Ce a mai rămas dintr'uii trtii sovietic botnüair'dat Ş de „Stuka"

jncarcarea de material do război pentru Africa într’un port italian

1 Ï U 1 « t ) R

t R Â Z B O I »

, - f f f l P b M A J m m

C U I t l O Z I I Ă ţ l

O palpitantă nu/eia in pagina 11

SUPLIMENT MAREA LUPTADELA MOSCOVA- Evocarea unui impresionant episod dela 1812 «i

GUVERNANTA NOROCOASA

Tanchişti în repaos pe front Coloane trec ând un pod pe Nijpru

motoriza te germane spre Wiasina In marş spre Moscova

VREMURILE MAiU, DAR NA- jäj

RAVURÏLE ŞI USAI M ARI jjj

Ce-i pasă omului ticălos că prste ţara lui au venit vremur aspre, că fiecare trebue să tie cu ochii ţintă la îndeplinirea chemării sale, că trebue să ne încordăm cu toţii pentru a duce jj viaţa obştească la bun lim an? jj El ştie una şi bună: să-şi facă Iţj cheful lui, să-şi ducă zilele cu Ih năravurile l'^L Cat eîespre tre- ||| buriie ţării, ehi ce-şi bate el ca- ' pul cu asta? Ridică din umeri şi se duce pa ici încolo după d ambiai ele la i

Se înţelege, nu sunt toţi oa­menii KÎiBfi, Ei trăesc cu lipsu­rile şi cu ştirbiturîle fiecăruia din ei. Dar nici aşa nu merge, ca să te răzleţeşti din sânul ob­ştii şi să-Ji vezi numai de cheiu­rile tale.

Şi de nu eşti sfânt, dar trebue jj să te simt» alături de nevoile obşteşti. Când vezi că |ara su­fere, nu trebue să ta gândeşti numai la huzurul tău. Trebue să-ţi mai tai din unghişoară, cum se zice, şi să te mai strâm- torezî şi tu.

Ge ispravă ar fi să vezi lu ­mea o duce »reu, iar tu să-ţi vezi de peltele tale? Ge? poţi să te înstrăinezi până în- tr’atâta de viaţa obştească ? Este treabă de om cu obraz şi cu in im ă să nu-ţi pese de sarci­nile oare stau povară pe umerii altora?

Dar cine face aşa? Cum cine?0 vezi în Isprăvile celor care-si văd de beţiile lor şi în aceste vremuri. De! o fi omul cum o fi, n’or fi toţi stropiţi cu agheas­mă, vor mai fi scăpătând în una sau alta; dar nici aşa, ca să umbli ahitiat după damfalalele tale şi când sângele fraţilor tăi curge dureros pe câmpurile de luptă!

Atunci ţi-e necaz de nesimţi­rea omului. Cum se poate ca el mai iese la priveală cu bleste­măţiile lu i şi în clipele cele sân­geroase ale ţării? Şi sunt netreb­nici care fac şi aşa. Ceteşti des­pre ei în toate ziarele.

Cum să nu-ţi pară rău când vezi pe oameni, că se dezlipesc până înitr’atâta de semenii lor, încât nu le mai pasă că aceia sufăr. Firesc ar fi să stea şi ei mai tihniţi, să nu jignească du­rerea unora prin nepăsarea lor; să stea tăcuţi şi mohorîţi in faţa sângelui care curgă

Dacă nu fac aşa, înseamnă că

nn mai sunt oameni, ci bestii.

Da avem astfel de bestii, fiindcă

veştile despre ei vin neîncetat.

Ce să mal zici însă de alţii, care-ţi caută desfătări şi săltări în aceste vremi, iar alţii le mai ajută? Aşa, de pildă, am cetit pe geamurile tramvaielor din Bucu­reşti despre un „matineu dan­sant”, care avea să se dea Du­minică, 28 Sept., dela 4 după a- meazi până la 10 noaptea, în în­căperile dela ARâî? Cum? aveau gust să ţopăiască în îmbrăţişări poftitoare în timp ce luptătorii noştri mor sub intăxiturile O‘le­sei şi când răniţii noştri zac prin spitale?

Asta însă e numai una. A doua este că asemenea pofte vinovate să mai fie lipite si pe geamuri­le tramvaielor, adică să le mai şi sprijinim?

Iată lucruri de nesuferit care

trebuiesc înfierate în chipul cel

mai aspru.

Arhim. SCRIBAN

CUM DORM ANIMALELEChiar şi pentru cercetă­

torul modern al naturii, somnul animalelor mai prezintă multe mistere. Cum se explică faptul că un cal nu se culcă săptămâni întregi, simţindu-se totuşi bine. Un om nu sar putea odihni niciodată în picioare, căci muşchii carpului omenesc sunt încordaţi când stă in picioare, tendoanele ţin întinse încheietu­rile, iar cine a stat fără întreru­pere câteva ore în picioare, ştie ce-a tăcut! Calul insă îşi întinde odată încheieturile, iar picioarele^ rămân dela sine înţepenite, fără ca muşchii să facă vreun efort.

Prin acest mecanism, calul se poate odihni, stând în picioare, poate dormi fătă ca să aibă do­rinţa să se cui ce. Spre deosebire de cal, vaca şi alte animale do­mestice dorm culcate. Deaseme- nea ne mirăm adesori cum se fa- ce că păsările dorm pe o cracă Îngustă, fără să cadă. Pentru ele nu este deloc un efort fizic daj că-şi menţin echilibrul,căci la pă­sări tendonul din picioare ^ucs peste toate încheieturile până în vârful ghiarelor, iar când întinde piciorul, ghiaia rămâne automat încleştată, fără ca animalul să facă vreun efort.

Este deasemenea uimitor ce căldură pot de&vóUa în somn mi­cile păsări care rămân la noi şi în timpul i e r n i i păsările acestea pot avea o temperatură interioară

de 40 grade. Şi câinii au ciudăţe­niile lor în somn. E i visează a- s deseori, latră şi mârâie încet şi tremură din picioare. S a obser­vat că micii câini latră şi mârâie în somn, fără ca să ştie să facă aceasta în stare trează. Cele^ mai multe animale mai mari se înco­lăcesc când dorm, pentru a mic­şora cantitatea de căldură emana­tă prin piele, micşorând supra­faţa corpului. Ciudat este şi som­nul de iarnă al animalelor.

Acesta nu este legat de calen­dar cum se crede. Au putut fi observaţi şoareci care stau trezi toată iarna, în timp ce alte ani­male adorm în Mai şi se deş­teaptă în August. Tocmai şoare­cii pot dormi săptămâni întregi, chiar în încăperi încălzite, ceeace dovedeşte că somnul de iarnă nu depinde neapărat de temperatu­ră. Chiar şi somnul ursului, de­venit proverbial, nu este tocmai atât de cert pe cât. se crede. Ur­şii dorm foarte neregulat şi s’a întâmplat ca o ursoaică să fete de Crăciun, în loc să doarmă.

Chiar şi liliacul întrerupe în zile frumoase cu soare somnul său (le iarnă, pentru a-şi căuta hrană. Nici astăzi nu s’o găsit încă soluţia definitivă a proble­mei somnului de iarnă, nu se cu­nosc încă motivele pentì u ivirea şi dispariţia lui, dar se crede că aceasta stă în legtăură cu activi­tatea hormonilor şi glandelor.

FVursxe'le — «.amfore1-© îSe fjriocftie

In urma unor cercetări s’a constatat că frunzele plantelor opresc o mare parte din apa de ploaie să pătrundă la rădăcina acestora. în u ltim ul timp s’âu făcut măsurări pentru constata­rea castităţii de apă, care este oprită de frunze.

A rezultat că, dacă ploaia are gradul de umezeală de aproxi­mativ 6 imn. pe eră, frunzele o- prese 74°/« din apă, dacă ploaia are gradul de umezeală de 12 nuu. pe oră 3i%,, iar dacă plouă intens (gradul de umezeală 25 mm. pe oră) 17%.

După aceste calcule, grâul o- preşte, chiar dacă plouă tare, 56% din apa de ploaie să p ă ­trundă îw pământ, iar ogoarele piord prin aceasta mai mulţi me­tri cubi de apă.

COT ID IAN CÂNTAT

O wil&sjpe cat«æeaszâ wn a îc ir f «n t d e autowfofsîl

Chiar -şi incidente foarte mici pol oauza câteodată un accident ţ;rav. Astieî, recent, o viespe a înţepat la Auvergne conducăto­ru l unui automobil în mers, în ochiu.

Acesta pierdu stăpânirea asu­pra ruaşinei, care se prăbuşi de pe şoseaua alpină în tr’o prăpas­tie adâncă de 3G m. Cele două persoane care se aflau în ma­şină ou murit pe loc.

Prâit» recoltă c.e bumbacci i n m i a ş t i n i l e p o n t i c e

In colonia fostelor mlaştini ponticeA , w w • • jLn colonia IUSieiui pvnutv Biblioteca naţională din Viena a Ceeace nu mdrazneau sa scrie zia- ^ asteaptă în anul acesta prima re­

intrat recent în posesia a 600 de rele, s’a menţinut astfel pană în zilele co}ţj (]e bumbac.4 • .1 . . . __ ^ _« a mÌ- .. n n 1 TT12 f 1 TI P fţ U a ■ 1 4- O ▼"X1" f \ \ J1 M.couplet-uri din a doua jumătate a noastre, redând o imagine justă a

secolului al 19-lea. Acestea au fost acelor timpuri,

adăogate la celebra colecţie de cân­

tece. Goupleturile trebuiesc privite

ca documente culturale preţioase,

care fac să reînvie timpuri de mult

trecute.Se găsesc printre ele versuri ale

renumitului birjar vienez Brat fisch,

Recolta provinciei Littoria preciază la 600 tone.

Rudolf, al unui Hungei*l şi Schuster

ale celebrului Alexander Girardis etc.

! Ceeace era nou la Viena, fie un duel,

ro dramă amoroasă, un scandal m ini­

sterial, toate erau cântate în cou-

UH ŢftgLOU C E L E B R O 85SPABE ŞI REVINE DUPĂ 25 BE ANI IN POSESIft PROPRiETHRÜLUI

Supraintendentul muzeelor din re- din pricina făptuim că au fost o noa- giune dr. Moschini a înmânat o pre- pte nepazite, a disparut. Preotul epi-

renumnului birjar vienez usrainstu, ţioasă p;cturâ datorită lui Francesco trop Don Vicenzo Batteon a fost a- ale birjarului principelui moştenitor p igini; parohilor Bisericii San Marti- cuzat atunci <de înstrăinarea acestei

Wi,ntrei*1 si Schuster, no din Conegtiano. picturi şi dat în judecată. Numai cuEste vorba de o pânză dreptun- greu a putut scapa de pedeapsa.

ghiUlară de dimensiunile unei aripi de Din luna Decembrie 1937 şi până altar care r e v in e la locul ei după două- ţ n Ianuarie 1938, această preţioasă zeci şi cinci de ani. In timpul ocupa- pictură a foct expusă într’o expoziţie ţiei inamice, această pictură a fost ja Budapesta. Unul dintre vizitatorii împachetată împreună cu altele şi expoziţiei maghiare a fost şi prof.

Fioco de la Universitatea din Pado­va, d-sa a recunoscut celebra pictură şi a inormat telegrafic pe d Gino Fogdlari, care pe vremea aceia era supraintendentul Artelor Frumoase din provincia Veneţia. Ilustrul istoric de artă italian, a luat primul avion spre Budapesta, şi după ce a identifi- cat tabloul, însărcinat fiind de guver­nul italian, intervenit pe lângă cel maghiar ca Italia se fie repusă în drepturi.

Astăzi, frumoasa pânză a maestru*

lui Francesco Figinî, se află din nou

la Biserica San Martino din Cone*

gliano.

plet-uri.

mnniiiimiiuimimnHiinminmHiinimtimiMHinHHijmimnmuinniHiiinnmuni

apare la 1 şi 15

ale fiecărei luni

cea mai bună şi interesantă revistă pentru temei care aduce în paginile e 5 ttfodă şi gospo­dărie. Sfaturi de îrumusefe. Tricotaje şt aaţjiîi) de modă in culori. L i t e r a t u r ă şi a r t ă . Teatru şi Csnema. Reportaje

de actualitate

M A R I A N AESTE C EA MAi O C C iD E N i ALA R F V 'S T A R O M A N E A S C A

F u r t . . . I a ir îb u sa a h fâ p e n s !

O obrăznicie deosebită au dovedit

nişte pungaşi, care zilele acestea au

comis un furt chiar la tribunalul pe­

nal Torel din Lisabona. E ‘. au demon­

tat, s’ar putea spune în faţa funcţio­

narilor de poliţie .care-şi vedeau de

serviciu, toate ţevile de plumb din

anumite încăperi ale clădirii, plecând

cu ele fără ca să fie observaţi.

AGARUMărturisiri la faţa locului;rupte din suflete prăbuşite

Ani dearândul, — propriu y'* dela începutul existenţei sale, — Uniunea Sovietică s’a închis ermetic de lumea ce o înconjoară. Ce se petrecea în acest imperiu imens era greu de controlat. Călătorii d in A- pus erau conduşi pe drum uri prescrise §i puteau vedea nu ­mai anum ite locuri. Ruşii n ’au putut călători în străinătate. Funcţionarii politici, caro se duceau în ţări străine, nu s’au pronunţat n ic i’ odată clar de situaţia în Uniunea Sovietică. Astfel potentaţii din Moscova au avut, tim p de 20 ani, ocazie să lafirme multe despre pro­gresul, avântu l economic şi yiaţa socială a U niun ii Sovie­tice.

Erau foarte m ulţi acei care dădeau crezare propagandei sovietice. In primăvara anu­lui acesta, bolşevicii au masat trupe extrem de puternice d in­colo de lin ia de demarcare, Spre a ataca pe la spate Ger­mania naţional socialistă, care se află în războiu. Se pare că momentul este potrivit pentru a realiza însfârşit vechiul plan de a duce bolşevismul în in i­ma Europei apusene. Condu­cerea armatei germane a lu ­at-o -înainte şi prin tr’un şoc uriaş, lin iile sovietice au fost respinse şi străpunse, vrăjma­şul a fost bătut, împrăştiat şi înconjurat în cercuri de fier. Armatele germane se aflau de acum adânc în Soviete Impe-

sub grozava c iocn ire cu r e a l i t a t e a

riu l uriaş este acum deschis în faţa armatelor germane şi soldaţii au zilnic prilejul să cu­noască adevărata faţă a aces­tei ţări. Cum se înfăţişează în realitate?

Ia tă uriaşul lagăr de prizo­nieri, câţiva kilometri la Apus de Tiraspol. Au sosit câteva m ii de prizonieri. La o parte în tr’o baracă m ică sunt adă­postiţi germani şi ucraineni. Iată şi pe medicul veterinar M. de origine germană. A op­tat pentru Germania după campania contra Poloniei şi o- cuparea ţinutu lu i răsăritean al Poloniei de către Rusia. Pu ­ţin tim p înainte 'să expirare termenul de optare, trimise veste unu i prieten din regiu­nea poloneză devenită ger­m ană rugându -1 să intervină pe lâgă autorităţile germane. Aceasta s’a aflat de către au­torităţile ruseşti şi a fost dea- juns ca M. să fie socotit spion.

I s’a dat un formular com­plectat pe care a trebuit să-l semneze.

P rin aceasta şi-a semnat condamnarea proprie, care era de 18 lun i închisoare.

Un alt caz identic este acela

P R I Z O N I E R I

Serviciul sanitar italian dând îngri­jiri prin satele din sudul Ucrainei

al directorului închisorii din Cracovia. E l este de fapt austriac şi a fost 10 ani căpi­tan în arm ata austriacă. Din Ucraina, unde se afla la prie­teni, optă, însă termenul tre­cuse. A fost 'suspectat că se află în legătură cu o putere străină şi şi-a semnat prin asta sentinţa care suna: 3 ani închisoare.

^Uniunea Sovietică nu recu­noaşte nici o apărare şi nici o motivare a sentinţei. Conform cutărui şi cutărui paragraf este fixată de mai îainte o pe­deapsă stabilită; „pretinsul" vinovat nu are decât să sem­neze numele său pe formula­rul ce i se prezintă şi „sen­tinţa” are putere executorie.

Ucrainienii, care sunt de faţă spun toţi că au fost soco­tiţi suspecţi şi prin urmare au fost deportaţi în interiorul ţării. iDeşi prizonieri politici, ei au fost înghesuiţi laolaltă cu crim inalii. La începutul lu i Aprilie au fost readuşi în Po­lonia sovietică, unde au fost folosiţi la construirea de caze­mate şi şosele m ilitare, fiind socotiţi însă şi pe mai departe

ca prizonieri. După ocuparea Brest-Litowskului au căzut în m âin i germane, extenuaţi şi înfometaţi. Cu lacrim i în ochi jurau că doreau să vadă so­sind ziua intrării germanilor în Ucraina pentru a-i elibera de bolşevici. Printre prizonieri se află şi un cetăţean german, din Silezia răsăriteană, care din 1930 a activat ca electro­mecanic la Moscova, unde lo­cuia în tr ’o încăpere de 15 me­tri cubi. Ceru voie să se poată întoarce în Germania, a fost însă suspectat şi încarcerat.

