrã; ci neputând sã-i uci-dem în fapt, ne perpelim ºi ne umplem de fiere,veleitari ºi rataþi ai crimei.

Deºi, cu zeii, totul pãrea mai simplu, trebuia, datãfiind imemoriala lor indiscreþie, s-o rupem cu eiindiferent de preþ: prea ne stãteau pe cap ca sã-i maiputem rãbda. Aºa se explicã de ce la hãrmãlaia gene-ralã contra lor nu putea lipsi glãsciorul nici unuia

dintre noi. *

Când ne gândim la aceºti tovarãºi sau duºmanide mai multe ori milenari, la toþi patronii sectelor,religiilor ºi mitologiilor, singurul de care n-am vreasã ne despãrþim e acest demiurg: ne leagã de el chiar

relele pe care i le putem pune în cârcã. Cel mai mã-runt fapt de viaþã, viaþa în general, ne duce cu gândulla el. De fiecare datã când meditãm la ea, când îiscrutãm originile, ne fascineazã ºi ne înspãimântã;e un miracol înfricoºãtor, ce trebuie sã vinã de lael,zeu special, cu totul aparte. Nu foloseºte la nimicsã susþinem cã nici nu existã, câtã vreme stuporilenoastre cotidiene vin sã-i impunã ºi sã-i proclamerealitatea. Se va pretinde cã poate a existat, dar amurit ºi el ca ceilalþi? — Aceleaºi stupori îºi vor20

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


21/151

continua asaltul, vor stãrui sã-l reînvie, iar el vadãinui cât fascinaþia ºi teama noastrã, cât aceastã

curiozitate îngrozitã în faþa a tot ce existã, în faþa atot ce trãieºte. Se va spune: „Biruiþi-vã teama, ca sãrãmânã doar fascinaþia.“ Dar ca s-o biruim, s-o facemsã disparã, ar trebui s-o atacãm în chiar principiulei ºi sã-i distrugem bazele, ar trebui — nici mai mult,nici mai puþin — sã refacem lumea din temelii, sãne schimbãm voioºi demiurgul, într-un cuvânt sãne lãsãm pe mânaaltuiCreator.


22/151

Noii zei


23/151

Cel care se intereseazã de perindarea ideilor ºi

credinþelor intolerante ar trebui sã se opreascã laspectacolul oferit de primele veacuri ale erei noastre:ar gãsi acolo modelul absolut al tuturor formelor deconflict pe care, sub o formã atenuatã, le întâlnim în orice moment al istoriei. Nici nu-i de mirare: esteepoca în care oamenii au urât mai mult ca oricând.Meritul le revine creºtinilor — febrili, inflexibili,

experþi dintru-nceput în meºteºugul urii, în vremece pãgânii nu mai ºtiau sã mânuiascã decât dispre-þul. Agresivitatea este o trãsãturã comunã oamenilorºi zeilor recenþi.

Dacã un ins monstruos de blajin, necunoscând înverºunarea, ar vrea totuºi s-o deprindã sau mãcarsã afle ce este, cel mai simplu ar fi pentru el sã-iciteascã pe câþiva Pãrinþi ai Bisericii, începând cuTertulian, cel mai strãlucit dintre toþi, ºi terminând,sã zicem, cu Sfântul Grigorie din Nazianz, plin defiere ºi totuºi insipid, al cãrui discurs împotriva luiIulian Apostatul îþi face poftã sã te converteºti pedatã la pãgânism. Împãratului nu i se recunoaºtenici o calitate; cu satisfacþie afiºatã, i se contestã moar-tea eroicã în rãzboiul cu perºii, unde l-ar fi ucis „un barbar, bufon de meserie, care se pripãºise pe lângãarmatã ºi-i fãcea pe soldaþi, cu farse ºi mãscãri, sã 25

N o

i i z e

i


24/151

uite de nevoile rãzboiului“. Nici un dram de eleganþã,nici o preocupare ca sã parã demn de asemenea

adversar. De neiertat, în cazul sfântului, e cã îl cunos-cuse pe Iulian la Atena, în tinereþe, pe vremea cândfrecventau ºcolile filozofice.

Nimic mai odios ca tonul celor ce apãrã o cauzã,pierdutã în aparenþã, câºtigãtoare în realitate, ce nu-ºipot stãpâni bucuria la gândul triumfului lor, nici nuse pot opri sã-ºi transforme pânã ºi spaimele în

ameninþãri. Când Tertulian, sarcastic ºi înfricoºat,descrie Judecata de Apoi,cel mai mãreþ spectacol, cumo numeºte, el îºi imagineazã cum va râde când îi vacontempla pe atâþia monarhi ºi zei „scoþând gemeteamarnice în strãfundul genunii…“ Insistenþa cu carele aminteºte pãgânilor cã sunt pierduþi, ºi ei, ºi idoliilor, avea de ce sã exaspereze chiar ºi spiritele cele

mai moderate. Înºiruire de pamflete sub masca unortratate, apologetica creºtinã reprezintã o culme agenului bilios.

Nu se poate respira decât în umbra divinitãþiloruzate. Cu cât ne pãtrundem de acest adevãr, cu atâtne repetãm îngroziþi cã, dacã am fi trãit pe vremeaascensiunii creºtinismului, poate am fi cedat fasci-naþiei lui. Începuturile unei religii (ca orice începu-turi) sunt totdeauna suspecte. Cu toate astea, doarele posedã oarece realitate, doar ele suntadevãrate;adevãrate ºi abominabile. Nu poþi asista nepedepsitla înscãunarea unui zeu — oricare zeu ºi oriundear apãrea. Acest neajuns nu e de azi, de ieri: îl sem-nala, la vremea lui, Prometeu, victimã a lui Zeus ºia noii clici din Olimp.

Nu atât speranþa mântuirii, cât ura contra lumiiantice îi mâna pe creºtini într-un unic elan distruc-26

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


25/151

tiv. Cum cei mai mulþi erau venetici, dezlãnþuirealor împotriva Romei se explicã. Dar ce soi de delir

putea sã-l cuprindã pe pãmântean, atunci când seconvertea? Mai puþin dãruit decât ceilalþi, el nu aveadecât o soluþie: sã se urascã pe sine. Fãrã aceastãdeviaþie a urii, insolitã la început, contagioasã maiapoi, creºtinismul ar fi rãmas o simplã sectã, limi-tatã la o clientelã strãinã, singura, la drept vorbind,capabilã sã schimbe fãrã remuºcãri strãvechii zei pe

un cadavru þintuit în cuie. Cine vrea sã ºtie cum arfi reacþionat la rãsturnarea sãvârºitã de Constantinsã se punã în locul unui pãstrãtor al tradiþiei, al unuipãgân mândru de a fi pãgân: cum sã accepte crucea,cum sã tolereze pe stindardele romane simbolul uneimorþi ruºinoase? S-au resemnat totuºi, iar aceastãresemnare, care curând avea sã devinã generalã, s-a

nãscut dintr-o sumã de înfrângeri lãuntrice pe carecu greu ne-o imaginãm. Dacã, în plan moral, putemvedea în ea încununarea unei crize ºi astfel sã-i acor-dãm statutul sau scuza unei convertiri, ea apare cao trãdare de îndatã ce-o privim doar sub aspect poli-tic. A-i abandona pe zeii ce fãcuserã Roma însem-na abandonarea Romei înseºi, spre a intra în cârdãºiecu „noul soi de oameni, fãrã trecut, fãrã patrie ºitradiþii, coalizaþi împotriva tuturor instituþiilor religioase ºi civile, urmãriþi de justiþie, consideraþi miºeide toatã lumea, dar care-ºi fac un titlu de glorie dinoprobriul obºtesc“. Diatriba lui Celsus este din anul178. Cu aproape douã veacuri mai târziu, Iulianavea sã scrie la rându-i: „Dacã gãsiþi, sub domnialui Tiberiu sau a lui Claudiu, mãcar un singur spi-rit ales care sã fi îmbrãþiºat ideile creºtine, consi-deraþi-mã drept cel mai mare impostor.“ 27

N o

i i z e

i


26/151

„Noul soi de oameni“ avea sã se agite îndelungpânã sã-i cucereascã pe rafinaþi. Cum sã le acorzi

