Delicventa Juvenila (3)

4
§3. Cadrul legal internaţional de reglementare a delincvenţei juvenile Toate ţările au sisteme speciale de a reacţiona contra minorilor care comit infracţiuni saualte fapte nepenale. Toate sistemele speciale sînt inspirate de o abordare prin prisma asistenţeisociale: pedepsele sînt excluse sau urmează a fi adaptate la nevoile speciale ale tinerilor, sîntinstituite organisme speciale de supraveghere şi reabilitare a minorilor delincvenţi, este stabilităo anumită limită de vîrstă a răspunderii, inclusiv penale, a minorilor.Reglementările internaţionale obligatorii sau opţionale (de recomandare) în materiadelincvenţei juvenile şi a justiţiei juvenile reprezintă un aspect care nu întotdeauna este unulcuprinzător şi detaliat, în măsură să răspundă la orice întrebări ce pot să apară în practică, dar înacelaşi timp sunt importante în materia drepturilor copilului. La acest capitolul considerăm necesar a face distincţie între cîteva noţiuni: delincvenţă juvenilă şi justiţie juvenilă; legislaţie obligatorie şi recomandativă.Justiţia juvenilă reprezintă ansamblul organismelo r competente în combatereadelincvenţei juvenile, în tratamentul minorilor delincvenţi, stabilirea sistemului de pedepsesusceptibile de aplicare faţă de minori, cît şi în ce priveşte protecţia drepturilor lor garantate sauobligaţiile lor corelative. Justiţia juvenilă reprezintă mai curînd aspectul procedural, iar delincvenţa juvenilă – un aspect material, cuprinzînd totalitatea faptelor comise de către minori, precum şi studiul macrogenezei şi microgenezei actului d elincvenţial comis, al personalităţiidelincventului minor, al cauzalităţii fenomenului, în acelaşi rînd măsurile de prevenire şicombatere a delincvenţei minorilor.În privinţa celui de al doilea aspect, legislaţia obligatorie cuprinde tratatele(convenţii, înţelegeri) care implică nişte obligaţii pentru statele care în mod oficialinformează despre acordul lor de a se supune prevederilor prin ratificarea lor sauaderarea la ele. Legislaţia opţională cuprinde celelalte instrumente juridiceinterguvernamentale, aşa ca declaraţiile, directivele, principiile şi regulile, care sîntaprobate de un for internaţional, precum este Consiliul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, însă nu implică obligaţii formale cu privire la implementarea lor. 1.Majoritatea actelor internaţionale conţin nişte standarte minime aplicabile tuturor persoaelor judecate sau private de libertate, dar în ca

Transcript of Delicventa Juvenila (3)

3.Cadrullegal internaional de reglementarea delincveneijuvenile

Toate rile au sisteme speciale de a reaciona contra minorilor care comit infraciuni saualte fapte nepenale. Toate sistemele speciale snt inspirate de o abordare prin prisma asisteneisociale: pedepsele snt excluse sau urmeaz a fi adaptate la nevoile speciale ale tinerilor, sntinstituite organisme speciale de supraveghere i reabilitare aminorilor delincveni, estestabilito anumit limit de vrst a rspunderii, inclusiv penale, a minorilor.Reglementrile internaionale obligatorii sau opionale (de recomandare) n materiadelincvenei juvenile i a justiiei juvenile reprezint un aspect care nu ntotdeauna este unulcuprinztor idetaliat, n msur s rspund laorice ntrebri ce pot sapar n practic, dar nacelai timp sunt importante n materia drepturilor copilului.

La acest capitolul considerm necesar a face distincie ntre cteva noiuni: delincvenjuvenili justiie juvenil; legislaie obligatorie i recomandativ.Justiiajuvenilreprezintansamblulorganismelorcompetentencombatereadelincvenei juvenile, n tratamentul minorilor delincveni, stabilirea sistemului de pedepsesusceptibile de aplicare fa deminori, ct in ce privete protecia drepturilor lor garantate sauobligaiilelorcorelative.Justiiajuvenilreprezintmaicurndaspectulprocedural,iardelincvena juvenil un aspect material, cuprinznd totalitatea faptelor comise de ctre minori,precumistudiulmacrogenezeiimicrogenezeiactuluidelincvenialcomis,alpersonalitiidelincventului minor, al cauzalitii fenomenului, n acelai rnd msurile de prevenire icombatere a delincvenei minorilor.nprivinaceluidealdoileaaspect,

legislaiaobligatoriecuprindetratatele(convenii, nelegeri) care implic nite obligaii pentru statele care n mod oficialinformeaz despre acordul lor de a se supune prevederilor prin ratificarea lor sauaderarealaele.Legislaiaopional cuprindecelelalteinstrumente juridiceinterguvernamentale, aa ca declaraiile, directivele, principiile i regulile, care sntaprobate de un for internaional, precum este Consiliul General al OrganizaieiNaiunilorUnite,ns nu implicobligaii formalecu privire la implementarealor.

1.Majoritatea actelor internaionale conin nite standarte minime aplicabile tuturorpersoaelorjudecatesauprivatedelibertate,darncazulpersoanelorminoreproceduratrebuie s fie de aa fel, nct s se in cont de vrsta lor i posibilitile de reabilitare aacestora.

