UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTIFACUTATEA DE INGINERIA SISTEMELOR BIOTEHINCESPECIALIZARE: IDRD

Defrisarea padurilor

Student: Vladescu Nicolae Iulian Grupa: 744

Cuprins1

1. Introducere2. Rolul pădurilor în schimbările climatic3. Defrisarea padurilor, factorul principal al incalzirii globale4. Defrisarea padurii ecuatoriale

5.Defrisarea padurilor si poluarea sunt principalele probleme de mediu resimtite de romani

6. Cauzele defrisarii

7. Efectele defrisarii

8. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului

9. Exploatarea padurilor intr-un mod durabil

10. Conservarea integrităţii pădurilor mature în exploatarea cherestelei sau a biomasei

11. Solutii impotriva defrisarii12. Sensibilizarea publicului13. Ştiaţi că ?14.Bibliografie

Introducere

2

Padurile reprezinta cea mai importanta sursa de oxigen de pe Terra. Ele cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe straturi, ca si fauna si flora pe care o gazduiesc. Exista mai multe biomuri forestiere, si anume:paduri din zona temperata cu foi caduce;paduri taiga;padurile cu frunze persistente de tip mediteranean;paduri dense ecuatoriale.

Cele mai mari paduri ale lumii sunt in grav pericol. Jumatate din suprafata originala de padure a fost distrusa si lucrurile sunt pe cale sa se inrautateasca daca rata actuala de deforestare nu este incetinita. In fiecare minut 26 de hectare de padure sunt pierdute – si nu e greu de vazut ca daca continuam vom avea o planeta lipsita de padure.

3

Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina faptului ca multe specii de animale isi au habitatul in padure ci si deoarece padurile joaca un rol important in reglarea climei planetei. Odata Pamantul era acoperit in majoritate de padure dar odata cu cresterea populatiei umane acestea au trebuit sa fie taiate. Acest lucru este foarte adevarat in special in Marea Britanie unde agricultura a avut un rol foarte important si a redus padurile la cateva palcuri imprastiate. Insa padurea tropicala a avut de suferit mai ales secolul trecut, la inceputul sec. 20 era 1,5 miliarde de hectare fata de cele 700 de milioane ramase. Rata de deforestare in Africa este foarte ingrijratoare: 4 milioane de hectare pe an, iar 45% din padurea originala a disparut .

La fel ca si mutarea culturilor taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o problema serioasa. Inainte ca taierea intesiva sa ia locul celei vechi cu topoare si animale comertul cu lemn aveao o influenta nesemnificativa asupra padurii, insa aparitai drujbelor, tractoarelor, drumurilor si caii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone inainte inaccesibile au devenit principalele tinte pentru companiile de taiere, iar management-ul prost a dus la pierderi fara precedent.

În total, pădurile ocupă 29% din suprafața României, adică sub media europeană de aproape 42%.  Dar dacă luăm fiecare județ în parte, zona de sud aproape că nu există pe cartograma țării.

Economic, calculele sunt simple. Terenul arabil aduce beneficii pe termen scurt. Pe termen mediu, pădurea este mult mai rentabilă în condiții de exploatare intensă, iar pe termen lung aduce profituri rezonabile dacă este exploatată sustenabil. Plus, mai nou, drepturi de poluare. Tot pe termen mediu și lung, terenul arabil din zonele defrișate este expus la eroziune, deșertificare dar și la riscul de inundații și alunecări de teren.

4

Rolul pădurilor în schimbările climatice

Padurile din toata lumea aduc numeroase beneficii importante. Padurile adapostesc peste jumatate din speciile care traiesc pe pamant, ajuta, de asemenea, la îincetinirea incalzirii globale, prin stocarea si retinerea carbonului, sunt surse de produse lemnoase ajuta la reglarea caderilor de precipitatii, sunt surse esentiale de hrana si apa si aduc in acelasi timp enorme avantaje estetice, spirituale si de agrement pentru milioane de oameni.

Ca depozite globale importante de carbon, padurile joaca un rol fundamental in influentarea climei Pamantului. Plantele si solurile din paduri conduc ciclul global al carbonului prin retinerea dioxidului de carbon in fotosinteza si eliberarea lui in respiratie. Desi retinerea de carbon prin fotosinteza descreste la un moment dat pe masura ce copacii imbatranesc, multe paduri mature continua sa retina carbonul in sol.

