Studenta ANCA PSIHOLOGIE , I.D.D.Anul III, Grupa 3

TEMA – PEDAGOGIE II 2. Elaborati un comentariu despre definitii, sensurisi componente ale evaluarii scolare

Evaluarea este un termen foarte general si foarte frecvent utilizat astăzi în numeroase domenii ale activitatii umane, cu multiple sensuri.

Verbul a evalua trimite la numeroase alte verbe cu o semnificaţie asemănătoare: a aprecia, a considera, a constata, a estima, a examina, a cântări, a judeca, a măsura, a nota, a observa, a valida (sau invalida), a valoriza (sau devaloriza), a expertiza etc.

Paul Valery spunea că evaluarea este unul dintre ‘acele cuvinte care fac toate meseriile’.

‘Ciclul existentei noastre este un sir de examene in fata naturii, a societatii, a propriei constiinte’ (Vasile Pavelcu).

Cu cat o activitate sociala este mai complexa cu atat sunt mai necesare activitatile de evaluare. Existenta scopurilor, a obiectivelor face de asemenea necesara evaluarea. Bernstein surprinde aceasta relatie prin afirmatia ‘realitatea nerealizata declanseaza activitatea menita sa o realizeze’.

Conceptul de evaluare (E) în invatamant

Evaluarea este mai mult decat o operatie sau o tehnica, este o actiune complexa, un ansamblu de operatii mintale si actionale, intelectuale, atitudini, stari afective despre care se spune ca precizeaza:

- continuturile si obiectivele ce trebuie evaluate- in ce scop si din ce perspectiva se evalueaza- cand se evalueaza (la inceput, pe parcurs, la final ca bilant)- cum se evalueaza (cu ce instrumente, probe etc)- in ce fel se prelucreaza datele si cum se valorifica informatiile- pe baza caror criterii se evalueaza (Radu, I. T., 2004)

Note definitorii ale evaluarii (E) in invatamant E este mai mult proces si mai puţin un produs E este o actiune de cunoastere (specifica) a unor fenomene sub raportul

insusirilor acestora, a starii si functionalitatii unui sistem, a rezultatelor unei activitati; exista asemanari si deosebiri intre evaluare si cunoasterea stiintifica – actul evaluarii are ca functie dominanta ameliorarea starii fenomenelor evaluate, fiind realizat in perspectiva luarii unor decizii; cunoasterea realizata in context de evaluare are la baza obiective legate de intentia de a influenta situatia, activitatea supusa evaluarii, de a le regla.

1

Legat de functia de ameliorare, evaluarea comporta un proces de colectare a datelor necesare fundamentarii deciziilor ce urmeaza a fi adoptate; este necesara concordanta intre natura evaluarii si tipul de decizie care se va lua.

Un alt proces care compune evaluarea in educatie este gestiunea informatiei obtinute – prelucrarea si interpretarea datelor obtinute.

Evaluarea comporta si aprecierea situatiilor evaluate, prin raportarea la diverse criterii (sociale, culturale, de performanta, de fezabilitate etc).

Actiunile evaluative fac necesare demersuri si atitudini metodologice concrete, prin etape si componente bine definite.

Evaluarea poate produce un efect anticipativ – functie predictiva – revizuirea unui proces sau poate avea implicatii retroactive – corectarea unor erori, completarea unor lacune.

Evaluarea nu se rezuma la examinarea si notarea elevilor, ea se referă la toţi actorii procesului educaţional şi la o multitudine de componente, la institutii scolare si la intregul sistem de invatamant.

O definitie a evaluarii in educatie (Radu I.T, 2004)In învăţământ E se refera în esenţă la acea activitate prin care sunt colectate,

prelucrate si interpretate informatiile privind starea si functionarea unor diverse componente si fenomene, in cadrul sistemului de educatie si invatamant, a rezultatelor care se obtin, activitate ce conduce la aprecierea acestora pe baza unor criterii si prin care este influentata evolutia sistemului.

Evaluarea în învătamant se poate referi la: sistemul de invatamant (ca intreg), conditii si resurse, o institutie de invatamant, managementul educational, curriculum, profesori, elevi etc.

