T R A N S I L V A N I A O R G A N U L

ASOCIAŢIUNII P E N T R U L I T E R A T U R A ROMÂNĂ Ş I C U L T U R A P O P O R U L U I ROMÂN.

Nr. III. Sibiiu, Maiu—Iunie 1904. An. XXXV.

DELA ACADEMIA ROMÂNĂ.

Sesiunea generală a Academiei Române pentru anul 1903—1904 s'a deschis Marţi 24 Februarie v. (8 Martie n.) 1904 la ora 1 p. m. în localul Academiei, Bucuresci.

De 38 de ani de când fiinţează Academia Română, în toată activitatea ei atât de rodnică a fost ajutată în mod statornic şi stăruitor de oameni devotaţi progresului, patriei şi neamului.

în fruntea lor a stat totdeuna şi stă Maiestatea Sa Regele, protector şi president de onoare al Academiei, dimpreună cu Augusta Sa Familie, care urmăresce cu un viu interes lucrările membrilor şi tot ce privesce mişcarea culturală a neamului românesc.

Din raportul d-lui secretar general asupra lucrărilor prin­cipale făcute în anul de gestiune expirat şi despre cele ale sesiunii generale — după „Voinţa Naţională" şi după „Familia" — dăm următoarele:

I. Membrii Academiei.

Membrii decedaţi. în cursul anului Academia a perdut pe membrii onorari Teodor Mommsen şi lordul Henry Stanley, precum şi pe membrii corespondenţi r o m â n i : Alfons Salygn, Apostol Mărgărit, Zaharia Boiu şi Anghel Demetrescu şi pe membrul străin Emil Legrand .

Membrii cari n'au putut participa la sesiunea generala din 1904. Dintre membrii cu locuinţa afară de România şi-au scusat absenţa domni i : Nicolau Popea, I. M. Moldovan şi Florian Porcius, cari din causă de bătrâneţe şi de boală nu au putut part icipa la sesiunea actuală a Academiei ; iar ' dl I.

8

©BCU CLUJ

102

G. Sbiera a scris, că fiind ocupat cu aranjarea sub t ipar a unei lucrări l i terare, nu poate merge la sesiunea actuală.

Membrii onorari au fost a leş i : Alfred Gaudiy, renumit paleontolog francez şi V. lagic, profesor la universitatea din Viena.

Membrii corespondenţi: în secţiunea ştiinţelor, Dr. Em. Rigler, prof. la facultatea de medicină în Iaş i ; Mihail Râmniceanu, inginer; în secţiunea literară, Dimitrie Dan, etnograf în Bucovina şi preot în St ra ja ; Enea Hodoş, profesor de limba română la institutul teol.-ped. din Caransebeş .

il. Şedinţele de peste an.

In cursul anului t recut Academia a ţinut 38 şedinţe, dintre cari 6 au fost publice. In aceste şedinţe, pe lângă lucrările privitoare la mersul acestei instituţiuni, s 'au discutat mai multe chestiuni ştiinţifice şi s'au făcut comunicări din cari cele mai importante sunt u r m ă t o a r e l e :

Dl Dr. V. Babeş a vorbit desp re : Microbii superiori şi însemnătatea lor. Microbul turbării. Predisposiţiuni congenitale. Originea şi combaterea tu-berculosei.

Dl Dr. I. Felix, despre Igiena laptelui. Dl I. Bianu, despre Răspunsul metropolitului Moldovei Varlaam tipărit

la 1645 în potriva Catechismului calvinesc, găsit lângă Beiuş în Ungaria, la un preot românesc , de vicarul episcopesc Vasile Mangra.

Dl Bianu a a t ras atenţia Academiei asupra unui ex-libris, tipărit gre-cesce şi românesce , cu data de 1692.

Dl I. Bogdan a vorbit despre un Chrisov dela Mircea Vod . . . , cu data 10 Iunie 1415.

Dl Sp. Haret a cetit o : Notă asupra poporaţiunei României. Iar ' dl D. Sturdza, secretarul general al Academiei, în $iu& de 16

Maiu, a făcut o expunere despre cuvintele şi faptele cari a ra tă îngrijirea M. S. Regelui pentru desvoltarea instrucţiunei publice in România .

In u rma propunerei dlui I. G. Negruzzi, Academia a decis în şedinţa dela 18 Aprilie să deschidă subscripţiune publică pentru ridicarea unui monument poetului Alexandri, subscriind din fondurile Academiei 5000 lei, iar ' fie-care membru câte o sumă între 20 şi 100 lei.

Duminecă, 20 Aprilie, s'a inaugurat monumentul ridicat în onoarea răposatului scriitor şi patriot C. A. Rosetti, fost membru şi unul din iniţia­torii acestei instituţiuni, fiind ministrul instrucţiunei publice când s'au făcut actele de fundare la 1866. Academia a depus o coroană de flori şi dl C. OUănescu a ţinut o cuvântare în numele ei.

La 18 Maiu desvălindu-se monumentul lui Ioan Brătianu, pe care Aca­demia îl alesese membru onorar al ei, în semn de recunoscinţă pentru aju­torul ce marele patriot şi bărba t de stat a dat în desvoltarea acestei insti­tuţiuni, când la 1879 a fost ridicată, prin lege specială, in s tarea de institut naţional, s'a depus o coroană, iar ' membrii aflători în capitală au asistat la serbare .

©BCU CLUJ

103

Această instituţiune a fost invitată să participe Ia mai multe congrese sciinţifice, p r e c u m : Ia I-ul congres internaţional de igienă şcolară, care se va ţine la Niirnberg între 4—9 April ie; la Congresul IX geologic interna­ţional, care s'a ţinut la Viena în 27 Augus t—4 Septembre 1903 şi la care a fost delegat a asista din par tea Academiei dl Gr. Ştefănescu.

Dl Dr. C. Istrati, preşedintele Asociaţiunii române pentru înaintarea şi răspândirea sciinţelor, a invitat Academia să participe la exposiţia ce Asociaţiunea a deschis in toamna t recută cu ocasiunea ţinerii congresului II. Insti tuţiunea noas t ră a primit propunerea şi a luat par te la exposiţiune cu publicaţiunile ei, cu portretele membrilor rgposaţi şi cu alte câteva materiale istorice. La această exposiţiune Academiei s 'a dat una din cele mai însemnate distincţiuni, diploma de onoare .

III. Publicaţiunile Academiei.

1. Din Analele Academiei: Tomul XXV. — Partea administrativă şi Desbaterile anului 1902—1903

cuprindând printre altele şi cel mai vechiu cunoscut document dela Alexandru-cel-Bun, comunicare de I. Tanoviceanu; Memoriile secţiunei literare şi Me­moriile secţiunei sciinţifice.

Din Tomul XXVI. — Partea administrativă şi Desbaterile anului 1903—1904, cuprindând printre altele şi Note asupra poporaţiunei române, de dl Sp. Ha re t ; Memoriile Secţiunei istorice, cuprindând şi Regele Carol I şi Instrucţiunea publică, cuvântare rostită de dl D. A. Sturdza la 10 Maiu 1903 şi Memoriile secţiunei sciinţifice.

2. Insectele, în limba, credinţele şi obiceiurile Românilor, studii folklo-ristic de Sim. FI. Marian.

3 . Discursuri de recepţiune. 4. Istoriile lui Erodot (capitolul 6—17). 5. Dicţionarul limbei române, obiectul grijilor celor mai adânci ale

Academiei. Dl Philippide a oprit redactarea la cuvântul copios; în scurt timp se va tipări întreaga par te redacta tă cuprindând literele A—B—C.

6. Volumul I din Bibliografia românească (1508—1830), sub îngrijirea dlui I. Bianu.

7. Publicaţiunile Fondului Vasile Adamachi, tomul II-lea. 8. Publicaţiunile Fondului Princesa Alina Ştirbei, tomul X-lea şi Acte

relative la istoria Renaşterei României. 9. Din Istoria română de Titus Livius, t raducere premiată a dlor Nd.

Locusteanu şi I. S. Petrescu.

P u b l i c a ţ i u n i l e H u r m u z a k i ş i c e r c e t ă r i i s to r i ce .

Din causa restrângerii cheltuelilor Statului, subvenţiunea acordată Aca­demiei pentru aceste publicaţiuni istorice a fost redusă de câţi-va ani la 10,000 lei. Din această causă s'au întrerupt deocamdată cercetările şi pro­curări le de copii de prin archive străine, restrângându-se lucrarea la t ipă-

8*

©BCU CLUJ

104

rirea documentelor adunate , cari în mare număr stau şi îşi aş teaptă rândul tiparului.

Volumul XII, cel din u rmă tipărit, cuprinde 1872 documente inedite, aflate şi decopiate de dl profesor N. Iorga, membru corespondent al Aca­demiei, din archive străine, în cea mai mare parte austriace, privitoare la Michaiu Vodă Viteazul şi la familia lui.

Dl Vladimir I. Ghica, ca şi în anii trecuţi, a trimis şi în acest an câte-va copii de pe documente interesante din archivele Romei : textul pro­fesiunii de credinţă a lui Grigorie Vodă Ghica convertit la catolicism la Viena în 1667; extrase din notele de călătorie ale colonelului Moret de Blaranberg, care a însoţit pe Alexandru Vodă Ghica în vara anului 1837, când dimpreună cu Mihaiu Vodă Sturdza au mers la Silistria de s'au în­chinat Sultanului ; şi extrase din car tea lui Eduard Grenier : En Moldavie, 1855—56.

S tarea de acum a publicaţiunei Documente privitoare la istoria Românilor este u rmă toa rea : 30 de volume tipărite în 2754 coaie, cuprindând 17,518 documente , dintre cari 2717 sunt adunate de Hurmuzaki şi 14,801 adăogate d e Academie.

IV. Biblioteca.

Biblioteca Academiei, prin crescerea colecţiunilor şi prin organisarea serviciului ei, a ajuns un mare atelier de cea mai mare însemnătate pentru progresul studiilor şi cu deosebire pentru cercetările istorice asupra trecu­tului neamului nostru.

Ministerul instrucţiunii publice a dat şi anul acesta în grija Acade­miei însemnate colecţiuni, cari erau adăposti te pe Ia unele instituţiuni cul­turale, spre a pute" fi şi ele puse la îndemâna publicului, care se ocupă cu cercetări istorice şi de limba românească .

In cursul anului acestuia, prin rescriptul regal din Februarie 1903, s'a dispus a se lua dela Museul de antichităţi cărţile, manuscriptele şi documentele istorice şi s 'au incorporat şi ele la colecţiunile Academiei.

In anul acesta 28,145 volume tipărite au fost comunicate la 7353 ce­titori şi 654 volume au fost împrumutate acasă la 51 pe r soane ; 887 cer­cetători au consultat 2497 volume manuscripte, iar ' 301 au consultat 16,261 documente , şi în fine 87 au consultat 644 volume cărţi vechi românesci dintre 1508—1830.

Crescerea colecţiunilor a fost u rmă toa rea : 4166 volume şi b roşur i ; 169 ziare românesci din ţară şi 28 din afară ; 167 reviste române din ţară 16 din afară ; 190 volume de reviste străine şi 1435 n u m e r e ; 166 atlase şi chăr ţ i ; 42 s tampe şi po r t r e t e ; 3 desenur i ; 1071 manusc r i se ; 1886 docu­m e n t e ; 38 fotografii; 1 a lbum; 39 peceţ i i ; 1389 foi volante şi 601 clişeuri.

V. Donaţiuni făcute colecţiunilor ştiinţifice.

Ministerul instrucţiunii publice, ministerul afacerilor străine şi de in­terne, cur tea de compturi, epitropia aşedămintelor Brancovenesci , prima

©BCU CLUJ

10B

societate a creditului fonciar rural din România, d-na Alexandrina Ion Ghica, Asociaţiunea geodosică internaţională, dni i : Sp. Haret, T. Maiorescu, Dr. C. I. Istrati , I. Bogdan, G. Erbiceanu, Dr. I. Felix, A. A. Beldiman, C. Carmallen, I. Axente Sever, D. Comşa, V. Tordăşianu, S. Mehedinţi, Scarlat I. Ghica, P. Gârboviceanu, D. F. Caian, Dr. G. Maior, Mih. Haret, Iulius Magni, G. Vlădescu, Ioan Dragonovici, Nerva Hodoş, II. Chendi, A. Daniel, I. Beldie, C. Racoviţa şi Oscar Miiller au dăruit Academiei diverse documente şi obiecte istorice.

VI. Fonduri, donaţiunni şi legate.

1. Fundaţiunea Vasiîe Adamachi prevăduse in bugetul anului trecut 76,000 lei pentru burse şi cheltueli de studiu, sumă întrebuinţată astfel: 24 burse de câte 100 lei lunar ; 3 burse â 300 lei l una r ; trei â 250 lei lunar şi 2 â 400 lei lunar.

2. Institutul Oteteleşanu dela Măgurele. 3. Şcoala de agricultură „Ioan Costache Agarici". 4. Procesul pentru succesiunea răposatului Take Petre Anastasiu se

găsesce tot pendinte înaintea Curţii de apel din Galaţi. 5. S'a câştigat definitiv procesul pentru succesiunea răposatei Măria

general 1. Carp. 6. S'au refusat legatele drei Eufrosina Golescu şi al dnei Elisabeta G.

Constantinescu, cel dintâi Bind-că nu răspundea scopului acestei instituţii şi celalalt, impunând condiţii prea oneroase .

VII. Şedinţele publice.

Prima şedinţă publică s'a ţinut Vineri la 27 Februar ie v. (11 Martie n.) Cu asta ocasiune dl At. Marienescu a cetit lucrarea s a : „Ilirii, Macedo-Românii şi Albanezii". Conferenţiarul a ară ta t Iliricul-vechiu (unde adi e Dalmaţia, Bosnia, Herţegovina, Muntenegru şi Albania), după Geografia şi istoria dela 229 a. Chr. pană în 9 d. Chr. adecă pană la cucerirea Iliri-cului; lăţirea elementului iliric în imperiul r o m a n ; organisarea Ilirieului; coloniile romane în Iliric, Macedonia şi Epi r ; municipiile oppida civ. Ro-manorum şi s tarea de drept. împăraţi i romani născuţi în Iliric şi în ţările dinprejur şi influinta lor asupra Ilirieului; ilirisarea militarilor şi legiunilor r o m a n e ; predominarea Ilirieului in imperiul r o m a n ; romanisarea Istriei, Panoniei, Ilirieului, Macedoniei şi Epirului. Nascerea popoarelor Istro-români, Macedo-români şi Albanezi. Aceia, mai ales din Iliri şi Macedoni roma-nisaţi de to t ; iară Albanesii, Iliri mai puţin romanisaţ i . - A încheiat cu Daco-românii, cari prin colonii ilirice şi romane din Iliric ancă în anii 131—168 d. Chr. au primit ilirism, adică element limbistic iliric vechiu în limba daco-română şi un element albanie din secolii mai târdii . Acest studiu strict istoric, totodată servesce drept răspuns tuturor scriitorilor străini politici, cari cu multă răuta te au emis nisce fantasii asupra istoriei daco-române.

©BCU CLUJ

106

A doua şedinţă publică s'a ţ inut Vineri în 5/18 Martie. O veche episcopie necunoscută în Ţara Românească, comunicarea dlui

I. B ianu; Însemnătatea istoriei naţionale din punct de vedere militar, de dl general C. I. Brât ianu.

Prin comunicarea d-sale, dl Bianu, pe basa unor vechi hrisoave a dovedit că pe la prima jumăta te a veacului al XVII-lea a existat în Strehaia aşedată pe malul Motrului în judeţul Mehedinţi, un episcopat românesc . Astfel a pus in lumină un punct însemnat din istoria noastră bisericească. Nu se scie sigur în ce împrejurări s'a înfiinţat acest episcopat, dar ' din diferite urme ce ne-au rămas se vede că n ' a durat decât 15 ani şi că n 'a avut decât un singur ep iscop: Daniil. La aceas tă episcopie era şi parochie, mai mică însă ca la celelalte. Când s'a desfiinţat s'a contopit cu cea din Râmnic .

Cu ocasia acestei comunicări dl Bianu n e a ară ta t folosul ce se poate t rage pentru istoria naţ ională din studiul vechilor noastre instituţiuni.

Dl general C. I. Brătianu şi-a t ratat chest iunea din următoarele puncte de v e d e r e :

1. î nd rumarea literaturei militară cu privire la trecutul glorios al neamului .

2. însemnăta tea istoriei naţionale pentru organisarea puterii a rmată a ţfirii.

3 . însemnăta tea istoriei naţionale pentru educaţ iunea militară. 4. î n semnă ta t ea istoriei naţionale pentru apăra rea ţării. 5. î n semnă ta t ea istoriei militare naţionale. 6. Dificultăţile studiului istoriei militare naţionale. Această cercetare asupra Însemnătăţii istoriei naţ ionale din punctul

de vedere militar formează par tea pr imă a studiului : însemnătăţi i chartei României pentru istoria ţă r i i ; lucrare care va încheia seria cercetărilor făcute în decursul anilor trecuţi , asupra foloaselor ce se pot t rage prin ajutorul chartei ţării executată la marele stat-major al armatei .

A treia şedinţă publică s 'a ţinut Vineri 12/25 Martie. A vorbit dl Ollă-nescu-Ascanio despre Literatura şi societatea noastră şi dl Gr. Tocilescu despre Monumentele dela Adam-Klisi.

Comunicarea dlui Ollănescu e foarte interesantă, deoare-ce descrie cu multă severitate s tarea rea în care se află societatea noas t ră sub raportul li teraturei şi a artelor naţionale în genere . După-ce d-sa face mai ântâiu câte-va consideraţii generale asupra artelor, ajunge la chestiunea ce-1 preo­cupă în deosebi. D-sa spune că Românii au avut mulţi scriitori de valoare şi cu toate acestea publicul nostru şi mai ales clasa de sus se interesează foarte puţin de ele. Conferenţiarul explică această s tare de lucruri prin educaţ ia slabă ce se dă copiilor noştri şi sfârşesce prin a face un călduros apel mamelor, îndemnându-le să-şi oprească copiii dela cetirea romanelor străine, de cele mai multe-ori chiar periculoase moralei şi să-i indrepteze spre scrierile noastre sănătoase , ca să-i cultive în sens naţional.

©BCU CLUJ

107

Cu chipul acesta am scapă de concurenţa simţită ce fac cele mai proaste produceri artistice străine, celor mai de seamă manifestaţii românesc i .

Dl Tocilescu a arăta t însemnăta tea ce presintă monumentele dela Adam-Klisi, localitate aflătoare în Dobrogea, la o distanţă de 4 oare de Medgidia. Aceste monumente constă î n : ruinele unui orăşel roman, o con­strucţie cilindrică înaltă de 18 metri, un mausoleu al unor soldaţi că<Juţi în răsboiu şi o movilă uriaşă cu temelii gigantice ale unei construcţii . Des­coperirea acestor monumente presintă o importanţă foarte mare asupra istoriei noastre naţionale. Ele grăesc destul de clar despre latinitatea noastră .