Cu toate acestea, in multe parti ale lumii, padurile sunt defrisate rapid in scopuri agricole sau pentru pasuni, utilizate si exploatate in mod abuziv, si degradate de incendiile produse de oameni. Cand padurile sunt degradate sau defrisate, carbonul stocat de acestea este eliberat inapoi in atmosfera prin respiratie, ajungand astfel sa contribuie in mod clar la carbonul din atmosfera. Defrisarile padurilor tropicale sunt responsabile pentru aproximativ 20% din emisiile totale de dioxid de carbon cauzate de om si sunt o cauza esentiala care duce la disparitia speciilor care traiesc in aceste paduri. Padurile si masurile de utilizare a solului au posibilitatea de a reduce emisiile de carbon cu echivalentul a 10-20% din emisiile previzionate de combustibilii fosili pana in 2050.

Defrisarea padurilor, factorul principal al incalzirii globale.

 Omenirea pierde anual paduri de circa 20 de milioane de hectare, o suprafata egala cu teritoriul Marii Britanii, defrisari care au drept consecinta emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon. Desi ritmurile de despadurire sunt diferite in diverse regiuni ale lumii, specialistii sunt unanimi in a prognoza ca daca nu se vor lua masuri si ritmul actual al despaduririlor se va mentine, disparitia completa a acestora va avea loc pana la sfarsitul acestui secol, urmarile asupra mediului si chiar asupra vietii pe Terra fiind inestimabile.

5

Europa si America de Nord au reusit stoparea procesului de despadurire dupa mai multe secole, potrivit unui raport recent al ONU. Tarile care mai au probleme serioase in gestionarea zonelor impadurite sunt cele sarace sau macinate de conflicte, in vreme ce in Statele Unite despadurirea a stationat, iar in Europa a dat inapoi. Regiunile cu cea mai inalta rata de despadurire au ramas, potrivit raportului ONU, Africa, America Latina si zona Caraibelor. Expertii indica cifre ingrijoratoare: 32 milioane de acri de padure dispar in fiecare an, totusi despadurirea in cifre nete, diferenta intre ce se taie si ce se planteaza, a scazut intr-un deceniu de la 22 milioane la 17 milioane de acri pe an (un acru=0,4 hectare).

Exista insa si zone care au inregistrat, dupa anul 2000, o crestere a suprafetelor acoperite de paduri, in primul rand China, unde investitiile in plantari de puieti reusesc sa sufoce tendinta de exploatare irationala a padurii din alte regiuni, cum ar fi Delta Mekong.

Potrivit unui studiu comandat de Trezoreria britanica, in cazul in care s-ar aloca fonduri destinate combaterii incalzirii globale pentru impaduriri, randamentul ar fi net superior celui al biocombustibililor pe baza de ulei de palmier si de soia, pe care statele UE il importa masiv din Malayesia si Indonezia. Opinia publica identifica drept factor principal pentru incalzirea globala si schimbarile climatice defrisarea padurilor, considerand ca rezolvarea problemelor consta intr-un program de reimpadurire masiva, desi acest proces rezolva doar partial problema dioxidului de carbon din atmosfera. Acestea trebuie dublate de utilizarea energiei alternative, de metode industriale (pomparea directa a CO2 in apa oceanului, la mare adancime, sau ingroparea gazului).

Contributia activitatilor umane la modificarile climatice, realizata "cu succes" atat prin defrisarea iresponsabila si fara masura a padurilor, cat si prin o multitudine de alte procese daunatoare mediului - arderea combustibililor fosili (pacura si carbune) pentru productia de energie electrica si termica, arderea combustibililor fosili (benzina si

6

motorina) pentru transporturi, productia de ciment pentru constructii (o tona de ciment elibereaza o tona de CO2), productia de otel si de materiale sintetice si agricultura - , precum si implicatiile pe care incalzirea globala le are asupra economiilor mondiale si nationale si modurile prin intermediul carora industria asigurarilor poate lupta impotriva riscurilor catastrofale vor fi dezbatute pe larg cu ocazia ICAR 2007 - The International CAtastrophic Risks Forum.