Dupa I.T Radu (2004) sunt cel putin 5 componente mari ale sistemului scolar care se supun evaluarii:

* Sistemul scolar (structura, infrastructura scolara, elementele de intrare (conditii si resurse), organizare, fluxuri scolare, management, conditii ergonomice etc)

* Curriculumul scolar (planuri, programe, manuale, ghiduri, alte auxiliare didactice etc)

* Personalul didactic (formarea initiala si continua, competente, prestatii didactice, ethos pedagogic)

* Procesele de instruire (forme si moduri, aspectele metodologice – strategii, metode, mijloace – tipuri de relatii educationale, actiunile evaluative etc)

* Rezultate scolare (cunostinte acumulate, abilitati, capacitati si competente formate, interese, motivatie, capacitati si obisnuinte de autoformare, integrarea sociala si personala a tinerilor...

Noţiuni conexe evaluarii, des utilizate in pedagogie: docimologia - studiul sistematic al examenelor, al sistemelor şi modurilor de notare; a aparut in Franţa si s-a constituit în secolul XX in unele tari ca o veritabilă disciplină ştiinţifică eficienţa si eficacitatea învăţământului – capacitatea sistemului de a produce

rezultatele preconizate, concretizate în rezulate scolare efective, in comportamentele şi in atitudinile absolvenţilor (raportate la resurse – eficienta – sau obiective – eficacitatea)

2

progresul scolar – nivelul de pregătire teoretică şi acţională al elevilor, în raport cu conţinuturile curriculare – raportul dintre rezultatele obtinute si rezultatele anterioare

examinarea (verificarea curenta la lectii, prin examene şi/sau concursuri) notarea (evaluarea exprimata in note sau acordare de calificative).

Necesitatea evaluarii in educatie poate fi abordata din mai multe perspective * sociala

* pedagogica * manageriala * a procesului didactic

Evaluarea in procesul de invatamant (instruire scolara)

Actul evaluării şcolare – din perspectiva dominanta a evaluarii instruirii, ca si a sistemului de invatamant – presupune în esenţă două momente relativ distincte:

1. măsurarea 2. aprecierea.Masurarea in evaluare trebuie inteleasa in sens mai larg decat dimensionarea

cantitativa, respectiv un proces prin care lucrurile sunt observate si diferentiate. Unele fenomene supuse evaluarii nu sunt masurabile...

Aprecierea – emiterea unei judecati de valoare asupra fenomenului evaluat, o anumita semnificatie, prin raportarea la un termen de referinta.

Evaluarea rezultatelor instruirii scolare ocupa o pozitie centrala in sistemul evaluarilor din invatamant.

Perspectiva profesorului si a elevului in predare-invatare-evaluareProfesorii resimt necesitatea de a evalua pentru a verifica, a controla calitatea

procesului de instruire, pentru a extrage invatamintele din ceea ce s-a realizat, inclusiv asupra predarii, dar si asupra dificultatilor, a blocajelor din interactiunea predare-invatare. Evaluarea reprezinta ca atare un mijloc principal de reglare a actului pedagogic, de control a calitatii instruirii.

Pentru elevi, in relatia cu invatarea, evaluarea are impact pe mai multe planuri. Le ofera posibilitatea de a cunoaste gradul de indeplinire a cerintelor

(sarcinilor) scolare, distanta la care se afla fata de acestea si eforturile necesare in continuare, dezvoltarea capacitatii de autoapreciere…

Are efecte pozitive asupra motivatiei si calitatii invatarii, sub aspect cognitiv dar si afectiv

Produce efecte globale pozitive in plan formativ-educativ; stilul de evaluare are impact asupra stilului de invatare.

Forme si strategii de evaluare a instruirii

Forme (modalitati) de evaluareDupa criteriul cantitativ, evaluarea poate fi frontala (lucrari de control, teze) sau

globala (examene, concursuri).Dupa prevalenta cantitatii sau calitatii – avem evaluare cantitativa si calitativa.

3

Dupa criteriul timp, se distinge:- E. initiala – la inceputul unui program de instruire (ciclu de invatamant, an

scolar, semestru, capitol de programa sau chiar la o lectie...). Aceasta este extrem de importanta in opinia lui Ausubel. Evaluarea initiala are o importanta functie diagnostica si prognostica.

