REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

     Cu o suprafaţă de 2.590 km2, Delta Dunării include atât suprafeţe de uscat (circa 15% din

suprafaţă la un nivel normal al celor trei braţe ale Dunării, ce au transformat- o şi o străbat) şi

terenuri mlăştinoase cu lacuri şi gârle.

     Braţele principale ale Dunării - Chilia, Sulina şi Sf. Gheorghe - rezultate din separarea

apelor Dunării la Ceatalul Izmail (Chilia în braţul Chilia, braţul Tulcea, acesta din urma

bifurcându-se la Ceatalul Sf. Gheorghe în Sulina şi braţul Sf. Gheorghe).

Braţul nordic, Chilia, are cea mai mare adâncime (36 m) şi cel mai bogat debit (62,6% din

debitul total al Dunării).

     După satul Chilia Veche se dezvoltă o deltă proprie, cu numeroase braţe divergente (tip

Mississippi).

     Braţul de mijloc, Sulina, lung de 62,9 km şi adânc de 18 m, transportă 17,7% din debitul

total al Dunării şi prezintă la vărsare o deltă de tip Tibru, un singur canal de curgere. Braţul a

fost rectifi cat şi dragat de mai multe ori, ceea ce permite ca navele maritime să meargă până

în portul Galaţi.

     Braţul sudic, Sf. Gheorghe, lung de 109 km, are cea mai accentuată meandrare. La gurile

sale prezintă o deltă secundară de tip Vistulă, cu o despletire conică de braţe secundare.

Prin 3 canale, Lipoveni, Dunăvăţ şi Dranov, face legătura cu complexul lacustru Razelm -

Sinoe.

     În lungul braţelor principale şi secundare, în zona maritimă, s-au format grinduri fl uviale

sau grinduri fl uvial-maritime (Letea, Cormoran, Sărăturile), dominate de un relief de dune cu

altitudini maxime de 8-13 m. Tot în categoria formelor de uscat din Delta Dunării intră şi

insulele continentale Chilia, Stipoc.

     Alături de canalele principale, în reţeaua hidrografi că a Deltei Dunării sunt incluse braţele

secundare, gârlele şi canalele antropice, cum sunt Marele M (Dunărea Veche), Rusca, Litcov,

Uzlina, Macovei, Împuţită, Dunăvăţ şi Dranov (cu adâncimi de 2-4 m), ca şi un număr

însemnat de lacuri deltaice (iezere: Fortuna 906 ha, Matiţa 618 ha, Babina 338 ha, Roşu

1.331 ha, Gorgova 1.281 ha, Isacov 1.046 ha, Puiu 825 ha, Uzlina 468 ha, Roşuleţ 331 ha, cu

adâncimi medii de 2-4 m).

Din cei 4.340 km2 ai Deltei Dunării 3.680 km2 sunt ocupaţi de mlaştinile de stuf şi plaur.

Alături de delta propriu-zisă, trebuie menţionat şi complexul lagunar/ lacustru Razelm

(Razim), ce include lacurile Razelm, Zmeica, Goloviţa şi Sinoe.

     Atât în delta fluvială, cât şi în cea fl uvio-maritimă se întâlneşte o vegetaţie deosebit de

bogată. Pe grinduri pot fi întâlnite păduri amestecate (plop negru, plop tremurător, stejar,

meri şi peri pădureţi, salcie alba, ulm).

     În pădurile Letea şi Caraorman se desprinde prezenţa lianelor şi a viţei sălbatice.

Alături de zăvoaiele de salcie, poate fi întâlnită vegetaţia de dune şi de nisipuri ale plajelor

(plajele de la sud de braţul Sulina, ca şi cea de la nord de braţul Sf. Gheorghe, fi ind deosebit

de extinse).

     Vegetaţia acvatică, dominată de nufărul alb – Castalia alba Wood - şi nufărul galben –

Nuphar luteum -, precum şi stuful, papura, pipirigul şi rogozul sunt specifi ce zonelor

mlăştinoase.