încredere acestor necunoscuþi, ieºiþi din drojdia socie-tãþii ºi ale cãror gesturi inspirã numai dispreþ? ªi cuatât mai mult: cum sã accepþi zeul celor pe care-idispreþuieºti ºi care pe deasupra e o plãsmuire recen-tã? Cum doar vechimea le garanta validitatea, toþizeii erau toleraþi, cu condiþia sã nu fi apãrut de curând.În cazul de care vorbim, lucrul cel mai supãrãtor era

absoluta noutate a Fiului: un contemporan, un par-venit… El, personajul acesta respingãtor, pe care niciun înþeleptnu-l prevãzuse, nici nu-l prefigurase, a„ºocat“ cel mai mult. Apariþia lui a fost un scandal:pentru a se obiºnui cu el, lumii i-au trebuit patruveacuri. Tatãl, o mai veche cunoºtinþã, fiindacceptat,creºtinii, din raþiuni tactice, l-au adoptat ºi s-au servit

de el: cãrþile care îl celebrau ºi al cãror spirit eraperpetuat de Evanghelii ar fi fost, dupã Tertulian,mai vechi cu câteva secole decât templele, oracoleleºi zeii pãgâni. Furat de vervã, apologistul susþinechiar cã Moise ar preceda cu câteva milenii cãdereaTroiei. Asemenea divagaþii erau menite sã combatãefectul pe care-l puteau suscita remarci precum ceaa lui Celsus: „La urma urmei, evreii, cu multe vea-curi în urmã, s-au format ca popor, ºi-au rânduit legide care se folosesc ºi acum. Religia pe care-o prac-ticã, oricum ar fi ea ºi orice se poate spune despreea, este religia strãmoºilor lor. Rãmânându-i cre-dincioºi, ei fac exact ce fac ºi ceilalþi oameni, carepãstreazã, fiecare, datinile pãmântului.“

A îmbrãþiºa prejudecata vechimii însemna impli-cit a-i recunoaºte pe zeii indigeni drept singurii legi-timi. Din calcul, creºtinii acceptau sã se încline în28

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


27/151

faþa prejudecãþii ca atare, dar nu puteau, fãrã a se dis-truge, sã meargã mai departe ºi s-o adopte integral,

cu toate consecinþele ei. Pentru un Origene, zeii etnicierau niºte idoli, rãmãºiþe ale politeismului; SfântulPavel îi coborâse deja la rangul de demoni. Iudais-mul îi socotea pe toþi mincinoºi, în afarã de unul —al sãu. „Singura lor greºealã, spune Iulian despreevrei, este cã încercând sã-ºi mulþumeascã zeul, nu-islujesc în acelaºi timp ºi pe ceilalþi.“ Totuºi îi laudãpentru refuzul lor de a urma moda în materie dereligie. „Îmi repugnã schimbarea în orice domeniu,ºi mai ales în ce-i priveºte pe zei“ — iatã o mãr-turisire ce l-a discreditat ºi care este folositã pentrua-l taxa de „reacþionar“. Dar ce „progres“, ne între- bãm, reprezintã creºtinismul faþã de pãgânism? Nuexistã „salt calitativ“ de la un zeu la altul, de la ocivilizaþie la alta. ªi nici de la un limbaj la alt limbaj.Cine ar îndrãzni sã susþinã superioritatea scriitorilorcreºtini asupra celor pãgâni? Sfântul Ieronim mãrtu-riseºte cã dupã o lecturã din Cicero sau Plaut îi erasilã sã-i citeascã pânã ºi pe Profeþi, care totuºi aveaualt suflu ºi alt stil decât Pãrinþii Bisericii. „Progresul“ în vremea aceea se întrupa în aceºti Pãrinþi ilizibili:a le întoarce spatele însemna oare a trece de partea

„reacþiunii“? Iulian avea perfectã dreptate sã li-iprefere pe Homer, pe Tucidide sau Platon. Decretulprin care interzicea profesorilor creºtini sã-i comen-teze pe autorii greci a fost mult criticat, ºi nu numaide adversarii, ci ºi de admiratorii sãi din toate epo-cile. Nu dorim sã-l justificãm, dar nu putem sã nu-l înþelegem. Avea de-a face cu niºte fanatici; ca sã leimpunã respect, trebuia din când în când sã exage-reze întocmai ca ei, sã debiteze câte-o enormitate laadresa lor, altfel l-ar fi dispreþuit, l-ar fi considerat 29

N o

i i z e

i


28/151

un amator. Le-a cerut aºadar acelor „învãþãtori“ sã-iimite pe scriitorii pe care-i comentau ºi sã le împãr-

tãºeascã opinia despre zei. „Iar dacã sunt convinºicã aceºti autori s-au înºelat asupra esenþialului, nuau decât sã meargã în bisericile galileenilor, sã-icomenteze pe Matei ºi pe Luca!“

În viziunea celor vechi, cu cât recunoaºtem maimulþi zei, cu atât slujim mai bine Divinitatea, zeiinefiind decât aspectele, chipurile acesteia. A vrea sã

le limitezi numãrul era o impietate; a-i suprima petoþi în folosul unuia singur — o crimã. De aceastãcrimã s-au fãcut vinovaþi creºtinii. Ironia nu mai eraatitudinea potrivitã faþã de ei: rãul pe care-l pro-pagau câºtigase prea mult teren. Tot nãduful luiIulian venea din imposibilitatea de a-i trata cu dezin-volturã.

*

Politeismul corespunde mai bine diversitãþii ten-dinþelor ºi pornirilor noastre, cãci le oferã posibili-tatea sã se exerseze, sã se manifeste, fiecare din elefiind liberã de a tinde, potrivit naturii sale, spre zeulce-i convine pe moment. Dar ce poþi face cu unsingur zeu? Cum sã-l priveºti, cum sã-lutilizezi? Înprezenþa lui, trãieºti permanentsub presiune. Mono-teismul ne comprimã sensi bilitatea: ne face mai pro-funzi restrângându-ne; sistem de constrângeri ce neconferã o dimensiune lãuntricã în detrimentul în-floririi forþelor noastre, el constituie o barierã, neopreºte expansiunea, ne deregleazã. Neîndoielnic,eram mainormalicu mai mulþi zei decât suntem cuunul singur. Dacãsãnãtateae un criteriu, cât am dat îndãrãt cu monoteismul!30

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


29/151

Sub regimul mai multor zei, fervoarea se împarte;când se adreseazã unuia singur, ea se concentreazã,

se exacerbeazã ºi sfârºeºte prin a se transforma înagresivitate, încredinþã . Energia nu mai e dispersatã,ci focalizatã într-un singur punct. Remarcabil înpãgânism era faptul cã nu se fãcea o distincþie radi-calã între a crede ºi a nu crede, între a avea sau anu avea credinþa. De altfel, credinþa este o invenþiecreºtinã; ea presupune un acelaºi dezechilibru la om

ca ºi la Dumnezeu, prinºi într-un dialog pe cât dedramatic, pe-atât de delirant. De unde caracterulfuribund al noii religii. Cea veche, mult maiumanã , îþi lãsa libertatea sã alegi zeul care-þi plãcea; cum eanu-þi impunea nici unul, te lãsa sã optezi pentruunul sau pentru altul. Cu cât erai mai nãzuros, cuatât simþeai nevoia sã-i schim bi, sã treci de la unul

la altul, sigur fiind cã în decursul unei vieþi veiajunge sã-i iubeºti pe toþi. În plus, erau modeºti, nupretindeau decât respect: îi salutai, nu le cãdeai îngenunchi. Conveneau perfect celui sfâºiat de contra-dicþii ireductibile, spiritului hãrþuit ºi neîmpãcat: ceºansã pentru el, în deruta lui itinerantã, sã-i poatãîncercape toþi ºi sã fie aproape sigur de a-l gãsi exactpe cel de care avea, pe moment, mai multã nevoie!Dupã triumful creºtinismului, libertatea de a evoluaprintre ei ºi de a-þi alege unul dupã plac a devenitde neimaginat. Coabitarea lor, admirabila lor pro-miscuitate luase sfârºit. Cutare estet, obosit dar nuºi dezgustat de pãgânism, ar mai fi aderat la nouareligie dacã bãnuia câte veacuri avea sã dureze? Armai fi schimbat el fantezia proprie unui regim cuidoli interºanjabili pe un cult al cãrui zeu avea sãse bucure de o longevitate atât de înfricoºãtoare? 31

N o

i i z e

i


30/151

În aparenþã, omul ºi-a dãruit zei din nevoia dea fi ocrotit, din nevoia de siguranþã; în realitate, din

setea de a suferi. Cât timp credea cã existã o mul-þime de zei, îºi pãstrase o libertate de manevrã, por-tiþe de scãpare; limitându-se apoi la unul singur, s-acondamnat la un plus de constrângeri ºi suferinþe.Numai un animal ce împinge iubirea ºi ura de sinepânã la viciu îºi putea oferi luxul unei robii atât deapãsãtoare. Câtã cruzime faþã de noi înºine sã ne

logodim cu marele Spectru ºi sã ne legãm soartade-a lui! Zeulunicface viaþa insuportabilã.Creºtinismul s-a folosit de rigoarea juridicã a

romanilor ºi de acrobaþia filozoficã a grecilor pentrua încãtuºa spiritul, nu pentru a-l elibera. Încãtuºân-du-l, l-a obligat sã-ºi scruteze adâncimile, sã coboare în el însuºi. Dogmele îl întemniþeazã, îi fixeazã limite

exterioare de care-n nici un caz nu trebuie sã treacã; în acelaºi timp, ele îi lasã libertatea sã-ºi colindepropriul univers, sã-ºi exploreze propriile deliruri,iar pentru a scãpa de tirania certitudinilor doctrinalesã caute fiinþa — sau echivalentul ei negativ — înpunctul extrem al oricãrei senzaþii. Extazul, aventurãa spiritului încãtuºat, e fatalmente mai frecvent într-oreligie autoritarã decât într-una liberalã; el este atunciun salt cãtre intimitate, recursul la adâncimi, fugaspre sine.