Defrisarea padurii ecuatoriale

Cele mai mari paduri ale lumii sunt in grav pericol. Jumatate din suprafata originala de padure a fost distrusa si lucrurile sunt pe cale sa se inrautateasca daca rata actuala de deforestare nu este incetinita. In fiecare minut 26 de hectare de padure sunt pierdute – si nu e greu de vazut ca daca continuam vom avea o planeta lipsita de padure. Acest lucru ar fi catastrofic nu numai din pricina faptului ca multe specii de animale isi au habitatul in padure ci si deoarece padurile joaca un rol important in reglarea climei planetei.

Odata Pamantul era acoperit in majoritate de padure dar odata cu cresterea populatiei umane acestea au trebuit sa fie taiate. Acest lucru este

foarte adevarat in special in Marea Britanie unde agricultura a avut un rol foarte important si a redus padurile la cateva palcuri imprastiate. Insa padurea tropicala a avut de suferit mai ales secolul trecut, la inceputul sec. 20 era 1,5 miliarde de hectare fata de cele 700 de milioane ramase.

Rata de deforestare in Africa este foarte ingrijratoare: 4 milioane de hectare pe an, iar 45% din padurea originala a disparut.

7

Defrisarea padurilor si poluarea sunt principalele probleme de mediu resimtite de

romani

Defrisarea padurilor si poluarea sunt principalele probleme de mediu resimtite de romani, se arata intr-un studiu realizat pro bono de catre compania Synovate pentru WWF (World Wide Fund for Nature) Romania.

Mai mult de jumatate dintre persoanele care intentioneza sa faca donatii pentru cauze de mediu pe viitor considera ca protectia padurilor este o cauza importanta, pentru care ar dona bani, iar mai mult de o treime dintre acestea ar face donatii pentru probleme precum ar fi managementul deseurilor si protectia Dunarii. Poluarea aerului si a apei, poluarea industriala, lipsa parcurilor si in general a spatiilor verzi, precum si amenintarile cu disparitia a unor specii de animale, reprezinta de asemenea motive de ingrijorare in randul romanilor.

WWF considera drept o prioritate protejarea si conservarea padurilor din Romania, cu atat mai mult cu cat tara noastra gazduieste 300,000 de hectare de paduri natural intacte. Unul dintre obiectivele principale ale proiectelor desfasurate de WWF in Romania este conservarea acestor zone, prin promovarea si implementarea unui management forestier durabil, care sa aduca beneficii pe termen lung atat oamenilor, cat si mediului inconjurator.

In acelasi studiu se mai arata ca aproape jumatate dintre persoanele intervievate nu au donat niciodata si nici nu intentioneaza sa o faca pe viitor, acestia motivand ca principal impediment lipsa banilor, dar si a lipsei de incredere ca banii ajung acolo unde trebuie.

Cercetarea mai releva faptul ca, in opinia romanilor, problema incalzirii globale si cea a schimbarilor climatice nu reprezinta o prioritate de mediu pentru Romania.

Cu toate acestea, mai mult de jumatate dintre persoanele intervievate cunosc campania Earth Hour si aproximativ un sfert au afirmat ca familia lor a luat parte la evenimentul organizat anul trecut in Romania de catre WWF.

Unul dintre cele mai importante evenimente organizate de WWF la nivel global pentru a atrage atentia asupra acestor schimbari climatice, Earth Hour (Ora Pamantului), va fi organizat si in acest an pe data de 27 martie. Timp de o ora, incepand cu 20:30, oameni din intreaga lume vor stinge luminile pentru a marca simbolic preocuparea din ce in ce mai acuta pentru gasirea unor solutii la problema schimbarilor climatice.

Studiul Synovate este reprezentativ la nivel urban national si a implicat 889 de respondenti, barbati si femei, cu varsta cuprinsa intre 18 si 64 ani. Studiul a fost realizat in luna noiembrie 2009.

Cauzele defrisarii

Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare .

8

Oamenii au trait in preajma padurilor ecuatoriale de mii de ani, luand ce era necesar de la natura fara sa intervina in echilibrul natural. Insa, in ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in ce mai multa nevoie pentru spatiu de construit si agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care s-a intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii.

Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si comertul cu lemn. In trecut indigenii practicau agricultura in padure dobarand copaci pentru a face loc culturilor si pajistilor pentru animale si mutandu-se cand solul devenea nefertil. Acest proces nu e un pericol pentru padure daca este facuta cu grija si padurii ii este dat suficient timp pentru a-si regenera spatiile defrisate. Probleme apar cand solului nu-i este oferit destul timp de regenerare si agricultura intensiva duce la degradarea definitiva a acestuia. Aceasta este situatia prezenta, din cauza cresterii populatiei – unele surse spun ca mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrisarile padurii.