A patra şedinţă publică s'a ţinut în 19 Martie (1 Aprilie n.). Dl Dr. C. I. Istrate a vorbit la Academia Română, în şedinţa publică, presidată de dl P . S. Aurelian, despre monumentele de pe timpul lui Ştefan cel Mare.

Printre aceste monumente se află şi biserica din Borzeşti, din judeţul Bacău, locul nascerii marelui voevod moldovean, zidită pe Ia anul 1434, de Stefan-Vodă, în amintirea părinţilor sei.

Ministerul cultelor a luat măsuri ca aceas tă biserică să se res taureze deoare-ce astădi se află în ruină. A fost zidită din bolovani şi cărămidă de piatră scoasă din acel loc.

Asupra împrejurărilor ce au determinat pe Stefan-Vodă să zidească această biserică, circulă două legende.

Una spune că pe când era copil acest mare voevod să răsboia în fruntea unei cete de băeţi din sat cu copilul de să tean Gheorghe care avea ceata sa şi representa pe tătari . Aceştia învinşi, Gheorghe, ha tmanul Tă ­tarilor, fu judecat şi spânzurat de subţiori de o cracă a unui stejar.

în acelaşi timp sosesc în adevăr Tătarii . Copiii fug şi se pitesc cum pot ; numai Gheorghe, s t răpuns de suliţi,

fu ucis. Ştefan, deşi ajuns Domn, nu uită pe vechiul seu prieten de copilărie,

în prima înfrângere ce pătimiră Tătarii dela el, fiul hatmanului cădii prins de ostaşii moldoveni. Acesta, adus la Borzeşt i , fu a târnat de aceeaşi cracă şi judecat . Solii hanului veniţi a-1 rescumpăra , fură înapoiaţi cu darurile trimise şi fiul seu ucis ca şi Gheorghe.

Stejarul fu ars şi in locul seu Ştefan zidi biserica. După o altă versiune se spune că pe când adversarul lui Ştefan era

spânzurat de craca unui nuc, un epure tuli la vale de sub un tufiş vecin. Copiii alergară după el şi u i tară pe camaradul lor, care muri în ştreang, în amintirea acestui episod, Ştefan ar fi zidit biserica.

Povestitorii acestor legende cred că biserica s'a ridicat chiar pe t run­chiul vechiului stejar.

Comuna Borzeşti, fiind locul nascerii acestui mare domnitor, ar fi un loc nimerit pentru serbarea celui de al 4-lea centenar dela moar tea sa .

Dl Dr. Istrate vorbesce apoi ancă de vre-o douedeci de biserici ridicate în amintirea glorioaselor fapte dându-le oare-care explicaţii.

©BCU CLUJ

108_

Dl Dr. Istrate îşi termină conferenţa insistând asupra necesităţii de a se alcătui o lucrare complectă relativ la monumente le bisericeşt i , lucrare care ar aduce lumini noui asupra trecutului nostru.

Şedinţa solemnă a Academiei Române s'a ţinut în 21 Martie (3 Aprilie n.) la orele 17a sub presidenţa M. Sale Regelui, asistat de Alteţa S. R. Principele Ferdinand.

Au asistat la această şedinţă, în afară de membrii Academiei, dnii mi­niştri Sp. Haret, Ion I. C. Brătianu şi Em. Po rumbaru ; dnii C. F. Robescu, Const. I. Băicoianu, G. Adamescu, Tache Protopopescu, general Coandă, general War t iade , C. Alimăneştianu, Costescu-Comăneanu, D. Aug. Laurian, etc. şi un mare număr de doamne.

D e s c h i d e r e a şed in ţe i .

Dl P. S. Aurelian, preşedintele Academiei, urează M. S. Regelui bună-venire şi ani mulţi pentru a mai conduce şi de aci Înainte destinele Sta­tului. Arată că s'a împlinit un sfert de veac de când Suveranul a condus a rma ta română pe câmpiile Bulgariei, de unde s'a întors încununat de bi­ruinţă. După răsboiu, M. S. Regele s'a ocupat cu desvoltarea instituţiunilor politice şi culturale ale ţării, fapt pentru care îi datorim recunoş t in ţă .

Oratorul încredinţează pe M. S. Regele că Academia va sci să răspundă chemărei ei, indeplinindu-şi misiunea, aceea de a face ca neamul românesc să propăşeascâ.

C u v â n t a r e a Rege lu i .

M. S. Regele, în mijlocul unei încordate atenţiuni, mulţumi Academiei pentru urările ce I-a făcut prin preşedintele ei şi spuse că nici odată nu va înceta a se interesa de mersul acestei instituţiuni. Suveranul face o apropiere între doue mari fapte istorice, d icend: mă folosesc de măguli toarea primire pe care a făcut-o Academia documentelor istorice ce i-am adus in trecut , spre a veni astădi cu o nouă comunicare care este o ochire ce doresc a a runca asupra a doue epoci istorice de cea mai mare importanţă . Una se referă la trecutul îndepăr ta t care îmbrăţişează epoca lui Mircea cel Mare şi a comitelui de Zollern, întemeietorul casei de Hohenzol lern; iar' cealaltă la fapte mai recente, şi cari au asigurat nea târnarea patriei noastre .

Intrând in fondul chestiunei, M. S. face istoricul evenimentelor s ânge ­roase desfăşurate în jurul oraşului Nicopoli, pe Dunăre, la finele secolului XIV, atunci când armatele aliate creştine, în frunte cu Sigismund, regele Ungariei, au suferit o teribilă înfrângere din partea Sultanului Baiezet, a runcând doliul asupra întregei creşt inătăţi .

Această luptă este memorabilă prin aceea că a avut ca teatru de ope­raţ iune oraşul Nicopoli, care a fost şi teatru de operaţ iune la începutul răs-boiului ruso-româno-turc .

In aceste lupte, Mircea devenise unul dintre aliaţi, în u rma unui t ra ta t încheiat la Braşov cu regele Sigismund. In basa acestui tratat , armatele aliate primiseră învoirea de a trece prin ţară.

©BCU CLUJ

109

Lupta mai e însemnată şi prin faptul că a luat par te şi unul din stră­moşii M. S. Regelui, corniţele de Solon, care făcea parte din marchisantul de Brandenburg.

Maiestatea Sa ara tă faima de care se bucura Mircea cel Mare peste hotare , deşteptând interesul tuturor pentru ţara românească ; el a fost figura cea mai impunătoare a neamului românesc .

Soarta acestui răsboiu s'a întors contra creştinătăţei , din eausă că fie-care din naţiunile luptătoare vroia a avea pentru sine gloria învingerii. Inzadar s'au luptat conducătorii înţelepţi să s tăpânească vanităţ i le; după prima înfrângere armatele au fost cuprinse de spaimă şi nimicite; Sigismund însă era să cadă în manile duşmanului dacă nu ar fi fost apărat cu trupul său de corniţele de Solon.

Sigismund întorcăndu-se în ţară şi devenind mai târdiu împărat , nu uită bravura şi serviciile aduse de Solon atât pe câmpul de răsboiu, cât şi în ţară, şi îl făcu principe, dându-i numele de Friederic de Zoller. De aci se t rage casa familiei de Hohenzollern.

In a doua par te a comunicărei Sale, M. Sa dice că un t ractat identic ca acela încheiat între Mircea cel Mare şi Sigismund, s'a făcut în anul 1877 între noi şi Imperiul rusesc şi în basa căruia, ostile rusesci au trecut prin ţară, spre a merge pe câmpiile de bătaie.

Cele doue date istorice se apropie şi mai mult prin aceea, că şi în timpul răsboiului pentru independenţă , una din basele de operaţ iune ale armatelor aliate ruso-română a fost oraşul Nicopoli.

Acest oraş care văduse pe bravii oşteni ai lui Mircea luptându-se pentru causa creştinătăţei , a vădut vitejia pentru libertate a nepoţilor lui Mircea.

Suveranul povestesce epoca glorioasă când ostaşii români au trecut Dunărea alergând la luptă şi când drapelul românesc fâlfăia pe câmpiile Bulgariei, purtat din biruinţă in biruinţă. Arată impresia ce a avut-o ur-cându-se pe platoul dela Nicopoli, şi vădend acele locuri memorabile unde Mircea cel Mare se resboise în anul 1396.

M. Sa aruncă o privire şi asupra celorlalte episoade ale răsboiului, când soarta armelor oscila, şi ajunge la data când i-a fost încredinţată comanda tuturor trupelor din jurul Plevnei. Toate aceste episoade pline de lupte glorioase, de speranţe şi dureri, de cortegiuri de răniţi şi priso-nieri turci cari cad cu miile pe drumurile acoperite cu zăpadă, sunt de­scrise în frase bogate şi puternice de cătră M. Sa.

Marele căpitan povestesce vitejia poporului ale cărui destine le conduce. Foar te emoţionat, Suveranul şi-a încheiat comunicarea Sa vorbind

despre călătoria ce a făcut-o în Bulgaria acum doi ani, cu un sfert de veac în urmă, când ţara sărbătorea memorabi la data a căderei Plevnei. Exprimă satisfacţia ce a simţit revădând acele localităţi atât de scumpe Românilor.

A amintit despre cuvântarea episcopului bulgar de Wratza , care pri­mind pe regele României în faţa capelei dela Griviţa, a plâns de emoţiune

©BCU CLUJ

110

şi a dis, adresându-se osemintelor soldaţi lor: „Sculaţi-ve~ din mormintele voastre spre a saluta pe Regele liberator11. Suveranul a vorbit şi despre grandioasa primire ce i-s'a făcut cu prilejul visitei sale la Plevna şi în celelalte localităţi istorice din Bulgaria, şi a povestit impresia profundă ce i-a făcut la reîntoarcere, vederea oraşului Nicopoli, la lumina lunei, — oraş plin de a tâ tea mari şi glorioase amintiri.

Cuvântarea M. Sale a fost primită cu ovaţiuni; aplausele s'au repeta t de mai multe-ori.

Dl I. B i a n u .

Urmă după acestea discursul de recepţiune al dlui I. Bianu. D-sa vorbi despre limba românească . Cu o rară competinţă, conferenţiarul a ară ta t că face par te din sinul Academiei de 25 ani, al cărei membru co­respondent a devenit tocmai t â rd iu ; acum în urmă a ajuns să facă par te chiar din sfatul ei, ca membru. Nu scie, dacă meritele d-sale sunt aşa de mari încât să echivaleze cinstea de a fi fost ridicat la această t reaptă , dar ' scie că a dat şi dă Academiei tot sufletul, toate puterile sale şi tot aşa va face şi în viitor.

Dl Bianu, dice că nimic mai sfânt nu poate avă o instituţie, decât să îngrijească ca limba ţării să se păstreze. De aceea şi Academia a avut ca primă grijă a sa să facă astfel ca limba românească să se vorbească pretutindeni, unde se găsesc şi locuiesc Români .

Arată că atunci când Românii au simţit nevoia de a-şi afirma limba lor, limba română se ridică din haosul limbei slave. La aceas ta a con­tribuit mult biserica, prin ajutorul căreia s'au şi tipărit primele lucrări în limba naţ ională.

In Ardeal, primele cărţi t ipări te în românesce au fost acelea ale lu­teranilor şi calvinilor cari voiau de o potrivă să a t ragă pe Români la reli-giunea lor. Adevărata activitate literară bisericească începe însă la Ter-govişte. Sibienii au început dela anul 1504 această activitate, t raducând catechismul în limba r o m â n e a s c ă ; la 1561 se dădu la iveală evanghelia tipărită în românesce . Sub domnia lui Matei Basarab s'a instalat la Câm­pulung prima tipografie; a doua s'a instalat la Târgovişte, a treia la Iaşi sub domnia lui Vasile Lupu, etc. Dela anul 1640 se t ipăresc în limba ro­mânească , treptat , catechizme, cazania şi psaltichia, din însuşi ordinul principelui Racotzi, spre a se sprijini religiunea calvină.

Din tipografiile lui Matei Basarab au eşit 19 cărţi, dintre cari 5 în limba română (3 cazanii şi 2 cărţi de legi), iar' din acele ale lui Vasile Lupu 3 (una d e legi şi două bisericesci). Ineheindu-se domnia lui Mateiu Basarab, activitatea bisericească l i terară înceată şi ea. După 31 ani reîn­cepu în Moldova, sub metropolitul Dosofteiu, t ipărindu-se în românesce psalt irea versificată şi câte-va cărţi de-ale cultului.

In anul 1860, metropolitul Teodosiu t ipăresce liturgia, evangelia şi apostolul, iar ' dl Şerban-Vodă introduce in limba română, în biserică, ce ­t irea evangeliei şi a apostolului. In sfârşit sub Brâncoveanu se t ipăresc

©BCU CLUJ

111

cărţi de slujbă şi de învăţătură în românesce , numai cântările în biserică se mai audeau în limba slavonă.

Dl Bianu termină, spunând că dela finele Domniei lui Brâncoveanu, cărţile românesci devin tot mai dese, în vreme ce cărţile slavonesci se răresc mereu. D-sa făcu constatarea, că emanciparea limbei românesci s'a făcut alăturea de biserică, şi că şi în viitor, Biserica şi Academia au ca datorie a lor de a păstra neatinsă limba s t rămoşească.

R ă s p u n s u l d lui D . A. S t u r d z a .

Secretarul perpetuu al Academiei, dl Dimitrie A. Sturdza, adresându-se M. S. Regelui d ice : diua în care aţi venit să presidaţi şedinţa solemnă de acum, e o di de sărbătoare. Protecţia ce acordaţi nu a fost numai un ajutor dat Academiei, ci şi o conlucrare pentru real isarea ţelului urmărit . Dela înălţimea pe care staţi ni aţi indicat acest ţel. Diua de adi e o deosebită sărbătoare, fiind-eă se împlinesc 23 ani de când, răspunzând Academiei la urările făcute cu ocasia proclamărei Regatului, i-aţi indicat ţelul către care t rebue să meargă . Peste câte-va dile se vor împlini 25 ani de când Aca­demia a fost proclamată ca institut naţional .

Dl Dini. A. Sturdza ara tă apoi că Academia a înscris în analele sale trei dile m a r i : prin introducerea M. S. Reginei în Sinul ei, când M. Sa a presentat Academiei pe A. S. R. Principele Moştenitor, şi când (23 Martie 1884) Academia şi-a luat asupră-şi sarcina de a scrie „Magnum Etimologicum" spre a asigura o cale sigură limbei române şi a o împiedeca să ră tăcească pe alte căi.

In urmă, dl Dim. A. Sturdza a ra tă câte-va din scenele la cari a fost martor, când cu visita M. S. Regelui la Petersburg, între altele convorbirea cu mai mulţi ofiţeri ruşi cari au luat parte la răsboiul dela 1877—1878, sub comanda M. S. Regelui Carol.

Vorbesce apoi despre dl I. Bianu, noul membru al Academiei care a fost introdus în sinul Academiei de către dl T. Laurian, iar ' la 1876 şi-a vădut publicată în „Analele" ei pr ima sa lucrare. Graţie activităţii şi stă­ruinţei dlui Bianu ca bibliotecar şi archivar, Academia posedă adi o bibliotecă vastă şi păstrată în cea mai perfectă ordine.

Şedinţa s'a ridicat la orele 4,40, când M. S. Regele şi A. S. R. Prin­cipele Ferdinand au plecat dela Academie.

VIII. Chestiunea ortografiei române. Precum am ară ta t pe larg in Nr. II. al „Transilvaniei" din a. c. pag.

85—86 chest iunea ortografiei s'a discutat în 4 şedinţe şi s'a fixat modul de sc r ie re : al diftongilor ea şi oa în loc de e şi o; şt în loc de sc; z în loc de modul de scriere a lui i şi u la finea cuvintelor (i scurt fără semicerc şi numai cu punct (i); iar ' u de asemenea fără semicerc \j) şi cu accent grav numai perf. verb. s. e. tăcw, facă ; sonul ă nu se va mai însemna şi cu ci numai cu ă\ iar ' î se va serie la început cu î, în mijlocul cuvintelor cu â.

©BCU CLUJ

112

IX. Comunicări. Dela Asociaţiunea ştiinţelor. Dl Dr. C. Istrati, în calitate de preşe­

dinte al Asociaţiunii române pentru înaintarea şi răspândirea sciinţelor, presintă Academiei medalia de aur cu diplomă de onoare şi medalia de colaborator, pentru lucrările sale expuse la congresul şi exposiţia Asocia­ţiunii din 1903 în Bucuresci. Dl I. Bianu, făcându-se interpretele tuturor membrilor Academiei, aduce călduroase omagii Asociaţiunii pentru răspân­direa sciinţelor la frumoasa misiune ce şi-a fixat şi la admirabilul succes ce a obţinut prin congresul şi exposiţia din vara t recută şi în special dlui Dr. C. I. Istrati, harnicul preşedinte al numitei Asociaţiuni şi neobositul organisator al congresului şi exposiţiei, care au făcut onoare neamului român. Academia s'a asociat cu vii aplause ovaţiunii de recunoscinţă aduse dlui Dr. C. I. Istrati.

Basmele române. Dl I. Papahagi a presentat o culegere de basme ro­mâne , dimpreună cu un studiu asupra lor, cu cererea ca Academia să publice lucrarea sa. S'a trimis la secţiunea literară spre a şi da părerea dacă se poate tipări ori ba. Secţiunea literară a propus să se publice lu­crarea, obligându-se autorul a face la sfârşitul volumului un glosar de cuvintele mai rari şi r acomandând Delegaţiunii sa dea autorului o remu-neraţiune pentru aceas tă lucrare .

O nouă lucrare a dlui 8. FI. Marian. Dl S. FI. Marian a însciinţat Academia că de astă-dată nu poate participa la sesiunea generală a Aca­demiei. Totodată a trimis o nouă lucrare a sa înt i tulată: „Legendele Maicei Domnului" studiu folkloristic, care se încheie cu o culegere de legende despre Maica Domnului.

X. Diferite decisiuni.

în urma propunerii dlui I. C. Negruzzi, Academia a decis în şedinţa sa dela 18 Aprilie să deschidă subscripţiune publică pentru ridicarea unui monument poetului V. Alexandri.

La propunerea secţiunii l i terare s'a decis să se t ipărească în Anale scrierea dlui Ovid Densuşianu: „Din istoria amuţirii lui u final în limba română".

Fond de pensiune pentru funcţionari. La propunerea dlui I. Kalinderu s'a decis să se înfiinţeze un fond de pensiune pentru funcţionarii Academiei. Totodată propunătorul a oferit din par tea sa spre scopul acesta o mie de lei, ceea-ce s'a primit cu aplause. S'a ales o comisiune care să reguleze chestiunea aceasta , în persoanele membri lor : Kalinderu, Sturdza şi Poni.

XI. Premiile Academiei.

1. La premiul Năsturel-Hereseu de 4000 lei au concurs următorii 9 autor i :

Brătescu-Voineşti (I. Al.), Nuvele şi Schiţe, Bucuresci 1903. Cantilli (Constant.), Aripi de vis, Bucureşti 1903.

©BCU CLUJ

113

Demitrescu (George), Eugenia. — Poemă in versuri, ediţ. II, Bucu­reş t i 1903.

Demitrescu (George), Adevărul sau Omul, Natura şi Dumnezeu. — Poemă în versuri, ed. II, Bucureş t i 1903.