Neavând, vreme atât de îndelungatã, alt refugiudecât pe Dumnezeu, ne-am cufundat în el la fel demult ca în noi înºine (cufundare ce reprezintã sin-gura noastrã izbândã realã în douã mii de ani), i-amsondat ºi ne-am sondat abisurile, i-am lichidat taineleuna câte una, i-am sleit ºi compromis substanþa prindubla agresiune a cunoaºterii ºi a rugãciunii. Anticii32

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


31/151

nu-ºi surmenau zeii: erau prea eleganþi pentru a-ivlãgui ori pentru a-i transforma într-un obiect de

studiu. Cum trecerea funestã de la mitologie la teo-logie nu se fãcuse încã, ei nu cunoºteau acea ten-siune permanentã, prezentã deopotrivã în accentelemarilor mistici ºi în banalitãþile catehismului. Cândlumea în care trãim devine insuportabilã ºi cândsimþim cã legãtura dintre ea ºi noi e fizic tãiatã, soluþianu stã nici în credinþã, nici în negarea credinþei (ex-

presii, amândouã, ale aceleiaºi infirmitãþi), ci în dile-tantismul pãgân, mai exact înideeape care ne-ofacem despre el.

*

Cel mai grav neajuns de care se loveºte creºtinuleste acela de a nu putea slujiîn mod conºtientdecât

un singur zeu, deºi în practicã are libertatea de a se închina mai multora (cultul sfinþilor!). Înfeudaresalutarã ce i-a permis totuºi politeismului sã se pre-lungeascã indirect. Altfel, un creºtinism prea pur arfi instaurat negreºit o schizofrenie universalã. Cã-iplace ori nu lui Tertulian,sufletul este, în mod natural, pãgân. Orice zeu, când rãspunde unor cerinþe ime-diate, urgente, reprezintã pentru noi un surplus devitalitate, o „îmboldire“; nu la fel stau lucrurile dacãne este impus ori dacã nu corespunde nici uneinecesitãþi. Greºeala pãgânismului? — A acceptat ºia acumulat prea mulþi zei: a murit din generozitateºi din exces de înþelegere, a murit din lipsã de instinct.

Dacã pentru a depãºi eul, aceastã leprã, nu maimizãm decât pe aparenþe, este cu neputinþã sã nudeplângem dispariþia unei religii fãrã drame, fãrãcrize de conºtiinþã, fãrã îndemnuri la remuºcare, la 33

N o

i i z e

i


32/151

fel de superficialã în principiile ca ºi în practicile ei.Filozofia, ºi nu religia, era profundã în Antichitate; în timpurile moderne, „profunzimea“ ºi sfâºierilede tot felul ce-i sunt inerente au avut drept cauzãdoar creºtinismul.

Epocile fãrã credinþã precisã (epoca elenisticã saua noastrã) sunt cele ce-ºi propun sã-i clasifice pe zei,refuzând totodatã sã-i împartã în adevãraþi ºi falºi.Dimpotrivã, în momentele când dominã fervoarea,ideea cã zeii ar putea fi egali este de neimaginat. Rugã-ciunea nu s-ar putea adresa unui zeu probabilade-vãrat. Ea nu se co boarã la subtilitãþi ºi nici nu tolereazãgradaþia în interiorul supremului: chiar ºi atuncicând se îndoieºte, o face în numele Adevãrului.Nu poþi implora o nuanþã . Toate acestea au venit doar odatã cu urgia monoteistã. Altfel stãteau lucrurile cupietatea pãgânã. ÎnOctaviusde Minucius Felix, auto-rul, înainte de a pleda pentru poziþia creºtinã, îiatribuie lui Cecilius, reprezentantul pãgânismului,aceste cuvinte: „Vedem cum sunt adoraþi feluriþii zeinaþionali: la Eleusis, Ceres; în Frigia, Cibela; în Epi-daur, Esculap; în Caldeea, Baal; în Siria, Astarte; înTaurida, Diana; în Galia, Mercur, iar la Roma toþiaceºti zei laolaltã.“ ªi, vorbind despre zeul creºtin,singurul neacceptat, adaugã: „De unde vine zeul acestaunic, solitar, pãrãsit, pe care nici un popor liber, niciun regat nu-l recunoaºte…?“

Potrivit unei vechi tradiþii romane, nimeni nutrebuia sã adore zei noi sau strãini dacã aceºtia nufuseserã acceptaþi de stat, mai precis de senat, sin-gurul în drept sã decidã care meritã sã fie adoptaþiºi care respinºi. Zeul creºtin, rãsãrit la periferia impe-34

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


33/151

riului ºi ajuns la Roma pe cãi ruºinoase, avea sã serãzbune crunt mai târziu pentru c-a fost silit sã intre în cetate hoþeºte.O civilizaþie nu e nimicitã decât atunci când îisunt nimiciþi zeii. Creºtinii, neîndrãznind sã atacefrontal imperiul, i-au atacat religia. Nu s-au lãsatpersecutaþi decât ca sã poatã mai bine sã tune ºi sãfulgere împotriva ei, pentru a-ºi satisface nestãvilitapoftã de a urî. Ce nefericiþi ar fi fost dacã ceilalþi nucatadicseau sã-i înalþe la rangul de victime! Totul înpãgânism, pânã ºi toleranþa, îi exaspera. Plini de cer-titudinile lor, nu puteau concepe cã cineva se poatemulþumi, ca pãgânii, cu aparenþe de adevãr, cã sepoate practica un cult ai cãrui preoþi, simpli slujbaºi însãrcinaþi cu grimasele ritualului, nu impuneau ni-mãnui corvoadasinceritãþii.

Când îþi repeþi cã viaþa nu e suportabilã decâtdacã poþi schimba zeii ºi cã monoteismul conþine îngermen toate formele de tiranie, sclavagismul anticnu þi se mai pare atât de odios. Era preferabil sã fiisclav ºi sã poþi adora zeitatea ce-þi era pe plac decâtsã fii „liber“ ºi sã ai în faþã doar una ºi aceeaºivarietate a divinului. Libertatea e dreptul ladiferenþã ;fiind pluralitate, ea postuleazã fãrâmiþarea absolu-tului, transformarea lui într-o puzderie de adevã-ruri, deopotrivã de legitime ºi de provizorii. Existã în democraþia liberalã un politeism subiacent (sausubconºtient, dacã vreþi); invers, orice regim auto-ritar þine de un monoteism deghizat. Ciudat efectal logicii monoteiste: pãgânul care devenea creºtincãdea pe datã în intoleranþã. Mai bine pieri împreunãcu o mulþime de zei concilianþi decât sã prosperi în 35

N o

i i z e

i


34/151

umbra unui despot! În epoca noastrã, când în lipsãde conflicte religioase asistãm la conflicte ideolo-gice, ne punem aceeaºi întrebare ce obseda Anti-chitatea crepuscularã: „Cum sã renunþi la atâþia zeipentru unul singur?“ — cu precizarea, totuºi, cãsacrificiul ce ni se cere nu se mai situeazã la nivelulzeilor, ci mai jos, la cel al opiniilor. Din clipa în careo divinitate — sau o doctrinã — aspirã la suprema-þie, libertatea este în pericol. Dacã vedem în toleranþãvaloarea supremã, tot ce-i aduce atingere trebuiesocotit crimã, începând cu acele opere de convertire în care Biserica a rãmas neîntrecutã. Iar dacã ea aexagerat gravitatea persecuþiilor la care-a fost su-pusã ºi a umflat în chip ridicol numãrul martirilore pentru cã, fiind atâta vreme o forþã opresivã, eranevoitã sã-ºi ascundã fãrãdelegile sub pretextenobile: a lãsa nepedepsite doctrinele pernicioase nuar fi fost, din parte-i, o trãdare faþã de cei ce s-au jert-fit pentru ea? Proceda aºadar la nimicirea „rãtã-ciþilor“ din spirit de fidelitate, ºi tot de aceea, dupãce-a fost persecutatã timp de patru veacuri, a pututsã persecute de-a lungul altor paisprezece. Iatãsecretul,miracolulperenitãþii sale. N-au existat vre-odatã martiri rãzbunaþi mai metodic ºi cu mai multã înverºunare.

