Delicventa juvenila.1

5/12/2018 Delicventa juvenila.1 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/delicventa-juvenila1 1/9

Factori determinanti

pentru delicventa

juvenila.



Membri echipei: Let Mihaela;

Marcu Ana-maria;

Vacariu Ana-Maria.

Profesor coordonator: domnisoara Soldanescu Parascheva.

Data inceperi proiectului: 19.10.2011.

Obiective urmarite: -sa stabilim motivele aparitei delicventei juvenile;

-sa informam colegi cu privire la aceasta problema;

-sa aflam parerea acestora privind acest subiect;

-sa informam psihologul scoli cu privire la eventualele probleme semnalate;

-sa incercam sa gasim solutii pentru acest comportament.

Ipoteza: Daca numarul cazurilor de delicventa juvenila este in crestere atunci

creste si numarul factorilor determinant.

Esantion: Echipa noastra a selectat un numar de 10 elevi I “Colegiului National

Nicu Gane” pentru a fi investigate. Prin chestionar si prin interviu.



Delincventa juvenila reprezinta o forma speciala de devianta sociala,ridicand

o serie de probleme metodologice,teoretice si preventive pentru

cercetatori.Delincventa juvenila se refera la comportamentul minorilor, care

contravine legii. Pâna la împlinirea vârstei de 14 ani , minorii nu raspund

penal. De la aceasta vârsta, însa, pâna la împlinirea a 16 ani, minoriiraspund penal daca se constata ca au avut discernamânt în momentul

comiterii faptei, adica daca au stiut ca fac un lucru rau, nepermis, si si-au

dat seama de consecintele lui.

Am decis sa aleg acest subiect ca tema de cercetare deoarece ,este o

problema sociala ce afecteaza un mare segment de populatie si se extinde

simtitor devenind o actiune sociala nedorita un motiv in plus a fost faptul ca

cei vizati sunt segmentul delicat al societatii, adolescentii.

DOCUMENTARE:

În secolele XVII-XVIII, reprezentanţii filosofiei engleze, Locke, Shaftersbury şi Hutcheson , concepeau delicvenţa ca o abatere nativă de la regulile de conduită. Înacest context moralitatea şi imoralitatea erau considerate caracteristici native alepsihicului.

Asemănătoare cu această concepţie este şi teoria lui Cesare Lombroso . După acesta,criminalul, caracterizat printr-un şir de stigmate de degenerare, vine pe lume lipsit deorice simţ moral. Caracteristica acestor teorii, întâlnită şi la alţi autori, este considerareadevianţei ca o însuşire biologică unitară moştenită. În secolul XIX aceste teorii sunt reluate de Francis Golton şi Karl Pearson . Aceştia aumăsurat gradul de asemănare sau de corelare dat de ereditate. Urmând paşii acestora,

la începutul secolului XX, Charles Goring explică crima ca o moştenire ereditarămotivând prin asemănarea crimelor făcute de părinţi şi cele ale copiilor, şi din asemănarea crimelor fraţilor. Deasemenea susţinea că tinerii, ai căror părinţi fuseseră

închişi în perioada copilăriei lor, devin infractori, în cele mai multe cazuri, la atingereavârstei pe care o aveau părinţii lor când au fost închişi. El negă rolul m ediului asupracriminalităţii, afirmând că o perioada lungă de timp cât părintele a fost închis nu a avutinfluenţe asupra delicvenţei minorului. Ca o măsura de prevenire, Goring propuneainterzicerea reproducerii.În 1921 apare o lucrare, ,,Crima ca destin” al lui Johannes Lange, care studia factoruleredităţii în delicvenţa gemenilor. Pe filonul studierii gemenilor merg şi alţi criminologi: Delgaard, Kringler .