2.Principalele instrumente internaionalen materia delincvenei juvenile, netspeciale, fie cu caracter general, snt:

.Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat de Adunarea General a ONUla 10 decembrie 1948;

.ConveniaEuropeanpentruAprareaDrepturilorOmuluiiaLibertilorFundamentale,semnatlaRoma,4noiembrie1950;ratificatdeRepublicaMoldova n 1998 (

n continuare CEDO);

.Convenia Internaional cu privire ladrepturile copilului, semnat laNew York,20noiembrie 1989, ratificat de Republica Moldova n 1993;

ConveniaEuropeanasuprarecunoateriiiexecutriideciziilorprivindsupravegherea copiilor i restabilirea supravegherii copiilor, semnat la Luxemburg,20 mai 1980, ratificat de Republica Moldova n 2003;

.Convenia asupra proteciei copiilor icooperriin materia adopieiinternaionale,semnat la Haga, 29 mai 1993, la care Republica Moldova a aderat n 1998;

.Ansamblul regulilor minime aleNaiunilor Unite cu privire la administraia justiieipentru minori (Regulile de la Beijing), adoptate prin Rezoluia Adunrii Generale aONU nr.40/33 din 29 noiembrie 1985;

.Regulile minime ale Naiunilor Unite pentru elaborarea unor msuri neprivative delibertate (

Regulile delaTokyo), adoptate prin rezoluia Adunrii Generale a ONUnr.45-110 din 14 decembrie 1990;

.Principiile ONU pentru prevenirea delincvenei juvenile (PrincipiiledelaRiyadh)din 1998;

.NormeleONU pentruprotecia minorilor privai de libertate aprobate prin Rezoluia54/113 din 1990;

.Recomandarea REC (2003)20 a Comitetului de Minitri al CE ctre statele membrecu privire la noile modaliti de tratare a delincvenei juvenile i rolul justiieijuveniledin 24 septembrie2003.n pofida recomandrilor obinuite, exist diferene majore n felul n care statele ielaboreaz propiile sisteme de drept n materia delincvenei juvenile.Printretextelenominalizate,primordialsereindou:Convenia EuropeanaDrepturilor Omului i Convenia cu privire la drepturile copilului. Prima recunoate iproclamdrepturifundamentale tuturor persoanelor,inclusivminorilor.Convenians estecompletat de jurisprudena CtEDO, care interpreteaz textul ei conferindu-i un caractervivace, adaptabil condiiilor ievoluiei vieii iparticularitilor unor situaiisau categoriide populaie. Al doilea actrecunoate drepturi speciale minorilor, dup cum faci obiectulunei protecii particulare.Obiectul actelor nominalizate reliefeaz: definirea minorului delincvent, obiectivelereacieisocialefadedelincvenajuvenil,libertateanalegereamodelelorreaciei sociale, privaiunea de libertate i alte pedepse recomandate aplicate minorilor delincveni.Evident c toate aceste instituii nu snt expuse exhaustiv i nu au dect ambiia de a genera dezbateri, oferind un larg spectru de interpretri, iar uneori controverse n raport culegislaiile interne.Convenia cu privire ladrepturile copilului stabilete anumite standarde, axate fiindpe patru principii fundamentale,formulate n art. 2, 3, 6 i 12 ale Conveniei.Principiileaucaracter obligatoiu isnt completate destandardele invocate nRegulile minime ale ONUn materie. Principiile nominalizate snt:1)Principiulnedisciminriidincauzalipseisaledematuritatefiziciintelectual, minorul are nevoie de o protecie special i de ngrijiri speciale, statele prise angajeaz s garanteze tuturor copiilor care in de jurisdicia lor, fr nici o distincie,indiferent de ras, culoare, sex, limb, religie, opinie politic sau alt opinie a copilului saua prinilor, a reprezentanilor si legali, de originea lor naional, etnic sau social, desituaia lor material, de incapacitatea lor sau de alt situaie.3.Acest principiu a fost anterior confirmat n Pactele Internaionale cu privire ladrepturile economice, sociale i culturale i cu privire la drepturile civile i politice din1966.Principiulrespectivimplic obligaiapozitivastatului,adicdeaprevenidiscriminarea, de a lua msurile necesare pentru asigurarea realizrii principiului, dar i obligaia negativ, adic abstenena statului n exercitarea dreptului.2)Principiul unuiinteressuperior i bunstrii copilului n toate deciziile carevizeaz copiii, fie c snt luate de instituiipublice sau private de ocrotire social, de ctretribunale,autoritiadministrativesau deorgane legislative,intereselesuperioare alecopilului trebuie s fie luate n consideraie cu prioritate. Statele pri se angajeaz sasigurecopiluluiproteciaingrijirilenecesarepentrubunstareasa,inndcontdedrepturile i obligaiileprinilor si, ale tutorilor si, ale altor persoane legal responsabilepentruel,ivorlua,nacestscop,toatemsurilelegislativeiadministrativecorespunztoare.4.SintagmainteresulsuperioralcopiluluiseregseteinaltearticolealeConveniei, acolo unde estestipulat obligaia de aavea n vedere interesele superioare alecopilului n situaii speciale: n art. 9 n legtur cu separarea de prini; n art.18, carereglementeazresponsabilitileconjugalealeambilorprinipentrucretereaidezvoltarea copilului; n art.20 care stabilete c copiii privai de mediul familial au dreptulla protecie i la ajutor special din partea statului; n art.21 care reglementeaz asistenaalternativ prin adopie; n art.37 care ine de privarea de libertate a copiilor; n art.40 ce