La fel ca si mutarea culturilor taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o problema serioasa. Inainte ca taierea intesiva sa ia locul celei vechi cu topoare si animale comertul cu lemn aveao o influenta nesemnificativa asupra padurii, insa aparitai drujbelor, tractoarelor, drumurilor si caii ferate au avut un impact mult mai mare. Zone inainte inaccesibile au devenit principalele tinte pentru companiile de taiere, iar management-ul prost a dus la pierderi fara precedent.

Efectele defrisarii

Declinul pădurilor s-a manifestat sub două forme: -defrişarea pădurilor, adică înlăturarea completă şi definitivă a învelişului forestier (neurmată de regenerare sau împădurirea suprafeţei respective);- degradarea pădurilor, adică destructurarea lor sub aspectul compoziţiei, consistenţei,stării de vegetaţie, capacităţii de producţie,

caracteristicilor calitative, stării de sănătate etc.Defrişarea şi degradarea pădurilor are trei consecinţe directe majore:

- scăderea biomasei şi a volumului de resurse forestiere valorificabile (lemn, fructe depădure, ciuperci, latex, cauciuc, etc.)

9

- modificarea proceselor ecologice (circuitul elementelor, stocarea carbonului, diminuarea rezistenţei la factori perturbatori etc.)- reducerea diversităţii biologice la toate nivelurile (genetice a speciilor, comunităţilor, peisajelor).

Aceste consecinţe directe generează la rândul lor o serie de alte consecinţe. Astfel, scăderea biomasei şi a volumului de resurse forestiere valorificabile duce la:- diminuarea cantităţii de carbon stocat în lemn şi în solurile forestiere;- diminuarea unei importante materii prime pentru industrie şi consumul populaţiei;- necesitatea înlocuirii lemnului ca sursă regenerabilă de energie cu alte surse, unele mai puţin pretenţioase faţă de mediu;- sărăcirea populaţiei prin lipsirea acesteia de o sursă de venit;- diminuarea unor resurse care constituie materii prime pentru diferite industrii (alimentară, farmaceutică, cauciucului etc.);- fragmentarea masivelor forestiere.

Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara hrana, si duce la disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera, cauza principala a acestor fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzii absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat lucru care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbarii majore de clima. In plus multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera. Toata natura este un sistem vast care acum exista intr-un stadiu mai mult sau mai putin balansat. Jucandu-ne cu factori de o importanta majora cum e padurea ecuatoriala ar putea duce la disparitia lumii cum o stim noi.

O alta consecinta a defrisarii are legatura cu posibilitatiile stiintifice care ar putea fi pierdute o data cu padurea. Este estimat ca doar o mica parte din plantele si animalele care traiesc in padurea ecuatoriala au fost identificate iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de plante cu proprietati anti-cancer, 70% dintre care se gasesc in padurile tropicale. Cine stie ce secrete ascunde padurea ecuatoriala.

Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului

10

Datorită multiplelor funcţii pozitive exercitate de pădure asupra mediului, implicit şi instituirea unui regim eficient de management forestier cu implementarea celor mai noi practici silviculturale, în concordanţă cu conţinutul amenajamentelor silvice, nu pot avea decât o influenţă net pozitivă asupra evoluţiei factorilor de mediu, atât de intim legaţi de acest component de mediu care îl reprezintă pădurea.

Ca bun social, destinat servirii unor scopuri social- economice tot mai diverse şi mai crescânde, ecosistemul forestier reprezentat de pădure, este subordonat şi se interacţionează tot mai mult cu mediul social uman.

Vegetaţia forestieră, constituie un obstacol care împiedică producerea eroziunilor şi alunecărilor de teren, modificând favorabil climatul din interiorul şi apropierea pădurii şi exercitând o influenţă primordială în geneza şi evoluţia solurilor de tip forestier.

Problemele de regenerare a arboreturilor naturale fundamentale necesită o atenţie deosebită din partea sivicultorilor, deoarece găzduiesc principalele populaţii de plante rare, inclusiv speciile înscrise în Cartea Roşie. Pentru a păstra genofondul din aceste arborete se recomandă regenerarea lor pe cale naturală şi nu artificială.