     Des întâlnit este plaurul, o împletitură deasă de rizomi şi rădăcini de plante acvatice şi mâl

sau chiar sol în formare, ce alcătuieşte chiar unele insule plutitoare.

Delta Dunării este un adevărat paradis natural al păsărilor autohtone sau de pasaj (peste 280

de specii). Aici pot fi întâlniţi pelicani, cormorani, călifari roşii, dumbrăvence, vulturi

codalbi, egrete albe mari, lopătari, acvile, lişiţe, raţe sălbatice, gâşte de vară, raţe pestriţe,

potârnichi, prepeliţe.[1]

     Dintre mamifere: mistreţi, lupi, iepuri, pisici sălbatice etc. Dar şi multe alte animale

iubitoare de apă: nurci, vidre, hermeline.

     În apele fluviului sau în lacuri sunt prezente numeroase specii de peşti: cegă, oblete (fl

uviale), morun, nisetru, păstrugă (maritime), crap, somn, şalău, ştiucă, mreană (de apă dulce).

     Pentru toate acestea, Delta Dunării şi complexul Lacustru Razelm au fost declarate

Rezervaţie a Biosferei.

     Cu aceste trei idei, în mod evident, nu se poate spune că a fost finalizat capitolul privind

potenţialul natural al României.

     Ceea ce am încercat a fost o foarte scurtă trecere în revistă a principalelor zone în care se

găsesc parcuri naţionale/parcuri naturale sau rezervaţii ale biosferei.

     Scopul lucrării nu este o prezentare a acestor monumente. Acest capitol a fost gândit ca o

provocare a celor care se ocupă de arii protejate pentru a se implica direct şi fără ezitare în

gândirea strategiei de ecoturism.

     Probabil că în viitorul apropiat va trebui să gândim o strategie de ecoturism care nu se va

referi numai la parcuri naţionale şi parcuri naturale, respectiv rezervaţii ale biosferei, ci la

ansamblul ariilor protejate din România, respectiv la ansamblul teritoriului României.

 

4.1.Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunãrii (ARBDD).

     Odatã cu declararea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunãrii (1990) a fost înfiinţatã şi

instituţia pentru administrarea patrimoniului natural din domeniul public de interes

naţional al Rezervaţiei, precum şi pentru refacerea şi protecţia unitãţilor fizico-geografice

de pe teritoriul RBDD - Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunãrii (ARBDD).

     Conform Legii 82/1993 cu modificarile şi completarile ulterioare, ARBDD reprezintã o

instituţie publicã în subordinea Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.

     Obiectivele principale urmãrite de ARBDD în gestionarea ecologicã a teritoriului

rezervaţiei sunt:

        conservarea şi protectia patrimoniului natural existent;

        promovarea utilizãrii durabile a resurselor generate de ecosistemele naturale ale

rezervaţiei;

        reconstrucţia ecologicã a zonelor degradate de impactul activitãţilor umane.

ATRIBUŢIILE  Administraţiei  Rezervaţiei Biosferei Delta Dunãrii

     Administraţia Rezervaţiei are urmãtoarele atribuţii:

     a) evaluează starea ecologică a patrimoniului natural, organizând cercetarea ştiinţifică,

elaborează strategia de conservare şi redresare şi, dupa aprobarea acesteia de către

Consiliul ştiinţific al Administraţiei Rezervaţiei, asigură măsurile necesare pentru

conservarea şi protecţia biodiversităţii; 

     b) stabileşte şi aplică măsurile de reconstrucţie ecologică a ecosistemelor deltaice şi

dispune măsurile legale corespunzatoare pentru protecţia, ameliorarea şi refacerea stării de

calitate a mediului, acolo unde a fost deteriorat; 

     c) administrează in mod direct domeniul public de interes naţional din perimetrul