Dimitrescu (Christ. N.), Quatrene. — Epigrame, epitafuri, umoristice, II, Bucureş t i 1903.

Halaceanu (Virgiliu Em.). Marele Dicţionar român-englez şi englez-român. — Voi. I, român-englez, Iaşi, f. a.

Leonescu (V.) şi T. Duţescu-Duţu, Doue drame ţă răneş t i , Bucureş t i 1903. Orleanu (Maiorul Al. G.), Horia, Cloşca şi Crişan sau Revoluţia Ro­

mânilor din Transilvania şi Ungaria în 1784. — Dramă istorică, Focşani 1903. Rădulescu-Niger (N.), Patriot ism. — Tribunul poporului. — Roman so­

cial, Bucureşt i 1903. Stere (C. O-.), Introducere în studiul dreptului constituţional. — Par­

tea I. — Iaşi 1903. Premiul Năsturel-Herescu de 4000 lei a fost propus de comisiunea de

premii să se dee dlui I. Al. Brătescu-Voinesci pentru volumul seu de No­vele şi schiţe. Şedinţa plenară însă a respins propunerea cu 19 voturi con­t ra şi 6 pentru. Prin urmare acest premiu nu s'a dat nimănuia.

2. La premiul Statului Lazăr de 5000 lei au concurs următorii 7 au tor i : Bastaki (Dr. Th.), Studiu clinic asupra băilor Lacul-Sărat, Bucureş t i 1903. Belcik (Alexandru A.), Studiu de legislaţiune comparată . — Copilul

natural , ed. II, Bucuresci 1902. Birou (Iuliu), Carte de compunere pentru şcoalele primare. — Cursul

I, Oraviţa 1902. — Cursul II, Lugoj 1902. Galian (Dr. Dumitru), Contribuţiuni la studiul igienei rurale, Focşani 1903. Georgescu (Căpitanul — acum maior — Christodulo), Principii rela­

tive la tactica focurilor infanteriei, Bucuresci 1902. Georgescu (Căpitanul — acum maior — Christodulo), Tactica celor

trei a rme, Bucureş t i 1903. Nicolaescu (N.), Geometrie plană şi în spaţiu ed. II, Bucuresci 1903. Niculită-Voronca (Elena), Datinele şi credinţele poporului român, adu­

nate şi aşedate în ordine mitologică, col. I, părţile I—II, III, IV—V, Mi-halcea lângă Cernăuţi 1903.

Premiul statului Lazăr de 5000 lei, la propunerea comisiunii premiilor, nu se acoardâ nici unei lucrări.

3 . La premiul Adamachi de 5000 lei au concurs următorii 20 de au tor i : Bârseanu (Andreiu), Istoria şcoalelor centrale române gr.-or. din Bra­

şov, Braşov 1902. Ciocârlan (Ion), Pe plaiu. — Schiţe dela ţară , Bucuresci f. a. Demitrescu (George), Creatura şi Creatorul sau Tainele Dumnezeesci.

— Poemă în versuri, Bucuresci 1903. Duţescu-Duţu (T.), Consideratiuni critice asupra poesiei noastre popo­

rane . — Doine, Bucuresci 1903.

©BCU CLUJ

114

Gavanescul (I.), Istoria pedagogiei, voi. II , 1903. Hodoş (Constanţa), A u r ! . . . Dramă în patru acte, Bucuresci 1903. Moga (Vasile S.), Alcătuirea unei gospodării rurale , ed. III, Bucu­

resci 1903.

Negulescu (Paul), Trata t de drept administrativ român. — Par tea I. — Organisarea administrativă a României , fasc. I, Bucuresci 1903.

Neniţescu (Dimitrie S.), Studiu asupra fluviilor convenţionale. — Du­nărea în dreptul internaţional public, Bucuresci 1903.

Nicolescu (George D.) Parlamentul român, 1866—1901, Bucureşti 1903. Pacu (M. N.), Elemente de instrucţie civică, drept şi economie poli­

tică. Galaţi 1903. Pătrăşcoiu (Gr. şi I.) Studiu Introductiv asupra băncilor populare sistem

Reiffeisen şi Schulze-Delitzsch, Bucuresci 1903. Podeanu (V.), Cântece, voi. II, Bucuresci 1902, voi. III, Bucuresci 1903. Pop (Vasile), Ocna vieţii. — Schiţe, fantasii şi nuvelete, Bucuresci—

Ploeşti 1903. Popovici-Lupa (Dr. N. O.), Agricultura. — Cunoscinţe practice de cul­

tura pământului şi a plantelor agricole, Bucuresci 1902. Rosetti (Radu D.), Printre picături, Ploeşti 1904. Rosculeţ (Dr. Valeriu), Staţ iunea balneară şi climatică Strunga (jud.

Roman). — Studiu igienologic asupra localităţii In vederea aşedării unui sanatoriu pentru tuberculoşi, Bucuresci 1903.

Sanielevici (H.), încercăr i critice, Bucuresci 1903. Sorcovă (pseudonim), Clipe de repaus . Seria II. — Schiţe şi Foiţe,

Braşov 1903. Urechiă (A.), Dictionaire francais-roumain, deuxieme 6dition, Bucu­

resci 1903.

Premiul Adamachi de 5000 lei s'a împărţit între următorii au tor i : Dlui Andreiu Bârseanu p e n t r u : „Istoria şcoalelor centrale române gr.

or. din Braşov", — 2000 lei ; Dlui Vasile S. Moga, p en t ru : „Alcătuirea unei gospodării rura le" —

500 lei ;

Dlui D. S. Neniţescu, pen t ru : „Studiu asupra fluviilor convenţionale. Dunărea şi Dreptul internaţional public" — 1000 l e i ;

Dlui Al. A. Belcik, p e n t r u : „Studiu de legislaţiune compara tă . Copilul na tura l " — 500 lei.

Restul de una mie Iei se capitalisează.

4. La premiul Alexandru Bodescu de 1500 lei, d impreună cu 1000 lei dăruiţi de dl I. Kal inderu, pentru monografia unei comune a intrat o sin­gură lucrare, care însă, conform raportului amănunţ i t al dlui Kalinderu, nu intrunesce condiţiile cerute, deci premiul i-s'a refusat. Totodată s'a decis ca acelaşi subiect se" se mai publice odată cu un program mai precis.

©BCU CLUJ

1 1 6

5. La premiul Alexandru loan Gusa de 10,000 lei pentru istoria Ro­mânilor dela Aurelian pană ia fondarea principatelor, nu s'a presentat nici o lucrare.

6. La premiul Statului Eliade-Bădulescu de 5000 Iei celei mai bune lucrări scrisă în l imba română asupra subiectului „Epoca lui Mateiu Ba-sarab şi Vasile Lupu" nu s'a presentat a semenea nici un manuscris .

7. La premiul Adamachi de 5000 Iei pentru subiectul „Istoria poesiei lirice la Români până la Alexandri" nu s'a presenta t nici o lucrare .

XII. Subiecte de premii noue.

La propunerea secţiunii literare s'au fixat următoare le doue subiecte de p remi i :

1. Pentru premiul Neuschotz de 2000 lei in anul 1909: „Industria cas­nică la R o m â n i ; trecutul, s tarea actuală şi în viitor".

2. Pentru premiul Bodescu de 1500 lei din 1909: „Elementul naţional în poesia lui Eminescu".

XIII. Delegaţiunea, secţiunile şi comisiunile. Ca membrii ai comisiunii pentru examinarea lucrărilor făcute în anul

trecut au fost designaţi domni i : P. Poni, A. Naum şi I. Bogdan. Comisiunea financiară îşi presintă lucrarea. Se constată că toată averea

Academiei Române se urcă la pa t rusprezece milioane lei. Apoi îşi cetesc lucrările raportorii speciali şi anume Dr. C. I. Istrati asupra administraţi-unii casnice şi asupra situaţiunii fondurilor Academiei dela 1 Iunie 1902 şi până la 31 Maiu 1903; dl St. C. Hepites cetesce raportul comisiunii financiare asupra compturilor fundaţiunii Adamachi pentru acelaş t i m p ; dl Gr. Ştefanescu cetesce raportul comisiunii financiare asupra compturilor fundaţiunii Oteteleşanu pent ru acelaş timp. Toate constată progresul fun-daţiunilor. Comisiunea se realege în persoanele dlor Gr. Ştefanescu, St. C. Hepites şi Dr. C. I. Istrati.

Delegaţiunea pentru anul 1904—1905 s'a constituit astfel :

A. P e r s o n a l u l d e l e g a ţ i u n i i .

Preşedintele Academiei Române , dl Kalinderu I. Asesori (vice-presi-denţ i ) : din secţiunea literară, dl Ollănescu D. C. ; din secţiunea istorică, dl Erbiceanu C. ; din secţiunea sciinţifică, dl Haret S p . ; Secretar general (pe 7 ani, 1898—1905) dl Sturdza D. A.

B. P e r s o n a l u l Sec ţ i un i lo r .

1. Secţiunea literară. Preşedinte dl Vulcan Iosif (Oradea-mare) ; Vice-preş. dl Negruzzi I. C. (Bucuresci). Secretar (pe 7 ani 1904—1911) dl Quin-tescu N. (Bucuresci); Membri : dni i : Bianu loan (Bucuresci), Caragiani loan (Iaşi), Haşdeu B. P. (Câmpina), Maiorescu T. (Bucuresci), Naum Anton (Iaşi), Ollănescu D. C. (Bucuresci), Philippide A. (Iaşi), Puşcar iu I. (Bran), Sbiera loan (Cernăuţi).

©BCU CLUJ

116

II. Secţiunea istorică. Preşedinte dl Xenopol A. 0 . (Iaşi); Vice-preşe-dinte dl Kalinderu I. (Bucuresci) ; Secretar (pe 7 ani, 1902—1909) dl Erbiceanu C. (Bucuresci); Membr i : dnii Babeş Vincenţiu (Budapesta), Bogdan Ioan (Bu­curesci), Ionescu N. (Brad, Roman), Marian S. FI. (Suceava), Marienescu At. M. (Sibiiu), Moldovan I. M. Blaj, Popea N. episc. (Caransebeş), Sturdza D. A. (Bucuresci), Tocilescu Gr. G. (Bucuresci).

III. Secţiunea sciintifică. Preşedinte dl Aurelian P. S. (Bucuresci) ; Vice-preşedinte dl Felix Dr. I. (Bucuresci); Secretar (pe 7 ani 1900—1907) dl Ştefanescu Gr. (Bucuresci); Membri : dni i : Babeş Dr. V. (Bucuresci), Făl-coianu Şt. (Bucuresci), Haret Sp. (Bucuresci), Hepites Şt. C. (Bucuresci), Istrati Dr. C. I. (Bucuresci), Porii Petre (Iaşi), Porcius Florian (Rodna) , Saligny Angliei (Bucuresci), Teclu Nicolae (Viena).

C. P e r s o n a l u l Comis iun i lo r .

I. Comisiunea permanentă a bibliotecii: Dl Quintescu N., secretarul secţiunii l i terare. Dl Erbiceanu C , secretarul secţiunii istorice. Dl Ştefanescu Gr., secretarul secţiunii sciinţifice.

II. Membru conservator al colecţiunii numismat ice : dl Sturdza D. A.

III. Comisiunea pentru cercetarea cărţilor t ipărite intrate la concursul premiilor din 1905: Marele premiu Năsturel-Herescu, de 12,000 le i ; Pre­miul Statului Eliade-Rădulescu, de 5000 le i ; şi Premiul Adamachi , de 5000 lei : Din secţiunea literară, dni i : Bianu I., Quintescu N., Vulcan I. Din sec­ţiunea istorică, dnii : Marian S. Fi., Tocilescu Gr. G., Xenopol A. D. Din secţiunea sciintifică, dnii : Aurelian P. S., Hepites Şt., Poni P.

IV. Comisiunea pentru cercetarea lucrărilor intrate la concursul Pre­miului Statului Lazăr, de 5000 lei, din 1905, pentru cea mai bună lucrare asupra subiectului: Starea economică şi socială a României actuale, dni i : Aurelian P. S., Kalinderu I., Poni P.

V. Comisiunea pentru cercetarea lucrărilor intrate la concursul P r e ­miului Adamachi, de 5000 lei, din 1905, pentru cea mai bună lucrare asupra subiectului : Poporul român din Ungaria şi Transilvania dela înce­putul secolului XVIII. încoace, dni i : Bianu I., Bogdan I., Vulcan Iosif.

VI. Comisiunea pentru cercetarea lucrărilor intrate la concursul Pre­miului Alexandru Ioan Cuza, din 1905, de 10,000 lei, d impreună cu pro­centele acestei sume dela 1891, pentru cea mai bună lucrare asupra su­biectului : Istoria Românilor dela Aurelian până la fundarea principatelor, dni i : Bogdan I., Sturdza D. A.. Xenopol A. D.

VII. Comisiunea pentru cercetarea lucrărilor întrate la concursul P re ­miului Neuschotz, din 1905, de 2000 lei, pentru cea mai bună lucrare asupra subiectului : Istoria vămilor în România dela început şi pană în dilele noastre, dnii Aurelian P. S., Sturdza D. A., Xenopol A. D.

©BCU CLUJ

117

VIII. Comisiunea financiară, dni i : Hepites Şt. C , Istrati Dr. C. I., Ştefănescu Gr.

IX. Comisiunea Fundaţiunii Adamachi , d n i i : Haret Sp., Poni P., Sturdza D. A.

X. Comisiunea Fundaţiunii Oteteleşanu, dn i i : Kalinderu I., Negruzzi I. C , Sturdza D. A.

XI. Comisiunea Fundaţiunii Ioan Fătu şi Ioan Scorţeanu, dni i : Aurelian P. S., Negruzzi I. C , Sturdza D. A.

XII. Comisiunea Fundaţiunii Ioan Agarici, dni i : Aurelian P. S., Io-nescu N., Poni P.

XIII. Comisiunea Fundaţiunii Take Petre Anastasiu, dn i i : Aurelian P . S., Kalinderu I., Sturdza D. A.

XIV. Comisiunea Fundaţiunii Măria General I. Carp, dni i : Bianu I., Hepi tes Şt. C , Kalinderu I., Negruzzi I. C , Sturdza A. D.

XV. Comisiunea Dicţionarului, dni i : Kalinderu I., Maiorescu T., Quin-tescu N., Sturdza D. A., Tocilescu Gr. G.

XVI. Comisiunea pentru regulamentarea fondului de pensiune a per­sonalului, dni i : Kalinderu I., Poni P., Sturdza D. A.

XIV. Dicţionarul.

S'a cetit raportul comisiunii dicţionarului, prin care se a ra tă că dl Philippide urmează a lucra neîntrerupt . A şi terminat câteva litere din în­ceput, astfel încât începerea tipăririi nu poate să intârdie mult.

XV. Budgetul şi închiderea sesiunii generale.

în fine s'a cetit şi s'a aprobat budgetul anului de gestiune curent.

Terminându-se toate lucrările, secretarul general dl D. A. Sturdza a cetit raportul lucrărilor făcute In sesiunea generală actuală.

Apoi preşedintele I. Kalinderu a închis sesiunea mulţămind tuturora pentru part icipare şi urându-le sărbători fericite, în deosebi a urat fericită re 'n toarcere membrilor veniţi din depărtări , în numele cărora a mulţămit Iosif Vulcan.

După închiderea oficială, membrii şi-au luat rămas bun în mod foarte cordial.

9 ©BCU CLUJ

118

ADUNAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII GEOGRAFICE ROMÂNE.

Societatea geografică română şi-a ţinut adunarea generală din fistan la 12 Martie a. c. şi în dilele următoare . Adunarea s'a ţinut sub presidenţia M. S. Regelui şi a A. S. Regale Principelui Ferdinand.

In şedinţa I, dl secretar general G. I. Lahovary dădu cetire raportului anual . în t re altele spune că societatea a făcut un pas înainte prin comple­tarea dicţionarului geografic al Bucovinei şi Basarabiei, operă, a cărei în­semnăta te este cunoscută în deobşte. După-ce expuse si tuaţiunea financiară a societăţii, presintă Suveranului cursul de geografie generală a României datorit dlui profesor Mehedinţi şi destinat A. S. R. Principelui Carol. Se­cretarul general mai vorbesce despre congresele de geografie ţ inute în cursul anului t recut în străinătate, relevând demonstraţiunile de simpatie făcute societăţii geografice române la aceste ocasiuni. Enumără eveni­mentele geografice externe din precedentul an întemplate pe suprafaţa globului, precum ştergerea Transvaalului de pe har ta Africei, etc. Comu­nică de asemenea scirea despre înfiinţarea unei ca tedre de geografie pe lângă universitatea din Iaşi.

Seria conferenţelor a început-o dl B. G. Assan, vorbind despre „Mo­torii cu aburi în România" . Cel dintâiu motor cu aburi a fost introdus la 1853. Atunci s'a înfiinţat prima moară cu aburi. Mai depar te conferenţiarul vorbesce despre industria uleiurilor vegetale şi a morăritului. Aceasta din u rmă industrie a re o producţiune anuală de 8 milioane klgr. representând o valoare de 6 milioane lei. Dacă tarifele vamale nu ar fi prea urcate ca şi tarifele de t ransport pe C. F . R., această industrie ar lua o mare de-svoltare. Vorbesce despre extragerea substanţelor uleioase din porumb, a ră tând modul cum s'ar put6 măcina porumbul imediat ce este cules, în-lă turându-se astfel pericolul pelagrei. Printr 'un mijloc de decostieare şi scoatere a embrionului, porumbul devine incapabil de a mai produce pe­lagra şi este cu mult mai hrănitor. A emis părerea ca statul să monopo-liseze morile, începend cu acele din regiunile de unde bântue pelagra. Sistemul s 'ar pute utilisa şi pentru armată .

Dl Dr. Cantacusino a vorbit despre „Epidemia ciumei şi profilaxia ei" . \ Epidemia a existat din secolul al XlV-lea, când a secerat 25 milioane suflete. Ultima manifestare importantă a ciumei a fost în anul 1848; de atunci a t recut în Orient de unde se t ransmite în Europa prin mijlocul vaselor. Astădi ciuma nu mai are puterea de a face a tâ tea ravagii, căci se poate combate. In 1894 un francez şi un japonez au descoperit microbul ciumei, şi s'a constatat că el există în pament . Puţin mai târdiu s'a descoperit şi serul prin ajutorul căruia se poate combate ciuma cu succes . Conferenţiarul a vorbit despre modul cum se propagă ciuma in

©BCU CLUJ

119

presen t prin mijlocul guzganilor, a ră tând mijlocul prin care se face distru­gerea lor. Mijloacele de profilaxie dovedite în contra guzganilor au pledat în favoarea desfiinţării carantinelor, ceea-ce a făcut ca conferenţa sani tară internaţ ională din 1903, să decidă supr imarea carantinelor.

