Regimul  stalinist al lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1948-1965).   De la 30 decembrie 1947, România devine un stat totalitar, de tip  stalinist. Regimul politic este bazat pe concentrarea puterii în mâna unui  singur partid: Partidul Comunist Român (care între 1948 şi 1965, în urma  fuziunii din 1948 cu Partidul Social-Democrat, a purtat numele de Partidul  Muncitoresc Român). Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al partidului a  fost primul dictator comunist român.  Politica   internă   Statul a fost organizat prin Constituţiile de inspiraţie stalinistă din  anii 1948 şi 1952. Potrivit acestora:

monopolul  puterii aparţinea partidului unic; principalul  organ de conducere al statului era Prezidiul Marii Adunări Naţionale; toate  domeniile vieţii sociale se aflau sub controlul statului; principiul  separării puterilor era desfiinţat; drepturile  şi libertăţile cetăţeneşti erau îngrădite, nefiind permisă nici o formă de 

opoziţie politică.

La nivelul conducerii de partid au apărut aprige lupte pentru putere şi  rivalităţi, marcate de: 

înlăturarea  în 1952 a "grupării moscovite"; executarea  în 1954 a lui Lucreţiu Pătrăşcanu (liderul "grupării naţionale").

S-a incercat modificarea culturii nationale si a fost adoptat modelul sovietic:

        Istoria nationala a fost rescrisa conform conceptiei marxist-leniniste;

        1948 – a fost adoptata ‘legea invatamantului’, modificata dupa modelul celei sovietice;

        religia ca obiect de studiu a fost inlocuita cu istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, cu geografia URSS;

        a fost introdusa cenzura si au fost interzise publicatiile necomuniste;

        a fost promovat ateismul stiintific si a inceput prigoana impotriva Bisericii. Biserica a fost subordonata autoritatilor statului totalitar. Biserica Greco-Catolica a fost silita sa se uneasca cu cea Ortodoxa.

Economic : In plan economic, nationalizarile de bunuri si proprietati, fara nici un fel de despagubire au condus in prima faza a guvernarii Gh. Gheorghiu-Dej la grave dezechilibre in economice. Ulterior, cresterea rapida a numarului locurilor de munca si a productiei industriale nu s-au reflectat in cresterea nivelului de trai al populatiei. Ameliorari au avut loc in perioade de criza politica externa cand, pentru diminuarea

tensiunilor sociale, permanente de altfel, Gh. Gheorghiu-Dej si echipa sa au fost nevoiti sa reduca ritmul investitional si sa amelioreze situatia grea a salariatilor.

Procesul accelerat de colectivizare a coincis cu intensificarea prigonirii chiaburilor. Dupa realizarea reformei agrare, partidul le-a propus chiaburilor sa doneze pamant catre colective. Aceasta practica a contribuit semnificativ la consolidarea fermelor, deoarece taranii mai saraci aveau prea putin pamant de dat sau deloc.

Dupa 11 iunie 1948, Dej a infiintat planurile anuale si cincinale, pentru sporirea productiei.

Dej – politica externa

Intrata în sfera de influenta sovietica la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial, fapt consfintit atât prin prezenta Armatei Rosii pe teritoriul tarii, cât si prin acordurile de la Ialta si Postdam, România si-a pierdut rapid dreptul de a elabora politica externa proprie. Lipsita de o sustinere reala din partea S.U.A. si a Marii Britanii, a fost practic abandonata în spatele „cortinei de fier”, alaturi de toate celelalte tari est-europene.

Dupa moartea lui Stalin, si îndeosebi dupa revolta din R.D.G. (din iunie 1953), Hrusciov a luat mai multe masuri în scopul atenuarii tensiunilor, ce vor fi preluate rapid si de restul statelor socialiste. Astfel, Gheorghiu-Dej, în încercarea de a se mentine la putere, a adoptat si el masuri similare celor de la Moscova:

a normalizat relatiile cu Iugoslavia , a initiat demersurile pentru primirea României în O.N.U. , a atenuat simtitor represiunea interna (pentru prima data

organele de Securitate au fost supuse, în mod real, controlului organelor de partid)

, a fost închis canalul Dunare-Marea Neagra (la 17 iulie 1954), au fost reduse investitiile în industria grea (schimbare identica cu cea operata la Moscova)

Chiar daca liniile generale ale politicii externe promovate de Gheorghiu-Dej în anii ce-au urmat mortii lui Stalin s-au raportat în continuare la modelul sovietic, aveau sa apara totusi primele semne de autonomie, îndeosebi în plan economic.Ce a realizat : 14 mai 1955 – Romania a semnat ‘Tratatul de prietenie, cooperare si asistenta

mutuala’, alaturi de celelalte state comuniste, cu prilejul Conferintei tarilor comuniste de la Varsovia. S-a creat astfel, sub tutela URSS, un bloc politico-

militar al statelor comuniste, instrument de mentinere a acestor state in sfera de influenta sovietica;

14 decembrie 1955 – Romania a fost primita in ONU; 27 iulie 1956 – tara noastra devine membra UNESCO; iunie 1958 – trupele sovietice s-au retras din Romania;

Romania a inceput sa se detaseze de URSS; Romania a respins ‘Planul Valev’ care urmarea sa faca din Romania si Bulgaria

o zona agricola in interiorul URSS;