Rezervaţiei şi ia măsuri pentru refacerea şi protecţia unitătilor fizico-geografice

componente; organizează şi exercită supravegherea şi controlul modului în care sunt puse

în aplicare şi respectate dispoziţiile legale în vigoare privind măsurile de protectie stabilite

în statutul Administraţiei Rezervaţiei şi alte aspecte care, potrivit legii, sunt de competenţa

Administraţiei Rezervaţiei; 

     d) în exercitarea atribuţiilor sale Administraţia Rezervaţiei poate solicita instituţiilor

statului cu atribuţii în combaterea practicilor ilegale sprijin pentru controlul şi

sancţionarea, potrivit legii, a faptelor savarsite pe teritoriul Rezervatiei, ce contravin

reglementarilor legale in vigoare. Institutiile solicitate au obligatia de a raspunde cererii

Administratiei Rezervatiei; 

     e) stabileste, impreuna cu Ministerul Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei,

regulile de circulatie si acces pe bratele Dunarii pentru barci, salupe, nave fluviale si

maritime, iar pentru canalele si lacurile interioare din perimetrul Rezervatiei propune spre

aprobare Ministerului Apelor si Protectiei Mediului regulile de acces si circulatie,

exercitand controlul asupra modului de respectare a acestora. Capitania Portului Tulcea si

Inspectoratul Politiei de Frontiera, prin subunitatile din teritoriu, vor asigura, la solicitarea

Administratiei Rezervatiei, sprijin pentru aplicarea masurilor legale asupra navelor care au

produs poluari ale apelor, in conformitate cu legislatia in vigoare; 

     f) in cooperare cu serviciile descentralizate ale celorlalte autoritati de specialitate ale

administratiei publice centrale, cu autoritatile administratiei publice locale si in parteneriat

cu alte institutii publice locale si cu sectorul privat: 

           - elaboreaza obiectivele de management pentru conservarea biodiversitatii si

dezvoltarea durabila in Rezervatie (Planul de management al Administratiei Rezervatiei),

prin care se promoveaza realizarea obiectivelor prioritare pentru mediu si dezvoltare

durabila, in conformitate cu obiectivele Strategiei nationale pentru protectia mediului, ale

Strategiei nationale pentru dezvoltare durabila si ale Planului national de aderare la

Uniunea Europeana; 

           - elaboreaza si pune in aplicare strategii locale pentru mediu si dezvoltare durabila,

in conformitate cu obiectivele si recomandarile Agendei 21, ale strategiilor si programelor

de actiuni elaborate si puse in aplicare in cadrul Procesului Mediu pentru Europa; 

           - participa la elaborarea si punerea in aplicare a planurilor de amenajare a

teritoriului si a planurilor de amenajare a teritoriului si de urbanism, asigurand integritatea

dimensiunii de mediu si a cerintelor ecologice in politicile si strategiile zonale si locale

privind planificarea utilizarii, organizarea si amenajarea teritoriului si a asezarilor umane,

cu luarea in considerare a structurii si valorii capitalului natural din teritoriu si utilizarea

acestuia pe principiile dezvoltarii durabile; 

           - participa la elaborarea si punerea in aplicare a planurilor si a programelor pentru

protejarea intereselor populatiei locale, pentru conservarea patrimoniului cultural, precum

si pentru cresterea calitatii vietii si a standardului de civilizatie; 

           - participa la elaborarea si punerea in aplicare a planurilor si programelor pentru

apararea impotriva inundatiilor  si a catastrofelor; 

     g) emite acordul si autorizatia de mediu pentru desfasurarea activitatilor in perimetrul