In a doua q\i pr ima conferenţa a fost ţ inută de dl inginer O, B. Mircea, despre geografia pitorească a văii Prahova. D-sa a descris bogăţiile industriale din Predeal , Azuga, Buştenari , Sinaia, Câmpina, Comarnic, Băicoiu, Ţintea şi Breaza, cari represintă o valoare de 102.622,966 lei. Lucrătorii din aceste fabrice obţin anual 4 milioane lei. Numai in regiunea Câmpina-Băicoiu sunt învestite capitaluri de 86 milioane lei. Producţ iunea de pe­trol a atins in anul precedent cifra de 37,000 vagoane. Aruncând o pri­vire generală asupra industriilor din ţară , dl Mircea a emis păre rea că toate încurajerile industriale acordate de stat au fost de mare folos şi e nevoe ca încurajeri să se acorde şi pe viitor. D-sa a pledat cu deosebire pentru a se face o întreagă educaţie patriotică tineretului in sensul de a sci să iubească tot ce este românesc . Industriei petrolului, a dis d-sa, se cuvine a i-se da cea mai largă încurajare.

Dl Al. C. Sturdza a ţinut a doua conferenţa cu subiectul : „România nu e în peninsula balcanică". D-sa a demonstra t că România nu face par te din peninsula balcanică, lucru care pentru noi e banal dar pentru s t răinătate nu, căci în toate atlasele geografice mari România e încorpo­ra tă în peninsula balcanică. A mai dovedit, că a tâ t ca rasă cât şi ca si­tuaţie geografică şi culturală, noi nu facem parte dintre popoarele balca­nice. A propus ca societatea geografică să adreseze un memoriu tuturor societăţilor geografice din lume, în care să are te adevăra ta situaţie geo­grafică, etnografică şi psichologică a României .

P ropunerea a fost primită în mod călduros.

Dl Dr. profesor Obreja a vorbit despre Geografia medicală a Româ­niei. In prima par te a interesantei sale conferenţe, dl Dr. Obreja a vorbit despre natali tatea din România, care atinge cifra de 45 la mie. Cele mai multe nasceri sunt la sate, şi în cpecial în judeţul Tulcea. Românii întrec în natal i tate şi pe evrei, cei mai prolixi din lume. Din nefericire este însă prea mare mortali tatea, aşa că nu ne putem bucura de marea natal i tate . Căuşele mortalităţii sun t : boalele, reua administraţ iune, lipsa de cultură şi de ajutoare medicale. Boalele provin din lipsa de h rană şi din reaua s tare sani tară a localităţilor şi a locuinţelor populaţiunei. Copiii pană la vârsta de 5 ani pier în mare numer fiind-că nu pot fi îngrijiţi cum trebue, din causa ignoranţei care domnesoe în populaţiunea rurală cu deosebire. Arată procentul excedentului morţilor şi născuţilor care nu este de . loc înfloritor în toa tă ţara.

A treia şi ultima di şedinţa a fost presidată de dl general Mânu, vice­preşedintele societăţii.

9*

©BCU CLUJ

120

Dl Munteanu-Murgoci, docent universitar, a ţinut conferenţa sa despre „Geografia fizica a Dobrogei". D-sa a făcut mai ântâiu descrierea diferitelor masive muntoase şi a sărurilor de dealuri ce străbat Dobrogea. explicând după d-nii Peters , Gr. Ştefănescu, Atanasiu, inginer Pascu, Zeber şi alţii, formaţiunea lor din punctul de vedere geologic. După studiile făcute de aceia cari s 'au ocupat cu geografia Dobrogei, conferenţiarul a ra tă că solul acestei provincii, din punctul de vedere geologic, se întinde cel puţin pană la malul stâng al Dunării. Totuşi din acest punct de vedere, Dobrogea este o problemă ancă neexplicabilă. Conferenţiarul numără rîurile şi lacurile mai însemnate , ară tând şi unele fenomene ce s'au produs pe vremuri cu dânsele.

Dobrogea, cel puţin din punctul de vedere al formaţiunilor ei geolo­gice, este pentru noi de nepreţui t interes.

Dl căpitan lonescu a ţinut o conferenţa despre „colonisarea Dobrogei". A ară ta t ce s'a făcut şi ce anume s'ar mai putea face in privinţa coloni-sării acestui petec de pământ qua-si peninsular. Chestiunea presintă un deosebit interes a dis conferenţiarul mai ales acuma, când este la ordinea dilei chestia împroprietârirei în Dobrogea a veteranilor. Face critica parce­lărilor făcute în Dobrogea la 1886, arată care este înt inderea terenurilor productive şi par tea r ămasă statului din aceste terenuri , făcând dovadă de ce anume s 'ar putea face în par tea locului în interesul desvoltării provin­ciei de preste Dunăre. S'ar impune în primul rând un cadast ru regulat al Dobrogei, apoi verificarea cu multă rigurositate a titlurilor de proprietate ale actualilor proprietari şi încurajarea micei proprietăţi în special în folosul propăşirei agriculturei. Conferenţiarul face consta tarea că s'au împărţi t cu prea multă dărnicie pământur i în Dobrogea; este de părere ca statul să-şi însuşească pământuri le cari se vor găsi fără titlu doveditor de proprietate. Pentru a veni în ajutorul micei proprietăţi dobrogene, s'ar putea crea aso-ciaţiuni agricole cari ar da cele mai bune resultate. Avându-se acest lucru în vedere şi făcându-se asanări le de care are nevoe Dobrogea, această provincie ar putea hrăni un milion de populaţiune. Spre a da Dobrogei toată înflorirea de care e susceptibilă, mai rămân ancă multe lucruri de făcut. Se impune în primul rând o linie ferată în lungimea provinciei, linie care ar fi de mare însemnăta te din punctul de vedere economic şi strategic. Se mai impune desvoltarea reţelei drumuri lor practicabile şi activarea lu­crărilor portului Mangalia care e destinat a deveni marele port al Dobrogei. Mai e nevoie de lucrări topografice şi cadas t ra le ; pentru-ca progresul acestei provincii să nu sufere t rebue să dispară toate anomaliile administrative ce se mai întâlnesc pe acolo.

Dl G. A. Orăscu a ţinut cea din urmă conferenţa, t ra tând despre „Apele de isvoare din talvegul muntos al Ialomiţei in vederea viitoarei ali­mentări cu apă a Capitalei". Mai ântâi d-sa făcu istoricul diferitelor lucrări întreprinse pentru a l imentarea capitalei cu apă de beut. Intre altele spuse, că încă dela anul 1878 primăria s'a gândit la o mai bună a l imentare cu

©BCU CLUJ

121

apă a capitalei. Un an după darea In exploatare a apei filtrate, s 'au făcut importante studii asupra apelor de munte . Isvoarele, cari dau cea mai bună apă din punctul de vedere bacteriologic, sunt cele din talvegul muntos al Ialomiţei şi anume cele dela Scropoasa şi Ghighiu. Analisele făcute asupra acestor ape au dat cele mai bune resultate.

Terminând, a dis că nu va trece mult timp pană ce capitala va fi al imentată cu apă din aceste isvoare. D-sa ara tă câteva proiectiuni lumi­noase, înfăţişând cele două surse din talvegul Ialomiţei.

La urmă, v icepreşedinte le mulţumi publicului asistent pentru-că a onorat adunări le , şi declară închisă adunarea generală din anul acesta.

DATE STATISTICE referitoare la starea culturală a Românilor în municipiile locuite de

Români.

Starea culturală a unui popor e în s t rânsă legătură cu numărul acelor individi, cari sciu scrie şi ceti. Fiind-că progresul în cultură numai prin lăţirea sciinţii se poate a junge ; iar sciinţa şi cunoscinţele prin nimic nu se propagă aşa de repede şi cu acel efect ca şi prin scriere şi cetire.

Prin urmare , dacă voim să ne câşt igăm o icoană viuă despre s tarea culturală a poporului român în comitatele sau municipiile locuite de Români , n 'avem decât să cercăm că în fie-care municipiu câţi Români sciu scrie şi ceti relative la numărul total al locuitorilor din acel municipiu.

Deoare-ce în şematismele bisericilor noastre române nu aflăm aceste date, din cari a m putea constata cu toată exacti tatea, că în fie-care comună, câţi dintre credincioşii unei biserici sciu scrie şi ceti, — pentru aceea In lipsa acestor date speciale, referitoare la cultura Românilor din Ungaria, am folosit de as tădată datele statistice referitoare la cultura generală a tuturor locuitorilor din patrie, aduna te la anul 1900 din par tea oficiului statistic ungar din Budapesta.

Pentru ca, pe basa acestor date statistice regnicolare, să aflăm şi constatăm cultura română relativă din diferitele ţinuturi locuite de Români , vom considera ca cultură specială a poporului român, cultura mijlocie a tuturor locuitorilor în genere din un municipiu. Greşală mare în calcul nu vom face prin aceasta , deoare-ce cultura Românilor aproape în toate mu­nicipiile în raport drept e cu cultura generală a ţinutului respectiv.

Ca să fim mai uşor şi mai bine înţeleşi, în consta tarea acestui fapt ne vom folosi de trei tabele statistice, ce lăsăm să urmeze.

în aceste tabele sunt înşirate datele statistice referitoare la s ta rea culturală a municipiilor locuite cel puţin de 1 0 % Români .

©BCU CLUJ

122

Tabela I.

Rangul muni­

cipiului în desimea

Ro­mânilor

Municipiile în cari cel puţin 10% din locuitori

sunt Români

Numărul lo­

cuitorilor

Din numSrul locuitorilor câţi

Din 100 locuitori câţi

Rangul muni­

cipiului în desimea

Ro­mânilor

Municipiile în cari cel puţin 10% din locuitori

sunt Români

Numărul lo­

cuitorilor sunt

Români ? sciu ceti şi scrie?

sunt Ro­

mâni?

sciu scrie şi

ceti? cetit

ori

| su

nt

| R

omân

i ?

1. 92,801 83,445 37,564 900 40'4 364 2. 303,838 257,013 64,620 84-8 213 17-9 3. 212,352 166,099 56,195 78-2 26-4 20-6 4. Krassoszoreny . . . . 443,001 328,371 164,569 742 37-2 27-6 5. 160,579 116,833 36,687 72-8 230 16-8 6. 204,361 140,229 44,683 68-6 21-9 14-9 7. Szolnokdoboka . . . . 237,134 180,309 42,364 66-1 17-9 11-8 8. 166,188 108,413 88,931 65-3 54-1 35-3 9. Arad (comitat) . . . . 329,840 214,250 103,538 65-2 315 20-6

10. 207,293 125,451 57,316 62-5 27-8 17-4 11. 109,197 55,276 35,530 54-8 32-6 17-9 12. Beszterczenaszod . . . 119,014 82,256 47,420 43-3 398 17-6 13 145,138 61,779 76,275 42-6 52-6 22-4 14. 527,135 236,114 205,890 41-2 390 16-1 15. 398,010 162,756 187,583 40-8 47-2 19-3 16. 178,096 65,538 62,773 368 3 5 3 130 17. 95,565 33,886 61,689 356 64-5 220 18. 340,689 117,856 134,367 34-6 39-5 13-7 19. 309,598 74,978 54,156 24-3 17-5 4-2 20. 56,260 9,556 35,785 16-9 63-6 108 21. 590,318 87,662 286,246 14-8 48-4 7 2 22. 137,261 19,439 66,972 142 48-9 6-9 23. Csik 128,382 15,936 48,445 12-4 37-8 4-7 24. 49,295 6,039 31,210 12-2 63-4 7-7 25. 83,316 9,270 25,632 111 30-9 3 4 26. 140,007 13,982 76,074 10-0 544 5-4

1. In tabela primă aflăm numSrul tuturor locuitorilor; număru l Ro­mâni lor ; numărul tuturor locuitorilor, cari sciu scrie şi ce t i ; numărul %- tua l al Români lor ; numărul %- tua l al locuitorilor, cari sciu scrie şi ce t i ; şi in urmă numărul %- tua l al Românilor, cari sciu scrie şi cetf, din diferitele municipii .

Municipiile le-am aşedat în această tabelă în ordinea desimei pro­centua le a Românilor.

Din aceas ta tabelă reiasă, că mai mulţi Români se vin pe o sută locuitori în comitatul sau municipiul Făgăraş , unde Românii formează 9 0 % din suma tuturor locuitorilor. în locul al doilea urmează comitatul Hu­nedoarei (Hunyad) cu 84-8%. La locul al treilea vine comitatul Albei-inferioare (Als6-fehe>) cu 78-2% ş. a.

©BCU CLUJ

123

Tabela II.

cultu­ral

R a n g u l

al municipiului

Din 100 locuitori câţi sciu scrie şi

ceti? cultu­

ral

R a n g u l

al municipiului

Din 100 locuitori câţi sciu scrie şi

ceti?

1. 64'5 14. 37-8 2. Arad (oraşul) . . . 636 15. KrassoszSrdny . . . 37-2 3. Kolozsvâr . . . . 63-4 16. Marostorda . . . . 35-3 4. 54-4 17. Kiskukiillo' . . . . 32-6 5. 541 18. Arad (comitat). . . 31-5 6. NagyktikullS . . . 52-6 19. 30-9 7. Hâromszăk . . . . 48-9 20. Szilâgy 27-8 8. Torontâl 4 8 4 21. 26-4 9. 47-2 22. Tordaaranyos . . . 2 3 0

10. 40-4 23. 21-9 11. Beszterczenaszod . . 398 24. 21-3 12. 395 25. Szolnokdoboka. . . 17-9 13. 3 9 0 26. Mârmaros . . . . 17-5

2. în tabela a doua municipiile sunt aranja te după cultura generală a tuturor locuitorilor.

în privinţa culturală a locuitorilor în general locul prim îl ocupă co­mitatul Braşov (Brass6), unde dintre 100 locuitori 6 4 , 5 % s c i u s c r ' e Ş* ceti.

La locul al doilea urmează oraşul municipal Arad cu 63 - 4° / 0 ; iar ' în locul al treilea vine oraşul municipal Cluj (Kolozsvâr) cu 63 - 4°/ 0 ş. a.

Tabela III.

Ran

gul

mun

icip

iilor

în

cul

tura

ro

mân

ă

In municipiul

Câţi Români cetitori se vin pe 100 locui­tori ai munici­

piului

Ran

gul

mun

icip

iilor

în

cul

tura

ro

mân

a

In municipiul

Câţi Români cetitori se vin pe 100 locui­

tori ai munici­piului

1. Fogaras . . . . 36-1 14. Bihar 161 2. Szeben . . . . 35-3 15. Kolozs . . . . 149 3. Krassoszoreny . . 27-6 16. Szatmâr . . . . 137 4. Nagykiikullo' . . 22-4 17. Marostorda . . . 130 5. Brasso . . . . 2 2 0 18. Szolnokdoboka. . 11-8 6. Alsofeher . . . 20-6 19. Arad (oraşul) . . 10-8 7. Arad (comitat) 20-6 20. Kolozsvâr . . . 7 7 8. Temes . . . . 19-3 21. Torontâl . . . . 7-2 9. Hunyad . . . . 17-9 22. Hâromszăk . . . 6 9

10. Kiskukiillo' . . . 17-9 23. Csanâd . . . . 5-4 11. Beszterczenaszod . 17-6 24. Csik 4-7 12. Szilâgy . . . . 17-4 25. Mârmaros . . . 4-2 13. Tordaaranyos . . 16-8 26. Ugocsa . . . . 3 4

3. In privinţa culturii noastre naţionale, municipiile locuite de Români sunt aranjate în tabela a treia.

©BCU CLUJ

124

Din aceas tă tabelă putem afla, că în diferitele municipii dintre 100 locuitori anume câţi Români sciu scrie şi ceti.

Datele din această tabelă sunt direct proporţionale cu numărul relativ a tâ t al Românilor cât şi a celoralalţi locuitori, cari sciu scrie şi eetf.

Precum apare din tabela a treia, mai mulţi Români sciu scrie şi ceti în comitatul Făgăraş , adecă 3 6 - 4 % ; apoi u rmează comitatul Sibiiului cu 3 5 - 3 % ; Caraş-Severin cu 27-6°/ 0 ; Ternava-mare cu 22-4°/„; Braşov cu 2 2 % ; Alba-inferioară cu 2 0 - 6 % ş. a.

Conclusiunea, ce o putem trage din aceste trei tabele statistice, e că pentru noi Românii şi în ţinuturile sau comitatele acelea, unde cultura po­porului român e relat ive mai mare, şi acolo avem ancă mult de făcut ; şi acolo forurile noastre competente bisericesci-şcolare şi civile t rebue să desvoalte o mai mare şi mai intensivă activitate în ceea-ce privesce lumi­na rea şi cultivarea poporului român.

Ar fi foarte bine, ca pe viitor în şematismele bisericilor noastre na­ţionale, să se introducă o rubrică specială, din care să se vadă, că dintre lo­cuitorii români din fie-care comună anume câţi sciu scrie şi ceti.

Din aceste isvoare autentice am pute constata cu mai multă acurateţa , — din cinci în cinci ani, sau cel puţin din deee în dece ani, — adevărata noas t ră s tare culturală.

Ar fi de dorit mai departe , ca autorităţile noas t re bisericesci şi şcolare prin organele lor să cerce, cari sunt căuşele stagnării culturale a poporului nostru, unde aceas ta se manifestă ; şi prin ce mijloace s'ar putea evita, respect ive micşora numărul analfabeţilor.

Astădi avem scoale bune în multe comune, avem preoţi şi învăţători cualificaţi în toate unghiurile patriei. Dela voia de muncă, dela zelul şi abnegaţ iunea acestor factori culturali a târnă prosperarea morală şi materială , p recum şi îna intarea in cultură a poporului român.

loan F. Negrufiu.

B U C O L I C E L E L U I V I R G I L I U . (Continuare;.

E C L O G A I I I . Cuprinsul. — Doi păs to r i din Arcadia , Menalca şi D a m e t a r ivali ,

se în tâ lnesc şi după -ce îşi adresează vo rbe de ocară, se iau la în t rece re în cântare , a legând ca j u d e c ă t o r pe Pa l emon . — R e g u l a aces tor cântece a l te rna t ive , numi te amebee (amoebaea, alterna), era, ca un cân tă re ţ să s p u n ă o cuge ta re în t r 'o strofă, şi adversaru l să păs t reze aceeaşi formă, spunând acelaşi lucru sau cont rarul , însă mai f rumos. Idi le în aceas tă formă are şi D . Bo l in t ineanu în „Macedone le" sale. E l le numesce lupte.

Aceas tă eclogă a fost compusă în 42 a. Cr. şi e a doua d u p ă t imp.

©BCU CLUJ

12B

M e n a l c a , D a m e t a ş i P a l e m o n .

Menalca. Spune -mi a cui este t u rma , D a m e t a ? A lui Melibeu e ?

Dameta. Nu-i a l u i ; es te a lui E g o n . E g o n mi-o dete dăunăcli.

Menalca. Biete le o i ! s u n t o t u r m ă de-a pururea neferici tă. P ă n ' ce s tăpânul , cu r t ând pe Neera , se t eme ca n u ea să mă prefere, păs tor fără milă, s t ră inul aces ta de două-ori i le mulge pe oră, şi astfel le s toa rce toa tă pu t e r ea şi t r age t o t lapte le mieilor fragedi.