Un prizonier bolşevic, un student în istorie, care văzu în Baranovici un soldat ger­man mâncând dulciuri, nu mai putu de mirare: — „Aşa eeva nu este cunoscut în Uniunea sovietică. Brichetele şi cheile pentru cutiile de conserve sunt articole de lux şi poporul nu le cunoaşte”. întrebat de posibilităţile de câştig ale m un­citorilor în Rusia Sovietică, a răspuns că în mediu este de 300 ruble pe lună. O pereche de ghete bune costă 400 ruble,

(Continuare în pag. 15)

T I R A S P O Lft

Urmare din Hr. trecut

mi l-a dat pentru mine unchiu John! Mi-1 daee pe Hilo! Tu n ’o să ţi-1 amnteşti. Tu erai a- tunci in şcoală, iar când anul următor te-ai în ­tors acasă, Hilo îşi frânsese şira sp in ă r ii , iar călăreţul său grumazul, la o goană de fiare sălbatice prin râpele dela Mauna. De nenoro­cirea asta ai auzit nici vorbă şi tu — cu ofi­ţerul acela de marină american.

__ Locotenentul Bowsfield, da, zise Martha

dând din cap.Ei şi aşa cu Hilo — eu am fost în tâ ia fe­

meie, pe care a purtat-o vreodată în spinare. Avea trei ani, mergea pe patru şi era abea luat la călărie. Aşa de negru şi de luciu ii era părul că lum inile de pe el strălucea ca ar­gintul. Era calul de călărie cel mai mare de pe ranch, era o odraslă a lu i Sparklingdow, ar­măsarul regelui, mama lui era tot aşa de soiu, şi Înainte cu patrusprezece zile numai, el mai smucea sălbatic de ştreangul lui. In viea- ţa mea n’am mai văzut aşa frumuseţe de cal. Avea pieptul adânc şi splendide proporţii ale ponnyului de munte, iar capul şi gâtul trădau originea pură. Era svelt şi totuşi plin, cu u- rechi graţios mişcătoare, nu prea m ei dar nici prea mari, ca acelea ale unui catâr nesupus. Şi picioarele li erau tot aşa de fără cusur, si­gure şi rezistente, cu încheieturi fine şi elas­tice, care-1 făceau, sub călăreţ, o minune p lu ­titoare._ Im i amintesc să fi auzit că prinţul Lilo-

lilo a spus unchiului John că tu erau cea mai bună călăreaţă în tot Havai, — o întrerupse Martha. Asta a fost cu doi ani mai pe urmă, după ce eu părăsisem şcoala, voi însă trăiaţitocă In Nahala._ A spus asta prinţul U lo lilo ! exclamă e*

moţionată Bella. Ochii căprui îi străluciră şi aproape se roşi gândindu-se pöste noianul ani- lor la iubitul ei care de aproape o jumătate de veac era mort şi pulbere Cu modesta duio­şie a havaianei ascunse această desvăluire fără voie a in im ii sale, sub un şi mai entusiast imn Înălţat lu i Hilo.

O, când lua în goană cu mine lungile cline ale colnicelor, în sus şi în jos, era un vis. căci sălta ca un cerb, ca un iepure, ca un foxterier peste iarba înfiorată. — ştii tu cum vine asta. Şi c&nd îl buestram şi când se în ă l­ţa în două picioare! Era cal pentru un gene­ral, pentru un Napoleon ori un Lord Kitche­ner! Şi ochiul lu i nu era niciodată răutăcios,

. ei sprinţar, ca şi cum s’ar bucura de o glumă şi ar vrea să râdă. Şi eu l-am rugat pe un­chiul John să-mi împrumute pe Hilo. Şi un- chiu John s’a uitat la mine, şi eu m 'am uitat la el; şi măcar că nu a rosti-o în vorbe, eu tot am simţit că în gând spunea „Bella dragă', şi ştiam că totdeauna când vorbea cu mine se gândia la prinţesa Naomi. Şi unchiul John zi­se da. Şi aşa s’a făcut.

Dar a pus condiţia ca să-l încerc întâi pe Hilo, să vadă cum merg cu el. Era greu de strunit, încântător de greu. Dar rău sau perfid nu era. Mereu îl cani scăpăm din mână dar mă feream să-l fac să simtă. Nu ştiam ce-i frica, şi asta m’a ajutat să-i dau senzaţia, că la orice săritură a Iui, tot gândul meu îl În­drumase.

Ades mi-am bătut eu capul să m ă dumiresc, dacă unchiul John visa oarecum ce se putea întâmpla. Atâta ştiu că eu singură nu n /am gândit câtuşi de puţin la una ca asta. In ziua, când pornii călare să m ă unesc la Mana cu grupul prinţului Nu se mai pomeniseră a- colo asemenea serbări. Cunoşti ospitalitatea falnică a Parkerilor Vânătoarea de mistreţi şi de sălbătăciuni, prinderea de cai sălbatici, dresarea şi înfierarea. Locuinţele servitorimii erau înţesate. Cowboyi Parkerilor fuseseră a- dunaţi din toate părţile Şi toate fetele d;n Waimea veniseră, şi fetele din W aipio şi din Honokaa şi Paauilo — le mai văd şi acum înaintea mea cum şed în şiruri lungi pe îm ­prejmuirile de piatră şi cântă şi împletesc „lai” (ghirlande de flori) pentru drăguţii lor

dintre cowboy. Şi nopţile acele nopţile parfu­mate, cântările de mele şi dansul de hule şi vâlcelele adânci dela Mana, în care se pier­deau, perechi perechi, îndrăgostiţii.

Şi prinţul... Bella tăcu -şi vreme de-un m i­nut lung micii ei dinţi fini se săpară adânc în buza de jos, pe când ea cu greu se stăpânea lăsând să i se piardă privirea Învăluită spre orizontul depărtat şi albastru Apoi, cu un sus­pin, se u ită iarăşi la sora ei.

Era un prinţ, Martha. Tu 1 ai văzut la Kilo- hana, înainte... ba nu, după ce ai venit dela senrnar. Era o bucurie a ochilor pentru orice femeie, şi pentru orice bărbat de asemenea. Avea atunci douăzeci şi cinci de ani şi sta în toată splendoarea maturităţii bărbăteşti, mare şi regesc la înfăţişare, cum mare şi regesc era şi la spirit. Oricât de sburdalnică era petrece­rea, oricât de sălbatic era sportul, el părea că nu uita niciodată că era de sânge regal şi că toţi înaintaşii lui fuseseră şefi până la cel mai depărtat. întâiul, despre care cântau legendele neamului, şi care vâslise cu canusnl lui dublu până la Tahiti şi Baiatea. Era graţios, ferme­cător, amabil, camaraderesc şi prietenos — şi

In această nuvelă de pro­porţii fantastice, autorii! evoeă magistral tonurile gingaşe, d u i o ş i i l e ce chiama lacrima, cm im

cuvânt t o a t e mişcările inimii omeneşti —

ştia să fie aspru şi tăios — când II jigneai. Mi-e greu să lămuresc în cuvinte. Era un băr­bat, bărbat până 'n măduva oaselor, şi In toate prinţ, cu un licăr de voioşie băieţească, şi caracterul ce posed« ar fi făcut din el un bun şi puternic rege, de ajungea pe tronul Havai-uluf.

II văd încă înaintea mea, cum l-am văzut în acea zi dintâi, când am atins mâna lui şi am vorbit cu el... puţine cuvinte num ai şi sfi­oasă, aşa cum vorbeşte o femeie care e căsă­torită cu un haol cenuşiu în Nahala cea cenu­şie. Şi e o jumătate de veac de atunci, dela întâlnirea asta — mai ştii cum erau îmbrăcaţi tinerii noştri pe vremea aceea: pantofi şi pan­taloni albi, cămăşile albe de mătase, încinşi cu eşarfa de colori strălucitoare — şi o jum ă­tate de veac icoana asta nu s’a clintit din in i­ma mea. Sta în mijlocul unei grupe pe pajişte. Şi Ella Higginworth voia tocmai să mă pre­zinte. Prinţesa Lihue îi strigase tocmai nu ştiu ce glumă, o tachinare, şi ca să răspunză, Ella se oprise. Astfel că stăm amândouă îna in­tea ei.

Privirea lui căzu întâmplător asupra mea,

cum stam .singură şi turburată. A, cum îl văd înaintea mea! — cu capul uşor aruncat îna­poi, în ţinuta lui splendidă, regească, lipsită de griji. A înclinat capul, sau a aruncat o privire asupra mea — nu ştiu ce s’a petrecut, Poruncea el ? Ascultam eu? Ni ştiu. Ştiu nu ­mai cu eram plăcută la vedere, cum sţam aşa, încununată cu gingaşe maile, în m inunatul holoku al prinţesei Naomi, pe care unchiu John mi-1 împrumutase din sanctuarul său tabu; şi ştiu că am păşit numai eu singură spre el peste pajişte, şi că el s’a desprins din grup şi a venit spre mine ca Bă-mi iasă îna­inte la jumătate cale. Peste pajiştea scăldată în lum ină mergeam, uitând de toate, unul spre celălalt, tăind parcă drum de-acurmezişul prin vieţile noastre

Adevărat, soră Mar Ura, câ eram frumoasă tare în tinereţea mea? Nu ştiu. Dar în clipa când el, în frumuseţea lu i şi în bărbăţia lu i cu-adevărat regească, înainta sjare mine pă­trunzând în in ima mea, am devenit conştien­tă deodată de propria mea frumuseţe — cum s'a spun? — Ca şi cum radiând propria lu i desăvârşire, o trezise la vieaţă şi în mine.

Nici un cuvânt nu căzu între noi. O, da» ştiu că faţa mea îşi trâmbiţa, deschis răspun­sul In solia neroslitâ, şi că do-ar fi fost cu­prinsă în acel m inut unic şi in acea clipită u- nică însăşi moartea, eu nu m ’aş fi putut opri să m ă dăruesc In tot ceeacc faţa mea şi ochii mei, da, chiar adânca respiraţie a întregului meu corp exprima

Eram oare cu adevărat frumoasă, foarte fru­moasă, Martha, când aveam nouăsprezece ani şi trebuiau tocmai să împlinesc douăzeci?

Şi Martha cu cei şasezeci şi patru de ani ai ei privi pe Bella ci cei şasezeci şi opt de ani ai ei şi adeveri din cap; şi ce elocvent îi im ­punea chiar ei ceeace vedea în clipa asta — gâtul încă plin, frumos sculptat, mai lung de cât al havaianelor îndeobşte, şi susţinut de el, capul regesc cu faţa p lină şi n im bul frunţii înalte; părul des, îna lt coafat, care, strălucind de argintul anilor şi tot încă buclat, făcea un contrast puternic sprâncenelor ei negre, fin de­senate şi ochilor ei adânc căprui. Şi Martha, biruind sfiala, lăsă să-i alunece privirea peste minunatu l bust şi nobilele lin ii ale staturii Bellei, până în jos la pantofii înalţi de mătase cu micile picioare viguroase, care ştiau să pă­şească cu o grandezza aproape spaniolă.

— Ei, când eşti tânără, in unica vreme a tinereţii! râse Bella. Li loi’lo era prinţ. Aveam să cunosc mai târziu fiecare trăsătură a lu i în fiecare fază a ei... mai târziu, în zilele şi nopţile noastre de iarnă, lângă apele cântă- toare, lângă talazurile adormitoare şi pe cără­rile noastre de munte. Am cunoscut frumoşii, curajoşii lu i ochi cu sprâncenele drepte şi ne­gre, şi nasul lui, care fără îndoială era nasul zeului Kamehameha. şi ultima curbură, gin­gaşă şi iubită a gurii lui. Nu există o gură mai frumoasă. Martha, decât cea havaiană.

Şi corpul lu i! Era un atlet regesc, dela vi­ţele lui de păr libere, nespuse, până la glez­nele lu i de oţel bronzat Auziam tocmai, zilele astea vorbindu-se de un nepot al Iui W ilder ca de ,.prinţul Hawardului’ . Dragă Doamne, de ar fi cunoscut ei pe Lilolilo! Ce era acest tână Wilder, re ein tot Hawardul pe lângă dânsul!

Bella tăcu, respirând adânc şi lăsând m â­nuţa ei fină să-i cadă în poala vestmântului el larg de mătase. Dar roşi uşor, şi ochii i se fă­cură luminoşi şi calzi, când evocă acum zilele ei princiare.

— Ei _ ai ghicit? zise Bella. Dote provocă-tor din umeri şi privi pe soru-sa drept în o- chi. Am plecat călări din Mana cea p lină de veselie şi ne-am urmat călătoria voioasă — pe drumurile de lavă în jos spre Kiholo, ca să înotăm, să pescuim, să organizăm petreceri şl să dormim în nisipul cald sub palmieri; şi în sus spre Puuwaawaa, pentru a goni mis­treţi şi să mâncăm oi sălbatice pe poenele plaiurilor de munte; şi mai departe în jos prin

(Continuare In pag. 12)

4

Fe vremea mea, d. FranK, din Sa­perne, era socotit în cele două judeţe drept uü vânător desăvârşit. Nu avea ri­val pe ţărmul stâng ai Rinului, dela Hu- ninighue până in Louterburg. Acest notar de 50 ani uimea pe pădurarii cei mai ti- îieri şi mai vioi. Drumeţ neobosit, ţintaş aproape infailibil, el poseda mai cu sea­m ă o privire ageră, sânge rece pe timpul acţiunei şi prudenţă, care e virtute fără seamăn la vânătoare. Nu-i voi face in ju­ria de a adăuga că nu vâna, ca celelalte personagii de seamă din arondisment, pentru a vinde vânatul hangiului dela Soarele de aur. Era nu numai cel mai lo­ial şi cel mai desinteresat, dar cel mai curtenitor dintre tovarăşi: fie la el, fie la alţii, el făcea onorurile căprioarei sau ie­purelui vecinului mai grăbit care voia să tragă înaintea lui, rezervându-şi să do­boare animalul când ar scăpa neatins. Dar între atâtea calităţi, cea mai extra­ordinară în ochii mei era acea prudenţă mereu trează care părea că-1 face păzi­torul tuturor existenţelor din împreju­rimi. n văd încă cu noi, pe drumul din Haberacker, în ziua goanei când m ’a fă­cut să omor un mistreţ. Acest mare vlăjgan, îmbrăcat în postav cenuşiu gros, eu ciiSme de piele groasă de Rusia, cu pă­lăria de fetru marron şi cravata sa lun­gă fixată cu un ac de argint cizelat, a- lerga in marginea companiei ca un câine ciobănesc care ar avea 30 oameni sub paza sa. Avea ochii peste tot, şi fără a fi pedagog, fără a se evidenţia, fără a atin­ge vreun amor propriu, el ridica o ţeava de puşcă, apleca o alta, avertiza cu un cuvânt fam iliar pe bătrânul paznic Hie- rorvyma când purta carabina sa în linie orizontală. Nu erau posibile accidentele când era el de faţă: când închideam un cerc, el ne aşeza singur la distanţe exact calculate, fiecare în dosul unui arbore Si nu voi uita niciodată micul gest foarte politicos dar fără replică care însçmna: „Staţi aci, şi nu mişcaţi, orice s’ar întâm­pla, până când sunetul goarnei mele nu vă va chema**. După ce se termina vână­toarea, el nu poruncea nimic nimănui, dar spunea eu vocea lui profundă: „Cred, domnilor, că putem descărca ar­mele noastre“. El dădea exemplul şi fie­care îşi scotea cartuşele ca el. Această manevră era atât de naturală, încât în faţa oricărui obstacol el o executa mer­gând şi ca din instinct. Intimo zi de des­chiderea vânătoarei, în câmpia Bisch- weiller, Fam văzut sărind 20 gropi în mai puţin de o oră, fără a uita o singură dată să-şi scoată cartuşele; eeiace nu l’a îm ­piedecat să omoare şease potârnichi şi doi iepuri în hameiul şi trifoiul cari creşteau între gropi,

Admiram foarte mult această prezen­ţă de spirit în mijlocul celui mai antre­nant dintre toate exerciţiile şi această neîncetată preocupare de viaţa altuia. Toate sforţările mele tindeau să copieze un model atât de perfeet, dar nu e sufi­cient să vrei ca să faci bine, aşa că de multe ori uitam. într’o zi, pe când şe­deam pe iarbă în faţa unui dejun rustic pe care aerul şi oboseala sănătoasă îl complectase: „Jupâne Franck, îi spusei eu, ştiu că nu voi egala niciodată înde­mânarea dv., dar aş voi să devin tot atât de prudent ca dv. Nu e lucru uşor, fi­indcă la vârsta mea şi după o anumită experienţă de vânătoare, am distracţiuni periculoase pentru vecin şi pentru mine. Câţi ani v’ati trebuit pentru a do­bândi o virtute pe care eu o râvnesc?“

El tresări şi ochii săi se împăenjeniră; dar dominând imediat această emoţie, el răspunse: „Scumpe prietene, educaţia mea s’a făcut într’o lună, dar niciodată un om n’a făcut o şcoală atât de aspră. Să te ferească cerul să capeţi prudenţa cu acelaşi preţ!"

O palpitantă nuvelă din viaţa vânătorilor din pădurile de pe m a l u l R i n u l u i

Tot vorbind, el aşeza între cutele cra­vatei sale acel ac de argint pe care M purta totdeauna la vânătoare.

