Referat la Educatie FizicaConceptul de invatare

Particularitatile invatarii tehnicii sportive

Definite procesului de invatare

Literatura de specialitate din domeniul psihologiei si pedagogiei moderne ofera celor interesati o paleta larga de definitii si caracterizari ale acestui proces complex al invatarii.

Problema invatarii sub aspectul ei cel mai general, respectiv cel de dobandire de catre fiinta vie a experimentelor proprii de comportare bazata pe formarea legaturilor conditionate si apoi organizarea unor anumite reactii in raport cu caracterul stimulului, i-a preocupat de-a lungul timpului atat pe specialistii din domeniile psihologiei, cat si pe biologi, fiziologi, sociologi, ciberneticieni .

Prin prisma pedagogiei, invatarea reprezinta procesul de asimilare a cunostintelor si de formare a deprinderilor si priceperilor necesare activitatilor practice viitoare.

Din punctul de vedere al psihologiei, fenomenul este considerat a fi mult mai complex si in corelatie directa cu personalitatea umana. In lucrarea Teorii ale invatarii E.R.Hillgard, (1974) si citat de L. Mihailescu, N. Mihailescu, (2002) formuleaza urmatoarea definitie a invatarii: este procesul prin care o anumita activitate ia nastere ori se transforma, reactionand la o situatie cu conditia ca esenta schimbarii san u poata fi explicate pe baza maturizarii organismului.

In timp ce pedagogia abordeaza invatarea ca process dirijat si desfasurat in scoala, adresandu-se tinerei generatii, psihologia reliefieaza atat legitatile generale ale invatarii ca manifestare psiho-comportamentala, cat sip e cele particulare, si considera procesul educational permanent, ca si procestul de invatare teoretica si practica (L. Mihailescu, N. Mihailescu, 2006, pag. 40).

In literatura psiho-pedagogica, conceptual de invatare este utilizat in mai multe sensuri, si anume: ca actiune operationala, independenta sau dirijata pedagogic, individuala si colectiva, caz in care termenii ei sunt: predare, instruire, exersare, autoinstruire, verificare; ca proces, cand se face referire mai ales la mecanismele care conditioneaza si la desfasurarea insasi a menomenului exprimat in termini de insusire, asimilare, modificare, restructurare, ca un rezultat, caz in care se exprima in termini de cunostinte, priceperi, deprinderi, obisnuinte, adaptare, performanta etc. Elementele definitorii ale invatarii sunt: elaborarea unui comportament nou sau modificarea comportamentala; rezultat al unei experiente individuale si al unui exercitiu; finalizarea unei adaptari psihice si psihofiziologice. Individul este subiectul invatarii de-a lungul existentei sale, subiect care receptioneaza, stocheaza si utilizeaza cunostinte in scopuri formative si informative. Pe parcursul invatarii, elevul este bombardat cu o multitudine de informatii receptionate de caile aferente cunoscute: informatii vizuale, tactile, vestibulare, acustice, kinestezice.Invatarea ca fenomen si proces complex poate fi privita din mai multe perspective:

a) invatarea privita ca rezultat, in care se contabilizeaza cunostinte, deprinderi, obisnuinte si se realizeaza familiarizarea si aclimatizarea. Actiune complexa desfasurata pe mai multe planuri, invatarea determina rezultatele finale ale ei, cunostintele, priceperile si deprinderile, ce constituie in esenta imbinarea elementelor teoretice cu cele practice.

b) invatarea privita ca proces cu etape distincte: insusire, asimilare, modificare, restructurare, intarire.

c) invatarea privita ca actiune operationala dirizata pedagogic sau independent, colectiva sau individual, cu procesele de: predare, instruire, verificare, examinare; cu tehnici si metode de invatare.

Intreaga problematica a invatarii trebuie sa constituie, alaturi de predare, o constanta a preocuparilor cadrului didactic in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea procesului de invatamant.

Analizand aceste teorii, aatat din punctual de vedere al mecanismelor ce le guverneaza, cat si in legatura cu continutul lor, remarcam ca fiecare dintre acestea este valoroasa, dar si susceptibila de remarci critice.

Astfel, teoriile asociationiste sunt teorii explicative pentru procele simple de invatare si au ca element de baza mecanismul prin care se face invatarea, relatia stimul-raspuns. Ele se preteaza la invatarea de tip perceptiv, perceptiv-motric sau motric.

Teoriile fiziologice prezinta mecanismele neurologice ale invatarii, considetandu-le esentiale. Aceste teorii explica invatarea pornind de la ipoteza ca aceasta are la baza recturarea neuronilor pentru un anumit circuit si a legii primul venit, primul servit.

Teoriile modelelor statistico-matematice sunt numeroase si diverse, explicand invatarea ca o modificare a posibilitatilor raspunsului. Conditionarea performantei la nivelul vigilentei si descoperirea semnalelor stau la baza formularii teoriilor performantei.

Teoriile cibernetice sunt cele mai recente si, considerand subiectul invatarii ca pe o masina, sustin procesul de invatare pe ipoteza autocontrolului si autoreglarii, formuland conceptual de feed-back in invatare.

Tipuri de invatare

In ceea ce priveste tipurile de invatare, literature de specialitate psiho-pedagogica prezinta o tipologie diversificata. Astfel, enumeram urmatoarele tipuri de invatare, fara sa consideram ca am eludat problema tipologiei invatarii: invatarea prin imitare; invatarea conceptuala; invatarea pe de rost; invatarea prin rezolvarea de probleme; invatarea pasiva; invatarea active; invatarea euristica; invatarea prin exersare; invatarea prin receptare; invatarea prin descoperire.

Intreaga problematica a invatarii trebuie sa constituie, alaturi de predare, o constanta a preocuparilor cadrului didactic in ceea ce priveste organizarea si desfasurarea procesului de invatamant.

Din perspectiva pedagogica, devine importanta clasificarea bazata pe gradul de generalitate exprimat si activitate la nivelul unei activitati de invatare avem in vedere un grad de generalitate maxim, mediu si minim.

Se vorbeste foarte mult despre eficienta si capacitate in educatia scolara. Eficienta este vazuta din punct de vedere predominant al utilizarii resurselor (umane, didactico-materiale, timp etc.). eficacitatea se refera mai ales la concordanta dintre obiectivele pedagogice si rezultatele proceselor de instruire.PAGE 1