Cum instaurarea creºtinismului a coincis cu ceaa Imperiului, unii Pãrinþi ai Bisericii (Euse biu, printrealþii) au pretins cã aceastã coincidenþã are un sensprofund: un Dumnezeu — un Împãrat. În fapt, ceeace i-a permis creºtinismului sã se infiltreze ºi sã facãravagii a fost abolirea barierelor naþionale, posibi-litatea de a circula de la un capãt la altul al unui36

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


35/151

uriaº stat fãrã frontiere. Dacã nu-i era astfel înles-nitã rãspândirea, ar fi rãmas o simplã disidenþã în

sânul iudaismului în loc sã devinã o religie invada-toare ºi, mai supãrãtor, o religie a prozelitismului.S-a servit de orice pentru a racola, pentru a se im-pune ºi a se lãþi, pânã ºi de acele funeralii diurne,a cãror pompã era o insultã atât pentru pãgâni, câtºi pentru zeii olimpieni. Iulian observã cã, potrivitlegiuitorilor din vechime, „având în vedere cã viaþa

ºi moartea diferã întru totul, actele legate de una ºide cealaltã trebuie sãvârºite separat“. În prozelitis-mul lor deºãnþat, creºtinii nu erau dispuºi sã facãaceastã separare: cunoºteau bine utilitatea cada-vrului, foloasele ce se pot trage de pe urma lui. Pãgâ-nismul nu a escamotat moartea, dar s-a ferit sã facãparadã de ea. Era pentru el un principiu fundamen-

tal cã moartea e în discordanþã cu strãlucirea zilei,cã e o insultã la adresa luminii; þinea de noapte ºide zeii infernali. Galileenii au umplut pãmântul cumorminte, spunea Iulian, care nu-l numeºte vreodatãpe Isus altfel decât „mortul“. Pentru pãgânul demnde acest nume, noua superstiþie nu putea apãreadecât ca o exploatare, ca o fructificare a hidosului.Motiv în plus ca sã deplângã progresele fãcute deea în toate mediile. Unii pe care Celsus nu-i putusecunoaºte, dar pe care i-a cunoscut prea bine Iulian,au fost veleitarii creºtinismului, cei care, deºi inca-pabili sã adere fãrã rezerve, s-au silit sã-l urmeze,de teamã cã rãmânând deoparte vor fi excluºi de la„viitor“. Fie din oportunism, fie din frica de singu-rãtate, vroiau sã meargã alãturi de aceºti oameni„fãrã trecut“, meniþi însã, nu peste multã vreme,rolului de stãpâni, de cãlãi. 37

N o

i i z e

i


36/151

*

Oricât de legitimã ar fi fost pasiunea lui Iulianpentru zeii defuncþi, încercarea de a-i reînvia nuavea nici o ºansã. În locul acestei strãdanii inutile,mai bine-ar fi fãcut, în furia lui, sã se alieze cu mani-heiºtii ºi împreunã cu ei sã sape Biserica. Astfel,sacrificându-ºi idealul, cel puþin ºi-ar fi satisfãcutranchiuna. Ce altã carte îi rãmânea de jucat decât

aceea a rãzbunãrii? Avea în faþã o strãlucitã carierãde demolator, ºi poate c-ar fi mers pe drumul acestadacã nostalgia Olimpului nu-i întuneca dreapta judecatã. Nu se dau bãtãlii în numele unui regret.A murit tânãr, e drept: abia doi ani de domnie; sãfi avut parte de zece, douãzeci — ce serviciu ne-arfi fãcut! N-ar fi înãbuºit, probabil, creºtinismul, însãl-ar fi silit sã fie mai modest. Iar noi am fi mai puþinvulnerabili, cãci n-am fi trãit ca ºi cum am fi buricullumii, ca ºi cum totul,chiar ºi Dumnezeu, s-ar învârti în jurul nostru. Întruparea e cea mai perfidã lin-guºire ce ni s-a susurat în urechi. Ea ne-a atribuitun statut exagerat, disproporþionat faþã de ceea cesuntem. Înãlþând anecdota umanã la rang de dra-mã cosmicã, creºtinismul ne-a ascuns insignifianþanoastrã, ne-a cufundat în iluzie, în acel optimismmorbid care, în ciuda evidenþei, confundã progresulcu apoteoza. Mai înþeleaptã, Antichitatea pãgânã îlaºeza pe om la locul lui. Când Tacit se întreabã dacãevenimentele sunt guvernate de legi eterne ori auloc la voia întâmplãrii, el nu dã, la drept vorbind,un rãspuns, lasã întrebarea în suspensie, iar aceastãindecizie exprimã bine sentimentul general al celorvechi. Mai mult decât oricine, istoricul, confruntat38

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


37/151

cu acel amestec de constante ºi aberaþii din care secompune procesul istoric, ajunge inevitabil sã ºovãie

între determinism ºi contingenþã, între legi ºi capri-ciu, între Fizicã ºi Întâmplare. Nu existã nenorocirepe care sã n-o putem atribui, dupã plac, fie uneiscãpãri a Providenþei, fie indiferenþei hazardului, fieneîndurãrii destinului. Aceastã trinitate, la înde-mâna oricui, a unui spirit dezabuzat în special, e totce ne oferã mai consolator înþelepciunea pãgânã.

Omului modern îi repugnã sã recurgã la ea, la felcum îi repugnã ideea, specific anticã, dupã care bineleºi rãul reprezintã o sumã invariabilã, ce nu ar puteasuferi vreo modificare. Obsedaþi cum suntem deprogres ºi regres, noi admitem implicit cã rãul setransformã, fie diminuându-se, fie sporind. Identi-tatea lumii cu ea însãºi, ideea cã lumea e condam-

natã sã fie ceea ce este, cã viitorul nu adaugã nimicesenþial elementelor existente — aceastã splendidãidee nu mai are trecere; cãci tocmaiviitorul, privitcu speranþã sau groazã, este adevãratul nostruloc; în el trãim, el estetotulpentru noi. Obsesia veniriilui Mesia, de esenþã creºtinã, reducând timpul laconceptul de iminent ºi de posibil, ne face incapabilisã concepem o clipã imuabilã, odihnind în ea însãºi,feritã de flagelul succesiunii. Suntem atât de inapþipentru o viziune staticã, încât, chiar goalã de oriceconþinut,aºteptareae un vid ce ne împlineºte, o anxie-tate ce ne aduce liniºtea. „Nu e nevoie ca Dumnezeusã-ºi corecteze lucrarea“ — aceastã opinie a lui Celsus,opinie a unei întregi civilizaþii, contravine pornirilor,instinctelor, însãºi fiinþei noastre. Nu o putem ad-mite decât într-un moment insolit, într-un acces de înþelepciune. Ea contrazice tocmai ceea ce gândeºte 39

N o

i i z e

i


38/151

credinciosul, cãci, în mediile religioase mai mult decât în altele, lui Dumnezeu i se reproºeazã conºtiinþalui împãcatã, indiferenþa faþã de calitatea operei saleºi refuzul de a-i corecta anomaliile. Ne trebuieviitorcu orice preþ. Credinþa în Judecata de Apoi a creatcondiþiile psihologice pentru credinþa însensulistoriei; mai mult: întreaga filozofie a istoriei e doarun subprodus al ideii de Judecatã de Apoi. Chiardacã înclinãm spre cutare sau cutare teorie ciclicã,nu-i vorba, din parte-ne, decât de-o adeziune abs-tractã; în fapt, ne comportãm ca ºi cum istoria arcurge linear, ca ºi cum diversele civilizaþii ce se suc-cedă de-a lungul ei n-ar fi decât etapele parcurse,spre a se manifesta ºi împlini, de nu ºtiu ce mareproiect, cu nume variind dupã credinþele sau ideo-logiile noastre.