Mă temeam că fusesem indiscret şi eira să m ă scuz, când el reluă cu un ton ho- tărît:

— „De fapt, nu trebue ca această a- mintire să moară cu mine. Poate lecţia pe care am primit-o şi pe care nu o pot transmite copiilor mei, neavându-i, va servi copiilor altora. Toată lumea igno­rează la Saverne că acest faimos vânător cunoscut prin monomania sa de precau- ţiune ridiculă, era să fie paricid la 15 an i Da, prima mea împuşcătură era să coste viaţa tatălui meu.

„Terminasem clasa treia la liceul din Strassburg şi bunul papa Franck mi-a promis o puşcă dacă voi lua premiu la istorie. Am avut deci premiul şi puşca. Iţi închipui bucuria mea. Demonul vână­toarei mă bântuia de multă vreme, ca pe toţi. Alsacienii de vârsta mea; pose­siunea unei puşti m ă ridica în proprii mei ochi şi în ochii camarazilor mei; eram bărbat!

„Contrar voinţei mele, legea nu-mi permitea să obţin un permis de vână­toare. Nu puteam vâna decât în loc în­chis, de pildă în grădina noastră depe ţărmurile Zorn ului; dar aci nu era alt vânat decât pitulici şi piţigoi; or, părin­ţii mei socoteau ca o crimă distrugerea acestor păsări inocente. Dealtfel, contra nelndemânării mele trebuiau ocrotiţi un frate şi două surori ce aveam. Puşca nouă ar fi rămas agăţată în cui dacă ta­tăl meu n’ar fi avut m ilă de chinurile mele. „Mai curând ori mai târziu, va trebui să înveţi să mânueşti o armă şi nu văd nici un rău începând chiar de az i Te iau cu mine la Haegen, unde am un act de semnat, şi la întoarcere vom trage tntr’un iepure la iepurăria dela Haut- Barr: d. de Saint-Fare mi-a încredinţat cheia“.

„Atâta am aşteptat! Ah! plecarea ve­selă! şi cât de lung m i s’a părut drumuL Cum dădeam la toţi dracii pe acel ţăran, din Haeger care ceru să i-se traducă vor­bă cu vorbă actul de notariat înainte de a-1 fi semnat. Mi se părea că o să se în­nopteze şi că vânătoarea va fi amânată pentru a doua zi. Şoricarii cari urlau în fundul trăsurii erau mai puţin nerăbdă­tori ca mine.

„Afacerea se termină şi pe la 5 am a- juns la poarta iepurăriei Legai calul de un copac, tatăl meu încărca puştile, în­cet, cu grija pe care o punea în toate to- erurile şi câinii fură deslegaţi.

„Tatăl meu mă aşeză în colţul unei tufe tinere, cu toate recomandaţiile fa» uz: să supraveghez cele două drumuri, să trag asupra iepurelui de îndată ce-1 voi vedea, să nu trag dacă câinii urmau de aproape şi mai cu seamă să stau pe loc nemişcat, orice s’ar întâmpla, până când mă va chema el. Apoi ei plecă li­niştit şi încrezându-se în supunerea mea, pentru a se aşeza şi el la unghiul opus. Eram acolo de trei minute, când câinii o luară la goană şi aproape în acelaşi timp un iepure, care mi se păru enorm, apăru la stânga mea, la zece paşi sărind şanţul cu un pas. El era departe, câinii îl urmăreau şi eu nu m ’am gândit să trag. Mi-am dat seama de prostia mea şi mi-am promis să spun că n’am văzut nimic. Minciuna este o inspiraţie natu­rală vânătorului celui mai nou! Dar gla­sul şoricarilor mă trezi şi această mu­zică străpungătoare, care face să bată inimile cele mai blazate, mă aruncă în- tr’un fel de beţie. Epurele se întoarse, departe de mine, şi începu să urmeze calea alergând drept în in tea lui. Pomii In urmărirea lu i; el mă auzi şi intră în

P (Continuar» In pas. •)

prima îngrăditură; l'ami urmărit prin tu­fişuri fără a-1 pierde din, vedere. EI se opreşte, ochesc, trag şi el caile. Dar în in­celasi moment zăresc pe tatăl meu spri­jin it de un arbore, la şea se paşi, în dosul animalului. Ain ucis pe acest blestemat epure între picioarele tatălui meu.

„Cu adevărat, bucuria mă făcu să uit greşala. Sării asupra victimei mele ca un sălbatec şi ridicând-o deasupra capu­lui meu, strigai : _ w

— Papa ! iată prima mea împuşcătura !— „Nu ajunge să ocheşti bine, răs­

punse el cu un surâs trist; trebue să şi asculţi. Dacă ai fi rămas la postul tău, n’ar fi riscat să-mi trimeţi mie un glonte.

— „Sper că nu te-a atins?— „Nu, nu; dar fii prudent altădată.„Faţa sa mi se păru mai palidă ca de

obiceiu, mă aplecai şi văzui sfâşieturile pantalonului.

— „Să mă erte Dumnezeu, papa? Te-am atins oare? Iată găuri...

—■ „Ele erau de mai înainte. Priveşte şi la tine: mărăcinile ţi-au făcut şi ţie.

„Acesta era adevărul, cel puţin pen­tru mine, şi neliniştile mele se risipiră imediat. Şoricarii noştri, Waldanann şi Waldne, după ce au cercetat cadavrul epurelui meu au plecat pe alt drum şi aşteptam nerăbdător ca tatăl meu să-mi încarce din nou puşca.

— „Să plecăm, zise el, e «lestul pentru prima zi. Vom reîncepe partida în ima din aceste dimineţi, dacă vrea Dum­nezeu.

„El chemă câinii, merserăm la trăsură şi mă duse acasă. Observai că el cobora cu greutate şi îşi târa puţin piciorul.

— „Suferi? îi zisei eu.„El mă invită brusc să duc puştile înă­

untru şi îl văzui suind greoiu în odaia sa.„Fratele şi surorile mele alergară din

fundul gradinei; m ’au felicitat de vână­toarea mea. Dar eram prea îngrijorat pentru a triumfa şi tot jucându-mă cu ei în vestibul, deschisei ochii şi ţintii ure- cliia. Văzui eşind pe bătrâna noastră ser­vitoare Gredel şi după câteva minute, d-rul Maugin, ’ prietenul nostru, intră preocupat şi sui la primul etaj fără a observa că noi suntem acolo. El rămase până la ora mesei şi presupun că a ple­cat pe când noi mâneam. Mama se aşeză cu noi, calmă şi blândă ca întotdeauna, dar îngrijorată.

— „Tatii nu-i e foame, ne spune ea; e cam obosit şi suferă de un reumatism dar nu e nimic; peste trei, patru zile va înceta. Veţi veni să-l sărutaţi acum.

„Inima mea era îndurerată; nu mân- casem decât foarte puţin şi priveam în ochii acestei mame, pe furiş, temându- mă să citesc condamnarea mea în ochii ei. Nici un blam nu apăru pe faţa ei, dar nici ei nu-i era foame şi aştepta cu ne­răbdare ca micul meu frate să mănânce prunele şi nucile lui. După ce s’au strâns şervetele, ea plecă să vadă dacă totul era în ordine în cameră şi ne strigă de sus:

— „Urcaţi-vă să spuneţi bună seara lui papa.

„Primul sosii eu, fiindcă aveam picioa­rele mai lungi. El era întins pe spate, cu trei perne sub cap dar n’avea aerul că su_ fere prea mult. II sărutai reţinându-mi lacrimile şi îi spusei la ureche :

— Tată scump, jură-mi că nu sunt um nenorocit !

— „Albert, tu eşti un băiat bun şi te iubesc din toată inima, iată ce am să-ţi spun.

„Micuţii alergând dupe mine, voiră să se sue pe pat dupe cum aveau obiceiul.

— „Luaţi seama ! strigă el, am puţin reumatism azi.

„Numai eu nu puteam crede în acest acces subit şi violent al unei boli pe care nu a avut-o nici odată. Plimbai ochii în jurul meu, căutând câteva indicii despre

grozavul adevăr. La flacăra lumânării care lumina prost camera mare, recunos­cui pantalonul pe care îl purtase la vâ­nătoare.

„Noaptea aceasta m i s’a părut nesfâr­şit de lungă. Imposibil să închid ochii fără a vedea sărmana gambă a tatălui meu străpunsă de gloanţe şi atât de um­flată încât doctorul tăia vestmântul pen­tru a o descoperi. Dar nu eram la capă­tul chinurilor mele ; zilele următoare fură din ce în ce mai proaste. Scumpul nostru bolnav nu-şi mai putea ascunde suferinţele; mama îşi ascundea rău ne­liniştea; chiar copiii plângeau la orice vorbă, din instinct, fără a şti pentru ce. Demnul şi bunul prieten al familiei, d. Mangin, venea aproape din oră în oră. Nu puteam face un pas în stradă fără a răspunde la m ii de întrebări, cari mă chinuiau. De aceia, deseori am stat în­chis, sub pretext de a termina lecţiile mele de vacanţă.

„Aceasta dură 15 zile, când într’o di­mineaţa, între 1 1 şi 12 , văzui prin ferea­stră pe excelentul doctor urmat de trei domni de o anumită vârstă, decoraţi. Ei se suiră în camera tatălui meu şi, după o vizită de utn sfert de oră, eoborâră în salon pentru a se consulta. Fără nici un scrupul ascultai la uşă, căci era vorba nu numai de liniştea conştiinţei mele, ci şi de interesele noastre cele mai scumpe. Puţinul ce prinsei îm i făcu părul mă­ciucă. Era un glonte din puşca mea, în articulaţia genunchiului; s’a vorbit de flegmon, flebită şi aceste cuvinte, pe care le auzeam pentru prima oară, s’au săpat în memoria mea ca pe o placă de oţel.

„Savanţii practicieni erau de acord aspra grvităţei cazului şi asupra urgen­ţei unei operaţii, dar nici unul nu voia s’o rişce. Răspunderea era prea mare şi succesul prea nesigur. Se temeau ca bol­navul, istovit de 15 zile de suferinţe, să nu sucombe între mâinile operatorului. Numai d. Mangin insistă, zicând că pu­tea garanta vigoarea fizică şi morală a bolnavului său. El se animă atât de mult încât spuse: „Mă duc să caut pe d. Se- dillot care va fi mai îndrăzneţ ca voi”. Apoi nu mai auzii decât un, sgomot de voci confuze uşi deschise şi închise şi casa reintră în tăcerea ei lugubră.

„Doctorul nostru se întorsese în ziua aceia şi crezui că s’a dus să caute pe ma­rele chirurg din Strassburg. Lucrul era cu atât mai posibil cu cât a doua zi di­mineaţa la 6, mama ne îmbrăcă, ne duse în odaia tatălui nostru care ne sărută pe toţi cu o solemnitate neobicinuită, apoi ne sui în trăsură, recomandându-i pe cei mici.

— „Copilul meu, zise ea, unchiul tău vă aşteaptă pentru serbarea care va în­cepe peste trei zile. Exerciţiul şi schim­barea de aer vă vor face bine, ţie mai ales, care duci viaţa unui prizonier. Nu te nelinişti de sănătatea tatălui tău; de azi el va merge din ce în ce mai bine”. Plecai pe jos fără să spun nimănui şi în mai puţin de trei ore făcui cele 4 leghe cari despart Hochefeld de Saveme.

„Nu mai spun gândurile ce aveam pe drum. La căinţa greşelii mele se adăoga teama viitorului; raţiunea mea îmbătrâ­nise cu zece ani în zile. Ştiam că nu sun­tem bogaţi. Ce vor deveni mama şi copiii dacă trebuia să se vândă totul cu un preţ de nimic? Eram un elev hun, dar la ce poate servi un licean de a treia? De ce muncă folositoare e capabil ? Invidiam

pe vecinii mei, camarazii saraci, cari în­văţaseră meserii şi de un an îşi câştigau pâinea.

„In loc de a intra acasă prin strada principală, urmai stradelele, trecui râul şi ajunsei sub geamurile noastre, în par­tea grădinii. Eram încă la zece paşi de casă, când un strigăt de durere, pe care vorba nu-1 poate traduce, mă înţejpani pe Ioc. In timpu] acela, chirurgii nu le ser­veau nici de eter nici de cloroform pen­tru a-şi adormi bolnavii: ei tăiau în carne vie şi natura urla sub cuţit. Nu ştiu cât timp a durat chinul tatălui meu şi al meu ; când mi-am venit în fire, eram cul­cat pe pântece in mijlocul unui coş cu muşcate, cu gura plină de pământ şi flori smulse din mâinile mele. Nu se mai auzea nici un sgomot.

„Mă ridic, mă scutur, intru în casă, mai mult mort decât viu, şi cu inima înghe­ţată. Lângă scară întâlnesc pe sărmana mea mamă.

— „Ei bine, mamă?

— „Linişteşte-te. Ce era de făcut, s’a făcut; doctorul răspunde de rest.

„Ea se gândi apoi să se mire că mă vede acolo, să mă certe că hainele noui erau pline de praf şi că nu am ascultat.

„Scumpul nostru îfolnav dormea; i-s’a ascuns întoarcerea mea până la sfârşitul săptămânii de teamă să nu -1 supere, căci după ordinul lui am fost îndepărtaţi. To­tuşi a trebuit să i-se spună adevărul; mama nu avea secrete pentru el.

— „Dragă tată, îi spusei eu ştergându-i lacrimile. De ce m ’ai înşelat d-ta, care eşti însuşi adevărul?

— „Nu mă căiesc, răspunse el. Câte­odată, rareori, minciuna e o datorie. Dacă se întâmpla o nenorocire, trebuia să-ţi întristez toată viaţa?

— „Ce importanţă are! simt că nu mă voiu consola niciodată.

— „Te voi consola eu. Vei fi paznicul meu. Sărman copil! Tu ai suferit prea mult de boala mea pentru a te putea bucura puţin de convalescenţa mea.

Acest teribil accident m ’a învăţat pru­denţa: curajul şi bunătatea tatălui meu desăvârşiră educaţia mea.

„într’o seară, pe când mă plângeam la căpătâiul său după obiceiul meu, căci el s’a vindecat înainte de a mă consola eu, el îmi zise:

— „Am fost zăpăciţi şi unul şi altul. Greşeala ta e a vârstei tale, dar eu tre­buia s’o prevăd şi să mă feresc. Rolul meu de profesor şi de tată nu era să aş­tept un iepure la 200 metri de tine, ci să te urmăresc, să te dirijez fără a vâna pe seama mea. Şi aşa voiu face la amil.

— „Nu, strigai eu cu tărie, nu voi mai vâna niciodată.

— „Vei vâna, dragul meu. O vreau eu, fiindcă vânătoarea e un exerciţiu ad­mirabil.

„Mama nu prea era liniştită că avea doui vânători în casă. Sărmana femee, care după 16 ani de căsătorie tremura de câte ori tata îşi lua sacul şi puşca.

— „In sfârşit, zicea ea, trebue să suferi ceiace nu poţi împiedeca. Dar dacă Al­bert trebue să facă vânătoare, îi voi da un talisman care îl va scuti de impru­denţă !

„Acest talisman îl am încă, şi iată-1. E acul pe care l’ai observat poate la cra­vata mea. Vezi această porumbiţă care poartă în vârful unui lănţişor un alic de plumb No. 72. Sărmana mania Franck a cizelat-o pentru mine la Heller, cel mai îndemânatec artist din Strassburg. Acea­stă moleculă de metal redusă la aproape nimic prin frecare, e aceia care era să o- moare pe tatăl meu. Cum poate să uite un om, când are în toate zilele sub ochi o asemenea amintire?“

Aci se sfârşeşte povestirea d-lui Frenck,

R E P O R T A J

— D E —

R Ă Z B O I U

M A R E A 5 M L U P T A

I ff «fop fimBÊ — MLA=—! ««MBISSSBBiB®SliS»8»KaaaaKEIi8BBB I^OSCOVA

1fIllll!!!llllli!llll!lllllllllllII!llll!llll!!IlllllM L------------------------------ -----

j Intrarea gărzilor italiene în C ap ita la Ţarrlor. — i eroism nedesminfit. — A tre ia campanie

A ic i a » r e z is t a t foolşewîosî

răspândiseră, prin mijlocirea spi­onilor, manifeste, îndemnând pe italieni să dezerteze. Dar italienii

au răspuns cât se poate de indig­naţi că vor confirma prin fapte purtarea lor dela Austerlitz şi dola Friedland.

J.a 19 Tulio 1813, divizia Pino fă­cea joncţiunea la Dockhitast cu di­vizia a 14-a franceză ce sosise a- colo cu puţin înaintea sa. Unii dintre soldaţii diviziei franceze se

pregăteau tocmai să jefuiască un depozit de biscuiţi, când iată, so­sesc italienii cerându-şi şi ei par­tea lor. Se iscă o gravă neînţele­gere co ameninţa să nu se mai

două diviziile şi-au făcut intrarea trium fală în Moscova, pe ziua de 15, iar după o lună de ocupaţie s'au retras cu diviziile franceze Delzons şi Broussier în spre ora­şul Marnjaloslavez, unde erau concentrate numeroase forţe ru­seşti urmărind să tae retragerea Starei Armate.