Rezervatiei de catre persoanele fizice si juridice, in conditiile legii si in concordanta cu

cerintele conservarii biodiversitatii si a structurilor ecologice specifice, incluzand si

procedurile de stabilire a obligatiilor de mediu in procesul de privatizare; 

     h) evalueaza starea resurselor naturale si a nivelului de valorificare a acestora, in acord

cu potentialul lor de regenerare si cu capacitatea de suport a ecosistemelor, scop in care

elaboreaza si pune in aplicare reglementari privind valorificarea resurselor naturale

regenerabile si a tuturor celorlalte resurse din Rezervatie; 

     i) poate concesiona, in conditiile legii, activitatile de valorificare a resurselor naturale

regenerabile si de utilizare a terenurilor, in scopul desfasurarii de activitati economice; 

     j) colaboreaza cu autoritatile administratiei publice pentru protejarea intereselor

localnicilor, precum si pentru cresterea calitatii vietii si a standardului de civilizatie; 

     k) sustine si impune prin mijloacele prevazute de lege, in special prin aplicarea

procedurilor de autorizare,  promovarea tehnologiilor curate, schimbarea modelelor de

productie si de consum, in sensul utilizarii durabile a resurselor materiale si energetice si

al reducerii impactului negativ asupra mediului; 

     l) participa, potrivit atributiilor si competentelor legale, la elaborarea si punerea in

aplicare a programelor si proiectelor de cooperare cu organismele interne si internationale

in context transfrontier, regional si international; 

     m) elaboreaza si publica rapoarte periodice privind starea mediului la nivelul

Rezervatiei; 

     n) actioneaza prin toate mijloacele prevazute de lege si pe intregul teritoriu al

Rezervatiei pentru protectia si ameliorarea starii mediului si a calitatii vietii, cu luarea in

considerare a necesitatii punerii in aplicare pe plan local a prevederilor conventiilor si

acordurilor internationale la care Romania este parte, precum si pentru realizarea

obiectivelor, programelor si planurilor de actiune dezvoltate in baza acestor conventii si

acorduri; 

     o) incurajeaza si dezvolta parteneriatul cu toate sectoarele societatii civile, cu

organizatiile neguvernamentale, precum si cu institutiile publice sau private care militeaza

in interesul sustinerii si atingerii obiectivelor pentru mediu si dezvoltare durabila; 

     p) organizeaza activitati cu scop instructiv, formativ si educational, asigura informarea

curenta a populatiei si a autoritatilor locale cu privire la starea si evolutia calitatii mediului

in Rezervatie, dezvolta cooperarea cu mass-media si publica materiale avand ca scop

sensibilizarea opiniei publice, angajarea populatiei si a comunitatilor locale in sustinerea si

aplicarea masurilor privind protectia mediului, conservarea naturii si a diversitatii

biologice, reconstructia ecologica a zonelor deteriorate si ameliorarea calitatii vietii,

combaterea actiunilor de capturare, detinere si ucidere a faunei salbatice in perioadele de

prohibitie; 

     q) identifica, delimiteaza si propune declararea zonelor functionale ale rezervatiei si

introduce marcaje si semnale avertizoare pentru limitarea actiunilor perturbatoare; 

     r) avizeaza, sub raportul protectiei ecosistemelor, planurile de amenajare a teritoriului si

de urbanism de pe teritoriul Rezervatiei, elaborate potrivit legii; 

     s) conlucreaza cu Compania Nationala "Apele Romane" - S.A. in vederea gospodaririi

apelor si efectuarii lucrarilor hidrotehnice necesare. 

4.2.Conceptul de REZERVAŢIE A BIOSFEREI

 

     Biosfera este învelisul scoartei terestre, al apelor si al atmosferei pe care se desfãsoarã

viata si care suferã modificãri sub actiunea omului. 

     Rezervaţiile biosferei reprezintã teritorii ocrotite care conservã integralitatea,

functionalitatea si alte însusiri naturale ale unor ecosisteme naturale, care prin existenta lor

contribuie la regenerarea continuã ale resurselor fundamentale ale biosferei si în care

populatia reprezintã o componentã integrantã. 

     Denumirea de rezervatie a biosferei a fost adoptatã în cadrul Programului "Omul si

Biosfera" lansat în 1971 de cãtre UNESCO, pentru a promova si demonstra relatiile

armonioase dintre oameni si mediul înconjurãtor. 