*

Nu mai existã, pentru noi, zei falºi — ce dovadãmai bunã pentru vlãguirea credinþei noastre? Estede neimaginat ca, pentru un credincios, zeullui ºialt zeu total diferit sã poatã fi la fel de legitimi.Credinþa este excludere, provocare. Creºtinismul eterminat pentru cã nu mai poate urî celelalte religii,pentru cã leînþelege: vitalitatea din care izvorãºteintoleranþa îi lipseºte din ce în ce mai mult. Or, in-toleranþa era chiar raþiunea lui de a fi. Din nefericirepentru el, a încetat sã fie monstruos. Ca ºi poli-teismul în declin, creºtinismul este bolnav, paralizatde o prea mare lãrgime de vederi. Zeul sãu nu are, în ochii noºtri, mai mult prestigiu decât avea Jupiter în ochii pãgânilor debusolaþi.40

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


39/151

Ce e vorbãria despre „moartea lui Dumnezeu“dacã nu actul de deces al creºtinismului? Neîndrãz-

nind sã atacãm frontal religia, îl hãrþuim pe patron, îi reproºãm cã este inactual, timid, moderat. Un zeucare ºi-a risipit capitalul de cruzime nu mai e nicitemut, nici respectat de nimeni. Suntem marcaþi detoate acele veacuri când a crede în el însemna a-i ºtide fricã, iar spaimele noastre îl imaginau milos ºi în acelaºi timp lipsit de scrupule. Pe cine sã mai

intimideze acum, când înºiºi credincioºii simt cã edepãºit, cã nu mai poate fi legat de prezent, iar deviitor nici atât? Aºa cum pãgânismul a trebuit sãcedeze în faþa creºtinismului, la fel va trebui acestasã se încline în faþa unei noi credinþe; lipsit de agre-sivitate, el nu mai poate împiedica naºterea altor zei;nu le rãmâne decât sã irumpã, ºi o vor face poate.

Poate cã nu vor avea chip ºi nici mãcar mascã dezei; dar asta nu-i va face mai puþin redutabili.Sunt oameni pentru care libertate ºi delir sunt

totuna; o credinþã, de orice sorginte, chiar ºi una anti-religioasã, e pentru ei o constrângere salutarã, unlanþ dorit, visat, care va trebui sã le calmeze curio-zitatea ºi febra, sã le adoarmã spaima de nedefinit.Când acea credinþã triumfã ºi prinde rãdãcini, rezul-tã imediat o reducere a numãruluide probleme pecare ºi le pun, precum ºi o scãdere aproape tragicãa opþiunilor. Povara alegerii li se ia de pe umeri;opteazã alþii în locul lor. Pãgânii rafinaþi ce se lãsauispitiþi de noua religie chiar asta vroiau: sã aleagãalþii pentru ei, sã li se arateîncotrosã meargã, ast-fel încât sã nu mai pregete în pragul atâtor temple,nici sã ºovãie printre atâþia zei. Acea efervescenþãreligioasã fãrã crez, ce caracterizeazã orice epocã 41

N o

i i z e

i


40/151

alexandrinã, sfârºeºte într-o lehamite, într-un refuzal peregrinãrilor spiritului. Denunþãm coexistenþa

adevãrurilor, cãci puþinuloferit de fiecare din ele nune mai satisface; aspirãm la tot, dar la un tot mãr-ginit, circumscris,sigur, atât e de mare teama de acãdea din universal în incert, iar din incert în precarºi amorf. Aceastã degringoladã, pe care pãgânismula cunoscut-o la vremea lui, creºtinismul e pe cales-o trãiascã la rându-i. Iatã-l, decade, se grãbeºte sã

decadã; e ceea ce-l face suportabil necredincioºilor,din ce în ce mai binevoitori cu el. Pãgânismul, chiarºi învins, mai era detestat; creºtinii erau niºte turbaþice nu puteau sã uite, pe când în ziua de azi toþi auiertat creºtinismul. Argumentele împotriva lui fuse-serã epuizate încã din veacul al XVIII-lea. La fel cao otravã ce ºi-a pierdut puterea, el nu mai poate

mântui, nici osândi pe nimeni. Însã a demolat atâþiazei, cã ar fi nedrept sã nu împãrtãºeascã soarta pecare le-a hãrãzit-o el lor. Ceasul revanºei a bãtut.Mare trebuie sã le fie bucuria vãzându-ºi duºmanulcel mai crunt cãzut la fel de jos ca ºi ei, de vremece-i recunoaºte pe toþi, pânã la unul. Atunci cândtriumfa, a demolat templele ºi a violat conºtiinþeleoriunde i s-a nãzãrit sã aparã. Un zeu nou, chiarrãstignit de-o mie de ori, nu ºtie ce-i mila, distrugetotul în cale, se îndârjeºte sã ocupe cât mai multspaþiu. Astfel, ne face sã plãtim scump faptul cã nul-am recunoscut mai devreme. Cât timp era obscur,putea exercita o anume atracþie: nu vedeam încã, lael, stigmatele victoriei.

Nicicând o religie nu e mai „nobilã“ decât atuncicând ajunge sã se considere o superstiþie ºi asistãcu detaºare la propria-i eclipsã. Creºtinismul s-a42

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


41/151

format ºi a înflorit pe ura faþã de tot ce nu era el;aceastã urã l-a susþinut de-a lungul întregii cariere;

sfârºindu-i-se cariera, i se sfârºeºte ºi ura. Cristosnu va mai pogorî în Infern; a fost aºezat din nou înmormânt, iar de data asta în el va rãmâne, nu-l vamai pãrãsi, probabil, niciodatã: nu mai are pe cineizbãvi, nici pe pãmânt, nici în adâncul lui. Când negândim la excesele ce i-au însoþit apariþia, nu neputem opri sã evocãm exclamaþia lui Rutilius Nama-

tianus, ultimul poet pãgân: „De s-ar fi îndurat zeiica Iudeea sã nu fi fost nicicând cuceritã!“Dacã admitem cã zeii sunt fãrã osebire adevãraþi,

de ce n-am merge pânã la capãt, de ce nu i-am cinstipe toþi? Ar fi, din partea Bisericii, o împlinire supre-mã: ar pieri smerindu-se în faþa victimelor sale…Sunt semne c-o încearcã aceastã ispitã. Astfel, ase-meni templelor antice, ºi-ar face o onoare primind în sânu-i divinitãþile, epavele de pretutindeni. Dar, încã o datã,adevãratulzeu va trebui sã disparã pentruca toþi ceilalþi sã poatã reînvia.


42/151

Paleontologie


43/151

Întâmplarea a fãcut ca într-o zi de toamnã, sur-prins de o aversã, sã intru în Museum* pentru câtevaclipe. În fapt, aveam sã rãmân o orã, douã, poatetrei. Sunt luni de la aceastã vizitã accidentalã, ºi totnu pot uita acele orbite ce te fixeazã, mai insistentedecât niºte ochi, acel bazar de cranii, acel rânjet auto-mat la toate nivelurile zoologiei.

Niciunde nu eºti mai bine servit în materie detrecut. Posibilul pare acolo de neconceput sau absurd.Ai sentimentul cã, încã din zorii ei, carnea s-a eclip-sat, cã nici n-a existat vreodatã, cã este exclus sã fi îmbrãcat aceste oase atât de solemne, atât de plinede ele însele. Þi se pare o imposturã, un deghizamentce nu ascunde nimic. Sã fie deci, carnea, numai atât?

Iar dacã nu e mai mult, cum reuºeºte sã-mi inspiresilã sau groazã? Întotdeauna m-au atras cei obsedaþide nulitatea ei, cei care au adus-o în centrul aten-þiei: Baudelaire, Swift, Buddha… Carnea, atât deevi-dentã , e totuºi o anomalie; cu cât te gândeºti mai

47

P a

l e o n

t o

l o g

i e

* Muséum national d’histoire naturelle, fost Jardin du roiºi Jardin des Plantes de Paris, muzeu de ºtiinþe naturale ce adã-posteºte numeroase colecþii, laboratoare de studiu, o mena- jerie ºi o zootecã (inauguratã în 1986). (N.t.)