Situaţia era critică. Retragerea, deşi la început nu lăsa să se în­trevadă catastrofa, n’a fost în m ă­sură să înalţe spiritele, totuş mo­ralul trupelor italiene s’a menţi­nut foarte ridicat.

In dimineaţa zilei de 24 O ctoni-

(Continuare în pag. 18) ~Tsssscuri i l l acţiune fa W ic tS W îa gara ce ameninţa să nu se mai (Continuare in pag. ihj

liiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiniiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimniiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiHiHiiiiiiiHiiiimiiimHiiiiniiiHmiiiHuiiuiiiHiiHmiiiiiiiiiiHiiifii

S C e s ’a a i e s d in r i r ’» c a z e -

£— Astăzi când trupele italiene iup- ” tă împotriva bolşevismului, ală- = turi de aliaţi, aşa cum a luptat şl ■E în alto faze ale actualului război, ■E cum a luptat Simp de trei ani ~ (1936-1939) în Spania, renasc ve- ~ chile tradiţii ale eroismului ita- " lian, tradiţii vrednice de a fi a- ~ mintite, astăzi mai cu seamă, căci ss ele fac parte din patrimoniul ra- jj§j sei, singurul ce constitue adevărata £ forţă spirituală a unei Naţii. Să == amintim , prin urmare, învăţa- £ mintele istoriai, străbătând din şş aou marile căi ale destinului.

In 1812, diferendul dintre cei doi E: uriaşi din Europa do atunci, a- £ junţjo la punctul culminant. A lian S ţa încheiată cu cinci ani în urmă •E la Tiîsltt se nărue şi adversarii se ~ pregătesc de război. In vederea a- ■E cestei uriaşe expediţii militare, S Napoleon nu u iîă pe vitejii săi == soldaţi italieni — care au luptat ■E cu dârzenie vreme de cincisprezece

£ ani, în toate campaniile preceden­ti; te — şi dispune alipirea unu i ma-— re contingent italian, de sub con-

ducerea fiu lu i său vitreg Eugen de™ Beauliarnais, la Marea Armată, a- EE dunată la graniţele ruso-prusiene.

£ Acest contingent era alcătuit din £ diviziile Pino şi Lechi (din Garda ~ Regală), brigada de cavalerie Vil- “ lata la care se adăugau unităţi Ei din marina de geniu, echipagii E: militare, parcuri şi servicii de tot ~ felul, în totul, 27.060 oameni şl t: 9.090 cai, contribuţie vrednică de £ luat în seaană, dacă ne gândim că ■E în acelaş timp, alte divizii alo Ei regatului italian luptau de câtăva » VXP7-

S o l v i i d e s p o im o l e s c o b a t e r i e a n t i c a r u n d e v a

Sil R ă s ă r i t '

Afară da leaturile de recruţi pe care Fiemontezii, Toscanii şi Ro­m anii le-a furnizat direct regimen­telor franceze, Napoleon a hotărît şi participarea unei mari divizii a armatei lu i Murat Ia marea între­prindere.

Aceste două corpuri completate şi bine echipate au pornit in marş din Februarie şi până în Aprilie, prim ul alipindu-se Marel Armate, în Iunie, iar al doilea intrând în Danzig pe la sfârşitul toamnei.

Trupele acestea falnice erau mâ­nate de tradiţia glorioasă ce şi-o făuriseră ele înşile, fiind însufle­ţite de cea mai mare înflăcărare,

rul lor şi ia formaţii cu totul na- ţionale, sub conducerea geaerall- ior italieni. Dovada acestei însu- îleţirî ne-o dă următorul episod. La începutul campaniei, ruşii

potolească. Generalul Pino, mân­dru apărător al soldaţilor de snb conducerea sa, alergă la Vice-Re- ge să-i ceară dreptate. Dar a fost întâmpinat cu dispreţ şi cuvinte de ocară. Atunci generalul bătu cu sabia în pământ în semn de pro­test ameninţând că se va duce la împărat, fapt care ii îmblânzi nu ­m ai decât pe Vice-Rege, recunos­când in întregime demnitatea şl loialitatea italienilor.

Aşa dar, cam aceasta era „at­mosfera” în care se pregăleu de luptă soldaţii italieni, dornici nu­mai de a da piept cu inamicul, lu­cru pe care îl w m vedea mai târ­ziu.

înaintarea lor de-a-luagal ne­sfârşitelor câmpii ale teatrului o- perativ, fiind îngreuiată de apro­vizionarea tot nîai a-ievoioasă şi

de clima tot mai potrivnică, ita­lienii nu s’au putut distinge decât in episoade m ici şi răsleţe. In ma­rea luptă dela Moscova (7 Sep­tembrie) Garda Regală italiană a rămas, neînfricată, sub focul ar­tileriei ruse, până când divizia Pino a ajuns în dimineaţa urmă­toare pe câmpul de luptă. Amân-

Când s’a dus la croitor să-i în­

toarcă o haină. M itică a văzut că

meşterul era cătrănit foarte.

— Ce e, jupan»?

— E rele, coane Mitică. Oamenii e hoiţi. Am făcut un costum unui client

şi am auzit acum că e’a mutat la Braşov. M i.a rămas dator cimci m ii

de lei.

— Mda, e ceva.

Croitorul :

— Şi când te gândeşti, ceane, că

dacă nu-i făceam un rabat de o mie de lei când a dat comanda, putea

să-mi datoreze acum şaee miare!

Bătrâna se tângueşte cu mâna la

gură dinaintea „bocrului”.— A lăsat-o hoţul, boerule, eu

burta la gură, după ce i-a mâncat

într’o lună toată zestrea»„Boerul”, adică Mitică, clatină

compătimitor din cap şi-o întreabă:

— Dar ce zestre dăduseşi fetei?

— Două gâşte Şi-un porc, trăzni-

1-ar sfântul!

PUNCT DE VEDERE— Deţinut, de ce duci aum ai o singură bârnă, pe câni!

celălalt duce câte două?— Fiindcă celălalt esie prea puturos să facă drumul de

două ori.

A fost cruntă beţia pe care Mitică a pus-o la cale cu Nae, cu Piţigoi şi Tică. Voiau să-şi aducă şi ei a- minte de vremurile bune când erau liberi şi independenţi. Atât numai că au cam pierdut obişnuinţa şi ca. atare s’au făcut praf. Au avut no­roc cu patronul care a chemat o ma­şină, i-a aşezat în stare de catalep­sie, la rând, şi i-a recomandat şo­ferului:

— Uite, pe domnul din dreapta îl duci în strada Sborului 200, pe al doilea în aceeaşi stradă la num ărul 210, pe al treilea îl laşi în Lucaci la num ărul 320 şi pe al patrulea în Mântuleasa la 150.

Şoferul porneşte cu transportul, dar peste un sfert de oră se înapo­iază cu maşina la cârciumă şi 1 cheamă pe patron:

— Jupâne, să vezi drăcia dracu­lui, în timpul mersului au căzut unul peste altul şi s’au amestecat. Aşeză-i înc’odată la rând.

— Nu mai înţeleg nimic dragă Nicule, noi suntem acei cari muncim să facem lecţiile şi profesorii cari stau şi nu fac aimic pe catedră, iau leafă.

LA UI DENu l-aţi văzut cumva pe soţul meu? Enraie», Am văzut un om cu ochelari, dar era MM un

&!>!l!llliIiI^1llIIIIIIHlSIII!!IIIIIiei!I!l!lllllìfi7/1IIIlI!llllllllllll!!IUI!!llllllll!Ifinill!IItIllTII!lll!l!nilIl!IIIllilllllllllll!llllllllll!LtlIII!llllllI!lli;ilIIIIIIIIII!IIIII!lilllllllllllIIIIIIIII!llll!ll!llll!IIIIF|fll

— Plata!Mâncase bine şi era în bune dis­

poziţii.— 90 de lei!— S’a făcut!Peste două zile, la acelaş restau,

rant şi după o consumaţie întru I ck.

tul la fel:— 120 de lei, coane!Mitică strâmibă uşor din nas, dar

nu zice nimic.Peste o săptămână, tot acolo, pen_

tru acelaşi menu:— 150 de lei!Mitică îşi iese din sărite, pune pe

masă cele trei note de plată şi cere explicaţii. Patronul, fără să se tul­bure, îi spune:

*— Da, aveţi dreptate, este o . gre_ şeală, dar greşeala s’a făcut până a_ cum, aşa că în pagubă sunt eu. Nota de astăzi e cea adevărată.

— Hm, drăcia dracului, plouă, şi sunt neliniştit că nevastă-mea a plecat de acasă fără să ia umbrela! î i spune Tică lui Mitică privind prin fereastra cafenelei în stradă.

— Ei, o fi găjsit şi ea aa'ăpost în vreun magazin.

— Tocmai de aceea sunt neliniş­tit ! mărturiseşte Tică.

PREŞEDINTELE: Acuzat, povesteşte în deamănnnt delictul de care eşti acuzat.

ACUZATUL: B-le preşedinte d-voastră parcă oici n ’aţi ceti ziarele!».os lunile la bărbier

f i i i i m u i i i m n m f m m s ü m i i ü i i i i i m u m i i iMadam Mitică ştie şi ea să pre­

ţui as că o vorbă de spirit. Astfel i-a spus, seara, soţului ei un „banc” al nouei servitoare pe care au anga­jat-o. O întrebase In timpul d im i­neţii la bucătărie :

— Uite, astăzi avem curcan la masă. Tu ai mâncat curcan?

— Nu, coniţă, dar am servit pe unde am fost !

Dim amintirile galante ale lu i Mi­tică, pe când era burlac :

„Făcuse” o damă şi după ce i-a dat să mănânce la restaurant, a so­cotit de cuviinţă să întreprindă cla­sica plimbare la Şosea.

S’a urcat în maşină cu dulcineea şi-a dat şoferului direcţia.

Dar acesta cu ton insinuant:— Mă iertaţi, coane, n'am benzină

pentru o cursă lungă. Dacă nu vă deranjează, rămâneţi pe loc. Tot aia e...

Pe Mitică nu l-a deranjat propu­nerea.

PISICILE IN FAŢA TUNELULUI

Crezi că o să mai iese şoarecele ? «KSii MODEI pilei, un doma cu ochelari şi palid. ra mo rac...

Ş t i a ţ i

...o'.ela punerea în circulaţie a măr­cilor poştale, au fost scoase peste 94.000 serii de mărci. O colecţie complectă ar putea fi păstrată doar într’o bibliotecă enormă cu sute de albume.

- --------- ............... -

0 NOUĂ VITAMINĂDupă cum arată d-rul Theodor

Wieland dela Institutul Kaiser Wil­helm pentru cercetări medicale din Heidelberg, experientelie în­treprinse de d-sa au dovedit că acizii p-amwiobcnzoici, preparati sintetic, joacă acela? rol in cultu­ra bacteriilor ca şi vitaminele pen­tru sănătate şi viaţă. Experien­ţele pe animale au mai arătat că acizii p-aminobenzoici constituesc un excelent mijloc pentru comba­terea încăruntirii părului.

Deocamdată însă nu s’a putut dovedi dacă albirea părului la oa­meni se datoreşte tot lipsei unei anumite vitamine, sau dacă aceas­tă albire va putea fi. combătută pe aceiaşi cale ca şi la animale.

MĂREA LUPTĂ

...unui tren de persoane l-ar tre bui 6 lun i sä ajungă în lună — bine­înţeles dacă ar fi posibil — şi dacă trenul ar merge permanent. Calculat după tarifele în vigoare al căilor fe­rate germane, călătoria ar costa 20.000 Rivr (1.200.000 lei).

..şoarecii sunt cocheţi. încercaţi şi aşezaţi un şoarec în faţa oglinzii şi veţi vedea că începe a se legăna, se fandoseşte, apoi începe să., dansezel

...celebra industrie de sticlărie şi cristale din Ţara Sudaţilor datează din secolul al 13-lea.

...prescurtarea HP (Horse Power) sau cum se obişnueşte şi pe române­şte c. p. (cai putere) nu corespunde realităţii, întrucât un cal nu poate 'desvolta decât 1/3—1/4 c. p., iar un orrj 1/12 c p.

...organismul omenesc respiră şi prin piele. Peste 2.380.000 a'e potri asi­gură această respiraţie.

...după date statistice numa la 85 de naşteri revine o naştere de gemeni. Cel mai mare procentaj al naşterilor gemeni se înregistrează până acum în ţările nordice (1,4— 1,6%), în timp ce cel mai scăzut procentaj în Argentina (până la 0,4%), Grecia. Brazilia, Co­lumbia şi Ceylon.

...Cel mai mare viaduct din lume este acela dela Shau-tschou din Chi­na, a cărui lungime este de 444 km. Podurile lagunelor din Veneţia, atât de binecunoscute măsoară „numai” 3,6 km.

...blonzii au în generai cele mai multe fire de păr pe cap, 140.000. Ur­mează în ordine castanii cu 100.000, bruneţii cu 102.000 şi în sfârşit cei cu părul roşu au numai 88.000 fire de păr pe cap.

...a treia parte a vieţii noastre o pe­trecem dormind. Un om de 75 ani doarme deci 25 de ani.

...din strămoşul câinelui, care se trage din lup, rasele s’au înmulţit într’âtât, încât după ultimele date statistice există astăzi aproximativ 200 de rasse canine.

...la Medan, pe insula Sumatra, a avut loc un ospăţ, care a ţinut o săp­tămână încheiată. Ospăţul a fost dat de un bogat plantator cu ocazia celei de a 80-a aniversare a sa, invitaţii, rude si prieteni, fiind în număr de 600.

DELA MOSCOVA(Urmare din pag. 7)

brie, irupeie iranceze care ocupa- unde şaisprezece m ii de italieni auseră în seara precedentă Maloja- bătut pe cei optzeci de m ii de oa-roslavez, au fost violent atacate de meni ai lu i Kutusoff”.corpul de armată ras Doktoroff, şi Aceste cuvinte an confirmat ex-au suferit pierderi grele. Vice-Re- cjamaţia viteazului colonel Peral-gele trimite pe aghiotantul sau ^ care socotise lup ta ^din 24 Oc-spre a grăbi marşul diviziilor ita- tombrie 1812 aparţinând cu totulliene, care sosesc în marş forţat italienilor şi mai confirmă că isto-pe câmpul de luptă, intrârcd num ai ria se repetă, deoarece în conflic-decât in acţiune: Garda Regală în tul actual nepoţii lu i Wilson aucâmpie, iar divizia Rino pe înalţi- f0st nevoiţi să recunoască adese-mile puternic apărate de către orj eroismul italienilor în celeruşi. Sub presiunea inamică, ge- doug SCctoare italiene, cel delaneralul Pino este rănit împreună nord şi Cel răsăritean,cu alţi numeroşi ofiţeri, şi situa- j a timpul tragicei retrageri, a-ţia devine tragică pe neaşteptate, t„nci când din Marea Armată nu-când iată că sosesc din câmpie mai rămăsese decât o umbră, ita-regimentele gărzii conduse de jjenii {jxn nord in câmp deschis şiLechi. Colonelul Peraldi, coman- Napolitană în piaţa Danzlguluidan tul Vânătorilor, se adresează au continuat să lupte vitejeşteaätfel soldaţilor săi: „Nu trageţi, pggg la căderea Imperiului, dândvânători Arma Gărzii este baio- 0 strălucită pildă de loialitate ini-neta. La baionetă, vitejii mei!” }iţară şi de o trainică închegare aînflăcăraţi, de aceste cuvinte, ita- spiritului naţional.lienii se avântă la atac, şi izbutescv . _ . . . .. Patruzeci şi trei de ani după;să izgoneasca inam icul dw or ş strălucita izbân(lă dei„ alalojaro-1 fund însă dupa aceia opriţi în un conliageat i}al,an de|

~ e vlolentul br al araleriei.„ soldaţi ai regelui Sardiniei,)Cu acest prilej, colonelul Perai- a {osţ d-n nou gata să luptg ta <

depărtata Criinee, împoriva ruşi-jjdi, m ilitar sie o rară energie, a rostit iu faţa supravieţuitorilor re­gimentului său, la care se alipise-

, ră şi câteva unităţi ale diviziei ! Pjno, memorabilele cuvinte: „A- ; miniiţi-vă că lupta aceasta este ! lupta italienilor şi că trebue să I învingem sau să m urim ”.

lor, alăuri de anglo-franco-turci. Conduita acestui corp espediţio- nar, în acest război, mai cu seamă

în lupta dela Traktir (16 August 1855) a fost de aşa natură, că alia­ţii de atunci şl cei din 1915-1918, astăzi duşmanii italienilor, au fpst

_ Lupta a continuat până noaptea siu ţj să laude peste măsură tru- P târziu, şi în cele din urmă a fest pej0 comandate de generalul La- $ respins. Astfel biruinţa a revenit marmora.® italienilor, deşi scump plătită.

A doua zl, la 25 Octombrie, su­pravieţuitorii diviziilor italiene au fost trecuţi tn revistă. Napoleon care i-a lăudat călduros şi întor- cându-sfi spre Vice-Rege spuse

Generalul englez Simpson scria £ că armata Sardiniei se dovedise 1 vrednică de a lupta alături dej cela mai mari Naţiuni m ilitare 5 a!e Europei, iar în raportul oficial« francez se scria: „Pe flancul Pie-.