     Managementul unei rezervatii a biosferei trebuie sã îndeplineascã douã conditii

principale: 

(1) are trei obiective esentiale: 

        conservarea ecosistemelor naturale si a resurselor genetice, promovarea cercetãrii; 

        instruirii si educatiei pentru protectia mediului înconjurãtor; 

        sprijinirea populatiei si economiei locale. 

(2) este constientã asupra oportunitãtilor de armonizare a cerintelor complementare si

adeseori conflictuale ale celor trei obiective esentiale, elaborând o schemã de zonare a

rezervatiei cuprinzând cel putin trei categorii: 

        zone strict protejate, consacrate conservãrii unor ecosisteme si a resurselor sale

genetice valoroase; 

        zone tampon , care asigurã atenuarea impactului antropic asupra zonelor strict

protejate si unde sunt încurajate unele activitãti economice traditionale ale

populatiei locale; 

        zone de tranzitie, care asigurã legãtura dintre rezervatie si procesele de dezvoltare

socio-economicã regionalã. 

 

4.3.Structura şi obiectivele cadrului strategic teoretic propus

 

     Cadrul strategic este structurat în: componente generice de dezvoltare, obiective strategice

şi acţiuni prioritare. Există un număr de 5 componente generice de dezvoltare după cum

urmează:

     1. Susţinerea activă a conservării naturii şi durabilităţii ecologice precum şi a valorilor

socio-culturale la nivelul comunităţilor locale

     2. Dezvoltarea produselor durabile, de Eco-produse şi a managementului resurselor

naturale

     3. Activitatea de turism durabil şi ecoturism - dezvoltare şi management

     4. Infrastructura turismului durabil şi ecoturismului

Promovare

     Susţinerea activă a conservării naturii şi durabilităţii ecologice precum şi a valorilor

socio-culturale la nivelul comunităţilor locale

     Această componentă presupune facilitarea aplicării principiilor şi practicilor ecologice

durabile în turism precum şi dezvoltarea unei abordări strategice a planing-ului regional bazat

pe principiile şi practicile durabilităţii ecologice şi aplicării lor în turism

     Dezvoltarea produselor durabile, de Eco-produse şi a managementului resurselor

naturale

     O componentă generică ce îşi propune încurajarea unei abordări complementare şi

compatibile între activitatea turistică şi managementul conservării resurselor naturale

     Activitatea de turism durabil şi ecoturism - dezvoltare şi management

Presupune:

facilitarea stabilirii celor mai înalte standarde specifi ce activităţii turistice,

dezvoltarea şi implementarea celui mai potrivit sistem de certifi care şi acreditare,

îmbunătăţirea ofertei ecoturistice,

eficientizarea educaţiei ecoturistice, la nivelul tuturor grupelor ţintă,

examinarea necesităţilor de ordin economic ale partenerilor şi operatorilor din

ecoturism,

dezvoltarea unor metode/soluţii prin care se poate menţine viabilitate atât la nivel

individual cât şi în asociaţii.

     Infrastructura turismului durabil şi ecoturismului

     În cadrul acestei componente se urmăreşte încurajarea (şi acolo unde este cazul

reglementarea) design-ului potrivit şi amplasării conforme cu principiile durabilităţii şi

conservării ecologice a infrastructurii construite, astfel încât impactul vizitatorilor asupra

resurselor naturale să fie minim. În acelaşi timp să permită accesul acestora la o educaţie

ecologică consistentă şi în concordanţă cu obiectivele bio-regionale.

     Presupune la nivel de componentă strategică încurajarea unei prezentări etice a ofertei de

produse ecoturistice în vederea satisfacerii aşteptărilor vizitatorilor în concordanţă cu

nivelurile cererii şi ofertei.