44/151

mult la ea, cu atât fugi de ea îngrozit ºi, tot cerce-tând-o, te îndrepþi cãtre mineral, te petri fici. Pentru

a suporta spectacolul ori ideea cãrnii, nu-i suficientcurajul: îþi trebuie cinism. S-o numeºti, ca un Pãrinteal Bisericii,nocturnã înseamnã sã te înºeli asupranaturii ei; înseamnã, de asemeni, s-o þii la prea marecinste; nu-i nici ciudatã, nici tenebroasã: e perisabilã pânã la indecenþã, pânã la nebunie; nu doar cã-isediul bolilor, ea însãºi e boalã, neant incurabil, fic-þiune degeneratã în calamitate. Am, în ce o priveºte,viziunea unui gropar cu veleitãþi metafizice. Fac rãu,desigur, cã stau cu gândul numai la ea; nu poþi ºisã trãieºti, ºi s-o analizezi: asemenea corvoadã arucide ºi un colos. O simt aºa cum nu-i îngãduit s-osimþi; iar ea profitã, mã sileºte sã-i acord un statutdisproporþionat, mã acapareazã ºi mã stãpâneºte într-atât, cã spiritul meu e numai viscere. Pe lângãsoliditatea, pe lângãseriozitateascheletului, carneapare ridicol de provizorie ºi de frivolã. Ea îl farmecã, îl rãsfaþã pe insul drogat cu precaritate, ca mine. Iatãde ce mã simt atât de bine în acest muzeu, unde totulinvitã la euforia unui univers curãþit de carne, la jubilaþia de dincolo de moarte.

La intrare, omul,în picioare; toate celelalte ani-

male — cocârjate, apãsate, nãruite, chiar ºi girafa,cu tot gâtul ei, chiar ºi iguanodonul, grotesc în vo-inþa lui de a se ridica. Mai aproape de noi, urangu-tanul, gorila, cimpanzeul — e clar cã s-au cãznitzadarnic sã se þinã drept. Sforþãrile lor eºuând, rãmânacolo, jalnici, opriþi la jumãtatea drumului, blocaþi în strãdania lor spre verticalitate. Pe scurt, niºte bieþicocoºaþi. Am mai fi ºi acum aidoma lor, negreºit, dacãnu aveam ºansa de-a face un pas hotãrâtor înainte.Din clipa în care l-am fãcut, ne silim sã ºtergem orice48

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


45/151

urmã a umilei noastre obârºii; de unde acel aer pro-vocator, atât de specific omului. Pe lângã el, pe lângã

morga ºi ifosele lui, pânã ºi dinozaurii par timizi.Cum însã adevãratele lui necazuri sunt abia la-nceput,are timp sã-ºi bage minþile-n cap. Dupã toate sem-nele, omul, revenind la faza lui iniþialã, îºi va regãsilocul alãturi de cimpanzeu, de gorilã, de urangutan,le va semãna din nou ºi-i va veni din ce în ce maigreu sã se fâþâie în poziþie verticalã. Frânt de obo-sealã, va fi chiar mai gârbov, poate, decât tovarãºiisãi de altãdatã. Ajuns în pragul senilitãþii,se va preface iar în maimuþã , cãci nu vedem ce i-ar rãmânemai bun de fãcut.

*

În mult mai mare mãsurã decât scheletul, carnea,

vreau sã spun hoitul, ne tulburã ºi ne îngrijorea-zã; — ºi de asemeni ne aduce pacea. Cãlugãrii bu-diºti zãboveau adesea în osuare: unde-ai putea mai bine sã zãgãzuieºti dorinþa ºi sã te rupi de subputerea ei? Oribilul fiind o cale de izbãvire, în toateepocile de fervoare ºi interioritate rãmãºiþele noastrepãmânteºti s-au bucurat de mare trecere. În EvulMediu, ne impuneam mântuirea, credeam cu tãrie:cadavrul era la modã; credinþa era pe atunci vigu-roasã, neîmblânzitã, iubea lividul ºi fetidul, ºtia ce beneficii se pot scoate din putregai ºi oroare. Azi,o religie edulcoratã nu mai crede decât în fantasmegentile, în Evoluþie ºi în Progres. Sã nu aºteptãm dela ea echivalentul modern al Dansului macabru.

„Cel ce aspirã la nirvana nu trebuie sã îndrãgeas-cã nimic“, citim într-un text budist. Ajunge sã privimaceste spectre, sã ne gândim la destinul cãrnii ce 49

P a

l e o n

t o

l o g

i e


46/151

adera la ele, ca sã-nþelegem urgenþa detaºãrii. Nuexistã ascezã fãrã dubla meditaþie asupra cãrnii ºi a

scheletului, asupra înfiorãtoarei perisabilitãþi a celeidintâi ºi-a inutilei permanenþe a celui de-al doilea.Din când în când, ca exerciþiu, e bine sã ne separãmde chipul nostru, de pielea noastrã, sã înlãturãm acest înveliº mincinos, sã dãm apoi deoparte, mãcar pentruo clipã, grãmada de osânzã ce ne împiedicã sãdesluºim fundamentaluldin noi. Exerciþiul odatã ter-

minat, suntem mai liberi ºi mai singuri, aproapeinvulnerabili.Ca sã învingem legãturile ºi neajunsurile ce vin

de la ele, ar trebui sã contemplãm nuditatea ultimãa unei fiinþe, sã-i sfredelim cu privirea mãruntaieleºi tot restul, sã ne bãlãcim în grozãvia secreþiilor, înfiziologia ei de hoit iminent. Aceastã viziune n-ar

trebui sã fie morbidã, ci metodicã, o obsesie diri jatã,extrem de salutarã în momente de cumpãnã. Sche-letul ne incitã la seninãtate; cadavrul, la renunþare.În lecþia de deºertãciune pe care ne-o servesc ºi unul,ºi celãlalt, fericirea se confundã cu distrugerea legã-turilor noastre. Sã nu fi ocolit nici un detaliu alacestei învãþãturi, ºi totuºi sã continui a pactiza cuniºte simulacre!

Binecuvântat era timpul când niºte solitari pu-teau sã-ºi sondeze abisurile fãrã a fi consideraþi ob-sedaþi sau smintiþi. Dezechilibrul lor nu era afectat,ca în cazul nostru, de un coeficient negativ. Sacri-ficau zece, douãzeci de ani, o viaþã întreagã pentruun presentiment, pentru ostrãfulgerarede absolut.Cuvântul „profunzime“ nu are sens decât aplicatepocilor în care cãlugãrul era socotit exemplarul umancel mai nobil. Cã e o specie pe cale de dispariþie —50

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


47/151

nimeni nu va nega. De sute de ani nu face decât sã-ºisupravieþuiascã. Cui sã se adreseze într-o lume ce-l

taxeazã drept „parazit“? În Tibet, ultima þarã undemai însemna ceva, a fost eliminat. Era totuºi o maremângâiere sã te gândeºti cã mii de sihaºtri pot me-dita acolo,azi, la temele dinPrajñŸpŸramitŸ. Mona-hismul, de n-ar avea decât pãrþi odioase, ºi tot arpreþui mai mult decât orice alt ideal. Mai mult caoricând, ar trebui sã zidim mânãstiri… pentru cei

care cred în orice ºi pentru cei ce nu cred în nimic.Încotro sã fugi? Nu mai existã nici un ungher undesã poþi urî aceastã lume cu profesionalism.

*

Pentru a înþelege irealitatea ºi a te pãtrunde deea, trebuie s-o ai în minte mereu. În ziua când o simþi,când ovezi, totul devine ireal — afarã deea, de aceastãirealitate, singura ce face suportabilã existenþa.

E semn de trezire sã ai obsesia cã eºti un agregat,sentimentul tot mai acut cã nu eºti altceva decâtlocul întâlnirii câtorva elemente, împreunate pentruo clipã. „Eul“ conceput ca un dat substanþial ºi ire-ductibil mai mult dezorienteazã decât liniºteºte: cumsã admiþi cãacel cevace pãrea sã reziste atât de bine înceteazã sã fie? Cum sã te desparþi de ceea ce du-reazã prin sine, de ceea ceeste? Poþi renunþa la oiluzie, oricât ar fi de înrãdãcinatã; dar ce te faci cuceea ce e consistent, durabil? Dacã pe lume se aflãdoar ceea ce existã, dacã fiinþa se întinde pretutin-deni, cum sã te rupi de ea fãrã sã-þi pierzi busola?Sã postulãm amãgirea universalã, din prudenþã ori în scop terapeutic. Dupã teama cã nu existã nimic 51

P a

l e o n

t o

l o g

i e


48/151

urmeazã teama cã ceva existã. Mai uºor acceptãmdespãrþirea de nefiinþã decât de fiinþã. Nu cã lumea

aceasta n-ar exista, dar realitatea ei nu e una ade-vãratã. Totul pare a exista ºi nimic nu existã.Orice cãutare deliberatã, chiar ºi cea a nirvŸnei,

dacã nu eºti liber sã renunþi la ea, e o constrângereca oricare alta. Cunoaºterea convertitã în idol sedegradeazã în necunoaºtere, cum arãta deja înþe-lepciunea vedicã: „Cei ce se lasã-n voia necunoaº-

terii sunt în beznã adâncã; în beznã ºi mai adâncãsunt cei ce se complac în cunoaºtere.“ Sã gândeºtifãrã a ºti cã gândeºti, sau mai curând sã nu gândeºtideloc, ci sã stai ºi sã mistui tãcerea, iatã spre ce artrebui sã tindã luciditatea. Nici o voluptate nu s-arputea compara cu voluptatea dea ºticã nu gândeºti.Se va obiecta: a ºti cã nu gândeºti nu e tot a gândi?