„Oroarea zilei ds faţă Vă ayarţi- “ ” ,„4 „ iio iiiL msntealor, ruşii an fost întâm pi­ne în întregime, cât şi vitejilorvoştri italieni oara an hntărit a nal i cu 0 dârzenie neasemuită, iarŞ voşirs italieni care au notant o măsnrije luate de generalul La- *atat ilo strălucită izbânda . ___, . , . . marmora i-a impicoieat înaintarea.

. Æ f f  ’ " . . n s i ' B«"«'«» pie»™««.. <m «. «o ,.,.de bine servite si orientate au a- dus în acest război, serviciile cele mai însemnate”.

Astfel după o sută douăzeci şi nouă de ani, trupele italiene sunt

italienii din zona în care pierde­rea luptei ar fi avut urmări foarte grave pentru Napoîcen, a fost re­cunoscută în urmă de colonelul rus Buturlin in istoria despre cam­pania 1812, de generalul Bennleg- sen şî mai cu seamă de Sir Robert chemate să lupte pentru a treia Wilson, generalul englez, ataşat în °,ară pe teritoriu! rus, istoria con- vremea aceia la Cartierul General Armând încă odată înaltele însu-al Ţarului Alexandru I-uL

în 1814, îa Mantova, după abdi-

şiri ale Naţiei pe care Taine le recunoştea prin fraza lu i Tacit:

carea lu i Napoleon, Wilson, în pre- ”^n 0 Jară nu se naşte omulzenţa a numeroşi ofiţeri italieni şi ma* puternic decât în Ita lia ’’.

; austriaci, s’a exprimat astfel: „Ar- > mata italiană m ’a uim it prin e- rolsmul ei dela Malojaroslaves,

General NICOLO-GIACCHIŞeful secţiei Istorice a M.St.M.

Italian

i ! l l l l i 3 t ! i i l S Ì ! l i l l ! ! l ! I M ! i a i l i E I ! I I E S I ! I Ì { ! l ì ! l l ! l i l E f ! ! ! l l ! l i l l i l t l i i E i l l I I ! ! ! f E l i n i l l l l i l l l ! I I I E ! ! l l l ! t

' ULTIMUL 1UMÄR DIN EXCELENTA IEVISTĂ

V:; -f.' ■' eî:*v C O P I I L O RC U P R i N D E UN B O G A T S U M A R Şi NUMEROASE DESENE AMU­

ZANTE Şl INSTRUCTIVE PENTRU C O P I I I n u M N P A V O A S T R A

C Â I N IDE «CUM 12.010 DE ANI

Concepţia mult răspândită că toti câinii se trag dela un fel de câine ogar, care nu mai există as­tăzi, este lipsită de temdu, după cum afirmă profesorul dr. Otto Fehringer în „Forschung und Fortschritt”. In schimb foarte mul­te amănunte dovedesc că lupul este părintele câinelui. Deosebirea între lup şi câine se explică pria aceea că, câinele odată domesti­cit, s’a adaptat nouilor conditiuni de viaţă, transformându-se însuşi­rile ereditare. Dar şi lupul are a- ceastă înclinaţie spre transformări subite ale atavismului.

Deoarece domesticirea a avut loc la diferite puncte geografice şi în conditiuni climaterice deose­bite, şi transformările ereditare sunt diferite. Astfel avem ca exem­plu şa ca! ui sau şacalul-lup şi dife­ritele rase de câini. Nu se poatef spune precis când a avut loc pri­

ma domesticire a lupului. Primii câini s’au găsit în epoca de pia­tră; acestea prezentau cranii dife­rite de cele ale lupilor.

Se crede că aceşti câini au trăit acum 12.000 ani. Scheletul primu­lui câine s’a găsit pe moşia princi. pelui Putjatin în apropiere de Mos­cova şi a fost numit de Studer ca­niş familiaris putiatinî.

Din timpurile străvechi cunoaş­tem 6 tipuri de câini: câinele da turbă, câinele de sanie, câinele e- pocii de bronz, câinele de tabără, câinele de cenuşe şi câinele cu ca­pul lung. Mai târziu s’au format anumite grupuri care s’au împărţit iarăşi, sub influenţa omului, în di­ferite rase, procedeu care nu a fost încă încheiat, continuând si astăzi.

Câinele, cel mai bun camarad al omului, a suferit în decursul vea­curilor multe destine. Astăzi se' fac toate eforturile pentru a face din câine, care în ultimul timp a devenit mai mult o distracţie a omului, iarăşi animalul folositor din multe puncte de vedere da mai înainte.

Muzică în amurgDela 1 Octombrie, postul de

radio Deutschland - Sender va transmite în flecare zl de lucru, între orele 18-19. emisiunea >,Mu_, zică în amurg”. Cunoscuţii mu­zicanţi vor executa muzică cla­sică şl modernă. La 8 Octombrie începe o nouă serie de concerte la radio.

In 10 emisiuni, intitulate ,,mu­zică din povinciile germane” se oferă o privire generală asupra creaţiei tinerilor museanti, deci asupra creaţiilor muzicale con­temporane.

Pe lângă aceste emisiuni, se transmit mal departe emisiunile ,,Maeştrii în spaţiul european”, în cadrul cărora dirijori şi solişti de seamă ai' străinătăţii execută creaţii muzicale deosebit de valo­roase ale Euopei.

10

G U Vr a n g

FIA T AIn noaptea aceea, pe coasta apuseană a

Scoţiei, furtuna făcea ravagii. Aceasta, de altfel, nu joacă nici un rol în istori­oara care urmează, căci locul acţiunii 1111 e coasta apuseană a Scoţiei. Dar timpul era tot atât de păcătos şi pe coasta răsă­riteană a Irlandei.

Nu importă. Scena acestei povestiri se află la Sud dc Anglia şi mai precis, Ia Knatacentum (pronunţaţi: Noshain Taws) proprietatea lordului Ksotacent pronunţaţi: Nosh). Dar nu e necesar să pronunţaţi aceste cuvinte cetindfc-le:

Nosham Taws era tipul locuinţei en­gleze. Partea principală a castelului era consti'uită în cărămizi stil Elisabetlia, pe când partea mai veche, de oare era, mai ales mândru contele, revelau marginele unui donjon normand, căruia i se adăo- gase o închisoare, şi un azil pentru or­fani. De ju r împrejurul casei, se întin­sese păduri de stejari şi d<e ulmi secu­lari, pe când în apropierea clădirii, se vedeau smeurişuri şi tulpini de muşcate plantate de cruciaţi.

Atmosfera care învecina această nobi­lă locuinţă, vibra de ciripeala sturzilor, de croncănitul potârnichilor şi de dul­cele şi armoniosul strigăt al ciorilor; pe când cerbii, antilopele, urechelniţelc şi alte patrupede ţopăiau pe pajişte, destul de domesticite, ca să mănânce pe cadra­nul solar. In general, era o adevărată menagerie.

Lordul Nosh sta în picioare, înaintea căminului din bibliotecă. Cu toate că era diplomat încercat şi om de stat integru, totuşi chipul său aristocratic şi sever era turburat de mânie.

— Fiul meu, spuse el moştenitorului său, te vei însura cu femeia aceea; de nu, te desmoştenesc. Nu mai eşti copilul meu!

Tânărul lord, Ronald răspunse tatălui său printr’o privire la fel de duşmă­noasă.

— Deasemenea şi eu te desfid! zise el. Cu începere de azi nu m ai eşti tatăl meu. îm i voiu procura un altul. Nu mă voiu căsători decât cu femeia pe care o voiu iubi. Acea tânără fată pe care n’am vă­zut-o niciodată...

— Imbecilule! replică contele. Com- promiţi averea şi numele nostru vechiu de mai bine de 2000 de ani. Mi s’a spus, de altfel, că acea tânără fată e foarte frumoasă. Mătuşa ei consimte. Sunt de origină franceză.

— Dar cari sunt motivele d-tale, tată?— Nu ţi le spun! Ascultă-mă, Ronald;

îţi acord o lună! Vei rămâne aci, şi dacă la sfârşitul lunei, vei refuza încă, îţi voi tăia întreţinerea.

Lordul Ronald nu răspunse nimic. Se precipită afară din cameră. Incălecă pe calul său şi dispăru în toate direcţiile.

Când uşa bibliotecii se închise după Ronald, contele se cufundă într’un foto­liu. Chipul său se schimbă. Nu mai era

acela al unui aristocrat mândru, ci acela al unui criminal feroce!

— Trebue să se căsătorească cu acea­stă femee, murmură el... In curând va a- fla totul. Tusmilsky a fugit din Siberia. El ştie de asemenea, şi va vorbi... Minele vor deveni proprietatea sa; aceste tere­nuri deasemenea, şi eu..? Dar destul.

Se sculă, deschise un dulap şi bău o lingură de gin şi de biter, după care re­deveni perfectul gentleman britanic.

In acest timp, un docar condus de un groom, purtând livreaua conţilor de Nosh, intra pe drumul ce duce la Nos- ham Taws. Lângă groom sta o tânără fată. Purta o pălărie în formă de pagodă, având deasupra crepuri negre cari as­cundeau un chip atât de asemănător cu luni plină, încât un astronom s’ar fi pu­tut înşela. Era — treîinr să o ‘•punem?—

guvernanta Gertruüa care, in acea zi, urma să-şi ocupe postul la Nosfoam Taws.

In momentul când docarul pătrunse pe drumul ce duce la castel pe una din ex­tremităţi, s’ar fi putut vedea, pătrunzând pe cal prin cealaltă extremitate, un tâ­năr, al cărui chip lung şi aristocratic des- vălue înalta sa naştere şi care călărea pe un pur-sânge, al cărui cap era mai lung decât al său.

Cine era acest tânăr înalt care înainta spre Gertruda, la fiecare învârtitură de roată a calului său, pe când tânăra fată se apropia cu fiecare pas al docarului? Cine era?? Cine?? Mă întreb dacă citito­rii n’au ghicit că acest cavaler nu era al­tul decât lord Ronald. Amândoi erau destinaţi să se întâlnească... Iată-i că se apropie unul de altul.. Mai aproape.. Şi mai aproape... Se încrucişează. Trecând Gertruda ridică capul şi îndreaptă spre tânărul aristocrat doi ochi atât de ocu­

CINE ERA ACEST TlNĂR ÎNALT CARE ÎNAINTA SPRE GER­

TRUDA, LA FIECARE ÎNVÂRTITURĂ A DOCARULUI? IATĂ-I CĂ SE APROPIE UNUL DE ALTUL... MAI APROAPE... Ş l MAI APROAPE .. .S E ÎNCRUCIŞEAZĂ. . . ERA 0 DEŞ TEP TAR E A DRAGOSTE I ? SĂ A Ş T E P T Ă M . . .

lari în expresia lor, că erau completa­mente rotunzi, pe când lordul Ron'aljdP; lansă spre ocupanţii docarului o privu$!\: care trăda o emoţie violentă.

Era o deşteptare a dragostei?Să aşteptăm. ^

Să vorbim mai bine de Gertruda. Ger­truda de Mongmorenia-Mac Figgin nfts cunoscuse nici pe tatăl ei, nici pe maona! ei. Amândoi muriseră cu mult înainte de: naşterea ei. Despre mama tei, ştia doar că era de origină franceză, extraordinar de frumoasă şi că toţi străbunii, chiar cu­noştinţele de băi şi furnizorii, pieriseră! în timpul revoluţiei. 1 ui

Totuş, Gertruda stima memoria pării» ţilor ei. La piept purta un medalion carè]

conţinea o m iniatură a mamei ei, pe când la baza gâtului avea suspendată o daghemeotipie a tatălui. Purta <1 enseme­nça un portret al bunicei în mânecă; în ­fundase în cei doi pantofi portretele .ve­rilor, pe când pe... Dar ajunge. Să nul

mergem mai departe.Gertruda nu ştia nimic despre tatăl ei,

atât doar. că fusese un gentleman englez şi că călătorise mult prin toată lumea1« Lăsase prin testament Gertrudej o grai- matică rusească, un vocabular român, o pumice şi o lucrare savantă asupra ru& nelor. ' fe

Din cea mai fragedă tinereţe, Gertru„ (la fu crescută, de o mătuşe, care o educă! conform principiilor creştine, şi pentru mai multă siguranţă, deasemenea şi îQi cele mahomedane. Când Gertruda avui şaptesprezece ani, mătuşa ©i muri de tur­bare, în condiţiuni destul de misterioase«

In acea zi un om bărbos, îmbrăcat ruse- şte, veni să o vadă. Când plecă. Gertruda! găsi pe mătuşa ei într’o sincopă din cartei nu se mai sculă niciodată. In fine, spre a evita un scandal, se atribui aceasta hiU drofobiei, şi sărmana Gertruda rămase astfel singură pe lume. J

Ce să facă? ^într’o zi, pe când medita asupra soar-,

tei, citi acest anunţ: li„Se caută guvernantă cunoscând frainH

eeza, germana, rusa, româna, muzica, Io- tonul şi lucrările de mână. Leafă: 30 franci pe an. A se prezenta între orele unsprezece jumătate şi douăsprezece fă ­

ră douăzeci şi cinci la No. 41 bis, virgulă 6, Relgravia Terrace. Contesa de Nash”.

Gertruda avea o inteligenţă vie şâ sprintenă. N’avu nevoe să se gândeas­că mai mult de o jumătate de oră spiţe a fi surprinsă de această extraordi­nară coincidenţă între cunoştinţele CC- -> rute şi propriile ei aptitudini.

Se prezentă contessei care o primi cu atâta blândeţe, încât se simţi stingherită,

— Vorbiţi franceza? întrebă contesa, făcând-o să stea pe prima treaptă a scă­rii. în vestibul.

— Oh! oui...■— Si italiana?— Oh si!— Şi germana?•— Ah ja !— Şi rusa?

(C o n t in u a r e în No. vritoţcj^

pp ÎL INSULELOR FERICITE(Gïinare din pag, 4)

Kona căreia azi îi zite Mauka, spre palatul regal din Kailua şi la înotat spre Keauhau, şi apr* golful K îalakekua şi spre Nepoopoo şi Hontrtinau. Şi peste tot, norodul curgea şuvoiu »»re noi, în m âni c flori, cu fructe, peşti şi wrceluşi, iar în in im ă cu iubire şi cântec; ca­petele se plecau înaintea mărim ilor regeşti şi de pe buzele tuturor răsunau isbucniri de u i­mire sau mele din vremuri vechi, neuitate.

Ce să-ţi mai povestesc mai mult, soră Mar­tha ? Tu ştii cum sântem noi havaienii. Ştu öuia eram noi acum o jumătate de veac. Lilo- Ulo a fost splendid. Eu am fost uşuratecă. Li- lolilo era bărbatul, care să facă uşuratică pe oricare femeie. Eu însă am fost îndoit de u- şur atică, căci îndărătul meu sta regele, cenu­şiul Nahala. îm i dam seama limpede, nu cu­noşteam nici o îndoială, nici o nădejde. Diyor- ţu îi pe^atunci nu erau cu put.nţă, nici măcar tu vis. Femeia lui George Castner nu putea niciodată deveni regină a Iiava ’ului, chiar da­că revoluţiile proorocite de unchiul Robert nu veneau şi Lilolilo ajungea rege. Dar eu nu m ă gândeam câtuşi de puţin la tron. Ceea ce d ari am, era să fiu regină în viaţa lui L ’.lolilo, camarada lui. N’am fost victima nici unei e- rori; ce era imposibil era imposibil, şi nu-mi făceam vise neroade. Era o atmosferă de dra­goste. Şi Lilolilo iubea. Intr’una m ă încununa cu laiuri, le aducea pentru in ne prin gonaci drum lung, din grădinile din Mana; cincizeci de leghe depărtare, peste lavă şi hârtoape, proaspete şi cu roua pe ele ca în clipa când fuseseră culese, în lădiţa lor elegantă dm coajă de banan. Erau lungi de metri întregi aceste coarde acoperite cu gingaşe floricele trandafirii, parcă ar fi fost ?, ragù ri napolitane

'de mărgean. Şi la serbări, yeşnicile serbări, trebuia să şed pe fiii! mul lui Lilolio, chilimul

princiar, care pentru orice alt muritor de rang mai mic era un înfou (lucru oprit), pentru care num ai graţia lu i şi dorinţa lu i putea da des- legare. Şi trebuia să-mi moi degetele în pro­pria lu i Pa W ai Haloi !cupă pentru degete) în a cărei apă călăie pluteau petale mirositoare, ©a, şi fără grijă dacă ceilalţi vedeau favoarea acordată m !e, trebuia să-mi iau prizele mele de sare roşie şi limu, de nucă de cucun şi pi­per de Chili din paDaakai-ul lui şi să mănânc cu el din ipi-kai-ul lui de lemn de cu, din care mâncase şi regele însuşi în asemenea călăto­rii. Ş i tot aşa era şi cu felurile de mâncare ce se preparau numai pentru Lilolio şi prinţesa,— aelu, ake, palu şi alaala. Şi kahiliile lui ră ­coritoare erau fluturate asupra mea. şi servi­torii lu i erau ai mei, şi el era al meu; şi dela părul meu încununat cu flori şi până ’n jos la fericitele mele picioare eram o femeie iubită.

Iarăşi m icii d n ţ i ai Bellei se apăsară în buza ei de jos, în timp ee-şi lăsa privirea învălu ită

Să-i rătăcească peste mare şi lupta să-şi re­câştige stăpânirea de sine.