Pădurea favorizează infiltrarea apei în sol şi menţinerea unui regim hidric favorabil solului, împiedică sau reduce intensitatea fenomenelor torenţiale şi a avalanşelor, cu toate efectele negative asupra mediului şi economiei în ansamblu.

Prin aparatul foliar, vegetaţia forestieră contribuie la purificarea cu bun randament la purificarea atmosferei de praf, fum, gaze toxice şi microbi, consumă totodată, o mare cantitate de dioxid de carbon şi reface continuu stocul de oxigen.

Un fapt nu lipsit de interes este rolul peisagistic şi recreativ al pădurii, datorită esteticii sale, aceasta se constituie ca refugiu şi izvor de revigorare pentru populaţia umană, atât de influenţată şi afectată de efectele progresului tehnic şi a dezvoltării industriale.

Implementarea standardelor de certificare determină o abordare mai complexă a anumitor aspecte de natură socială şi ecologică care sunt vizate prin activitatea de gospodărire a pădurilor. Asigurarea unei mai bune comunicări, a consultării adecvate cu factorii interesaţi şi a transparenţei, reprezintă o condiţie sine- qua- non a managementului modern şi totodată un principiu esenţial, dacă luăm în calcul intenţia de integrare în structurile europene şi de adoptare a practicilor implementate de Uniunea Europeană.

Exploatarea padurilor intr-un mod durabil

Extinderea zonelor impadurite prin promovarea regenerarii copacilor, permiterea cresterii lor cat mai mari, utilizarea de metode de recoltare care reduc pierderile si stabilirea de zone de conservare in interiorul padurilor destinate productiei pot duce la cresterea pe termen lung a cantitatii medii de carbon stocat. Aceste optiuni de

11

gestionare pot avea, de asemenea, efecte pozitive asupra biodiversitatii si asupra altor elemente cheie pentru ecosisteme, cum ar fi mentinerea fluxurilor hidrologice. Permiterea copacilor sa creasca mai mult inainte de a fi taiati contribuie la cresterea diversitatii structurale a padurii si ofera un habitat pentru o serie mai larga de specii. Padurile sanatoase care isi pastreaza complexitatea naturala si diversitatea ca varsta si structura a habitatului, au de obicei, mai multa stabilitate si putere de a face fata tulburarilor asociate cu schimbarile climatice.

Copacii cresc repede cand sunt tineri, dar cresterea incetineste pe masura ce ajung la maturitate. Pentru a spori capacitatea de stocare a carbonului in timp, taierile ar trebui sa se faca dupa ce rata de crestere anuala scade sub media ratei de crestere. Dar, cum companiile de productie a lemnului au interese economice puternice de a efectua taierile atunci cand preturile sunt cele mai favorabile, multe paduri sunt taiate cu mult inainte de aceasta varsta optimala. Cresterea intervalului de timp dintre taieri sau mentinerea copacilor mai batrani de-a lungul mai multor cicluri de taiere succesive ar putea duce la cresterea semnificativa a stocurilor de carbon. Deteriorarea copacilor netaiati si a solului in timpul operatiunilor de deplasare a trunchiurilor taiate poate, de asemenea, duce la o reducere a emisiilor de CO2.

Conservarea integrităţii pădurilor mature în exploatarea cherestelei sau a biomasei

Exista credinta larg raspandita si totodata gresita ca taierea trunchiurilor sau defrisarea padurilor mature si inlocuirea lor cu copaci tineri, care cresc repede, va avea efecte pozitive asupra climei prin retinerea CO2 atmosferic. Desi copacii mai tineri cresc si retin carbonul mai usor, trebuie vazut si ce se intampla cu acest carbon stocat atunci cand padurile mature sunt taiate. Prin taierea unei paduri, o parte din carbonul de acolo poate fi stocat ani de zile sau decenii in produsele lemnoase rezultate, dar alte cantitati insemnate de CO2 sunt eliberate in atmosfera, imediat, prin deranjarea solului si, de-a lungul timpului, prin descompunerea frunzelor si crengilor.

Masurile de voluntariat vor putea aduce o mai mare recunoastere a rolului utilizarii durabile a solului in domeniul adaptarii la efectele schimbarilor climatice. Crearea increderii in aceasta abordare presupune ca regulile sa fie suficient de riguroase pentru a se asigura ca actiunile de voluntariat duc la reduceri clare, cuantificabile ale emisiilor de dioxid de carbon in atmosfera cat si la alte avantaje legate de mediu. Insa, fara o reducere reala la scara larga a emisiilor de gaze cu efect de sera, astfel de masuri temporare de voluntariat nu pot duce la atenuarea efectelor schimbarilor climatice.