Teoria complementelor cromozomiale xxy, xyy a fost determinată de studiul lui Goring.Pornind de la teoria lui şi profitând de evoluţia geneticii unii criminologi au pus crima peseama dezechilibrelor cromozomiale. Printre aceştia se numără: Klinefelter, P. Jacobs,M. Brunton, M. Melville .Influenţa eredităţii asupra delicvenţei a fost studiată şi prin prisma copiilor infractorilor adoptaţi în familii integrate social, dar care devin infractori. Este teoria adoptivilor şi afost studiată de Barry Hutchings şi Sor -noff Mednick .



IMPACTUL FAMILIEI ASUPRA DELICVENŢEI Una din cele mai importante funcţii ale familiei constă în educarea şi formarea tinerilor

în vederea integrarii lor optime în viaţă şi activitate socială. În cadrul grupului familial,părinţii exercită direct sau indirect, influenţe educaţio-nal-formative asupra propriilorcopii. Cuplul conjugal, prin întreg sistemul său de acte comportamentale, constituie un

veritabil model social care are o influen-ţă hotărâtoare asupra copiilor privind concepţialor despre viaţă, a modului de comportare şi relaţionare în raport cu diferite norme şivalori sociale.Părinţii exercită influenţe modelatoare în mod direct prin strategiile edu-caţionale,folosind anumite metode. Unele strategii folosite – de părinţi bine in-tenţionaţi – nu duc

întotdeauna la rezultatele scontate, mai mult pot avea exact rezultatul opus.Importanţa relaţiilor minorului cu familia nu trebuiesc minimalizate. La începutulexistenţei sale singurul contact al copilului cu exteriorul este cel avut cu familia.Prezenţa mamei în aceasta perioada este de neînlocuit. Între mama şi copil trebuie săexiste de la început relaţii de afecţiune, pentru ca acesta să nu suporte mai târziudeficienţe psihice de tip schizofrenic. În primul an de viaţă, copilul începe să-şi

construiască personalitatea în funcţie de caracterul său şi de influenţele externe, carepentru moment vin din partea familiei. Acesta este mo-tivul pentru care mama trebuiesă aibă o atitudine afectuasă dar fermă. Un factor esenţial al dezvoltării personalităţii unui copil îlreprezintă climatul familial.Acesta este o formaţiune psihosocială complexă, ce cuprindean-samblul de stări psihice, moduri de relaţionare interpersonală, atitudini ce carac -terizează grupul familial o perioada de timp. Acest climat, care poate fii pozitiv saunegativ, se interpune ca un filtru în tre influenţele educaţionale exercitate de părinţi şiachiziţiile comportamentale realizate la nivelul personalităţii copiilor. Referindu-se laclimatul familial M. Gilly afirma că ,,minorul are nevoie de părinţi calmi, înţelegători,afectuoşi, destul de maleabili în raporturile lor cu el, fără să dea dovadă de slăbiciune”.

Climatul familial poate fi analizat după mai mulţi factori : -modul de raportare interpersonală al părinţilor -sistemul de atitudini parentale în raport cu societatea-modul în care e perceput copilul în familie-modul de manifestare al autorităţii părinteşti -gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor-modul de aplicare al recompenselor şi sancţiunilor -gradul de deschidere şi de sinceritate al copilului faţă de părinţi

Proporţia relaţiilor anormale dintre părinţi este mai mare în cazul delincvenţilor juvenili,

astfel după studiu lui Alexandru Roşca : Relaţii maritale Delicvenţi băieţi (235 cazuri) Delicvente fete (37 cazuri)Fam. Normală 31,06% 24,32%Tatal în viaţă mamadecedată

11,91% 13,51%

Mama în viaţă tatal decedat 26,80% 21,62% Ambii părinţi decedaţi 17,44% 16,21%Părinţi despărţiţi în fapt 6,80% 5,40%