Desigur, însã mizeria gândirii e depãºitã atâta timpcât, în loc sã sari din idee în idee, rãmâi voit înlãun-trul uneia singure, ce le refuzã pe toate celelalte ºise autonimiceºte fãcându-ºi conþinut din propria-iabsenþã. Aceastã ingerinþã în mecanismul normalal spiritului nu e fertilã decât dacã o poþi reînnoidupã voie: ea trebuie sã vindece de servitutea cu-noaºterii, de superstiþia unui sistem, oricare-ar fiel. Eli berarea care fascineazã, care obnubileazã, nu-ieliberare. Sã facem ca nimic sã nu ne aparþinã, înce-pând cu dorinþa, aceastã generatoare de spaime.Când totul ne înfricoºeazã, singurul leac e sã gândimcã, deºi frica este realã — cãci e senzaþie,senzaþia prinexcelenþã —, lumea ce-o genereazã se reduce la o îmbinare tranzitorie de elemente ireale, cã în fondfrica e cu atât mai intensã cu cât credem în eu ºi înlume ºi cã trebuie inevitabil sã scadã când le des-52

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


49/151

coperim — ºi eului ºi lumii — impostura. Real edoar triumful nostru asupra lucrurilor, real e doar

acest proces-verbal de constatare a irealitãþii pe careluciditatea noastrã îl întocmeºte zi de zi, ceas deceas. Sã te eliberezi înseamnã sã tebucuride aceastãirealitate ºi s-o cauþi în fiece clipã.

*

Vãzutã din exterior, orice fiinþã este un accident,o minciunã (nu ºi în iubire, însã iubirea se situeazã în afara cunoaºterii ºi a adevãrului). Poate ar trebuisã ne privim din afarã, cam în felul cum îi privimpe ceilalþi, ºi sã încercãm sã nu mai avem nimic încomun cu noi înºine: dacã m-aº comporta, faþã demine, ca un strãin, spectacolul propriei morþi mi-arfi indiferent; moartea mea ar înceta sã fie „a mea“,viaþa mea — de asemeni. ªi una ºi cealaltã, cât timp îmi aparþin ºi le asum, reprezintã încercãri mai pre-sus de puterile mele. Când, dimpotrivã, mã convingcã sunt lipsite de existenþã intrinsecã ºi cã n-ar trebuisã mã afecteze deloc — ce uºurare! Iar atunci, ºtiindcã-n ultimã instanþã totul e ireal, de ce sã mã mai înfierbânt pentru un fleac sau altul? Mã înfierbânt,desigur, dar fãrã pasiune, adicã fãrã nici un interesreal. Nu izbutesc sã ating aceastã detaºare decâtatunci când îmi schimb vechiul eu pe unul nou —eul viziunii trezite, ºi care triumfã aici, în mijloculacestor fantome, unde totul mã infirmã, unde cel ceeram îmi pare depãrtat, de neînþeles. Evidenþele pecare înainte le nesocoteam îmi apar acum în toatãclaritatea. De aici avantajul cã nu mai simt nici o obli-gaþie faþã de propria-mi carne, faþã de orice carne.53

P a

l e o n

t o

l o g

i e


50/151

Nu existã cadru mai bun pentru a medita la celeoptsprezece soiuri de vid descrise în textele mahŸ-

yŸniste, atât de grijulii sã catalogheze diferitele tipuride carenþã! Cãci aici intri instantaneu într-o acutãstare de irealitate.

*

Este aproape incredibil în ce mãsurã frica aderãla carne; e lipitã de ea, este inseparabilã ºi aproape

indistinctã de ea. Scheletele astea n-o simt, fericitele!Frica e singura legãturã fraternã ce ne leagã de ani-male, mãcar cã ele n-o cunosc decât sub forma einaturalã, sãnãtoasã, dacã vreþi; n-o ºtiu pe cealaltã,ce þâºneºte fãrã motiv, pe care, în funcþie de capri-ciile noastre, o putem reduce fie la un proces meta-fizic, fie la o chimie dementã ºi care, zi de zi, la o

orã imprevizibilã, ne asalteazã ºi ne copleºeºte. Pen-tru a reuºi s-o învingem ar trebui sã ne vinã în ajutortoþi foºtii zei. Frica se face simþitã la apogeul slãbi-ciunii noastre cotidiene, în momentul precis cândsuntem gata sã ne prãbuºim dacã nu ne-ar susþineceva, o bagatelã; aceastã bagatelã e secretul verti-calitãþii noastre. A sta drept, în picioare, implicã odemnitate, o disciplinã ce ne-a fost inculcatã cu greuºi care-ntotdeauna ne salveazã în ultima clipã, în aceatresãrire când înþelegem tot ce e anormal în destinulcãrnii, ameninþatã, boicotatã de ansamblul elemen-telor ce-o definesc. Carnea atrãdatmateria; neliniºteape care-o încearcã, pe care-o îndurã, este osânda ei.În general, animatul face figurã de vinovat faþã deinert; viaþa este o stare de vinovãþie, cu-atât mai gravãcu cât nimeni nu devine cu adevãrat conºtient deea. E însã un pãcat coextensiv individului, care-l54

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


51/151

apasã fãrã ºtirea lui ºi reprezintã preþul pe care trebuie sã-l plãteascã pentru promovarea la existenþa

separatã, pentru crima comisã împotriva creaþieiindivize; acest pãcat, chiar inconºtient, nu-i mai puþinreal ºi se manifestã în deznãdejdea creaturii.

Umblând printre aceste carcase, încerc sã-mi ima-ginez cantitatea de fricã pe care-o târau dupã ele,iar când mã opresc în faþa celor trei maimuþe nu potsã nu atribui întreruperea evoluþiei lor unei frici

analoage, sub povara cãreia vor fi cãpãtat acest aerservil ºi înfricoºat. ªi oare nu o povarã asemãnãtoarele-a silit pe reptile sã se târascã umile ºi sã înceapãsã fabrice venin de-a dreptul în þãrânã, ca rãzbunarepentru ignominia lor? Tot ce trãieºte, de la animalla insecta cea mai respingãtoare, tresare de fricã, neîn-cetat; tot ce trãieºte, pentru simplul fapt cã trãieºte,

e vrednic de milã. ªi mã gândesc la toþi cei pe carei-am cunoscut, la toþi cei care nu mai sunt, tolãniþide mult în sicriele lor, scãpaþi pe veci de carne —ºi de fricã. ªi simt povara morþii lor luându-mi-sede pe umeri.

Anxietatea este conºtiinþa fricii, o fricã de gradsecund, ce mediteazã asupra ei înseºi. Ea vine dinneputinþa de-a fi în uniune spiritualã cu Totul, de-ane topi, de a ne pierde în el; ea întrerupe fluidul cetrece din lume în noi, din noi în lume, ºi dacã ne înlesneºte reflecþiile e doar spre a le frânge mai bineelanul; în fiecare clipã, ea trezeºte spiritul la reali-tate; însã o speculaþie cât de cât importantã purcededintr-o beþie, dintr-o pierdere a controlului, din facul-tatea de a ne rãtãci, adicã de a ne reînnoi. La cel maimic entuziasm, la cea mai neînsemnatã divagaþie,anxietatea — inspiraþie de-a-ndoaselea — ne cheamã 55

P a

l e o n

t o

l o g

i e


52/151

la ordine. E o supraveghere funestã pentru gândire,ce se gãseºte brusc paralizatã, închisã într-un cerc

blestemat, condamnatã sã nu poatã ieºi din ea însãºidecât cu intermitenþe ºi pe ascuns. De aceea, dacãtemerile noastre ne fac sã cãutãm libertatea, tot elene împiedicã sã ajungem la ea. Deºi se teme de viitor într-atât cã ºi-l face unic obiect al grijilor sale, anxio-sul este prizonierul trecutului, ba chiar e singurulom ce are cu adevãrat un trecut. Suferinþele sale, al

cãror sclav este, îl fac sã înainteze doar ca sã-l tragãmai bine înapoi. El ajunge sã regrete frica primitivã,anonimã, cea de la care porneºte totul, care e început,obârºie, principiu a tot ce trãieºte. Oricât ar fi de cum-plitã, e totuºi suportabilã de vreme ce toþi o accep-tã; îi zguduie ºi-i rãvãºeºte, dar nu-i lichideazã. Altfelstau lucrurile cu aceastã fricã rafinatã, „recentã“,

posterioarã apariþiei „eului“, în care pericolul, difuz,omniprezent, nu se manifestã niciodatã, fricã retrasã în sine ºi care, în lipsa altei hrane, se autodevorã.