A laiul nostru a cutreerat sburdând astfel toată Koana şi Kau, dela Hoopuloa şi Kapua la Honuapo şi Punaluu, o întreagă viaţă plină de senzaţii înghesuită în spaţiul de timp a 'două scurte săptămâni. O floare înfloreşte nu ­mai odată. Acestea au fost z iele înfloririi mele— Lilolio lângă mine, eu însămi pe splendidul meu Hilo, regina, nu a Havaiului, dar a lui Lilolilo şi a lub ’rii îm i dădea num iri — au­rora cerului lui, floare înrourată, curcubeu în ­tre nori...

Bella tăcu o clină..,

Nu vreau să-ţi mai înşir ce spunea, zise ea serioasă. .Jumai tâta vreau să simţi că în tot ee spunea era focul iubirii şi esenţa parfumată a frumosului; şi scria pentru mine hulas şi m i le cânta de faţă cu toţi ceilalţi, în nopţile cu lună, când stam întinşi pe jos pe chilimurile noastre, la serbări, — eu pe chilimul lui Li­lolilo.

Şi înaintam tot mai mult către Kilauea — aşa de aproape era visul de sfârşitul său. Şl fireşte, acolo, unf'.e lava se revarsă în mare, am aruncat şi noi in adâncime ca prinos, jert­fele noastre pentru zeitatea focului, — laiuri, şi peşti şi poi tari înfăşuraţi în frunze umede. Şi ne urmam cavalcada prin Puna-veche şi dam serbări ş ; dansam şi cântam In Kamaiil şi Opihikao şi înnotam în iezerele limpezi dela Kapana. Şi la urm ă ajunserăm la Ililoo. la ţăr­mul mării. *

Aceasta a fost sfârşitul. Niciodată nu am vorbit eu cu el, de asta, dar ştiam că era sfâr­şitul. Yachtul aştepta. Ne întârziaserăm cu mai multe zile Honolulu chema; şi aflarăm că regele căzuse într’un ciudat pupule (turbare a minţii), că m is:onarii catolici şi protestanţi complotau, şi că ameninţau complicaţii cu Franţa. Aşa cum debarcaseră cu două săptă- Siftoî înainte în Kavaihae, cu râsete, flori şi

cAutec, tot astfel se îmbarcară acum din Hiloo, A fost o pornire veselă p lină de glume şi sbur- dălnicii, cu m ii de salutări, de reamintiri, da aluzii şi de tachinări. Ancora fu ridicată în ­tr’un cântec de despărţire al băeţilor de cor ai lu i Lilolilo, pe când. noi cei rămaşi pe marele canus şi prin bărci vedeam cum primul vânti- cel um fla pânzele yachtului şi cum distanta creştea încetişor

Şi în toată acea fierbere şi emoţie, în tot timpul cât sburau încoa şi 'ncolo salutările de strada covertei şi a privit în jos la mine. Capul d espar ire şi glumele, Lilolilo a stat pe balus­trada covertei şi a privit în jos la mine. Capul Îi era încununat cu la iu l de ilime pe care eu îl împletisem pentru el şi i-1 pusesem In păr. Şi toţi cei de pe yacht începură a arunca dră­guţelor lor d in canus multele lor laiuri. Eu au aveam nici un drept să aştept un gest ca a- cesta... Ş i totuşi speram, tăcută, şi fără ca fata mea, car* era tot aşa de veselă ca a tuturor celorlalţi, să-mi trădeze speranţa. Dar Lilolilo făcu ceea ce din prima secundă ştiusem că trebuia să facă. Privindu-mi deschis şi cinstit In oehi îşi lu ă de pe cap frumosul meu lai de ilime gi-i rupse. Văzui cum buzele lu i se arcuiră pentru unicul cuvânt „Pan" (Sfârşit), dar nu-i rostiră. Rupând încă odată în două bucăţile de lai, le aruncă în jos, nu spre m i­

ne, ci în unda ee tot m ai m ult se lărgea. Pau, Se sfârşise-.

Multă vreme privirea Bellei rămase acum topită în zarea mării. Martha nu îndrăznea să dea cuvinte compătim irii ce-i umezea ochii.

Şl în ziua aceea am pornit înapei călare pe poteca veche şi rea dealungul coastei Hama kua, u r n ă Bella cu o voce care la început suna aspră şi seacă. Ziua asta dintâi n ’a fost prea grea. Eram ea buimacă. Eram prea p lină

de toată acea lume de m inun i ce trebuia s’o uit, — ca să ştiu atunci că trebuia s’o uit. Peste noapte ara rămas la Laupahoehoe. Ştii, m ă aşteptasem la o noapte fără somn, când colo, frântă de călărie şi încă buimacă, am dormit toată noaptea ca moartă.

Dar ziua următoare, pe vânt şi pe ploaie! Cum vâjâia şi turna! Drumul nu mai era de umblat, tot mereu n i se poticneau caii. Cow- boyul ce mi-1 dase unchiul Jonh împreună cu caii, se răsvrăti întâi, apoi însă m ă urmă prin sloată şl hârtoape, pe vieaţă şi pe m oar­te, tot dând din cap şi bombănind mereu că eram cam „pupule”. Calul de samar l-am lăsat tn Kukuihaele. Spre Nud Lane în sus

înnotam aproape într’un şuvoiu mocirlos. La Waimea cowboyul a trebuit să schimbe ca Iul. Dar Hilo se ţinea. Din zori de zi până’n miezul nopţii eram în şea, până ce la Kilo- hana unchiul lohn m ’a luat jos de pe cal şi

m ’a dus în braţele lu i înăuntru, a sculat cu tărăboiu femeile din paturi ca să-nâ facă lomi şi să-mi toarne vin fierbinte de palmier, pen­tru ca să m ă cuprindă somnul şi uitare'»

Am numai am intiri încâlcite despre acea zi grozavă» de spumegarea mea turbată îm ­potriva soartei, de părul meu despletit şi ud biciuit de furtună şi de ploaie, de nepotolitele mele şiroaie de lacrim i care se amestecau cu

potopul din ja ru l meu, de năprasnicile mele

© f i c e e x e m p l a r

■ d i» c o l e c ţ i a

R O M A N E L ECAPTIVANTEcare publică in fiecare lună câte un roman isterie« pasional sau de aventuri, este o adevă­rată com oară pentru ci­titorul îndrăgostit c! e frum os.

PR E Ţ U L 15 LE I

isbucniri de patim ă şi mânie în m ijlocul vije­liei, împotriva unei lum i ce nu o înţelegeai A m intiri încâlcite, că băteam cu pumnii în capul şelii dinaintea mea, că răcneam la cow­boy şi-mi înfigeam pintenii în m inunatu l meu Hilo, sărmanul, că doar s’o ridica în două picioare şi m ’o îngropa sub el distrugând fn n

museţea mea, sau s’o prăbuşi eu mine în pră­pastie, ca să vie pau, sfârşitul, pe care buze* le lu i Lilolilo nu l-au rostit, când a sfâşiat la iu l meu de ilime şi l-a aruncat în mare.

Bărbatul meu George fusese reţinut in H w nolulu. Când se întoarse la Nahala, eu îl aş« teptam. M’a îmbrăţişat solemn, m ’a sărutat pe buze conform obiceiului, mi-a exminat serios limba, s’a arătat nem ulţum it de înfăţişarea şi de starea sănătăţii mele, şi m ’a trimes la pat cu o sticlă caldă la picioare şi cu doza de unt de ricină. Şi nu ştiu cum, parcă eram o parte din maşinăria unu i ceasornic, unul d in dinţii sau din roţile îui, aşa m ’am întors iar, în viaţa cea cenuşie din Nahala. In fiece d i­mineaţă la patru şi jumătate George se scula şi la einci era pe cal. Nu lipsia niciodată dela mesele noastre veşnicul păsat de ovăz şi po- şirca de cafea ieftină şi camea de viţei. G ă­team coceam şi frecam. Învârteam cu mâna; ţâcnita mea maşină de cusut şi-mi croiam şi- m i coseam holokusurile mele ieftine. Seară cK seară, doi ani de zile, care-mi părură veacuri nesfârşite, şedeam până la ceasul opt fix, în faţa lu i la masă, şi-i cârpi ana ciorapii ieftini şi rufăria zdrenţuită, în timp ce el citea re­viste vechi ilustrate, luate cu ’mprumut, căci ca să se aboneze singur era prea sgărcit. Şi apoi se făcea vremea culcării — că trebuia' să economisim petrolul, — şi el îşi întorcea ceasul, îşi nota vremea In carnet, îşi trăgea ghetele, pe cea din dreapta întâi şi le aşeza alăuri la capătul de jos al patului.

Pe mine însă nu m ă mat trăgea nim ic spre soţul meu George, cum m i se păruse până nu m ă invitase prinţesa Lihue Ia călătoria lor şi nu-mj împrumutase calul unchiul Jobn. Vezi, va să zică, soră Martha, că nu s’ar fi în tâm ­plat nimic, de nu mi-ar fi dat unchiu John calul. Dar eu cunoscusem pe Lilolilo şi cunos­cusem iubirea. Şi ce putinţă mai avea acum George să-mi mai câşt’ge inima,, prin stimă ori prin pasiune? Şi aşa am fost doi ani în Nahala o m oartă care, într'un fel, um bla şi vorbea şi gătea şi cocea şi freca şi cârpea cio­

rapi şi economisea petrol. Şi apoi medicii spu­seră că vina era * rufelor dedesupt proaste cu care se ducea totdeauna pe sloatele şi visco­lele de iarnă, în munti, la apele lui de sus de Nahala.

Când a murit, n’arn fost tristă. Prea cu m ult

înainte fusesem tristă. Dar nici fericită nu am

fost. Fericirea mea murise la Hiloo, când L i­

lolilo aruncase tn mare la iu l meu de ilime

şi niciodată de atunci nu m ai aveam să cu­

nosc fericirea. Lilolilo muri, nici nu trecuse o

lună încă dela moartea bărbatului meu. Du* pă despărţirea dela Hiloo nu-mj m ai fusese dat să-l revăd..

O, adoratori, da, am mai avut destui. Dar, eu eram ca unchiu] John. Puteam iubi num ai o singură dată. Sanctuarul meu Lilolilo, a fost vreme de cincizeci de ani în in im a mea. Tu eşti cea d ntăi, soră Martha, căreia i-am îngăduit intrarea în acest lăcaş tabu...

Un automobil coti fâ.şâind de pe şosea, se opri, şi peste pajişte îna intă spre ele soţul

Marthei. Drept, înalt, cărunt, chipeş, cu în ­cordată ţinută incitară, aşa era Roscoe Scand- well, unu l din cei „Cinci Mari” ale căror in ­terese comune hotărau destinele Havaiului. El însuşi, era un haol pur-sânge, născut în

Noua-Britanie. Sărută întâi pe Bella, îm brăţi­şând-o în felul călduros havaian. Privirea lui repede î i spuse că cele două femei avuseseră o convorbire dela in im ă la inimă, şi că. oricât de vădită le era emoţia, dar datorită înţelep­ciunii anilor lor, se înţeleseseră frumos.

— Ştii, Elsie şi micuţii vin la noi — am prim it tocmai o radiogramă de pe vaporul lor, povesti el, după ce-şi sărutase soţia. Sunt în trecere la Maui. şi rămân câteva zile la noi.

— Ei —, voiam să te găzduiesc pe tine, soră Bella, în odaia cu trandafiri, zise Martha.Dar m ă gândesc că s'ar poll ivi mai bine pen­tru dânsa şi copii’ , cu dadăcele lor. O să-ţi dau ţie camera reginei Emma.

— Tot pe aceea mi-ai dat-o şi rândul trecut şi stau şi mai cu drag acolo, zise Bella.

Roscoe Scandwell care cunoscuse şi el iubi­rea din Hava* şi drumurile ei, păşi drep, svelt şi demn între cele două nob le staturi feme­ieşti, cu câte-un braţ petrecut pe după fiecare, spre conacul lui-

!l!!{ii

IlIi!!

t!I!fI!

!I!IIII

I!i!I!I

II!!lIl

tltHII

I!!l!!

i^!n!!

!iiHrf

';!:iH

lin!!H

!il!IH

I!Ei!!

!!S!!!

!ltill

l!!!!I

IIIIi:

in!!i:

!tl!!I

IÌIIIH

tillll

lli!l!

llliil

l!lil!

!IlllU

lilltH

HiinUI

!llll!

!l!III

H!!!ll

t<!ll!

lllttl

llll(I

ltllll

lllf!l

l!lltl

lll!H

Literatura brodată pe ternele acestui om-fenoinan, Paracelsus, este de o abundentă uimitoare, însăşi operele scrise de maestra depăşesc 20 de volume. M ulţi au găsit necesar să reliefeze contin­genţele creiaţiilor culturii cu a- cest maestru, consacrîndu-i opere poetic« sau ştiiaiţiise. Un om cu o s'tractură atât de complexă ca a lu i Paraceìsug a tesi înzestrat dela natură in t i’un med neobiş­nuit. Dcaceia ciîiar in tim prl »bu­ciumate! salo vieţi, dar cm mult m ai mult după moartea sa* Pa­racelsus a apărut în ochii lum ii ca un «arîatan, ca un prastidigi- tator de bâlci, ca un vagabsnd, flecar, vrăjitor şi mistic bineînte- les, în deriziune. Timp de 3GC de an! au circulât iverosimilo le­gende asupra lu i şi abia Goethe, cel m ai desăvârşit urmaş al său, a putut să-l reabiliteze.

Paracelsus se trăgea dintr’o veche î.-.miiie de nobili cu blajion, din Şvabia, având reşedinţa lân­gă Stuttgart Numele său aristo­craţie era Hobe’.:heim, pa care maestru? l-a tradus „Faracelsns Tatăl său era un emerit medic, perfect cunoscător al tuturor plan telar medicinale. Paracclsus s’a născut la 1433, « tea botezat Te®* frastus Rcmhaatus. A rămas or­fan de Kîxjr.ă d® tiraguriu. în 1582, tatăl său s‘a m utat îa Wi- lach o localiiats bogaţii în mina. In acest m e la specific. Pasaesl- sus a ajuns să se familiarizeze cu îatresi-a lume a minereurilor, cristalelor şi pietrelor geologe*» cari l-au format temelia cercetă­rilor sale di® domeniul chimiei, cu care s’a preocupai în mad deo­sebit, întreaga sa viaţă, Bnpă ce a obţinut titlu l de doctor în me­dicină la Ferrara, a pornit-o p~i« lume, cmtreoTSnd toate ţările Eu­ropei, studiind, cercetând, învă­ţând pe alţii, vindecând ca tau­maturg «i ducând o prodigioasă activitate in toate domeniile spi­ritului, dealungul întregei pere­grinări pe care n ’a întrerupt-o ds- câl timp de un an la Basel, unde fusese num it profesor cniversl- tar. Neobosit spirit de cercetător, studiată toate ţările Europei, c- prÎTidu-se în ti sos cui asupra Elve­ţiei. Doborît de supraaeti vitate, închide ochii la 1541 In Salzburg, în puterea vârstei la 18 ani

Se puse legitima întrebare: Pa­racelsus a fost rspreaeatantul Re­naşterii, egolatrul., cercetătorul descătuşa:, de prejudecăţi al rea­lităţii obiective? Se reliefează ca un titan al gândirii? Concepţiile salo cosmice, astrologie -, credin­ţa Iui în elixir, îe arcanum fa­tum — farta subconştientului, — credinţa în valoarea ascunzişuri­lor impenetrabile ale vieţii, core­laţia armonică d in te Cessnas şi om, magia, doctrina lu i holiasti- că cu cele 3 elemente, is?®aiele o- ricţinara ale vieţii, sarsE, merca- rul şi sulful, Ü definesc comple­xitatea personalităţii sale, contu- rându-1 ca pe un fenomen m ira­culos enciclopedie. Paracelsus se evidenţiază ca un mistic, ca unu l

care s’a preocupat in mod deose­bit do problemele metafizice ale religiei, de ontologie, fiaalism ? Poate fi considerat ca un Ulrich Zwingli, ca Luther sau Sebastian Frank?

Paracelsus s'a reliefat în mod esceţial ca un medic în slujba a- proapelui, ca un vindecător da suflete. E l a fost primordial, me­dic, ilustrându-se ca nn vraciu vrafesătci si ajutător al socie­tăţii. Paracelsus considera acea­stă profesie de medic ca pe cea mai sublimă, cu m ult m ai fru­mos decât aceia a creatorului de artă pură, şi în tot cursul vieţii sale, a fast animat da acel înalt ethos, caracteristic marilor me­dici, care poate servi drept lum i­noasă pildă tuturor medicilor pă- mâatnlnL Cuvintele sale se profi­lează pie firmament ca razele lu­ceafărului: „Medicul se naşte si creşte din adânca simţire a in i­mii, coboară şi face legătura cu Dis-imezea şi e dotat cw uriaşă lum ină interioară, ds natură. Te­melia medi cinci, desăvârşite o for­mează dragostea”.