Dameta. Mai cu c ru ţa re bărba ţ i lo r astfel de vorbe . Seim noi doar şi c i n e . . . , când se u i tau s lut s t r îmbându-se ţapii , şi 'n care t e m p l u ; . . . dar ' b lândele nimfe r îseră numai .

Menalca. Când mă văd_ură, tă ind , cred, cu răul cosor arboraşi i cei t iner i a i lui Micone şi vi ţele lui cele nouă .

Dameta. Sau când aici l ângă fagii bă t rân i ai r u p t arcul lui Dafnis şi fiuerul l u i ; că de rău ce eşti , tu muriai , o Menalca, când ai vădu t dăru i te băia tului sculele acestea, dacă n 'a i fi p u t u t ca să-i faci v re -un rău oare -cumva.

Menalca. Ce po t să facă s tăpâni i , când s lugi le lor fură a s t f e l ? Nu te-am văcjut, când ai pr ins , punând curse, un ied al lui Damon, nefer ic i tu le? pe când Lyc i sca lă t ra cu mul t sgomot şi eu s t r i gam: „oare unde-o tu lesce acum h o ţ u l ? Adună- ţ i , Tyt i re , t u r m a ! " şi t u t e -ascundea i în rogozul din luncă.

Dameta. Pr in al meu cân tec învins, de ce n u voia să mi-1 d e e ? Iedul îl amiruisem prin fiuerul meu şi pr in versur i . Dacă tu nu scii, al meu era i edu l ; spunea însuşi Damon , însă (licea că el nu-1 poate da, şi nu vrea să-1 d e e !

Menalca. Tu , l-ai înv ins pr in c â n t a r e ? Avuta- i t u cândva s i r ingă pr insă cu cea ră? Au nu ţîrlăiai tu, cârpaciu, în răspânt i i cân tece p roas te cu s impla ta flueră d â r d ă i t o a r e ? !

©BCU CLUJ

126

Dameta. Vrei să 'ncercăm aşa dară , ce poa te din noi f ie-care? P u n ca pr insoare din par te-mi aceas tă j u n i n c ă ; (pr imesce-o; v ine de două-or i c)ilnic la muls şi h rănesce cu lap te doi vi ţelandri) . T u spune iar, ce pui ză log ca p r i n s o a r e ?

Menalca. N'aş i cuteza să mă prind pe nimica din t u r m ă cu t ine. E u am acasă u n aspru păr in te şi-o v i t regă crudă . N u m ă r ă t u r m a pe oji amândoi de două-ori , unu l şi iecjii. Da r ce e mul t mai de preţ , cum cunoasce-vei însuţ i , — pen t ru că vrei as tăz i o nebunie , — voiu pune păha ră scumpe de fag, cizelate de Alc imedon te d iv inul . O mlădioasă vi ţă de vie, scu lp ta tă cu dalta-i spr in tenă , 'mbracă cu iederă pal idă rari i sei s t rugur i . D o u ă figuri la mijloc, una-i Cimoa şi-a doua . . . c ine i? A măsu ra t cu compasu l î n t r eg g lobul lumei şi spus-a, când vine v remea de secere, când de-a ră tură . N 'am at ins încă de buze as te c u p e ; le ţ i iu încuia te .

Dameta. Alc imedonte făout-a şi mie iar două păhară . Toar te le lor sun t încinse cu frunze de-acan t mlădioase . Ia r la mij loc e Orfeu şi păduri le cari îl urmează. Nu le-am atins p â n ' acuma de buze , le ţ i iu încuia te . Dar să vecji j u n c a ; o, n ' a j ung cu dânsa păharăle tale.

Menalca. N'a i să scapi astăcji; veni-voiu ori unde mă chiemi. Să ne-ascul te numai . . . păs toru l aces ta ce v i n e ; a, ia tă- i Pa lemon. Am să te fac, ca să n u mai provoci la cân ta re pe n imeni .

Dameta. Vino, de ai ceva g a t a ; eu n u întârziez cu nimica. Nu fug de n ime. Numai ascul tă , vecine Pa l emo n , şi serios ia a m i n t e ; că n u fără pre ţ este lucrul .

Palemon. H a i dar , cânta ţ i , căci acum ne aşe4arăm pe fragedă i a r b ă ; şi-acum t o t câmpul rodesce şi arbori i toţ i sun t în floare; veroji sun t pădur i le , cel mai frumos t i m p din an es te -acuma. T u 'ncepi Dameta ; tu vei r ă s p u n d e , Menalca, pe urmă. Al te rna t iv să c â n t a ţ i ; e p lăcut acest schimb pen t ru muse .

Dameta. F a c e ţ i cu J o e ' ncepu tu l , o m u s e ; de Joe - i plin to tu l . E l n e rodesce câmpia şi el îmi inspiră cântarea .

©BCU CLUJ

127

Menalca. Şi io-s lui F e b u s iub i t ; pen t ru F e b u s eu am t o t d e a u n a darur i ce-i plac, hiacint cu suavă roşa ţă şi lauri .

Dameta. Galateia mă ba te cu mere , sg lobia copi lă ; f'uge-apoi iu t e 'n t re sălcii, dar vrea ca să fie văcjută.

Menalca. Scumpul m e u priet in , Amin ta , el s ingur me' cau t ' acasă. Delia-i cânilor noş t r i acum mai pu ţ in cunoscu tă .

Dameta. E u pent ru V e n u s a mea am un dar d r ă g ă l a ş ; căci văcjut-fm eu însu-mi locul , în care-şi fac cuib porumbei i 'n pădure .

Menalca.

E u i-am tr imis 4 e c e mere de aur lui astăc]i, culese cum am p u t u t în p ă d u r e ; şi mâne- i t r imi t alte 4 e c e -

Dameta. Gât de p lăcut şi de câte-ori , ah, mi-a vorb i t Ga la t e i a ! Duce ţ i , o vân tur i , şi cailor ceva din dulcile-i vorbe .

Menalca. Ce-mi folosesce, Aminta , că tu mă iubesci , dacă 'n vremea când urmăresc i în pădu re mis t re ţ i i , eu s tau la r e ţ e l e ? !

Dameta. Astăc]i mi-i a n i v e r s a r a ; t r imite-mi pe Fi l is , Iolla. Când voiu jertfi o v i ţea pent ru g râne , să vii a tunci însu ţ i .

Menalca. Fi l i s mi-e d ragă 'na in te de t o a t e ; ea a plâns la p lecare , Iolla, şi-un lung rămas bun, r ămas bun , o f rumosule-mi fyse.

Dameta. Tr i s t es te lupul la s tâne, şi g râne lor coapte povoiul . pomilor ven tu l şi mie mania — Amaryl l ide i mele .

Menalca.

Dulce- i săminţe i în câmp umecjala, iecjilor t ineri f ragul şi capre lor salcia crudă, iar mie Amin ta .

Dameta.

L u i Po l l ione îi plac ale noas t re cântăr i dela ţeară . 0 P ie r ide , nu t r i ţ i o viţea ce t i tor iu lu i vostru.

©BCU CLUJ

128

Menalca. F a c e nuoi cântece şi Po l l ione ; un t au r să-i pasceţ i , inuse, să ' m p u n g ă şi sus cu piciorul s 'asvîrlă ţ ă r îna .

Dameta, Cin' t e iubesce , s 'a jungă pău ' u n d e eşt i tu , P o l l i o n e ; crească- i amomul şi în rugi i spiuoşi şi 'u veci curgă-i miere .

Menalca, Cine pe Bav ius nu-1 va urî, să iubeaso ' ale ta le versur i , o Mevie, să 'n juge vulpile, să mulgă ţapi i .

Dameta. Voi, ce culegeţ i flori, o copii , şi fragi de pr in i a rbă , mergeţ i de-aci că pândesce sub ia rb 'ascuns recele şerpe .

Menalca. Nu 'na in ta ţ i prea depar te , o i ţ e ; vS t emeţ i de ţSrmuri . î n suş i berbecele încă şi-acum îşi usuc 'a sa lână.

Dameta. Tyt i re , ia m â n ă caprele de lângă r îu mai depa r t e . Când v ine t impul , le spăl la fân tână pe toa te eu însumi .

Menalca. St r înge ţ i oiţele 'n umbră , băieţ i , dacă arşi ţa seacă lap te le ca mai dăunăcji, t r agem zadara ic de uger . Hei , câ t de slab îmi e taurul , vai , în o grasă p ă ş u n e ! P ie re de-aceeaşi iubi re şi t u rma sa ca şi păs torul .

Menalca. Ăstora , fără 'ndoială , că nu le mai s tr ică iubirea , şi-s numa i oasăle. Mi-a deochia t u n ochiu rău mieluşeii .

Dameta. Spune-mi , şi t u ai să fii pen t ru mine un mare Apollo, spune-mi , în ce ţ a ră cerul n u este mai la rg de trei c o t a r i ?

Menalca. Spune-mi în ce ţâr i cresc fiori p r imăvara să aibă pe ele n u m e de regi ca inscr ipţ i i , şi-ave-vei t u s iugur pe F i l i s ?

Palemon.

Nu se cuvine , ca io să vS j u d e c o cear t ' aşa mare . Şi tu eşt i demn de vi ţea şi acesta e, şi fie-care se va feri de p lăcerea iubiri i , ori va cunoasce-a ei ch inur i . Canalele 'nchise , băieţ i , livec}ile-s u d e !

©BCU CLUJ

129

E G L O G A IV.

Cuprinsul. — Aceas tă eclogă, a 8-a d u p ă t imp , a fost compusă în 40 a. Gr., anul in care s'a încheia t t r a ta tu l în t re Octavian şi A n t o n i u la Brundus iu , pr in mijlocirea lui Pol l ione şi Mecena te . Poe tu l ce lebrează în ea nascerea unu i copil care, d u p ă oraculele sibiline, avea să pună capăt răsboaielor civile şi să r eaducă fericitul veac de aur al mitologiei . P robab i l , acest copil, a cărui nascere se aş tep ta ancă, era al lui As in iu Pollione, numi t Asinius Gallus, fiind născu t în Gal ia cisalpină, al cărei guverna to r era păr inte le seu. In anul u rmă to r i-se de te şi numele de Saloninus, dela Saiona, ce ta te de po r t în Dalmaţ ia , în t ru aducerea amin te a glor iosului răsboiu, pur ta t de Pol l ione în con t ra Dalmat in i lor . Aces t A. Gallus, au toru l unei scrieri , în care compară pe ta tă l său cu Cicerone, a fost un om mediocru şi, sub Tiber iu , a m u r i t în închisoare de foame. — Pr in aceas tă idi lă Virgil iu voia să espr ime bucur ia sa pen t ru onoarea şi fericirea familiei lui Pol l ione , şi r ecunosc in ţa că t ră p ro tec to ru l şi amicul seu.

Uni i p resupun, că pruncul să rbă tor i t aci era nepo tu l lui Augus t , fiul surori i sale Octavia, numi t Marcellus al cărui n u m e poetul îl face n e m u ­ri tor în car tea VI. a Ene ide i . Aceas tă p resupunere se în temeiază mai ales pe epi te te le cara deum soboles, magnum Jovis incrementum, (fiu iub i t 4eilor, mare vlăs tar al lui Joe ) sciut fiind că familia Iul ia , după legendă, îşi t r ăgea originea dela Iulus , fiiul lui E n e a şi nepo tu l lui Anch ise şi al cjeiţei Venus .

Mai puţ in probabi lă e părerea scri i tor i lor creşt ini de pr in veacul al IV-lea, cari, având în vedere tonu l profet ic şi subl imi ta tea epică a acestei ecloge, cău tau să probeze că ea es te o profeţ ie a nasceri i lui Ohristos, care s'a î n t âmpla t cu 40 de ani mai t â rz iu . Aceas tă idilă, spi­ri tul re l igios şi s imţeminte le morale , pr in cari se d i s t ing mai ales Geor-gicele şi E n e i d a iui Virgiliu, î n d e m n a r ă pe scri i tori i creşt ini , ca să-1 p u n ă în t re profeţii t e s t amen tu lu i vechiu , a lă turea cu Moise, David şi alţi profeţi .

Pollione.

Muse sicilice, adi să 'nă l ţăm puţ in cântecul nos t ru . Nu t u tu ro ra le plac arboraş i şi tufişuri modes te . Cântecul nos t ru s i lvestr ic să fie a4i demn de un consul .

Vremea din u r m ă a Sibilei din Cume a sosi t şi de astă4i are să ' nceapă din nou iar un al t şir de veacur i . Se va re 'n toa rce fecioara şi veacul sa turn ic cu dânsa. A4i se coboară din cerul îna l t u n nou n e a m de oameni . T u să păzesoi numai , o prea cura tă Luc ină , pe p runcu l , care se nasce şi care v a face de acum să 'nce teze veacul de fier şi un nou veac de aur aduce-va 'n lume. Aştă4i domnesce Apol lo .

©BCU CLUJ

130

Fer ice le veac va renasce sub consula tu l tă.u, Pol l ione , şi iar vor începe mari le luni al lor curs . Sub conducerea ta se vor ş te rge urmele u l t ime, dacă mai sunt , ale cr imelor noast re , şi de e te rna sa frică va fi m â n t u i t t o t pămentu l . P r u n c u l acela pr imi-va v ia ţă de ejău, şi eroii fi-vor cu 4 e i i ' m p r e u n ă şi, (Jeu însuşi el, guve rna -va lumea, pr in ale ta tă lu i său v i r tu ţ i împăca tă .

Mai în tâ iu ţ ie , divine copil , va p roduce pămentu l , fără de muncă , mici darur i , ca iederă şi odo leană şi colocaşii ' m p r e u n ă eu r î ^ă toa re acante . Capre le vor veni s ingure acasă cu ugere p l i n e ; t u rme le nu se vor t e m e de leii cei m a r i ; şi de s ine leagănul tău se va 'ncinge cu flori g ra ţ ioase . Per i -va şerpele şi vor per i înşe lă toare le ierbi ven inoase . As i r ianul amom o să crească de sine 'n t o t locul.

Iar pe când tu vei ceti de eroi şi măre ţe le fapte ale păr in te lu i tău şi-al v i r tu ţ i lor p re ţ vei c u n o a s c e ; câmpi i vo r fi ' n t r au r i ţ i cu ho lde de g r â u mlădioase , rumen i i s t rugur i a tunci vor sur îde şi 'n rug i i sălbat ici , şi d in s tejar i i v î r toş i r ouă dulce de miere va curge .

Tot vor mai fi încă u rme din vechi le rele ' n t r e oameni şi-i vor sili ca să 'nf runte cu fragede vase pe The t i s , ca să 'nconjoare cu z idur i oraşele şi să brăsdeze pămentu l . A l t Tifis fi-va a tunc ia şi-o al tă Argo va duce f runtea eroilor şi vor mai fi iarăşi alte răsboa ie , şi 'n con t ra Tro ie i din nou se va duce un mare Achil le .

Când însă fi-vei bă rba t în tă r i t prin e ta tea ma tu ră , va părăs i şi pi lotul marea şi n 'a să mai sch imbe înno tă to ru l p i n mar fa ; căci ori-ce p ă m e n t va p roduce de toa t e . Grapa l ipsi-va din ţ a r in i , cosorul din v i e ; va deslega şi p lugar iu l din j u g pe vînjoşii sei t aur i . Nici lâna n 'o să mai scie min ţ i pr in colori f e lu r i t e ; înşişi berbeci i 'n l ivadă schimba-vor colorile lânei când în t r ' o g ingaşe pu rpu ră , când aurii ca sa f ranu l ; mieii 'n pă şune un roşu p lăcu t îmbrăca-vor de sine.

Toarce ţ i să cu rgă ferice aşa fel de veacur i , o fuse, zis-au Urs i te le d u p ă s u p r e m a vo in ţă divină.

V r e m e a s ' a p r o p i e ; pasă 'na in te 'n onor i şi măr i re , fiu i ub i t cjeilor, nobi l şi mare v lăs ta r al lui J o e !

Vecji cum se mişcă u imi tă pe osia sa toa tă l u m e a ; largile măr i şi p ă m e n t u l şi cerul adânc , le pr ivesce , toa te t resar la s p e r a n ţ a noului veac care v ine .

©BCU CLUJ

131

O, de-aşi t ră i păn ' a tunci r ămânendu -mi des tu lă pu te re , ca să v o r b e s c despre faptele t a l e ! Nu m'ar în t rece nici t r ac ianu l Orfeu, nici Lia, deşi 'nspira ţ i ambii , de Oalliope Orfeu, iară L i a de frumosul Apol lo , al seu păr in te . Şi dacă s'ar p r inde cu mine şi însuşi Pan , îna in tea înt regi i Arcadie , s 'ar r ecunoasce şi însuşi P a n birui t , j u d e c â n d u - n e Arcadia în t reagă .

F r a g e d copil , î ncepe a cunoasce din rîs pe-a ta m a m ă ; Mul t suferit-a ea 'n lungu l a mari ^ece luni de -aş tep ta re . F r a g e d copil , cui păr in ţ i i sei n u i-au surîs,|'4eii nu-1 ţ i n vrednic de mesele lor şi nici de a-i fi soţ vre-o (}ee.

E C L O G A VI .

Silen. Cuprinsul. — Doi t iner i fauri şi o na iadă surpr ind pe Silen dormind ,

îl leagă cu propri i le lui cunun i şi nu-1 lasă, pană când le cân tă despre începu tu l lumei şi câ teva t r ad i ţ iun i mitologice, pană la epoca eroilor.— Voss , W a l t z ş. a. în t i tu lează aceas tă eclogă „Varus" , d u p ă numele persoanei căreia e dedicată . A c e s t Varus era, probabi l , L u c i u s Alfenus Varus , n u m i t de Octavian, d u p ă lup ta dela Ferus iu , prefect al Galiei cisalpine, în locul lui Pol l ione , şi ca a tare pu tea fi de mul t a jutor lui Virgi l iu pen t ru păs t ra rea moşiei sale. Corn. Gallus, poe t şi el, căruia Virgi l iu îi adresează şi aici câ teva versur i de laudă şi pen t ru care a scris mai pe u rmă ecloga a X - a era a tunc i a jutorul lui L . Varus şi, ca u n brav mil i tar şi favori t al lui Octavian, era însărc ina t cu apărarea cetăţ i lor , ai căror agri n u s 'au împăr ţ i t ve terani lor . Şi L . Varus şi Corn. Gal lus deveni ră de a tunc i amicii lui Virgil iu.

Aceas tă eclogă, scrisă în 40 a. Cr., es te a şeptea .

Cea d in tâ iu Thal ia mea a 'ncerca t ca să cân te în g lume ţu l ton al poe tu lu i din Syracusa şi făr' să roşască . Când începu i să cân t reg i şi răsboaie , m 'a t ras de urechie Cynth iu şi-mi z i se : Ty t i re , unui păs tor se cuvine cân tece mici şi uşoare să cânte , să pască oi grase . Voiu încerca dar, o Vare , (c'or fi ei des tui cari dor i -vor să celebreze glor ia t a şi răsboaie le t r i s t e ) ; eu voiu să ' nce rc cu uşoru l meu fluer u n cân tec de ţa ră . Nu făr ' a zeului ş t i re cân t eu. Dacă plac aste versur i , cui le cetesce cu drag , auc}i-va cân ta t al tău n u m e 'n crângur i şi 'n t oa t e pădur i le . Şi mai p lăcu tă lui F e b u s nu-i ca o foaie ce 'ncepe cu scumpul t ău n u m e , o Vare.