*

Nu m-am întors la Museum, însã cu gândul amfost acolo aproape-n fiecare zi, ºi nu fãrã folos: cepoate fi mai liniºtitor decât sã meditezi la aceastãultimã simplificare a fiinþelor? Brusc, risipindu-sefebra imaginaþiei, te vezi aºa cum vei fi: o lecþie, banu, ocrizã de modestie. Despre buna folosinþã a sche-letului… Ar trebui sã ne servim de el în momenteledificile, mai ales cã îl avemla îndemânã .

Nu am nevoie de Holbein, nici de Baldung Grien; în materie de macabru, contez pe propriile mele mij-loace. Dacã mi se pare necesar sau dacã mi se nãzã-56

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


53/151

reºte, nu existã ins pe care sã nu-l pot despuia de înveliºul de carne. De ce-aº privi cu pizmã ori cu teamã

niºte oase ce poartã un nume, un craniu ce nu mãiubeºte? Apoi, de ce-aº iubi pe cineva sau m-aº iubipe mine însumi — suferind ºi într-un caz, ºi-n altul —când ºtiu ce trebuie sã-mi imaginez pentru a îndulciaceste mizerii? Conºtiinþa vie a perspectivelor cãrniiar trebui sã distrugã ºi iubirea, ºi ura. În fapt, nuizbuteºte decât sã le îmblânzeascã ºi doar arareori

sã le supunã. Altfel ar fi prea simplu: ar fi destul sãevoci imaginea morþii ca sã fii fericit… iar macabrul, împlinindu-ne dorinþele cele mai tainice, ar fi profit pe toatã linia.

Nu cred cã m-aº fi referit atât de des la locul acestadacã el, în mod evident, nu mi-ar fi mãgulit inapti-tudinea pentru iluzie. Aici, unde omul nu e nimic,

observi în ce mãsurã doctrinele eliberãrii sunt inaptesã-l înþeleagã, sã-i interpreteze trecutul ºi sã-i des-cifreze viitorul. Cãci izbãvirea n-are conþinut decâtpentru fiecare din noi, individual, ºi nu pentru gloatã,incapabilã sã priceapã raportul dintre ideea de vidºi senzaþia de libertate. Nu vãd cum ar putea omeni-rea sã fie mântuitã în bloc: cufundatã în minciunã,menitã unui adevãr inferior, ea va confunda mereuaparenþa ºi substanþa. Admiþând, contra oricãrei evi-denþe, cã evoluþia sa ar fi ascendentã, ea n-ar puteaatinge, la capãtul urcuºului, nici mãcar gradul declarviziune al celui mai obtuzsannyŸsinhindus. Înexistenþa cotidianã, e imposibil sã spui dacã lumeaaceasta este realã sau irealã; ceea ce putem face, ceeace facem efectiv, e sã trecem neîncetat de la o tezãla alta, mulþumiþi sã evitãm o alegere ce nu ar rezol-va nici una din problemele noastre imediate. 57

P a

l e o n

t o

l o g

i e


54/151

Trezirea nu depinde de capacitãþile intelectuale:poþi avea geniu ºi sã fii un nerod, spiritualmente,

desigur. Pe de altã parte, cunoaºterea ca atare nu teduce prea departe. Un analfabet poate poseda „ochiulCunoaºterii“, fiind astfel mai presus de orice savant.Sã discerni cã ceea ce eºti nu eºti tu, cã ceea ce ainu-i al tãu, sã nu mai aderi la nimic, nici mãcar lapropria-þi viaþã — iatã ce înseamnã sã vezi cu-ade-vãrat, sã cobori la obârºia nulã a tot ce existã. Cu

cât te deschizi vacuitãþii ºi te pãtrunzi mai mult deea, cu atât te sustragi fatalitãþii de a fi tu însuþi, de afi om, de a fi viu. Dacã totul e vid, la fel va fi ºi aceastãtriplã fatalitate. Dintr-odatã, magia tragicului e ºtir- bitã. Eroul ce se prãbuºeºte sã preþuiascã la fel depuþin cât cel ce triumfã? Nimic mai prestigios decâto moarte nobilã, dacã lumea aceasta este realã; dacã

nu, e curatã prostie sã cazi în extaz în faþa unui dez-nodãmânt, oricare ar fi el. Cine consimte sã aibã un„destin“, cine este orbit sau numai tentat de „extra-ordinar“ aratã cã rãmâne refractar oricãrui adevãrsuperior, cã e departe de a poseda „ochiul“ în ches-tiune. A situa pe cineva într-o ierarhie înseamnã a-icunoaºte gradul de trezire, progresele fãcute în per-ceperea iluzoriului ºi a falsului, la ceilalþi ºi la sine însuºi. Nici o comuniune nu e posibilã cu cel ce se înºalã asupra a ceea ce este. Pe mãsurã ce distanþa cene separã de actele noastre creºte, vedem cum se împuþineazã su biectele de dialog ºi numãrul seme-nilor noºtri. Aceastã singurãtate nu e deprimantã,cãci derivã nu din talentele, ci din renunþãrile noastre.Mai trebuie adãugat cã ea nu exclude defel primej-dia orgoliului spiritual, care persistã atâta timp câtne gândim la sacrificiile acceptate ºi la iluziile res-58

D e m

i u r g u

l c e

l r ã u


55/151

pinse. Cum sã ne autodepãºim în mod inconºtient,când detaºarea cere o conºtientizare insistentã? Ast-

fel, ceea ce-o face posibilã o ameninþã în acelaºi timp.În ordinea valorilor lãuntrice, orice superioritate cenu devine impersonalã tinde sã ne piardã. O, de-amputea sã ne rupem de lume fãrã mãcar sã ºtim! Artrebui sã putem uita cã detaºarea este unmerit; altfel, în loc sã ne elibereze, ne otrãveºte. A-i atribui luiDumnezeu reuºitele noastre de orice fel, a considera

cã nimic nu e opera noastrã, cã totul edat— iatã,dupã Ignaþiu de Loyola, singurul mijloc eficace deluptã împotriva trufiei. Sfatul lui e bun pentru stãrilefulgurante, în care intervenþia harului pare obliga-torie, nu însã pentru detaºare, operaþie de submi-nare îndelungatã ºi grea, a cãrei victimã esteeul: cumsã nu-þi faci din ea un titlu de glorie?

Degeaba se ridicã nivelul nostru spiritual, nu neschimbãm calitativ; rãmânem prizonierii limitelornoastre: o consecinþã, cea mai supãrãtoare, e nepu-tinþa de-a stârpi orgoliul spiritual. „Nici o creaturã,observã Sfântul Toma, nu poate atinge o treaptã mai înaltã a naturii sale fãrã a înceta sã existe.“ Totuºi,dacã omul ne trezeºte interesul, e tocmai pentru c-avrut sã-ºi depãºeascã natura. N-a izbutit, iar efortu-rile lui excesive nu puteau sã nu-l corupã, sã nu-ldena-tureze. Iatã de ce nu poþi medita la el fãrã zbucium,fãrã patimã . Apoi, este desigur mai decent sã-l com-pãtimeºti pe el decât pe tine însuþi (e ceea ce Pascala înþeles atât de bine). Pânã la urmã, aceastã patimãdevine atât de istovitoare, cã nu te mai gândeºtidecât la un lucru: cum sã scapi de ea. Nici fatalitateade a fi tu însuþi, nici aceea de a fi viu nu s-ar puteacompara cu aceea de a fi om; când începe sã mã 59

P a

l e o n

t o

l o g

i e


56/151

hãrþuiascã, vrând sã mã scutur de ea, refac men-tal plimbarea printre aceste oseminte ce m-au salvat

de atâtea ori în ultima vreme; le privesc — ºi nu mãmai desprind de ele; întãrindu-mi credinþa în vacui-tate, ele mã ajutã sã întrevãd ziua când nu voi maiavea de îndurat obsesia umanului, lanþul cel maicumplit dintre toat

Demiurgul Cel Rău

Documents

Transcript of Demiurgul Cel Rău