Plan de acţiune(pentru diminuarea şi controlarea impactului turismului

asupra Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării)

Premise

     Prin Hotărârea Guvernului nr. 413/2004 a fost înfi inţată Autoritatea Naţională pentru

Turism în structura căreia a fost inclusă şi Direcţia Generală Autorizare.

În urma eforturilor depuse s-a stabilit în linii mari o strategie de urmat bazată pe trei elemente

principale :

elaborarea strategiei de ecoturism, cadru teoretic din punctul de vedere al autorităţii

guvernamentale de turism ;

prezentarea acesteia tuturor factorilor interesaţi şi organizarea unor dezbateri pentru a

afla opiniile acestora ;

efectuarea primelor demersuri pe plan internaţional pentru stabilirea unui parteneriat

în vederea continuării elaborării strategiei.

 

Acţiuni desfăşurate

     În vederea aplicării prevederilor art.6 din Hotărârea Guvernului nr.230/2003 privind

elaborarea strategiei de dezvoltare a ecoturismului în rezervaţiile biosferei, parcurile

naţionale şi naturale, în conformitate cu principiile de conservare a biodiversităţii şi de

utilizare durabilă a resurselor naturale şi în concordanţă cu Programul naţional de dezvoltare

a produselor turistice, program care include şi Programul Ecoturism înRomânia, Autoritatea

Naţională pentru Turism, prin Direcţia Generală Autorizare a derulat până în prezent

următoarele activităţi:

     Organizarea primelor discuţii cu reprezentanţii Ministerului Mediului şi Gospodăririi

Apelor şi ai Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, pentru afl area punctelor de vedere;

     Stabilirea unui parteneriat cu Universitatea Bucureşti - Facultatea de Geografie pentru

elaborarea strategiei de ecoturism a României – cadru teoretic de dezvoltare ;

     Elaborarea strategiei de ecoturism a României – cadru teoretic;

     Dezbaterea strategiei cu reprezentanţii Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva,

Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Academiei Române şi Autoritatea Naţională

pentru Turism, în data de 13 septembrie 2004;

     Organizarea unui seminar la Tulcea, pentru dezbaterea strategiei de ecoturism, în prezenţa

reprezentanţilor autorităţilor locale, directorilor agenţiilor de turism, unităţilor hoteliere şi de

alimentaţie publică din judeţul Tulcea, în 17 septembrie 2004;

     Organizarea unei întâlniri la sediul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi

Turismului în data de 07 octombrie 2004. Scopul acţiunii l-a constituit corectarea aspectelor

privind strategia de dezvoltare ecoturistică a României. La întâlnire au participat pe lângă

reprezentanţii menţionaţi anterior şi reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale

naţionale şi internaţionale din domeniul ecoturismului şi ai Institutului Naţional de Cercetare-

Dezvoltare în Turism;

     Organizarea a două seminare cu tema „Strategia de dezvoltare ecoturistică a României”, în

perioada 25-28 octombrie 2004 în Parcul Naţional Retezat la Cabana Cheile Buţii şi în Parcul

Naţional Apuseni la Albac - Pensiunea Perla Arieşului şi au reunit reprezentanţi ai

Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor , Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva,

Academiei Române, Institutului Naţional de Cercetare, Dezvoltare în Turism, asociaţiilor

neguvernamentale de ecoturism, specialişti din cadrul Facultăţii de Geografie-Universitatea

Bucureşti, ai Academiei de Studii Economice Bucureşti, reprezentanţi ai Administraţiei

Parcului Natural Apuseni şi Parcului Naţional Retezat, ai autorităţilor locale, precum şi

operatori din domeniul turismului;

     Editarea unei broşuri „Strategia de ecoturism a României – cadru teoretic de dezvoltare“.

Scopul acţiunilor desfăşurate este prezentarea şi dezbaterea cadrului teoretic pentru crearea

unei strategii de dezvoltare ecoturistică a României.