Aide, cân ta ţ i P i e r i d e ! — Maasylus şi Ohromis , doi t iner i , văd în t r 'o peş te ră 'n somn pe Silen, care p rea mul t beuse ca ' n to tdeauna . Ghir landa-i , c ă z u t ă d in cap, s ta depar te ,

©BCU CLUJ

132

şi dela b râu i -a târna g reaua cupă cu toa r t a ei roasă. P e n t r u c ' adese bă t r ânu l îi amăgise cu vorba t o t promiţându- le-un cântec , acum ei l-apucă şi-1 leagă, l an ţur i făcând din cununa- i de iederă. Ia tă că vine încura jându- i şi E g l e , E g l e 'n t re al te naiade cea mai f rumoasă şi, când deschidea Silen ochii, ea-i unge . f runtea şi faţa 'nroş indu-1 cu mure . — „Copii" , — le g răesce densul şi râde de a lor v i c l en i e ,— „de ce mă l ega ră ţ i ? Ia des lega ţ i -mă; că m'a ţ i văd, u t fără veste , des tu l e. Voi mi-aţi ce ru t o c â n t a r e ; veţ i aucfi-o de 'nda tă . Pent ru voi c ân t ecu l ; Eglei - i păs t rez eu o al tă răsp la tă .

Dice şi începe . Să fi văo^ut a tunc i fauni şi fiare d u p ' al lui cân tec j u c â n d şi stejarii mişcând în caden ţă asprele vîrfuri. Nici al Pa rnasu lu i m u n t e pe F e b u s nu-1 ascul ta cu a tâ ta plăcere, şi admira t astfel nici chiar divinul Orfeu n u era pe I smar şi 'n R o d o p e . Căci el spunea 'n al său cântec , cum la ' n e e p u t s ' adunase în t r ' un deşer t fără margin i seminţe le însufleţite, cari au da t nascere apei, pământu lu i , focului fluid şi s t răveziu lu i a e r ; cum e lemente le — acestea sun t începu tu l a toa te . Dintâ iu , ca o moale s u b s t a n ţ ă lumea ia formă r o t u n d ă de glob şi pe 'nce t se ' n t ă r e s c e ; apele apoi se despa r t de usca t şi pe ' nce tu l , cu t impul , es la lumină fiinţe şi lucrur i cu feluri de forme, î n m ă r m u r i t s tă pământu l , când vede lucind noul soare şi revă,rsându-se nor i i d in aer în ploi rod i toare , şi cum încep mai în tâ iu să răsară pădur i , şi pr in munţ i i necunoscu ţ i r ă tăcesc ici şi colo rar i animale.

Apo i le spune de pietr i le Pyr rhe i şi de 'mpă ră ţ i a sa tu rn iauă şi de P rometeu şi-ai Caucasului vu l tu r i . Cum mar inar i i ch iemau înzadar pe tovarăşu l Hy la s dela isvorul , la care-1 lăsară, aşa ' n c â t to t ţ ă rmul t r i s t şi mereu răsuna de-al lui n u m e : „ei Hyla , ei H y l a ! " Cân t ' apoi pe Pasifae, ferice de n ' a r fi fost t u r m e nici când pe lume, şi p lânge amorul ei p e n t r ' u n alb taur . Neferici tă fecioară, o, ce nebunie - ţ i v e n i s e ! Ale lui P re tu s fecioare u m p l u r ă de muge te c â m p u l ; dar ' o aşa ruş inoasă 'nso ţ i re nici una din ele n ' a urmăr i t , deşi-şi t emeau ceafa de j u g , şi adese îşi p ipăia 'nchipui te le coarne pe ne teda frunte . T u ră tăcesc i pe la m u n ţ i acum, neferici tă fecioară; el r ăzămându-ş i albele-i coaste pe moi floricele de hiacint , sub t umbrosu l s te jar îşi r u m e g ă iarba , sau urmăresce pe-o a l tă j u n i n c â din t u r m a cea mare .

©BCU CLUJ

133

— Ia 'nchide ţ i nimfe, d ic teelor nimfe, închide ţ i pădur i i t oa te eş i r i l e ; poa te în tâ ln i -vor privir i le mele urmele ră tăc i to ru lu i t a u r ; de iarba cea ve rde poa te a t ras , sau venind d u p ă tu rmă , îl vor aduce oarecar i vaci u rmăr i t e la s taulele dela Gor t ina .

Cân tă pe fata cea spr in tenă , ce se opr ise ca să cu leagă d in cale-i a Hesper ide lo r m e r e ; iar pe surori le lui F a e t o n el le 'mbracă 'n amară coajă şi muşchiu şi 'n arini de-o mărea ţă 'nă l ţ ime le sch imbă .

Cân tă pe Gali r ă t ăc ind pe la r îul Te rmes şi pr in mun ţ i i Aonian i , dus de una d in t r e surori le m a s e ; cum înainte- i , în semn de onoare , t o t corul lui F e b u s s'a r idicat , şi cum Lin , gră i tor în a cjeilor l imbă şi ' m p o d o b i t cu v e r d e a ţ ă pe cap şi cu flori, vo rb i as t fe l : „Musele 'ţi dau aces t fluer, o Galle, iată, pr imesoe-1; od in ioară cân ta t -a cu dânsul bă t r ânu l din Asera, şi, la doioasele-i sunete , de pe-ale munţ i lo r vîrfuri se cobor iau ulmii ta r i şi mişcaţ i s ' adunau împrejuru- i . Cân tă cu el î ncepu tu l f rumoasei d u m b r a v e din Griniu , ca mai iub i tă d u m b r a v ă Apol lo să n u a ibă alta.

Ce să mai spuiu cum cânta el pe Scylla lui Nissus , încinsă, se 4i°e, cu câni lă t ră tor i pes te albele-i şo ldu r i ; cum t r a se vasele dul ichiene 'n adânca- i vâl toare , şi monş t r i i spă imântă to r i sfâşiară pe ai lui Ulisse t ova ră ş i ? Sau, cum cânta pe Tereu , p resch imba t pen t ru cr ime 'n ere te , ce fel de p rânz şi ce darur i i-a p regă t i t F i l o m e l a ; cum aleargă ea cu g r a b ă 'n pust iur i , şi iar ' cu ce j a l e , nefericita, sbura ea pe u r m ă adese 'mpre ju ru l caselor odinioară-ale s a l e?

Câte-aucjit-a când-va E u r o t a pe F e b u s cân t ând în divina-i es tasă şi pe de ros t le sciu lauri i pe fericitele-i malur i , t oa te le cân tă Silen, şi al văi lor echo le ' na l ţă p a n ă la stele.

Vesper silesce păs tor i i s ' adune oile 'n fine la s taule şi să le n u m e r e i a r ă ş i ; şi al lui răsăr i t cu păre re de r ă u îl p r ivesce Olimpul .

E O L O G A VII .

Melibeu. Cuprinsul. — Melibeu povestesee , cum alţi doi păstor i , Thyrs i s şi

Corydon, se iau la în t recere în c â n t a r e ; şi Daphn i s , păs to r de boi şi j u d e c ă t o r u l lor, declară pe Corydon înv ingă tor . — Aceas tă eclogă, compusă în 715/39 a. Chr., d u p ă t imp este a 9-a.

10

©BCU CLUJ

134

Melibeu, Corydon ş i Thyrs i s . Melibeu.

Daphn i s şedea din t âmpla re sub t un s te jar ou lin f reamăt . Thyrs i s şi Corydon ş i -adunaseră tu rmele 'n t r ' una , Thyrs i s oile şi Corydon lăptoase le c a p r e ; ambi i în floarea june ţ i i , Arcadieni iarăşi ambii, şi la cân ta re asemeni şi pregăt i ţ i de a se 'n t rece .

P a n ă să apăr eu mir ţ i i cei t iner i de frig, capul tu rmei şi călăuza ei, ţ apu l , se ră tăc ise . E u ia tă văd ici pe Daphnis . E l cum mă ză resce : „Mai repede"-mi 6J.ice, — vin ' mai curend, Me l ibee ; aici î ţ i e ţ apu l şi i et^ii; şi dacă poţ i să mai stai ceva, te od ichnesce la umbră . Singur i veni -vor aici pr in l ivadă şi june i i să bee. Minciul ţese-aici verdile-i malur i cu t inere t res t i i , şi p r in s tejar i i cei sfinţi aici m u r m u r ă roi de a lb ine" .

Ce să fac? N u sciam unde sun t nici Phil is şi nici Alcippe, ca să-mi aleagă ei mieii ' n ţe rca ţ i î nch i^endu- i a ca să ; deh, şi era l up t ă mare , erau Corydon şi cu Thyrs i s . Totuş i lăsai pen t ru j ocu l lor t reb i le mele. Şi astfel ei î ncepur ' amendo i a se ' n t rece pr in versur i a l terne . Cântă d in tâ iu Corydon şi la rendu- i r ă spunde-apo i Thyrs i s .

Corydon. Nimfelor dela L i b e t h r a , mie mul t dragi , inspiraţ i -mi

şi mie-un cân tec ca scumpulu i C o d r u ; el face versur i ca şi Apol lo aproape . Sau, dac ' aceas tă favoare n u t u t u r o r es te dată, — atârna-voiu în p inul ăs t sacru melodiosul meu fluer.

Thyrsis. Păs tor i din Arcadia , daţ i- i

ve rde c u n u n ă de iederă n o u ă poetulu i t inăr , in ima 'n Codru să c repe de ciudă. Sau, de mă laudă p rea mul t , înc inge ţ i -mi f runtea cu frunze de vrăji să n u facă rău fiitorului p r eo t al muselor r eaua lui l imbă.

Corydon.

Micul Micon îţi înch in ' aces t cap de mis t re ţ , o Diană , şi rămuroase le coarne ale unu i cerb spr in ten . S ta torn ic dacă-i va fi lui norocu l , o s ta tuă el îţi r idică, albă, de marmoră şi cu co tu rn pu rpu r iu în picioare.

Thyrsis.

U n vas de lap te şi-o t u r t ă ca as ta 'n to ţ i anii , P r i ape este des tu l să-ţi ofer ; t u păzesci o săracă g răd ină . P e n t r u acum ţ i -am făcut chip de m a r m o r ă ; însă când tu rma-mi cresce-va iarăşi p r in oi rod i toare , t u fi-vei de aur .

©BCU CLUJ

13B

Corijăm. O Gala tee Nerină, mai dulce ca c imbrul din Hyb la ,

şi mai f rumoasă ca iedera argint ie , mai albă decâ t o l e b e d ă ; când se r e ' n to rc din păşune la s taul boii să tui , dacă ţ ie ţ i -e scump Corydon al t ău , v ino.

Thyrsis. Ba io să-ţi pa r mai amar decâ t este sa rdonica ia rbă ,

mai fioros decâ t bruscul şi mai fără p re ţ decâ t a lga cea a runca tă de valur i pe ţe rm, dacă (ţiua, de as tăd i n u es te-acum pen t ru mine decâ t u n an chiar mai lungă . Ha ide ţ i , j u n c a n i , e des tu l acli, acasă ! vă fie r u ş i n e !

Corydon. L i m p e z i i svoară cu musch iu şi ve rdea ţă mai dulce ca somnul ,

ve rde frăgar ce le-acoperi cu r a ra ta umbră , apăra ţ i -mi tu rma de arşi ţa soa re lu i ; ia tă că v ine acum vara cea arcjătoare, se umfl ' acum mugur i i veselei v i ţe .

Thyrsis. Vat ră şi l emn răş inos şi pururea foc m u l t e s te -a icea ;

negri-s ai uşii uşt ior i de fum ce d in foc ese c]ilnic. T e a m ă de frig ni-i aicea, cât lupul se t eme de t u r m a p rea număroasă , sau rîul de malur i , când el se revarsă .

Corydon. S u n t şi j u n i p e r i aci, şi cas tani s u n t cu coajă poroasă ;

plin e p ă m â n t u l sub t ori-care pom de frumoasele-i f ructe . T o a t e r îd as tăz i . Când însă f rumosul Alexi s'ar duce de p r in aceşt i munţ i , isvoarele însă-şi vedâ-le-ai săcate .

Thyrsis. Câmpu-i u sca t şi de aerul r ău iarba moare se toasă .

B a c c h u s refuză colinelor noas t r e a vi ţe lor u m b r ă . Când va sosi a mea Phyl l i s , pădu rea în t r eagă 'nverc]i-va, şi J o e 'n ploaie b o g a t ă pe câmp coborî-se-va vesel .

Corydon. Cel mai p lăcu t lui Hercule- i p lopul şi vi ţa lui Bacchus ,

mir tu l e Veneri i celei f rumoase şi laurul lui F e b u s ; Phyl l i s iubesce alunii, şi cât ea iubi-i-va, nici mir tu l , nici ai lui F e b u s verdji lauri n u vor în t rece alunii .

Thyrsis. Fras inu- i cel mai frumos în pădur i , în g răd in i es te pinul ,

p lopul pe marg in i de r îur i şi 'n munţ i i înal ţ i es te b radul . Da r ' de-ai veni mai adese, Lyc ida , f rumos ca şi t i ne n ' a r fi nici p inu 'n g r ăd ină şi nici în pădur i v re -un frasin.

10*

©BCU CLUJ

136

Melibeu. Astfel cântau , cât ţ î iu minte , şi, 'nvins , înzadar lup ta Thyrs is .

Şi Corydon e de-a tunc i pen t ru noi Corydon ne ' n t recu tu l .

E C L O G A VI I I .

Cuprinsul. — Pol l ione ceruse lui Virgi l iu să imiteze bucol ica lui Teoc r i t despre o vră j i toare . Virgil iu c o m p u n e aceas tă eclogă, a şasa după ordinea compuner i i , în 41 a. Gr., anul t r iumfului lui Pol l ione . — Doi păs tor i se în tâ lnesc în t r ' o d imineaţă de vară, în t r 'o pădure din P indu l Tesal ie i , ţ a r ă ves t i t ă p e n t r u farmece şi vrăji. E i cân tă pe rând, ân tâ iu D a m o n , desperarea unu i păs to r care, părăs i t de logodnica sa, se î n n e a c ă ; al doilea, Alphes iboeus , descr ie farmecele unei păs tor i ţe , care vrea să r eaducă pe iubi tu l sâu. Aceas t ă a doua pa r t e este o imi ta ţ iune aproape o t r aduce re după Teocr i t .

D a m o n ş i A l p h e s i b o e u s sau V r ă j i t o a r e a ( P h a r m a c e u t r i a ) .

E u îţi voiu s p u n e cân ta rea a doi păstor i , a lui Damon şi a lui Alphes iboeus . U i t a se ră junc i l e iarba înmărmur i t e , u imi ţ i ascul tau al lor cântec şi linxii, şi 'n a lor albie unde le 'n r îu îşi opr iseră cursul . A lui Alphes iboeus şi a lui D a m o n cân ta re î ţ i voiu spune-o.

Tu , care urc i acum malul s tâncos al T imavu lu i mare , sau t reci sub ţermur i i mări i I l l ir ice, o Poll ione, fi-va v roda t ' acea zi, când să po t cân ta faptele t a l e ? î m i v a fi d a t oare mie, să fac lumii ' n t reg i cunoscu te dramele tale , de al lui Sofocle co tu rn numai d e m n e ? T u ai fost p r imul ob iec t al cântăr i lor mele şi ia răş i t u vei fi cel de pe u rmă. Pr imesce-aces t cân tec la ' ndemnul teu început , şi las ' ca să pun aoji pe temple le tale ş 'această iederă ' n t r u n a cu ai t r iumfului lauri .

U m b r e l e răci ale nopţ i i de-abia părăs iseră cerul, roua, ce tu rmei i -atât de plăcută , lucia încă 'n i a r b ă ; când, r ăz ima t de u n n e t e d măsl in, Damon astfel î n c e p e :

Damon. Vin ' şi-mi adu, o Lucefere , sfânta lumină a <\ilei,

p ă n ' ce-amăgi t de-a logodnice i mele n e d e m n ă iubire p lâng, şi, mur ind, r o g pe 4 e i p e n t r u ul t ima oară, deşi ei nu -mi a ju ta ră nimica, zada rn ic chemaţ i fiind mar to r i . Cân tă -mi un cântec de pe Menal , o iubi tu l meu fluer!

Bracjii vorbesc pe Menal şi pădur i l e sun t t o t d e a u n a armonioase . I n veci cânt ' acolo al lor dor păs tor i i şi zeul Pan , care 'ntâiul a da t g las ceresc mute i t res t i i . Cântă-mi u n cân tec de pe Menal , o iubi tu l m e u fluer!

©BCU CLUJ

137

Nisa nevas t a lui M o p s u s ! L a ce n u t r e b u e oare să ne -a ş t ep t ăm cari i u b i m ? De-acum îna in te grifonii s'or înso ţ i în iubire cu i epe , veni -vor de -acuma la u n acelaşi isvor căpr ioare sfioase cu cânii . Mopse , gă tesce nuoi facle, că-ţi v ine mi reasa ! Bărba te , 'mprăş t i e n u c i ; pen t ru t ine-acum Vesper t r ecu t - a de E t a . Cântă-mi u n cân tec de pe Menal, o iub i tu l m e u fluerl

O, te-ai u r â t c 'un soţ v redn ic de t ine , căci t u p e n t r u to ţ i ai mare d i s p r e ţ ; t u uresci al meu fluer şi caprele mele, a mea sp rânceană sbârc i tă şi l unga mea barbă, şi n u erecţi că vre-un c j e u Vme s a m ă de a muri tor i lor fapte . Cântă-mi o do ină de pe Menal , o iub i tu l meu fluer!

E u te -am văd,ut cu legând în grăd in i le noas t re , copilă, mere ' n roua te cu m a m ă - t a ; eu vă e ram călăuză. T o c m a 'mpl in isem e ta tea de ani unsp rezece şi n u m a i bine pu t eam ca de j o s s ' a t ing t inere r amur i cu mâna. Cum te-am vS^ut , am perit , cupr ins de-o nebun ' a iu ra re . Cântă-mi u n cân tec de pe Menal , o iubi tu l m e u fluer!

Sciu eu acum ce-i A m o r u l : născutu- l -au s tânci le aspre de pe R h o d o p e sau Tmaros , sau chiar Garomanţ i i sălbatici . Nu este el u n copil doar ' din neamul şi sângele nos t ru . Cântă-mi un cân tec de pe Menal, o iubi tu l meu fluer! Crudu l A m o r învă ţa t -a pe-o mamă, ca ia să-şi pă teze mani le 'n sângele fiilor. Crud 'ai fost şi tu o m a m ă ! Oare mai c rud 'a fost mama, sau rău l copil făr ' de l e g e ? Ne leg iu i t fu Amoru l , dar ' c rudă şi t u fost-ai m a m ă l Cântă-mi u n cân tec de pe Menal , o iubi tu l m e u fluer!