- E. continua (formativa) – demonstreaza interactiunea functionala dintre predare-invatare si evaluare, este dinamica si integrata procesului de instruire

- E. finala sau de bilant are in principal doua functii: de verificare si de comunicare; dupa multi autori ea inseamna mai ales certificarea competentelor formate (vezi si acordarea unui certificat de absolvire...)

Prin coroborarea criteriilor cantitativ si de timp se face clasificarea in: - E sumativa (cumulativa sau normativa)- E formativa, continua.Categoriile de sus reprezinta in acelasi timp 2 strategii fundamentale de

evaluare in procesul de instruire scolara. Abordare comparativa

E sumativa

E formativa

- verificari partiale, incheiate cu un bilant al rezultatelor - verificari prin sondaj (la elevi, la materia de studiu) - se evalueaza rezultatele, cu efecte reduse asupra procesului

- se realizeaza mai mult cantitativ

- verificari sistematice, pe secvente mici, pe tot parcursul instruirii - verificari la toata materia, la toti elevii

- se evalueaza pe parcursul procesului, intervenind direct la defasurarea procesului - se exercita mai ales calitativ, cu functie de predictie si autoreglare

Comparatia formativ - sumativ dupa Meyer (2000)

Parametri Evaluarea formativa Evaluarea sumativa Functii Il ajuta pe elev sa invete Verifica ce a invatat elevulDefinitii teoretice Este interna, multireferentiala,

este dinamica, presupune comunicare

Este externa, unireferentiala, este statica, se realizeaza mai mult informare

Decizii Echilibreaza si reechilibreaza Selectioneaza Actori Elevii Profesori si eleviInstrumente Toate instrumentele

descoperite de teoriile invatarii si care permit stimularea, suscitarea, dezvoltarea proceselor cognitive- Sunt foarte importante probele criteriale – raportarea rezultatelor la obiectivele stabilite…

a) relative: note, calificative...daca norma este media de distributie a performantelor

b) binare – da/nu; 1/0 (insusit/neinsusit)

c) o performanta asteptata(80%, 100% etc)

Obiecte Procesele sau mijloacele cognitive ce permit realizarea

Produsele – rezultatele unor competente neobservabile

4

de produse observabile direct....Integrarea evaluarii in procesul de instruire

Moduri de integrare a evaluarii a) din punct de vedere al situatiilor de evaluare – se poate face prin evaluare:

- in circumstante obisnuite, in predare-invatare, prin observarea curenta a elevilor- specifica – crearea de situatii adecvate – probe, intrebari, exercitii – este constientizata existenta evaluarii

b) din punct de vedere al functiilor dominante: - evaluare diagnostica- evaluare predictiva

c) din punct de vedere al dimensiunii secventei evaluate:- E. de bilant- E. continua, dinamica...

d) din punct de vedere al autorului actiunii evaluative- E. de alta persoana (profesorul clasei sau alt profesor)

- E. realizata de cel care invata (reflexiva, de autoevaluare) Cerinte psihopedagogice in integrarea evaluarii (E) Cu privire la integrarea E in procesul de invatamant- predarea si invatarea au ca obiectiv comun reusita scolara, in functie de

capacitati, aptitudini, interese si efort despus – care trebuie evaluata…- prin evaluare si autoevaluare se vizeaza formarea unei imagini corecte despre

el insusi a elevului;- E continua ii ajuta pe profesori sa-si adapteze continuu predarea;- E. continua permite ameliorarea din mers a procesului de invatamant;- E continua permite evitarea erorilor de orientare scolara si profesionala

(dezvoltarea carierei). Cerinte pentru integrarea E in lectii- compararea pregatirii elevului cu obiectivele specifice fiecarei discipline de

invatamant, precum si cu cele operationale ale fiecarei lectii = sa verifici ceea ce predai

- diminuarea hazardului in evaluare - se poate face, de regula, prin formularea mai multor intrebari, care sa vizeze verificarea cunostintelor si deprinderilor esentiale din materia parcursa

- asigurarea caracterului stimulativ al evaluarii:- evitarea inhibarii si demobilizarii - incurajarea in schimb a motivarii - evaluarea prin notare trebuie sa reflecte cu adevarat nivelul pregatirii si

progresele elevului.

Bibliografie : Ioan Jinga , Elena Istrate - Manual de Pedagogie, Editura BIC ALL , Bucuresti , 2006

Constantin Cucos - Pedagogie , Editura POLIROM , Iasi ,1999

5