Solutii impotriva defrisarii

12

Solutia evidenta ar fi oprirea defrisarii padurilor si astfel oprirea deteriorarii. Dar este acesta singurul raspuns? Comertul mondial cu lemn a ajuns o afacere de 5 miliarde dolari asa ca oprirea acesteia ar fi intampinata cu multa ostilitate. Dar poate ca nu e nevoie oprirea completa a taierii. Scheme pentru defrisarea padurilor cu un plan se desfasoara in toata lumea cu accent pentru pastrare. Acestea permit desfasurarea defrisarilor insa urmarind un plan astfel incat efectele negative asupra mediului sa fie minimalizate.

Printre organizatiile care se implica in minimalizarea efectelor exploatarii forestiere se numara si Forest Stewardship Council (FSC). Aceasata este o organizatie non-profit care a fost infiintata in 1993 pentru a oferii o certificare a lemnului provenit din paduri exploatate bine. Cu o marca cunoscuta intenational, lansata in 1996, FSC permite cumparatoriior cu constiinta sa identifice lemnul provenit din surse bune. La o scara globala peste 8 milioane de hectare au fost insemnate ca acceptand standardele FSC.

Regiuni din padurea ecuatoriala care au fost catalogate ca fiind prea sensibile chiar si pentru defrisari rationale au fost marcate ca zone protejate si impreuna cu legislatii bine puse la punct acestea pot fii o aparare eficienta impotriva problemelor care afecteaza padurea tropicala.

Probabil insa ca cel mai important pas este educarea si informarea acelor oameni a caror decizii influenteaza direct sau indirect soarta padurilor. Indigenii pot fi ajutati de organizatii de conservare pentru a face cel mai bine uz de resursele lor naturale. La celalat capat al firului, consumatorii din tarile dezvoltate trebuie sa inteleaga impactul negativ pe care il are cumpararea produselor din padurile ecuatoriale. De aceea organizatiile de conservare incearca sa-i educe sa cumpere alternative asupra acestor produse si ii incurajeaza sa faca decizii informate asupra stilului lor de viata. Numai in acest fel putem opri si eventual intoarce degradarea padurilor ecuatoriale.

Sensibilizarea publicului

Pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea infracţiunilor şi contravenţiilor silvice referitoare la tăieri ilegale de arbori, braconaj, păşunat abuziv şi altele, personalul silvic în colaborare cu organele de poliţie organizează permanent acţiuni de patrulare, pânde fixe şi controale ale circulaţiei materialului lemnos, atenţionarea prin pancarte la intrarea în pădure asupra prevenirii incendiilor de pădure, interzicerii depozitării de

13

gunoaie şi alte resturi menajere în fondul forestier şi accesul în pădure numai pe drumurile special amenajate.

Conştientizarea şi educarea populaţiei se realizează pe grupe de vârstă şi grupuri ţintă, în scopul :

- cunoaşterii şi protejării pădurii, a florei şi faunei sălbatice- cunoaşterii ariilor naturale protejate din judeţ, care în cea mai mare parte

se regăsesc, nu intâmplator în fond forestier- implicării în măsură mai mare a administraţiei locale în conservarea şi

promovarea ariilor naturale protejate- practicării unui turism ecologic.La nivelul sensibilizării publicului larg se realizează şi se distribuie în şcoli, în

puncte de comercializare diverse materiale de informare, educaţie şi promovare: reviste pentru copii, hărţi turistice, ilustrate, broşuri.

La nivelul direcţiei silvice se organizeaza acţiuni diverse în şcoli, grădiniţe, comunităţi rurale si sunt efectuate prezentări, distribuţii de material informativ, acţiuni de plantare, igienizări, concursuri.

Ştiaţi că ?

14

Un smochin salbatic din Echo Caves, Africa de Sud are radacini ce ajung la 122 m, aceasta fiind cea mai mare adancime la care au ajuns radacinile unui copac.

Cel mai batran arbore recunoscut este denumit Eternal God - "Zeul Etern" - si se afla in Prairie Creek Redwoods State Park din California. Se crede ca acest copac are 12.000 de ani, desi unii considera ca ar avea doar 7000 ani. Chiar si asa, ramane cel mai batran copac din lume.

Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea un castan european, cunoscut ca si Copacul celor 100 de cai de pe Muntele Etna din Sicilia (Italia) avea o circumferinta de 58 m. De atunci, s-a separat in trei parti.

Cel mai masiv copac din lume a fost, pana in 1905, Lindsey Creek, fiind doborat in acel an de o furtuna. Aceasta avea un volum minim al trunchiului de 90.000 de metri cubi si masa minima totala de 3630 tone. Locul i-a fost luat de "Generalul Sherman", o sequoia uriasa din Parcul ntional de Sequoia din California, care are o inaltime de 84 m si o circumferinta de 31 m.

Cel mai inalt arbore in viata este un Coast Redwood cunoscut ca si "Copacul Mendocino" din Rezervatia Montgomery, California. Acest copac are peste 1000 de ani, peste 111 m inaltime si continua sa creasca.

Un cedru alb, situat in zona Great Lakes din Canada, a crescut mai putin de 4 inci in cei 155 de ani ai sai.

Cel mai periculos copac este Machineel-ul de pe coasta Caraibelor si Florida Everglade, fiind o specie ce secreta o seva extrem de otravitoare si acida. La contactul cu pielea, seva produce o eruptie severa (basici). In cazul contactului cu ochii, e posibila orbirea, iar consumul fructelor cauzeaza eruptii cutanate si dureri severe. Inca din secolul al XVI-lea exploratorii spanioli care au ajuns in Americi cunosteau “proprietatile” copacului.

Aspirina a provenit, initial, din scoarţa unui tip de salcie.

Chinina, tratamentul impotriva malariei, provine din scoarta copacilor Cinchona.

Pierderea zilnica neta de paduri este de 20.000 de hectare, o suprafata dubla fata de dimensiunile Parisului. Anual, pierderile ajung la 7.3 milioane de hectare

Pentru a compensa pierderea de copaci din ultimul deceniu ar trebui să plantam 130 de milioane de hectare (sau 1.3 milioane de km patrati), o suprafata egala cu cea a Peru.

15

Acoperirea a 130 de milioane de hectare ar presupune plantarea a aproximativ 14 miliarde de copaci pe an, timp de 10 ani. Aceasta ar insemna ca fiecare persoana sa planteze si sa ingrijesca doi copaci in fiecare an.

Taierea unui brad dureaza un minut, dar ca sa ajunga la maturitate, bradului ii sunt necesari 60-80 de ani.

La plantarea unui hectar de padure se folosesc 8000 de puieti, iar pana la varsta de exploatare mai raman doar 600 de exemplare.

Un hectar de padure de conifere capteaza anual 50 tone de dioxid de carbon si elibereaza, in acelasi timp, 25-30 tone de oxigen.

Vara, un singur hectar de padure „inghite” o cantitate de dioxid de carbon egala cu cea eliminata in acelasi timp de 200 de persoane.

Un fag inalt de 25 de metri, cu diametrul coroanei de 15 metri produce intr-o singura ora necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile (adica 1,7 kilograme de oxigen).

Anual, pe Glob, covorul vegetal (paduri, culturi agricole, ierburi) elibereaza peste 23 de miliarde de tone de oxigen. Peste 60% din aceasta cantitate este produsa de paduri.

Un metru patrat de muschi de padure retine 5 litri de apa.

Marele naturalist Buffon spunea: „O tara devine cu atat mai saraca in apa, cu cat defriseaza mai multe paduri”.

16

Bibliografie

Chiriţă, C. şi colectiv., 1981 Pădurile României. Editura Academiei R.S.R.,

Bucureşti

Damian, I., 1978: - Împăduriri. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.

Florescu, I.I., Nicolescu, N.-V.,1996: - Silvotehnică. Vol. I – Studiul pădurii.

Editura Lux Libris, Braşov.

Florescu, I.I., Nicolescu, N.-V., 1998: - Silvotehnică. Vol. I – Silvotehnică. Editura

Universităţii Transilvania din Braşov.

Giurgiu, V., 1993: - Salvaţi pădurile României, patrimoniu naţional şi european.

Arta Grafică.

Negulescu, E., Stănescu, V., Florescu, I.I., Târziu, D., 1973 - Silvicultura. Editura

Ceres, Bucureşti.

17