S ingur de acum o să fugă şi lupul de oi , şi s tejari i face-vor mere-auri i şi 'n ar ini înflori-va narcişul , şi chihl ibar un tu ro s o să curgă din coaja cea seacă de t amar i sc . Cucuva ia va 'n t rece 'n cân ta re pe lebedă, Ty t i r va fi un Orfeu; u n Orfeu o să fie ' n d u m b r a v e şi ' n t r e delfinii d in mare un Ar ion fii-va Tyt i r . Cântă-mi u n cân tec de pe Menal , o iub i tu l meu fluer! F i e pămân tu l în t reg acţi o mare . Rămas bun d u m b r a v e ! De pe aceas tă 'nă l ţ ime de m u n t e m ' a runc eu în va lur i . U l t imul da r dela mine să-ţi fie a mea moar te , o Nisa. Las ' a cum cân tecu l de pe Menal , încetează, s cump fluer!

P ă n ' aci Damon . A c u m ce răspunsu- i -a Alphes ibeu lui, voi spune ţ i , muse lo r ; nu to ţ i le seim şi pu tem s p u n e toa t e .

Alphesiboeus. Ad' aici apă, înc inge a l tarul cu pangl ic i ş ' apr inde

sacre verb ine cu suc şi tămâie cu miros p u t e r n i c ;

©BCU CLUJ

138

să răt&cim iub i tu lu i min tea cu je r t fă de vrajă. Nu mai l ipsesce-acum decâ t încântecul mag ic aicia. Adă-1, pu te rn i c încântec , adu-mi din ce ta te pe D a p h n i s !

Vorba de vrajă pu te re -a r şi luna din cer s'o coboare . Circe pr in vo rbe de vrajă sch imba t -a pe-ai tă i soţ i , U l i s s e ; recele şerpe ' n l ivadă p r in vo rbe de vrajă se 'nf rânge.

Adă-1, pu te rn i c încân tec , adu-mi din ce ta te pe D a p h n i s ! Ia tă - ţ i leg chipul eu t re i legă tur i în t re i t co lora te

şi-1 po r t de t re i-or i în j u r u l acestui altar. S u n t p lăcute t e i l o r n u m e r e fără pă reche şi s u n t norocoase .

Adă-1 pu te rn i c în cân tec , adu-mi din ce ta t e pe D a p h n i s !

L e a g ă 'n t re i nodu r i aces te t re i fâşii ' n t r e i t co lo ra t e ; leagă- le iute, Amaryl l i s , şi z i : 's ale Vener i i nodur i .

Adă-1 , pu te rn i c încân tec , adu-mi din ce ta te pe D a p h n i s ! Cum aces t lu t se 'n tă resce şi cum se topesce-as ta ceară

de acelaşi foc, to t aşa al m e u dor să prefacă pe D a p h n i s . Doru l lui D a p h n i s mă a rde şi io-1 ard pe el în ăs t laur.

Adă-1, pu te rn ic încântec , adu-mi din ce ta te pe D a p h n i s ! Astfel de dor s imtă Daphn i s , cum simte-o j u n i n c ă ce ca tă

j u n c u l dor i t în zadar pr in păduri , pe piecjişe cost işur i , p a n ă ce cade p i e rdu tă ' n rogozul cel ve rde pe malul v re -unu i r îu , u i t ând să se ' n toa rcă pe noap t e la s tau l . Astfel să-1 chinue dorul meu, ş'a-1 v indeca eu să n u v reu .

Adă-1, pu te rn ic încân tec , adu-mi d in ce ta te pe Daphn is . Necredinc iosul aces te veşmin te lăsatu-mi-a cândva

ga j al i ub i r i i ; acum eu le ' n g r o p sub t al uşii p r a g însuş i . Ţ ie ţi-1 dau, o P ă m â n t ; ăs t ză log da toresce pe Daphn i s .

Adă-1 pu te rn ic încân tec , adu-mi din ce ta te pe D a p h n i s ! Ierbi le-acestea ş' aces te ven inur i , ce 'n P o n t sun t culese,

mi le-a da t Moer i s ; în P o n t ele cresc în o mare mul ţ ime . E u am vărjut, cum pr in ele adese-ori Moeris se face lup şi s ' ascunde ' n pădur i , şi cum scoate-adese-or i morţ i i de pr in mormin te , şi ' n al t câmp s t r ămu tă sămănă tu ra .

Adă-1, pu t e rn i c î ncân tec , adu-mi din ce ta te pe D a p h n i s ! Scoa te cenuşa şi ' n r îu cu rgă to r pes te cap o a runcă ,

făr ' să t e u i ţ i înapoi , Amaryl l i s . Cu ia leg pe D a p h n i s . E l n ic i o samă n u ţ ine de $ei, şi de farmece-şi r îde . Adă-1 , pu te rn ic încân tec , adu-mi din ce ta te pe Daphn i s .

Vecii cum cenuşa ia s ingură 'ncins-a al tar iul în flăcări t r emură toa re , pană s'o scoa tem. Să fie spre b i n e ! N u sciu ce-aud eu aievea, şi Hy lax t o t la t ră la uşă. Oare să cred eu, sau cei ce iubesc îşi fac s ingur i v e d e n i i ?

Cruţă-1 că vine , pu te rn ic , o c ru ţă pe D a p h n i s !

©BCU CLUJ

1 3 9

E O L O G A I X .

L y c i d a s ş i M o e r i s .

Cuprinsul. — Aceas tă eclogă, a V-a d u p ă număru l compuner i i , a fost scr isă în 41 a. Or., în casa filosofului Syron, în R o m a , u n d e se r e ­fugiase Virgi l iu şi s ta adăpos t i t , a ş t ep tând resu l ta tu l s tă ru in ţe lo r sale de a-şi r ecăpă ta moşia păr in tească dela Andes . In 42 a. Or., d u p ă bă ta i a dela Phi l ippi , când Virgi l iu îşi p ierduse ântâ ia-oară moşia, şi-o recâş t i ­gase pr in in te rven i rea lui Pol l ione şi a lui Mecena. (Vecji E c l o g a I ) . Insă d u p ă lup ta dela Perus ia şi după căderea lui A n t o n i u s'a făcut o al tă împăr ţ i re de pămân tu r i ve te ran i lo r ; Pol l ione a fost în locui t în ad­minis t rarea Galiei c isalpine p r in Alfenus Varus , şi Virgiliu îşi p e r d u d in n o u micul său domeniu , cucer i t p r i n acelaşi cen tur ion Ar ius .

Şi d u p ă spusa lui Servius , g roso lanu l so lda t a lunga pe Virgi l iu cu sabia în m â n ă pană la r îul Mincius . Bla j inul poe t de abia scăpa cu v ia ţa t r ecând rîul cu î n n o t u l ; şi lăsând pe păr in te le seu cu familia la o vilă a lui Syron, veni la R o m a să rec lame din nou spr ig inul p ro tec to r i lo r sei. Insă de abia d u p ă pacea dela R r u n d u s i u i-se făcu d rep ta t e .

Moeris , servi torul lui Virgi l iu , duce din ord inu l s t ăpânu lu i seu n i ş te iecji lui Ar ius . Pe d r u m în tâ lnesce pe u n al t păstor , L y c i d a s ; şi amândoi îşi expr imă pă re rea de r ă u pen t ru nenoroc i rea î n t âmp la t ă poe tu lu i , care figurează aci sub numele de Mena l ca s ; şi cân tă f ragmente din poesi i le lui .

Lycidas. U n d e mergi , Moer i s? S'au poa te ' nco t r 'o duce calea, ' n c e t a t e ?

Moeris. Hei , am t ră i t ca s 'a jungem, o L y c i d a , ce nici oda t ă

n 'am fi cred,ut, ca, s t ăpân micei noas t re moşii , u n v e n e t i c : „Asta-i a mea", — să ne clică; — „plecaţ i munci to r i vechi , afară!" Plini de 'n t r i s ta re şi 'nvinşi , că în tâmpla rea , ved,i, t oa t e le schimbă, ac^i îi t r imi t em şi iecjii aceştia, de ei n ' a ibă pa r te .

Licidas. Io 'n adevăr aucjisem, că de pe u n d e se p leacă

dealul în j o s şi se 'ncepe la vale o clină uşoară , pană la r îu şi la fagii cei vechi , acli cu vârfuri c iun t i te , p r in ale sale cân tă r i îşi păs t rase t o t bunu l Menalca.

Moeris. Aţ i auclit şi aşa se v o r b i a ; dar ' cântăr i le noas t r e

în al răsboiului sgomot , o Lyc ida , po t cât se cjice c 'ar fi p u t â n d porumbe i i D o d o n e i , când v ine v r ' un vu l tu r . Că, dac 'o c ioară ce s ta ' n t r ' un s te jar scorburos dela s tânga , nu-mi preves tea să p u n capă t în ori şi ce m o d noue i cer te , n ' a r mai t ră i astăcji nici al t ău Moeris , nici însuş i Menalca .

©BCU CLUJ

140

Lyeidas. P o a t e - s e v a i ! o aşa făr' de lege ' n t r ' un o m ? O Menalca ,

dulci le- ţ i cântece ni-se r ăp iau împreună cu t i n e ! Cine-ar cân ta oare n imfe le? Cine era să presare astăcji p ă m â n t u l cu flori, să ' ncunune cu frunze şi u m b r ă sacre i s v o a r ă ? Şi cine făcea a s t ăz i versur i ca cele ce mai dăunăcii cântai , când venia i la a noas t ră Amary l l i s ? „Tyt i re , pană viu, pasce-mi tu cap re l e ; n u merg depar te . Ş 'apoi le m â n ă la apă să bee . I n să ia sama, când li-i mâna , ca să n u 'n tâ lnesc i ţ apu l , că o să te ' m p u n g ă " .

Moeris. B a ca acele cân ta te lui Varus , ce-s încă n e g a t a :

„Numele teu, dacă M a n t u a ni se păs t rează , o Vare , M a n t u a v a i ! prea ap roape de nefer ic i ta Cremonă , imnur i sub l ime de lebedă-1 vor înă l ţa p â n ' la s te le" .

Lyeidas. Astfel să fugă de-a Corsicei t isă-ai tăi roi de a lb ine

şi de tr ifoiu să 'ncordeze a lor ugere vaci le t a l e : cântă , de scii ceva nou . Mă făcură poe t şi pe m i n e muse le , şi eu fac v e r s u r i ; păs tor i i îmi spun că s u n t şi eu u n i n s p i r a t ; dar* eu n u le cred lor. Mie-mi pare că încă n ' am spus n imic d e m n de Cinna, n imic demn de-un Varus , ci numai gâgă in , cum face-un gânsac în t re lebede melodioase.

Moeris. Tocmai aceasta vreau, scumpul meu L y e i d a ; cât în tăcere

să mi-1 aduc b ine-aminte , că n u e u râ t acest cân tec . , V i n o aici, G a l a t e e a ; că ce desfătăr i afli 'n u n d e ? E pr imăvară pe-aici pu rpur ie , şi pe l ângă r îur i feluri de flori ump lu c â m p u l ; u n plop a rg in t iu se r id ică pes t e a mea peş te ră şi mlădioase vi ţe o 'mpresoară . Vino şi lasă nebune le valur i să sbuc iume ţ ă rmu l " .

Lyeidas. Ce cân tec iar t e -au^ iam cân tând s ingur pe-o seară senină ?

Sciu melodia , cuvinte le n u mi le-aduc b ine -amin te ,

Moeris. „Daphnis , la ce mai pândesc i răsăr i tu l vechi lor s t e l e ?

Ia tă se ' na l ţ ' a cum s teaua lui Cesare , fiul Dionei , s tea ce rodesce câmpii le şi sub t a cărei lumină s t rugur i i se r umenesc pe colinele noas t re soroase. P u n e peri Daphnis , şi fructele le vor culege nepo ţ i i " . — Vremea le duce pe toa te şi toa te se ui tă . Adese , mi -aduc aminte , copil pe t r eceam <\\le ' n t reg i în cân ta re .

©BCU CLUJ

141

Toa te aces te cântăr i le-am uitat . P e să rmanul t ău Moeris 1-a părăs i t ad.i şi g l a s u l ; l-or fi văcjut ân tâ iu lupii . Dar ' aurji-vei des tu le-a tar i cântece dela Menalcas .

Lycidas. S u n t n u m a i vorbe, pr in cari îmi deş tep ţ i o mai mare dor in ţă .

Vedi în ce l inişte lacul te-ascultă , şi vân tu l tăcut -a , nu mai auc}i al lui murmur . S u n t e m la mijlocul căii, p e n t r u că 'ncepe mormân tu l lui B ianor ca să se vadă . U n d e ră resc acei oameni frunzişul, să punem j o s ieclii, Moeris , ca să cân tăm. Ajungem de v reme 'n ce ta te . Sau de te temi că ne -apucă vr 'o ploaie ori n o a p t e pe cale, mergem c â n t â n d ; aşa mai uşor n e e d rumul . Şi ia tă , ca să ne ducem cân tând , io lua- ţ i -voiu povara din spa te .

Moeris. L a s ' vorba , t i n e r e ; să ne 'ngri j im ao i de ceea-ce n e arde . T i m p de cân ta t vom avea noi destul , când s'o în toarce Menalcas .

E C L O G A X .

Gallus.

Cuprinsul. — O. Cornel ius Gal lus , nă scu t în F o r u m Iu l ianum, ac|i F r e j u s , în Galia narboneză , 66 a. Cr., era un amic al lui Augus t , amic şi p ro tec to r al lui Virgi l iu , şi poe t el însuşi , c i ta t adese-ori cu laudă de că t ră Ovidiu, P roper ţ iu şi Mar ţ i a l ; a scris 4 cărţi , Amores, adresa te amante i sale L y c o r i s . Dela el n ' au rămas însă decâ t vre-o câ teva f ragmente , con­s idera te ca aprocrife, car i se a d a u g în ediţ iunile lui T ibu l , P rope r ţ iu , sau Catul . Numi t prefect al E g i p t u l u i , fu osând i t la exiliu pen t ru s toarcer i de bani , şi se s inucise în 26 a. Cr. — Aceas tă eclogă, u l t ima în şirul cronologic al Bucol icelor , a fost scrisă la cererea lui Gal lus , 717/37, d u p ă alţii în 716/38, când Virgil iu începuse deja a se ocupa cu Geor-gicele, la v î r s ta de 32 sau 33 de ani, şi pe când Gal lus comanda o legiune în con t ra lui Pompe iu , aproape de Arcad ia . Gal lus se îndrăgos t i se de o comediană , Volumnia , l iber tă a lui Vo lumnius E u t r a p e l u s , şi care pe scenă pur t a numele de Cyther is , iar în eclogă figurează sub numele de Lycoris . P robab i l , pe când aoeastă Cyther is dec lama vre-o bucol ică de ale lui Virgil iu, în t râ el în t ea t ru şi publ icul îi făcu ovaţ iunea , care se făcea numa i lui Augus t . — Lycor i s însă părăsi pe Gal lus şi pleca în Galia cu u n oficer din a rmata lui Agr ippa , pe când Gallus t r ebu ia să apere I ta l ia în con t ra lui P o m p e i u . Virgil iu cău ta să-1 mângăe în tonul g l u m e ţ al bucolicelor, înfăţişându-1 ca pe un păs tor din Arcadia , pe care un a m o r nenoroc i t îl r e p u n e cu c^ile. To ţ i (Jeii câmpenesc i a leargă să-1 mân­gâie , înseş i oile şi t oa t ă n a t u r a din pre jur e p ă t r u n s ă de jale şi compă­t imi re .

©BCU CLUJ

142

„Arethusă , o cân ta re mai cer încă dela t i n e ; Vbiu cân ta pu ţ in , dar astfel şi Lycor i s să susp ine .

L u i Gal cine n ' a r c â n t a ?

Astfel când, î n t r â n d în mare , vei lăsa ver(|ile-ţi malur i , Să rămâie 'n veci senină şi de-amarele ei valur i

nea t insă unda t a !

V in ' da r să cân tăm, o nimfă, dorul ce pe Gal pă t runde , P ă n ' iubi te le căpri ţe pasc în c r â n g ; — codrul r ă spunde ,

Nu cântăm noi înzădar . P r i n ce văi , pr in ce poiene, o Naiade lor copile , Prin ce d u m b r ă v i ră tăci t -a ţ i , pe când Gal peria cu c^ile,

St ins de-al dragos te i a m a r ? Oare-opr i tu-v 'au Parnasu l pe-a lui culmi, ori P i n d u l poa te Ori isvorul A g a n i p p e i ? . . . P l ânse ră pe Gal , ah, toa te ,

L a u r i şi tufari au p lâns .

Pe-a i Arcad ie i mun ţ i p lâns-au brad_i şi culmi răc i şi p ie t roase , Când văcjutu-l-au sub s t âncă s ingur , şi doioase

Oile 'n juru- i s 'au s t r îns . T u r m e i tu- i eşti s cump, poe te , mergi cu d r a g în a ei u rmă, Că şi frumosul Adon i s păscea m â n d r u a sa t u r m ă

P e la malul gâr le lor . Cete de păs tor i ven i r ă ; şi Menalcas veni 'n g rabă , Ud de b ruma de pe g h i n d e : — „Ce d u r e r e ? " — to ţ i în t reabă ,

„Şi de unde-aşa crud d o r ? " A le rgând însuşi A p o l l o : „ce n e b u n ă chinuire , G a l e ? " — 4 i° e i — °& Lycor i s p r in t re criveţi la oşt i re

Pe un al tul a 'nsoţ i t . Şi veni Si lvan, pe f runte de s te jar p u r t â n d cunună , Şi cu ramuri înflorite şi frumoşi crini mar i în m â n ă ;

Şi pe faţă rumeni t . Cu m u s t roşu de câ rmuză câmpenească şi de m u r ă Ven i Pan , c^eul Arcadiei , — ochii mei chiar îl văd_ură:

„Când vei pune un sfârş i t? p i s e — „căci în veci iub i rea j e l ind astfel nu înceată . Nici în câmp iarba de rouă se va să tu ra v r 'oda tă ,

nici de lacrămi dorul g reu , nici de f rund^ căpr ioara , nici a lbinele de miere. Iar el, t r i s t : „Arcadi" , — le cţice,— n u voiu al tă m â n g â i e r e :

Să cân ta ţ i voi dorul meu. Munţi lor v o ş t r i ; voi s ingur i sciţi cânta, Arcadi . — F e r i c e dac 'oda tă de iubirea-mi fluerul vos t ru va 4ice,...

Oh, ce pac in ic aşi d o r m i !

©BCU CLUJ

143

De-aşi fi fost d in t r e voi unul , ori viier t o a m n a la viie, Ori păs to r al tu rmei v o a s t r e ! F i e - A m y n t a s , Phy l l i s fie,

Sau pe-ori cine-aşi iubi ,

— Oe e de-i b r u n e t A m y n t a s ; viorica nu- i n e g r i e ? In t re sălci a tunc i sub vi ţa mlădioasă mi-ar da mie

U n a flori, al tul cântări . . . Sun t dumbrăv i , sun t reci isvoare, es te aici dulce v e r d e a ţ ă ; 0 Lyco r i s , noi aicea cum am trece-a noas t ră v ia ţă !