Astfel Paraceisus a fost nu nu­mai un medic caxe vindecă, ci a fost şl un deschizător si lum ină­tor ds suflete, un mare educator. E! a corelat întreaga esenţă a bio­logia! şi a artei medicale cu ma­rea ştiinţă a Dumnezeirii. Pentru el fiinţa omomească no însemnea­ză existenţa, trăirea animalică le­gată de telnrie; omul nu este nu ­mai uu vremelnic pământean structurat numai din humă, din păm ântul alo cărui taine, daruri, podoabe si puteri Ie cunoscuse .»rin plantele medicii? ale studiate împreună cu tatăl său şi introdu­se pentru prima cară, de el în­suşi în istoria medicală. Paracel­sus a intuit pentru prima; oară, adevărata întrebuinţare şi ia- flucnţă medicală asupra omulsj, a antimouiului şi a altor ele­mente din mineralogia medicina­lă. Pentru Paracelsus, omul caie strâns lesjat de temea înconjură­toare, <ia natură, cţs colectivitate, de realitatea obiectivă. După el, oauil est» îr-.îr’i» armonică corela­ţi® cu Cosmosul, ale cărui taine Paracelsus căuta să le pătrundă,

fără emfază şi fără ca să cuteze să sa exprime definitiv şi valabil, ca de pildă, reprezentanţii mate- riaiisim ilui gi senzualismului. E I a concepntt unite ir a corp-smflet într’o identitate desăvârşită şi pură şi Ia el găsim, deseori expri­m a ia marile idei de elevaţie mo­rală, da înălţime sufletească, de adâncire a spiritualităţii, de eli­berare de prejudecăţi strepute, de mântuire. Paracelsus a fost şi un luptător fervent în slujba eslacti­vităţii, îapt ce ar putea constitui un paradox pentru viaţa Iu i de vagabondai. E l a voit sä desco­pere, să aöe, totul, es enfia vieţii, şi pentru acest motiv a cu ir serat întreaga Europă. în 2 direcţii se evidenţiază aportul său de lup tă­tor social: ip ram; xa mesticala şi în cea a spiritualităţii. 1» calitate de profesor universitar şi medic al oraşnlu Basel, a des o luptă acerbă împotriva eanpir is inu lu i gratuit, împotriva prejudecăţilor, împotriva ştiinţei medicale car» nu ieşia din buchea cărţii, împo­triva poftelor do dominaţie ale corporaţiilor, împotriva niacilee- lor dubioase şi doriaţeâer da îm ­bogăţire materială.

Par&aslisus a sucombat răpus de neînţelegere, trudă şi taedJuan vita«, da altfel ca tcat© , maxile genii. Şi totuşi el ea-;3 na învingă­tor. Marele sân aport social esie Încadrarea pretesisi medicala în structura Ri înaltă, este ciciarea unei medicina îsstesaeiată pa ex» peritate proprii în mine, cerce­tând boalole minierilor, cărora le-a consacrat şi un studia pro­priu.

în plus trebuie menţionat a- portul uriaş ®;2us iimbej germa­ne scrise care a fest pentru în­tâia cară introdusă şi întrebuin­ţară 1» Un-vessitele, şi cara pen­tru prima oară a fost instrumen­ta l do exprimare a l tuturor idei­lor sale cnpriKse in vasta iu i c- peră. tn al dsllsa rând. el este ctitorul balneologiei. Caracteriza­rea Iu l intrinsecă în modice tră­sături ar î i da noînţeîed fără o corslsţie sa canscpţia lu i Paracel­sus despre teme şi viaţă. E l a luptai neîncetat pentru un creţ» tiiîism adevărat, a căuta? necon­tenit prin ideile sale să ereieze o perî&ntă unitate iutro Dumnezeu,

Cosmos şi natură. Numai Creative mult mai târziu, s’a conturat în

aceleagi proporţii, în c-siacs pri­

veşte intuirea şi structurarea vie­

ţii. Totuşi paracelsug a trăit în­

tr’un mod desăvârşit această u- nitate a armoniei cosmica. Dum­

nezeu se revelează în macrocosm

şi microcosm, omui însă care este cel m ai apropiat de natură în

sensul larg şi adânc, şi care

trăsşte Intr’o normalitate natu­

rală, desăvârşeşta prin aceasta o-

pera Iui Diimnezeu. Paracelsxis

constituie pentru noi o p ildă vie şi permanentă de viaţă adevă­

rată.

i

§

fîfîS

w i l

=3

allllllHHIIIIHHHIIIIIIIIlllHllllilIiSHHlHMIIilIIIIIIIIIIIIIIHIIIIIIIIIlIHUHIHIUIIIHUlHH HIHIIIIIIII!!IIIIIHHlllillHIIHIIHIIIIHIIIlli(HUHiî!llltlllIIIIIH!î!!!Hn!îllllll!lllllll|||||||HŞ

»

dar plăicşie. In al Ireüea an s’a a- Juns la ÎGS.00a rte subie, apoi la 320.OQ0 de ruble şi îusfârşii îaîr&a- qa comunitate creştină înaeriunche de durere şi de jale în faţa acestei poveri apăsătoare, ccci iîu mei poate şi numai are de uaäe să p l . iească.

Atunci biserica este vândută ca o- orice casă sats proprietate narticu- Iară vreunei fabrici sau vreunui colhc-z. Telul este atins şi în piua. statul sovietic a strâns sute de m ii de rable din dsniilc şi ofrandele co­lectai? cu lacrimi de credincioşii creştini ai acestei obştii.

Şi tja ta s’cu petrecut iară sgomot şi şovăială. Multi credincioşi se ştie c:î 011 Sosi mai cumplit pedepsiţi Ce însemnează paguba pierderii banilor lor şi a bisericilor lor ţaţă de m ili­oanele de victime care au înroşit pă­m ântu l Rusiei în lung şi în lat. Preoţii au ajuns aşa de rari în a- ceastă ţară. care în vestita pravos­lavnică Rasie de alt&dată fuseseră atât de mulţi. Au devenit aşa de rari, deoarece an fost batjocoriţi, chinu­iţ i şi masacraţi. Odată ta fost în tâln it de soldaţii germani un om cu o hai­nă deosebit de lungă ca o rasă şi cu

lesiiii«Mgll 1«|?| sil

imi» ii ■«‘’iii »

^ :Jiei;i!!fi!iiiîsT!!sIiiiiïïiii[iii!i!iiiimïf(inTiriiiiiiriifiiiiiiiii9iiiiiiiiiiiiii'ia

SBiiHiasBCîJSj

V

Ipma saiBăSjiai

«Il i l j i f i £a

*lfşass *tsi lllll

1 ii

! ll ! ! I i S1Ş ! ! i 11 ! 1 i S19 ì I îîm t ! 113 H1911 i H3Ì II i I i 111II1111111B

(Urmare din pag. 16)

siasitiKCCMţ li> HI

■J

ÎSfïïïïr

un fel de potcap negru în cap, care i-a rugat să fie luat în tr’un auto­vehicul, adresându-se ostaşilor prin cuvintele: „Eu — preot — Ucraina”. S’a aflat m ai târziu dela membri co­m unităţii creştine, că acest preot a putut trăi timp de 20 a n i angajân- du-so ca lucrător cu ziua la munca câmpului.

Domnii cei mari din fruntea col­hozului îl bănuiseră în dese rânduri ţinându-1 sub o strictă observaţie şi numai datorită faptului că nici u- nul din credincioşii săi nu l-a tră­dat, acest vrednic slujitor al altaru­

lu i a putut face rugăciuni şi slujbe, a putut btoteza copii şi binecuvânta nunţi, toate în bezna de nepătruns a nopţilor. Nici prim ii creştini n’au dus o viaţă atât de impresionantă în vestitele catacombe ale Romei Alţi preoţi n ’au fost la fel de fericiţi ca acesta- Trupurile lor adorm gră­mezi peste grămezi, în gropile co­mune, executaţi de GPU saiu pe ma­lurile canalului lu i Stalin, unde şi-au irosit vlaga de încordări şi tru­dă supraomenească.

Fretutindeni soldaţii germani au văzut şiruri lungi de Ucrainieni care

se plecau şi se închinau adânc. In faţa crucilor mormintelor soldaţilor germani Erau primele cruci pe care s’au învrednicit să le vadă după a- tâta amar de vreme. în tr ’o biserică unde se oficia serviciul divin pen­tru soldaţii germani, pe altarul im . provizat se găsea o cruce, câteva flori şi drapelul Raichului şi incoi« nimic. Ucrainienii la auzul acestei veşti, că se face o slujbă religioasă, au curs ca un fluviu către biserică care s’a um plut până la refuz de a- ceşti oameni

întreaga asistenţă a amuţit, cu­fundată îhtr’o pioasă reculegere Şi în fierbinţi rugăc iun i Cu toată cum­plita prigoană, Ucrainienilor nu le-a putut fi smulsă amintirea reli­giei părinţilor lor, din in im i, n ’au uitat rugăciunile, Psalm ii şi cărţile de ritual creştin, ori crucile, pe care le-au îngropat cu grije în vreun colt de grădină, unde au stat .peste 20 ani.

Acum Ucrainienii sunt din n*m li­beri şi se roagă lu i Dumnezeu după voia sufletului lor. In întreaga U- craină eliberată s’a întronat viaţa adevărat creştină.

CRONOLOGIE VIESalonul consilierului de stat Şa.

ramâchin e învăluit de semi-întu- neric. O lam pă mare de bronz, cu abojur, colorează în verde pereţii, mobilele, feţele omeneşti... Din când In când, în cămin, un lemn, care mocneşte, se aprinde şi luminează, pentru o clipă, figurile oamenilor, cu o roşeală de foc. Dar aceasta nu Strică armonia optică generală.

Lângă cămin, în atitudinea unui om care abia a mâncat, stă în tr’un jilţ stăpânul casei, Şaramâcnin, un domn în vârstă, ou favoriţi cărunţi de funcţionar şi cu ochi albaştri şi blânzi. Pe faţa lu i s’a revărsat duio­

şia, iar buzele s’au stins în tr ’un zâmbet trist“. Lângă el, cu picoare- le spre gura căminului şi in tinzân. du-se alene, stă pe un scăunel vice­guvernatorul Lopnev, un bărbat voinic, de vre-o 40 de ani. In jurul pianului se joacă copiii lui Şaramâ- chin: Nina, Colia, Nadia şi Vania. Pe uşa întredeschisă, care duce în buduarul d-nei Şaramâchin, se fu. rişează, sfioasă, o făşie de lum ină.

Acolo, stă la birou soţia lu i Şara­mâchin, Ana Pavlovna, preşedinta comitetului local de doamne, o co- n iţă vioaie şi picantă, de 30 şi ceva dje ani. Ochii ei negri şi sprinteni aleargă, prin ochelari, pe fileleu- nui roman franţuzesc, Sub carte se găseşte darea de seamă a comite­tului pe anul trecut, jerpelită.

Privind la jăratec cu ochii săi blânzi, pe jumătate închişi, Şara-- mâchin spune:

— înainte, oraşul nostru eca mult mai fericit, în privinţa aceasta. Nu trecea o iarnă fără să ne yiziteze cel puiţin o stea. Veneau artişti ve­stiţi, cântăreţi, pe când acum... drâcu ştie ce s’a întâm plat! Afară de scamatori şi flaşnetari nu mai vine nimeni. N ’avem nici o plăcere estetică... Trăim ca în codru. Daa:„ Dar vă aduceţi aminte, excelenţă, de tragedianul acela italian... cum îl chiama? Un brunet. înalt... Aha! Luigi Ernesto de Rugiero... Un ta­lent remarcabil... Forţă! Ou un sin_ gur cuvânt electriza sala. Aniutoci- ca mea a luat parte activă la talen­tul lui. I-a făcut rost de o sală şi i-a vândut biletele pentru zece re­prezentaţii. In schimb, el îi dădea lecţii de declamaţie şi m imică. Ce suflet larg! A fost aici... ca să nu vă mimt... acum vre-o 12 ami... Ba nu... m ai p u în , aveam vreo zece ani. Aniutocico. câţi ani aire Nina noa-stră?

— Merge pe zece! strigă d in bu­

doar Ana Pavlovna. Dar de ce în ­

trebi?

— Aşa.... Veneau şi cântăreţi

buni... Vă am intiţi de tenorul de

graţie Prilipein? Ce suflet! Ce fizic!

Blond... o faţă expresivă, maniere

pariziene... Dar ce voce, excelenţă!

Avea un singur cusur: unele note le

.scotea din stomac şi lua „re“ cu

flageoletă. încolo, totul era bine.

Spunea că a fost elevul lui Tam-

• ~ Z-Se tJXtæZBBSEWKBUS

REŢETE MEDICALE, SFATURI PE ÎNŢELESUL. TUTUROR, LĂMURIRI ASUPRA SIMPTO-

MELOR DIFERITELOR BOLI, TRATA MENTE PE CARE LE PUTEŢ/

FACE SINGURI, FĂRĂ AJU TORUL MEDICULUI, GÄSIJ /

NUM A ! IN ADMIRA *BILA R E V I S T Ă

MEDICUL NOSTRUAPARE LA I Şl 15 ALE FIECĂREI LUNI

r - — .... I i~ 'p = = ' i '

berlick... 1). Eu şi Aniutocica i-am făcut rost de sală la Reuniunea ob­

ştească. Drept mulţumire, re cântă zile şi nopţi întregi... Dădea Aniuto- cichii lecţii de canto. Mi-aduc a- m inte că a fost în oraşul nostru, în postul cel mare, acum vre-o... 12 ani. Ba nu, mai demult... Doamne

Dumnezeule, mi-a slăbit memoria !

Aniutocico, câţi ani are Nadia noa­

stră?

— Doisprezece!

— Doisprezece... dacă mai punem

zece luni... Aşa-i... Acuim 13 ani !...

înainte, în oraşul nostru era multă

viaţă... Să luăm de pildă, seratele

de binefacere. Ce serate frumoase

se dădeau pe vremuri. O m inune !

Se cânta, se juca şi citea... Mi-aduc

aminte că, după război, pe când

erau aici prizonieri turci, Aniutoci­

ca a dat o serată în folosul răn iţi­

lor. Am strâns 1100 ruble. Mi-aduc

aminte că ofiţerii turci erau ne­

buni după vocea A niutocichii şi.i

tot sărutau mâna. Hehe... Deşi asi­

atici, sunt un popor recunoscător.

Serata a fost atât de reuşită, încât

am însemnat şi în jurnalu l meu,

Mi-aduc aminte că aceasta s’a pe­

trecut prin anul... 1876... Ba nu, cam

prin 1877... Ba nu! Staţi niţel. In

ce an au fost turcii la noi? Aniuto­

cico, câţi ani are Colia al nostru?

— Şapte ani, tăticule! spune Co­

lia, un băiat cu faţa negricioasă şi

părul negru ca tăciunele.

— Da, am îmbătrânit şi nu mai

avem energia de odinioară!... adm i­

te Lopnev, oftând. Ia tă cauza: bă­

trâneţea. N’avem iniţiatori noui,

Sac- cei vechi au îmbătrânit... Nu

mai avem focul de altădată. Pe

vremea când eram tânăr, nu-mi

plăcea ca societatea să se plictisea­

scă... Eram primul ajutor al Anei

Pavlovni.. Dacă era vorha de or­

ganizarea unei serate de bineface­

re sau de o loterie sau de susţi­

nerea unei celebrităţi străine, lăsam

toate treburile şi începeam să a-

lerg. Mi-aduc aminte că, In tr’o iar­

nă, am alergat până am căzait la

pat... N ’am să uit iaa-œa aceea!... I ţ i aminteşti d« speataooluâ pe caro

l-am dat cu Ana Pavlovni în fo lo­sul sinistraţilor? " V

— In ce an a fost?

— Nu-i m ult de atunci.» Prin

1879... Ba nu, m i se pare că prin,

1880 ! Dar câţi ani are Vania d-tale?,

— Cinci ani! strigă d in budoar

Ana Pavlona.— Va să zică, sunt şase an i de a-

tunci... a, domnule, frumoase vre­muri au fost! Nu ca cele de az iî Nu mai avem focul de odinioară!

Lopnev şi Şaramâchin cad pe gânduri. Lemnul din căm in se a- prin.de pentru cea d in urm ă oară, apoi se acopere cu cenuşă.

1) Vestit cântăreţ ita lian (1820—■ 1888).

S I N G U R A REVISTA

SAP T Ă M Â N A L A DE

SPECIALITATE

C inem a

publică în fiecare nu­

măr ultimele ştiri cine­

matografice, ecouri din

studiouri, scandaluri şi

excentricitafi ale vede­

telor ecranului, precum

şi aprecieri asupra pro*

gramelor prezentate de c i n e m a t o g r a f e l e

Capitalei.

14

Filozoful conştiinciosLa mai muiie personalităţi, istori-

cienii trebue să-şi dea multă oste­neală pentru a putea afla ceva d u viaţa particulară a acestora. Filo­zofii! In im anud Kant a uşurat în­să considerabil munca istoricem-

lor. 1:1 înregistra zilnic tot ce se întâmpla» iar când a închis pentru totdeauna och’i la 12 Februarie 1804, succesorii lui au găsit o moştenire bine ordonată, care a- vea să Permită generalilor urmă­

toare cunoaşterea vieţii renumitu­lui profesor de logică şi metafi­zică.