Acţiuni viitoare

     a) Traducerea în limba engleză a broşurii „Strategia de ecoturism a României – cadru

teoretic de dezvoltare“ aşa cum este gândit din punctul de vedere al autorităţii de turism;

     b) Stabilirea unui parteneriat cu Organizaţia Mondială a Turismului, respectiv cu toţi

factorii interesaţi din România în vederea elaborării în forma finală a strategiei de ecoturism.

4.4.Amenintariile Deltei-Dunari

Încălzirea globală şi Canalul Bîstroe ameninţă existenţa fluviului şi a Deltei

Poluarea, încălzirea globală şi dezvoltarea ameninţă fluviile din întreaga lume.

Raportul întocmit de World Wide Fund for Nature avertizează că dezastrul se va produce în

viitoarele decenii. Dunărea a pierdut 80% din luncile şi câmpiile inundabile care o

înconjurau, din cauza barajelor. Construirea Canalului Bîstroe de către Ucraina ar putea da o

lovitură fatală Deltei Dunării, unul din ultimele sanctuare ale faunei sălbatice europene.

Dunărea, are o lungime de 2.780 de kilometri şi este o resursă principală pentru

industrie, agricultură, transport şi energie electrică. Delta Dunării reprezintă o resursă atât

pentru pescuit, cât şi pentru turism. Ameninţările principale pentru cel de-al doilea fluviu

european, ca dimensiuni, înscris în lista primelor zece fluvii din lume aflate în pericol sunt:

noua structură pentru nevigaţie, opt proiecte de mari baraje, "protecţia" împotriva inundaţiilor

şi poluarea. "Construirea unei hidrocentrale pe Dunăre în România a dus la creşterea

nivelului apelor în apropiere de baraj. 17.000 de locuitori din oraşul Orşova, insula dunăreană

Ada Kaleh şi cel puţin alte cinci sate au trebuit să plece. Oamenii au fost mutaţi, dar aşezările

au dispărut pentru totdeauna", se arată în raportul WWF.

 

 

Canalul Bîstroe, mortal pentru Deltă

Proiectele infrastructurii de navigaţie reprezintă o serioasă ameninţare pentru Dunăre,

fiind una din principalele cauze ale degradării mediului.

Delta Dunării este una din zonele cele mai importante ale Europei din punct de vedere

ecologic. Este refugiul multor specii de păsări, găzduieşte seculara pădure tropicală Letea,

singurul loc din Europa unde "liane" urcătoare "atârnă" prin copaci. A fost inclusă în Lista

Patrimoniului Universal Cultural şi Natural UNESCO. "În 2004, Ucraina a început să

dragheze canalul de navigaţie Bîstroe care trece prin inima Deltei, distrugând habitatul

păsărilor migratoare, modificând cursul apei în Deltă şi afectând zonele de reproducere care

susţin pescuitul local în Marea Neagră", afirmă raportul. Ca rezultat al presiunilor

internaţionale şi schimbarea guvernului ucrainean, construcţia Canalului Bîstroe a fost oprită

temporar, adaugă WWF.

Poluarea vine din amonte

Specialiştii de la Apele Române spun că plasarea Dunării pe locul doi în topul celor

mai ameninţate fluvii din lume este discutabilă.

În opinia lor, poluarea majoră de pe Dunăre vine mai ales din amonte. În acest moment,

România aplică directiva europeană privind reducerea poluării, astfel încât, până în 2008,

toate localităţile riverane Dunării, cu peste 2.000 de locuitori, vor avea staţii de epurare.

"În prezent, circa 40% din localităţile de pe malul Dunării sunt conectate la sistemele

de epurare. Dar până în 2008, toate localităţile vor avea o staţie de purificare a apei", spune

Petru Şerban, director la Administraţia Naţională Apele Române. De asemenea, până în

toamna anului 2007, România va avea un plan de management pentru prevenirea inundaţiilor.