Acji în negre depăr tă r i , E u sub s teag pe la răsboaie , unde-un dor n e b u n mă ţ ine P r in săgeţ i şi p r in t re d u ş m a n i ; t u p r in răci ţă r i fără mine

Ră tăcesc i iub i t o d o r ; P e la Rin , pr in Alpi cu ghia ţă , — de-aşi pu te , ah, a n u c r ede ! Ah, cum frigul te-a pă t runde , cum geroasele zăpede

V o r răn i micu-ţ i p ic ior ! Mă voiu duce să c}ic s ingur cân ta rea mie 'nsuflată de cân tă re ţu l din Calchis , cu-aces t fluer care-odată

din ţ a r a Siciliei Un păs to r mi-1 dăruise . Da, va fi mie mai b ine , P r i n pădur i să sufer s ingur , p r in peşteri , pr in vizuine,

Şi pe arbor i t inerei Să-mi scriu d o r u l : ei vor cresce şi cu ei a mele dorur i . Voiu umbla 'nso ţ i t de nimfe pr in a munţ i lo r ocoluri ,

Ori vâna-voiu la mis t re ţ i . M'oiu sui 'n codr i Pa r t en i i pe-ori-ce v reme viseoloasă. Chiar acum că s u n t îmi pare în d u m b r a v a sgomotoasă ,

P r i n t r e s tânci svâr l ind săgeţ i . Inzadar , n imic nu s t ânge focul ce mă mis tuesce , Deu l acel crud, Amoru l , să se ' ndure n u gândesce

De-a le noas t re sufer inţ i . Şi nici nimfe, nici cân ta rea aşa mul t iubi tă mie Nu-mi mai sun t a^i pri incioase. . . R ă m a s bun , dumbrăv i , c â m p i e !

Nimic po t ori-ce sil inţi . Şi de-aşi merge dr icul verii să m ' a runc în H e b r u l rece, Ori pr in ploile gh ie ţoase a Si thoniei de-aşi t r e c e ;

Ori în luna lui C u p t o r Când arşi ţa dogoresce şi pe ulm coaja se s tânge , De-aşi mâna tu rma 'n pus t iu r i : — căci iubi rea toa te 'nv inge .

E u iubirii vo iu să mor" . Des tu l m u s e ! Aces t cân tec , ce-aţi cân ta t păn ' ba rdu l vos t ru î m p l e t i a m â n d r e corfiţe, va fi s cump lui G-al al n o s t r u ;

Gal îmi este mu l t iubi t . Să plecăm, că seara v i n e ; apoi u m b r a nu pr iesce Cântăre ţ i lor , nici câmpul fără soare n u rodesce .

H a i , căpri ţe , c'a ' nmurg i t . M, Strajan.

©BCU CLUJ

144

IUBILEUL REVISTEI „FAMILIA". La 9 Iunie n. a. c. despărţământul „Oradeu al Asociaţiunii noastre a

arangiat frumoase sărbări din incidentul jubileului de 40 ani al revistei be ­letristice „Familia".

Cu această ocasiune s'au adus din toate părţile laude bine meri tate activităţii dlui Iosif Vulcan, întemeietorul şi redactorul „Familiei" în timp de 40 de ani neîntrerupt.

Acest iubileu a fost numit cu tot dreptul un eveniment important in istoria stăruinţelor noastre li terare şi culturale.

De aceea Academia Română, Asociaţiunea pentru li teratura şi cultura poporului român, Societatea pentru crearea unui fond de teatru român etc. s 'au grăbit a trimite representanţ i la frumoasele serbări arangiate în onoarea dlui Vulcan; iar Nr. 21 — 22 al „Familiei" a apărut ca număr iubilar, cu concursul Maiestăţii Sale Regina Elisabeta a României, al Academiei Ro­mâne , şi al membrilor Academiei, cum şi al unui număr însemnat de scrii­tori de seamă din România şi dela noi.

Despre decursul serbărilor dăm şi noi loc după „Drapelul" următo­rului r apor t :

Serbarea s'a început cu serviciul divin celebrat în catedrala română gr.-eat. A oficiat rev. domn canonic Dr. Augustin Lauran, asistat de rev. domn canonic Moise Nyes, secretarul consistorial, Dr. Cornel Bulcu şi preotul Samuil Ciceronescu. Cântările Ie-a cântat corul seminarial , dirigeat de dl Leontin Pallade.

La serviciul divin au asistat P. Sfinţia Sa Dr. D. Radu, episcopul de Oradea-mare , P. Cuv. Sa Vasile Mangra, vicarul Orădii-mari, delegaţiunile venite anume la acest iubileu şi numeros public.

După terminarea serviciului divin rostesce rev. domn Dr. Aug. Lauran o predică la adresa iubilantului, relevând marile merite şi virtuţi creştine ale Întreprinderilor li terare, conduse cu pricepere şi abnegaţ iune, cum a condus dl Iosif Vulcan „Familia". închee binecuvântând pe iubilant.

După serviciul divin s'a întrunit întregul public în sala mare a hote­lului „Pomul verde" .

La masa presidală iau loc : presidentul festivalului Nic. Zigre, P . S. Sa Dr. D. Radu, delegatul Academiei Dr. At. Marienescu, delegatul Asocia-ţiuniii George Şuta , delegaţii societăţii de fond de teatru Dr. I. Blaga şi Nic. P. Petrescu, apoi membrii comitetului desp. orădan al Asociaţiunii.

Iubilantul este invitat la şedinţă prin o deputaţ inne şi intrând în sală e viu aclamat. Ia loc la masa presidială.

în stânga e masa presei şi a delegaţiunilor studenţesci. Sala e ticsită de public ales, dame şi bărbaţi din societatea aleasă.

Dl Nic. Zigre deschide festivalul, a ră tând marea importanţă a acestui iubileu. Anunţă apoi ca notar al şedinţei pe dl Andreiu Horvath.

Aduce Ia cunoscinţâ, că la acest festival sunt oficios represen ta ţ i :

©BCU CLUJ

145

„Academia Română" prin dl Dr. Ath. Marienescu. „Asociaţiunea", afară de conducătorii desp. „Oradeu al Asociaţiunii

prin dl Dr. Iosif Blaga, membru al secţiunii l i terare a Asociaţiunii şi dl George Şuta, directorul desp. Să tmărean .

„Societatea pentru fond de tea t ru" prin dnii Dr. Iosif Blaga şi Nicolae P. Petrescu.

Presa prin dnii Iosif Roman („Gaz. Trans.") , Dr. V. Branisce şi Dr. Caius Brediceanu (Drapelul).

Institutul „Bihoreana" prin dl Dr. Coriolan Pap. Reuniunea de cântări „Hilaria" prin dl Dr. Florian Duma. Damele române , anunţând ca orator pe d-şoara Lucreţia Mureşianu. Românii din Oradea şi jur . Societăţile studenţesci, şi a n u m e : 1. Par i s : Dnii Dr. Ioan Giurgiu şi licenţiatul în drept Istrate Micescu. 2. Viena: Societatea „România Jună" . P res . Mih. Popovici şi v.-pres.

V. Reus cav. de Mima. 3. Cernăuţ i : Societatea „Junimea" . Pres . Const. Lucaciu şi v.-pres.

Alecu Procopovici. 4. Budapes ta : Societatea „ Petru Maior" : Octavian Goga şi Horia P.

Petresu. 5. Cluj : Studenţii Ghiţă Popp şi / . Soricu.. Publicul primesce cu aplause anunţarea delegaţiunilor. Presidentul acordă cuvântul dlui Dr. Cornel Bulcu care cetesce dis­

cursul festiv, în care apreciază epoca din care a răsărit Iosif Vulcan şi scoate apoi în relief întreaga activitate a iubilantului pe toate terenele literare. Acest discurs se va publica în întregime separat .

Iubilantul mul ţămesce adânc mişcat arangeorilor acestui festival, în­tregului public şi îndeosebi — enumerându-le — societăţilor şi corpora-ţiunilor, cari sunt representa te la această serbare , care este manifestaţia trăiniciei unui popor, ce se închină treimei sfinte a limbei, literaturei şi culturei românesci . Aruncă o privire retrospectivă asupra celor 40 ani de activitate şi desemnează în l iniamente generale istoria lor.

Dl Dr. At. Marienescu, delegatul „Academiei Române" salută în frumos discurs pe iubilant. Oratorul descrie în colori vii epoca renascerii , în prisma amintirilor sale din t inereţe, ale începutului activităţii sale li terare în companie cu Iosif Vulcan.

Iubilantul mul ţămesce „Academiei Române" şi delegatului ei oficial pentru onorul adus.

Dl George Şuta salută în discurs, ţinut în formă clasică, pe iubilant în numele Asociaţiunii şi în special în numele desp. Să tmărean al Aso­ciaţiunii.

Iubilantul mulţămesce în cuvinte avânta te Asociaţiunii şi represen-tanţ i lor ei.

©BCU CLUJ

146

DI Dr. losif Blaga salută în numele „Societăţii pentru crearea unui fond de teatru român" , apreciând valoarea culturală a activităţii iubilantului.

Dl Nic. Petra Petrescu oferă în numele Societăţii de teatru iubilantului o coroană de lauri, lucrată în argint şi însoţită de o prea frumoasă de dicaţiune.

Iubilantul mulţâmesce Societăţii, la a cărei fondare a luat parte activă. Dl Dr. V. Branisce salută în numele publiciştilor români şi al presei

naţionale. Iubilantul mulţămesce şi doresce, ca aceas tă serbare să fie îndemn

de lucru pentru toţi publiciştii români . DI Dr. Cor. Pap salută în numele „Bihorenei" relevând în deosebi

meritele iubilantului, câştigate pe terenul economic. Iubilantul mulţămesce, ară tând valoarea lucrării pe terenul economic. Dl Dr. Florian Duma salută în numele societăţii de cântări „Hilaria"

pe iubilant, ca membru veteran al ei. (Societatea esistă cam de 30 ani). Iubilantul mulţămesce şi doresce succes Reuniunei . Din cause de indisposiţie momentană , nu a urmat discursul anunţa t

al dşoarei Lucreţia Mureşianu in numele damelor române . Dl Mich. Popovici, presidentul „României June" salută în numele so­

cietăţii pe iubilant ca membru onorar al ei şi oferă iubilantului o coroană de lauri, lucrată în argint.

Iubilantul mul ţămesce şi asigură societatea de sprijinul seu. Dl Istrate Micescu oferă, în numele tinerimei române din Paris , iu­

bilantului un cadru pictat, care represintă renascerea Românimei, ear ' dl Ioan Giurgiu un album cu trei-color tot din par tea tinerimei române din Paris . Ambii oratori au rostit discursuri, purtate de entusiasm. Ga încheere cetesce dl Giurgiu o odă scrisă cătră iubilant de studentul din Cluj Ioan Soricu.

Iubilantul mulţămesce încântat şi emoţionat, declarând, că este mândru , că avem astfel de tineri entusiaşti .

Dl Constantin Lucaciu, presidentul „Junimei" din Cernăuţi salută pe iubilant în numele Bucovinei şi îl invită la serbarea dela Putna. Publicul aclamă pe înflăcăratul orator.

Iubilantul mul ţămesce şi promite, că va veni la Putna. (Aclamaţiuni furtunoase).

Dl Octavian Goga, ea representant al societăţii „Petru Maior" din Budapesta rostesce un discurs de salut plin de însufleţire sfântă şi ofere iubilantului, care a fost primul president al societăţii „P . M.", în numele acestei societăţi o coroană mare de lauri naturali .

Iubilantul mulţămesce şi salută societatea, la a cărei fondare a conlucrat . Dl Ghiţă Pop stud. univ. din Cluj salută în numele tinerimei studioase

din Cluj, ara tă pe iubilant ca model viu tinerimei şi îi oferă o coroană frumoasă de lauri cu funte vinete.

Iubilantul mulţămesce mişcat. Dl Victor Fildan salută pe iubilant în numele tinerimei studioase aca­

demice din Oradea-mare .

©BCU CLUJ

147

Iubilantul mul ţămesce emoţionat. Dl Nieolae Zigre, presidentul adunării , oferă în numele Românilor din

Oradea o coroană de lauri în argint iubilantului, iar ' corul c â n t ă : î n t ru mulţi ani.

Iubilantul mulţămesce cu lacrimi în ochi şi sărută pe presidentul festi­valului:

Dl Nic. Zigre mul ţămesce tuturor şi declară festivalul încheiat , între aplause furtunoase.

Admirabilele discursuri rostite la acest festival se vor scoate la un loc în broşură separată , editată de „Familia".

A urmat banchetul la care s'au rostit frumoase toaste şi s 'au cetit depeşele de felicitare, scrise cu multă însufleţire.

Seara la oarele 9 s'a început în presenţa unui public distins şi ales concertul.

Din numărul iubilar al „Familiei* dăm şi noi următoare le ad re se :

Carmen Sylva: „Nu t r e b u e ţă rmur i mar i , t r e b u e in imă m a r e " . *

Salutul Academiei Române: Academia R o m â n ă Nr. I I . 6920. Bucu re sc i 1904, Maiu 20. Prea St . D-le Coleg!

L a 9 Iunie st. n . cu ren t începe al 40-lea an de când D o m n i a Voas t ră scoate ţ i la lumină revis ta „Fami l ia" . Aţ i avu t ra ra fericire să conduce ţ i aceas tă revis tă săp tămâna lă n e î n t r e r u p t de a tunc i şi p â n ă as tădj . U n s teag al l imbei şi al cul tur i i na ţ iona le românesc i , a-ţi a rbo ra t astfel acum 40 de ani la marg inea apusanâ a românismulu i şi l-aţi ţ i nu t sus, cu m â n ă voinicească şi cu s tă ru in ţă neobos i tă u n t imp a t â t de înde lunga t , cum rar es te da t unui mur i tor .

Pr in lucrăr i le or iginale ce s 'au publ ica t în „Famil ia* şi pr in r ep ro ­ducerea celor mai bune p roduc ţ iun i l i terare din toa te ţer i le românesc i , aţ i făcut să p ă t r u n d ă gus tu l ci t i tului în masa căr turar i lor , a preoţ i lor şi a învă ţă tor i lo r de pes te Carpaţ i .

V 'a ţ i câş t igat în chipul aces ta mer i te î n semna te p e n t r u l imba şi l i t e ra tu ra românească , iar serbă tor i rea ce vi-se face cu ocas iunea acestui împă t r i t deceniu es te o f rumoasă încoronare a munc i i şi s t ă ru in ţe i Dom­niei Voastre .

Academia R e m â n ă , care are plăcerea a vă p r enumăra pr in t re mem­brii ei, ia pa r t e cu toa tă in ima la aceas tă se rba re . E a a r u g a t pe dl coleg Atanas ie Mar ienescu să o repres in te la fest ivi tă ţ i le o rganisa te în onoarea Domnie i Voas t r e de comite tu l despă r ţ ămân tu lu i o radan al Aso-ciaţ iuni i pen t ru l i t e ra tura romană şi cul tura poporu lu i român şi vă t r imi te p r in subscriş i i cele mai s incere felicitări pen t ru m u n c a depusă păn ' acum, u rându-vă sănă ta te depl ină şi pu te re cât de mul tă , ca să conduceţ i mai depar t e cu aceeaşi d ragos te şi s t ă ru in ţă opera î ncepu tă acum pa t ru de­cenii şi căreia a-ţi consacra t cei mai frumoşi ani ai vieţ i i .

©BCU CLUJ

148

Pr imi ţ i p rea s t imate Domnu le coleg, înc red in ţa rea prea dis t insei noas t r e cons idera ţ iun i .

P res iden tu l I. Calinăeru. Secre ta ru l genera l D. Sturdza.

Ion Kalinderu. F ă r ă m u n c ă şi fără iubirea binelui, n imic nu e folo­sitor, f rumos şi mare , nimic nu poate rodi .

* T. Maiorescu. Domnu lu i Iosif Vulcan pen t ru jub i l eu l de 40 de ani al

revis tei „Famil ia" . E s t e un fapt foar te îmbucură to r , că o revis tă r o m â n ă a ajuns la al

40-lea an al exis tenţei sale şi mai ales, că a p u t u t t ră i a tâ ta t imp în re ­ga tu l ungar .

îmi aduc aminte de vo rba unu i ge rman p o s o m o r i t : noroc am avu t t o tdeauna , da r fericit n ' am fost nici odată .

î m i aduc aminte de vo rba unu i ge rman posomor i t : no roc am avu t t o tdeauna , dar fericit n ' am fost nici oda tă .

R o m â n u l este înzes t ra t cu un cuget mai senin ; el poa t e d_ice despre to t t r ecu tu l s e u : noroc n ' am avu t nici odată , dar ' fericit m 'am s imţi t adeseor i .

Că „divul" T ra i an ne-a adus tocmai în Dacia şi ne -a lăsat în t r ' o provincie aşa de expusă , î ncâ t Aure l ian , cu lumea oficială au şi părăsi t -o după oare-care t i m p , n ' a fost mare noroc . Dar ' că din nomolu l migra ţ iuni i a tâ to r popoare , cari ne-au bân tu i t de a tunc i încoace , s'a deferenţ ia t şi s'a î nchega t neamul românesc în g reaua l up t ă p e n t r u ex i s ten ţă : aces ta este pr imul m o m e n t de fericire în is tor ia noas t ră .

Că s i tua ţ ia geografică ne-a c o n d a m n a t să s tăm în d rumul Is lamului , când aces ta a vo i t să t reacă D u n ă r e a spre cucer i rea Apusulu i , n ' a fost tocmai noroc . D a r că Voevocjii noş t r i în luptele lor cu Turc i i au ş t iu t să ne păs t reze rel igia c reş t ină şi să ne ţ ie astfel în legă tură cu popoare le de p rogres ale Eu rope i , e o n o u ă fericire în desvol ta rea noas t ră .

Că în secolul al 18-lea pol i t ica d inas t ie i H a b s b u r g a încerca t să n e aducă sub ascul tarea P a p e i dela Roma, şi ne i sbu t ind , ne-a împăr ţ i t în doue , n ' a fost noroc . D a r că din aceas tă încercare Român i i Trans i lvănen i au ajuns în Ce ta tea e te rnă u n d e a re învia t în ei s imţământu l g in te i la t ine revărsându-se apoi a supra noas t ră a t u t u r o r a : aceas ta a fost ra ra fericire, care d in t r 'o desb inare rel igioasă a înă l ţ a t neamul î n t r eg spre o un i t a t e de cu l tură na ţ ională .

Şi cine scie, la ce vi i tor mai fericit ne va duce şi faptul , că R o ­mâni i din Austro-TJngaria pen t ru je r t fe le lor dela 1848 au fost resplăt i ţ i cu dual ismul dela 1867 şi cei din R o m â n i a L i b e r ă pen t ru vitej ia lor de la P levna cu t r ac t a tu l dela B e r l i n ?

Din toa te vic is i tudini le t impur i lor să ne mângă iem cu a d e v ă r u l : n u împre jurăr i le din afară ho tă resc , ci r epe rcu ta rea lor în sufletul oameni lor .

Şi sufletul R o m â n u l u i s'a a ră ta t d in cele tar i . Bucuresc i , 12 Apr i l ie 1904.

©BCU CLUJ