Părinţi necunoscuţi 5,95% 18,91%Total relaţii maritaleanormale

68,90% 75,70%

În psihologia modernă s-a acordat o mare importanţă caracterului. La începutul

secolului XX s-a format chiar o ramură a acestei ştiinţe – caracteriologia . Obiectul deactivitate al acestei ramuri este caracterul uman, fiind definit de McDagall şi Al. Shandca una din trăsăturile generale şi de bază ale omului, ce îşi are sursa în complexul detrăsături privind trebuinţele, tendinţele, emoţiile şi sentimentele care alcătuiescelementele componente psihice dinamice ale omului. Pe liniaaceasta, caracterul reprezintă ierarhizarea şi organizarea tuturor acestor tendinţe, emoţiişi sentimente. Ierarhizarea tendin-ţelor se face în funcţie de tendinţa dominantă, careorientează întreaga viaţă psihică şi îi dă o anumită caracteristică, un anumit caracter.

Tipuri Delicvenţi

Minori

Furturi Violenţe Ultraj Diverse

Nervos 36% 33% 30% 30% 28%Sentimental 5% 8% 5% 8% 4%Coleric 5% 12% 30% 10% 18%Pasional 2% 3% - - 9%Sanguin 13% 4% 10% 12% 18%Flegmatic - - - - -Amorf 25% 16% 20% 10% 18%Apatic 14% 24% 5% 30% 4%Din aceste studii rezultă că marea majoritate a infracţiunilor se comit de : tipul nervos (

31% ), tipul apatic ( 22% ), tipul amorf ( 16% ), tipul coleric ( 16% ), tipul sanguin ( 12%).



Chestionar

1.Tineri care comit fapte cu, caracter delicvent sunt constienti de

gravitatea acestui lucru?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

2.Sunteti de parere ca mediul din care provin (familia)este de vina ptr

acest comportament?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

3. Prietenii(anturajul) pot avea un efect negativ asupra tinerilor?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

4.Considerati ca acesti copii se mai pot schimba?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

5.Sunteti de parere ca ar trebui sa existe o lege care sa pedepseasca

acest tip de delicventa?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

6.Sunteti de parere ca centrele de reeducare sunt benefice?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

7.Considerati ca scoala poate interveni in schimbarea unui astfel de

comportament?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

8. Cazurile de delicventa juvelia sunt in intalnite mai des la oras decat

la tara?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

9. Exista posibilitatea de a aborda vreodata un astfel de

comportament?

a)Da b)Nu c)Nu stiu

10. Daca ati semnala un caz de delicventa juvenila ati anunta

autoritatile?

a)Da b)Nu c)Nu stiu



Interviu

1.Daca ati fi parinte si ati avea un copil cu un coportament ati lua atitudine?

2. Ati incerca sa-l duceti la psiholog sau psihiatru?

3.Cunoasteti astfel de cazuri?

4. Autoritatile/scoala iau vreun fel de atitudine in aceste situatii?

5. Cum ati putea descrie comportamentul unui tanar delicvent?



Rezultatele chestionarului:

Intrebarea nr 1: 30%-da, 20%-nu, 50%-nu stiu.

Intrebarea nr 2:60%-da, 40%-nu.



Intrebarea nr 5: 70%-da, 30%-nu stiu.






Prin elaborarea acestei lurari s-a incercat abordarea principalelor cauze

generatoare de delincventa in randul minorilor .in urma cercetarilor noastre

putem afirma ca problema delincventei in randul minorilor este considerata

minora neacordandu-se atentia cuvenita.Din acest motiv putem spune ca nuexista suficienta vointa pentru prevenirea si rezolvarea delincventei juvenile.



CONCLUZII:

Prin elaborarea acestei lurari s-a incercat abordarea principalelor cauze

generatoare de delincventa in randul minorilor .

In urma cercetarilor noastre putem afirma ca problema delincventei in randul

minorilor este considerata minora neacordandu-se atentia cuvenita.

Din acest motiv putem spune ca nu exista suficienta vointa pentru prevenirea si

rezolvarea delincventei juvenile

Delicventa juvenila.1

Documents

Transcript of Delicventa juvenila.1