Orieta Hulea, reprezentantul World Wildelife în România, spune că Dunărea va

deveni un centru de navigaţie foarte solicitat în următorii ani, ceea ce poate duce la modificări

şi derapaje pe cursul normal al fluviului. "Pasul cel mai important este să adaptăm navele la

relieful albiei fluviului, nu fluviul la cerinţele tehnice ale navelor", explică Orieta Hulea.

Aceasta adaugă că una dintre consecinţele intervenţiei omului pe fluviu poate afecta

pe termen lung Delta Dunării. "Delta Dunării depinde de cantitatea de sedimente. Din

moment ce aceste sedimente nu se mai depun, atunci Delta va dispărea", spune Orieta Hulea.

 

Comisia pentru protejarea Dunării critică raportul WWF

Comisia internaţională pentru protejarea Dunării (ICPDR), cu sediul la Viena, a

criticat raportul Fondului Mondial pentru Natură (World Wide Fund For Nature - WWF).

Philip Weller, secretarul executiv al ICPDR, asociaţie care reuneşte 13 state din bazinul

fluviului, a declarat că WWF exagerează situaţia. "O astfel de clasificare în ceea ce priveşte

situaţia Dunării pare dramatică şi neconformă cu realitatea. Nu putem spune că nu sunt

probleme, însă se fac eforturi pentru a le rezolva, eforturi la care a participat şi WWF", a spus

Weller, subliniind că este dezamăgit că Fondul Mondial pentru Natură nu a luat în

considerare acest lucru.

Concluzii,propuneri,recomandări

     Preocuparile pentru protectia mediului natural s-au facut resimtite inca de la sfârsitul

secolului al XIX-lea, când s-a facut tranzitia de la atitudinea de admirare pasiva a

frumusetilor naturii la cea activa de actionare pentru protectia ei si de prevenire a exploatarii

abuzive a bogatiilor naturale. Prima lege pentru protectia mediului (Legea pentru Protectia

Monumentelor Naturii) a fost adoptata in 1930 si, un an mai târziu, a luat fiinta Comisia

penru Protectia Monumentelor Naturii care functioneaza si astazi sub patronajul Academiei

României.

     Aceasta lege a fost urmata de multe alte reglementari, dar Legea de protectie a mediului a

fost efectiv adoptata abia in 1973. In prezent sunt in jur de 630 de zone protejate in România,

acoperind o suprafata totala de 1.200.000 ha. In afara de acestea exista trei rezervatii ale

biosferei, 14 parcuri nationale si 362 rezervatii naturale. Parcul National Retezat (care a luat

fiinta in 1935), Parcul National Rodna (care a luat fiinta in 1990) si Delta Dunarii (rezervatie

infiintata in 1938) au fost incluse de UNESCO in cadrul rezervatiilor biosferei, pe lista

proprie de monumente ale naturii protejate.

     Turismul, ca activitate economica poate cauza pagube mari ariilor protejate, in special

daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii.  Presiunile din partea

turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel incat

ariile naturale frumoase devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata,

vizite de o zi si chiar sport. 

     In cateva arii protejate exista pur si simplu atat de multi vizitatori in anumite parti, sau la

anumite momente incat natura – si calitatea experientei vizitatorilor – sufera. in altele,

vizitatorii pot patrunde in cele mai indepartate zone. Facilitatile turistice intra deseori in

conflict cu telurile de conservare si strica peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea

unor asemenea facilitati sunt deosebit de puternice in fostul bloc al tarilor est-europene, iar in

cateva arii protejate, turismul pur si simplu nu are loc. 

     Dar, daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forta foarte

pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale. Turismul va fi

binevenit in sau langa ariile protejate daca respecta caracterul special al ariei – cum ar fi:

turismul bazat pe aprecierea naturii, turismul cultural si educational, sau activitatea grupurilor

mici, linistite – si daca pagubele si poluarea sunt minime. Turismul poate ajuta la justificarea

infiintarii ariilor protejate in regiunile marginale, si poate duce la o inviorare a comunitatilor

locale din punct de vedere economic si a culturilor traditionale.