Prietenii acestuia s’au îngrijit ca să nu fie pierdute nici cele m a i m ici obiecte de amintire şi astfel vizitatorul muzeului Kant clin Koenigsberg îşi poate face o ima­gine clară asupra vieţii lui Kant. Aci se găsesc o serie de însem­nări ale lui Kant, despre ce mân­case la masă. Deasemenea nota ce discuta cu oaspeţii şi prietenii lui. iKant se ferea să vorbească în tr’o societate veselă despre fi­lozofie sau älte domenii de ştiin­ţă. El a ţinut cont de veniturile şi încasările lui. Acum .150 ani, sala­riul unui profesor era foarte mic, iar Kant încasa anual 340 taleri, 44 groşi şi 17% pfenigi. In afară de a- ceasta mai primea alimente.

Dar filozoful din Koenigäberg, care a rămas celibatar a ştiut să-şi creeze, prin scrieri, o viaţă fără griji, iar din testamentul său se poate vedea că a putut econo­misi frumoasa sumă de 45.000

mărci.

Coatss&nuJ de c a is iu c al Statelo?* tfeîfe în ÂMfŞiflst ÜS-4I

Consumul de cauciuc al Statelor Unite a fost în luna August 1941 de 55.365 tone, faţă de 68.653 tone în luna precedentă, iar importul de 105.456 tone, faţă de 97.081 tone. rezervele de 444.880 tone faţă de 395.216 tone, iar in drum sunt 90.591 tone, faţă de 133.304 tone. Rezervele se ^cifrează în total la 228.551 tone, ceea ce înseamnă o creştere cu 07.07.7 tone "fată <*; luna precedentă.

Conform datelor pub. cate de presa financiară, rezervele de cau­ciuc au fost la sfârşitul lunei Au­gust de 444.890 tone, o cantitate care poate acoperi nevoile ţării timp de 8 luni. In acelaş interval al anului trecut, au fost de 194.760 tone. In drum se găsesc 90.591 tone, faţă de 132.304 tone în Iulie 1941. Acest regres este cauzat de 'etra, gerea vaselor japoneze şi de lipsa de tonaj resimţită pretutindeni.

„D î'sşu ! fru m o s“

In luna Septembrie a avut loc

la Düsseldorf o expoziţie sub titlu l

„Oraşul frumos“ 18 comune au a-

rătat prin exemple practice cum se

poate înfrumuseţa şi renova aspec­

tul unui oraş prin restaurarea clă­

dirilor, prin trasarea străzilor, con­

struirea pieţilor publice etc.

Conducătorul secţiunii pentru

luminarea capitalei, ing von der

Trappen, a vorbit în cadrul expo­

ziţiei despee problema lum inării

străzilor berlinului. Asupra „Ora­

şului frumos“ a vorbit ing. Lindner

din Berlin.

. ş V agabonzi p r in

Până la ce temperatura rezista organismele vuCunoscutul criminalist Ritter, prît<

rile caracteristice ale substanţei cercetările sale, că vagabondajul nu vii. Schimbul de substanţe între se iveşte prin influenţa din afară, cii celule a continuat şi s a remarcat ggţg o însuşire ereditară. Ritter a gă*o creştere. sit în arhive vechi din secolul al

In urma acestor experienţe sa xiAes. si 18-lea liste de vagabonzi, presupus că nu există o limita -

Prin crcetări îndelungate, F. Jahnel a constatat că nu există o limită de temperatură scăzută pentru organisme vii. La tempe­raturi ridicate de 55 şi 70 grade

se stinge orice viaţă animală sau vegetală, afară de unele bacterii care sunt ucise abia de aburi de apă. Asupra structurii ime a sis­temelor de fermenti, care regu­

lează schimbul de substanţe între celule, temperaturile ridicate au o influenţă desavantajoasă. Se

ivesc substanţe veninoase, care nu inai sunt înlăturate, celula se sufocă şi moare.

Aceasta nu este cazai la tem­peraturi scăzute. Diferite sub­stanţe au fost ţinute în aer liche­fiat, deci la 170 grade minus, fără ca celulele să piardă însusi-

hoţide temperatură scăzuta pentru substanţe vii. N oui le experienţe ale lui Jahnels au dovedit însă aceasta. E l a ţinut materii vii Irei ore în helium lichefiat la 260.5 grade minus şi apoi încă două ore la 26S grade minus şi a putut infecta, cu toată răcirea enormă a materiei, microbi sănă­toşi: infectarea a fost însă foar­te înceată.

Se pare că prin frig se poate numai paraliza sistemul funcţio­nal chimic al celulelor, dar nu se pot nimici elementele necesare pentru evoluţia celulei.

şi pungaşi şi au urmărit pe suc­cesorii acestora până în timpurile noastre După constatările sale, toţi succesorii acestora sunt asociali, cri­minali şl decăzuţi ca şi străbunicii lor de acum câteva secole.

Jtână acum câtva timp, ei se cuno­şteau şi erau asociaţi. Această legă­tură .a fost nimicită acum 100 de ani prin măsuri ale autorităţilor, dar fa­miliile s’au menţinut totuşi şi sunt O dovadă pentru faptul jcă însuşirile e- reditare rele se menţin, spre răul co­munităţii, cu toate măsurile sociale, economice şi politice şi în ciuda tu­turor încercărilor de corectare. Mă* şurile luate n’au putut evita ca mem­bri acestor familii de pungaşi să se perpetueze şi să creieze în cursul se­colelor generaţii de elemente asociale.

Prin căsătoria acestor elemente cu elemente burgheze se pot explica în parte motivele ivirii subite de cazuri de criminalitate şi de vagabondaj în familii burgheze, perfect mor,-Ile.

T â jr iţ;iw-â f e f r îs*î c e z e

1 e n f iv i urma marelui succes de care s’a_ .. ‘ bucurat târgur ile ţinute recent la

L A G Ă R U L DE PR IZO NIER I D E L A T IR A S P O L

{Urmare din pag. 3)

iar un costum destul de bun în fata căreia erau sădite flori circa 800 ruble. care formau steaua sovietică.

La :15 km. depărtare de OLa o depărtare _____ ___^___Minsk se află un azil sovietic metri locuiau lucratorii mo- par;s şj Marsilia, organizatorii ace-de copii. Era adăpostit în clă- şiei luate de stat. Casa nu era star târguri au alcătuit pentru anul

direa unui fost moşier. Casa tencuită, nu avea nici lumină, vutor «n program care corespunde. ■ I 1 -, programului înainte de razboiu. Lon*

era in interior Şi exterior cu jar treptele erau rupte. In zece |or£ acestuia va avea ioc în ]una totul neglijată, iar duşumelele încăperi, nespus de murdare, Martie 1942 Târgul din Lyon, în pri­de lemn, In parte putrezite, locuiau zece fam ilii compuse ma jumătate a lunei Aprilie Târgul Copii, cam 50 până l a -60, erau circa cinci persoane. Toa- din Lille, în a doua jumătate a lunei „ 1 1 Mai Târgul din Paris, in a doua ju- m urdati şi întunecaţi, tunşi te f e m e ii 6 erau desculţe, co- matate a iunei Iimie Târgul din Bor-

piii sărăcăcios îmbrăcaţi, iar deaux şi în Septembrie Târgul din

bărbaţii aveau toţi privirea Marsilia.pierdută. In încăperi mirosea _f ., , „ . . „ D n a n u rs v iz ib ileîngrozitor, nu se vedea nici o ^ SnfeimeHcmobilă întreaga, iar cele exis­tente erau făcute dill scânduri Pentru a asigura circulaţia pe stra­

zi in timpul camuflajului, oraşul Aal- grosolane. In cate un colţ se din Danemarca a făcut recent vedeau câteva kg. de cartofi experienţe cu un nou material de cu- formând hrana principală. loare albă, care intră în componenţa

Acestea sunt câteva obser-

pană la piele de frica păduchi­lor- Doi flăcăi de 19 ani repre­zentau aşa zişii , învăţători”. Dormitoarele (alte încăperi nici nu existau) nu aveau nici un decor. In fiecare cameră se aflau 10-12 paturi, aşa că de abia aveau loc să se îmbrace. Duşumeaua era murdară şi nemăturată. In curte era ceva ce părea a fi o spălătorie, însăapa nu curgea, reau peste tot.

Copiii hoină- vaţiuni scurte din Uniunea rea prin intenerir.

Pe un loc în Sovietică „paradisul proletari-

fel mai vizibile şi înlesnind orienta-

faţa casei însă, era o pompoa- lor”, făcute de oameni cari au M ăsuri p e n tru evita» să tribună făcută din lemn, trăit zi de zi în cuprinsul ei. re a p răb u ş ir ii cele-

... ......................................... ................................................ .

APĂ*? UT EXCELENTA PUBLICAŢIE A LUMII SELECTE- A

PE LUNA OCTOMBRIE =

cu următorul cuprins

= A l b m i i a

EE Celebra peşteră spaniolă Altamira, cunoscută în lumea întreagă pentru

~ desenurile de pe stâncile ei datând EE din epoca preistorică, este în pericol EE să se prăbuşească. Comisarul general “ spaniol pentru ocrotirea operelor de ™ artă a ordonat să se sprijine peştera EE pentru ca aceasta să poată fi menţin

nută lumii, deoarece prăbuşirea ei ar însemna o pierdere ireparabilă pentru

“ istoria culturală.

S fâ rş it ue sezon... —

A rta de a nu b â r f i —

M ic in tin e ra r iu al fe r ic ir ii — Profes io ­

n i ş t i i perico lu lu i -- Un

nou d iv o rţ la H o lly ­

w ood — C easo r­nicul v i e ţ i i .

EE Noati hepte cSe ta u r i

= Zilele acestea a avut loc la Ma-~E drid o luptă de tauri, care rupe Ct£— tradiţia seculară. Până în prezent,= luptătorul aţâţa taurul, fâlfâind înă-=: intea lui pânza roşie, care- i serveâ~ drept acoperire. La ultima luptă,” pânza roşie a fost purtata împăturită,EE ceeace e mult mai periculos şi cere" dela Irotător un curaj deosebit.

PAG. 40~ M arce l Lefèwre st «m ir ii~ La Bruxelles a murit recent, în

LEI =

î j iil l l l l i l l l i i l l i l l l l l l l l l lH III !m il! l l l ll l l l l l l l l l , , l !m n ll l i l !ü l i l|,ii,î|i i l i|l '|l|l|lii l i l lHI!iâîl

vârstă de 80 ani, Marcel

Acesta a corn pus in viaţa lui 17 opc^

re şi aproape 100 lieduri. ^

BISERICIAmănunte senzaţionale a s u p r a c i v i l i z a ţ i e i b o l ş e v i c e ------ ■ =

Parcurgerea străzilor oraşului U- erainian era însorită de sentimente extrem de apăsătoare cum rar au încercat vreodată soldaţii germani. Toţi ostaşii că«itaseră să scape de Impresia copleşitoarei mizerii in­trând in tr’un parc public împodobit în mod deosebii cu nişte statui re­prezentând diferiţi sportivi muschiti- loşi dar ca capete pătrate de cretini şi de diverşi copii cu mutre degene­rate, pe semne diverşi eroi ai lumei bolşevice. Soldaţii germani intrase­ră în acest parc pentru a se bucura ide câteva clipe de reculegere şi a-şi înveseli ochii cu puţină verdeaţă şi glori. Dar nici în acel parc (dece o II num it parc, nu se ştie), nu există nici măcar o petală vestejită do floare, vreun fir de iarbă, sau vreo cărare bătută şi împietrită ci numai acelaş noroi negru slinos şi gros tic intra cisma până în carâmb, in el. Soldaţii s’au reîntors pa strada principală. Prin faţa ochilor ostaşi­lor germani a început să se perin­de faimoasele locuinţe bolşevice, do­vezile indiscutabile a ra iu lu i bolşe­vic: toate casele aveau o înfăţişare atât de jalnică, atât de prizărită ca şi cum ar fi fost pustii şi ar fi avut nefvoie de stâlpi de susţinere ca să nu se prăbuşească. Exteriorul era decolorat şi dungat de intemperii, aburi şi fam ; ferestrele erau sparîo şi scâlciata în pervazuri. Toată lu ­mea înregistra acelaş penibil simţă­m ânt apăsător şi sumbru nemai a- vut tn nici un colţ din vreo ţară cu­treierată, cu prilejul celor trei ani de răsboaie. Taţi erau convinşi că nu cumplita sărăcie şi mizeria neagră este pricina hotărîtoare a acestei grozave stări de lucruri ci neglijen­ţa, lăsarea în voia soartei, sila de viaţă, care sunt isvoarele neorându- ieli şi ha lu lu i de nedescris a caselor sovietice. Pe feţele tuturor soldaţi­lor germani se putea citi melanco­lia amestecată cu o stare de leraul- turnire ca atunci fiind pe punctul de a frece pentru întâia oară într’un oraş neu cucerit, la jumătatea dru­m ulu i trebuiau să se întoarcă din cale. Prc 'ut jk ie n i -aceiaşi întăţişare * cii. t -ista.

Deo-flatèr a isb it privirile ó clădire massiva aşezată Ia un colţ de stra­dă, întrucât toate celelalte case prin proporţiile sale şi având vitralii co­lorate. Dună ţoale aparenţele putea să fie o biserică. Soldaţii au hotărît să meargă înăuntru să cerceteze, în nădejdia că măcar aici ar putea oa­si ochiul o schinîbare a coloritului moherit care domina înteraga persi pccti-'ă, o posibilitate de desţelenire şi reculegere a sufletului. Pe turlele bisericii numai esista nici o cruce, şi acest fapt sugara oricui că aici s’a petrecut o transformare. Solda­ţii germani nu şi-au dat la început seama ce semniiicajie are faptul că turlele bisericii sunt lipsite de cruci. Dar după ce au intrat înăuntru, au înţeles prea bine.

In biserică mai existau încă vitra­liile colorate, se mai aflau încă icoa­nele sfinţilor. Bar haosul bisericii era ra desăvârşire golit de strane, iconostasnri şi toate cele necesare împodobirii unei biserici. în haos so găsea maşini j-este «maşini, gră­mezi tie hârtii aruncate în dezordine în juru l lor, vase de ulei, halate de lucru murdare. Această bis&rică fu­sese transfarmaiă de multă vreme într’o fabrică unde se făureau usten­sile şi probabil şi material de răz­boi. Maşinile instalate în toate un-

F ARA CRUCI ŞI A LTA R E.-

l i n p o i ! im p r o v iz a i p e N ip r u

Bucuria populaţiei rilin Petroskoje Sa apariţia scicSa-ţîlor tîesrc'jstori

B I S E R I C I

gherile ş i ajungând unele până Ia turlă umpleau până la refuz imen­sul haos al bisericii. Soldaţii ger­m ani u lu iţi — pe feţele lor se citeau o tristeţe adâncă — abia atunci au putut să înţeleagă pentru ce bolşe­vicii au lăsat întradins să mai ră­m ână pe pereţi icoancle sfinţilor în această biserică transformată în fa­brică. Desigur, nu din neglijenţă sau nepăsare, căci dacă lumea bolşevică a învăţat să făptuiască ceva temei­me, după cum s’a constatat îndeob­şte la fiecare pas. acestea au fost distrugerile.

Bolşevicii lăsând »3 dătouîascS m ai departe chipurile sfinţilor pe pereţi şi aşezându-li-se în faţa aces­tor icoane în chip de vite, sugestivă şi satanică mărturie întreaga goli­ciune a uriaşelor maşini strălucind tis uleiuri, maşinile, atotputerniciei Eiaîeriei asupra curatelor cretlinje şt a demiurgiei ateiste, gustau zilnic ceas cu ceas cu adâucă satisfacţie trăirea sentimentului victoriei asu­pra lumei creştine. Se ştie cât de mult ura bolşeismul întregul Creşti­nism şi cu sete î i pregătea pieirea. Şi dacă din zi în zi chinurile sfinţi­lor martori titanismulni satanic, sa înoţyre^u necontenit din cauza abu­rilor, fum ulu i şi funingine!. se poa­te imagina strigătul de trium f al bolşevicilor că i-au învins pe sfinţii şi pe martiri. Această înfăţişare a bisericii cu turlele fără cruce a pro­dus asupra tuturor pustiitoare im ­presii

Se ştie că pretutindeni existam bi­sericii care aii fost transformate în fabrici sau în depozite de materii inflamabile sau de combustibil fiind pline cu butoaie de benzină, sau chiar cu materiale explosibile. S’au găsit biserici transformate îa ham­bare şi în grajduri de vite. Bolşe­vicii aleneau cele m ai diabolice me­tod? do batjocorire şi um ilire a bi­sericii, profanându-le după cum îi tăia prin capul lor îngust şi beriiiL Metodele s’au schimbat în sporadice amănunte, dar rezultatele au fost întotdeauna aceleaşi când a fost vor­ba de nimicirea credinţei creştine şi aşezămintelor ei, prin toate mijloa­cele nüisibiîa. In afară de confisca­rea tuturor bunurilor bisericei, bol­şevicii au întrebuinţat în dese rân­duri tipice metflde prin bogăţia lor de fantezie Imciferică. Astfel clădi­rea bissricei era impusă la mari dări. Pentru prim ul an obştea creş­tină a satului sau a cartierului tre­buia să plătească 48.000 de ruble pentru biserică. Credincioşii strâng suma fără murmur. In al doilea an imuozitele au crescut la 83.0QA da ruble. Pioasa obşte creştină suspină

(Gontinnare în pag. Î4)

■B— i.n .!■■■ r i NUM n —

ßr. »y